Sunteți pe pagina 1din 12

PARTICULARITATI DE INGRIJIRE A PACINTULUI CU

OTITA

DEFINITIE:
Prin denumirea de otita se intelege un proces inflamator localizat
la urechea externa sau urechea medie.

CLASIFICARE:
Se disting urmatoarele forme clinice:

A. Otite catarale (cu timpan inchis)

B. Otite supurate (cu timpan deschis)

C. Otite externe

ETIOLOGIE:
Incidenta crescuta a otitei este favorizata de o serie de factori.
Tinand cont de varsta bolnavului, la sugar sau copilul mic, otita
este favorizata de particularitatile si evolutia pe care o parcurge
urechea si componentele sale in primul an de viata. Se poate
afirma ca otitele sunt foarte frecvente la copii. Sistemul imunitar
de aparare a mucoasei cailor aero-digestive superioare este in
formare, inca nu este stabilizat permitand grefarea cu usurinta a
unor infectii la acest nivel. Aceasta deficienta imunitara explica
prezenta la sugar a otitei latente. Asa cum afirmam anterior,
trompa lui Eustachio, incomplet dezvoltata la sugar si copilul mic,
favorizeaza aparitia otitelor in cazul unei afectiuni faringiene, de
exemplu. Aceasta si datorita faptului ca sugarii stau mult timp in
decubit dorsal, in acest mod secretiile din faringe acumulandu-se
in jurul orificiului faringian al trompei. La sugari, alta cauza a otitei
este boala diareica. In cazul sugarilor eutrofici si a copiilor sanatosi
rolul principal etiologic revine respiratiei sustinuta prin gura. S-a
observat de mult ca la cei cu respiratie orala apar mai frecvent
otite medii acute si ca otitele cronice prezinta o tendinta mai
scazuta la vindecare, dacat la cei cu respiratie nazala.

Precum se stie, integritatea tubara, structurala si functionala este


indispensabila pentru buna functionare a urechii. Dintre partile
componente ale urechii mijlocii, trompa este afectata eel mai
frecvent generand majoritatea covarsitoare a otitelor medii.

TABLOU CLINIC:
Semne subiective:

- otalogii profunde;

- hemicranie de partea urechii bolnave;

- senzatie de ureche infundata;


- acufene cu tonalitate grava (autolbnie, adica o rezonanta
exagerata a vocii proprii).

Semne functionale:

-hipoacuzie de tip transmisie progresiva.

Semne obiective:

- durere la palpare pe regiunea antrala;

- semne de participare inflamatorio mastoidiana;

- la ostoscopie se constata: roseata difuza la nivelul tegumentelor


fundului conductului auditiv extern. Timpanul este rosu,
bombeaza in ansamblul sau, sau numai in portiunea sa superioara
in jurul manerului ciocanului. Manerul ciocanului apare
congestionat pe toata lungimea sa. La paracenteza apare
seroziune sau putin sange. Semnul lui Vacher este pozitiv.

Semne generale:

- la adult sunt practic inexistente in prima etapa. In evolutie apar


semne generale de tip infectios (frison, febra, anorexic);

- la copil semnele generale sunt foarte intense si de cele mai multe


ori precede simptomatologia auriculara (agitatie, neliniste,
anorexic, apatie, obstructie nazala, semne ale bolii diareice,
greata, varsaturi).

1. Otita medie supurata manifesta

Este caracteristica sugarilor cu reactivitate buna. Se manifesta


zgomotos, dar are o tendinta marcata spre vindecare. Simptome :
febra, agitatie, plans continuu, anorexic, varsaturi, scaune diareice.
Curba poderala scade sau stationeaza. Sugarul prezinta otalgii.
Caracteristic este faptul ca boala diareica ce poate insoti otita, cel
mai adesea nu raspunde la tratamentul ei obisnuit, vindecarea
fiind in concordanta cu evolutia favorabila a otitei. Semnul lui
Vacher pozitiv. Examenul otic evidentiaza un timpan infiltrat
congestionat, bombat, de culoare galben cenusiu. La paracenteza
apare secretie purulenta. Daca dreneaza spontan si puroiul este in
cantitate mare, se completeaza cu paracenteza. Drenajul suficient
al urechii medii se insoteste imediat de ameliorarea simptomelor.
Drenajul incomplet sau insuficient ca durata, anganjeaza recaderi
precum si prelungirea evolutiei otice, cu cresterea riscurilor unor
complicatii.

2. Otita medie supurata latenta

Se mai numeste si astenica si apare la sugarii cu handicapuri si cu


reactivitate redusa. Evolueaza latent, cu fenomene toxice
generale. Este in general bilaterala. Starea febrila este capricioasa,
neregulata prelungira, cu limite variate. Boala diareica, de
intensitate variabila, rezintenta la tratamentul dietetic corect
aplicat, cu numeroase recaderi, este aproape in mod constant
prezenta, influentand in mod nefavorabil starea sugarului si curba
ponderala (care stationeaza sau scade). Poate apare sindromul de
deshidratare si chiar toxicoza. Starea generala este alterata,
agitatie sau are activitate, tegumente uscate, palide, cenusii. Otita
latenta se poate complica sau poate insoti o pneumopatie acuta
sau o afectiune intercurenta. Examenul otic evidentiaza adeseori
modificari ale timpanului, dar care nu sunt mereu caracteristice.
Uneori aspectul timpanului poate fi normal, dar de multe ori
timpanul este cenusiu, mat, ingrosat. La paracenteza apare
imediat puroi sau urechea dreneaza a doua zi.

3. Otitele externe

Tabloul clinic al otitelor externe este reprezentat de urmatoarele


simptome:

- durere locala (pavilionara, in conductul auditiv extern sau la


nivelul tesuturilor periauriculare). Durerea este violenta,
paroxistica, impiedica somnul si se exacerbeaza la presiune pe
targus sau la mobilizarea pavilionului auricular. De asemenea,
durerea poate fi provocata de manevra otoscopica si de
masticatie. Iradiaza in regiunea temporala si maxilara;

- conductul auditiv extern este ingustat de inflamatia difuza,


tegumentele sunt infiltrate, macerate, acoperite de secretii
purulente in care plutesc descuamatii epidermice;

- inflamatia poate depasi limitele conductului, mai ales in zona


retroauriculara, pretandu-se la confuzia cu o mastoida acuta;

- hipoacuzia de transmisie si acufenele apar ca o consecinta


(inconstanta insa) a ocuparii lumenului conductului auditiv extern
de catre furuncul (in cazul unui furuncul al conductuJui auditiv
extern);

- semne generale : usoara ascensiune febrila, frisoane, alterarea


moderata a starii generale, insomnii;

- pavilion auricular cu tegumente rosii, edematiate.


DIAGNOSTIC:
Diagnosticul pozitiv al otitei medii supurate acute in raport cu
stadiul de evolutie se bazeaza pe : alterarea starii general, otalgia
si hipoacuzia, modificarile de aspect ale timpanului si scurgerea
auriculara.

Diagnosticul diferential :

- in faza de debut se face cu otalgia reflexa cauzata de afectiuni de


vecinatate, faringo-amigdaliene, dentare, cervicale (aspect normal
al timpanului si auditie normala);

- in faza de otita inchisa se face cu otita externa flirunculoasa si cu


zona auriculara;

- in otita furunculoasa durerea violenta este mai


superficiala,provocata de atingeri pavilionare, hipoacuzia este de
mica importanta, conductul inflamat, timpanul normal;

- in zona auriculara durerea este precedata de aparitia veziculelor


pe tegumentele conductului si ale pavilionului sau pe mucoasa
velopalatina si faringe.aceste vezicule pot determina paralizie
faciala periferica si hipoacuzie de receptie;

- in faza de otita supurata cu otita furunculoasa abcedata (puroi


cremos), otomicoza (debut lent progresiv, prurit auricular, puroi
maroniu negricios), otita medie supurata cronica reincalzita.

TRATAMENT:
Infectiile urechii sunt tratate cu antibiotice. Cu toate acestea, cei
mai multi copii cu otite se vindec fr antibiotice. n cazul n care
copilul este ngrijit la domiciliu si durerea diminu precum si
celelate simptome diminu dup cateva zile, nu sunt necesare
antibioticele.Atunci cnd prescriu antibiotice, cel mai adesea
prescriu amoxicilina (Amoxil) deoarece este foarte eficient si este
mai ieftin comparativ cu alte antibiotice din aceeasi clas.Medicii
specialisti recomand efectuarea unui test auditiv mai ales dac
copilul are lichid n spatele timpanului mai mult de 3 luni. Auzul
normal este mai dificil pe parcursul primilor 2 ani de viat
deoarece copilul nvat atunci s vorbeasc.

Medicul prescrie antibiotic pentru a se clarifica lichidul si totodata

recomand introducerea unui tub n ureche pentru drenarea


acesteia si mbunttirea auzului.

Alte medicamente care pot trata simptomele otitei medii sunt:

-acetaminofen (de exemplu Tylenol si Tempra)

-antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu Advil, Motrin si


Aleve), pentru durere si febr.

INTERVENTIILE ASISTENTEI:
Au menirea de a contribui la vindecarea propriu-zisa a afectiunii
otice, precum si scopul de a vindeca in mare masura sufletul
bolnavului, linistind pacientul in legatura cu tratamentul, evolutia
si prognosticul bolii sale, diminuandu-i anxietatea atat de des
intalnita in randul celor spitalizati. In acest sens, asistenta
medicala are drept atributii:

- aerisirea zilnica a saloanelor. Temperatura din aceste saloane va


fi ceva mai ridicata cu 1,2,3C. Umiditatea aerului trebuie sa fie de
60-65%. De multe ori asistenta medicala va trebui sa ridice
umiditatea aerului din salon cu mijloace artificiale (pulverizari,
evaporari, vase cu apa pe calorifer). Deoarece bolnavii cu afectiuni
otice suporta foarte greu zgomotul, ei vor fi plasati in saloanele
cele mai izolate, care nu au ferestre spre strada.

- asigurarea igienei organelor interesate. Va invata bolnavul sa-si


spele pavilionul si orificiul conductului auditiv extern cu apa
calduta si sapun, avand grija sa nu se scurga apa in conduct. La
nevoie cerumenul se indeparteaza prin spalatura auriculara. In
afectiunile otice cand pavilionul este afectat, el va fi sters cu
tampoane sterile de vata uscate sau imbibate in alcool sau apa
oxigenata. Se evita folorirea tincturii de iod pentru ca poate
produce iritatii sau arsuri. Tot asa se indeparteaza si corpii straini
auriculari. Daca acestia sunt animati (insecte), ei vor fi mai intai
omorati prin asfixiere turnand in conduct o substanta uleioasa
(glicerina, ulei de parafina, vaselina) incalzita la temperatura
corpului.

Asistenta medicala va pregati si va da medicului in conditii de


perfecta sterilitate, toate materialele si insrumentele necesare in
vederea efectuarii otoscopiei, aspiratiilor auriculare, toaletei
auriculare, polipectomiei auriculare. Aceste insrumente sunt:
oglinda frontala, specule nazale si auriculare, pensa auriculara,
lampa de spirt,solutii medicamentoase. In dimineata cand
asistenta va recolta produse biologice bolnavilor,ea isi va pregati
recipientele in care va pune sangele recoltat, le va eticheta corect
(numele si prenumele bolnavului, examenul de laborator cerut,
sectia unde este internat bolnavul, data recoltarii si salonul
bolnavului). Va pregati seringi si ace sterile, garoul, substantele
anticoagulante necesare, alcool sanitar, tampoane de vata sterile.
Va efectua orice recoltare in conditii de asepsie riguroasa si se va
asigura ca transportul la laborator a recipientelor cu sangele
recoltat se face imediat dupa terminarea recoltarilor, si in conditii
sterile. Pregatirea psihica a bolnavului consta in explicarea
tehnicilor de investigatii clinice ce urmeaza a se aplica, in
diminuarea anxietatii bolnavului. Asistenta ii va explica importanta
respectarii medicatiei, a spitalizarii, evolutia bolii in urma
respectarii medicatiei si prognosticul bolii daca nu s-ar respecta
acest tratament medicamentos.

De asemenea, bolnavul va trebui sa fie informat asupra unor


reactii adverse ce pot aparea in urma tratamentului sau in urma
efectuarii otoscopiei sau a altor examene de specialitate.Ele
trebuie sa stie ca aceste reactii nu sunt periculoase si dispar in
cateva minute sau ore. Astfel in urma otoscopiei sau in urma
aspiratiilor auriculare pot aparea ameteli, ca urmare a iritatiei
partilor componente ale urechii medii. La bolnavii carora li se fac
polipectomii auriculare se face anestezie locala cu xilina 2%. Unul
din efectele adverse ale xilinei in conductul auditiv extern,
bolnavul va ameti, dar nu trebuie sa intre in panica.Asistenta
trebuie sa-1 informeze despre acest efect al xilinei. De asemenea,
in timpul efectuarii anumitor manevre otoscopice sau de alta
natura, (recoltari, administrarea tratamentului injectabil) asistenta
va purta un dialog cu bolnavul, pentru a-i alunga teama si a-1 face
mai cooperabil cu echipa de ingrijire.

Pregatirea fizica consta in faptul ca asistenta medicala va mentine


capul bolnavului in pozitia corespunzatoare pentru diferite
tratamente auriculare: mana dreapta a asistentei este pusa pe
fruntea pacientului, iar cea stanga este pusa in regiunea
occipitala, bolnavul tinand capul intors astfel incat urechea
bolnava ,,sa primeasca" lumina reflectata, medicul examinand mai
usor conductul auditiv extern si timpanul. Bolnavul va sta pe
scaunul special de examinare, din cabinetul de consultatii O.R.L.
Asistenta va informa pacientul ca in dimineata recoltarii
produselor biologice si in dimineata efectuarii polipectomiei
auriculare, nu trebuie sa manance si sa bea nimic. Va conduce la
salon fiecare pacient care a fost examinat in vederea prevenirii
caderilor, datorita ametelilor si tulburarilor de echilibru ce pot
apare in urma investigatiilor locale.

Asistenta medicala va ajuta bolnavul in efectuarea instilatiilor


auriculare cu solutii medicamentoase prescrise de medic, va ajuta
bolnavul in efectuarea igienei personale.

EDUCATIA PENTRU SANATATE:


Unul din obictivele propuse de asistenta medicala este mentinerea
starii de sanatate a pacientilor, in conditii optime, pe o perioada
de timp cat mai mare. In acest scop, pacientilor li se face educatie
pentru sanatate constand in :

Evitarea patrunderii apei si a sapunului in urechea bolnava


(acest lucru este valabil pentru toata viata la persoanele care
raman cu perforatii de timpan; daca ulterior, acesti oameni vor
face timpanoplastii, patrunderea apei in urechea bolnava nu mai
este un pericol).

Efectuarea toaletei auriculare numai cu solutii medicamentoase


prescrise de medic. Ele vor fi usor incalzite, pentru a nu genera
reactii adverse.

Evitarea frigului, umezelii, agentilor poluanti si traumatizanti

sonori. Urmarea unui regim bogat in calciu si vitamine.

Regim de viata echilibrat.

Evitarea oricarei infectii acute a traectului respirator (si eventual,

tratarea la timp a acestei infectii).

Urmarea tratamentului prescris de medic la externare.

Alimentatia sa fie corespunzatoare din punct de vedere calitativ


si

cantitativ.

Evitarea aglomeratiilor, a persoanelor bolnave pentru a

preintampina aparitia unei eventuale boli.

Calirea organismului prin aer, apa, soare, pentru a determina

cresterea rezistentei organismului la agentii infectiosi.

Evitarea expunerilor la zgomote si scoaterea bolnavilor din


mediu

zgomotos.
Control periodic O.R.L.

S-ar putea să vă placă și