Organizarea generala a corpului uman

Topografia organelor si sistemelor de organe

Anatomia omului este ramura biologiei care studiaza forma si structura corpului uman
Fiziologia omului este ramura biologiei care studiaza functiile corpului uman
Organismul uman provine din celula ou (zigot), celula care a rezultat in urma unirii unui ovul cu
un spermatozoid.Celula ou sufera diviziuni succesive in urma carora se formeaza embrionul
La om, embrionul prezinta trei foite:
-ectodermul
-mezodermul
-endodermul
Din foitele embrionare se formeaza tesuturile, organele si sistemele de organe.

Corpul uman este alcatuit din patru segmente: cap, gat, trunchi si membre.
1.Capul este alcatuit din doua parti:
-o parte craniana corespunzatoare neurocraniului (cutiei craniene)
-o parte faciala corespunzatoare viscerocraniului (oaselor fetei)
2.Gatul (segmentul cervical) leaga capul de trunchi si prezinta doua parti:
-o parte posterioara, nucala (ceafa)
-o parte anterioara (gatul propiu-zis)
3.Trunchiul este format din:
-torace (cavitate toracica)
-abdomen (cavitate abdominala)
-pelvis (cavitate pelviana)
Muschiul respirator numit diafragma separa cavitatea toracica de cea abdominala.
4.Membrele sunt alcatuite din centuri si portiuni libere
a) Membrele superioare sunt alcatuite din:
-centura scapulara care leaga membrele superioare la trunchi
-portiunea libera formata din brat,antebrat si mana
b) Membrele inferioare sunt alcatuite din:
-centura pelviana care leaga membrele inferioare la trunchi
-portiunea libera formata din coapsa, gamba si picior.

Corpul uman este tridimensional strabatut de catre trei axe si trei planuri.

Axele
Axele corespund dimensiunilor spatiului si se intretaie in unghi drept.Ele sunt urmatoarele:
-axul longitudinal
-axul sagital (anteroposterior)
-axul transversal
a) Axul longitudinal este axul lungimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol superior (cranial)
-un pol inferior (caudal)
b) Axul sagital (anteroposterior) este axul grosimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol anterior
-un pol posterior
c) Axul transversal este axul latimii corpului si prezinta doi poli:
-un pol drept
-un pol stang

Planurile
Planurile corpului uman trec prin cate doua axe si sunt urmatoarele:
-planul frontal
-planul sagital
-planul transversal
a) Planul frontal
Este vertical, paralel cu fruntea, trece prin axele longitudinal si transversal.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte anterioara (ventrala)
-o parte posterioara (dorsala)
b) Planul sagital
Este vertical, perpendicular pe panul frontal, trece prin axele longitudinal si sagital.
Este planul simetriei bilaterale deoarece imparte corpul in doua jumatati simetrice.
-jumatatea dreapta
-jumatatea stanga
(de exemplu: ochii sunt asezati lateral fata de nas si medial fata de urechi).
c) Planul transversal
Este orizontal, perpendicular pe planul frontal si sagital, trece prin axele transversal si sagital.
Imparte corpul in doua parti asimetrice:
-o parte superioara (craniala)
-o parte inferioara (caudala)
(de exemplu: ochii sunt situati cranial fata de gura iar gura caudal fata de nas)

Organismul uman indeplineste trei tipuri de functii:

1.Functiile de relatie
Asigura legatura dintre organism si mediu, ele sunt realizate de catre sistemul nervos, sistemul
locomotor (osos si muscular), sistemul endocrin si organele de simt.
2.Functiile de nutritie
Asigura intretinerea vietii, cresterea si dezvoltarea organismului.Ele sunt realizate de catre
sistemul digestiv, sistemul circulator, sistemul respirator si sistemul excretor.
3.Functiile de reproducere
Asigura perpetuarea speciei si se realizeaza prin sistemul reproducator.
 SISTEMUL NERVOS

Clasificarea sistemului nervos

Sistemul nervos este alcatuit din totalitatea organelor in componenta carora intra tesutul
nervos.

Din punct de vedere functional sistemul nervos se clasifica in:

-sistem nervos somatic (al vietii de relatie) SNS

-sistem nervos vegetativ (al vietii vegetative) SNV
Sistemul nervos somatic asigura legatura intre organism si mediul de viata.
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne (activitatea viscerelor).

Din punct de vedere topografic sistemul nervos se clasifica in:

-sistem nervos central SNC

-sistem nervos periferic SNP

Sistemul nervos somatic (al vietii de relatie) asigura activitatea motorie somatica si
sensibilitatea senzitivo-senzoriala in functie de conditiile mediului inconjurator.
Rolul sistemului nervos somatic: integrarea organismului in mediul sau de viata.
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza activitatea organelor interne (viscerelor) in conditii
diferite de viata.
Din punct de vedere structural si functional, sistemul nervos vegetativ se clasifica in:
-sistem nervos simpatic (care actioneaza in situatii neobisnuite)
-sistem nervos parasimpatic (care actioneaza in conditii obisnuite)

I.SNC ax cerebrospinal (nevrax) este alcatuit din maduva spinarii si encefal

Maduva spinarii
Maduva spinarii este situata in canalul vertebral format prin suprapunerea orificiilor vertebrale.
Maduva spinarii se intinde de la vertebra cervicala C1 la vertebra lombara L2, de unde se
continua cu filum terminale pana la vertebra a doua coccigiana.
Encefal
Encefalul este situat in cutia craniana si este format din:
1.Trunchi cerebral (bulb rahidian, puntea lui Varolio si mezencefal)
2.Cerebel
3.Diencefal (talamus, metatalamus, epitalamus, hipotalamus)
4.Emisferele cerebrale
Organele sistemului nervos central sunt protejate de un sistem de membrane cerebro-spinale care
alcatuiesc meningele.Cele trei membrane cerebro-spinale sunt: duramater, arahnoida si piamater.
Intre arahnoida si piamater se afla un spatiu plin cu lichid cefalo-rahidian, cu rol trofic si de
protectie mecanica.
II.SNP sistem nervos periferic este alcatuit din nervi periferici si ganglioni nervosi
Nervii periferici
Nervii periferici sunt alcatuiti din prelungirile neuronale si sunt reprezentati de:
-12 perechi de nervi cranieni (senzitivi, motori si micsti)
-31 perechi de nervi spinali (micsti)
Ganglionii nervosi
Ganglionii nervosi sunt alcatuiti din aglomerari de corpi neuronali si sunt reprezentati de:
-ganglioni spinali
-ganglioni cranieni
-ganglioni vegetativi
Functia reflexa
Functia reflexa se realizeaza prin substanta cenusie a sistemului nervos.
Distributia substantei cenusii
a)La nivelul maduvei spinarii
Substanta cenusie este dispusa la interior, are forma de fluture si prezinta prelungiri numite
coarne (3 perechi de coarne)
-doua coarne anterioare (o pereche de coarne anterioare) care contin neuroni somatomotori, care
conduc informatiile de la centri nervosi la efectori
-doua coarne posterioare (o pereche de coarne posterioare) care contin neuroni somatosenzitivi,
care conduc informatiile de la receptori la centri nervosi
-doua coarne laterale (o pereche de coarne laterale) care contin neuroni vegetativi: visceromotori
si viscerosenzitivi
b)La nivelul encefalului
1.In trunchiul cerebral substanta cenusie este dispusa la interior si fragmentata in nuclei:
senzitivi, motori, vegetativi si propii.
2.In cerebel substanta cenusie este dispusa la interior, unde formeaza nuclei de substanta cenusie,
si la exterior, unde formeaza scoarta cerebeloasa.
3.In diencefal sunt mase de substanta cenusie sub forma de nuclei in toate componentele sale:
talamus, metatalamus, epitalamus si hipotalamus.
4.In emisferele cerebrale substanta cenusie este dispusa la interior, unde formeaza nucleii bazali
(corpii striati), si la exterior, unde formeaza scoarta cerebrala (cortexul cerebral).

Mecanismul fundamental de functionare a sistemului nervos este actul reflex (reflexul).Actul

reflex este procesul fiziologic de raspuns la actiunea unui stimul asupra unei zone
receptoare.Baza anatomica a actului reflex este arcul reflex.Arcul reflex este format din 5
componente: receptor, cale aferenta, centru nervos, cale eferenta si efector.
RECEPTOR >>> calea aferenta >>> CENTRU NERVOS >>> calea eferenta >>>
EFECTOR
1.Receptorul
Este o structura excitabila care raspunde la stimuli prin variatii de potential gradate, proportional
cu intensitatea stimulului.Rolul receptorului este de a transforma energia stimulului in influx
nervos.Receptorii pot fi clasificati dupa mai multe criterii.
1.Dupa localizare
-exteroceptori situati la nivelul pielii, se afla la periferia organismului si primesc informatii din
mediul extern.
-propioceptori sunt localizati in muschi, tendoane, articulatii, periost (membrana conjunctiva a
oaselor) pericondru (invelis conjunctiv al cartilajelor).
-interoceptori (visceroceptori) sunt situati in peretii organelor interne (viscerelor) si primesc
informatii din interiorul organismului.
2.Dupa natura agentului excitant
-mecanoreceptori stimulati de atingere, presiune, lovire
-termoreceptori stimulati de diferentele de temperatura
-chemoreceptori stimulati de modificarea concentratiei unor substante (olfactivi si gustativi)
-fotoreceptori stimulati de lumina
-algoreceptori (nociceptori) stimulati de orice excitant care produce durere
-baroreceptori pentru presiune
-osmoreceptori pentru presiune osmotica
3.Dupa viteza de adaptare
-fazici activitatea creste la aplicarea stimulului si scade la mentinerea lui
-tonici activitatea este constanta pe toata durata aplicarii stimulului
2.Calea aferenta
Este senzitiva.Face legatura intre receptori si centri nervosi.
Este reprezentata de dendritele si axonii neuronilor senzitivi din ganglionii spinali; si de
dendritele si axonii neuronilor senzitivi de pe traseul unor nervi cranieni.
3.Centrul nervos
Reprezinta toate structurile sistemului nervos central care analizeaza si prelucreaza informatiile
primite si genereaza impulsuri nervoase.
Fiecare centru nervos are doua compartimente functionale:
1.compartimentul senzitiv unde sosesc informatiile de la receptori
2.compartimentul motor care transmite comenzile catre efectorii
In sistemul nervos exista 3 nivele majore unde se afla centrii nervosi care coordoneaza diferite
tipuri de reflexe
-nivelul subcortical (diencefal, cerebel, trunchi cerebral)
-nivelul cortical, cortex cerebral (scoarta cerebrala)
-maduva spinarii
4.Calea eferenta
Este motorie.Face legatura intre centrii nervosi si efectori.Este reprezentata de axonii neuronilor
motori din maduva spinarii; si de fibrele motorii ale nervilor cranieni.
5.Efectorul
Executa comanda primita de la centru nervos.Efectorii sunt reprezentati de muschi, care raspund
prin contractie, si glande, care raspund prin secretie: muschii striati (efectori ai sistemului nervos
somatic), muschi netezi (efectori ai sistemului nervos vegetativ), glande exocrine si glande
endocrine.

Functia de conducere
Clasificarea cailor de conducere
Functia de conducere se realizeaza prin substanta alba a sistemului nervos.
Substanta alba este formata din doua tipuri de cai:
-cai ascendente
-cai descendente

I.CAILE ASCENDENTE - CAILE SENSIBILITATII

Caile ascendente sunt senzitive.Conduc excitatiile sub forma de influx nervos, de la receptori
(exteroceptori, propioceptori si interoceptori) la centri nervosi, si deservesc sensibilitatea
corpului.Aceste cai sunt de doua tipuri: specifice si nespecifice.
Specifice pentru fiecare tip de sensibilitate (exteroceptiva si propioceptiva); conduc impulsuri cu
rol in perceperea si discriminarea stimulilor.
Nespecifice care conduc sensibilitatea interoceptiva (visceroceptiva) impreuna cu calea
spinotalamica.
Sensibilitatea este propietatea unor parti ale sistemului nervos de a receptiona, transmite sau
percepe excitatii.
Sensibilitatea corpului (sensibilitatea somatica) este de trei tipuri: sensibilitate exteroceptiva,
sensibilitate propioceptiva si sensibilitate interoceptiva.
Sensibilitatea exteroceptiva este de trei tipuri: tactila fina (epicritica) si tactila grosiera
(protopatica), termica si dureroasa.
1.CAILE SENSIBILITATII EXTEROCEPTIVE
Caile sensibilitatii exteroceptive sunt cai specifice; au pe parcurs trei neuroni; au proiectie
corticala; conduc impulsuri de la exteroreceptori tactili, termici si durerosi in scoarta cerebrala,
pentru formarea senzatiilor specifice.
a) Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este condusa prin fasciculele spinobulbare Goll si Burdach.
Caile sensibilitatii tactile fine au pe parcurs trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul spinal, pe radacina posterioara a
nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in nucleii bulbari Goll si Burdach.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus, axonul sau se proiecteaza pe scoarta
cerebrala.
Rol: conduc informatii tactile fine si vibratii.Caile sensibilitatii tactile fine conduc informatii
privind forma, marimea, structura si perceptia greutatii obiectelor.
Proiectia corticala: neocortexul receptor zona somestezica I; se incruciseaza la nivelul bulbului
rahidian.
b) Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este condusa prin fasciculul spinotalamic anterior.
Caile sensibilitatii tactile grosiere au pe parcursul lor trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a
nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in cornul posterior medular.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus; axonul sau se proiecteaza pe scoarta
cerebrala.
Rol: conduc informatiile tactile elementare (conduc informatii tactile grosiere si de presiune
usoara).
Proiectia corticala: in neocortexul receptor in zona somestezica II.Se incruciseaza la nivelul
maduvei spinarii.
c) Sensibilitatea termica si dureroasa
Sensibilitatea termica si dureroasa este condusa prin fasciculul spinotalamic lateral.
Caile sensibilitatii termice si dureroase au pe parcursul lor trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul spinal de pe radacina posterioara a
nervului spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in cornul posterior medular.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus, axonul sau se proiecteaza pe scoarta
cerebrala.
Rol: conduc informatiile termice si dureroase.
2.CAILE SENSIBILITATII PROPIOCEPTIVE (KINESTEZICE)
Caile sensibilitatii propioceptive sunt cai specifice.Conduc informatiile de la propioceptori.Au
proiectie corticala sau subcorticala.
a) Sensibilitatea propioceptiva constienta
Sensibilitatea propioceptiva constienta este condusa prin fasciculele spinobulbare Goll si
Burdach.
Caile sensibilitatii propioceptive constiente au pe parcurs trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in nucleii Goll si Burdach din bulb.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus.
Rol: conduc informatiile de la propioceptori din regiunea gatului, trunchiului si membrelor la
scoarta cerebrala.
Proiectia corticala: in neocortexul receptor, in zona senzitivo-motorie.Se incruciseaza la nivelul
bulbului rahidian.
b) Sensibilitatea propioceptiva inconstienta
1.Sensibilitatea propioceptiva inconstienta este condusa prin fasciculul spinocerebelos direct
Flecshig, care preia informatii din partea inferioara a corpului; nu se incruciseaza.
2.Sensibilitatea propioceptiva inconstienta mai este condusa si prin fasciculul spinocerebelos
incrucisat Gowers, care preia informatii din partea superioara a trunchiului si membrele
superioare, se incruciseaza la nivelul maduvei spinarii.
Caile sensibilitatii propioceptive inconstiente au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul spinal.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in nucleii cornului posterior medular.
Rol: conduc informatiile de la propioceptori din regiunea gatului, trunchiului si membrelor in
cerebel.
Proiectia corticala: in cerebel.
CAILE SENSIBILITATII INTEROCEPTIVE (VISCEROCEPTIVE)
Caile sensibilitatii interoceptive sunt cai specifice si nespecifice.
a) Caile specifice
Caile specifice sunt conduse prin fasciculele spinotalamice
b) Caile nespecifice
Caile nespecifice sunt reprezentate de substanta reticulata care se intinde de la maduva sacrata
pana in talamus.
Rol: conduc informatii de la viscere.

II.CAILE DESCENDENTE - CAILE MOTILITATII

Caile descendente sunt motorii.Conduc impulsuri nervoase de la centri nervosi ai encefalului
spre maduva, si deservesc motilitatea corpului.
Caile descendente sunt de doua tipuri: voluntare (piramidale) si involuntare (extrapiramidale).
1.CAILE MOTILITATII VOLUNTARE (PIRAMIDALE)
Motilitatea voluntara este condusa pe caile piramidale corticospinale (directe si incrucisate) si
corticobulbare.
a) Caile piramidale corticospinale
Caile piramidale corticospinale strabat descendent toate etajele trunchiului cerebral.
La nivelul bulbului comportamentul este diferit:
- 75% din fibre se incruciseaza la nivelul bulbului, formand fasciculul piramidal incrucisat
- 25% din fibre nu se incruciseaza in bulb ci in maduva spinarii, formand fasciculul piramidal
direct.
Caile motilitatii voluntare au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ariile neocortexului motor.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in cornul anterior al maduvei spinarii.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii somatice
din regiunea trunchiului, membrelor si o parte din regiunea gatului; de la nivelul centrilor motori
ai cortexului cerebral.
b) Caile piramidale corticobulbare
Caile piramidale corticobulbare se opresc in bulbul rahidian.Se incruciseaza la nivele diferite ale
trunchiului cerebral.
Caile piramidale corticobulbare au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ariile neocortexului motor
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in nucleii motori de origine a fibrelor motorii ale
nervilor cranieni.
Rol: conduc comenzi pentru miscarile voluntare, precise, coordonate, ale musculaturii somatice
din regiunea capului si o parte din regiunea gatului.
2.CAILE MOTILITATII INVOLUNTARE (EXTRAPIRAMIDALE)
Caile motilitatii involuntare au origine corticala si subcorticala.
a) Caile extrapiramidale cu origine corticala
Caile extrapiramidale cu origine corticala fac sinapsa in ganglionii bazali (corpii striati).
Caile extrapiramidale cu origine corticala au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in neocortexul motor.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in cornul anterior al maduvei spinarii.
b) Caile extrapiramidale cu origine subcorticala
Caile extrapiramidale care pornesc din centri subcorticali au pe parcurs doi neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in centri subcorticali.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in cornul anterior al maduvei spinarii.
Rol: conduc comenzi catre muchi scheletici si determina contractii musculare automate, intervin
in realizarea unor activitati umane complexe, cum ar fi: mersul, scrisul, condusul masinii,
innotul, cantatul la intrumente.
Caile extrapiramidale cu origine subcorticala sunt reprezentate de fasciculele:
- tectospinale (cu origine in coliculii cvadrigemeni din mezencefal);
- rubrospinale (cu origine in nucleii rosi din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- nigrospinale (cu origine in substanta neagra din pedunculii cerebrali din mezencefal);
- vestibulospinale (cu origine in nucleii vetibulari din bulbul rahidian);
- olivospinale (cu origine in olivele bulbare din bulbul rahidian);
- reticulospinale (cu origine in substanta reticulata a trunchiului cerebral);
Toate aceste cai ajung in cordoanele anterioare ale maduvei spinarii; exceptie fac fasciculele
rubrospinale care ajung in cordoanele laterale ale maduvei spinarii.
Sistemul nervos vegetativ (SNV)

Sistemul nervos vegetativ este partea sistemului nervos care coordoneaza activitatea viscerala
(inconstienta).
I.Structural si functional
Din punct de vedere structural si functional SNV este format din doua parti:
1.Sistem nervos simpatic
Sistemul nervos simpatic actioneaza in situatii neobisnuite: frica, furie, spaima.
Centri nervosi simpatici sunt situati in maduva spinarii, in coarnele laterale din regiunea toracica
(T1-T12) si lombara (L1-L2).
Partea periferica este reprezentata de ganglionii vegetativi si fibre vegetative preganglionare si
postganglionare.
2.Sistem nervos parasimpatic (cranian si sacral)
Sistemul nervos parasimpatic actioneaza in situatii obisnuite de liniste si relaxare a organismului.
Centri nervosi parasimpatici sunt situati in trunchiul cerebral si in coarnele laterale ale maduvei
spinarii din regiunea sacrata.
Partea periferica este reprezentata de fibre nervoase de la nivelul trunchiului cerebral si al
maduvei spinarii din regiunea sacrata si plexuri vegetative.
II.Structural si topografic
Din punct de vedere structural si topografic este asemanator cu sistemul nervos somatic, fiind
alcatuit din sistem nervos central si sistem nervos periferic.
1.Sistem nervos central
Sistemul nervos central cuprinde:
- centri de comanda situati in maduva spinarii si in trunchiul cerebral
- centri de control si integrare vegetativa din hipotalamus, sistemul limbic si scoarta cerebrala.
2.Sistem nervos periferic
Sistemul nervos periferic este alcatuit din ganglioni vegetativi si nervi.

Actiunea SNV simpatic si parasimpatic asupra organelor efectoare.

EFECTORI EFECTELE SNV SIMPATIC EFECTELE SNV PARASIMPATIC

Muschi radiari ai irisului contractie dilatarea pupilei

Muschi circulari ai irisului contractie micsorarea pupilei

Muschi ciliari radiari relaxare vedere la distanta

Muschi ciliari circulari contractie vedere de aproape

Bronhii bronhodilatator bronhoconstrictor

Inima cardioaccelerator cardiomoderator

Vase coronare coronaroconstrictie coronarodilatator

 Vase din tegument vasoconstrictie vasodilatatie

Vase din muschi vasoconstrictie vasodilatatie

Vase din creier vasoconstrictie vasodilatatie

Stomac si intestin diminuarea tonusului si motilitatii cresterea tonusului si motilitatii

constrictia sfincterelor relaxarea sfincterelor

Vezica urinara relaxarea muschiului cal contractia muschiului cal

contractia sfincterului cal intern relaxarea sfincterului cal intern

Glande lacrimale vasodilatatie, secretie glandulara

denta

Glande salivare secretie redusa de saliva vascoasa secretie abundenta de saliva apoasa

Glande gastrice si intestinale inhibarea secretiei stimularea secretiei

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

I.MENINGITA
Meningita este o boala infectioasa provocata de inflamarea meningelor cerebrospinale (cele trei
foite care protejeaza axul cerebrospinal).
1.Cauze
Cauzele sunt infectioase, toxice, alergice, virusuri, ciuperci, protozoare.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri de cap, febra, varsaturi, fotofobie (frica de lumina), contractia muschilor
cefei, modificari importante in lichidul cefalorahidian.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea frigului sau caldurii excesive.
II.HEMORAGII CEREBRALE
Hemoragiile cerebrale reprezinta revarsarea sangelui in tesuturi si cavitati, prin ruperea unui vas
de sange din creier (accident vascular cerebral).
1.Cauze
Hipertensiunea arteriala, afectiuni cardiace si vasculare, fumatul si consumul excesiv de alcool,
obezitatea, sifilisul, traumatisme arteriale, tumorile cerebrale.
2.Simptome
Se manifesta prin cefalee severa (dureri de cap puternice), varsaturi, lesin, pupile inegale,
modificari de personalitate, coma, paloare, agitatie, hipotensiune, puls si ritm respirator
accelerat.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos, evitarea consumului excesiv de tutun, alcool si cafea.
III.COMA
Coma este o stare patologica de inhibitie profunda a activitatii nervoase superioare
1.Cauze
Coma apare ca urmare a unei boli grave: meningita, encefalita, hemoragii cerebrale, accidente
traumatice, tumori, intoxicatii medicamentoase
2.Simptome
Pierderea cunostintei, lipsa de reactie fata de stimuli externi.
Pierderea sensibilitatii si a motilitatii voluntare cu pastrarea functiilor respiratorii si circulatorii.
3.Prevenire
Adoptarea unui stil de viata sanatos; evitarea surmenajului, a activitatii nervoase excesive.
 ANALIZATORII

Analizatorii sunt sisteme morfofunctionale complexe si unitare care au rolul de a receptiona,

conduce si transforma in senzatii specifice excitatiile primite din mediul extern sau intern.
Un analizator este alcatuit din trei segmente:
1.Segmentul periferic (receptor)
Este reprezentat de structuri specializate ale organelor de simt si este stimulat de variatia unei
anumite forme de energie si determina formarea potentialului de actiune (potentialului receptor)
care se transmite in segmentul urmator.
Clasificarea receptorilor in functie de topografie (localizare)
-exteroceptori, localizati in piele
-propioceptori, raspanditi in sistemul locomotor
-interoceptori (visceroceptori), situati in peretele organelor interne
Clasificarea receptorilor dupa natura excitantului
-mecanoreceptori, stimulati de atingere, presiune si lovire
-termoreceptori, stimulati de diferentele de temperatura
-algoreceptori, stimulati de orice excitant care produce durere
-chemoreceptori, stimulati de modificarea concentratiilor unor substante
-receptori electromagnetici, stimulati de radiatii electromagnetice luminoase
Clasificarea receptorilor dupa distanta de la care actioneaza stimulul
-de contact (de exemplu: receptorii tactili)
-de distanta (de exemplu: receptorii auditivi)
2.Segmentul intermediar
Este alcatuit din caile nervoase prin care ajung influxurile la centrii nervosi superiori
3.Segmentul central
Este reprezentat de aria din scoarta cerebrala la care ajunge calea de conducere.
La nivelul ariilor corticale se realizeaza analiza si sinteza informatiilor primite formand in final
senzatiile constiente specifice.
Analizatorii organismului uman sunt: analizatorul vizual, analizatorul acustico-vestibular,
analizatorul cutanat, analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv si analizatorul motor.

ANALIZATORUL VIZUAL
Rolul analizatorului vizual consta in:
- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului.Ochiul este un organ
pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.
1.Tunicile globului ocular
De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in
nutritie) si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are culoarea alb-sidefie si
este opaca.Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta (permite
razelor de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase amielinice.
b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol in nutritia
globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede dispuse radiar si
circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se afla un orificiu numit pupila.Irisul este
format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.Retina este formata din celule nervoase
(celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si celule de sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba.In pata galbena
predomina celulele cu conuri.Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai
celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima).Pata oarba este locul pe unde iese nervul
optic din retina si este lipsita de celule fotoreceptoare.
2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular: corneea,
umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.
a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.
b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare.Se afla intre cornee si iris (in camera
anterioara) si intre iris si cristalin (in camera posterioara).Umoarea apoasa este un lichid
transparent, permite trecerea razelor de lumina.
c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa.Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita
cristaloida.La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor.Focalizeaza
razele luminoase patrunse in pupila.
d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)
Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de gel.Rolul
corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.
3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in
influxuri (impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene, pleoape,
glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai globului
ocular).Conjunctiva este o membrana subtire care captuseste fata interna a pleoapei.

Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele
cu conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con.Sunt in numar de 5-7 milioane.
Contin pigmentul numit iodopsina.Sunt sensibile la radiatiile luminoase de mare intensitate.Sunt
receptori pentru vederea diurna si cromatica.Au prag de sensibilitate ridicat.
b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas.Sunt in numar de 125-130
milioane.Contin pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian).Sunt sensibile la radiatii
luminoase de mica intensitate.Sunt receptori pentru vederea nocturna, fara detalii si fara
culori.Au prag de sensibilitate scazut.
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:
I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite)
din retina.Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic.La nivelul chiasmei optice se
incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine.Din chiasma optica
pornesc doua fascicule numite tracturi optice.Fiecare tract optic conduce informatia din
jumatatea temporala a retinei de aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe
marginile scizurii calcarine.

Formarea imaginilor pe retina

Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si
formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic.Irisul
regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit reflex pupilar fotomotor.
Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces
numit mioza (pupiloconstrictie)
Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit
midriaza (pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct
pe retina.Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee
2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei este reala,
mai mica si rasturnata.
Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente.Aceasta concordanta permite
vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m.In cazul
obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este
clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor,
situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu
lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie,
hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a
cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)
b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau
a curburii scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare
ale acesteia.La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea
pigmentilor fotosensibili.
I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.
II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor
fotoreceptoare pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la
segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe
marginile scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.
1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina difuza,
cand nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.
2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa, necesare
pentru vederea colorata.Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin
mai multe teorii.

ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR

Analizatorul auditiv
Analizatorul auditiv are roluri importante legate de orientarea in spatiu, depistarea pericolelor si
perceperea vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul adecvat al analizatorului
auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se gasesete la nivelul urechiei
interne.Urechea este un organ pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este alcatuita din trei
parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna.
1.Urechea externa
Urechea externa este formata din pavilion si conduct auditiv extern.Conductul auditiv extern se
intinde de la pavilion la timpan.Timpanul se afla la limita dintre urechea externa si urechea
medie.
2.Urechea medie
Urechea medie este o camera plina cu aer deoarece comunica cu faringele printr-un canal numit
trompa lui Eustachio.Pe peretele intern, dinspre urechea interna, prezinta doua orificii numite
fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare: scarita, ciocan si nicovala.Talpa scaritei se
sprijina pe fereastra ovala.
3.Urechea interna
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul osos.Labirintul osos
este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos (cohlee).In interiorul
labirintului osos se afla labirintul membranos.Labirintul membranos este format din trei canale
semicirculare membranoase, vestibul membranos si melc membranos (canal cohlear).
In interiorul labirintului membranos se afla un lichid numit endolimfa.Intre labirintul osos si cel
membranos se afla un spatiu care contine lichidul numit perilimfa.
Vestibulul membranos este alcatuit din doua vezicule suprapuse numite utricula si sacula.In
canalele semicirculare membranoase se afla receptori vestibulari (receptori pentru echilibriu).In
melcul membranos se afla receptori auditivi.
Segmentele analizatorului auditiv
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe
membrana bazilara din structura cohleei.Organul Corti este format din celule senzoriale auditive
si celule de sustinere.Celulele senzoriale auditive prezinta la polul apical cili.Cilii strabat
membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva formata din
patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din columela.Columela
este axul central al cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele senzoriale auditive, iar
axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
Fiziologia analizatorului auditiv
Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul auditiv extern.La capatul
acestui conduct unele sonore pun in vibratie timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor
trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si scaritei contribuie la
modificarea intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale, perilimfei si
endolimfei.Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale endolimfei, deoarece membrana
vestibulara este extrem de subtire.Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei bazilare
pe care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria si se declanseaza un
influx nervos.Influxul nervos este transmis prin calea auditiva la segmentul central, aflat in
girusul temporal superior, unde se transforma in senzatie de auz.
Analizatorul vestibular
Analizatorul vestibular are rolul de a informa creierul despre pozitia capului sau a corpului in
spatiu.Excitantul specific al analizatorului vestibular este constituit de schimbarea pozitiei
capului sau a intregului corp.Receptorii vestibulari se afla la baza canalele semicirculare
membranoase si in vestibulul membranos (utricula si sacula).
Segmentele analizatorului vestibular
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului vestibular este reprezentat de crestele ampulare si de
aparatul otolitic.
a) Crestele ampulare
Crestele ampulare se gasesc la baza canalelor semicirculare membranoase.Contin celule de
sustinere si celule senzoriale cu cili, inglobati intr-o masa gelatinoasa numita cupula.Mentin
echilibriul in conditiile acceleratiilor circulare ale capului si corpului.
b) Aparatul otolitic (macula)
Aparatul otolitic se gaseste in utricula si sacula.Contine celule de sustinere si celule senzoriale cu
cili, aflati in contact cu o masa gelatinoasa ce contine otolite (cristale microscopice de carbonat
de calciu).Mentin echilibriul in conditii statice si dinamice.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar este reprezentat de calea vestibulara formata din trei neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) se afla in ganglionul vestibular Scarpa.Dendritele sale se afla
in contact cu celulele senzoriale iar axonii sai formeaza ramura vestibulara a nervului acustico-
vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in bulbul rahidian.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in talamus.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vestibular se afla in girusul temporal superior, in vecinatatea
ariei auditive.

Fiziologia analizatorului vestibular

i. Repaus
Atunci cand capul sta nemiscat otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit impulsuri
nervoase catre segmentul central, informand-ul asupra pozitiei capului.
ii. Accelerari liniare (inainte, inapoi, lateral)
Atunci cand capul si corpul sufera accelerari liniare otolitele sunt impinse in sensul opus
miscarii.In aceste situatii se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul central si
determina reactii pentru corectarea pozitiei capului si corpului.
iii. Miscari de rotatie
Miscarile de rotatie ale corpului si capului, antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare
aflate in planul rotatiei respective.La nivelul receptorilor iau nastere impulsuri
nervoase.Impulsurile nervoase sunt transmise prin nervul vestibular catre segmentul central, aflat
in girusul temporal superior, in vecinatatea ariei auditive.
a) Canalele semicirculare orizontale si laterale
Canalele semicirculare orizontale si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical
(rasuciri, intoarceri).
b) Canalele semicirculare verticale
Canalele semicirculare verticale informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri,
caderi)
Analizatorul cutanat contine receptori tactili, termici si durerosi situati in piele.Pielea este
alcatuita din trei straturi: epiderma, derma si hipoderma:
- epiderma este un tesut epitelial pluristratificat
- derma este un tesut conjunctiv dens
- hipoderma este un tesut conjunctiv lax care contine celule cu grasime
Segmentele analizatorului cutanat
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului cutanat este reprezentat de receptorii tactili, termici si
durerosi.
a) Receptori tactili
Receptorii tactili sunt corpusculii Meissner, discurile Merkel, corpusculii Vater-Pacini,
corpusculii Golgi si corpusculii Rufini.
- corpusculii Meissner (localizati in derma) sunt stimulati de atingerile fine
- discurile Merkel (localizate in derma) sunt stimulate de atingerile puternice
- corpusculii Vater-Pacini (localizati in hipoderma) sunt stimulati de miscarile slabe, rapide si de
mica intensitate
- corpusculii Golgi si corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma)
b) Receptori termici
Receptorii termici sunt corpusculii Krause si corpusculii Ruffini.
- corpusculii Krause (localizati in derma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de rece
- corpusculii Ruffini (localizati in hipoderma) receptioneaza excitatiile pentru senzatia de cald
c) Receptori durerosi
Receptorii durerosi sunt terminatiile nervoase libere (localizate in derma si hipoderma).
2.Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului cutanat este reprezentat de caile sensibilitatii
exteroceptive.Aceste cai conduc informatiile de la exteroceptorii tactili, termici si durerosi, la
scoarta cerebrala, pentru formarea senzatiilor specifice.
3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului cutanat se afla in girusul postcentral din lobul parietal.
1.Sensibilitatea tactila fina (epicritica)
Sensibilitatea tactila fina este determinata de deformari usoare ale pielii.Zone cu sensibilitate
mare sunt buzele si pulpa degetelor.
2.Sensibilitatea tactila grosiera (protopatica)
Sensibilitatea tactila grosiera este determinata de apasare.
3.Sensibilitatea termica
Sensibilitatea termica este neuniforma pe suprafata pielii.Receptorii pentru rece sunt mai
numerosi decat cei pentru cald.
4.Sensibilitatea dureroasa
Sensibilitatea dureroasa este determinata de orice excitant foarte puternic care produce leziuni
celulare.Durerea tegumentara se manifesta cu o mare capacitate de discriminare.Receptorii
pentru durere sunt mai rari in viscere si de aceea durerea viscerala nu se poate localiza precis.
 GLANDELE ENDOCRINE

Glandele endocrine alcatuiesc sistemul endocrin, sunt glande cu secretie interna al caror
produsi de secretie se numesc hormoni.
Hormonii sunt eliberati in sange sau limfa, prin intermediul carora ajung la celule sau organe
tinta.
Glandele endocrine sunt localizate in urmatoarele regiuni ale corpului:
-in cutia craniana: se afla hipofiza si epifiza
-in regiunea gatului: se afla tiroida si glandele paratiroide
-in cavitatea toracica: se afla timusul
-in cavitatea abdominala: se afla glandele suprarenale si pancreasul (glanda mixta)
-in pelvis se afla gonadele: ovarele si in scrot testiculele (glande mixte)
Hormonii sunt substante complexe care din punct de vedere al structurii chimice pot fi de
natura lipidica sau proteica.
Glandele endocrine secreta de regula o cantitate optima de hormoni corespunzatoare bunei
functionari a organismului.
Ele pot secreta o cantitate insuficienta de hormoni (hiposecretie) sau o cantitate in exces
(hipersecretie); in aceste situatii apar dereglari ale proceselor metabolice din organism.

HIPOFIZA
Hipofiza este localizata la baza creierului, in saua turceasca a osului sfenoid.Are forma si
marimea unui bob de fasole cantarind aproximativ 0,5 grame.
Hipofiza este legata de baza hipotalamusului prin tija pituitara.Tija pituitara este formata din
sistem port-hipofizar si tract hipotalamo-hipofizar.
a) Sistem port-hipofizar
Sistemul port-hipofizar este alcatuit din vase de sange dispuse intre hipotalamus si lobul anterior
al hipofizei.Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul anterior al hipofizei.
b) Tract hipotalamo-hipofizar
Tractul hipotalamo-hipofizar este alcatuit din fibre nervoase dispuse intre hipotalamus si lobul
posterior al hipofizei.Are rol in transportul hormonilor de la hipotalamus la lobul posterior al
hipofizei.
Hipofiza este alcatuita din trei lobi:
- lobul anterior (adenohipofiza);
- lobul intermediar;
- lobul posterior (neurohipofiza).
1.LOBUL ANTERIOR (ADENOHIPOFIZA)
Adenohipofiza reprezinta aproximativ 75% din masa hipofizei si secreta doua tipuri de hormoni:
- hormoni glandulari tropi (glandulo-tropi) care controleaza activitatea altor glande endocrine:
tirotropina, corticotropina, hormonul luteinizat, hormonul foliculostimulant.
- hormoni non glandulari tropi (nonglandulo-tropi): hormonul somatotrop si prolactina.
Hormoni glandulotropi
1.Tirotropina
Tirotropina controleaza cresterea si dezvoltarea tiroidei; stimuleaza secretia de hormoni
tiroidieni.
2.Corticotropina
Corticotropina controleaza cresterea si dezvoltarea corticosuprarenalei; stimuleaza secretia de
hormoni corticospinali.
3.Hormonul luteinizat
Hormonul luteinizat determina:
- la femei: ovulatia
- la barbati: secretia de hormoni sexuali masculini (testosteron)
4.Hormonul foliculostimulant
Hormonul foliculostimulant determina:
- la femei: ovogeneza (formarea ovulelor) si secretia de hormoni sexuali feminini (estrogeni)
- la barbati: spermatogeneza (formarea spermatozoizilor)
Hormoni nonglandulotropi
1.Hormonul somatotrop
Hormonul somatotrop determina cresterea si dezoltarea organismului:
- stimuleaza sinteza de proteine
- are efect hiperglicemiant (creste glicemia)
- mobilizeaza acizii grasi din depozitele de lipide
Hiposecretia de hormoni somatotropi determina:
a) Nanismul hipofizar (piticismul) la copii
Nanismul hipofizar se caracterizeaza prin: dimensiune redusa a corpului fara afectarea functiilor
psihice.
b) Casexia hipofizara la adult
Casexia hipofizara se caracterizeaza prin atrofierea organelor, caderea dintilor si a parului,
regresia organelor genitale, sterilitate si in final moarte.
Hipersecretia de hormoni somatotropi determina:
a) Gigantismul la copii
Gigantismul se caracterizeaza prin crestere exagerata in inaltime (peste 2 m).
b) Acromegalia la adult
Acromegalia se caracterizeaza prin cresterea exagerata a extremitatilor (degete, nas, buze).
2.Prolactina
Prolactina stimuleaza dezvoltarea glandelor mamare si mentine secretia lactata la femei.
2.LOBUL INTERMEDIAR
Lobul intermediar reprezinta aproximativ 2% din masa hipofizei; secreta hormonul
melanocistostimulator.
Hormonul melanocistostimulator determina secretia de melanina (pigmentul care da culoare
pielii, parului si ochilor).
3.LOBUL POSTERIOR (NEUROHIPOFIZA)
Lobul posterior reprezinta aproximativ 23% din masa hipofizei.Neurohipofiza este formata din
lobul posterior al hipofizei si din tractul hipotalamo-hipofizar.Nucleii anteriori ai
hipotalamusului produc doi neurohormoni care prin tractul hipotalamo-hipofizar ajung in lobul
posterior si de aici sunt eliberati in sange.Cei doi neurohormoni sunt: hormonul antidiuretic si
ocitocina.
1.Hormonul antidiuretic (vasopresina)
Hormonul antidiuretic are ca actiune principala conservarea apei in organism.Creste tensiunea
arteriala cand se afla in cantitati mari, si de aceea se mai numeste si vasopresina.Sub actiunea sa
urina devine mai concentrata si volumul ei scade.
Hiposecretia de hormon antidiuretic determina diabetul insipid.
Diabetul insipid se caracterizeaza prin:
- poliurie (eliberarea unei cantitati mari de urina),
- polidipsie (consumarea unei cantitati mari de lichide)
- hipotensiune (scaderea tensiunii arteriale).
2.Ocitocina
Ocitocina stimuleaza
- contractia musculaturii netede a uterului in timpul nasterii, favorizand expulzia fatului
- eliminarea laptelui din glandele mamare

TIROIDA

Tiroida este situata in partea anterioara a gatului, la baza laringelui; este formata din doi lobi
laterali uniti printr-o parte mediana numita istm.
Tiroida produce doi hormoni: tiroxina si triiodotironina.
Hormonii tiroidieni au urmatoarele actiuni:
1.Au rol in cresterea si dezvoltarea organismului, in special a sistemului nervos.
2.Determina descompunerea proteinelor si cresterea eliminarilor de azot.
3.Determina hiperglicemie
4.Produc iritabilitate si neliniste
5.Stimuleaza activitatea gonadelor (ovarelor si testiculelor)
Hiposecretia tiroidiana determina:
a) Nanismul tiroidian la copii
Nanismul tiroidian se caracterizeaza prin inaltime redusa, dezvoltare fizica si psihica redusa
(cretinism, defecte ale dentitiei si deformari osoase.
b) Mixedemul la adult
Mixedemul se caracterizeaza prin crestere in greutate, senzatie permanenta de frig, piele uscata si
ingrosata, caderea parului, scaderea capacitatii de concentrare si invatare.
Hipersecretia tiroidiana determina:
a) Boala Basedow-Graves la adult
Boala Basedow-Graves se caracterizeaza prin slabire accentuata, iritabilitate, hiperfagie
(consumarea unei cantitati mari de alimente), gusa, ochi iesiti din orbite.
Lipsa iodului din alimentatie produce gusa endemica.Gusa endemica se caracterizeaza prin
hiposecretie tiroidiana insotita de marirea glandei.Un rol important in alimentatie il are sarea
iodata, deoarece este o sursa de iod, iar iodul este necesar formarii hormonilor tiroidieni.

PANCREASUL

Pancreasul este situat in cavitatea abdominala, in spatele stomacului.Este alcatuit din: cap, corp
si coada.Capul pancreasului se afla in curbura duodenului (prima portiune a intestinului subtire).
Pancreasul este o glanda mixta avand atat functie exocrina cat si endocrina:
a) Functia exocrina
Functia exocrina este realizata de catre acini pancreatici, care secreta sucul pancreatic cu rol in
digestia intestinala
b) Functia endocrina
Functia endocrina este realizata de catre insulele Langerhans, care secreta hormoni
Insulele Langerhans sunt alcatuite din mai multe tipuri de celule:
- celule alfa, care secreta glucagon
- celule beta, care secreta insulina
- celule delta, care secreta somatostatina
I.Insulina
Insulina este principalul hormon hipoglicemiant al organismului, deoarece:
Stimuleaza patrunderea glucozei in tesutul muscular si in tesutul adipos
Stimuleaza consumul de glucoza la nivel celular
Stimuleaza glicogenogeneza (formarea de glicogen din glucoza) si lipogeneza (formarea de
lipide din glucoza)
La nivelul metabolismului proteic stimuleaza sinteza de proteine
Hiposecretia de insulina determina
Diabetul zaharat
Diabetul zaharat este caracterizat prin:
- hiperglicemie (cresterea glicemiei peste valorile normale); glicemia reprezinta concentratia de
glucoza din sange si are o valoare normala de 70-110 mg/100 ml sange
- poliurie (eliminarea unei cantitati mari de urina)
- polidipsie (consumarea exagerata de lichide)
- glucozurie (prezenta glucozei in urina)
- hiperfagie (consumarea unei cantitati mari de alimente)
- scaderea in greutate si stare de apatie
Hipersecretia de insulina determina:
- hipoglicemie
- scaderea fortei musculare
- pierderea cunostintei si aparitia starii de coma
II.Glucagonul
Glucagonul este principalul hormon hiperglicemiant al organismului, deoarece:
1.Stimuleaza glicogenoliza (descompunerea glicogenului in glucoza) numai la nivel hepatic, nu
si la nivel muscular
2.Stimuleaza gluconeogeneza (formarea de glucide din aminoacizi)

GLANDELE SUPRARENALE

Glandele suprarenale sunt in numar de doua si sunt situate deasupra rinichilor.Fiecare glanda
suprarenala este alcatuita din doua portiuni, diferite din punct de vedere anatomic si functional: o
portiune corticala (corticosuprarenala) si o portiune medulara (medulosuprarenala).
I.Corticosuprarenala
Corticosuprarenala este dispusa la periferia glandei si produce urmatoarele grupe de hormoni:
hormoni glucocorticoizi, hormoni mineralocorticoizi si hormoni sexosteroizi.
a) Hormoni glucocorticoizi
Hormonii glucocorticoizi sunt reprezentati de cortizol.Sunt utilizati in tratarea unor afectiuni
deoarece au rol antiinflamator.Au urmatoarele actiuni:
- stimuleaza gluconeogeneza si hiperglicemie
- la nivelul metabolismului proteic determina cresterea eliminarilor de azot
- la nivelul metabolismului lipidic produc activarea lipolizei (descompunerea lipidelor)
b) Hormoni mineralocorticoizi
Hormonii mineralocorticoizi sunt reprezentati de aldosteron.Aldosteronul determina la nivelul
nefronilor o serie de actiuni; in acest fel determina diminuarea cantitatii de urina si cresterea
aciditatii acesteia:
- cresterea reabsortiei a apei si a sodiului
- cresterea eliminarilor de potasiu si hidrogen
c) Hormoni sexosteroizi
Hormonii sexosteroizi sunt reprezentati de hormonii androgeni (testosteron), hormoni estrogeni
si hormonul progesteron.Ei sunt secretati in cantitati foarte mici si impreuna cu hormonii produsi
de gonade (ovare si testicule) contribuie la aparitia si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
(dezvoltarea specifica a musculaturii, pilozitatea, timbrul vocii si depunerile lipidice)
II.Medulosuprarenala
Medulosuprarenala este partea de mijloc a glandei; produce doi hormoni: adrenalina si
noradrenalina, se mai numesc si catecolamine si au efecte similare stimularii sistemului nervos
simpatic.
Adrenalina si noradrenalina au urmatoarele actiuni:
- la nivelul sistemului cardiovascular produce tahicardie (accelerarea batailor inimii);
vasoconstrictie (contractia vaselor de sange urmata de micsorarea diametrului acestora)
- la nivelul sistemului digestiv produce relaxarea musculaturii netede, contractia sfincterelor
(sfincterul este un muschi care regleaza inchiderea sau deschiderea unor orificii)
- produc glicogenoliza (descompunerea glicogenului) si hiperglicemie
Sistemul osos este alcatuit din totalitatea oaselor care intra in componenta organismului.
Sistemul osos reprezinta partea pasiva a sistemului locomotor care realizeaza miscarea.Oasele
legate intre ele prin articulatii formeaza scheletul.In functie de regiunile corpului scheletul se
clasifica in: scheletul capului, trunchiului si membrelor.

1.Scheletul capului
Este format din 22 de oase si cuprinde: neurocraniul si viscerocraniul.
a) Neurocraniul (cutia craniana)
Este formata din 8 oase late care adapostesc encefalul, din care:
-4 sunt neperechi: osul frontal (al fruntii), oasele etmoid si sfenoid asezate la baza cutiei
craniene, osul occipital (al cefei)
-2 perechi: oasele temporale (al tamplelor) si oasele parietale (al boltii craniene)
b) Viscerocraniul
Este format din 14 oase, din care:
-2 neperechi: osul vomer, osul maxilarului inferior (mandibula)
-6 perechi: oasele maxilare, palatine, nazale, lacrimale, zigomatice, cornetele nazale inferioare

2.Scheletul trunchiului
Cuprinde: coloana vertebrala, coastele si sternul.Sternul, coastele si regiunea toracala a coloanei
vertebrale formeaza cutia toracica (cusca).
a) Coloana vertebrala
Este formata din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale.
Cuprinde 5 regiuni: cervicala (formata din 7 vertebre), toracala (formata din 12 vertebre),
lombara (formata din 5 vertebre), sacrala (formata din 5 vertebre), coccigiana (formata din 4-5
vertebre reduse).
Prezinta 4 curburi fiziologice:
-lordoza cervicala si lordoza lombara, cu convexitatea dispusa posterior
-cifoza toracala si cifoza sacrala, cu concavitatea dispusa posterior

b) Coastele
Sunt in numar de 12 perechi.Sunt oase lungi si se impart in:
-coaste adevarate (primele 7 perechi, de la I la VII) care se articuleaza direct cu sternul prin
cartilajele costale proprii
-coaste false (urmatoarele 3 perechi, de la VIII la X) care se articuleaza indirect cu sternul prin
cartilajele celei de a 7 a coaste
-coaste flotante (ultimele 2 perechi) de la XI la XII, care nu se articuleaza cu sternul
c) Sternul
Este osul pieptului, os lat alcatuit din: corp, manubriu si apendice xifoid.Se articuleaza cu
claviculele si primele 7 perechi de coaste.
3.Scheletul membrelor
Este format din scheletul centurilor si scheletul membrelor propiu-zise.
a) Scheletul membrelor superioare
Centura scapulara
Leaga oasele membrelor superioare de scheletul trunchiului.Este formata din omoplat (scapula)
si clavicula.
Scheletul membrului liber propiu zis
-scheletul bratului (humerus)
-scheletul antebratului (radius si cubitus)
-scheletul mainii (8 carpiene, 5 metacarpiene si 14 falange)
b) Scheletul membrelor inferioare
Centura pelviana
Leaga scheletul membrului inferior de cel al trunchiului.Este formata din 2 oase coxale, care
impreuna cu osul sacrum si coccisul formeaza bazinul.
Scheletul membrului liber propiu-zis
-scheletul coapsei (femur)
-scheletul gambei, peroneul (tibie si fibula)
-scheletul piciorului (7 tarsiene, 5 metatarsiene si 14 falange)
-rotula (patela), osul genunchiului
Rolul sistemului osos
Sistemul osos indeplineste functii importante pentru viata organismului.

Asigura statiunea bipeda a omului

Dau forma caracteristica corpului

Reprezinta locuri de insertie pentru muschi

Formeaza cavitati de protectie: cutia craniana (adaposteste encefalul), canalul

vertebral (adaposteste maduva spinarii), cutia toracica (adaposteste inima,
plamanii si vasele de sange importante), bazinul (adaposteste organe ale sistemelor
digestiv, excretor si reproducator)

Constituie depozit de saruri minerale

Prin maduva rosie contribuie la formarea elementelor figurate ale sangelui

Oasele reprezinta parghiile cu rol in miscare

Cresterea in lungime si grosime a oaselor

In viata intrauterina (pana in luna a II a) scheletul embrionului este abia schitat si este format din
tesut conjunctiv de consistenta membranoasa sau cartilaginoasa.
Dupa aceasta data si dupa nastere acest tesut sufera procese de osificare (osteogeneza) care
consta in inlocuirea tesutului vechi conjunctiv cu tesut osos nou.
Osificarea de membrana (osteogeneza de membrana) consta in inlocuirea tesutului conjunctiv
fibros cu tesut osos
Osificarea endocondrala (osteogeneza endocondrala) consta in inlocuirea tesutului
cartilaginos cu tesut osos
Cresterea oaselor depinde de o serie de factori endocrini (hormoni hipofizari, tiroidieni, sexuali),
vitamine (A,C,D) si de o alimentatie bogata in calciu si fosfor.Oasele cresc atat in lungime cat si
in grosime.
1.Cresterea in lungime
Este mai evidenta la oasele lungi (de exemplu. femur, tibie, radius...etc).Se realizeaza cu ajutorul
cartilajelor de crestere care asigura formarea de tesut osos nou spre diafiza prin osificarea
endocondrala.
2.Cresterea in grosime
Caracterizeaza toate formele de oase.Se realizeaza prin activitatea periostului care asigura
formarea de tesut osos nou de la exteriorul catre interiorul osului prin osificare de membrana.
Notiuni elementare de igiena si patologie
1.Deformarile osoase
Sunt cauzate de:
-suprasolicitari in timpul unor activitati
-incaltaminte stramta
-statul indelungat in picioare
-tinuta incorecta a corpului timp indelungat
a) Cifoza
Este caracterizata prin accentuarea curburii toracale a coloanei vertebrale (cocoasa).Cauza este
tinuta incorecta a corpului timp indelungat.Este mai des intalnita la ceasornicari, cizmari, ciclisti,
persoane care muncesc stand in pozitie aplecata.
b) Scolioza
Consta in devierea laterala a coloanei vertebrale, rezultatul fiind o asimetrie a trunchiului,
caracterizat prin ridicarea unui umar si coborarea celuilalt.Cauza este pozitia incorecta a
corpului.
c) Lordoza
Este caracterizata prin accentuarea concavitatii curburii lombare a coloanei vertebrale.
d) Piciorul plat
Apare in timpul cresterii oaselor deoarece nu se formeaza bolta piciorului, contactul piciorului se
face pe toata talpa.
Cauzele sunt statul in picioare timp indelungat si folosirea unei incaltaminte necorespunzatoare.
2.Fracturile
Fracturile consta in ruperea sau fisurarea oaselor si pot fi inchise sau deschise.In cazul fracturilor
inchise pielea ramane intacta; in cazul fracturilor deschise sunt afectati muschii si pielea iar
capetele osului ies la exterior.Cauzele sunt politraumatisme si accidente.Se manifesta prin dureri,
echimoze (vanatai), deformarea si scurtarea regiunii.
3.Entorsele
Se caracterizeaza prin intinderea sau ruperea ligamentelor dintr-o articulatie.Sunt cauzate de
miscari bruste, necontrolate si traumatisme.Se manifesta prin dureri locale, echimoze si umflaturi
ale articulatiei.
4.Luxatiile
Se caracterizeaza prin dislocari ale elementelor componente ale unei articulatii, in special a
suprafetelor osoase articulare.
Luxatiile pot fi:
-luxatii traumatice, datorate unui traumatism (de exemplu. caderea pe cot poate produce luxatia
umarului)
-luxatii patologice, datorate unor infectii
-luxatii congenitale, indivizii se nasc cu ele

Prevenire:
Regim alimentar bogat in vitamine si saruri minerale
Exercitii fizice
Respectarea regulilor de protectie a muncii si de circulatie.

Sistemul muscular este alcatuit din totalitatea muschilor care intra in alcatuirea organismului.
Muschii sunt de trei tipuri:
-muschi striati, care se prind pe schelet si de aceea se mai numesc si muschi scheletici
-muschi netezi, care se gasesc in peretii organelor interne si se mai numesc muschi viscerali sau
al organelor interne
-muschi striati de tip cardiac, adica muschiul inimii, miorcardul
Principalele grupe de muschi scheletici
Muschii scheletici fomeaza peste 40% din greutatea corpului.Numarul muschilor scheletici este
de peste 500.
Dupa regiunile corpului, muschii sunt grupati in: muschii capului, muschii gatului, muschii
trunchiului si muschii membrelor.
1.Muschii capului
Sunt reprezentati de muschii mimicii, muschii masticatori, muschii limbii si muschii extrinseci ai
globilor oculari.
a) Muschii mimicii
Au rol in determinarea expresiei fetei (mimica) si sunt urmatorii:
-muschiul frontal
-muschiul occipital
-muschii grupati in jurul orificiilor nazale, orbitale si auditive
b) Muschii masticatori
Intervin in actul masticatiei (proces mecanic de maruntire si fragmentare a alimentelor) si sunt
urmatorii:
-muschii maseteri
-muschii temporali
c) Muschii limbii
d) Muschii extrinseci ai globilor oculari
Sunt 4 drepti si 2 oblici:
-muschii drept superior si drept inferior
-muschii drept intern si drept extern
-muschii oblic superior si oblic inferior
2.Muschii gatului
Au rol in miscarile capului si sunt reprezentati de urmatorii muschi:
-muschiul pielosul gatului
-muschii sternocleidomastoidieni
3.Muschii trunchiului
Sunt reprezentati de muschii spatelui si cefei, muschii toracelui si abdomenului
a) muschii spatelui si cefei
-muschii trapezi
-muschii dorsali
b) muschii toracelui
-muschii pectorali
-muschii dintati
-muschii intercostali
-diafragmul (muschiul respirator care separa cavitatea toracica de cea abdominala)
c) muschii abdomenului
-muschii drepti abdominali
-muschii oblici interni
-muschii oblici externi
4.Muschii membrelor
Sunt reprezentati de muschii membrelor superioare si cei al membrelor inferioare.
Muschii membrelor superioare
a) muschii umarului
-deltoidul
b) muschii bratului
-biceps si triceps brahial
c) muschii antebratului
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori ai antebratului
Pronatia este rasucirea antebratului si mainii catre interior astfel incat degetul mare se apropie de
corp
Supinatia este rasucirea antebratului si mainii catre exterior astfel incat degetul mare se
indeparteaza de corp
d) muschii mainii
-muschii flexori si extensori ai degetelor
Muschii membrelor inferioare
a) muschii articulatiei coxo-femurale
-fesierii
b) muschii coapsei
-muschii croitor si cvadriceps femural (pe partea anterioara a coapsei)
-muschii biceps femural (pe partea posterioara a coapsei)
c) muschii gambei
-muschii triceps sural alcatuiti din muschii gemeni (gastrocnemieni) si solear
-muschii flexori si extensori ai degetelor
-muschii pronatori si supinatori a piciorului
d) muschii plantei (laba piciorului)
-muschii flexori si extensori ai degetelor
TIPURI DE CONTRACTII
Muschii sunt organe active ale miscarii asigurand tonusul, postura, echilibriul, mimica si
miscarile voluntare.Propietatea specifica muschilor este contractilitatea.Contractilitatea consta in
general in scurtarea muschiului atunci cand asupra lui actioneaza un excitant.In timpul
contractiei musculare, in fibrele musculare au loc procese chimice in urma carora se elibereaza
energie.Cea mai mare parte din energia eliberata se transforma in caldura iar o mica parte se
transforma in energie mecanica.In fiziologie, prin contractie musculara nu se intelege obligatoriu
scurtarea muschiului, ci producerea unei tensiuni interne.
Dupa variatia lungimii muschiului si a tensiunii musculare, contractiile pot fi de doua tipuri:
contractii izotonice (aceeasi tensiune) si contractii izometrice (aceeasi dimensiune).
a) Contractiile izotonice
Muschiul se scurteaza iar tensiunea musculara ramane constanta.Realizeaza lucru mecanic.Sunt
caracteristice musculaturii membrelor.
b) Contractiile izometrice
Muschiul isi modifica tensiunea fara a se scurta.Nu realizeaza lucru mecanic.Sunt caracteristice
musculaturii care asigura statiunea verticala a corpului.
Dupa numarul de stimuli si frecventa aplicarii acestora pe muschi, contractiile pot fi de doua
tipuri:
-contractii simple
-contractii fuzionate
1.Contractia musculara simpla (secusa musculara)
Secusa musculara este o contractie musculara obtinuta prin aplicarea unui stimul unic, direct pe
muschi.Se studiaza cu ajutorul miografului si se inregistreaza grafic ca o curba sau un clopot.
2.Contractiile fuzionate
Sunt contractii musculare obtinute prin aplicarea pe muschi de stimuli repetitivi.
Sunt de mai multe tipuri: tetanos incomplet, tetanos complet si tonus muscular.
a) Tetanos incomplet
Tetanosul incomplet se obtine prin aplicarea de stimuli repetitivi cu frecventa joasa (aproximativ
10-20 de stimuli pe secunda).Se inregistreaza grafic ca o curba cu platou dintat, care exprima
fuzionarea incompleta a secuselor.

b) Tetanos complet
Tetanosul complet se obtine prin aplicarea de stimuli repetitivi cu frecventa mare (aproximativ
50-100 de stimuli pe secunda).Se inregistreaza grafic ca o curba cu platou neted care exprima
fuzionarea completa a secuselor.

c) Tonus muscular
Tonusul muscular este starea de contractie permanenta dar partiala a musculaturii; este rezultatul
unor impulsuri nervoase care provin de la maduva si stimuleaza alternativ fibrele musculare
(celulele musculare).
Au rol in:
-mentinerea pozitiei verticale a corpului (tonus postural)
-expresiei fetei (mimica)
-usurarea declansarii contractiilor musculare
-producerea de caldura (termoreglare)

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE

I.Oboseala musculara
1.Cauze
Oboseala musculara este cauzata de o activitate fizica dezorganizata si stres; scaderea
randamentului energetic, acumularea de acid lactic, lipsa oxigenului, scaderea substantelor
macroergice (ATP) si a glucozei la nivelul placii motorii.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri musculare, scaderea fortei si excitabilitatii musculare, disparitia fazei de
relaxare si instalarea contracturii musculare.
3.Prevenire
Se previne prin dozarea efortului muscular, evitarea sedentarismului, tratarea unor boli endocrine
si adoptarea unui stil de viata echilibrat.
II.Intinderi si rupturi musculare
1.Cauze
Intinderile si rupturile musculare sunt cauzate de eforturi musculare intense (frecvente la
sportivi).Intinderea musculara este produsa de contractia excesiva a muschiului, peste limita de
elasticitate.Ruptura musculara este produsa de ruperea muschiului sau a tesutului conjunctiv
adiacent.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri locale, echimoze si tumefierea zonei afectate, varsaturi si colaps in
cazuri grave.
3.Prevenire
Se poate preveni printr-un regim de viata echilibrat, repaus si tratament chirurgical in cazuri
grave.
Sistemul digestiv este alcatuit din tub digestiv si glande anexe.
I.Tubul digestiv
Este format din:
1.cavitatea bucala, cuprinde:
-limba, organ musculos cu rol in vorbire, masticatie, deglutitie si sensibilitate gustativa
-dintii, organe dure cu rol in masticatie si vorbire
2.faringele, este un conduct musculo-membranos, reprezinta loc de incrucisare a caii digestive
cu cea respiratorie; comunica anterior cu fosele nazale, cavitatea bucala si laringele, comunica
lateral cu urechea medie si inferior cu esofagul
3.esofagul, este un organ musculo-membranos, situat posterior fata de trahee si are rol in
deglutitie
4.stomacul, este situat in abdomen, in loja gastrica, este organ cavitar; comunica cu esofagul
prin orificiul cardia si cu duodenul prin orificiul pilor; este alcatuit din fornix (fundul
stomacului), corp, antru si canal piloric; in mucoasa stomacului se gasesc glandele gastrice care
secreta sucul gastric
5.intestinul subtire, se intinde de la pilor la valvula ileocecala; are trei segmente (duodenul,
jejunul si ileonul); duodenul (portiune fixa) cuprinde in concavitatea sa capul pancreasului;
jejunul si ileonul sunt portiuni mobile; in mucoasa intestinala se afla glandele intestinale, care
secreta suc intestinal si mucus; pe suprafata mucoasei intestinale se afla vilozitatile intestinale
(alcatuite din: epiteliu simplu cilindric, cu enterocite (celule cu microvili), tesut conjunctiv lax,
vase de sange: arteriola, capilare, venula; capilar limfatic (chilifer central), fibre musculare
netede); rolul vilozitatilor reprezinta marirea suprafetei de absortie
6.intestinul gros, se intinde de la valvula ileocecala pana la anus; mucoasa sa este lipsita de
vilozitati intestinale iar celulele sale secreta mucus; intestinul gros este alcatuit din: cec, colon si
rect; cecul se continua cu apendicele vermiform, colonul este format din segmentele ascendent,
transvers, descendent si sigmoid, rectul se continua cu canalul anal ce se deschide prin anus.
II.Glandele anexe
1.Glandele salivare (parotide, sublinguale, submandibulare), sunt situate in vecinatatea cavitatii
bucale.Sunt glande acinoase care secreta saliva.
2.Ficatul, este situat in cavitatea abdominala, sub diafragm, in loja hepatica.Are o secretie
exocrina, bila, care se elimina in perioadele digestive in duoden, iar in timpul perioadelor
interdigestive este depozitata in vezicula biliara.
Ficatul este alcatuit din lobi, segmente si lobuli.
Lobulul hepatic este unitatea structurala si functionala a ficatului; este alcatuit din hepatocite
(celulele ficatului), capilare sangvine, canalicule biliare si tesut conjunctiv.
3.Pancreasul (glanda mixta), este situat retroperitoneal, inapoia stomacului.Este alcatuit din cap,
corp si coada.Partea exocrina a pancreasului secreta sucul pancreatic, care este eliminat in
duoden.

Transformari fizico-chimice ale alimentelor in tubul digestiv

Digestia reprezinta totalitatea transformarilor mecanice, fizice si biochimice suferite de alimente
in tubul digestiv, in urma careia substantele organice complexe devin substante organice simple,
solubile, absorbabile, numite nutrimente.

Transformarile mecanice: masticatia, triturarea, deglutitia

Transformarile fizice: inmuierea alimentelor, dizolvarea substantelor hidrosolubile,

emulsionarea grasimilor

Transformarile chimice: substantele alimentare complexe devin substante simple

sub actiunea enzimelor

Enzimele digestive sunt componente ale sucurilor digestive care actioneaza numai asupra
anumitor substante organice alimentare.Unele enzime sunt secretate sub forma inactiva si devin
active in prezenta anumitor substante.
Categorii de enzime:
-enzime glicolitice sau amilolitice: transforma glucidele in monozaharide, glucoza, fructoza,
galactoza
-enzime lipolitice: transforma lipidele in glicerina si acizi grasi
-enzime proteolitice: transforma proteinele in aminoacizi
DIGESTIA BUCALA
Digestia bucala consta in totalitatea transformarilor mecanice, fizice si chimice, suferite de
alimente in cavitatea bucala.Timpul scurt petrecut de alimente in cavitatea bucala este suficient
pentru prelucrarea lor prin masticatie, impregnare cu saliva si actiunea enzimei din saliva.
Masticatia este un proces mecanic care consta in taierea, zdrobirea si maruntirea alimentelor cu
ajutorul muschilor masticatori, mandibulei, dintilor si limbii.
Fragmentele alimentare, rezultate in urma masticatiei, se imbiba cu saliva si se formeaza astfel
bolul alimentar.
Saliva este produsul de secretie al glandelor salivare mari (3 perechi: glande parotide, glande
sublinguale, glande submandibulare) si al glandelor salivare mici, care sunt raspandite in
mucoasa bucala.
Glandele salivare mari se gasesc in vecinatatea cavitatii bucale, cu care comunica prin canale de
excretie.
Saliva este un lichid incolor cu pH slab acid (6-7) care contine: substante anorganice (apa si
saruri minerale) si substante organice (lizozim, mucina, amilaza salivara).
Lizozimul este o substanta cu actiune bactericida.
Mucina este o proteina cu rol liant (legatura a alimentelor mestecate); favorizeaza formarea
bolului alimentar si inghitirea.
Amilaza salivara (ptialina) este singura enzima a salivei, degradeaza amidonul preparat pana la
dextrine si maltoza.
Descompunerea amidonului in zaharuri mai simple incepe in cavitatea bucala si pana ajunge la
stadiul de maltoza (in stomac) trece prin stadii intermediare de dextrine.
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in cavitatea bucala se formeaza bolul
alimentar.Prin miscarile limbii si ale muschilor obrajilor, bolul alimentar este impins in fundul
gurii si inghitit.
Deglutitia (inghitirea) consta in totalitatea proceselor prin care bolul alimentar, format in
cavitatea bucata, strabate faringele si esofagul ajungand in stomac.

DIGESTIA GASTRICA
Digestia gastrica consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente in stomac; ea este
rezultatul activitatii secretorii si motorii a stomacului.
Activitatea secretorie consta in secretia sucului gastric de catre glandele gastrice din mucoasa
gastrica.
Sucul gastric
Sucul gastric este un lichid incolor cu pH foarte acid (2,5-5) care contine: substante organice
(mucus si enzime), substante anorganice (H2O, saruri minerale si HCl)
HCl activeaza enzimele proteolitice din sucul gastric, au actiune bactericida.
Mucusul protejeaza mucoasa gastrica de actiunea HCl si a pepsinei
Enzimele sucului gastric sunt proteolitice si lipolitice.
Enzimele proteolitice sunt urmatoarele:
a) Pepsina
Este secretata sub forma inactiva de pepsinogen; este activata de catre H20, descompune
proteinele pana la peptide de tipul albumozelor si peptonelor.
b) Labfermentul
Este secretat mai ales la sugari; este probabil absent din sucul gastric al adultului
c) Gelatinaza
Lichifiaza gelatina
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza gastrica.
a) Lipaza gastrica degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol
Activitatea motorie este asigurata de musculatura neteda a stomacului, care executa doua tipuri
de miscari: miscari tonice si miscari peristaltice.
Miscarile tonice sunt miscarile de adaptare a capacitatii stomacului la continutul sau.
Miscarile peristaltice consta in unde de contractie si relaxare care se propaga in acelasi sens,
asigurand inaintarea alimentelor.
In urma tuturor transformarilor suferite de alimente in stomac se formeaza chimul gastric.Chimul
gastric are aspectul unei paste acide.Stomacul trimite catre intestinul subtire portii mici de chim
pentru a evita supraincarcarea acestuia.

DIGESTIA INTESTINALA
Digestia intestinala consta in totalitatea transformarilor suferite de catre alimente la nivelul
intestinului subtire; ea este rezultatul activitatii secretorii si motorii al intestinului subtire.
Activitatea secretorie consta in secretia bilei, sucului pancreatic si sucului intestinal.La nivelul
intestinului subtire, chimul gastric este supus actiunii combinate ale celor trei sucuri digestive.
I.Bila (fierea)
Bila este produsul de secretie al hepatocitelor (celulelor ficatului); este un lichid vascos, galben-
auriu numit bila hepatica.Este secretata permanent, si intre mese se colecteaza in vezica
(vezicula) biliara (colecist).In vezicula biliara, prin reabsortia de H20 bila se concentreaza si
devine un lichid verde (bila colecistica).In timpul digestiei, bila este eliminata in duoden pentru a
participa la digestia intestinala.Bila nu contine enzime.
Bila este alcatuita din: H20, pigmenti biliari, saruri biliare, colesterol si licitina.
Pigmentii biliari (bilirubina si biliverdina) sunt produsi de degradare a hemoglobinei si dau
culoarea caracteristica materiilor fecale si urinei.
Sarurile biliare provin din descompunerea colesterolului; au rol in emulsionarea (fragmentarea)
grasimilor in picaturi fine asupra carora poate actiona enzimele, activarea lipazelor si absortia
grasimilor din intestin.
II.Sucul pancreatic
Sucul pancreatic este produsul de secretie al pancreasului exocrin; este un lichid incolor, clar, cu
pH alcalin (8).Este format din: substante organice (enzime si mucus) si substante anorganice
(H20 si bicarbonat).
Enzimele sucului pancreatic sunt de trei tipuri: enzime proteolitice, enzime lipolitice si enzime
glicolitice.
1.Enzime proteolitice sunt reprezentate de:
a) Tripsina
Tripsina este secretata sub forma inactiva de tripsinogen si este activata in intestin sub actiunea
entiochimozei (enzima secretata de mucoasa duodenala)
b) Chimotripsina
Chimotripsina este secretata sub forma inactiva de chimotripsinogen si este activata in intestin
sub actiunea tripsinei.
Tripsina si chimotripsina actioneaza asupra proteinelor neatacate de pepsina si asupra
albumozelor si peptonelor (pe care le degradeaza pana la stadiul de oligopeptide) .
c) Carboxipeptidaze
Activate de tripsina, degradeaza oligopeptidele pana la stadiul de tripeptide si dipeptide.
d) Elastaza
Activata de tripsina, degradeaza proteinele fibroase pana la oligopeptide.
2.Enzime lipolitice: lipaza pancreatica, degradeaza lipidele pana la acizi grasi si glicerol.
3.Enzime glicolitice: amilaza pancreatica, are actiune mai puternica decat cea salivara;
degradeaza amidonul pana la stadiul de maltoza.
III.Sucul intestinal
Este produsul de secretie al glandelor din mucoasa duodenala; este un lichid bogat in mucus si
bicarbonat.Nu contine enzime, acestea sunt prezente la nivelul polului apical (varf) al celulelor
intestinale (enterocite).

Absortia intestinala este procesul prin care produsii finali ai digestiei, impreuna cu o mare
cantitate de H20, ioni minerali si vitamine, strabat mucoasa intestinului subtire, trecand in sange
si limfa.
Absortia anumitor constituenti se poate realiza
- la nivelul stomacului (H20, cloruri, alcooli, dioxid de carbon)
- la nivelul colonului (H20 si electroliti).
Dar sediul absortiei este intestinul subtire, pentru ca absortia este favorizata la acest nivel de o
serie de adaptari ale mucoasei intestinale.De aceea, lichidul care trece in interiorul intestinului
gros este practic lipsit de substante nutritive.
Adaptari ale mucoasei intestinale pentru realizarea functiei de absortie confera o suprafata foarte
mare de absortie.
Suprafata foarte mare de absortie se datoriteaza pliurilor multiple ale mucoasei reprezentate de:
a) valvule conivente (pliuri mari);
b) vilozitati intestinale (pliuri in forma de deget);
c) microvili la polul apical (la varful enterocitelor);
Vilozitatile intestinale au la suprafata un epiteliu unistratificat alcatuit din enterocite cu
microvili la polul apical.Sub epiteliul unistratificat al vilozitatilor intestinale se gasesc capilarele
sangvine si limfatice.
Contractia vilozitatilor intestinale creste viteza de absortie a produsilor finali de digestie.
Absortia intestinala se realizeaza prin urmatoarele mecanise:
a) pasive, (fara consum de energie), in sensul gradientului de concentratie (de la o concentratie
mai mare la o concentratie mai mica)
b) active, (cu consum de energie), impotriva gradientului de concentratie
c) prin vezicule de pinocitoza, in cazul proteinelor intregi (anticorpii din laptele matern)
1.Absortia proteinelor
Absortia proteinelor se face sub forma de aminoacizi, prin mecanisme active.Intrand in celulele
mucoasei intestinale, aminoacizii trec apoi pasiv din aceste celule in sange.
La sugari, unele proteine nedigerate (anticorpii din laptele matern) pot fi absorbite in intestin prin
vezicule de pinocitoza.
2.Absortia glucidelor
Absortia glucidelor se face
- prin mecanisme active, sub forma de hexoze, monozaharide cu 6 atomi de carbon (glucoza,
fructoza, galactoza);
- prin mecanisme pasive, sub forma de pentoze, monozaharide cu 5 atomi de carbon (riboza), .
Absortia glucozei se face prin cuplarea acesteia cu un transportor comun cu cel care realizeaza si
absortia sodiului.Absortia glucozei necesita consum de energie provenit din degradarea
moleculelor de ATP (acid adenozintrifosforic).
3.Absortia lipidelor
Absortia lipidelor se face sub forma de acizi grasi si glicerol.Glicerolul se absoarbe pasiv in
sange si limfa, fiind hidrosolubil.Acizii grasi cu lant scurt (cu mai putin de 12 atomi de carbon)
se absorb pasiv in sange.Acizii grasi cu lant lung (cu mai mult de 12 atomi de carbon) se absorb
pasiv in limfa sub forma de kilomicroni, acestia sunt complexe formate din trigliceride,
fasolipide, colesterol si o parte proteica.
4.Absortia ionilor (electrolitilor) si a apei
Absortia ionilor de Na+ se realizeaza activ in intestinul subtire si colon, antrenand si absortia
pasiva a Cl-, ionii de Ca2+ se absorb activ in duoden, in prezenta vitaminei D, dar si pasiv in
restul intestinului.Ionii de Fe2+ se absorb activ in jejun (stimulat de vitamina C) si in ileon.Apa
se absoarbe pasiv in intestinul subtire si gros.
5.Absortia vitaminelor
Absortia vitaminelor se face diferit, in functie de solubilitatea lor.Vitaminele hidrosolubile se
absorb rapid, in timp ce absortia vitaminelor liposolubile este deficitara, daca lipsesc sarurile
biliare sau enzimele pancreatice din intestin.
Dupa solubilitatea lor vitaminele se clasifica in:
- vitamine liposolubile (solubile in grasimi), de exemplu A,D,K si E.
- vitamine hidrosolubile (solubile in apa), de exemplu B1,B2,B6 si B12.
Fiziologia intestinului gros
Ultimul segment al tubului digestiv (intestinul gros) este alcatuit din:
a) cec (cecum)
b) colon ascendent, transvers, descendent si sigmoid
c) rect (acesta se continua cu canalul anal care se deschide prin orificiul anal (anus))
Resturile nedigerate si produsii neabsorbiti trec mai departe in intestinul gros.Aici se desfasoara
activitatile secretorii, motorii si de absortie, procese de fermentatie si putrefactie.In urma
acestora se formeaza materiile fecale care sunt eliminate la exteriorul corpului prin actul numit
defecatie.
1.Activitatea secretorie
Activitatea secretorie consta in producerea de mucus cu rol in formarea si progresia materiilor
fecale de-a lungul colonului.Colonul secreta si potasiu.
2.Activitatea de absortie
Activitatea de absortie consta in absortia apei, prin mecanisme pasive, absortia sodiului prin
mecanisme active si absortia clorului prin mecanisme pasive.
3.Activitatea motorie
Activitatea motorie consta in: contractii segmentare, stationare care favorizeaza absortia apei;
miscari segmentare si unde peristaltice cu efect propulsiv; contractii in masa rare, dar puternice
cu efect propulsiv de la colon spre rect.
Procesul de fermentatie are loc in prima parte a intestinului gros, este realizat de flora bacteriana
aeroba, formata in general de Bacillus, coli, Bacillus lactici.
 CIRCULATIA
Sangele este un tesut conjuctiv fluid alcatuit din: plasma si elemente figurate.Plasma este un
lichid galben-vascos alcatuit din 90% apa, 9% substante organice si 1% substante anorganice.
Elementele figurate sunt celulele sangelui si sunt reprezentate de
-globulele rosii (hematii/eritrocite)
-globulele albe (leucocite)
-plachetele sangvine (trombocite)
Pe suprafata hematiilor se pot afla niste proteine numite antigene si denumite aglutinogenele A,B
si D.
In plasma se pot afla proteine numite anticorpi si denumite aglutininele si .
Dupa prezenta sau absenta diferitelor antigene si anticorpi s-au constituit grupele de sange.
Mai multe grupe de sange alcatuiesc un sistem sangvin.Cele mai cunoscute sisteme sangvine
sunt: sistemul ABO si sistemul Rh.

I.Sistemul ABO
Cuprinde 4 grupe de sange clasificate in functie de prezenta sau absenta aglutinogenelor A si B:
grupa O (I) grupa A (II), grupa B (III) si grupa AB (IV).
Aglutinogenele nu trebuie sa vina in contact direct cu aglutininele de acelasi tip (adica A cu si
B cu ) deoarece se produce reactia antigen-anticorp care determina hemoliza (distrugerea
hematiilor) si aglutinarea (adunarea hematiilor la un loc).
Deci o persoana nu poate avea aglutinogene si aglutinine de acelasi tip.
Grupa O (I) este donator universal, deci poate dona la toate grupele.Grupa AB (IV) este primitor
universal, deci poate primi sange de la toate grupele
Grupa de Aglutinogene Aglutinine Pot dona la Pot primi de
sange nu are si toate grupele la
O (I) A A (II) si AB O (I)
A (II) B (IV) A (II) si O (I)
B (III) A,B nu are B (III) si AB B (III) si O (I)
AB (IV) (IV) toate grupele
AB (IV)
Transfuzia cu cantitati mici de sange se realizeaza dupa schema de compatibilitate la
transfer.Cantitate mica inseamna sub 500 ml.
Transfuzia cu cantitati mari de sange, peste 500 ml, se realizeaza doar in cadrul aceleasi grupe
(sange izogrup).

II.Sistemul Rh
Oamenii pot avea:
-Rh pozitiv (Rh+) daca au pe membrana hematiilor antigenul D, numit si antigenul
Rh.Aproximativ 85% din populatia umana are Rh pozitiv
-Rh negativ (Rh-) daca nu au pe membrana hematiilor antigenul Rh.Aproximativ 15% din
populatia umana are Rh-
Importanta cunoasterii Rh-ului
Prin transfuzii repetate de sange Rh+ la persoane cu sange Rh- se produc anticorpi antiRh care
determina hemoliza (distrugerea hematiilor)
In cazul mamei Rh- cand tatal are sange Rh+, copii vor mosteni caracterul Rh+ al tatalui.La
prima sarcina lucrurile se desfasoara normal, dar la urmatoarele sarcini se pot produce accidente
de incompatibilitate (distrugerea hematiilor fatului, avort precoce).
Persoanele cu sange Rh+ pot primi sange atat Rh+ cat si Rh-.

IMUNITATEA
Imunitatea este capacitatea organismului de a recunoaste si neutraliza particulele sau celulele
straine acestuia.
Antigenul este o substanta straina organismului care, patrunsa in mediul intern declanseaza
producerea de catre organism a unor substante specifice numite anticorpi.Anticorpii
neutralizeaza sau distrug antigenele.
Organismul uman foloseste impotriva factorilor biologici din mediul extern doua sisteme:
imunitatea nespecifica (innascuta) si imunitatea specifica (dobandita).
1.Imunitatea nespecifica (innascuta)
Este prezenta la toti oamenii.Se transmite ereditar.Dureaza toata viata.
Se realizeaza prin:
a) mecanisme celulare: care consta in fagocitarea microorganismelor patrunse in corpul uman, de
catre globulele albe.
b) mecanisme umorale: care consta in producerea de catre celulele locale a unor secretii cu rol
bactericid: lizozimul (din saliva si lacrimi); acidul clorhidric (din sucul gastric); acizii organici
(din secretia glandelor sebacee).
2.Imunitatea specifica (dobandita)
Apare in urma contactului cu agenti patogeni.Este caracteristica fiecarui individ.
Se realizeaza prin:
a) limfocitele T care asigura imunitatea celulara prin fixarea de antigene si distrugerea acestora
b) limfocitele B care asigura imunitatea umorala prin producerea de anticorpi specifici
Imunitatea specifica este de doua tipuri: imunitate dobandita natural si imunitate dobandita
artificial.
Imunitatea dobandita natural se obtine:
-pasiv, prin transfer transplacentar de anticorpi sau din laptele matern
-activ, prin fabricarea de anticorpi in urma contactului cu un microb
Imunitatea dobandita artificial se obtine:
-pasiv, prin administrarea de seruri care contin anticorpi gata formati (dureaza 2-3 saptamani)
-activ, prin vaccinare care presupune introducerea in organism a unor agenti patogeni cu
virulenta atenuata sau omorati, care determina producerea de anticorpi specifici (dureaza 1-7 ani)

SISTEMUL CIRCULATOR
Este format din: sistem cardiovascular (inima si vase de sange) si sistem limfatic (vase limfatice,
ganglioni limfatici, organe limfoide: timusul, amigdalele, splina)
Sistemul cardiovascular
A.Inima
Este un organ musculos, cavitar.Este situata in cavitatea toracica, in mediastin (spatiul dintre cei
doi plamani).Este invelita de pericard.Pericardul este un sistem de doua foite care acopera
inima.Intre cele doua foite ale pericardului se afla o pelicula de lichid care favorizeaza miscarile
inimii.
Peretele inimii este alcatuit din 3 straturi concentrice:
a) epicardul care este foita interna a pericardului
b) miocardul care este muschiul inimii
c) endocardul care captuseste cavitatile inimii

Inima este un organ cavitar tetracameral, format din doua atrii si doua ventricule.
I.Atriile
Atriile sunt in numar de doua: atriul drept si atriul stang.Sunt situate in partea superioara a
inimii.Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interatrial.
II.Ventriculele
Ventriculele sunt in numar de doua: ventricul drept si ventricul stang.Sunt situate in partea
inferioara a inimii, sub atrii.Nu comunica intre ele fiind separate prin septul interventricular.

Fiecare atriu comunica cu ventriculul corespunzator printr-un orificiu atrioventricular.Orificiile

atrioventriculare sunt prevazute cu valvule atrioventriculare.Valvulele atrioventriculare permit
sangelui sa circule intr-un singur sens, adica din atrii in ventricule.
Orificiul atrio-ventricular drept este prevazut cu valvula tricuspida.
Orificiul atrio-ventricular stang este prevazut cu valvula bicuspida (mitrala), formata din doua
cuspide (valvule).
B.Vasele de sange
Vasele de sange alcatuiesc sistemul vascular (arborele vascular) si sunt de 3 tipuri: artere, vene si
capilare.
1.Arterele
Sunt vasele de sange care pleaca de la inima, din ventricule.Diametrul lor scade pe masura ce se
indeparteaza de inima.Cele mai mici artere se numesc arteriole si se continua cu capilarele.
2.Venele
Sunt vasele de sange care vin la inima, in atrii.Diametrul lor creste pe masura ce se apropie de
inima.Cele mai mici vene se numesc venule si se continua cu capilarele.
3.Capilarele
Sunt cele mai mici si cele mai numeroase vase de sange.Fac legatura intre artere si vene.La
nivelul lor se realizeaza schimburile de gaze si de substante dintre sange si lichidul interstitial
care scalda celulele.

In atriul stang sosesc patru vene pulmonare care aduc sange cu oxigen (sange oxigenat) de la
plamani.Din atriul stang, sangele cu oxigen trece in ventriculul stang.Din ventriculul stang
pleaca artera aorta care duce sangele cu oxigen in tot corpul.
Artera aorta se curbeaza deasupra inimii si formeaza carja aortica, care are traseu descendent.Din
artera aorta se desprind numeroase ramuri care duc sangele cu oxigen in tot corpul.Jumatatea
stanga a inimii contine sange cu oxigen adus de la plamani

In atriul drept sosesc doua vene cave, una superioara si alta inferioara, care aduc sange cu dioxid
de carbon din tot corpul.Din atriul drept, sangele cu dioxid de carbon (sange neoxigenat) trece in
ventriculul drept.Din ventriculul drept pleaca artera pulmonara care duce sangele cu dioxid de
carbon la plamani.Artera pulmonara se difurca in artera pulmonara stanga si artera pulmonara
dreapta, care se indreapta catre plamanii corespunzatori.
 Marea si mica circulatie
Sangele parcurge in sistemul circulator doua circuite: marea circulatie sau circulatia sistemica si
mica circulatie sau circulatia pulmonara.
1.Marea circulatie (circulatia sistemica)
Incepe din ventriculul stang, prin artera aorta care transporta sangele cu oxigen si substante
nutritive in tot corpul.La nivelul celulelor sangele din capilare cedeaza oxigenul si substantele
nutritive, incarcandu-se cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor
celulare.Sangele cu dioxid de carbon si produsi rezultati in urma arderilor celulare este adus la
inima, in atriul drept, prin doua vene cave.
2.Mica circulatie (circulatia pulmonara)
Incepe din ventriculul drept, prin trunchiul arterei pulmonare care duce sangele cu dioxid de
carbon la plamani.Trunchiul arterei pulmonare se imparte in cele doua artere pulmonare, stanga
si dreapta, care se ramifica in interiorul plamanului corespunzator.
La nivelul plamanilor sangele cedeaza alveolelor pulmonare dioxidul de carbon (care va fi
eliminat prin expiratie in mediul aerian) si se incarca cu oxigen.Sangele cu oxigen este adus la
inima in atriul stang prin patru vene pulmonare.
 Miocardul (muschiul inimii)
Miocardul este format din doua tipuri de tesuturi cardiace:
-tesut cardiac adult, alcatuit din celule miocardice contractile.
-tesut cardiac embrionar, alcatuit din celule miocardice modificate.
Tesutul cardiac embrionar intra in alcatuirea sistemului excitoconductor nodal.
SEN este format din: nodulul sinoatrial, nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua Purkinje.
a) Nodulul sinoatrial
Se afla in peretele atriului drept, in vecinatatea orificiului de varsare al venei cave
superioare.Conduce activitatea cardiaca prin generarea a 70-80 de impulsuri pe minut.
b) Nodulul atrioventricular
Se afla in partea inferioara a septului interatrial.Genereaza 40 de impulsuri pe minut.
c) Fasciculul His
Pleaca din nodulul atrioventricular si se imparte in doua ramuri care coboara in ventricule si
formeaza reteaua Purkinje. Genereaza 25 de impulsuri pe minut.
d) Reteaua Purkinje
Se distribuie miocardului ventricular.

PROPIETATILE MIOCARDULUI
Miocardul are propietati comune cu muschii striati dar si propietati caracteristice.Propietatile
caracteristice miocardului sunt: automatismul (ritmicitatea), conductibilitatea, excitabilitatea,
contractibilitatea.
1.Automatismul (ritmicitatea)
Automatismul reprezinta capacitatea miocardului de a se contracta ritmic si spontan, sub
actiunea impulsurilor generate de tesutul excitoconductor nodal.Activitatea cardiaca este condusa
de nodulul sinoatrial.Daca acest nodul este distrus centrul de comanda este preluat de nodulul
atrioventricular; daca si acest nodul este distrus atunci centrul de comanda este preluat de
fasciculul His.
2.Conductibilitatea
Conductibilitatea este capacitatea tesutului nodal de a conduce unde de contractie, de la nodulul
sinoatrial in tot miocardul.
Traseul parcurs de una de contractie este urmatorul:
-de la nodulul sinoatrial la miocardul atrial declansand contractia (sistola) atriala
-de la nodulul sinoatrial la nodulul atrioventricular, fasciculul His, reteaua Purkinje si apoi la
miocardul ventricular, declansand contractia (sistola) ventriculara
3.Excitabilitatea
Excitabilitatea este propietatea miocardului in repaus de a raspunde prin contractie atunci cand
este stimulat de un stimul extern adecvat (cu o anumita intensitate numita prag)
4.Contractilitatea
Contractilitatea este propietatea miocardului de a se contracta atunci cand este stimulat de
umplerea cu sange a camerelor inimii, in timpul diastolei.
Contractiile inimii se numesc sistole iar relaxarile se numesc diastole.

CICLUL CARDIAC
Ciclul cardiac este format dintr-o sistola si o diastola.Are o durata totala de 0,8 s pentru 70 de
contractii pe minut.Cresterea ritmului cardiac peste 70 de contractii pe minut se numeste
tahicardie sau cardioacceleratie; scaderea ritmului cardiac sub 70 de contractii pe minut se
numeste brahicardie sau cardiomoderatie.
ETAPELE CICLULUI CARDIAC
a) Sistola atriala
Sistola atriala consta in contractia miocardului atrial care determina trecerea sangelui din atrii in
ventricule.Dureaza 0,1 secunde.
b) Diastola atriala
Diastola atriala dureaza 0,7 secunde; timp de 0,3 secunde care coincid cu sistola ventriculara are
loc umplerea atriilor cu sange adus de vene; timp de 0,4 secunde care coincid cu diastola
ventriculara are loc umplerea pasiva cu sange a ventriculelor in proportie de 70%.
c) Sistola ventriculara
Sistola ventriculara dureaza 0,3 secunde, consta in contractia miocardului ventriculelor care
determina cresterea presiunii intraventriculare fata de cea intraatriala si are loc inchiderea
valvulelor atrioventriculare.Cand presiunea intraventriculara o depaseste pe cea din artere, se
deschid valvulele semilunare si sangele este impins in artere.
d) Diastola ventriculara
Diastola ventriculara dureaza 0,5 secunde, are loc scaderea presiunii intraventriculare si cand
ajunge sub nivelul celei din artere se inchid valvulele semilunare.Cand presiunea
intraventriculara scade sub nivelul celei interatriale se deschid valvulele atrioventriculare si 70%
din sangele din atrii se scurge in ventricule; scurgerea pasiva de sange din atrii in ventricule
dureaza 0,4 secunde; restul de 0,1 secunde din diastola ventriculara coincid cu sistola atriala
e) Diastola generala
Diastola generala dureaza 0,5 secunde, timp in care atriile si ventriculele se afla in concomitent
in diastola.Se desfasoara la sfarsitul sistolei ventriculare, pana la inceputul unei noi sistole
atriale.
La sfarsitul unui ciclu cardiac, inima contine sange in proportie de 30% in atrii si 70% in
ventricule.
Inima nu oboseste niciodata deoarece:
-intr-un ciclu cardiac durata diastolei este mai mare decat cea a sistolei
-exista diastola generala
-inima nu functioneaza cu datorie de O2 ca un muschi striat, deoarece aportul de O2 este crescut
in timpul diastolei
PARAMETRII FUNCTIONALI AI ACTIVITATII CARDIACE
1.Frecventa cardiaca (Fc)
Frecventa cardiaca reprezinta numarul de contractii ale inimii pe minut (bataile inimii); are o
valoare normala de 70 de contractii pe minut.In tahicardie (cardioacceleratie) functia cardiaca
depaseste 70 de contractii pe minut.In brahicardie (cardiomoderatie) functia cardiaca este mai
mica de 70 de contractii pe minut.
2.Debitul sistolic (Ds)
Debitul sistolic reprezinta cantitatea de sange expulzata de ventricule la fiecare sistola; are o
valoare de 70-90 de ml sange.
3.Debitul cardiac (Dc)
Debitul cardiac reprezinta cantitatea expulzata din inima intr-un minut.Este produsul dintre Fc si
Ds.
Dc=FcxDs=70x80=5600 ml sange (5,6 l sange)
4.Tensiunea arteriala (presiunea arteriala)
Tensiunea arteriala reprezinta forta exercitata de catre coloana de sange asupra peretilor vaselor
de sange prin care circula.
Tensiunea arteriala se masoara la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrului, in conditii de
repaus si relaxare.
Valorile normale ale celor doua presiuni (minime si maxime) cresc odata cu varsta.
Valorile tensiunii arteriale sunt:
a) Valoarea maxima (sistolica)
Valoarea maxima este de 120-140 mm Hg
b) Valoarea minima (diastolica)
Valoarea minima este de 70-80 mm Hg
i.Hipertensiunea
Cresterea tensiunii arteriale peste valorile normale se numeste hipertensiune
ii.Hipotensiunea
Scaderea tensiunii arteriale sub valorile normale se numeste hipotensiune
5.Pulsul arterial
Pulsul arterial este rezultatul undei determinata de distensia peretilor aortei, ca urmare a
evacuarii bruste a sangelui din ventriculul stang.
Pulsul arterial este perceput atunci cand se comprima o artera pe un plan osos.
Informeaza asupra frecventei si ritmului cardiac.

RESPIRATIA
Respiratia este procesul prin care la nivel celular au loc, in prezenta oxigenului, procese de
oxido-reducere a substantelor organice, cu eliberari de energie, dioxid de carbon si apa.
Totalitatea organelor prin care se face schimbul de gaze dintre aerul atmosferic si organism
alcatuiesc sistemul respirator.
Sistemul respirator este alcatuit din: cai respiratorii: fose nazale, faringe, laringe, trahee si
bronhii principale (primare); si plamani.
Unitatile functionale ale plamanilor, la nivelul carora se realizeaza schimburile de gaze
respiratorii, sunt alveolele pulmonare.

VENTILATIA PULMONARA
Ventilatia pulmonara este procesul prin care se realizeaza schimbul de gaze respiratorii dintre
organism si mediul extern.Cuprinde doua etape: inspiratia si expiratia.
1.Inspiratia
Inspiratia este un proces activ care presupune introducerea aerului in plamani.Se realizeaza prin
contractia muschilor intercostali si a muschiului diafragma, care determina marirea volumului
cutiei toracice.
Marirea volumului cutiei toracice determina marirea volumului plamanilor.Presiunea
intrapulmonara scade cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica si aerul intra in plamani.In
conditii de efort fizic, inspiratia devine fortata si se realizeaza cu participarea muschilor
respiratori auxiliari: pectorali, sternocleido-mastoidieni si dintati.
2.Expiratia
Expiratia este un proces pasiv care presupune eliminarea aerului din plamani.Se realizeaza prin
relaxarea muschilor intercostali externi si a muschiului diafragma care determina micsorarea
volumului cutiei toracice.
Micsorarea volumului cutiei toracice determina micsorarea volumului plamanilor.Presiunea
intrapulmonara creste cu 2-3 mm Hg fata de presiunea atmosferica si aerul iese din plamani.In
conditii de efort fizic, expiratia devine activa si se realizeaza cu participarea muschilor respiratori
auxiliari: abdominali si intercostali interni.

SCHIMBUL DE GAZE RESPIRATORII SI TRANSPORTUL ACESTORA

Schimburile de gaze respiratorii cuprind trei etape: etapa pulmonara, etapa sangvina si etapa
celulara.
1.Etapa pulmonara
Etapa pulmonara se realizeaza la nivelul membranei alveolo-capilare; presupune schimbul de
gaze respiratorii dintre aerul din alveolele pulmonare (aer alveolar) si sangele din capilare (sange
capilar).
Se realizeaza datorita diferentei de presiune partiala a gazelor in cele doua medii separate de
membrana alveolo-capilara, aerul alveolar si aerul capilar.
Presiunea oxigenului in aerul alveolar este de 100 mm Hg, iar in sangele capilar este de 40 mm
Hg, oxigenul va trece din aerul alveolar in sangele capilar.
Presiunea dioxidului de carbon in aerul alveolar este de 40 mm Hg iar in sangele capilar este de
47 mm Hg, dioxidul de carbon va trece din sangele capilar in aerul alveolar.
2.Etapa sangvina
Etapa sangvina presupune transportul gazelor respiratorii prin sange.
Oxigenul se transforma sub doua forme:
a) dizolvat in plasma (1%)
b) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita oxihemoglobina (99%)
Dioxidul de carbon se transporta sub trei forme:
a) dizolvat in plasma (8%)
b) sub forma de bicarbonati de sodiu si potasiu (80%)
c) sub forma de combinatie cu hemoglobina, numita carbohemoglobina (12%)
3.Etapa celulara (tisulara)
Etapa celulara presupune schimburile de gaze respiratorii dintre sangele capilar si celule, prin
intermediul lichidului interstitial.
Presiunea oxigenului in sangele capilar este de 97 mm Hg, fata de 40 mm Hg in lichidul
interstitial, oxigenul trece din sangele capilar in lichidul interstitial si de aici in celule (de la
presiune mare la presiune mica).
Presiunea dioxidului de carbon in sangele capilar este de 40 mm Hg iar in lichidul interstitial si
celule presiunea este de 47 mm Hg, dioxidul de carbon trece din celule in lichidul interstitial si
de aici in sangele capilar.
NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE ALE SISTEMULUI
RESPIRATOR
I.GRIPA
Este o boala infecto-contagioasa produsa de virusul gripal.
1.Cauze
Infectarea cu virusul gripal
2.Simptome
Se manifesta prin febra, dureri musculare, dureri de cap, inflamatia cailor respiratorii superioare,
insomnii.
3.Prevenire
Calirea organismului pentru marirea rezistentei la imbolnaviri, evitarea aglomeratiilor,
imunizarea cu vaccin antigripal.
II.FIBROZA PULMONARA
Se caracterizeaza prin cicatrizarea tesutului pulmonar datorita producerii in exces de tesut
conjunctiv.
1.Cauze
Iradierea terapeutica pentru tumori, expunerea la toxine si poluanti, chimioterapia, fumatul.
2.Simptome
Dificultate in respiratie, insuficienta respiratorie si cardiaca, tuse uscata, oboseala, dureri
musculare.
3.Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, respectarea normelor de protectie a muncii, purtarea
echipamentului de protectie la locul de munca.
III.EMFIZEM PULMONAR
Este o afectiune caracterizata prin acumularea de aer in tesutul pulmonar interstitial.
1.Cauze
Apare in urma unor boli cronice (TBC, bronsite), in cazul unor profesii ca: sticlatori, suflatori,
instrumentisti.
2.Simptome
Scaderea elasticitatii pulmonare, dilatarea alveolelor, cresterea volumului de aer rezidual, tuse.
3.Prevenire
Evitarea fumatului pasiv sau activ, purtarea echipamentului de protectie la locul de munca,
alimentatie bogata in vitamine.

EXCRETIA
Excretia este procesul prin care apa, substantele nefolositoare si substantele aflate in exces
se elimina din organism, sub forma de urina.Urina se formeaza si este eliminata prin
structurile sistemului excretor.
Sistemul excretor este alcatuit din: rinichi (formati din unitati structurale si functionale
numite nefroni) si cai urinare extrarenale (uretere, vezica urinara, uretra).
Nefronul este alcatuit din: corpuscul renal Malpighi si tub urinifer.
Corpusculul renal Malpighi este format din capsula Bowman si glomerul vascular.Capsula
Bowman are aspectul unei cupe cu pereti dubli.Ea adaposteste glomerulul vascular care este un
ghem vase capilare.
Tubul urinifer este alcatuit din: tub contort proximal, ansa Henle si tub contort distal.
Tubii contorti distali ai mai multor nefroni se deschid intr-un tub colector.
FORMAREA URINEI
Formarea urinei are loc la nivelul nefronilor si se realizeaza in 3 etape:
- ultrafiltrarea glomerulara
- reabsortia tubulara
- secretia tubulara
1.Ultrafiltrarea glomerulara
Ultrafiltrarea glomerulara se realizeaza la nivelul corpusculului renal Malpighi; consta in
trecerea unei mari cantitati de apa, ioni si substante toxice din capilarele glomerului vascular in
spatiul dintre peretii capsulei Bowman.
Prin ultrafiltrarea glomerulara se formeaza urina primara care este o plasma deproteinizata
(lipsita de proteine).
In fiecare minut se formeaza 125 ml de urina primara; in 24 de ore se formeaza 180 l de urina
primara.Urina primara trece mai departe in tubul urinifer.
2.Reabsortia tubulara
Reabsortia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer; consta in trecerea substantelor utile
din urina primara in capilarele peritubulare care inconjoara tubul urinifer.
Reabsortia tubulara se face in doua moduri:
a) activ (cu consum de energie) prin care sunt recuperate glucoza, aminoacizii, vitaminele B12 si
C, ionii de Na+ si K+, fosfatii si sulfatii.
b) pasiv (fara consum de energie) prin care sunt recuperate apa, ureea si ionii de Cl-
3.Secretia tubulara
Secretia tubulara se realizeaza la nivelul tubului urinifer si este procesul invers reabsortiei
tubulare.Consta in trecerea unor substante toxice din capilarele peritubulare in tubul urinifer.
Secretia tubulara se realizeaza in doua moduri:
a) activ pentru ionii de H+ si K+, acidul uric, unele medicamente
b) pasiv pentru amoniac si uree
In urma reabsortiei si secretiei tubulare rezulta urina finala, diferita cantitativ si calitativ
(compozitie) de urina primara.
Urina finala contine:
- 95% apa
- 5% substante dizolvate, dintre care 2% saruri minerale (cloruri, sulfati, fosfati carbonati) si 3%
substante organice (uree, acid uric, creatinina).
Urina finala la un om sanatos nu contine niciodata glucoza.Glucoza este prezenta doar in urina
persoanelor bolnave de diabet. Volumul de urina produsa de rinichi in 24 de ore se numeste
diureza si are o valoare medie de 1,8 l.

ELIMINAREA URINEI
Procesul de eliminare a urinei depozitata in vezica urinara se numeste mictiune.Mictiunea este un
act reflex declansat de acumularea a 150-200 ml de urina in vezica urinara.
Stimularea sistemului nervos simpatic are ca efect relaxarea muschiului vezical, scaderea
presiunii intravezicale si contractia sfincterului vezical intern.In consecinta, simpaticul inhiba
mictiunea.
Stimularea sistemului nervos parasimpatic are ca efect contractia muschiului vezical si relaxarea
sfincterului vezical intern.Stimularea parasimpaticului permite eliminarea urinei din vezica
urinara.
Scoarta cerebrala controleaza sfincterul vezical extern, de aceea mictiunea poate fi amanata pana
cand conditiile permit realizarea acestui proces.

NOTIUNI DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI EXCRETOR

I.CISTITA
Este o inflamatie a mucoasei vezicii urinare.
1.Cauze
Este cauzata de infectii microbiene provenite de la rinichi sau de la uretere.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri la nivelul vezicii urinare, urinari dese si dureroase, hematurie (sange in
urina), urina tulbure.
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima, evitarea expunerii la frig, in special a zonei renale.
II.NEFRITA
Este inflamatia acuta sau cronica a tesutului renal interstitial (tesut de sustinere a nefronilor).
1.Cauze
Este cauzata de infectii microbiene sau virale.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri lombare intense, tulburari urinare, febra si frisoane.
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima, evitarea abuzului de medicamente.
III.GLOMERULONEFRITA
Este inflamatia bilaterala a glomerulilor renali.
1.Cauze
Este cauzata de infectii microbiene.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri lombare, cefalee, astenie (oboseala musculara rapida).
3.Prevenire
Respectarea regulilor de igiena intima si evitarea abuzului de medicamente.

REPRODUCEREA
Reproducerea este functia organismului prin care se asigura perpetuarea speciei.Se
realizeaza prin participarea a doi indivizi de sex diferit.Gonadele (ovarele si testiculele) au
functia de a produce gameti (celule sexuale): ovule si spermatozoizi; si functia de a secreta
hormoni sexuali care asigura conditii pentru reproducere.

Sistemul reproducator masculin

Sistemul reproducator masculin este alcatuit din: organe genitale interne (testiculele, caile
spermatice si glandele anexe) si organe genitale externe (penisul).
1.Testiculele (gonadele masculine)
Sunt organe pereche situate in scrot, alcatuite din lobuli testiculari.
Lobulii testiculari contin: tubi seminiferi contorti, care produc spermatozoizi; celule interstitiale
Leydig care secreta hormonul sexual masculin numit testosteron.
2.Caile spermatice
Caile spermatice sunt intratesticulare si extratesticulare.
a) Caile intratesticulare sunt: tubii drepti si reteaua testiculara.
b) Caile extratesticulare sunt: canalele eferente, canalul epididimal, canalul deferent, canalul
ejaculator si uretra (uretra este cale urogenitala pentru eliminarea urinei si a lichidului seminal)

3.Glandele anexe
Glandele anexe sunt veziculele seminale si prostata.
a) Veziculele seminale
Veziculele seminale sunt glande pereche, situate posterior fata de vezica urinara.Secreta un lichid
cu rol in nutritia (hranirea) si transportul spermatozoizilor.
b) Prostata
Prostata este o glanda voluminoasa, situata sub vezica urinara.Secreta un lichid care intra in
constitutia spermei.
4.Penisul
Penisul este un organ genital si urinar.

FUNCTIILE TESTICULELOR
Testiculele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
I.Functia exocrina
Functia exocrina consta in spermatogeneza: un proces care consta intr-o succesiune de modificari
pe care le sufera spermatogonia (celula nediferentiata) pana la formarea spermatozoizilor.
Spermatozoidul este o celula sexuala masculina haploida (care are un singur set de
cromozomi).Spermatozoizii sunt de doua tipuri, dupa cromozomii de sex pe care ii poseda:
- spermatozoid de tip 22 autozomi + X
- spermatozoid de tip 22 autozomi + Y
2.Functia endocrina
Functia endocrina consta in secretia de testosteron.

Sistemul reproducator feminin

Sistemul reproducator feminin este alcatuit din: organe genitale interne si organ genital extern.
I.Organele genitale interne
Organele genitale interne sunt: ovarele, trompele uterine, uterul, si vaginul.
1.Ovarele (gonadele feminine)
Ovarele sunt organe pereche situate in pelvis, de o parte si alta a uterului.
Ovarele sunt formate din doua zone, o zona medulara si una corticala:
a) Zona medulara
Zona medulara este partea centrala a ovarului; este alcatuita din tesut conjunctiv, vase de sange,
nervi si muschi netezi.
b) Zona corticala
Zona corticala este situata la exteriorul celei medulare si prezinta la suprafata un epiteliu de
acoperire.Sub epiteliul de acoperire se afla foliculii ovarieni (foliculii ovarieni sunt formatiuni
veziculare in diferite stadii de evolutie, in care se dezvolta ovulul).
Ovarul trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care alcatuiesc ciclul ovarian.
Ciclul ovarian are trei faze:
1.Faza foliculara
Faza foliculara consta in cresterea si maturarea unui folicul ovarian
2.Ovulatia
Ovulatia consta in ruperea folicului ovarian matur si expulzarea ovocitului II care va fi captat de
trompa uterina.
3.Faza luteala
Faza luteala consta in transformarea folicului ovarian matur in corp galben care secreta hormonii
estrogeni si progesteron.Daca ovulul nu a fost fecundat corpul galben se transforma in corp alb
(zona cicatriceala).

2.Trompele uterine
Trompele uterine sunt conducte pereche, situate intre ovar si uter.Au rolul de a capta si de a
conduce spre uter ovocitul II.
3.Uterul
Uterul este organ cavitar nepereche, situat in pelvis (bazin), intre vezica urinara si rect.In peretii
uterului se gaseste o musculatura puternica care este captusita de mucoasa uterina.Mucoasa
uterina se numeste endometru, ea trece in cursul a 28 de zile printr-o serie de transformari care
alcatuiesc ciclul uterin.
Ciclul uterin se suprapune peste ciclul ovarian si are trei faze:
1.Faza menstruala
Faza menstruala consta in eliminarea stratului superficial al mucoasei uterine, impreuna cu o
anumita cantitate de sange; aceasta faza dureaza 3-4 zile.
2.Faza proliferativa
Faza proliferativa consta in dezvoltarea si ingrosarea mucoasei uterine; aceasta faza dureaza din
ziua a 4-a pana in ziua a 14-a.
3.Faza secretorie
Faza secretorie consta in secretia de hormoni care pregatesc mucoasa uterina pentru nidatie
(fixarea celulei ou la mucoasa uterina); aceasta faza se desfasoara intre a 15-a zi si urmatoarea
menstruatie.
4.Vaginul
Vaginul este un organ cavitar tubular, situat in continuarea uterului.
5.Vulva
Vulva este organ genital extern.
FUNCTIILE OVARELOR
Ovarele sunt glande mixte avand atat functie exocrina cat si functie endocrina.
1.Functia exocrina
Functia exocrina consta in ovogeneza.Ovogeneza este un proces care consta intr-o succesiune de
modificari pe care le sufera ovogonia (celula nediferentiata) pana la formarea ovocitului II.In
timpul ovulatiei foliculul ovarian matur expulzeaza ovocitul II care este captat de trompa
uterina.Ovocitul II se transforma in ovul.In treimea superioara a trompei uterine are loc
fecundatia.Fecundatia consta in unirea spermatozoidului cu ovulul, rezultand celula ou
(zigotul).Ovulul este celula sexuala feminina haploida (are un singur set de cromozomi); toate
ovulele contin cromozomul de sex X.
2.Functia endocrina
Functia endocrina consta in secretia de hormoni estrogeni si progesteron.

SANATATEA REPRODUCERII
Sanatatea reproducerii implica o viata sexuala in siguranta, posibilitatea de a procrea,
precum si libertatea de a hotara cand, daca si cat de des doresc sa procreeze.
Planificarea familiala (planning-ul familial) reprezinta capacitatea persoanei sau a cuplului
de a anticipa si de a avea numarul dorit de copii la momentul ales si la intervale de timp pe
care le hotarasc singuri.
Acest lucru se poate indeplini prin folosirea metodelor contraceptive si prin tratamentul
infertilitatii involuntare.
Obiectivele serviciilor de planificare familiala sunt:

Prevenirea sarcinilor nedorite, avortului si abandonului de copii;

Asigurarea utilizarii corecte a contraceptivului ales;

Prevenirea infectiilor cu transmitere sexuala;

 Prevenirea si depistarea precoce a cancerului de col uterin si de sani;

Conceptia
Conceptia inseamna unirea spermatozoidului cu ovulul.In ziua a 14-a a ciclului ovarian (ciclul
menstrual) are loc ovulatia.Ovocitul II ajunge din ovar in trompa uterina, unde are loc
fecundatia, se formeaza celula ou (zigotul) care incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge
trompa uterina.
Sarcina
Sarcina este starea in care se afla femeia din momentul fecundatiei pana la expulzarea produsului
de conceptie.Ovulul fecundat se numeste zigot si incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge
trompa uterina.Dupa 72 de ore, zigotul segmentat (numit preembrion) ajunge in uter si se
fixeaza in mucoasa uterina.Fixarea preembrionului in mucoasa uterina se numeste nidatie.Odata
implantat, zigotul segmentat se numeste embrion; incepand din luna a 3-a embrionul devine fat si
se dezvolta pana in luna a 9-a de sarcina.Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza
prin intermediul placentei si al cordonului ombilical.Sexul copilului este determinat de tipul de
spermatozoid care fecundeaza ovulul (daca spermatozoidul are heterozomul X atunci copilul va
fi fetita, iar daca spermatozoidul are heterozomul Y atunci copilul va fi baietel)
Nasterea
Nasterea consta in expulzia fatului la sfarsitul celor 9 luni de viata intrauterina.
Contraceptia
Contraceptia consta in aplicarea unor metode de impiedicare a conceptiei numite metode
contraceptive (sunt de doua tipuri temporale sau definitive)
1.Metodele contraceptive temporale:
a) Contraceptivele orale (pilule)
b) Contraceptivele de bariera: prezervativele, diafragma, spermicidele.
c) Steriletul (dispozitiv intrauterin)
d) Contraceptivele injectabile
e) Metoda calendarului
f) Metoda temperaturii bazale
2.Metodele contraceptive definitive:
a) Legarea trompelor uterine
b) Histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului)
c) Vasectomia (sectionarea canalului ejaculator)

NOTIUNI ELEMENTARE DE IGIENA SI PATOLOGIE A SISTEMULUI

REPRODUCATOR
I.ANEXITA
Anexita este inflamatia trompei uterine si a ovarului.
1.Cauze
Poate fi cauzata de infectii bacteriene, avorturi si lipsa igienei.
2.Simptome
Se manifesta prin dureri abdominale, febra, secretie vaginala, pierderi de sange prin vagin.
3.Prevenire
Evitarea relatiilor sexuale intamplatoare si neprotejate; evitarea expunerii la frig, respectarea
regulilor de igiena intima.
II.ADENOMUL DE PROSTATA
Este o tumora benigna ce apare pe prostata.
1.Cauze
Scaderea cresterii de testosteron ce apare spre varsta de 60 de ani, expunerea prelungita la
temperaturi scazute.
2.Simptome
Tulburari de mictiune (eliberarea urinei), infectii urinare, dereglari ale activitatii sexuale
3.Prevenire
Evitarea unei vieti sexuale dezordonate, evitarea expunerii la frig.