Consimtmantul informat in transplantul de organe

Legea diferentiaza situatia prelevarii de tesuturi si organe umane de la persoane in viata de cele
apartinand unor persoane decedate. Prelevarea de tesuturi si organe umane in scop terapeutic se poate
efectua de la persoane majore, in viata, cu capacitate mintala deplina, numai daca nu exista un pericol
pentru viata donatorului si cu consimtamantul scris, liber, prealabil si expres al acestuia. Legea mai
prevede necesitatea controlului prealabil clinic si de laborator al donatorului. Consimtamantul se da
numai dupa ce donatorul a fost informat in prealabil de medic asupra eventualelor riscuri si consecinte
pe plan fizic, psihic, familial si profesional, rezultand din faptul prelevarii. [1] O prevedere importanta
este aceea prin care se interzice prelevarea de organe si tesuturi umane de la potentiali donatori minori,
precum si de la persoanele lipsite de discernamant, aflate in viata. Legea autorizeaza totusi prelevarea
de maduva osoasa si de la minori, dar numai in beneficiul fratelui sau sorei acestuia. Potrivit
prevederilor legale, prelevarea de maduva osoasa de la minori se poate face numai cu consimtamantul
fiecaruia dintre titularii autoritatii parintesti sau al reprezentantului legal al minorului. Refuzul minorului
impiedica orice prelevare. [1] In ceea ce priveste prelevarea de tesuturi si organe umane de la
persoanele decedate, aceasta se efectueaza potrivit legii, numai daca moartea cerebrala a fost
confirmata medical. Potrivit legii, prelevarea se face, in acest caz, cu consimtamantul scris al membrilor
majori ai familiei sau al rudelor, in urmatoarea ordine: sot, parinte, copii, frate ori sora. In absenta
acestora, consimtamantul va fi luat de la persoana autorizata in mod legal sa il reprezinte pe defunct.
Daca donatorul decedat este minor, prelevarea de organe si tesuturi se poate face numai cu
consimtamantul scris al parintilor sau al reprezentantului legal. Medicii care constata moartea cerebrala,
pe de o parte, si cei care efectueaza prelevarea sau transplantul de tesuturi sau organe, pe de alta parte,
trebuie sa faca parte din unitati functionale sau servicii sanitare distincte. Medicii care au procedat la
prelevarea de tesuturi sau organe de la o persoana decedata sunt obligati sa asigure restaurarea
decenta a acesteia.

Moartea cerebrala

Moartea cerebrala reprezint pierderea ireversibila a functiilor intregului creier, inclusiv baza creierului.
Este acceptata in majoritatea tarilor, exceptie facand, de exemplu, Japonia. Aici moartea este acceptata
doar ca un proces social petrecut in timp indelungat (minim 2 ani), in care persoana decedata continua
sa faca parte din societate. Aceasta este explicatia faptului ca exista tari dezvoltate tehnologic in care
transplantul de tesuturi si organe nu se practica sau, in cazul Japoniei, se practica dar, implicand doar
donatorii vii.

Nu trebuie confundata moartea cerebrala cu moartea biologica. Din punct de vedere juridic, moartea
este considerata una singura, si anume cea declarata din punct de vedere medical.

Moartea, din punct de vedere crestin, are doua acceptiuni:

a) indepartarea omului de Dumnezeu prin pacat (moarte care poate fi temporara sau vesnica, in functie
de gravitatea pacatului, de pocainta sau lipsa acesteia);

b) moartea fizica - concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul crestin este acela de a
scapa de moartea vesnica prin comuniunea dinamica cu Dumnezeu in Hristos, prin Duhul Sfant. Aceasta
nu exclude grija pentru conditiile, momentul si modalitatea separarii sufletului de trup.
Moartea, din punct de vedere medico-legal, este cunoscuta in mai multe feluri si anume:

a) moarte aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cu
aparate speciale);
b) ) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod ireversibil;
de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si reanimare);
c) moarte biologica (se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare,
adica a inceput procesul de necrozare al tesuturilor);
d) moarte cerebrala.

Constatarea mortii fizice nu este obiectivul teologiei sau al filosofiei, ci tine de resortul stiintelor
medicale si juridice. Pana nu demult, era considerata moarta acea persoana careia inima i-a incetat sa
mai bata si careia ii lipsea respiratia. Datorita tehnicilor de reanimare s-a ajuns la convingerea ca
moartea este un proces si ca ea nu este in mod necesar legata de incetarea batailor inimii.

Moartea, ca incetare efectiva a vietii, presupune:

1. oprirea inimii;

2. absenta respiratiei spontane;

3. moartea cerebrala

Aceste trei conditii trebuie indeplinite concomitent si in totalitate, pentru a se evita erori regretabile.

Criteriile pe baza carora poate fi declarata moartea cerebrala, din punct de vedere legal, sunt:

1. examen clinic, alcatuit din: constatarea comei profunde, flasca, areactiva, absenta reflexelor de
trunchi cerebral (in mod special absenta reflexelor fotomotor si corneean);

2. absenta ventilatiei spontane, confirmata de testul de apnee (la un PaCO2 de 60 mm Hg);

3. doua trasee EEG, efectuate la 6 ore, care sa ateste lipsa electrogenezei corticale.

Donatorul

1. In cazul donatorului viu, transplantul se va face numai cu respectarea urmatoarelor norme:

- sa fie major si sa fie in deplinatatea facultatilor mintale;

- sa i se garanteze ca viata nu ii va fi pusa in pericol;

- sa ii fie prezentate riscurile si consecintele asupra sanatatii si asupra capacitatii de munca pe care
prelevarea de organe le poate provoca;

- sa-si fi dat in mod prealabil, liber, expres, constient si informat consimtamantul in scris pentru
prelevare.

In cazul donatorului minor, consimtamantul va fi acordat de catre parinti sau de catre tutorii legali,
respectandu-se libertatea si demnitatea minorului.
2. In cazul donatorului decedat:

- echipa care a constatat decesul unei persoane nu va fi aceeasi cu cea care urmeaza sa faca
transplantul;

- medicii care constata decesul sunt responsabili pentru situatiile in care moartea nu a intervenit efectiv
sau ea nu a fost bine constatata.

Surse alternative de organe

O data cu cresterea discrepantei dintre numarul de organe donate si numarul mult mai mare al
persoanelor aflate pe listele de asteptare pentru un transplant, cercetatorii au incercat gasirea unor
surse non-traditionale de organe. Cateva dintre solutiile propuse sunt:

- Organe de la animale (xenotransplant)

Animalele sunt o sursa potentiala de organe. Experimentele de transplante cu inimi de cimpanzeu sau
ficat de porc au fost insotite cu mare atentie de catre mass-media in trecut. Unul din contra
argumentele xenotransplanturilor a fost posibilitatea transferului de bacterii sau virusuri animale la om,
care ar putea produce epidemii, mai ales ca pacientii sunt tratati cu imunosupresoare puternice. Unii
specialisti considera ca primatele, care sunt amenintate cu disparitia, nu ar trebui sa fie furnizori de
organe pentru oameni. Transplantul de organe animale la oameni este considerat de unele religii si
persoane neetic, deoarece ar leza demnitatea umana, dar dorinta de a fi vindecat si de a vindeca este
foarte mare. In concluzie, xenogrefele vor deveni, probabil, o sursa majora de organe, astfel incat
transplantul sa se extinda la mai multi pacienti si la o arie mai larga de boli, dar vor ridica si mai multe
probleme etice.

- Organe artificiale

Acestea reprezinta o alta varianta potentiala de organe. Probleme etice pe care le implica folosirea
organelor artificiale fac referire la costurile extrem de ridicate pe care le implica si totodata la
eficacitatea acestora. Persoanele care ar primi organe artificiale ar putea avea nevoie de noi organe
artificiale in cazul in care mecanismele celor anterioare s-ar defecta.

- Celulele stem

Celulele stem se pot specializa pentru a forma diferite tipuri de celule ce se gasesc in corpul uman.
Cercetatorii au mari sperante ca celulele stem vor putea fi folosite, intr-o zi, pentru a recrea intregul
corp uman.

Obiectiile bioeticienilor fac referire mai intai la sursa acestor celule. In timp ce, celulele stem pot fi gasite
in corpul uman adult, aparent cele mai potente celule stem provin din primele celule care alcatuiesc
embrionul uman. Cand aceste celule sunt extrase, embrionul este distrus. Unii considera acest fapt
imoral si cer incetarea cercetarilor si a procedurilor medicale care distrug embrionii umani aflati in
procesul de dezvoltare.

- Fetusi avortati

Acestia reprezinta o potentiala sursa de organe pentru transplant. Dezbaterile au loc asupra faptului
daca este moral sau nu folosirea organelor de la fetusi avortati in stadii tarzii ale sarcinii pentru
transplanturi care ar putea salva viata unui alt copil. Multe persoane cred ca aceasta metoda ar scuza
avorturile din stadiile avansate, pe care unii le considera imorale. O alta obiectie vine din partea celor
care cred ca incurajarea utilizarii organelor fetale avortate ar incuraja "cultivarea organelor" sau metoda
de concepere a unui copil cu intentia de a-l avorta pentru a-i folosi organele pentru transplant.

Primitorul

Primitorul isi va da consimtamantul in scris pentru efectuarea transplantului si va fi informat obiectiv

asupra sanselor de reusita ale transplantului.

In selectionarea pacientilor carora urmeaza sa li se efectueze transplantul, se impune ca medicii care iau
deciziile de transplantare sa aplice exclusiv criteriul terapeutic, adica sa se aiba in vedere:

1. urgenta transplantarii;

2. posibilitatea de reusita;

3. previziunea ca organul sa se poata transplanta;

4. prioritatea cererii.

Intrucat transplantul are caracter terapeutic, selectia pacientilor nu trebuie sa fie impiedicata sau viciata
de motive de ordin rasial, social economic, religios etc., ci determinata de conditii optime de reusita a
transplantului si de finalitatea acestuia.