CUPRINS:

I. PROBLEMA DE TRANSPORT

1.1Formularea problemei 2
1.2Proprietati 2

II. METODE DE DETERMINARE A PLANULUI INITIAL DE TRANSPORT

2.1. Procedeul de completare a celulei ij . 6

2.2. Metoda costului Nord-Vest 7
2.3. Metoda costului minim .. 7

III. METODA POTENTIALELOR

3.1. Reprezentarea ciclului .9

Imaginea geometrica a ciclului 9
Forme geometrice a ciclului . 9
Construirea ciclului .10
3.2. Redistribuirea valorilor in ciclu. Estimatii. .. 11
Valoarea ciclului 11
3.3. Determinarea solutiilor optime 12
Potential 12
Metoda descrisa se realizeaza dupa urmatorul algoritm cursive 16
Metoda repartitie . 16
Metoda potentialelor 16

IV. PROBLEMA DE TRANSPORT DUPA CRITERIUL TIMP-

Procedura TM . 18
Aplicatia 4.1 .. 18
V. PROBLEME DE TRANSPORT SPECIALE

Probleme cu rute obligatorii .. 21

Aplicatia 5.1 22
Probleme cu rute blocate 23
Aplicatia 5.2 . 23
Probleme cu solutii impuse . 24
Aplicatia 5.3 . 24

1
 1. PROBLEMA DE TRANSPORT

1.1 Formularea problemei

Marfa omogena stocata in m depozite in cantitatile a1 ,..., am , urmeaza a fi
transportata la n consumatori care solicita cantitatile b1 , b2 ,..., bm corespunzatoare.
Se presupune ca oferta totala e egala cu cererea totala.
m n

ai b j
i 1 j 1

a1 b1
a2 b2

a3 bn
Fiind cunoscute tarifele de transport Cij i 1, m; j 1, n , sa se determine planul de
transport care asigura cheltuieli minime.
Notatii: X ij - cantitatea de marfa ce urmeaza a fi transportata de la depozitul I la
consumatorul j.
X i1 ... X in , volumul de marfa ce urmeaza a fi transportata de la
depozitul I la consumatori.
X 1 j ... X mj , volumul de marfa ce urmeaza a fi livrata consumatorului j
de la toate depozitele.
C11 X11 ... C1n X1n C21 X 21 ... Cmn X mn , cheltuielile totale necesare pentru
realizarea planului de transport X ij i 1, m; j 1, n .
Modelul matematic
C11 X 1 ... Cmn X mn min 1
xi1 ... x in ai , i 1, m 2
x1 j ... x mj b j , j 1, n 3
xij 0, i 1, m , j 1, n 4

1.2Proprietati

Notatii: X ij - cantitatea de marfa ce urmeaza a fi transportata de la depozitul I la

consumatorul j.

2
 Daca fixam un centru de depozitare atunci X i1 X i 2 ... X in , volumul de marfa ce
urmeaza a fi transportata de la depozitul I tuturor consumatorilor.

Daca fixam un centru de consum atunci X 1 j X 2 j ... X nj , volumul de marfa ce

urmeaza a fi transportat consumatorului j de la toate depozitele.

C11 X11 ... C1n X1n C21 X 21 ... Cmn X mn , cheltuielile totale necesare pentru realizarea
planului de transport X ij i 1, m; j 1, n .

C11 X 11 ... Cmn X mn min 1

xi1 ... x in yi , i 1, m 2

x1 j ... x mj b j , j 1, n 3

xij 0, i 1, m , j 1, n 4

Remarca ! Problema e echilibrata daca:

a a1 ... an b1 ... bn b

X X ij - plan de transport.

Teorema 1: Problema de transport (1)-(4) are plan optim daca si numai daca e
echilibrata.

Demonstrare:

de la absurd: Fie (1)-(4) are plan optim si a b .

Adunind primele m ecuatii obtinem:

m n

x
i 1 j 1
ij a

Adunind ultimele n ecuatii obtinem:

m n

x
i 1 j 1
ij b

m n m n
Adica obtinem: x
i 1 j 1
ij a b xij
i 1 j 1

3
Contradictie:

Fie a=b. Sa demonstram ca plan optim. Vom argumenta sistemul de ecuatii

nenegative indicind o solutie particulara.

Usor se verifica ca:

i 1, m;
a1b j ai b j
xij j 1, n e plan admisibil, deoarece:
a b
n n ai b j 1 n 1 m m ai b j 1 m 1
xij
j 1 j 1 b
ai
b j 1
b j a ai ; i 1, m si
b
xij
i 1 i 1 a
bi
b i 1
a j b j a b j ; j 1, n .
b

Asa dar (1)-(4) are solutii admisibile.

Multimea de solutii admisibile e marginita, deoarece 0 xij a , i, j.

E dat ca multimea de solutii admisibile inchisa fiind multime compacta.

Potrivit teoremei Weierstrass (1)-(4) are plan optim de transport.

Remarca ! In practica evident ca nu problemade transport este echilibrata;

Prin adaugarea unui centru fictiv de depozitare/ de consum, problema

neechilibrata poate fi transformata intr-una echilibrata.

Consecinta: Rangul matricei sistemului de ecuatii (2)-(3), nu depaseste m n 1.

Pentru demonstratie e suficient de observat demonstrarea necesitatile in teorema 1.

Problema (1)-(4)poate fi scrisa in forma matriciala, introducind notatiile:

x x11 , x12 ,..., x1n , xi 1 ,..., xmn

T

c c11 , c12 ,..., c1n , c21 ,..., cmn

T

b a1 , a2 ,..., am , b1 , b2 ,..., bn
T

4
 1 1 ... 1 0 0 ... 0 ... 0 0 ... 0

0 0 ... 0 1 1 ... 1 ... 0 0 ... 0
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

0 0 ... 0 0 0 ... 0 ... 1 1 ... 1
A
1 0 ... 0 1 0 ... 0 ... 1 0 ... 0

0 0 ... 0 0 1 ... 0 ... 0 1 ... 0
... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

0 0 ... 1 0 0 ... 1 ... 0 0 ... 1

(1)-(4) poate fi reprezentata in forma matriciala

C T x min 5
Ax b 6

x 0 7
Observam ca problema (5)-(7) reprezinta o problema de problema liniara in forma
standard. Evident ca putem folosi metoda simplex pentru a o rezolva. Totusi tinind
cont de specificul problemei vom construi metode mai simple de rezolvare.

Una din proprietatile importante in acest context ne ofera urmatoarea teorema.

Teorema 2: Matricea A in (5)-(7) are rangul egal cu m+n=1.

Demonstrare: Determinantul submatricei formate din coloanele

An , Ain ,..., Amn , A1 ,..., An1 , in care ultima linie e suprimata.

Remarca ! Teorema 2 poatefifolosita la argumentarea aplicarii metodei simplex

pentru o problema de transport, subliniind ca o s.a.b. are exact n+m-1 componente de
baza.

Proprietate : problema neechilibrata poatefi echilibrata prin introducerea unui

centru fictiv de depozitare an1 b a , daca b 0 , si cu centru fictiv de depozitare
bn1 a b , daca a b .

La reprezentarea problemelor tabelelor de transport se aplica tabele speciale numita

tabela simplex.

5
a=b b1 b2 bn

a1 c11 c12 c1n

x11 x12 x1n
a2 c12 c22 c2n
x12 x22 x2n

am cm1 cm 2 cmn
xm1 xm 2 xmn

2. METODE DE DETERMINARE A PLANULUI INITIAL DE TRANSPORT

La rezolvarea problemei de transport vom folosi metode pe care le putem diviza in

2 parti distincte.

1) In prima parte sevor folosi metode de determinare a unui plan initial de

transport.
2) In a doua parte vomfolosi metode de optimizare prin treceri succesive de la un
plan la altul pina se va obtine planul optim de transport.

Referindu-ne la metodele de determinare aplanului initial de transport vom sublinia

ca cele considerate in continuare se bazeaza pe urmatorul procedeu de transport, (a
atribuirii de valori pentru variabila x j ).

2.1. Procedeul de completare a celulei ij

1) Variabilei xij , i se atribuie valoarea xij min ai , b j , care se scrie in celula (i ,

j)
2) Daca ai b j xij ai , atunci cererea centrului de consum se micsoreaza
devenind bij b j ai ; disponibilul centrului de depozitare i devine nul
ai 0 si linia i se suprima.
3) Daca ai b j xij b j , atunci disponibilul centrului de depozitare i se
micsoreaza devenind egal cu ai ai b j , cererea centrului de consum j
devine nula b j 0 , coloana j se suprima.
6
 4) Daca aij b (atunci xij b j ) , atunci disponibilul centrului de depozitare i si
cererea centrului de consum j, devin nule ai b j 0 , se suprima
concomitent atit linia i , cit si coloana j , daca in tabel sunt ocupate, mai
poseda decit m+n-1 celule, atunci intr-una dintre celule libere din linia i sau
coloana j, se scrie un zero bazic (e rational sa se scrie in celula cu tarif
minim).

Remarca 1: Procedeul completeaza celula (i , j ) cu valoarea xi , j min ai , b j suprima

linia i sau coloana j, sau linia si coloana deopotriva, modifica ai si b j .

Incepind cu tabelul initial egal (planul nul) se repeta m+n-2 ori procedeul descris,
ajungindu-se la un tabel ce tine o singura celula nesuprimata.

Completindu-se ultima celula,concomitent se satisface cererea ultimului

consumator si se epuizeaza disponibilul ultimului centru de depozitare.

Deci in urma a m+n-1 pasi se determina planul initial de transport x xij .

In functie de strategia de selectare a celulei ce se completeaza deosebim citeva

metode de determinare a planului initial de transport.

I. Metoda costului Nord-Vest

II. Metoda costului minim

2.2. Metoda costului Nord-Vest

La fiecare pas se completeaza celula Nord-Vest a tabelului curent. E numita si

metoda diagonalei, deoarece porneste din coltul sting-sus (celula variabilei x11 ) si
opreste in coltul din dreapta-jos (celula variabilei xmn ).

2.3. Metoda costului minim

La fiecare pas in tabelul curent se completeaza una dintre celule cu tarif minim.

7
 65 15 0 20 15 0 30 20
45 65
10 0 3 5 10 1

20 5 2 5 3 4

15 0 9 15 3 4

20 0 0 0 0 20 0

7-1=6 celule

m +n-1

pentru celalalt tabel

10 0 0 0 0 10
X 5 15 0
0
X 15 5 0
1

0 5 10 0 15 0
Z X 0 140 Z X 1 100

Se remarca ca metoda coltului minim in general determina un plan initial mult mai
apropiat de cel optim. Totusi exemple in care planul initial de transport determinat
prin metoda coltului nord-vest mai bun decit cel determinat prin metoda costului
minim.

3. METODA POTENTIALELOR

Trecerea de la un plan de transport laaltul imbunatatit poate fi efectuata in baza

notiunii de ciclu. Ciclul se construieste in tabelul de transport.

Definitie : Vom numi ciclu sau ciclu de restribuire o consecutivitate de variabile

(celule) cu proprietatile:

a) Numai o variabila (celula) din ciclu este libera, celelalte sunt variabile de baza
(celule ocupate);
b) linie sau coloana a matricei X (a tabelului de transport) ori nu
continevariabile (celule) din ciclu, ori contine exact 2 variabile (celule).

8
 c) Daca incepind cu o variabila (celula) vom trece la alta variabila (celula) din
ciclu, consecutiva dupa linie sau coloana respectiva a matricei X (a tabelului de
transport) dupa un numar finit de pasi revenim la variabila (celula) initiala.

3.1 Reprezentarea ciclului

Conform definitiei, ciclul corespunzator variabilei libere xis js poate fi

reprezentat ca o consecutivitate de variabile de una din forme:
xi1 j1 , xi1 j 2 , xi 2 j 2 , xi 2 j 3 ,..., xikjk , xikj1;
xij1 , xi 2 j1 , xi 2 j 2 , xi 2 j 3 ,..., xikjk , xi1 jk .
k2

Imaginea geometrica a ciclului

Daca in tabelul de transportcomponentele vecine din ciclu le vom uni cu un

segment de dreapta, vom obtine imaginea geometrica a ciclului, o linie frinta inchisa
formata din segmente verticale si orientate succesive, un virf al careia este situat intr-o
celula neocupata, iar restul in celule ocupate.

Sa observam ca ciclul corespunzator unul redus are un numar par de elemente

numaidecit patru.

Forme geometrice a ciclului

In problema cu dimensiunile M si N. Ciclurile pot avea cele mai variate forme

corespunzator varietatii largi de linii frinte inchise ce pot fi construite din segmente
orizontale si verticale alternative, plasate la niveluri orizontale si verticale diferite.

Teorema 3: Intr-un plan (tabel ) de transport oricarei variabile (celule) libere ii

corespunde un singur ciclu.
9
 Construirea ciclului

De regula, ciclul se construieste in tabelul de transport prin marcari alternative

incepind cu celula libera in care se scoate T. Urmatoarea celula vecina dupa linie
sau coloana se marcheaza cu -, apoi succesiv urmeaza din nou semnele + si -
pina cind se revine la celula initiala.

Deoarece ciclu are un numar par de componente la reintoarcerea celulei libere i

se atribuie +.

Miscarea in tabel e asemanatoare miscarii turnului pe tabla de sah, pasindu-se

numai in celule ocupate: fie numai pe verticala, fie numai pe orizontala.
Exemplu :
a 20,15,30
b 10, 20,5,5

9 1 3 2
c 5 4 3 1
2 3 6 7
Alcatuim tabelul de transport

40
65 10 0 20 10 5 5 5 25 0
65 0 0
10 20 10 9 10 1 3 2 0

15 5 5 10 5 3 0 1 0
4
30 25 2 3 6 5 7 25 0

10 10 0 0
x 0 10 5 0
0

0 0 0 5

z0 190 9 10 10 1 4 10 3 5 5 7
Acest plan de transport x 0 nu neaparat este cel mai bun. Pentru a verifica

10
optimalitatea lui si pentru a trece la altul imbunatatit, atunci cind el nu este optim vom
folosi notiunea de ciclu si redistribuirea valorilor in ciclu.

Obtinem :

3.2 Redistribuirea valorilor in ciclu. Estimatii

Vom presupune ca pentru celula variabilei libere xi1 j1 a fost construit deja ciclul
adecvat prin atribuirea semnelor + si -.

Vom marca cu + si - nu numai celulele din tabel , dar si variabilele

corespunzatoare.

Ca rezultat, ciclul care corespunde celule libere xi1 j1 se reprezinta in felul urmator:

xi1 j1 , xi1 j 2 , xi 2 j 2 , xi 2 j 3 ,..., xikjk , xikj1.

Unde xi1 j1 0 , ceea ce nu exclude probabilitatea ca si careva variabile de baza sunt

nule, in cazul planurilor degenerate.

Valoarea ciclului

Sa remarcam ca pentru ciclul construit poate fi calculata valoarea lui:

Zi1 j1 C i1 j1 X i1 j1 C i1 j 2 X i1 j 2 C i 2 j 2 X i 2 j 2 C i 2 j 3 X i 2 j 3 ... C ikjk X ikjk C ikjk 1 X ikjk 1

C ieje X ieje C ieje1 X ieje1

k
unde jk 1 j1
e 1

Fie min X ij 2 , X i 2 j 3 ,..., X ikjk 1

Vom redistribui valorile in ciclu, astfel ca sa construim un nou plan de transport in

care costul total sa fie mai mic.

se adauga la celulele marcate cu + si se scade din celulele marcate cu -.

11

X ieje Cieje 1 X ieje 1
k
Z i*1 j1 Cieje

e 1

k
Z i1 j1 Cieje 1 Z i1 j1 Cieje Cieje 1
k k

Cieje
e 1 e 1 e 1
Z i1 j1 i1 j1

k k
i1 j1 Cieje

Cieje

1 - este estimatia relativa a variabilei X i1 j1 (8)
e 1 e 1

Teorema 4: Daca pentru un plan de transport X , o variabila libera X ij cu estimatia

ij 0 , atunci printr-o redistribuire a valorilor in ciclul celulei (i , j) se trece la un plan
imbunatatit pentru care valoarea functiei obiectiv se modifica un ij .

Sa remarcam ca demonstratia Teoremei 4 reese cu usurinta din expresiile anterioare

(8) si mai mult sa observam ca in cazul cind 0 si i1 j1 0 , redistribuirea valorilor in
ciclu va conduce la un plan de transport cu cheltuieli mai mici.

Sa remarcam suplimentar ca estimatiile ij pot fi calculate in baza notiunilor de

potential fara a folosi cicluri.

3.3. Determinarea solutiilor optime

Potential

Sa atribuim fiecarui centru de depozitare i un numar ui si fiecarui centru de consum

j un numar v j . Aceste numere se numesc potentiale ale centrelor de depozitare si
respectiv ale centrelor de consum, daca satisface relatiile:

ui v j cij 9
Unde (i , j) corespund variabilelorde baza (celulelor ocupate ale tabelului de
transport).

Substituim in (8) expresia pentru tarife ce reese din (9), estimatia variabilei libere
xi1 j1 este egala cu:

12
 i1 j1 Ci1 j1 uie v je uie v je uik v j1
k k

e 1 e 1

i1 j1 Ci1 j1 uik v j1 10
Din (9)si (10) se deduce cu usurinta ca estimatiile variabilelor de bazasunt egale cu
zero, iar estimatiile variabilelor libere se calculeaza in baza potentialelor care la rindul
lor sunt doar o solutie particulara a sistemului (9), constituitadin m+n-1 ecuatii si m+n
necunoscute.

Pentru a calcula o solutie particulara a sistemului (9) e suficient sa se atribuie o

valoare arbitrara unuia dintre potentiale, iar restul se calculeaza elementar, deoarece
fiecare ecuatie contine doar doar variabile.

Teorema 5 (Criteriul de optimalitate): Planul de transport X este optim, daca si

numai daca toate estimatiile relative ij , sunt nenegative, adica ij 0 i 1, m; j 1, n

Teorema reese din expresia (8) si cele care o preced imediat.

Exemplu:

10 9 10 1 3 2 0 u1 0
3 9 9

5 10 1 5 3
0 1 0 u2 3
7 6

3 3 5 6 5 7 25 0 u3 9
6 7 3

v1 9 v2 1 v3 0 v4 2 v5 9

Alcatuim sistemul de ecuatii ce corespunde celulelor ocupate:

u1 v1 9 u1 0 v1 9
u1 v2 1 u1 0 v1 1
u2 v2 4 u2 3 v2 1
u2 v3 3 u2 3 v3 0
u2 v4 1 u2 3 v4 2
u3 v4 7 u3 9 v4 2
u3 v5 0 u3 9 v5 9

13
Obtinem ciclul:

min 10,10,5 5

9 1 3 2 0
5 15
5 4 3 1 0
5 5 5
2 3 6 7 0
5 25

5 15 0 0
X ' 0 5 5 5
5 0 0 0
Z1 110

In acest tabel din nou calculam estimatiile relative si repetam procedeul descris
pina in momentul cind nu vor mai estimatii relative negative, ceea ce va semnifica
ca planul de transport gasit este optim.

Criteriul din Teorema 5 reese si din teoria dualitatii: intr-adevar daca primelor n
restrictii ale problemei de transport le asociem variabilele duale u1 , u2 ,..., um , iar
urmatoarele n restrictii le asociem variabilele

v1 , v2 ,..., vn , atunci problema de transport ii corespunde duala:

m n

aiui b j v j max
i 1 j 1
11
ui v j cij , i 1, m ; j 1, n 12

14
Teorema 6: Planul de transport X este optim, daca si numai daca
ui , i 1, m ; v j , j 1, n :

ij Cij U i V j 0, i 1, m , j 1, n 13
ij Cij U i V j 0, pentru i, j : X ij 0 14
Demonstram: Teorema 6 reese din Teorema 1 a dualitatii. In baza rezultatelor
expuse mai sus poate fi sugerata ideea unei metode de solutionare a problemei de
transport.

Pentru planul de transport X cu cheltuieli de realizare Z1 se calculeaza estimatiile:

ij i 1, m ; j 1, n .
Daca satisface criteriul de optimalitate, atunci X este optim .

Daca cel putin o estimatie negativa, sa zicem ij , atunci se construieste ciclul ce

corespunde variabilei xij , (celulei (i , j)) si se trece la un plan imbunatatit X 2 ,
efectuind o redistribuire.

Cheltuielile Z 2 necesare pentru realizarea planului X 2 sunt mai mici decit Z1 cu

ij .

Pentru X 2 la fel se verifica criteriul de optimalitate si in caz de necesitate, din nou

se efectueaza o redistribuire de valori in unul dintre ciclurile cu estimatiile negative.

Procesul continuie succesiv pina cind dupa un numar finit de iteratii, pentru planul
obtinut se indeplineste criteriul de optimalitate.

Daca pentru planul optim toate estimatiile variabilelor libere sunt pozitive, el este
unic.

Daca cel putin o estimatie nula printre estimatiile variabilelor libere sunt mai mult
planuri optime.

La redistribuirea valorilor in ciclul corespunzator uneia dintre variabilele libere cu

estimatie nula, se obtine un plan optim diferit de cel initial, dar cu aceleasi cheltuieli
totale de transport.

15
 Invelitoarea convexa a tuturor planurilor optime (s.a.b.) este un poliedru convex,
fiecare punct al caruia este plan optim al problemei de transport.

Metoda descrisa se realizeaza dupa urmatorul algoritm cursiv

1. Se determina un plan initial prin metoda coltului nord-vest sau prin metoda
costului minim.
2. Se calculeaza estimatiile ij .
3. Daca toate estimatiile sunt nenegative atunci planul curent este optim, iar daca
in plus celule libere cu estimatii nule, planul optim nu este unic; Stop.
4. Se determina celula cu cea mai mica estimatie negativa.

In ciclul respectiv se determina: min X i1 j 2 , X i 2 j 3 ,..., X ikjk 1

. Se
imbunatateste planul prin redistribuirea valorilor in ciclu, iar celulele marcate cu
+ se aduna . Din celulele marcate cu - se scade , iar daca minimul se
atinge pentru mai multe celule,atunci pentru a pastra intact numarl de celule
ocupate (m+n-1), se elibereaza celula cu cel mai mare tarif, restul celulelor (pentru
care se atinge minimul ) se ocupa cu zerouri bazice.

5. Se trece la pasul 2.

In functie de modul princare se calculeaza estimatiile la pasul 2 distingem 2

metode de solutionare a problemei de transport.

Metoda repartitie

Estimatiile se calculeaza pentru fiecare celula libera folosind ciclul

corespunzator.

Metoda potentialelor

Estimatiile se calculeaza folosind potentialele ca solutie particulara a sistemului

de ecuatii liniare ce corespund celulelor ocupate.

4. PROBLEMA DE TRANSPORT DUPA CRITERIUL TIMP-

Exista probleme de transport , unde obiectivul este minimizarea duratei de

transport, mai degraba decit costul de transport, in conditiile in care se satisface toate
cererile la destinatie. Aceste probleme se intilnesc in transporturile militare, in

16
transporturile de produse perisabile s.a. unde deplasarea cu repeziciune de la sursa la
destinatie este mult mai importanta decit costurile de transport.

Notam cu tij durata transportarii unei cantitati xij de la sursa I la destinatia j.

Modelul matematic asociat acestei probleme este urmatorul:

min
f max tij xij 0
n

x
j 1
ij ai , 1 i m
(15)
m

x
i 1
ij bj , 1 j n

xij 0, 1 i m; 1 j n

n m
Problema este in forma echilibrata daca: ai bj
j 1 i 1

Aceasta problema se defineste ca o problema de transport in care pe fiecare ruta

de transport costurile uimitoare sunt inlocuite cu duratele (timpul total cerut)
efectuarii nui transport. Precizam ca durata de transport nu depinde de cantitatea
transportata.

Fie ca x r - o solutie de baza si corespnzator T2 - cea mai mare durata asociata:

Tr max tij xij 0
r
(16)

*
Rezolvarea modelului math (15) revine la determinarea unei solutii de baza x care
sa realizeze cea mai mica durata asociata T * :

T * min Tr (17)
r

Trecerea de la o solutie de baza x r la o alta solutie de baza x r 1 se efectueaza astfel:

daca xij 0 este o componenta a solutiei de baza x , pentru care Tr tij (cu cea mai
r r

mare durata ), atunci se cauta, ca printr-un ciclu, ruta bazica (i , j) sa iasa din baza (sa
fie blocata); pesntru aceasta, in ciclul asociat, ruta (i , j ) sa fie marcata cu -, iar ruta
nebazica (k,l), care intra in baza, sa fie marcata cu + si durata tkl Tr ; se elimina
toate rutele nebazice (k,l) cu tkl Tr .

17
 Daca xij , fiind cantitatea transferata (cantitatea minima in rutele marcate cu
r

-), atunci ruta (i , j) nu iese din baza si iese aceea ruta care il defineste pe . Solutia
depinde si de solutia initiala de baza.

Procedura TM:

Pasul 1. Se formeaza tabelul problemei identice c cel al problemei obisnuite de

transport. Se determina o solutie de baza start, cu aceleasi metode (coltul de nord-vest,
cost minim din tabel, s.a.).
r
Pasul 2. Pentru o solutie de baza (curenta) x se determina Tr conform relatiei (16) si
blocam (prin barare), daca exista, toate rutele nebazice cu tkl Tr .

Pasul 3. Se construieste un ciclu pentru variabila bazica care a determinat durata Tr .

Prin efectuarea transferului (pe acest ciclu) se obtine o noua solutie de baza si
procedura se reia cu pasul 2. Daca, in pasul 3, nu se mai pot construi cicluri atunci
procedura se opreste, ultima solutie de baza este solutia optima a problemei.

Aplicatia 4.1

Sa consideram o problema de transport data prin tabelul 4.1 in care se cunosc

duratele tij pentru a transporta o marfa perisabila de la sursele i la destinatiile j. De
asemenea, in tabelul 4.1sunt prezentate ofertele ai si cererile b j . Se cere, un
program de transport in cel mai scurt timp.

Tebelul 4.1

S/D 1 2 3 4 ai
1 6 7 3 4 25
2 7 9 1 2 17
3 6 5 15 7 18
4 16 15 9 2 10
bj 10 25 20 15

a) Solutia de baza de start se determina cu metoda coltului de Nord-Vest:

l
x ( x11 10, x12 15, x 22 10, x 23 7, x33 13, x34 5, x 44 10, ).

Aceste solutii de baza (tabelul 4.2) i se asociaza durata:

18
 Tl max(t11 , t12 , t22 , t23 , t33 , t34 , t44 ) t33 15.

Se blocheaza rutele (4, 1) si (4, 2) avind t41 16 Tl si t42 15 Tl .

Tabelul 4.2

S/D 1 2 3 4 ai
1 6 7 3 4 25
10
2 7 9 1 2 17
- 10 + 7
3 6 5 15 7 18
+ - 13 5
4 8 2 10
10
bj 10 25 20 15

In vederea eliminarii din baza a rutei (3, 3) se construieste ciclul (3, 3), (2, 3), (2,
2), (3, 2) si min( x 22 , x 23 ) 10. in urma efectuarii transferului, ruta (3, 3) nu se
elimina din baza, ci ruta (2, 2). Se determina noua solutie de baza:
2
x ( x11 10, x12 15, x 23 17, x32 10, x33 3, x34 5, x44 10,).

si conform tabelului 4.3:

T2 max(t11 , t12 , t23 , t32 , t33 , t34 , t44 ) t33 15.

Tabelul 4.3

S/D 1 2 3 4 ai
1 6 7 3 4 25
10 15
2 7 9 1 2 17
17
3 6 5 15 7 18
10 - 3 + 5
4 8 2 10
+ - 10
bj 10 25 20 15

19
 Se construieste ciclul (3, 3), (3, 4), (4, 4), (4, 3) si min( x33 , x 44 ) 3. Se efectueaza
un transfer de 3 unitati si ruta (3, 3) iese din baza. Se obtine solutia de baza:
3
x ( x11 10, x12 15, x 23 17, x 22 10, x34 8, x 43 3, x 44 7)

si conform tabelului 4.4:

T3 max(t11 , t12 , t23 , t32 , t34 , t43 , t44 ) t43 8.

Tabelul 4.4

S/D 1 2 3 4 ai
1 6 7 3 4 25
10 15
2 7 9 1 2 17
17
3 6 5 15 7 18
10 8
4 8 2 10
3 7
bj 10 25 20 15

Se blocheaza rutele (2, 2) si (3, 3) avind t22 9 T3 si t33 15 T3 .

3
Procedura se opreste pentru ca nu se mai pot forma cicluri. Ultima solutie x este o
solutie a problemei.

b) solutia de baza de start se determina cu metoda elementului minim din tabel:

3
x ( x11 10, x12 7, x13 3, x14 5, x 25 17, x32 18, x44 10)

si conform tabelului 4.4:

T1 max(t11 , t12 , t13 , t14 , t23 , t32 , t44 ) t12 7.

Tabelul 4.4
20
 S/D 1 2 3 4 ai
1 6 7 3 4 25
10 7 3 5
2 7 9 1 2 17
17
3 6 5 16 7 18
18
4 12 9 10 2 10
3 10

bj 10 25 20 15

Se elimina ruta (1, 2) si se blocheaza rutele (2, 3), (3, 3), (3, 4), (4, 1), (4, 2) si
1
(4, 3). Procedura se opreste, pentru ca nu se mai pot forma cicluri, iar x este o solutie
a problemei.

5. PROBLEME DE TRANSPORT SPECIALE

Se intilnesc in practica situatii cind unii destinatari prefer sa se aprovizioneze fie de

la anumiti furnizori, fie cantitatile de transport sa fie restrictionate, fie folosite
anumite rute sau fie ca unele rute sa nu mai poata fi utilizate. Asemenea situatii se pot
rezolva prin modificarea costurilor de transport sau prin efectuarea unor transferuri
convenabile.

Se recomanda sa nu fie foarte multe restrictii special deoarece acestea vor

determina incompatibilitatea problemei de transport.

Probleme cu rute obligatorii

In situatii practice, datorita legaturilor de cooperare pe anumite relatii sau cupluri

sursa, destinatie anumite rute se doresc obligatorii.

Daca o ruta (r, k ) se doreste sa fie obligatoriu utilizata, pentru ca aceasta sa intre in
solutia de baza costul ei de transport se considera nul, Crk 0. Dupa o astfel de
modificare problema de transport se rezolva obisnuit.

21
 In situatia in care problema de transport a fost rezolvata anterior, solutia ei optima
se poate utiliza drept solutie de baza de start pentru rezolvarea, in continuare, a
cazurilor cu rute obligatorii.

Introducerea de rute obligatorii mareste costul total de transport.

Daca o ruta (r, k ) se doreste sa fie obligatorie, dar nu intra in solutia de baza (chiar
daca costul ei de transport este nul ), atunci se efectueaza un transfer de-a lungul unui
ciclu in care ruta (r, k ) sa fie marcata cu +.

Aplicatia 5.1

Sa rezolvam problema de transport, din aplicatia precedenta, tabelul 5.1, in cazul in

care este obligatorie ruta (3, 5).

Vom modifica costul unitar C35 100 , din tabelul 5.2, in C35 0. Solutia de baza de
start va fi considerata solutia optima obtinuta in aplicatia 4.1. Utilizind rezultatele de
la aplicatia 4.1. avem 35 65 si variabila x35 devine variabila bazica. Ciclul
corespunzator rutei (3, 5) este format cu rutele (3, 5), (2, 5), (2, 3), (1, 3), (1, 1),
(3, 1). Pentru acest ciclu =10. Variabila x35 devine variabila nebazica. Prin aplicarea
procedurii T, in tabelul 5.3, se obtine o noua solutie de baza:
x11 55, x14 65, x 23 75, x 25 35, x31 25, x32 35, x35 10.

Tabelul 5.3

F/B B1 B2 B3 B4 B5 Disp.
F1 60 120 90 55 110 120
55 65
F2 80 140 70 75 65 110
75 35
F3 40 50 95 130 0 70
25 35 10
Nec. 80 35 75 65 45 300

Solutia optima a problemei de transport, in cazul in care ruta (3, 5) este obligatorie,
este:
x11 80, x14 40, x 23 75, x 24 25, x 25 35, x 32 35, x 35 10.

22
 Costul total de transport este f min 19150.

Probleme cu rute blocate

O ruta (r, k) este blocata daca exista o incompatibilitate intre sursa si destinatie,
concretizata prin necooperare, rute interzise s.a.

Pentru ca o ruta (r, k) sa fie blocata (sa nu fie utilizata) i se atribuie un cost M foarte
mare, de obicei, un cost mult mai mare decit cel mai mare cost din tabel.

In situatia in care problema de transport a fost rezolvata, solutia ei optima se poate

utiliza drept solutie de baza de start. Uneori problema poate sa nu aiba solutii
admisibile. In cazul in care se blocheaza o ruta (r, k) si, totusi, cantitatea transportata
nu este redusa la zero, atunci aceasta cantitate se diminueaza considerind diverse
cicluri in care ruta (r, k) sa fie marcata cu -, pina cind devine zero.

Blocarea unor rute mareste costul total de transport. In practica, rutele blocate se
evita sa fie introduse in calcul.

Aplicatia 5.2

Sa rezolvam problema de transport, din aplicatia 5.2, tabelul 5.1, in cazul in care se
blocheaza ruta (1,4).

Vom lua in tabelul 5.2 costul C14 M . De exemplu, M=200. Solutia optima
obtinuta, in aplicatia 5.1, se va considera ca solutie de baza de start. Prin rezolvarea
sistemului corespunzator solutiei de baza obtinem :
u1 0, u2 20, u3 20, v1 60, v2 70, v3 90, v4 M , v5 85 .

Intrucit 24 M 95 0 se efectueaza un transfer de-a lungul ciclului (2, 4), (1, 4),
(1, 3), (2, 3) de marime =65. Se obtine solutia de baza (degenerate) din tabelul 5.4
care este si solutia optima, in cazul rutei blocate (1, 4):
x11 45, x13 90, x 24 65, x 25 25, x31 35, x32 35.

Functia obiectiv are valoarea f min 20400.

23
Tabelul 5.4

F/B B1 B2 B3 B4 B5 Disp.
F1 60 120 90 M 110 120
45 75
F2 80 140 70 75 65 110
65 45
F3 40 50 95 130 100 70
35 35
Nec. 80 35 75 65 45 300

Probleme cu solutii impuse

O problema de transport este cu solutii impuse daca exista cel putin o ruta (r, k) cu
cantitati impuse de marfa xrk d , d fixat si d min(ar , bk ).

Pentru rezolvarea problemei de transport, cu aceasta restrictiva, sursa Ar va dispune

de cantitatea ar d si destinatarul Bk va solicita cantitatea bk d si ruta (r, k) se
blocheaza. Se rezolva problema modificata si, in final, solutia optima se ia xrk d .

Aplicatia 5.3

Sa rezolvam problema de transport cu cost minim data prin tabelul 5.5 cu conditia
x24 5.

Tabelul 5.5

1 2 3 4 Disp.
1 3 2 6 5 10
2 1 7 4 6 12
3 2 5 3 4 8
Nec. 5 8 10 7

Solutia de baza de start, pentru problema modificata este prezentata in tabelul 5.6.
Se verifica ca solutia de baza de start este solutia optima.

24
Tabelul 5.6

1 2 3 4 Disp.
1 3 2 6 5 10
8 2
2 1 7 4 M 7
5 2
3 2 5 3 4 8
8
Nec. 5 8 10 2

25