PROBA PRACTICA

1. Nevoia de a respire manifestari de dependent:

ORTOPNEE
DEF.: Gafaiala/dificultatea de respirare raportata de unii pacienti atunci cand acestia sunt in stare de repaos sau
lungiti pe spate.
Este un simptom comun al bolilor cardiopulmonare care produc dispnee si este cel mai adesea o conditie
medicala ce nu poate fi identificata decat daca pacientii le spun doctorilor ca incep sa gafaie atunci cand stau
intinsi pe spate si ca cel mai bine se pot odihni fie intr-un scaun inclinat, fie cu cateva perne sub spate.
In termeni medicali, se spune ca pacientul nu poate respira in pozitie de decubit dorsal. Cel mai probabil,
ortopneea apare ca si consecinta a unei presiuni hidrostatice marite in zona pulmonara. Este o conditie ce este
agravata de greutatea corporala in exces/surplus si chiar si de perioada de sarcina in cazul femeilor.
In timpul controlului medical
Atunci cand pacientii se prezinta la doctor acuzand dificultati de respiratie in momentele in care sunt in pozitie
de decubit dorsal (intinsi pe spate), medicii cauta sa gaseasca toate cauzele potentiale. Tocmai de aceea isi
intreaba daca sufera de vreo boala cardiaca de care sunt constienti, daca sunt fumatori, daca au suferit sau
sufera de astm, daca au avut bronsita, etc.
In timpul consultatiei, medicii vor sa verifice daca pacientul nu sufera de edem pulmonar, dar si daca nu cumva
presupusa ortopnee este de fapt o problema a venelor. Tocmai de aceea pot pipai gatul, dar si aculta plamanii.
Cauze
1. Boli pulmonare obstructive cronice (BPOC).
2. Insuficienta cardiaca stanga.
3. Tumora mediastinala (30% dintre tumorile toractice, cu mentiunea ca 95% dintre ele sunt benigne).
Alte informatii
Pentru a inlatura dificultatile de respiratie, pacientii sunt asezati in pozitia Fowler, adica cu spatele sprijinit intr-
un unghi de 45-60 de grade. In caz de nevoie, se poate administra oxigen pe cale nazala si cel mai adesea, cu
scopul de a reduce lichidul din zona plamanilor responsabil pentru aparitia ortopneei, medicii dau pacientilor si
diuretice.

APNEE
DEF.: Reprezinta oprirea fluxului aerian, la nivelul nasului si a gurii, in timpul somnului, pentru cel putin 10
secunde.
Sindromul de Apnee in Somn (SAS) este o afectiune care poata sa apara la orice varsta si care afecteaza 4%
din populatia masculina, 2% din cea feminina si 0,7% din copii. Este o boala putin diagnosticata.
SAS este o tulburare a somnului, definita prin existenta a cel putin 10 apnei (pauze in respiratie) per ora de
somn.
Exista 3 tipuri de SAS:
obstructiv - este cel mai frecvent, fiind intalnit in aproximativ 80% din cazurile de SAS.
central,
mixt.
Cauzele apneei n somn
Sindromul de apnee in somn, de tip obstructiv (SASO), se caracterizeaza prin episoade recurente de
obstructie la nivelul cailor aeriene superioare in timpul somnului, care duc la aparitia apneilor- absenta fluxului
de aer la nivelul nasului si a gurii si/sau a hipopneilor, scadere marcata a fluxului aerian.
Exista o serie de factori care contribuie la aparitia bolii. Putem vorbi in primul rand despre o laxitate a
musculaturii faringelui.

1
In mod normal, muschiul faringian contribuie la mentinerea permeabilitatii cailor aeriene atat in stare de veghe
cat si in timpul somnului. In SASO, din cauza laxitatii acestui muschi, se produce o relaxare exagerata in timpul
somnului care duce la inchiderea cailor aeriene superioare si aparitia apneilor, in ciuda efortului respirator.
Aceste evenimente se pot repeta de sute de ori pe noapte, fragmentand somnul. De asemenea, apare o scadere
dramatica a nivelului de oxigen din sange, cu consecinte grave asupra intregului organism.
Alti factori implicati in aparitia bolii:
Obezitatea
Hipotiroidism
Acromegalia
Sindroame cranio-faciale
Afectiuni sau anomalii anatomice in sfera ORL: hipertrofie de amigdale sau limba (amigdale sau limba
marite de volum), pozitie anormala a mandibulei sau maxilarului.
Simptomele sindromului de apnee n somn
Pacientii prezinta simptome atat in timpul zilei cat si noaptea. Cel mai frecvent simptom diurn este
somnolenta excesiva, pacientul adormind usor atunci cand este relaxat: citind, privind la TV, dupa consumul
mesei de pranz, cand se afla intr-o sala de asteptare, uneori chiar si in timpul unei conversatii cu o alta persoana.
Alte manifestari diurne pe care trebuie sa le amintim sunt:
oboseala cronica,
cefalee matinala (durere de cap),
ameteli,
tulburari ale functiei cognitive - scaderea memoriei, dificultati de concentrare, de atentie, modificari de
comportament: iritabilitate, anxietate, depresie
Manifestari nocturne:
apnei sesizate de catre partenerul de viata
sforait
nicturia- nevoia de a urina in timpul noptii, mai mult de 2 ori/ noapte
senzatie de uscaciune a gurii
transpiratii
cosmaruri, insomnii
Diagnosticul de sindromul de apnee n somn
Exista 2 metode de diagnostic pentru SAS:
1. Poligrafia- metoda accesibila, rapida, cu costuri mai mici si mai confortabila pentru pacient (de cele
mai multe ori se efectueaza la domiciliul pacientului, utilizandu-se un aparat portabil)
2. Polisomnografia - metoda mai costisitoare, mai scumpa si care se poate efectua doar intr-un laborator
de somnologie, sub supravegherea medicala, rezervata in general cazurilor mai complexe.
In general, pentru stabilirea diagnosticului de SASO este suficienta efectuarea unei poligrafii.
Aceasta investigatie presupune ca pacientul sa doarma o noapte cuplat la poligraf, aparat care inregistreaza o
serie de parametrii: fluxul de aer la nivelul nasului, nivelul de oxigen din sange, miscarile toracelui (efortul
respirator toracic), frecventa cardiaca (pulsul), sforaitul si pozitia corpului. A doua zi medicul va analiza si
interpreta inregistrarea si va stabili diagnosticul.
Tratamentul pentru sindromul de apnee n somn
SAS este o boala nevindecabila, tratamentul fiind administrat de cele mai multe ori toata viata, doar in timpul
somnului, obiectivul fiind ca pacientul sa poata duce o viata normala, sanatoasa.

2
Singurul tratament eficient, gold standardul de tratament este reprezentat de dispozitivul CPAP presiune
pozitiva continua in caile aeriene, care functioneaza ca o atela (proteza) pneumatica.
Ce presupune aceasta terapie? Prin intermediul unei masti nazale, pacientul inspira aer cu o anumita presiune
pozitiva, acest fapt impiedicand colabarea (inchiderea) cailor aeriene in timpul somnului, inlaturand astfel
apneile si sforaitul, ajutand pacientul sa respire normal si sa aiba un somn odihnitor, neintrerupt si sanatos.
Pe langa acest tratament, se impun o serie de alte masuri, menite sa corecteze factorii agravanti ai bolii,
prezenti in majoritatea cazurilor:
regim igieno-dietetic, uneori chirurgie bariatrica, in vederea scaderi in greutate
corectarea chirurgicala a afectiunilor obstructive din sfera ORL (deviatie de sept nazal, rinita cronica
hipertrofica, etc)
Evolutie / complicatii in cazul apneei n somn
SAS este o boala nevindecabila, tratamentul fiind administrat de cele mai multe ori toata viata, doar in timpul
somnului, pacientul avand o viata normala, sanatoasa.
SAS poate altera semnificativ calitatea vietii in absenta diagnosticului si mai ales a tratamentului si poate
determina o serie de afectiuni:
HTA
Infarct miocardic
Aritmii in timpul somnului tulburari ale ritmului cardiac
Moarte subita- este bine cunoscuta expresia a murit in somn
Accident vascular cerebral
Tulburari metabolice: pre-diabet, diabet
Depresie, anxietate
Impotenta
Somnul fragmentat si neodihnitor conduce la somnolenta diurna excesiva, tulburari de atentie,
concentrare cu consecinte fiind de multe ori grave: accidente casnice, la locul de munca sau chiar rutiere
(pacientul adoarme la volan).
Sindromul de apnee n somn: profilaxie (prevenire)
Este importanta corectarea factorilor de risc: afectiunile ORL, obezitatea. De asemenea, trebuie evitate
consumul de alcool, fumatul, sedativele.
Recomandari medicale pentru sindromul de apnee n somn
Este important ca persoanele care prezinta simptome similare cu cele prezentate anterior sa stie ca trebuie sa se
adreseze unui medic specializat pe patologia somnului, care cel mai frecvent este un pneumolog. Acesta va
stabili ce tip de test este indicat pentru fiecare pacient in parte si daca va fi efectuat intr-un laborator de somn
sau la domiciliul pacientului.

BRADIPNEE
DEF.: Reprezinta scaderea ritmului respirator sub 10 respiratii/minut. De obicei precede o apnee severa sau un
stop respirator.
Bradipneea poate fi rezultatul tulburarilor metabolice, neurologice sau al unei supradoze medicamentoase, care
inhiba centrii respiratori.
Cauze
Ketoacidoza diabetic - bradipneea apare tardiv la pacientii cu diabet sever, necontrolat. Bolnavii cu
ketoacidoza severa pot prezenta respiratii Kussmaul. Alte semne si simptome includ scaderea nivelului
de consteienta, fatigabilitate, slabiciune, respiratie cu miros de acetona si oligurie.

3
 Insuficienta hepatica - bradipneea apare in stadiul final al insuficientei hepatice si poate fi insotita de
coma, reflexe hiperactive, asterixis, reflex Babinski pozitiv, fetor hepatic, etc.
Presiune intracraniana crescuta - semn tardiv al presiunii intracraniene crescute severe, bradipneea
este precedata de scaderea nivelului de constienta, deteriorarea functiei motorii si pupile fixe si dilatate.
Insuficienta renala - bradipneea apare in stadiul final al insuficientei renale si poate fi insotita de
convulsii, scaderea nivelului de constienta, hemoragie gastrointestinala, hipotensiune sau hipertensiune,
etc.
Insuficienta respiratorie - bradipneea apare in stadiul final al insuficientei respiratorii, alaturi de
cianoza, sunete respiratorii diminuate, tahicardie, usoara hipertensiune arteriala si scaderea nivelului de
constienta.
Medicamente - O supradoza de analgezic opioid sau, mai rar, sedative, barbiturice, fenotiazina sau alte
medicamente inhibitoare ale sistemului nervos central poate cauza bradipnee. Utilizarea oricaruia dintre
aceste medicamente asociata cu consumul de alcool poate de asemenea provoca bradipnee.

TAHIPNEE
DEF.: Accelerare anormal a frecvenei respiratorii.
Tahipneea este forma cea mai frecvent a dispneei (jen respiratorie).
Este de cele mai multe ori urmarea unei cauze pulmonare:
bronho pneumopatie acut infecioas (bronhopneumonie n limbaj curent),
inhalare sau ingestie de substane toxice,
fals rut alimentar etc.
Totui ea mai poate fi cauzat de:
insuficien cardiac,
de o tulburare a centrilor nervoi care comand respiraia,
de o leziune a peretelui tora-cic (fracturi multiple ale coastelor),
de o criz de tetanie,
de o simpl angoas.

AMPLITUDINE MODIFICATA

HIPERVENTILATIE
DEF.: Se refera la accelerarea respiratiei, determinand cresterea cantitatii de aer ce ventileaza plamanii.
Hiperventilatia poate cauza stari de ameteala si slabiciune, senzatia lipsei de aer, pierderea echilibrului, spasme
musculare la nivelul mainilor si picioarelor, furnicaturi in jurul gurii sau la nivelul degetelor. Toate aceste
simptome se datoreaza nivelului scazut de dioxid de carbon in sange, cauzat de accelerarea respiratiei.
Manifestari:
Sindromul de hiperventilatie cronica este o tulburare respiratorie, cu baza psihologica sau fiziologica implicind
respiratii prea profunde sau prea rapide. Poate prezenta durere toracica si senzatie de furnicaturi in degete si in
jurul gurii (parestezii) putand fi acompaniata de atacuri de panica.
Cauzele hiperventilatiei acute sunt reprezentate de:
frica sau alte stari emotionale,
Cazulele hiperventilatia cronica (care persista in timp) se poate datora unor afectiuni medicale.
Termenul opus hiperventilatiei este hipoventilatia, care consta in scaderea cantitatii de aer ce ventileaza
plamanii.

4
Persoanele cu sindrom de hiperventilatie simt ca nu au aer suficient. In realitate au aceasi oxigenare in sangele
arterial (valoarea normala este de 98% pentru saturatia hemoglobinei) si prea putin dioxid de carbon in sange si
alte tesuturi. In timp ce oxigenul este din abundenta in sange, sindromul de hiperventilatie reduce eliberarea
eficienta a acestuia la organele vitale datorita vasoconstrictiei induse de CO2 scazut si a efectului Bohr supresat.
Hiperventilatia se autopromoveaza singura ca respiratii rapide determinind scaderea nivelului de dioxid de
carbon sub nivelele normale si aparitia alcalozei respiratorii. Aceasta agraveaza simptomele determinand
persoanele sa incerce sa respire chiar mai repede exacerbind problema. Alcaloza respiratorie conduce la
modificari in conducerea sistemului nervos si determina parestezii, ameteli si modificari ale perceptiei
acompaniind adesea aceasta conditie. Alte mecanisme pot interveni de asemeni iar unele persoane sunt mai
succeptibile psihologic la acest fenomen decit altele.
Cauze:
Frica;
Astm;
Boli pulmonare obstructive cronice;
Insuficienta cardiaca congestiva;
Costocondrita sau sindromul Tietze;
Tromboza venoasa profunda si embolism pulmonar;
Starea generala de sanatate;
Infarct miocardic;
Hipertiroidism;
Atacuri de frica;
Pneumotorax;
Sarcina;
Durere acuta;
Traumatisme toracice;
Afectiuni ale sistemului nervos central (accident vascular cerebral, encefalita, meningita);
Cetoacidoza diabetica;
Supradoza de medicamente;
Febra;
Infectii (Pneumonie sau Septicemie);
Acidoza lactica;
Acidoza metabolica;
Boala cronica de altitudine;
Stres;
Edem pulmonar;
Efuzie pleurala;
Soc puternic;
Anemie severa.

5
HIPOVENTILATIA
DEF.: Diminuare a volumului de aer care ventileaz plmnii.
SINDROAMELE DE HIPOVENTILATIE
AFECTAREA ALVEOLARA PRIMARA
Cauza necunoscuta; rara; considerata a fi datorata unui defect in sistemul meolic de control respirator;
modificarea cheie pentru silirea diagnosticului este acidoza respiratorie fara afectarea muschilor respiratori sau
diminuare a mecanicii ventilatorii. Unii pacienti raspund la stimulante respiratorii si supliment de O2.
AFECTAREA SISTEMULUI NEUROMUSCULAR RESPIRATOR
Numeroase afectiuni neuromusculare primare produc hipoventilatie cronica. De obicei, hipoventilatia se
dezvolta progresiv, dar acut, iar maladiile respiratorii suprapuse (de ex. bronsite virale cu obstructia cailor
aeriene) pot precipita insuficienta respiratorie. Astenia diafragmatica este o trasatura frecvent inlalnita, cu
ortopnee si miscari abdominale paradoxale in pozitie culcat pe spate. Testele evidentiaza ventilatie maxima
voluntara scazuta si presiuni maxime inspiratorii si expiratorii scazute.
Tratamentul consta in tratarea afectiunii subiacente. Pentru numerosi pacienti, asistenta ventilatorie noaptea
sau intreaga zi este benefica.
HIPOVENTILATIA DIN OBEZITATE
Obezitatea masiva impune o sarcina mecanica asupra sistemului respiraior. Un mic procent de obezi patologici
dezvolta hipercapnee, hipoxemie si in final policitemie. Hipertensiune pulmonara si insuficienta cardiaca
dreapta, apneea obstructiva de somn pot contribui si ele. Majoritatea pacientilor prezinta usoara sau moderata
obstructie respiratorie. Tratamentul consta in scadere ponderala, incetarea fumatului si stimulente respiratorii
medicamentoase, cum este progesteronul.
APNEEA DE SOMN
Prin conventie, apneea este definita ca incetarea respiratiei timp de > 10 s. Marea majoritate au apnee
obstructiva, cu ocluzie a cailor aeriene superioare. Somnul joaca un rol permisiv in colabarea cailor aeriene
superioare. Alcoolul si sedativele agraveaza afectiunea. Majoritatea pacientilor au ingustari structurale ale cailor
aeriene superioare. Simptomele sunt sforait, somnolenta diurna excesiva, pierderea memoriei si impotenta.
Hipoxia nocturna, o consecinta a apneei poate favoriza aparitia aritmiilor, hipertensiunii pulmonare si
insuficientei cardiace drepte.

TUSE
DEF.: Reprezinta expulzia rapida a aerului din plamani, in scopul curatarii cailor respiratorii de lichide, mucus
sau corpi straini.
Tusea este acuta atunci cand dureaza mai putin de 3 saptamani sau cronica, daca persista mai mult de 3
saptamani.
Manifestari:
Tusea poate fi:
seaca, iritativa (fara secretii sau cu secretii reduse) caracteristica in principal infectilor acute ale cailor
respiratorii superioare (ex. traheobronsita acuta, infectii virale acute),
productiva (cu secretii) caracteristica mai ales infectiilor cronice (ex traheobronsita cronica, BPCO).
Tusea seaca este daunatoare mai ales cand este de intensiate mare deoarece solicita foarte mult aparatul
respirator si cardiovascular, favorizind hemoptizia,
Tusea productiva este folositoare deorece ajuta la eliminarea din caile respiratorii a secretiilor si mucusului
infectat.

6
Tusea nu trebuie eliminata in totalitate ci doar diminuata ca intensitate, atunci cand este suparatoare.
In tratamentul simptomatic al tusei se utilizeaza medicamente numite antitusive si expectorante. Antitusivele
actioneaza la nivel central inhibind centrul tusei, utilizate in tratamentul tusei seci, ritative. Expectorantele si
mucoliticele actioneaza la nivel periferic fiind utile in tusea productiva ajutind la fluidificarea si eliminarea
mucoasei infectate si la decongestionarea bronhiilor.
Tusea poate surveni si prin mecanism iritativ la nivelul faringelui sau al mucoasei nazale, asociera cu
antisepticele locale, decongestionatele nazale fiind utila. Tratamentul tusei este simptomatic si urmareste
reducerea intesitaii acesteia si nu suprimarea totala.
Tusea seaca se trataeaza cu codeina eliberata numai pe baza de prescriptie medicala sau derivati de sinteza cu
actiune asemanatoare cu cea a codeinei, dar cu efecte secundare mult diminuate (dextrometorfan, oxeladin).
Expectorantele (ex. ACC 200, bromhexin) se administreaza in cazul tusei cu secretie bronsica scazuta care nu
poate fi eliminata usor in timpul tusei si care reprezinta un factor iritativ declansator al tusei. Expectorantele se
asociaza in general cu antibiotice.
Cauze:
Raceala comuna;
Gripa;
Infecii respiratorii;
Bronsita;
Pneumonia;
Infectii virale;
Infectii bacteriene;
Infectii fungice;
Astm;
Alergiile;
Refluxul gastric;
Corpi straini inhalati;
Fumul de tigara;
Bronsiectazii;
Carcinom;
Bronhopneumonia;
Tuberculoza pulmonara;
Fibroza pulmonara;
Fibroza chistica;
Carcinom bronsic;
Pojar;
Febra tifoida;
Silicoza;
Boala legionarului;
Abces pulmonar;
Bruceloza;
Sarcoidoza;
Anthrax;
Sindromul Loeffler;
Insuficienta cardiaca congestiva;

7
 Esofagita de reflux;
Infectii ale urechii medii;
Tuse psihogena;
Anevrism aortic;
Gusa;
Sindromul Goodpasture;
Sindromul Louis-Bar;
Bronsiolita;
Polipi nazali mari.

HEMOPTIZIA
DEF.: Este eliminarea dupa tuse a sangelui provenind din aparatul respirator.
Cauze:
unele forme de infectie a plamanilor sau cailor respiratorii, precum bronsita acuta sau pneumonia.
cancerul de plamani este o alta posibila cauza a hemoptiziei.
Prezenta expectoratiei cu sange este un semn de alarma, necesitand o examinare completa a plamanilor.
Hemoptizia poate sa apara pe neasteptate, precedata de obicei de prodroame: senzatie de caldura retrosternala,
gust usor metalic, sarat, hema respiratorie insotita de stare de teama, gadilitura laringiana, care preceda
imediat tusea. Bolnavul prezinta o criza de tuse, in cursul careia elimina brusc sange curat, rosu-viu, aerat,
spumos, cantitatea fiind intre 100 si 300 ml.
Manifestari
paloare;
transpiratie;
dispnee;
tahicardie.
Eliminarea sangelui se poate repeta peste cateva ore sau in zilele urmatoare, cand apar in sputa si cheaguri de
sange, care pot fi negricioase. De obicei, dupa cateva ore bolnavul nu mai prezinta decat spute hemoptoice, care
persista 2-3 zile. Pot aparea insa si hemoptizii masive, fulgeratoare intalnite in: tuberculoza pulmonara, dilatatie
bronsica, in aceste cazuri bolnavul elimina o mare cantitate de sange si moare prin asfixie. Forma minima a
hemoptiziei este sputa hemoptoica, fie striata cu sange, fie rosie sau negricioasa.
Este necesar sa diferentiem hemoptizia adevarata (la care sangele provine din plamani sau din caile aeriene
inferioare) de cazurile in care sangele provine din cavitatile nazale, faringe sau esofag, care este aspirat si
ulterior expectorat sub forma de hemoptizie (falsa hemoptizie). Sangele din hemoptizie este rosu, aerat, si foarte
putin coagulabil, ramanand lichid. Cantitatea poate fi mica si repetata sau abundenta.
De regula, inaintea aparitiei hemoptiziei bolnavul are niste fenomene prodromale ca de exemplu:
senzatie de caldura,
cefalee,
ameteala,
jena respiratorie,
tensiune toracica dureroasa,
senzatie de iritatie in regiunea laringiana (senzatie care duce la declansarea reflexului de tuse si aparitia
hemoptiziei).
Din punct de vedere clinic bolnavul prezinta:
paloare,
anxietate,
8
 transpiratii reci,
dispnee,
tahipnee,
lipotimie (uneori),
tahicardie,
hipotensiune.
Febra precede, coexista sau urmeaza hemoptiziei.
Cantitativ hemoptiziile pot fi mici (50-150 ml), hemoptizii mijlocii (150-250 ml), hemoptizii mari (250-500 ml)
si foarte mari sau grave (mai mult de 500 ml) hemoptizia fudroaianta sau cataclismica care duce la deces.
Cauze
Amiloidoza;
Tromboza venoasa profunda si embolism pulmonar;
Cancer pulmonar;
Pneumonie;
Tuberculoza;
Granulomatoza Wegener;
Bronsita acuta sau cronica;
Tulburari de coagulare si terapia anticoagulanta;
Adenom bronsic;
Bronsiectazie;
Corp strain in plamani;
Infectie fungica a plamanilor, precum: coccidioidoza, histoplasmoza, blastomicoza;
Sindromul Goodpasture;
Hemosideroza pulmonara idiopatica;
Abces pulmonar;
Stenoza mitrala;
Paraziti, precum: schistosomiaza, paragonimus westermani;
Traumatism al plamanilor.

SPUTA
DEF.: Sputa reprezint secreiile traheobronice expectorate n cursul unui acces de tuse i conine prin
contaminare secundar i secreiile din cavitatea bucofaringian i nazal.
Volumul sputei este mai mare dimineata ca urmare a schimbarii pozitiei. Atunci cand cantitatea sputei diminua
datorita retentiei febra creste, pe masura ce se reia eliminarea incepe sa scada febra.
Abundenta marcata matinala a sputei este intalnita in supuratii bronhopulmonare si dilatatii bronsice.
Examenul microscopic al sputei consta intr-o examinare a constituentilor ei (tot ce se poate vedea cu ochiul
liber).
De cele mai multe ori se constata cu ochiul liber mucusul si puroiul. Sputa abundenta se aseaza in 3 straturi
(mucos, muco-purulent, grunjos, purulent-puroi). Cresterea brusca a cantitatii de sputa simultan cu modificari
ale aspectului, culorii, continutului pledeaza pentru eliminarea unui abces pulmonar, caverne etc.
Aspectul sputei este in functie de consistenta, aeratia, transparenta ei.
Forme de spute
sputa seroasa - asa numita sputa transudat, apare in edemul pulmonar acut. Este un lichid alb-roz
acoperit cu multa spuma alb rozata.

9
 sputa mucoasa - sputa exudat, rezultata din secretiile glandelor mucoase ale cailor aeriene superioare
inflamate. Este intalnita in traheobronsita si in stadiul incipient al astmului bronsic. Uneori capata aspect
de "sputa perlata" cu elemente in forma de spirala "spiralele Curschman".
sputa purulenta - este formata exclusiv din puroi, de cele mai multe ori este rezultatul unei vomici.
Apare ca urmare a deschiderii in bronsii a unei cavitati pline cu puroi (abces pulmonar), din pleura
(pleurezie purulenta) sau dintr-un organ vecin (ex. un abces subfrenic).
sputa seromuco-purulenta - apare in bronsiectazii, in bronsite fetide, gangrene pulmonare.
sputa fibrinoasa - se caracterizeaza printr-un continut mare de fibrina.
sputa pseudo-membranoasa - se caracterizeaza prin adevarate mulaje bronsice datorita continutului lor
foarte bogat in fibrina. Caracterizeaza bronsita cronica pseudomembranoasa in difteria laringiana si
bronsica.
sputa sanguinolenta sau hemoptoica - se caracterizeaza prin prezenta sangelui in cantitate variabila de
la rosu deschis pana la rosu-negru. Sputa sanguinolenta are aceeasi valoare semiologica ca si
hemoptiziile mici.
Culoarea sputei
sputa seroasa este alb rozacee
sputa mucoasa este albicioasa cu o oarecare tenta metalica
sputa purulenta este galben-verzuie
sputa din cavitati pulmonare tuberculoase este de culoare verzuie
sputa din bronsiectazii, bronsite fetide, gangrena pulmonara este brun murdara
sputa de culoare caramizie-ruginie (datorita continutului crescut in hemoglobina si methemoglobulina).
Apare in pneumopatii acute.
sputa rosie inchisa negricioasa caracterizeaza infarctul miocardic.
Mirosul sputei
De obicei sputa nu are miros sau are un discret miros fad.
In anumite stari patologice poate avea un miros fetid datorita proteinelor degradate din cursul evolutiei
bronsiectaziilor infectate, abcesului pulmonar sau gangrenei pulmonare.
Mirosul fetid al sputei sugereaza infectii anaerobe (supuratie, gangrena pulmonara).

DISPNEE DE TIP CHEYNE-STOKES

DEF.: Dereglare a ritmului i a amplitudinii respiratorii. Se manifesta printr-o serie de cicluri respiratorii de
amplitudine crescnd apoi descrescnd, separate unele de altele printr-o perioad de apnee (oprire
respiratorie).
Acest tipar poate sa apara in mod normal la pacientii cu afectiuni cardiace sau pulmonare. In general indica o
presiune intracraniana crescuta din cauza unei leziuni cerebrale profunde, sau de o tulburare metabolica la
nivelul creierului.
Respiratia Cheyne-Stokes poate semnala o modificare importanta in starea pacientului, de regula o inrautatire.
De exemplu, la o persoana care a suferit un traumatism cerebral sau o interventie chirurgicala la acest nivel,
respiratia Cheyne-Stokes indica cresterea tensiunii intracraniene.
Respiratiile Cheyne-Stokes se manifesta rar la copii, si sunt frecvente in cazul varstnicilor, in special in cursul
somnului.
Recunoasterea respiratiei Cheyne-Stokes
Sunt respiratii care treptat devin mai rapide si mai profunde decat normal, iar apoi mai lente, in decurs de 30-
170 secunde, si alterneaza cu perioade de 20-60 secunde de apnee.

10
Cauze
Crizele Adam-Stokes - respiratia Cheyne-Stokes poate urma unei crize Adam-Stokes (sincopa Adam-
Stokes), asociata cu un bloc atrio-ventricular. Pacientul este hipotensiv, cu un ritm cardiac cuprins intre
20-50 batai/minut. De asemenea, poate fi pal, confuz si prezenta tremuraturi.
Encefalopatia hipertensiva - in aceasta tulburare grava hipertensiunea severa precede respiratiile
Cheyne-Stokes. Nivelul de constienta este scazut, si pot fi prezente varsaturi, convulsii, cefalee severa,
tulburari de vedere (inclusiv, cecitate temporara), si paralizie tranzitorie.
Insuficienta cardiac - in insuficienta cardiaca stanga, respiratiile Cheyne-Stokes pot aparea cu dispnee
de efort si ortopnee. Manifestarile asociate includ: oboseala, slabiciune, tahicardie, tahipnee, si tuse
neproductiva, care ocazional poate si insotita de sputa cu sange.
Insuficienta renala - insuficienta renala cronica de stadiu final poate produce respiratie Cheyne-Stokes,
sangerari gingivale, leziuni orale, respiratie cu miros de amoniac, si modificari semnificative in toate
sistemele corpului.
Medicamente - doze crescute de opioide, hipnotice sau barbiturice pot precipita respiratiile Cheyne-
Stokes.
Presiunea intracraniana crescuta - respiratiile Cheyne-Stokes reprezinta primul tipar de respiratie
neregulata care se dezvolta pe masura ce presiunea intracraniana sa mareste. Este precedata de presiunea
intracraniana scazuta si insotita de hipertensiune, cefalee, varsaturi, miscari inegale sau ingreunate, si
tulburari de vedere (incetosare, diplopie, fotofobie, si modificari pupilare). In stadiile tardive ale
presiunii intracraniene crescute se instaleaza bradicardia si presiunea crescuta a pulsului.

DISPNEE KUSSMAUL
DEF.: Este o respiratie in patru timpi: inspiratie (profunda, dar destul de brusca) -pauza - expiratie (subita, cu
geamat) - pauza.
Apare in coma diabetica, in acidozele metabolice (cel mai frecvent in cetoacidoza diabetica, insuficienta renala,
intoxicatia cu alcool metilic).
Gazele sanguine ale unui pacient cu respiratie Kussmaul vor arata presiunea partiala scazuta a CO2 alaturi de
bicarbonat diminuat datorita unei respiratii crescute fortate. Excesul de baze este sever negativ.
Pacientul simte necesitatea de a respira profund, foamea de aer si apare involuntar. Acidoza metabolica produce
imediat hiperventilatie dar la inceput va tinde sa fie rapida si relativ superficial. Respiratia Kussmaul se
dezvolta pe masura ce acidoza devine mai severa.

ZGOMOTE RESPIRATORII
Sunetele pulmonare normale
Cand ascultam respiratia normala inspirul reprezinta aproximativ 1/3 al ciclului respirator si expiratia 2/3. Este
mai usor sa auzim zgomotele pulmonare in inspir in timp ce zgomotele din expir se aud mai greu.
Intensitatea zgomotelor respiratorii depinde de localizarea auscultatiei si de conformatie precum si de masa
corporala:
sunt mai tari atunci cand caile respiratorii mari sunt mai apropiate de ureche printr-un perete toracic
subtire, mai ales la pacientii slabi, decat la obezi.
Sunt mai intense la copii decat la adulti.
Se recomanda bolnavului sa respire amplu cu gura deschisa.
Suflul laringo-traheal
Se aude normal de ambele parti ale sternului in primul si al doilea spatiu intercostal, intre scapule si la varfurile
pulmonare, fiind produs de trecerea aerului la nivel glotic.

11
Frecventa zgomotelor este mai inalta si mai intensa. Zgomotele bronhoculare se aud pe toata suprafata
pulmonara la persoanele slabe si la copii.

Zgomotele respiratorii bronhoculare = murmurul vezicular

Este un zgomot de intensitate mica, tonalitate profunda, dulce, mai lung in inspir si mai scurt in expir produs
prin intrarea si iesirea aerului din alveolele pulmonare. Partea finala a expirului nu se aude in mod fiziologic.
Poate fi in mod fiziologic mai aspru la copii.
Sunetele pulmonare anormale
Modificari ale suflului laringo-traheal
Transmiterea in alte zone de condensare pulmonara cu bronsie libera (pneumonii) se numeste = suflul
tubar. Sunt mai intense decat zgomotele respiratorii normale.
Respiratia suflanta varianta intermediara de suflu tubar atenuat.
Suflul pleuretic varianta a suflului tubar transmis in zone de condensare pulmonara cu bronsie libera
si lichid pleural in cantitate medie, mare.
In zone de condensare pericavitara suflul tubar devine suflu cavernos sau cavitar (cand suflam in
mainile facute caus).
Suflul amforic sau cavernos suflu tubar cu caracter metalic care se aude in inspir si expir caracteristic
in pneumotorax care comunica cu arborele bronsic (cavitatea pleurala functioneaza ca o cutie de
rezonanta). Poate sa apara in zone cu cavitati pulmonare mai mari de 6 cm (caverne TBC).
Modificari ale murmurului vezicular
Diminua in reducerea ventilatie pulmonare (respiratii superficiale) sau aparitia unor obstacole intre
parenchimul pulmonar si peretele toracic (emfizem pulmonar, atelectazie, obezitate).
Este abolit (absent) in pleurezii, pneumotorax.
Este mai aspru in bronsite cronice, fibroze pulmonare murmur cular innasprit.
In BPOC se modifica raportul inspire - expir cu alungirea expirului expir prelungit.
Expir prelungit si suierator wheezing caracteristic crizei de astm bronsic. Mai apare in bronsitele
acute si cronice cu bronhospasm, emfizemul pulmonar obstructiv.
Modificarea transmiterii vocii
In mod normal vocea nu se transmite clar la peretele toracic.
Bronhofonia este intensificarea transmiterii vocii astfel ca la auscultatie silabele si cuvintele pot fi clar
identificate. Este caracteristica pneumoniilor si este echivalentul unui suflu tubar.
Pectorilocvia afona transmiterea intensificata a vocii soptite. Apare in pneumonii mai mici.
Egofonia transmitere intensificata dar deformata a vocii. Apare in revarsatele lichidiene mari.
Vocea si tusea amforica transmiterea vocii amplificate cu caracter metalic, muzical. Semn constant
de pneumotorax.
Zgomote supraadaugate
Ralurile sunt zgomote patologice date de circulatia aerului in caile aeriene: fenomene turbionare sau prin
conflict intre coloane de aer si secretii.
Raluri uscate
Raluri ronflante (ronfler a sforai) zgomote de tonalitate joasa, care apar in inspir si expir, cu
origine in brontiile mari fie prin mobilizarea unor secretii aderente (cand dispar dupa tuse), fie prin
ingustarea neregulata a peretelui bronsiilor mari (neinfluentate de tuse).
Ralurile sibilante raluri muzicale uscate, cu originea in bronsiile mici, prezente in inspir si expir,
uneori numai in expir (BPOC). Apar prin ingustarea bronsiilor mici in: astm bronsic, bronsite acute sau
conice. Daca ingustarea este prin secretii dispar dupa tuse.
12
Raluri umede
Ralurile bronsice
Raluri subcrepitante se aud in inspir si expir si se modifica dupa tuse: se pot amplifica sau pot sa dispara. Se
intalnesc in bronsite acute, cronice, BPOC, astmul bronsic, staza pulmonara din insuficienta ventriculara stg.
Dupa calibrul bronsiilor pot fi:
Groase raluri buloase
Mijlocii
Fine
Cracmetul umed - este o varianta a ralului subcrepitant care apare dupa tuse, la sfarsitul inspirului.
Apare caracteristic in sindromul cavitar (TBC, abces polmonar).
Cracmetul uscat tot in sindromul cavitar. Apare dupa tuse, la sfarsitul inspirului, inconstant (timbrul se
poate reproduce gatand cu unghia policelui marginea unui incisiv). Apare in regiunea apicala in TBC
cavitar.
Ralurile alveolare
Raluri crepitante:
de invazie sau uscate: raluri fine care apar la sfarsitul unui inspir profund. Apar la debutul unei
pneumonii; pot distribuite in jurul suflului tubar. Mecanismul este decolarea secretiilor alveolare
aderente. Se inmultesc dupa tuse si seamana cu frecarea unei mese de par intre degete. Mai apar prin
deplisarea alveolelor atelectatice (colabate) din zonele bazale (compresiune data de lichidul de ascita,
sau dupa clinostatism prelungit), sunt fine, rare si dispar la primele respiratii mai ample (adanci).
de intoarcere - dupa fluidificarea exudatului alveolar si aparitie sputei ralurile devin mai gros, umed,
si ocupa tot inspirul. Mai apar in faza de constituire a abcesului pulmonar si in bronhopneumonii.
Ralurile pleurale
Frecatura pleurala zgomote supraadaugate uscate, superficiale, prezente in ambii timpi ai respiratiei, uneori
cu componenta palpatorie. Pot fi fine (confundabile cu ralul crepitant) sau groase. Seaman cu mersul pe zapada.
Apar in afectiuni inflamatorii pleurale sau la limita superioara a colectiilor pleurale, pahipleurite sa.

CIANOZA
DEF.: Cianoza reprezint tenta albastr a tegumentelor, gingiilor, unghiilor sau mucoaselor produs de lipsa
oxigenului n snge.
Cnd sngele este oxigenat complet are culoare roie intens; cnd rezervele de oxigen se epuizeaz, sngele se
coloreaz n rou nchis sau rou albstrui. Aceast lips de oxigen n sngele care ajunge la o anumit parte a
corpului, de exemplu patul unghial, tegumente sau mucoase determin tenta albstruie a acestora.
Oxigenul este prezent n snge prin hemoglobin, o protein din celulele roii sangvine care transport
oxigenul. Cnd celulele roii ajung la plmni, hemoglobina preia oxigenul i l transport ctre celule i
esuturi din restul corpului, unde l elibereaz i sngele devine cianotic. Apoi sngele circul napoi la plmni
pentru a lua mai mult oxigen.
Termenul medical care definete scderea nivelului de oxigen din snge este hipoxie; anoxia se refer la lipsa
oxigenului din snge.
Cianoza poate fi produs de forme anormale de hemoglobinei sau de lipsa total de oxigen, cum apare n
traumatisme de genul sufocrii sau n bolile cronice care altereaz funciile inimii sau ale plmnilor. Formele
anormale de hemoglobin pot fi variate, de exemplu methemoglobinemia.
Cianoza poate fi evident la natere datorit prezenei unei malformaii cardiace congenitale care permite
sngelui care nu este complet oxigenat s intre n circulaia arterial.

13
2. NEVOIA DE A AVEA O BUNA CIRCULATIE
PULSUL
DEF.: Btaie ritmic (pulsaie) a arterelor datorat trecerii sngelui propulsat la fiecare contracie cardiac.
Caracteristicile pulsului:
Frecventa - in ritm sinuzal, frecventa pulsului este egala cu frecventa cardiaca; normal 60-100
batai/minut. In unele tahiaritmii, frecventa pulsului poate fi mai mica decat frecventa cardiaca (de
exemplu, in fibrilatia atriala se inregistreaza deficit de puls). Putem recunoaste tulburari de ritm
normotope (tahicardia si bradicardia sinuzala) si heterotope (extrasistole, tahicardii paroxistice, flutter,
fibrilatie).
Ritmul - pulsul normal trebuie sa fie regulat; neregularitatile traduc tulburari de ritm ca extrasistole,
fibrilatie atriala.
Amplitudinea - depinde de debitul sistolic si marimea presiunii diastolice. Putem intalnii: puls amplu
(pulsul magnus- in insuficienta aortica, sindrom circulator hiperkinetic, hipertensiune arterial); puls mic
(pulsul parvus se intalneste in soc - infarct acut de miocard, miocardite - tahicardii, stenoza aortica).
Tensiunea pulsului - este apreciata prin forta necesara comprimarii arterei pentru a determina disparitia
undei pulsatile. Dupa aceasta calitate, pulsul poate fi: dur (cu tensiune crescuta) in hipertensiunea
arteriala; moale (cu tensiune scazuta) in insuficienta aortica si in hipotensiunea arteriala.
Celeritatea - apreciaza viteza ascensiunii undei pulsatile: puls celer este rapid si inalt (pulsul Corrigan -
este intalnit in insuficienta aortica) si pulsul parvus este intarziat si de mica amplitudine (este intalnit in
stenoza aortica).
Modificari ale pulsului
TAHICARDIE
DEF.: Tahicardia reprezinta batai mai frecvente persistente ale inimii, peste limita considerata normala,
aceastea fiind diferita in functie de varsta.
Astfel este considerata tahicardie o frecventa a batailor cardiace in repaus mai mare de:
170/minut la copilul sub un an
150 batai/minut la copilul de 1-2 ani
137/minut la copilul de 3-4 ani
133/minut la copilul de 5-7 ani
130/minut la copilul de 8-11 ani
120/minut la copilul de 12-15 ani
100/minut la copilul mai mare de 15 ani sau adult
Cauze
La o frecventa cardiaca normala inima pompeaza o anumita cantitate de sange in artere. Daca organismul are
nevoie de o cantitate mai mare de sange, inima il pompeaza prin cresterea frecventei batailor sale, care este
numita tahicardie.
Organismul face in mod normal tahicardie cand are nevoie de mai mult sange in urmatoarele conditii:
Effort
stres
emotii
febra
aer rarefiat sau impur
deshidratare
tensiune arteriala scazuta
mese abundente
14
 atac de panica
anemie
boli de plaman
Deci, in situatiile mentionate omul poate avea tahicardie fara sa fie bolnav.
Exista si situatii cand organismul nu are nevoie de mai mult sange, deci nu are nevoie de batai mai frecvente ale
inimii, si totusi inima bate mai repede decat in mod normal.
Aceasta se poate intampla in urmatoarele boli care pot da tahicardie:
boli ale inimii (cum este cardiopatia ischemica sau tulburarile tesutului conductor al inimii)
hipertiroidia
dezechilibre ale ionilor din sange potasiu, calciu, magneziu
tensiune arteriala mare
consum de alcool, fumat, droguri, cafeina sau cafea, unele medicamente
lipsa de vitamina B
insuficienta cardiaca
Rezulta ca poti avea tahicardie si fara sa ai o boala de inima.
Clasificare
Nu toate tahicardiile sunt la fel, si nu toate sunt la fel de grave.
Exista mai multe clasificari ale tahicardiei, dar prefer sa fac o calsificare simpla care sa ajute pacientului la
evaluarea gravitatii situatiei sale daca are o astfel de situatie.
Tahicardia sinusala - este cea mai simpla forma de tahicardie si cea mai putin grava, avand un ritm al
batailor inimii de 110-150/minut. Apare deseori fara ca pacientul sa aiba o boala, la efort, emotii, stres,
dupa masa, febra, fumat, cafea, cola, dar si in unele boli grave embolie pulmonara, infectii grave,
infarct, feocromocitom, pierderi mari de sange sau transpiratii abundente cu soc hipovolemic. Ritmul
batailor inimii este regulat, si bolnavul poate sa nici nu le simta, sau le poate resimti ca batai in piept,
batai in gat, batai in epigastru, etc. Durata acestei tulburari poate fi diferita, in functie de cauza, in
situatiile simple durata este de obicei este scurta, si poate fi pusa deseori in legatura cu o cauza din
cele mentionate.
Tahicardia paroxistica - este o forma mai grava de tahicardie, care are debut brusc si sfarsit brusc,
ritmul inimii este regulat dar mai mare dacat in tahicardia sinusala, putand sa ajunga la 200/minut. Poate
fi cauzata de unii dintre factorii amintiti anterior, dar si de boli de inima severe, bolnavul de obicie simte
neplacut ritmul accelerat al inimii, putant avea in afara de palpitatii, anxietate, ameteli, senzatie de lipsa
de aer, dureri in regiunea inimii.
Fibrilatia atriala si flutterul atrial sunt forme de tahicardie cu ritm cardiac neregulat, in jur de
150/minut, care poate fi perceput de bolnav. Aceste tulburari de ritm sunt de obicei date de boli de inima
destul de serioase, cel mai frecvent cardiopatia ischemica.
Tratament
In mod normal tahicardia se trateaza in functie de cauza sa.
La persoanele sanatoase care fac tahicardie, trebuiesc inlaturati factorii si cauzele care produc aceasta dereglare
de ritm cardiac.
La persoanele bolnave care fac tahicardie trebuie tratata boala cauzala si administrate medicamente care dau
bradicardie (scad ritmul batailor inimii).

15
BRADICARDIA
DEF.: In stare de repaus, frecventa cardiaca cu valori cuprinse intre 60 si 100 de batai pe minut, este
considerata normala. Atunci cand frecventa cardiaca are valori mai mici de 60 de batai pe minut, vorbim de
bradicardie sau puls lent.
Frecventa cardiaca redusa poate fi normala in cazul anumitor pacienti. In cazul adultilor atleti, care au un
program de antrenament, frecventa cardiaca ce, in repaus, are valori sub 60 bpm, nu provoaca alte probleme de
natura cardiaca. Cu toate acestea, uneori, poate reprezenta si un semn ca exista probleme ale activitatii electrice
de la nivelul miocardului. De regula, in formele usoare sau medii, bradicardia nu reprezinta un pericol, insa in
forma severa, poate fi amenintatoare de viata.
Clasificare:
Putem clasifica bradicardia in mai multe tipuri:
Bradicardia sinusala - pacientul are o frecventa cardiaca mai mica de 60bpm. Acest lucru poate fi
catalogat normal, de exemplu, persoanele tinere, atletice, au acest tip de bradicardie. Acest tip nu poate
cauza complicatii decat daca frecventa scade sub 40 de bpm.
Pauza Sinusala - intreruperea brusca a activitatii eletrice pentru o perioada variabila. Practic, nu se mai
emit impulsuri sinusale. In anumite cazuri, poate surveni sincopa sau moartea subita.
Disfunctia nodului sinusal - reprezinta combinarea mai multor tipuri de aritmii, atat ritmuri rapide, cat
si lente. Complicatiile pot fi: aparitia tahiaritmiilor atriale (flutterul atrial sau fibrilatia atriala), sincopa,
evenimentele trombolembolice, moartea subita.
Tahicardia-Bradicardia - reprezinta o trecere intre cele doua tipuri de aritmii tahicardia (bataie
rapida) si bradicardia (bataia lenta). De obicei, acest tip de sindrom apare in cazul pacientilor
diagnosticati cu fibrilatie atriala. Riscul de accident vascular cerebral este foarte mare.
Cauze
Bradicardia poate fi cauzata de afectiuni care intrerup formarea impulsurilor electrice normale ce au rolul de a
contracta muschiului inimii, controland astfel rata de pompare a miocardului. Aparitia acestei bradicardii poate
fi cauzata de inaintarea in varsta, de boli coronariene, de boala coronariana, de infectiile de tipul endocarditei si
miocarditei.
De asemenea, tratamentele medicamentoase pentru tratarea unor afectiuni cardiace si a hipertensiunii arteriale,
medicamente de tipul betablocantelor, antiaritmicelor si digoxinul pot influenta frecventa cardiaca.
Simptome
Pacientul diagnosticat cu aceasta forma de aritmie, poate resimti simptome ca:
ameteli frecvente
dispneea (dificultati respiratorii, respiratie dificila)
oboseala
dureri in piept si palpitatii cardiace
probleme de concentrare
lipotimie
Pentru a avea siguranta ca frecventa cardiaca este normala, intre 60 si 100 de batai pe minut in stare de repaus,
este necesara masurarea pulsului, folosind un pulsiometru.
In cazul in care pulsul este totusi normal, insa simptomele aritmiei sunt resimtite, recomandarea principala este
aceea de a vizita medicul cardiolog, pentru a exclude orice probabilitate a unei afectiuni cardiace.
Investigatii radioimagistice si de laborator
In cadrul consultului cardiologic, pentru evidentierea bradicardiei, pe langa consultul clinic, se efectueaza
electrocardiograma care are rolul de a evalua eventuale anomalii de ritm.

16
De obicei, bradicardia se poate resimti in timpul efectuarii electrocardiogramei, insa poate fi si episodica, iar in
momentul eletrocardiogramei sa nu poata fi observata. Din acest motiv, in cazul in care bradicardia nu se
evidentiaza pe electrocardiograma efectuata in timpul consultatiei, medicul va recomanda montarea unui
holter ecg.
Acest dispozitiv inregistreaza intreaga activitate electrica a inimii si poate fi purtat de catre pacient, pentru
minimum 24 de ore sau, la recomandarea medicului cardiolog, pentru 72 de ore. In acest timp, pacientul va avea
o activitate fizica normala, cu efort normal pentru a se putea identifica episoadele aritmice, atat in stare de efort,
cat si in repaus.
*Este necesara efectuarea analizelor de laborator pentru diagnosticarea hiperkaliemiei sau a hipotiroidiei.
Nivelul ridicat de potasiu in organism poate tulbura activitatea electrica. Tratand dezechilibrul electrolitic, se
poate restabili ritmul normal al inimii.
Desi masurarea tensiunii arteriale, a pulsului si efectuarea unei electrocradiograme pot fi suficiente pentru
diagnosticarea bradicardiei, in anumite cazuri, se impun teste suplimentare pentru a detecta cauzele aparitiei
aritmiei.
Ecografia 2D si Doppler evidentiaza eventualele boli structurale cardiace ce sunt asociate bradicardiei.
O alta investigatie importanta in diagnosticarea corecta a aritmiilor cardiace este testul de efort. Acest test se
efectueaza in tinuta sportiva, pe banda de alergat sau pe cicloergometru (bicicleta medicala), se monteaza
eletrozi pe pieptului pacientului cu rolul de a monitoriza functionalitatea inimii in timpul efortului (arata
capacitatea inimii de a creste frecventa cardiaca), respiratia si tensiunea arteriala.
De asemenea, se poate recomanda angiografia coronariana cu rol de evidentiere a problemelor structurale de
la nivelul arterelor coronare.
Cand bradicardia este severa si nu poate fi evidentiata cu ajutorul investigatiilor prezentate mai sus, se
recomanda efectuarea unui studiu electrofiziologic. Scopul acestor studii electrofiziologice este acela de a
determina cauza exacta a aritmiei, testand activitatea electrica a inimii pentru a descoperi originea ritmului
anormal. Este o investigatie concreta, care poate stabili necesitatea implantarii unui stimulator cardiac
(pacemaker) si poate stabili daca este necesara efectuarea unei ablatii in cazul tahiaritmiilor.
Tratamentul
Conduita terapeutica pentru tratarea bradicardiei variaza in functie de probleme eletrice de conducere,
severitatea simptomelor si cauzele frecventei cardiace scazute.
Daca bradicardia este cauzata de apneea de somn obstructiva, de hipotiroidism, tratarea acestor afectiuni poate
corecta rimtul anormal.
Numeroase medicamente pentru tratarea unor afectiuni diverse, pot determina modificari ritmice. In baza
anamnezei, medicul cardiolog va verifica daca acele medicamente cauzeaza aritmia si, daca este necesar, va
recomanda tratamente alternative rezolvand astfel si tulburarea de ritm cardiac.
Pentru a tine sub control aritmia cardiaca, poate fi necesara implantarea unui stimulator cardiac. Acest
dispozitiv, de dimensiuni mici, dotat cu un generator de puls si sonde de stimulare, este implantat subcutanat,
sub clavicula stanga sau sub muschiul pectoral, cu rolul de a ajusta ritmul inimii in raport cu nevoile
organismului.
Procedura de implantarea a stimulatorului cardiac este una minim invaziva si presupune fixarea sondelor la
nivelul tesutului cardiac, urmand ca acestea sa fie atasate generatorului de puls. Stimulatorul cardiac
monitorizeaza permanent frecventa cardiaca si genereaza impulsuri electrice ori de cate ori este nevoie pentru a
restabili, in cazul aritmiilor, frecventa cardiaca normala.
Recomandari Medicale
In momentul in care resimtiti frecvent unele dintre simptomele mentionate in acest articol, recomandarea
medicala este aceea de a va adresa unui medic specialist cardiolog pentru a exclude, in primul rand, o boala
cardiaca severa.
17
In urma consultului, medicul cardiolog va va recomanda pasii pe care ii aveti de efectuat in continuare sau, in
cazul in care nu exista motive de ingrijorare, va va recomanda un control cardiologic periodic. Este recomandat
ca episoadele de aritmie cardiaca sa fie notate pentru a ajuta in anamneza pacientului.

PULS FILIFORM
DEF.: Puls cu amplitudine foarte mica, greu perceptibil, care da senzatia unui fir cu discrete ondulatii la
palpare.
Pulsul diminuat nseamn c exist dificulti de a detecta pulsul unei persoane. Pulsul absent nseamn c nu
se poate gsi deloc pulsul unei persoane.
Pulsul diminuat sau absent poate afecta una sau mai multe pri ale corpului.
Atunci cnd este generalizat este un semn al unei afeciuni grave precum ocul sau o aritmie.
Cauze
Hipotensiune arterial;
Deshidratare;
Hemoragie;
Vrsturi severe;
Malnutriie;
Hipotiroidism;
Edemul pulmonar;
Insuficiena cardiac congestiv;
Supradozarea sau efectele adverse ale anumitor medicamente, de exemplu codein;
Alergiile la nepturi de albine sau viespi;
Insolaia sau ocul termic;
Anevrismul aortic;
Sindromul de cros aortic;
Stenoza aortic;
Boala vascular periferic;
ocul cardiogenic;
ocul hipovolemic;
Sindromul de apertur toracic;
Obstrucia bifurcaiei aortei;
Coarctaia de aort;
Tamponada cardiac;
Arterita Takayasu;
Hipermegneziemia;
Hiperpotasemia;
Embolismul arterial;
Infecii precum febra Dengue, holera i febra Lassa;
Aritmiile cardiace;
Sincopa vasovagal;
Stopul cardiac (lipsa btilor cardiace);
Puls slab n mod obinuit care nu se poate msura fr instrumente adecvate;
Tehnic necorespunztoare de detectare a pulsului;

18
Trebuie s mergi urgent la doctor dac:
Pulsul diminuat este nsoit de:
Lein, pierderea contienei sau dezorientare;
Ameeal;
Fatigabilitate;
Transpiraii;
Dispnee;
Cretere n greutate;
Creterea frecvenei pulsului (peste 100 bti/min);
Scderea frecvenei pulsului (sub 50 bti/min).

PULS ARITMIC
DEF.: Termenul de puls aritmic se refer la o variaie n ceea ce privete fora sau ritmul pulsaiilor arterelor,
variaie dat de o aritmie cardiac.
Blocurile variabile sau excitaia ventricular prematur determin o btaie n plus sau o pauz ntre bti.
Contraciile ventriculare premature (extrasistolele) pot duce la o btaie lips deoarece ventriculele nu au timp s
se umple corespunztor i deci volumul de snge pompat este sczut. Btaia care urmeaz dup o btaie lips,
fie c aceasta se datoreaz excitaiei premature sau lipsei btii ventriculare, poate fi mai degrab mai puternic
dect celelalte datorit faptului c ventriculul s-a umplut mai mult n timpul diastolei mai lungi. Aceast
neregularitate a pulsului va avea un pattern regulat.
Pulsul neregulat (aritmic) este o caracteristic a fibrilaiei atriale. Dac ritmul cardiac este rapid n timpul
fibrilaiei atriale, poate fi dificil de depistat dac exist vreo neregularitate a ritmului sau dac neregularitatea
este aleatoare. Poate fi util msurarea ritmului cardiac att la nivel vrfului inimii ct i la nivelul pulsului de la
ncheietura minii, iar n cazul fibrilaiei atriale de obicei exist un deficit al ratei cardiace la nivelul pulsului
radial. Aceast msurtoare se face de obicei de ctre dou persoane care cronometreaz simultan, dar poate fi
fcut i de o singur persoan care nu cronometreaz, dar care auscult inima i palpeaz pulsul radial simultan
i noteaz dac rata cardiac difer ntre cele dou. Rata fibrilaiei atriale i a flutterului atrial (care apare mai
rar) depinde de gradul de bloc atrioventricular, dar poate fi foarte rapid.

S-a sugerat c o metod prin care se pot deosebi cauzele pulsului neregulat const n creterea ritmului cardiac
prin exerciiu fizic.
n cazul excitaiei ventriculare premature neregularitatea pulsului va scdea sau va disprea. n cazul fibrilaiei
atriale neregularitatea pulsului va crete sau nu va scdea.
Pulsul neregulat este mult mai greu de sesizat atunci cnd rata cardiac este rapid.
Cauze posibile:
Extrasistole atriale sau ventriculare;
Fibrilaia arial;
Flutter atrial;
Blocurile cardiace;
Disfuncia stimulatorului cardiac;
Trebuie s mergi urgent la doctor dac:
Apare unul dintre urmtoarele simptome:
Bti cardiace neregulate sau rapide (palpitaii). Aceastea pot fi persistente sau episodice (pot aprea i
disprea);
Dureri n piept sau disconfort toracic;

19
 Ameeal;
Slbiciune;
Lein sau senzaie de lein;
Confuzie;
Scurtarea respiraiei sau wheezing.

TENSIUNEA ARTERIALA
DEF.: Tensiunea arteriala (TA) reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange asupra peretelui vascular, in
special asupra tunicii interne (endoteliul) in timpul contractiei si relaxarii ritmice a inimii.
Exista 2 componente ale presiunii sanguine:
presiunea sistolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se contracta (in
sistola) - cu valori normale intre 100 si 130 mm coloana de mercur (Hg);
presiunea diastolica - este presiunea exercitata asupra peretilor arteriali cand inima se relaxeaza intre
doua contractii (in diastola) - cu valori normale sub 85 mmHg.
Masurarea corecta a tensiunii arteriale prin metoda clasica - aparate cu mercur - sau aparate electronice trebuie
sa respecte cateva reguli:
masurarea tensiunii arteriale (TA) sa se faca dupa 5 minute de repaus, sezand
bratul sa fie la nivelul inimii
sa nu se fumeze cu minim 15 minute inaintea masuratorii
sa nu se consume cafea in ora precedenta examinarii
sa nu se administreze stimulente adrenergice (ex. Epinefirna din descongestionantele nazale)
la pacientii peste 65 de ani, diabetici sau sub tratament antihipertensiv - TA se va masura si in picioare
(ortostatism), imediat si la cateva minute dupa schimbarea pozitiei
Exista si posibilitatea masurarii si inregistrarii valorilor TA pe parcursul a 24 - 48 ore printr-un dispozitiv
special lasat asupra pacientului care isi desfasoara activitatea curenta (inregistrare Holter) si care aduce date
importante asupra variatiilor TA in cursul diferitelor activitati sau momente ale zilei/noptii, putand aprecia
totodata si eficienta tratamentului antihipertensiv.

HIPERTENSIUNEA ARTELIALA (HTA)

DEF.: Hipertensiunea sau tensiunea arterial crescut este o afeciune frecvent n care sngele exercit o
presiune exagerat asupra pereilor arteriali, ceea ce poate duce la complicaii precum boli cardiace, accidente
vasculare cerebrale i insuficien renal.
Hipertensiunea poate fi consecina mai multor condiii i afeciuni diverse sau poate reprezenta ea nsi o
afeciune.
Tensiunea sau presiunea arterial este fora exercitat de sngele pompat de inim asupra pereilor arteriali.
Tensiunea arterial este exprimat sub forma a dou numere urmate de unitatea de msur a presiunii milimetri
coloan de mercur (de exemplu, 120/80 mmHg). Prima valoare reprezint tensiunea sistolic care este cea mai
mare presiune de la nivelul arterelor n sistol (cnd inima pompeaz sngele n corp). A doua valoare se
numete tensiune diastolic i reflect cea mai mic presiune de la nivelul arterelor atunci cnd inima este n
diastol (se relaxeaz ntre dou bti).
Valorile tensiunii arteriale variaz i nregistreaz creteri i scderi moderate ca rspuns la diferite situaii. De
exemplu, tensiunea arterial va crete n timpul unui efort fizic susinut pentru a asigura un flux adecvat de
snge arterial (oxigenat) ctre toate celule organismului. De asemenea, tensiunea arterial poate crete n situaii
stresante. Tensiunea arterial este de obicei mai sczut n timpul somnului i n perioadele de relaxare.

20
Ca regul, adulii ar trebui s aib tensiunea arterial mai mic de 140/90 mm Hg. n plus, ultimele ghiduri
medicale consider c msurtori repetate mai mari de 120/80 mm Hg reprezint prehipertensiune, care ar
trebui monitorizat regulat i tratat la nevoie pentru a prentmpina creterea tensiunii arteriale.
Cea mai frecvent form de hipertensiune arterial la adolesceni i aduli, dar rar la copii este cea primar,
esenial (de cauz necunoscut). Cea de-a doua form de hipertensiune se numete secundar i apare ca
urmare a unei alte afeciuni. Aceast form de hipertensiune apare brusc i determin valori ale tensiunii
arteriale mai mari dect n hipertensiunea esenial.
Valorile foarte mari ale tensiunii arteriale aprute brusc, precum i efectele pe termen lung ale hipertensiunii
uoare-moderate pot duce la complicaii ce pot pune viaa n pericol cum ar fi accidentele vasculare cerebrale,
insuficiena renal i atacul de cord (infarct miocardic).
HTA este adesea numit ucigaul tcut deoarece de obicei nu produce niciun fel de simptome pn cnd nu
apar complicaiile grave. n unele cazuri, persoanele hipertensive pot prezenta epistaxis (sngerare nazal) sau
cefalee.
n ciuda lipsei simptomelor, hipertensiunea arterial necontrolat solicit intens pereii arterelor. Aceast
solicitare duce la deteriorarea vaselor de snge din ntreg organismul, inclusiv a celor din organele vitale
precum rinichi, inim i creier.
Hipertensiunea arterial este influenat de anumii factori de risc. Nu toate persoanele care au risc crescut de
hipertensiune vor face boala i nu toate persoanele care au hipertensiune au factori de risc.
Aceti factori de risc includ:
Strmoii afro-americani;
Vrsta cnd numai prima valoare a tensiunii este crescut (adic cea sistolic) se numete
hipertensiune sistolic izolat care este frecvent la vrstnici;
Anxietatea i stresul;
Diabetul;
Alimentaia bogat n sare;
Consumul excesiv de alcool;
Istoricul familial de hipertensiune arterial;
Sexul masculin;
Obezitatea;
Prehipertensiunea;
Stilul de via sedentar;
Fumatul sau mestecatul tutunului.

n unele cazuri hipertensiunea arterial poate fi att de sever nct s pun imediat viaa n primejdie i ar
trebui evaluat rapid.
Aceste cazuri sunt hipertensiunea arterial malign (accelerat) i crizele hipertensive.
Complicaiile hipertensiunii netratate includ:
Anevrismul;
Boala arterial coronarian;
Insuficiena cardiac;
Crizele hipertensive;
Insuficiena renal;
Hipertensiunea arterial malign;
Deterioarea anumitor organe;
Accidentele vasculare cerebrale;
21
 Modificri ale vederii sau orbire.
Cauze posibile:
Alcoolismul;
Anxietatea i stresul;
Boala valvular aortic;
Ateroscleroza (rigidizarea arterelor);
Coarctaia de aort (ngustarea aortei);
Leziunile cerebrale care cresc presiunea intracranian ceea ce poate afecta capacitatea de reglare a
tensiunii arteriale;
Tulburri endocrine (hipertiroidism, sindrom Cushing, hiperparatiroidism);
Febra;
Afeciuni renale (cancer renal, insuficiena renal, hipertensiunea renovascular, glomerulonefrita);
Dureri severe precum cele aprute n cancer sau arsuri;
Hipercolesterolemia (nivele crescute ale colesterolului n snge);
Deficitul de potasiu;
Sarcina (hipertensiunea de sarcin, preeclampsia).
Medicamente i substane care produc HTA:
Cocaina;
Metamfetamina;
Antiinflamatoarele nesteroidiene;
Contraceptivele orale sau alte medicamente hormonale;
Medicamentele pentru tratarea rcelii;
Decongestionantele nazale;
Steroizii.
Trebuie s mergi urgent la doctor dac:
Hipertensiunea este nsoit de unul dintre urmtoarele simptome:
Modificarea sau pierderea strii de contien cum ar fi letargia;
Modificri ale strii mentale sau schimbri brute de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie,
halucinaii i iluzii;
Dureri n piept, senzaie de constricie sau presiune toracic, palpitaii;
Ameeal;
Vorbire neclar, deformat sau incapacitatea de a vorbi;
Epistaxis (sngerare nazal) care nu se oprete n 5 minute;
Amoreal;
Paralizie sau incapacitatea de a mica o parte a corpului;
Tahicardie (accelerarea ritmului cardiac);
Cefalee sever sau neobinuit;
Modificri ale vederii;
Slbiciune.

HIPOTENSIUNEA ARTERIALA
DEF.: Hipotensiunea arterial este o afeciune care se manifest prin tensiune arterial sczut, respectiv de
maxim 90/60 (diastolic/sistolic) care poate conduce la stri de ameeal i lein.

22
Cauzele hipotensiunii pot fi variate, de la deshidratare la boli grave. Aceast afeciune este tratabil, dar este
nevoie de identificarea corect a cauzei pentru a putea trata adecvat hipotensiunea.
Tipuri de hipotensiune arterial
hipotensiune cronic asimptomatic
hipotensiune ortostatic sau hipotensiune postural: apare atunci cnd te ridici brusc
hipotensiune asociat ocului sau hipotensiune sever: apare n stri de oc ca urmare a unei pierderi
masive de snge, reacie alergic sever, otrvire etc.
hipotensiune mediat neuronal: apare atunci cnd stai mult timp n picioare
Simptome
stare de ameeal sau confuzie
stare de lein
lips de concentrare
vedere nceoat
grea
oboseal
respiraie rapid i superficial
depresie
sete
paloare
Cauze
sarcin
probleme cardiace
tulburri endocrine
deshidratare
reacie alergic sever
pierdere de snge
infecie sever (septicemie)
lipsa anumitor nutrieni din diet (de exemplu, acid folic sau vitamina B12)
anumite medicamente: diuretice, betablocante, alfablocante, medicamente pentru tratarea bolii
Parkinson, medicamente pentru disfuncii erectile
diabet
Factori de risc
vrsta aceasta apare, de obicei, la persoane trecut de 65 de ani.
medicamente- apare la persoane care iau anumite medicamente, cum ar fi cele pentru reducerea tensiunii
anumite boli- apare la persoane care sufer de Parkinson, diabet sau boli de inim
Tratament
Primul gest
prezint-te la medic pentru stabilirea diagnosticului.
hidrateaz-te.
Tratament clasic
medicamente pentru creterea tensiunii arteriale.

23
HIPOXEMIE
DEF.: Hipoxemia reprezinta scaderea nivelelor de oxigen din sange.
Pentru a functiona corespunzator, organismul necesita un nivel constant de oxigen ce ajunge prin sange la celule
si tesuturi. Cand acest nivel de oxigen scade sub un anumit prag, se instaleaza hipoxemia, iar pacientul poate
prezenta o scurtare a respiratiei.
Nivelurile de oxigen sunt adesea masurate in procentaj, iar o valoare cuprinsa intre 95-100% este in general
considerata normala. Diverse tulburari pot provoca scaderea nivelului de oxigen sub valoarea normala, iar
persoanele cu un nivel de 90% sau mai mic, pot fi diagnosticate cu hipoxemie.
Principalul simptom al hipoxemiei este scurtarea respiratiei.
Alte potentiale simptome include:
paloare,
slabiciune,
fatigabilitate,
extremitati cianotice, in special in jurul unghiilor.
Deprivarea de oxigen pe termen lung poate provoca alte manifestari, precum ingrosarea degetelor.
Exista numeroase cauze posibile ale hipoxemiei. Multe dintre acestea intereseaza functia pulmonara:
Inhalarea in cantitati mari a anumitor substante, precum monoxid de carbon, pot cobori nivelul de
oxigen din sange.
Boli, precum pneumonia, pot ingreuna uneori oxigenarea sangelui atunci cand acesta ajunge la plamani.
Alte afectiuni pulmonare ce pot duce la dezvoltarea hipoxemiei includ emfizem, boala pulmonara
obstructiva cronica, edem pulmonar, fibroza pulmonara, pneumotorax, sindromul de detresa respiratorie
acuta sau embolism pulmonar.
Aproape orice stare ce reduce functia pulmonara, chiar daca este temporara (altitudini inalte) sau mai
permanenta, poate afecta capacitatea plamanilor de a oxigena sangele.
O alta cauza posibila a hipoxemiei este anemia, stare in care exista prea putine hematii ce transporta oxigenul
la tesuturi.
Printre alte cauzele ale hipoxemiei se numara:
Obstructia cailor aeriene
Anumite medicamente ce deprima respiratia, precum narcotice si anestezice
Boli cardiace congenitale
Soc
Apnee de somn.

HIPOXIE
DEF.: Este o stare patologica determinata de scaderea cantitatii de oxigen din tesuturi.
Sunt 4 tipuri de hipoxie:
hipoxemie: scaderea presiunii si a cantitatii de oxigen de la nivelul sangelui arterial (ex: raul de
altitudine).
anemica: scaderea capacitatii de a trasporta oxigenul in sange (ex: intoxicarea cu monoxid de carbon).
distributiva/circulatorie: reducerea fluxului sanguin (ex: ateroscreloza, stare generala de soc).
histotoxica: incapacitatea celulara de a folosi oxigenul (ex: intoxicatiile cu cianura).
Simptome si complicatii
Simptomele medicale pentru hipoxie sunt numeroase, la fel ca si complicatiile privarii organismului de oxigen:
Aciditate gastrica;
Infectii virale, bacteriene sau parazitare;
24
 Probleme bronsice;
Ostilitate cronica;
Probleme de circulatie;
Depresii;
Ameteli;
Oboseala;
Comportament irational;
Imunitate scazuta la raceli, gripe si infectii;
Pierderi de memorie;
Dureri musculare;
Slabirea generala a organismului;
Digestie defectuoasa;
Tumori.
Si lista poate continua. 90% din energia noastra ne este data de oxigen si doar 10% provine din mancarea si apa.
Oxigenul il folosim pentru a scapa de toxinele din organism. Fara energie si plini de toxine, asa ne lasa
deficienta de oxigen (hipoxie).

3. NEVOIA DE A MANCA SI A BEA

ANOREXIA
DEF.: Anorexia este o tulburare de alimentaie cu implicaii fizice i emoionale a celor care se tem, ntr-un
mod patologic, de kilogramele n plus i, n consecin, se nfometeaz. Astfel, din dorina de a nu se ngra
persoanele anorexice devin obsedate de imaginea corpului lor, ajung foarte slabe i nutresc o obsesie negativ
fa de conceptul mncare.
Obsesia fa de mncare i greutate poate duce la ritualuri ciudate de alimentaie sau la refuzul de a mnca n
faa altor persoane. Nu este neobinuit ca persoanele anorexice s pregteasc mese bogate pentru familie i
prieteni, dar ei s nu participe la mas.
Mai mult, anorexia este o tulburare psihic letal, prezentnd un risc crescut de deces - un risc de patru ori mai
mare dect n cazul depresiei majore. Iar riscul se mrete dac persoanele sunt diagnosticate cu anorexie n
jurul vrstei de 20 de ani.
Schizofrenia sau tulburarea bipolar sunt afeciuni influenate n mod direct de ctre anorexie amplificnd
riscul de deces n ambele cazuri.
S-a demonstrat c, frecvent, cei care sufer de anorexie devin bulimici, ca apoi s revin la starea de anorexie -
dezechilibru care poate pune i mai mult n pericol viaa acestora.
Simptomele anorexiei ntruchipeaz un stil de viaa istovitor:
impunerea unor limite drastice pentru cantitatea de alimente permis
frica intens de ngrare
greutatea mai mic dect cea normal i, n ciuda acestui aspect, perceperea distorsionat a propriului
corp: aprecierea ca fiind supraponderal
provocarea vomei: ce dezvolt distrugerea smalului dentar
tierea alimentelor n porii foarte mici
mncarea doar a anumitor alimente
utilizarea diureticelor, laxativelor sau a medicamentelor care reduc pofta de mncare pentru a pierde n
greutate
un program de exerciii fizice draconic
refuzul de a mnca mpreun cu alte persoane
25
 ascunderea alimentelor sau eliminarea lor pe ascuns n timpul mesei
evitarea subiectelor ce vizeaz tulburrile de alimentaie
Anorexia este o afeciune care se trdeaz singur, fiind foarte uor de detectat de cei din exterior. Pe lng
greutatea mic a corpului, poi percepe semne evidente cum ar fi pr fragil, piele uscat i unghii casante.
Simptome care pot aprea includ:
deshidratarea,
dureri abdominale,
letargie,
oboseal,
emacieree,
formarea de lanugo (pr fin, pufos la nivelul corpului),
confuzie i gndire lent,
slbiciune muscular i pierderea masei musculare.
edeme la nivelul minilor i picioarelor sau colorarea violacee a pielii de la nivelul extremitilor
(braelor i picioarelor) din cauza circulaiei ineficiente sunt alte semne ale anorexiei.
la anorexici pielea devine de culoare galben-portocalie - n special la nivelul palmelor i a minilor -
snii sunt micorati i se manifest o senzaie de frig, intoleran la temperature sczute, cu o
temperatur a corpului mai sczut dect n mod normal.
tulburri ale sistemului digestiv: constipaia i golirea ncetinit a stomacului.
este afectat i inima: presiune sanguin sczut, bradicardie, mai puin dect 60 de bti pe minut.
se poate suferi i de perioade lungi de amenoree sau de diminuarea percepiei durerii.
Pe plan emoional, semnele anorexiei se manifest prin:
lipsa respectului fa de sine, sentiment de neputin,
teama de a se ngra,
ameninri de suicid (mai ales la adolesceni, fiind preocupai de moarte i implicaiile ei).
sunt nervoi,
se retrag n singurtate,
introvertii,
perfecioniti,
iau note bune la coal,
sunt buni atlei.
La aduli ameninri cu suicidul, depresie, pierderea locului de munc.
Cauze
nc nvluite n mister, cauzele anorexiei se dezvolt din combinaia unor factori:
psihologici,
biologici,
sociali.
Ea ncepe ca o diet alimentar nevinovat, dar se agraveaz progresiv pn la pierdere excesiv i duntoare
n greutate.
Atitudinea social fa de aspectul fizic, influena familiei, factorii genetici i factorii neurochimici contribuie la
apariia anorexiei.
Anorexia poate fi dezvoltat de cei care au avut sau au n familie deja un astfel de caz, boli fizice sau psihice
(depresie, diferite forme de dependen). Mai mult persoanele cu astfel de tulburri provin din familii care sunt
foarte stricte, foarte critice, doresc ca probleme s fie rezolvate corespunztor i sunt foarte protectoare.

26
Sunt, de asemenea, evenimente care prin gradul lor de stres pot cauza anorexie: divorul, decesul unei persoane
dragi sau schimbarea domiciliului.
Exist i boli care pot cauza anorexie:
Boli ale tractului digestiv (calculi biliari sau pietre la bil, ulcere, boala de reflux gastroesofagian, etc)
Cancer
Tulburri hormonale (boala lui Addison)
Afeciuni ale encefalului (accident vascular cerebral, traumatisme, demen)
Inflamaii (boli cronice inflamatorii)
Pierderea simului gustativ
Depresie, anxietate.
i nu n ultimul rnd diferite tipuri de medicamente pot provoca anorexie.

DISFAGIE
DEF.: Disfagia nu este o boala ci este un simptom ce insoteste numeroase boli si este caracterizata ca
dificultatea in inghitirea alimentelor sau ca si perceperea senzatiei subiective a trecerii dificile in esofag a
alimentelor sau solidelor.
Dupa sediu disfagia este clasificata in 3 grupe:
disfagia oro-faringiana - reprezinta dificultatea trecerii bolului alimentar din cavitatea buco-faringiana
in esofagul cervical. Acest tip de disfagie este asociat cu variate simptome de insotire: respiratorii,
datorita aspiratiei in laringe (tuse aparuta in timpul meselor, bronsita cronica) sau simptome de tipul
refluarii alimentelor pe nas.
disfagia de transport - este senzatia de oprire a alimentelor la nivelul corpului esofagian.
disfagia esogastrica - este definita ca dificultatea trecerii bolusului alimentar la nivelul jonctiunii
esogastrice.
Cauze
In functie de cauza, disfagia poate fi datorata:
unei leziuni esofagiene,
unei leziuni de vecinatate,
secundara unei boli sistemice.
Disfagia secundara unei afectiuni esofagiene poate fi determinata de:
afectiunea numita acalazia cardiei
spasm esofagian difuz
tumori benigne esofagiene
tumori maligne esofagiene
stenoze (ingustari) benigne peptice, postcaustice, postchirurgicale
sindromul Barrett
inel Schatzki
membrana postcricoidiana
diverticuli
corpi straini esofagieni
Disfagia secundara unei afectiuni de vecinatate poate sa apara in cazul:
adenopatiilor neoplazice, hemopatiilor maligne
cancerului bronho-pulmonar
gusa plonjanta
afectiuni cardiace: pericardita, insuficienta cardiac
27
 anomalii costo-vertebrale
neoplasm gastric proximal
Disfagia secundara unei afectiuni sistemice apare in cazul:
afectiunilor neurologice: scleroza in placi, accidente vasculare cerebrale
sclerodermia
lupus eritematos systemic
miastenia gravis
diabet zaharat
Semne si simptome
In cazul pacientilor cu disfagie se pot intalni o serie de semne si simptome, si anume:
tuse
stagnare a bolului alimentar
senzatie de presiune retrosternala
senzatie de sufocare
sialoree (salivatie abundenta)
scadere in greutate
regurgitatii nazale
pneumonie recurenta
Diagnosticul de disfagie
Pentru diagnosticul si descoperirea cauzelor disfagiei anamneza si examenul fizic sunt foarte importante.
Investigatiile utile in stabilirea cu certitudine a diagnosticului sunt:
examenul radiologic baritat
endoscopia digestiva superioara
manometria esofagiana
monitorizarea pH-ului esofiagian
analize de sange
ecografia regiunii cervicale
videoflouroscopia
computer tomografia
Tratament
Pentru a putea trata adecvat disfagia este foarte important sa se determine cauza ce a dus la instalarea disfagiei.
Astfel in functie de cauza, se poate apela la:
schimbarea dietei: poate fi recomandata consumarea de alimente cu consistenta scazute
medicatie: inhibitorii de pompa de protoni sunt utili in cazul asocierii cu boala de reflux
gastroesofagiana
injectarea de toxina botulinica: in cazul acalaziei cardiei
exercitii speciale adresate pacientilor cu disfagie orofaringiana
nutritia enterala: in cazurile grave
dilatarea endoscopica a unor stenoze
interventie chirurgicala: in cazul unor tumori maligne sau benigne
Asadar, disfagia nu trabuie ignorata ci trebuie neaparat investigata de catre medic pentru stabilirea cauzei si
tratarea afectiunii responsabile de aparitia ei.

28
DIGESTIA
DEF.: Ansamblu al proceselor mecanice si biochimice care asigura transformarea si absorbtia alimentelor.
Dupa ce a fost inghitit, bolul alimentar trece in faringe, apoi in esofag si ajunge in stomac datorita unui
mecanism involuntar care pune in actiune muschii peretelui esofagian (peristaltism).
In stomac, alimentele sufera modificari care permit absorbtia lor ulterioara de catre intestinul subtire: digestia
gastrica asigura stocarea lor si faramitarea lor mecanica, sterilizarea lor partiala si degradarea unor proteine.
Stomacul poate stoca pana la aproximativ un litru de alimente care sunt transformate aici de secretiile gastrice
Aceste secretii, produse de catre glandele gastrice, contin acid clorhidric si enzime digestive (indeosebi pepsina,
necesara digestiei proteinelor). Mici contractii, propagate aproximativ din 20 in 20 de secunde de catre paturile
musculare, permit amestecarea alimentelor cu secretiile si imping amestecul obtinut, chimul, catre partea
inferioara a stomacului. Chimul trece in prima parte a intestinului subtire, duodenul, printr-un sfincter numit
pilor.
In intestinul subtire (duoden, jejun, ileon), digestia continua prin reducerea glucidelor la nivelul de zaharuri
simple, a lipidelor in monogliceride si in acizi grasi, a proteinelor in acizi aminati sau in peptide. Pentru a
realiza aceasta, intestinul subtire are nevoie de secretiile pancreasului si ale bilei. Secretia pancreatica este
bogata in enzime necesare digestiei proteinelor, glucidelor si lipidelor, in timp ce secretia biliara joaca un rol
important in digestia lipidelor. Absorbtia substantelor transforma te se face imediat de catre enterocitele
(celulele intestinale care permit trecerea alimentelor in sange) din fiecare segment al intestinului subtire. In
duoden sunt absorbite preferential fierul, calciul si vitaminele. Glucidele si lipidele sunt absorbite in duoden si
jejun, iar sarurile biliare in ileon. Materile care n-au fost absorbite inainteaza pana in intestinul gros prin miscari
peristaltice. Digestia colica (la nivelul colonului) consta, in principiu, intr-o degradare microbiana fara prea
mare utilitate pentru nutritie.

DEPRINDERI ALIMENTARE
Comportamentul alimentar sanatos presupune si invatarea si practicarea in familie a unor obiceiuri pozitive
cu rol modelator.
Pentru a studia in ce masura familia modeleaza aceste comportamente, in cadrul unui studiului au fost evaluate
urmatoarele dimensiuni:
frecventa micului dejun si a cinei impreuna cu membrii familiei;
locul in care se ia masa calda dupa scoala;
numarul de mese pe zi;
frecventa servirii gustarii si a pranzului in timpul vizionarii programelor TV sau a lucrului / jocului la
computer;
frecventarea restaurantelor de tip fast-food si regulile de luat masa in familie.
Conform rezultatelor realizate in studiul doar intre 14% si 49% dintre copiii din Romania raporteaza ca
servesc micul dejun impreuna cu familia zilnic sau aproape zilnic. Lipsa acestei practici familiale poate fi una
din explicatiile pentru procentul relativ redus al copiilor care servesc zilnic aceasta masa. Este important ca
parintii sa fie ajutati sa constientizeze rolul micului dejun pentru sanatatea copiilor lor si sa fie motivati sa
adopte constant, impreuna cu copilul, acest comportament.
Dat fiind faptul ca procentul copiilor care servesc cina cu familia este semnificativ mai mare (intre 45% si 73%,
zilnic sau aproape zilnic), precum si al celor care iau pranzul acasa (intre 41% si 56%, zilnic sau aproape zilnic),
parintii pot fi informati despre tipurile de alimente sanatoase care pot fi servite la cina si la pranz si despre
tipurile de alimente care trebuie evitate sau reduse. O informare corecta a parintilor faciliteaza consumul de
alimente sanatoase si formarea unor deprinderi alimentare pozitive la tinerii din Romania.

29
In ceea ce priveste asocierea zilnica a gustarilor cu urmarirea programelor TV sau cu activitatile la computer,
aceasta este raportata de catre aproximativ o treime dintre copiii si adolescentii din Romania. Un numar si mai
mare (intre 40% si 50%) ia masa in timpul vizionarii TV. Intre 46% si 54% din copii raporteaza ca in familia lor
nu exista obligativitatea de a servi pranzul / cina stand la masa din bucatarie sau sufragerie, iar doar intre 7% si
28% declara ca in familia lor exista regula de a manca tot.
Intre 14% si 25% dintre tineri iau masa cel putin o data pe saptamana (pana la 5-7 ori pe saptamana) la un
restaurant fast-food. Efectele nefaste ale alimentelor de tip fast-food asupra sanatatii sunt bine documentate.
Unii dintre copii si adolescenti (intre 26% si 32%), motivati probabil de dorinta de a scadea in greutate, reduc
numarul de mese la 1-2 pe zi.
Aceasta este o practica nesanatoasa care, in timp, poate conduce la obiceiul permanent raportat de multi adulti,
de a servi o masa pe zi, frecvent cina. Acest comportament alimentar este asociat cu riscul crescut de
supragreutate.
Asadar, coroborand aceste rezultate, constatam ca un numar considerabil de copii nu serveste micul dejun
impreuna cu familia, ia gustarile sau pranzul in fata televizorului sau a calculatorului, raporteaza reguli laxe sau
inexistente cu privire la luarea mesei in familie, frecventeaza saptamanal restaurantele de tip fast-food sau
mananca de doar 1-2 ori pe zi.
In scopul reducerii frecventei acestor obiceiuri nesanatoase, precum si pentru a o creste pe cea a obiceiurilor
familiale sanatoase in ceea ce priveste luarea meselor, recomandam urmatoarele:
A. La nivelul parintilor
constientizarea importantei rolului micului dejun pentru sanatatea copiii lor, precum si a obiceiului de a-
l servi impreuna cu acestia;
informarea corecta cu privire la alimentele sanatoase indicate pentru pranz si cina, precum si cu privire
la alimentele neindicate;
informarea corecta cu privire la practicile alimentare pozitive si a importantei regulilor referitoare la
acestea, pentru crearea de obiceiuri alimentare sanatoase in randul copiilor;
constientizarea efectelor negative ale consumului de alimente de tip fast-food.
B. La nivelul copiilor
constientizarea efectelor negative ale consumului de alimente de tip fast-food;
informarea corecta in ceea ce priveste alimentatia sanatoasa si cresterea -scaderea in greutate.

HIDRATAREA
Fara apa, organismul nostru nu ar supravietui. Fiecare celula, tesut, organ are nevoie de apa pentru a functiona
corect. De exemplu, apa este folosita pentru a mentine temperatura corpului, pentru a elimina toxinele si pentru
lubrefierea articulatiilor. In concluzie, apa este esentiala pentru o sanatate optima.
Hidratarea sau reinlocuirea fluidelor este unul din cele mai importante procese nutritionale, care se desfasoara
constant, de-a lungul vietii unei persoane. Aproximativ 60% din greutatea corpului dvs. o reprezinta apa. Pe
masura ce faceti efort fizic, acest fluid se pierde prin piele sub forma de sudoare si prin plamani, atunci cand
respirati. Daca apa nu este inlocuita la intervale regulate de timp, inainte, pe parcursul si dupa activitatea fizica,
se poate instala deshidratarea.
Cum pierde apa corpul dvs.?
Lichidul din organism se elimina in fiecare zi: atunci cand mergeti la toaleta, prin sudoare si chiar atunci cand
respirati. Se va pierde mai repede atunci cand vremea este foarte calda, cand faceti exercitii fizice sau daca aveti
febra. Varsaturile si diareea pot duce la scaderea rapida a volumului de lichide, care poate duce la deshidratare,
daca nu sunt inlocuite in termen scurt.

30
Cum stiti daca sunteti deshidratat?
Simptomele deshidratarii sunt:
cantitatea mica de lichid prezenta la urinat sau lipsa urinei;
xerostomie;
somnolenta sau oboseala;
sete accentuata;
dureri de cap;
confuzie;
senzatie de ameteala;
stare de disconfort la lumina;
lipsa lacrimilor.
Nu asteptati sa se manifeste aceste simptome pentru a actiona. Incercati sa preveniti deshidratarea prin
consumul de lichide.
Ce cantitate de apa ar trebui sa bem in fiecare zi?
Exista diferite recomandari referitoare la consumul zilnic de lichide. Cei mai multi, considera ca trebuie sa bem
6-8 pahare de apa in fiecare zi - un obiectiv rezonabil. Oricum, pentru ca oamenii sunt diferiti si necesitatile
acestora privind consumul de apa care sa previna deshidratarea vor fi diferite. Pentru unii, mai putin de 8 pahare
ar fi suficient, pentru altii insa, poate fi nevoie de mai mult.
Unele categorii de persoane, manifesta un risc crescut de deshidratare: varstnicii, bolnavii, sportivii, etc. Daca
sunteti ingrijorati ca nu consumati suficienta apa, verificati urina. Daca aceasta este in mod constant diluata,
incolora sau de culoare galben deschis, sunteti hidratati.
Posibil sa fie nevoie sa cresteti cantitatea de apa necesara daca:
suferiti de anumite boli renale sau infectii ale vezicii urinare;
sunteti insarcinata sau alaptati;
desfasurati diverse activitati intr-un mediu cu temperaturi ridicate;
faceti activitati fizice;
aveti febra, ati avut varsaturi sau diaree;
incercati sa pierdeti in greutate.
Ce alte lichide, cu exceptia apei, mai puteti consuma pentru a va hidrata?
Apa este cea mai buna optiune pentru hidratare. Totusi exista multe alte alimente si bauturi care va pot furniza
lichidele de care aveti nevoie, dar unele adauga, suplimentar, calorii la dieta dvs. (zahar, in mod special).
Bauturi ca sucurile din fructe si legume, lapte, ceaiurile din plante, pot contribui la consumul cantitatii zilnice de
apa. Chiar si bauturile cofeinizate (cafea, ceai, suc, etc.) sunt lichide care va mentin hidratati, daca sunt
consumate in cantitati moderate (cafeaua, de exemplu este diuretica si poate provoca mai des senzatia de
urinare). O cantitate moderata de cofeina 200-300 ml (2-4 cesti) nu dauneaza sanatatii celor mai multi oameni.
De retinut ca apa se regaseste in multe dintre fructele si legumele consumate zilnic, pepene verde, rosii, salata,
dar si in ciorbe si supe.
Sfaturi pentru a ramane hidratati
pastrati o sticla cu apa, in permanenta, cu dvs, in timpul zilei;
daca nu doriti sa consumati apa plata simpla, puteti sa ii adaugati o lamaie pentru a o transforma intr-o
bautura racoritoare;
cand faceti exercitii fizice, asigurati-va ca beti apa inainte, in timpul si dupa antrenament;
incepeti si incheiati ziua cu un pahar cu apa;
cand va este foame, beti apa. Senzatia de sete, este deseori confundata cu cea de foame. Adevarata
foame nu va fi satisfacuta cu apa; de fapt, consumul de apa va induce senzatia de satietate si o va
31
 diminua pe cea de foame. De aceea, este recomandat sa consumati multe lichide in timpul curelor pentru
slabit;
beti apa dupa un program prestabilit: daca nu reusiti sa va reamintiti sa beti lichide, incercati sa va
organizati in acest sens. Consumati lichide atunci cand va treziti, la micul dejun, pranz, cina, atunci cand
mergeti la culcare, etc. Sau beti un pahar mic de apa, la fiecare ora.
Beneficiile unei hidratari corecte
Nu exista nici o indoiala ca o buna hidratare a organismului este un lucru pozitiv si necesar pentru toti cei care
vor sa aibe o viata sanatoasa, nu doar pentru sportivi. Rinichii sunt cei care filtreaza toxinele din organismul
nostru, cu ajutorul apei - fara apa nu pot face acest lucru in mod corect, determinand implicarea ficatului in
acest proces.
Functia ficatului este de a transforma grasimea in energie (prin lipoliza), iar daca acesta este solicitat
suplimentar, energia furnizata de acest organ va fi mai mica. O hidratare corespunzatoare va mentine o digestie
optima. Cand apa nu este suficienta, organismul va gasi alte surse, din care sa preia lichidele necesare (inclusiv
din colon) - iar acest lucru poate conduce la constipatie. Apa, grasimile esentiale si mineralele ofera pielii
elasticitate. Aceasta contribuie la procesul de detoxifiere a organismului si diminueaza nivelul de sodiu din
corpul dvs.
Retentia de apa
Contrar parerilor, consumul de lichide ajuta la eliminarea de fluide acumulate in organism. Atunci cand o
persoana nu consuma suficienta apa, organismul, incepe sa isi faca rezerve de lichide. Acestea sunt stocate in
spatiile extracelulare. Pielea isi va pierde elasticitatea si posibil sa se instaleze edemul. De cele mai multe ori,
persoana care sufera de retentie de apa, se poate considera grasa, fara sa aibe surplus de grasime. Una din cele
mai frecvente cauze a retinerii apei in organism este consumul excesiv de sare.

BULIMIE
DEF.: Bulimia sunt considerate tulburri emoionale. Dei o mare parte din simptome i din consecinele
acestora se observ la nivel fiziologic, n special n anorexie, i dei la prima impresie bulimia i anorexia par o
problem legat de corp i greutate corporal, tulburrile comportamentului alimentar in de fapt de emoii, de
relaii, de gndire i de comportament - ntr-un cuvnt de psihic.
Simptomele ntlnite n bulimie par a fi modaliti de a controla greutatea corporal, precum vrsturile
autoprovocate, dietele drastice, folosirea laxativelor sau sportul n exces. ns sunt mai mult dect att. Sunt
modaliti de a face fa unor emoii negative intense, precum teama, neputina, vinovia, confuzia, .a.m.d.
Persoanele care sufer de bulimie descriu, de exemplu, vrsturile autoprovocate ca pe o modalitate de
"curare" de emoii, ca pe o eliberare de sentimente negative, de team, vinovie sau ruine, exprimat att de
concret prin corp.
Care sunt simptomele bulimiei nervoase?
Bulimia este o tulburare de comportament alimentar. nainte de apariia propriu-zis a simptomelor, deseori
persoan ncepe prin a ine cure de slbire drastice, prin a-i numra caloriile i mai ales printr-o preocupare
excesiv fa de forma i greutatea corporal, nsoite de o fric intens de ngrare sau de a fi gras.
Bulimia se manifest prin:
episoade de mncat compulsiv, n timpul crora persoana poate consuma o cantitate mare de alimente i
simte c i pierde controlul cu privire la ce/ct mnnc
comportamente de compensare, care pot fi: vrsturi autoprovocate, sport practicat n exces, laxative,
ceaiuri pentru slbit, diuretice, clisme, post negru, etc.

32
Att mncatul compulsiv ct i comportamentele compensatoare au loc ca modaliti de scdere n intensitate/de
eliberare de emoii, n general negative. n sfera psihic simptomele pot fi iritabilitate, nervozitate, tristee,
nelinite, anxietate.
Acest comportament alimentar, cu ciclul mncat compulsiv - comportamente compensatoare, se desfoar de
obicei n secret, deseori trecnd mult timp pn cnd cineva apropiat observ c ar putea exista o problem.
Care sunt efectele simptomelor ntlnite n bulimie asupra organismului?
Efectele comportamentelor compensatoare (vrsturi, laxative, diuretice, clisme, etc.) asupra organismului sunt
foarte grave; vrsturile autoprovocate pot cauza dezechilibru hidroelectrolitic care poate duce la deces. Printre
efectele secundare se mai numr:
mrirea glandelor salivare
dereglarea (sau lipsa) ciclului menstrual
distrugerea smalului dinilor (din cauza acidului gastric, n cazul vrsturilor)
tulburri ale tranzitului intestinal (ex. constipaie)
dureri abdominale intense
deshidratare sever (din cauza vrsturilor, diureticelor i laxativelor)
cderea prului
aritmii cardiace
Pentru prini i prieteni: care sunt primele semne i ce e de fcut?
Este posibil ca cel care sufer de o tulburare de comportament alimentar s nege categoric existena vreunei
probleme de acest gen, fie datorit faptului c nu este contient/ de (sau nu poate accepta) faptul c tririle sale
sunt simptomele unei tulburri, fie din cauza sentimentelor de ruine i vinovie pe care le resimte. De aceea
este important s fii ct mai deschis i suportiv cu putin, i s evitai nvinovirea cuiva pentru
apariia/prezena bulimiei. Reinei, de asemenea, c voina sau dorina persoanei suferinde de a depi o astfel
de tulburare sunt utile (sub forma motivaiei pentru tratament), ns nu sunt de ajuns pentru a opri simptomele
tulburrii (vrsturile autoprovocate, episoadele de mncat compulsiv, sportul n exces, etc.).
Persoanele cu tulburri de comportament alimentar au nevoie de ajutor specializat i de tratament adecvat
pentru a nva cum s depeasc tulburarea i cum s menin rezultatele obinute.
Semnele care ar putea s v ngrijoreze sunt:
persoana a nceput s refuze mesele mpreun cu familia sau prietenii, ieirile n ora la restaurant, alte
activiti sociale care implic mncarea
persoana ia masa cu familia sau prietenii, ns este foarte preocupat de alimentele pe care le consum
(exemple: mnnc doar salate, ndeprteaz din carne prile care conin grsimi, face afirmaii
referitoare la numrul de calorii, nu mnnc nimic afirmnd c nu i este foame, etc.)
persoana bea mult ap (mai multe pahare de ap), nainte de mas, n timpul mesei sau imediat dup
masa
persoana folosete deseori toaleta imediat dup masa
este preocupat/ de greutatea sa sau a altora
are ochii roii (i/sau nlcrimai), n special dup folosirea toaletei
prezint simptome ca de rceal (exemple: strnut, tuete)
persoana a nceput s evite contactele sociale (ieiri cu prietenii, ntlniri, mers la petreceri, etc.
este deseori la cure (regimuri) de slbire, fr a fi supraponderal
merge mai des la sal, face exerciii fizice n exces (uneori, dei nu i face plcere)
pare mai iritabil/ sau deprimat/
este mai obosit/ dect nainte (prea obosit/ comparativ cu activitatea depus)
nu mai are activiti care i fceau plcere
33
 persoana folosete laxative (sau ceaiuri) sau acuz c este constipat; poate acuza balonri, dureri
abdominale sau dureri de cap.
Acestea sunt cteva din semnele prezente n tulburrile de comportament alimentar, care pot fi observate de cei
apropiai. Menionm totui c diagnosticul de anorexie sau bulimie poate fi pus doar de ctre medicul psihiatru,
n urma unei consultaii psihiatrice. Totodat, medicul poate recomanda tratament medicamentos i/sau
psihoterapie.
Persoanele care sufer de o bulimie sau anorexie au nevoie de ajutor specializat pentru a depi aceste tulburri.
Bulimia pot fi abordate prin psihoterapie. Aadar, dac suntei ngrijorat pentru o persoan apropiat, adresai-
v imediat specialistului!
n tulburrile de comportament alimentar (bulimia i anorexia) sunt tratate n cadrul unei echipe de specialiti,
din care fac parte:
medic psihiatru
psihoterapeut individual
medic nutritionist
psihoterapeut de familie
Prin abordarea tulburrilor de comportament alimentar (anorexia i bulimia) n cadrul acestei echipe, ncercm
s acoperim nevoile emoionale, medicale i nutriionale ale persoanelor care sufer de aceste tulburri.

POLIFAGIE
DEF.: Ingerarea unei cantitati crescute de alimente datorita unui apetit crescut.
Polifagia sau apetitul excesiv este un simptom controversat, pe care oamenii l situeaz de obicei la limita dintre
patologie i obicei sau viciu. Pacienii l descriu fie ca o senzaie de foame excesiv, fie ca o dorin
necontrolat de a mnca (ce apare de obicei n condiii de anxietate sau stres). Nu sunt de neglijat ns nici
conduita alimentar din mediul familial i accesul facil la hran. Exist situaii fiziologice i limitate n timp
cnd poate aprea o hiperfagie: n perioada de convalescen, dup boli consumptive (boli nsoite de slbire,
anemie, slbirea forei musculare etc.), n eforturi fizice mari, la copii n porioada de cretere (mai ales la
pubertate), n sarcin.
Cauzele
tulburri hormonale (hipertiroidism, hipercorticism sau boala Cushing, sindrom premenstrual),
boli metabolice (diabet zaharat dezechilibrat; insulinom o tumoare pancreatic ce secret cantiti mari
de insulin),
afeciuni ale sistemului nervos central (tumori, traumatisme, encefalit),
mai ales cu afectarea hipotalamusului sau hipofizei, tranzitul accelerat al hranei prin tubul digestiv (n
hipersecreia gastric, bypass intestinal, fistula gastro-intestinal),
parazitoze,
sindrom de malabsorbie (n boala celiac, pancreatita cronic).
tulburrile psihice i afective se pot nsoi de polifagie. Aa se ntmpl n nevrozele anxioase, n stadiile
iniiale ale depresiilor i n bulimie, o tulburare de comportament alimentar despre care se vorbete
destul de des n ultima vreme, care apare la femei tinere, ntre 18 i 30 de ani, n cazul crora mesele
copioase snt urmate de vrsturi i diaree.
Alteori, polifagia poate fi un efect secundar, dup administrarea unor medicamente: antihistaminice,
steroizi, antidepresive triciclice, ciproheptadina sau n unele cazuri de alcoolism.

34
Simptome
Ea poate fi nsoit de numeroase simptome asociate:
cretere sau scdere n greutate,
diaree, dureri de cap,
tulburri de vedere,
sete excesiv,
urinri frecvente,
tahicardie,
palpitaii.
n diabetul zaharat polifagia se asociaz paradoxal cu scderea n greutate, la care se adaug senzaia de
sete i miciuni frecvente.
in hipertiroidism apare, de asemenea, scderea n greutate, la care se adaug palpitaiile, creterea
ritmului cardiac, respiraia accelerat i diminuarea toleranei la temperaturile ridicate.
creterea semnificativ n greutate se ntalnete n obezitatea idiopatic, insulinom, boala Cushing (cand
organismul este expus la o cantitate mult prea mare a unui hormon numit cortizol).
diareea apare n sindroamele de malabsorbie, iar durerile de cap i tulburrile de vedere n afeciunile
hipotalamo-hipofizare.
Dei polifagia nu este de obicei un simptom ngrijortor, n cazul n care ea este persistent este bine ca
bolnavul s se prezinte la medic, pentru stabilirea diagnosticului etiologic. Acesta va fi pus pe baza examenului
fizic, la care se adaug examenul de snge, glicemia i, dac rezultatele snt incerte, un test de glicemie
provocat, examen radiologic sau tomografic al craniului pentru evaluarea hipofizei, dozri de hormoni
tiroidieni.
n funcie de rezultate se va stabili un tratament specific, dar n orice caz bolnavul trebuie s dea dovad de
mult rbdare i voin pentru corectarea comportamentului su alimentar. Exist i medicamente care reduc
senzaia de foame, dar ele trebuie administrate doar la indicaia medicului din cauza multiplelor efecte adverse.

GRETURI
DEF.: Greaa este un simptom foarte frecvent care este adesea descris ca o senzaie de vom, necesitatea de a
vomita.
Greaa nsoete o gam larg de infecii, boli, afeciuni sau leziuni de gravitate diferit i poate aprea la orice
vrst i n orice grup populaional.
Greaa poate fi de scurt durat i s dispar rapid, cum se ntmpl n cazul indigestiei, dar simptomele pot s
fie i de lung durat sau s revin pe perioade de zile, sptmni sau luni, aa cum este greaa asociat
migrenei, cancerului, pancreatitei, anumitor medicamente sau traumatisme.
Greaa apare alturi de alte simptome ale sistemului digestiv sau legate de alte sisteme. Greaa asociat
traumatismelor craniene, scaunelor cu snge sau vrsturilor cu snge poate fi un simptom al unei afeciuni
grave ce poate pune n pericol viaa i trebuie evaluat imediat ntr-un serviciu de urgen.
Simptomele digestive ce pot nsoi greaa sunt:
Dureri abdominale;
Eructaii, rgieli;
Diaree;
Balonare;
Indigestie;
Vrsturi.

35
Alte simptome:
Dureri generalizate;
Ameeal;
Fatigabilitate;
Febr i frison;
Simptome asemntoare gripei;
Cefalee;
Icter (nglbenirea pielii i a albului ochilor).
Cauze posibile
Cauze gastrointestinale:
Intolerane alimentare sau alergii;
Intoxicaii alimentare;
Litiaz biliar (pietre ale veziculei biliare);
Gastrita i gastroenterita viral;
Boala de reflux gastroesofagian;
Hernie hiatal;
Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativ);
Sindromul de intestin iritabil;
Boli renale (litiaz renal, insuficiena renal);
Boli hepatice (hepatite, ciroz, insuficien hepatic);
Mese abundente sau bogate n grsimi;
Pancreatita;
Ulcerul peptic.
Alte cauze de grea:
Rul de micare sau de altitudine mare;
Cancerul i chimioterapia;
Contuziile;
Dezechilibrele electrolitice;
Expunerea la fum sau substane toxice;
ocul termic sau insolaia;
Efectele adverse ale unor medicamente;
Boala Meniere (afeciune a urechii interne);
Migrenele;
Sarcina sau rul de diminea;
Stresul sau anxietatea;
Diabetul de tip 1 sau 2;
Vertijul i labirintita.
Cauze grave ce pun n pericol viaa:
Apendicita;
Ocluzia intestinal;
Hemoragia cerebral;
Cetoacidoza diabetic;
Atacul de cord (infarctul miocardic);
Hipertensiunea intracranian;
36
 Insuficiena renal;
Insuficena hepatic;
Intoxicaia;
Septicemia.
Trebuie s mergi urgent la doctor dac
Apar simptome care pot arta o afeciune grav:
Scaune cu snge sau negre (melen);
Dificulti respiratorii;
Lein, modificarea strii de contien sau letargie;
Traumatisme craniene;
Febr mare (peste 38,30C);
Puls rapid sau respiraii accelerate;
Dureri abdominale severe;
Cefalee sever sau rigiditatea gtului;
Hematemez (vrsturi cu snge sau n za de cafea).

VARSATURI
DEF.: Varsaturile se definesc prin expulzarea fortata, pe nas sau pe gura, a continutului stomacal. Senzatia
anterioara varsaturilor poarta denumirea de greata. Desi aceasta precedeaza emeza nu conduce, intotdeauna, la
voma.
Varsaturile se manifesta ca simptome ale unor afectiuni si pot fi cauzate de infectii, afectiuni maligne (tumori),
traumatisme, inflamatii, obstructii sau alte procese anormale.
Varsaturile mai sunt cunoscute sub denumirea de emeza sau voma.
Tipuri de varsaturi
In functie de simptome si cauze exista mai multe tipuri de varsaturi:
varsaturi cu sange
varsaturi severe
varsaturi provocate
regurgitare
regurgitare nazala a produselor alimentare
regurgitare la adulti
regurgitare la copii si sugari
Varsaturile si regurgitarea pot alterna una cu cealalta. Regurgitarea este eliminarea spontana pe cale orala a
alimentelor nedigerate. Aceasta nu implica niciun efort, nici disconfortul asociat cu varsaturile. Cauzele
varsaturilor si ale regurgitarii sunt diferite.
Cauze
Exista mai multe cauze ale varsaturilor: de la gastrita la tumori cerebrale, lista este lunga.
1. Gastrita acuta
Cuvantul "gastro" provine de la stomac, iar sufixul "ita" denota inflamatia. Exista o serie de cauze care
declanseaza inflamatii ale stomacului si determina varsaturile:
Infectiile cu un virus sau consumul de alimente alterate
Gastroenterita virala
Intoxicatia alimentara din cauze bacteriene
Consumul de produse iritante pentru mucoasa stomacala (tutun, alcool, antiinflamatoare nesteroidiene)
Ulcer peptic
37
 Boala de reflux gastroesofagian
Ocluzia intestinala
2. Cauze principale
Sunt semnalele primite de creier de la diverse sisteme ale organismului care conduc la greturi si varsaturi.
Cateva dintre acestea sunt:
durerile de cap - din timpul unei migrene;
raul de miscare - vertij benign postural, labirintita sau boala Meniere;
tulburari de la nivelul urechii interne;
cresterea presiunii intracraniene cauzata de accidente sau boli.;
nivelul anormal de electroliti din sange;
anumite tipuri de sunete sau mirosuri (stimuli nocivi);
caldura excesiva insotita de epuizare, deshidratare, arsurile solare.
Varsaturi asociate cu boli
1. Diabetul zaharat
Gastropareza diabetica poate conduce la aparitia starilor de greata si chiar varsaturi. Stomacul pacientilor cu
gastropareza nu se poate goli in mod corespunzator din cauza incapacitatii nervului vag de a transmite semnale
catre creier. Emeza mai este cauzata de variatiile cantitatii de zahar din sange, deoarece provoaca un
dezechilibru al insulinei.
2. Afectiuni ale organelor din cavitatea abdominala pot declansa starile de voma:
Boli inflamatorii intestinale;
Afectiuni ale vezicii biliare;
Hepatite;
Pancreatita;
Boli de rinichi;
Unele tipuri de cancer.
3. Afectiuni care nu au legatura cu sistemul digestiv dar care pot provoca varsaturi:
Atacul de cord (angina pectorala);
Infectiile pulmonare - bronsita, pneumonia;
Sepsis;
Tulburari de alimentatie - bulimia.
4. Medicamente si tratamente medicale
Emeza poate aparea si ca efect secundar comun in urma administrarii anumitor medicamente:
medicamente antiinflamatorii;
calmante;
medicamente utilizate in chimioterapie sau radioterapie.
5. Sarcina
Greata si varsaturile sunt manifestari caracteristice primului trimestru de sarcina. Cauza primara a acestor
simptome sunt dereglarile hormonale specifice sarcinii.
Varsaturile la sugar
De regula, parintii fac confuzii intre varsatura si regurgitare. Regurgitarea are loc imediat dupa masa si
reprezinta eliminarea, fara efort, a unei mici cantitati de alimente nedigerate
Cauzele emezei la sugari includ:
1. Stenoza pilorica - varsaturi puternice, in jet, care apar dupa masa din cauza ingustarii sfincterului aflat intre
stomac si duoden (zona in care stomacul isi goleste continutul in intestinul subtire). Aceasta se poate manifesta
in primele luni de viata.
38
2. Varsaturi asociate cu crampele abdominale - intususceptie (un tip de ocluzie intestinala) sau impingerea
unui segment din intestinul subtire in portiunile adiacente. Aceasta afectiune declanseaza plansul necontrolat al
copilului si scaun sanguinolent.
3. Infectii virale.
Tratament
Schemele de tratament sunt individualizate in functie de cauze, bolile coexistente, varsta si istoricul medical al
pacientului. Terapia se adreseaza in general cauzei, si are drept scop diminuarea disconfortului produs de
varsaturi si scaderea riscului de a dezvolta complicatii grave (de exemplu, deshidratarea).
Cand voma este provocata de o situatie care impune restrictii specifice (indigestie, gastroenterita virala)
tratamentul consta in regim alimentar adecvat si hidratare corespunzatoare, in special prin consumarea de saruri
pentru rehidratarea orala.
In unele cazuri vor fi prescrise si medicamente antiemetice pentru tratarea varsaturilor (chimioterapia, raul de
miscare).
Antibioticele sunt necesare atunci cand starea de voma este cauzata de o infectie bacteriana (shigella,
salmonella, campylobacter).
In cazul in care pacientul se confrunta cu varsaturi severe care conduc la deshidratare, acesta trebuie spitalizat
pentru rehidratare pe cale intravenoasa.

1. TEHNICA INJECTIEI INTRAMUSCULAREI (i.m.)

DEF.: Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii izotonice, uleioase sau a unei substante
coloidale in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.
Injecia intramuscular se efectueaz n scop curativ.
Tehnica - Injectarea se practica intr-o regiune in care muschii sunt grosi, in afara traiectului vaselor mari sau al
nervilor importanti, cel mai des in fesa. Pentru a evita nervul sciatic, intepatura trebuie facuta in sfertul
superoextern al fesei. Acele, lungi de la 6 la 8 centimetri - mai mult pentru solutiile uleioase - sunt fine si cu
bizoul lung. Utilizarea unui material de injectare de unica folosinta a devenit obisnuita. Acul este infundat
perpendicular, cu o lovitura seaca, cu scopul de a evila durerea. Este important sa se verifice ca nu curge sange
si deci ca acul n-a patruns intr-un vas sangvin. Este bine sa se alterneze locurile de injectare pentru a limita
riscul formarii de mici hematoame sau de mici induratii, susceptibile sa survina in cursul unor serii lungi de
injectii, si tratarea induratiilor prin aplicarea de comprese calde de mai multe ori pe zi.
Scop terapeutic
Solutii administrate:
solutii izotone;
solutii uleioase
solutii coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa administrare; se termina in 3-5 min; mai lenta pentru solutiile uleioase.
Pregatirea echipamentului
se verifica medicatia prescrisa ca data de expirare, coloratie, aspect;
se testeaza pacientul sa nu fie alergic, in special inaintea administrarii primei doze;
daca medicatia este in fiola, aceasta se dezinfecteaza, se sparge si se trage doza indicata, scotand aerul
din seringa.
apoi se schimba acul cu unul potrivit pentru injectare intramusculara.

39
 daca medicamentul este in flacon sub forma de pulbere, se dezinfecteaza capacul de cauciuc, se
reconstituie lichidul, se trage doza indicata, se scoate aerul si se schimba acul cu cel pentru injectia
intramusculara.
tehnica de extragere a substantei dintr-un flacon este urmatoarea: se dezinfecteaza capacul flaconului se
introduce acul, seringa se umple cu aer, tragand de piston, aceea cantitate echivalenta cu doza care
trebuie extrasa din flacon, se ataseaza apoi la acul din flacon si se introduce aerul, se intoarce flaconul si
seringa se va umple singura cu cantitatea necesara
alegerea locului de injectare in injectia intramusculara trebuie facuta cu grija.
Administrarea:
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului
se asigura intimidate
se spala mainile, se pun manusile
se va avea in vedere sa se roteasca locul de injectare daca pacientul a mai facut recent injectii
intramusculare
la adulti deltoidul se foloseste pentru injectare de cantitati mici, locul de administrare uzuala fiind fata
superoexterna a fesei, iar la copil fata antero laterala a coapsei.
se pozitioneaza pacientul si se descopera zona aleasa pentru injectare
se invita bolnavul sa-si relaxeze musculatura si sa stea linistit.
se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat prin miscari circulare.
se lasa pielea sa se usuce.
se intinde pielea intre policele si indexul sau mediul mainii stangi.
se pozitioneaza seringa cu acul la 90 de grade, se atentioneaza pacientul ca urmeaza sa simta o
intepatura, se recomanda sa nu isi incordeze muschiul
se inteapa perpendicular pielea, patrunzand (4 7 cm) cu rapiditate si siguranta cu acul montat la
seringa.
se sustine seringa seringa cu cealalta mana, se aspira pentru a verifica daca nu vine sange.
daca apare sange, se va retrage acul si se va relua tehnica
daca la aspirare nu apare sange, se va injecta substanta lent pentru a permite muschiului sa se destinda si
sa absoarga gradat medicatia
dupa injectare se retrage acul ptrintr-o singura miscare, brusca, sub acelasi unghi sub care a fost introdus
se acopera locul punctionarii cu un pad alcoolizat si se maseaza usor pentru a ajuta distribuirea
medicamentului (masajul nu se va efectua atunci cand este contraindicat, cum ar fi la administrarea de
fier)
se indeparteaza padul cu alcool si se inspecteaza locul punctionarii pentru a observa eventualele
sangerari sau reactii locale
daca sangerarea continua se va aplica compresie locala sau gheata in caz de echimoze
se va reveni si inspecta locul injectiei la 10 minute si la 30 de minute de ora administrarii
nu se va recapa acul
se vor arunca materialele folosite in recipientele specfice de colectare
Incidente si accidente
durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale: retagerea acului, efectuarea injectiei
in alta zona
paralizia prin lezarea nervului sciatic: se evita prin respectarea zonelor de electie a injectiei

40
 hematom prin lezarea unui vas
ruperea acului: extragerea manuala sau chirurgicala
supuratie aseptica
supuratie septica - prin nerespectarea asepsiei: se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi
pentru a patrunde in masa musculara, respectarea asepsiei
embolie prin injectarea accidentala intr-un vas a solutiilor uleioase: se previne prin verificarea pozitiei
acului.

2. TEHNICA INJECTIEI INTRAVENOASE (i.v.)

DEF.: Injectia intravenoasa consta in introducerea solutiilor cristaline, izotonice sau hipertonice in circulatia
venoasa.
Scop
-terapeutic
-explorator -se administreaza substante de contrast de contrast radiologic
Solutii administrate
- solutii izotone;
-solutii hipertone.
Resorbtia este instantanee.
Calea intravenoasa este aleasa atunci cand trebuie sa obtinem efectul rapid al solutiilor medicamentoase sau
cand acestea pot provoca distructii tisulare;
Loc de electie
pentru administrarea anumitor medicamente al caror efect trebuie obtinut rapid ca si pentru corectarea
unei hipovalemii, anemii, abordul venos capata o importanta deosebita in cadrul diverselor conduite
terapeutice;
abordul venos poate fi efectuat periferic sau central;
abordul venos periferic este realizat de catre asistenta medicala, iar cel central numai de catre medic;
alegerea tipului de abord venos si a locului de electie depind de:
o starea clinica a pacientului si criteriul de urgenta in administrare sau nu;
o tipul medicamentului ce trebuie administrat si efectul scontat;
o cantitatea de administrat, durata tratamentului.
o pentru alegerea locului in efectuarea punctiei venoase examinam atent ambele brate ale
pacientului pentru a observa calitatea si starea anatomica a venelor;
o evitam regiunile care prezinta: procese recuperative; piadermite, eczeme, nevralgii; traumatism,
etc.
o examinarea o efectuam in urmatoarea ordine: plica cotului; antebrat; fata dorsala a mainilor;
vena maleolara interna; venele epicraniene la sugari si copii;
Manevre pentru facilitarea palparii si functionarii venelor
aplicam garoul elastic si inclinam bratul pacientului in jos, abductie si extensie maxima;
solicitam pacientului sa-si stranga bine pumnul sau sa inchida si sa deschida pumnul de mai multe ori
consecutiv, pentru reliefare venoasa;
masam bratul pacientului dinspre pumn catre plica cotului;
tapotam locul pentru punctie cu doua degete;
incalzim bratul cu ajutorul unui tampon imbibat cu apa calda sau prin introducere in apa calda;
efectuam miscari de flexie si extensie a antebratului;
Utilizarea garoului
41
 garoul elastic se aplica la aproximativ 10 cm deasupra locului punctiei, pentru plica cotului la nivelul
unirii treimii inferioare a bratului cu cea mijlocie;
strangem garoul in asa fel incat sa opreasca complet circulatia venoasa si controlam pulsul radial care
trebuie sa ramana perceptibil, astfel am intrerupt circulatia arteriala a bratului prin comprimarea arterei;
Tehnica - O injectie intravenoasa necesita cunostinte anatomice precise (deosebirea venelor de artere,
localizarea venelor etc.) si nu poate fi practicata decat de un personal specializat, medici sau asistente medicale
cu diploma de specialitate. Injectia se face de cele mai multe ori in plica cotului, unde venele sunt mai vizibile
comparativ cu alte locuri ale corpului, dar ea poate fi facuta siin venele antebratului sau in cele de deasupra
mainii.
Injectarea necesita aplicarea unui garou, destinat sa faca vena sa iasa in evidenta si se indeparteaza dupa ce vena
a fost punctionata, ceea ce se stie atunci cand intra sange in seringa. O injectie intravenoasa se face foarte lent
cu seringi de capacitate 5-10 mililitri si cu ace de 4-5 centimetri lungime, cu bizou scurt. Injectia o data
terminata si acul scos, se dovedeste necesar sa se comprime vena trei-patru minute pentru a evita formarea unei
echimoze.
Efectuarea injectiei
injectia intravenoasa consta in punctia venoasa si injectarea medicamentului;
injectia i.v. nu se efectueaza in pozitia sezand.
se confirma identitatea pacientului
se explica procedura pacientului
se spala mainile, se pun manusile
in timpul lucrului ne pozitionam vis-a-vis de pacient;
aspiram medicamentul din fiola dupa care schimbam acul cu unul de lumen mai mic si aplicam garoul;
alegem locul punctiei si il dezinfectam;
interzis a palpa vena dupa dezinfectare;
mentinem bratul pacientului inclinat in jos;
intindem pielea pentru imobilizarea venei si facilitarea penetrarii acului prin cuprinderea extremelor in
mana stanga in asa fel ca policele sa fie situat la 4-5 cm sub locul punctiei, exercitand miscarea de
tractiune si compresiune in jos asupra tesuturilor vecine;
patrundem cu acul montat la seringa in lujmenul vasului;
dupa ce am patruns cu acul in lumenul vasului, schitam o usoara miscare de aspirare pentru a verifica
pozitia acului;
desfacem garoul cu mana stanga.
Injectarea substantei medicamentoase
mentinem seringa cu mana dreapta fixand indexul si medianul pe aripioarele seringii, iar cu policele
apasam pistonul, introducand solutia lent si verificand pentru control la nevoie cateterizarea corecta a
venei prin aspirare;
se retrage brusc acul, cand injectarea s-a terminat
la locul punctiei se aplica tamponul imbibat in alcool
Ingrijirea ulterioara
se mentine compresiune la locul injectiei cateva minute-se supravegheaza in continuare starea generala
Consideratii speciale
in timpul injectarii se va supraveghea locul punctiei si starea generala
vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel putin 24h, de aceea nu se vor repeta injectiile in
acceasi vena la intervale scurte

42
 daca pacientul are o singura vena disponibila si injectiile trebuie sa se repete, punctiile se vor face
intotdeauna mai central fata de cele anterioare
daca s-au revarsat, in tesutul perivenos, solutiile hipertone-va fi instiintat medicul pentru a interveni,
spre a se evita necrozarea tesuturilor.
De evitat incercarile de a patrunde in vena dupa formarea hematomului, pentru ca acesta, prin volumul
sau, deplaseaza traiectul obisnuit al venei
nu se administreaza solutii uleioase in vena
abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar in cazuri de urgenta majora
si de scurta durata pentru a evita complicatiile tromboembolice si septice;
pozitia pacientului pentru abordul venei jugulare externe este decubit dorsal, Trendelenburg 150 cu
capul intors contralateral;
tegumentul gatului il destindem cu policele mainii libere si punctionam vena la locul de incrucisare cu
marginea externa a muschiului sternochidomastoidian;
abordul venos profund este realizat de catre medi in conditii tip protocol- operator:- vena jugulara
interna, vena femurala, vena subclavic.
Incidente si accidente
injectarea solutiei in tesutul perivenos, manifesta prin tumefierea tesuturilor, durere
se incearca patrunderea in lumenul vasului, continuandu-se injectia sau se incearca alt loc
flebalgia produsa prin injectarea rapida a solutiei sau a unor substante iritante se injecteaza lent
valuri de caldura, senzatie de uscaciune in faringe se injecteaza lent
hematom prin strapungerea venei -se intrerupe injectia
ameteli, lipotimie, colaps -se anunta medical
embolie gazoasa, uleioasa prin injectarea unei cantitati mari de aer brusc in sistemul vascular sau prin
gresirea caiii de administrare a solutiilor uleioase- se produce decesul bolnavului
evitarea greselilor-eliminarea aerului din seringa
evitarea introducerii solutiilor uleioase iv
punctionarea si injectarea unei artere-produce necroza totala a extremitatilor, durere exacerbata, albirea
mainii, degete cianotice -se intrerupe de urgenta injectarea.

3. TEHNICA INJECTIEI SUBCUTANATE

DEF.: Prin injectie subcutanata se administreaza de regula soluii cristaline, izotone, care formeaz local un
depozit din care difuzeaz lent spre sistemul capilar.
Indicatii terapeutice
administrarea diverselor medicamente, precum: Heparinele fracionate, insulin, atropin (prevenirea
ocului vagal), adrenalin (tratamentul reaciilor alergice)
profilaxia unor afeciuni infecto-contagioase: de ex.: vaccinul antigripal se poate administra subcutanat
profund sau intramuscular
Contraindicaii
lipodistrofie (reacie local la injectarea prelungit a insulinei n acelai loc, manifestat fie prin
lipoatrofie = atrofia esutului celular subcutanat manifestat prin depresiuni la nivelul tegumentului, fie
prin lipohipertrofie = pierderea elasticitii i ngroarea esuturilor),
in cazul infectiei locale se alege alta regiune de abord
Materiale necesare
manusi

43
 ac (preferabil 23 sau 26 Gauge) + nc un ac pentru ncrcarea substanei de injectat n sering (n afara
utilizrii seringilor prencrcate sau pen-urilor)
sering cu capacitate total de 1 ml sau sering special pentru injectarea insulinei (de 1 ml sau pen) sau
a heparinelor fractionate
substana de injectat
soluie pentru antiseptizarea tegumentului! NU se utilizeaz alcoolul medicinal pentru antiseptizare n
cazul injectrii insulinei
se alege regiunea
Tehnica
Splarea antiseptic a minilor
imbrcarea mnuilor
pregtirea substanei de injectat n sering (ncrcarea seringii) n afara cazurilor de utilizare de seringi
preumplute (prencrcate) cu medicaie, ca n cazul heparinelor fractionate
schimbarea acului seringii utilizat la ncrcarea acesteia (n afara utilizrii seringilor preumplute sau
pen-urilor) cu acul pentru injectarea substanei n hipoderm (23 sau26 G)
alegerea locului de injectare: se evit regiunile pe unde trec superficial trunchiuri vasculare i nervoase,
suprafeele tegumentare n contact apropiat cu elemente osoase, regiunile supuse la compresie prin
poziie sau mbrcminte
regiunea ideala pentru injectia subcutanata este cea deltoidian, periombilical, faa antero-extern a
coapselor.
pentru injectarea Adrenalinei i Atropinei se prefer regiunea deltoidian (pacientul se poziioneaz cu
mna n old)
pentru injectarea heparinelor fracionate: periombilical (pacientul se gsete n decubit dorsal sau poziie
semi-Fowler)
pentru injectarea Insulinei se alterneaz continuu regiunile, pentru a preveni apariia lipodistrofiei
antiseptizarea local a tegumentului pacientului (nu cu alcool medicinal dac este vorba despre
injectarea Insulinei)
cu policele i indexul minii stngi se formeaz un pliu cutanat ridicat de pe planurile profunde
seringa se ine n mna dreapt ca un condei; se introduce acul n profunzimea stratului subcutanat (2 3
cm) pe direcie paralel cu tegumentul nvecinat la baza pliului, sau la 45 n plin pliu; se aspir prin
retragerea pistonului seringii pentru a verifica dac nu s-a abordat accidental un vas de snge; dac nu se
aspir snge n sering se injecteaz substana medicamentoas; se retrage acul (n cazul injectrii
Insulinei se numr pn la 10 apoi se retrage acul); se tamponeaz i se maseaz uor locul injectrii
(nu cu alcool n cazul Insulinei). - dac se folosete sering de Insulin cu ac 27 G i lungimea acului 12
mm se ptrunde cu acul n vrful pliului, perpendicular.
Posibile accidente
durere violent local aprut n momentul abordului = s-a nepat un traiect nervos repoziionarea
acului
durere violent local aprut n momentul injectrii substanei = injectare rapid a unei cantiti mari de
substan, care duce la distensia brusc a esuturilor i durere
hematoame la perforarea unui vas de snge pe traiectul acului, mai ales la injectarea de Heparin
injectarea intravascular a substanelor accidente provocate de ajungerea n circulaia general a
acelor substane (hipoglicemie, embolii, etc.)
infecii locale n cazul nerespectrii normelor de asepsie i antisepsie.

44
4. TEHNICA INJECTIEI INTRADERMICE
DEF.: Injectia indradermica reprezinta introducerea in derm prin intepare, cu ajutorul unui ac, a unui lichid
(medicament, vaccin, alergen).
Scopul injectiei intradermice
Diagnostic
Testarea reactivitii organismului la diverse substane: intradermoreacia la tuberculin, testarea la
diveri alergeni (ex.: testarea la Penicilin)
Terapeutic
Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluii progresiv crescute de alergen)
Anestezia local (injectare de anestezice locale n vederea suturii unei plgi, de exemplu)
Tratamentul anumitor afeciuni locale (ex.: injectare intradermic de triamcinolon acetonid n cheilita
plasmocitar)
Injectia intradermica este contraindicata in cazul:
Infecii locale
Alergodermia (testarea pacienilor la diveri alergeni se face n perioadele intercritice, cnd pacientul nu
prezint semne acute de alergie)
Contraindicaii care in de substan: de exemplu, nu se va recurge la anestezia local cu Xilin n cazul
pacienilor alergici la Xilin
Materiale necesare
Faciliti pentru splarea antiseptic a minilor
Mnui - Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de msur care se refer la lumen) + nc un ac
pentru ncrcarea substanei de injectat n sering - Sering cu capacitate total de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5
ml n cazul anesteziei locale)
Substana de injectat
Soluie pentru antiseptizarea tegumentului
Tehnica
Splarea antiseptic a minilor
mbrcarea mnuilor
Pregtirea substanei de injectat n sering (ncrcarea seringii)
Schimbarea acului seringii utilizat la ncrcarea acesteia cu acul pentru injectarea substanei n derm (27
G) - Alegerea locului de injectare
Pentru testri i desensibilizri: zonele de tegument fr foliculi piloi: faa anterioar a braului i
antebraului, zona de elecie fiind 1/3 medie a feei anterioare a antebraului
Pentru anestezie local: orice zon, acolo unde este necesar anestezierea
Antiseptizarea local a tegumentului pacientului
Fixarea tegumentului pacientului cu mna stng, care cuprinde i susine antebraul pacientului
Seringa se ine n mna dreapt ntre police, index i medius, cu bizoul acului ndreptat n sus; se
introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, n derm, pn a ptruns n derm bizoul n ntregime; apoi
se schimb policele cu indexul pentru a susine seringa i cu policele se apas pe piston, injectnd
substana; marca injectrii corecte n derm este formarea local a unei papule
Se retrage acul i se tamponeaz local, fr frecionare, cu soluie nealcoolic
Pentru testele la alergeni i tuberculin trebuie apoi avertizat bolnavul ca pn la citirea reaciei s
protejeze locul respectiv de iritaii mecanice i fizice
45
Posibile accidente si incidente
Introducerea incomplet a bizoului acului n derm se soldeaz cu refluarea la exterior a unei pri din
substana de injectat
Introducerea prea profund a bizoului acului duce la injectarea hipodermic a substanei (n acest caz nu
se va forma local papula care atest injectarea substanei n derm)
Reacie alergic exacerbat, generalizat, pn la oc anafilactic, la substana injectat
Infecii locale, n cazul nerespectrii regulilor de lucru aseptic.

5. MASURAREA SI NOTAREA TEMPERATURII

Scop
evaluarea functiei de termoreglare si termogeneza
Locuri de masurare
axila,
plica inghinala,
cavitatea bucala,
rect, vagin
Materiale necesare
termometru maximal, electronic, auricular, suzeta (copii)
tampoane de vata si comprese sterile
tava medicala
lubrefiant
alcool medicinal
ceas
Interventiile asistentei
pregatirea materialelor langa pacient
pregatirea psihica a pacientului
spalarea pe maini
se sterge cu o compresa cu alcool, se scutura
Pentru masurarea in axila
se asaza pacientul in DD (decubit dorsal-intins pe spate) sau in pozitie sezand
se ridica bratul pacientului
se sterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
se aseaza termometrul cu rezervorul de mercur in centrul axilei, paralel cu toracele

46
 se apropie bratul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafata anterioara a toracelui - daca pacientul este
slabit, agitat, precum si la copii, bratul va fi mentinut in aceasta pozitie de catre asistenta
termometrul se mentine timp de 10 min-pentru termometrul maximal
temperatura axilara reprezinta temperatura externa a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad mai joasa
decat cea centrala
Pentru masurarea in cavitatea bucala
se introduce termometrul in cavitatea bucala, sub limba sau pe latura externa a arcadei dentare
pacientul este rugat sa inchida gura si sa respire pe nas
se mentine termometrul timp de 5 min
masurarea temperaturii in cavitatea bucala este contraindicata la: copii, pacienti agitati, la cei cu
afectiuni in cavitatea bucala;
pacientul nu va consuma lichide reci sau calde si nici nu va fuma cu cel putin 10 min inainte de
determinarea temperaturii
Pentru masurarea rectala
se lubrefiaza termometrul
se aseaza pacientul in decubit lateral (culcat pe o parte), cu membrele inferioare in semiflexie,
asigurandu-i intimitatea
se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare termometrul va fi tinut cu
mana tot timpul masurarii
se mentine termometrul 3 min
copiii mici sunt asezati in decubit dorsal (pe spate), cu picioarele ridicate sau in decubit ventral (pe
burta)
temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni rectale
Pentru masurarea in vagin
se urmareste aceleasi etape ca la masurarea rectala introducandu-se termometrul in vagin
este contraindicata in bolile aparatului genital
valoarea este mai mare cu 0,5 grade decat cea axillar
dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o compresa sterile
se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
se spala termometrul, se scutura
Se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:

47
 notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare linie
orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
in alte documente medicale se noteaza cifric
Interpretarea curbei termice
in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-19
pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre electronice
temperatura prezinta oscilatii fiziologice:
o in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp dimineata intre orele 4-5; si intre orele 9-10 dimineata si
seara 16-20
o la tineri seara este mai ridicata
o in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temperature, in timpul desfasurarii unor
activitati; efort fizic, digestie etc
temperatura prezinta oscilatii patologice: hipotermie, hipertermie
Valori normale
n.n. i copil mic 36,1-37,8 C
adult 36-37 C n axil
vrstnic 35-36 C
temp. < 36 C: hipotermie
37-38 C subfebrilitate
38-39 C febr moderat
39-40 C febr ridicat
Peste 40 C hiperpirexie
Tipuri de febra
Febra continua este o febra ridicata in care diferenta dintre temperatura matinala si cea vesperala timp de
mai multe zile nu depaseste 1 grad C.
Febra intermitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara in perioada de
stare a bolii, cele mai mici valori scazand sub 37 grade C
Febra remitenta-diferenta de cateva grade intre valorile inregistrate dimineata si seara, in perioada de
stare a bolii, cele mai mici valori nu scad sub 37 grade C (septicemii, supuratii pulmonare)
Febra recurenta-perioade febrile de 4-6zile ce alterneaza cu perioade de afebrilitate de 4-6zile, trecerile
facandu-se brusc

48
 Febra ondulanta-perioade febrile ce alterneaza cu perioade afebrile, trecerea facandu-se lent
Febra de tip invers este febra in care temperatura matinala este mai ridicata decat cea vesperala. Apare in
tuberculoza pulmonara grava, supuratii profunde si inflamatii cavitare.
Termometrul tip suzeta.
Acesta prezinta siguranta si indica temperatura corect in cazul copiilor mici. Termometrul se va folosi insa
numai pentru masurarea temperaturii si nu ca suzeta obisnuita.
Se apasa pe butonul de pornire localizat in partea din fata a suzetei. Se pozitioneaza bulbul in gura copilului.
Temperatura se va citi dupa 3 minute. Pentru a compara aceasta citire cu cea masurata rectal, Bulbul suzetei se
va curata foarte bine dupa fiecare folosire.

6. MASURAREA SI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE (T.A.)

TA reprezint presiunea exercitat de sngele circulant asupra pereilor arteriali.
Scop:
evaluarea fciei cardiovasculare (fora de contracie a inimii, rezistena determinat de elasticitatea i
calibrul vaselor).
elemente de evaluat - se msoar tensiunea arterial sistolic (maxim) i cea diastolic (minima)
Loc de msurare
artera humeral
artera radial (electronic)
Materiale
tensiometru (Riva-Rocci, cu manometru, electronice)
stetoscop biauricular
tampon de vat
alcool
pix de culoare roie
Metode
auscultatorie
palpatorie
oscilometric
Tehnic
Metoda auscultatorie
pregtire psihic
repaus timp de 5 minute
se aplic maneta pneumatic pe braul pacientului, braul fiind n extensie
se fixeaz membrana stetoscopului la nivelul arterei humerale sub marginea inferioar a manetei
se introduc olivele stetoscopului n urechi
se pompeaz aer n maneta pneumatic cu ajutorul perei de cauciuc pn la dispariia zgomotelor
pulsatile

49
 se decomprim progresiv aerul din manet prin deschiderea supapei pn cnd se aude primul zgomot
(acesta reprezint valoarea tensiunii arteriale maxime). Se reine valoarea indicata continundu-se
decomprimarea pn cnd zgomotele dispar (tensiunea arterial minim)

Metoda palpatorie
determinarea se face prin palparea arterei radiale, etapele fiind identice metodei auscultatorii;
se utilizeaz n cazuri deosebite cnd nu avem la ndemn un stetoscop
valorile se determin nregistrnd val. indicat pe cadranul manometrului n momentul n care
simim c trece prima und pulsatil, aceasta echivalnd cu tens. max.
Valoarea tensiunii arteriale minime se calculeaz dup formula:
TAmin=TAmax/2 + 1 sau 2
are dezavantajul obinerii unor valori mai mici dect n realitate
Metoda oscilometric
Oscilometria metoda prin care se evideniaz amplitudinea pulsaiilor peretelui arterial cu ajutorul
oscilometrului Pachon.
Aparatul este alctuit dintr-un cadran gradat n uniti, o manet pneumatic i par de cauciuc.
Maneta aparatului se fixeaz pe membrele bolnavului la nivelul dorit, de unde pulsaiile se transmit la
manometru.
Pregtirea bolnavului
Camera de examinare trebuie s aib un climat corespunztor
Bolnavul este culcat n repaus cu cel puin 15min nainte de msurare
Se descoper membrele superioare sau inferioare
Se aplic maneta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat
Tehnica
Se pompeaz aer pn ce dispare pulsul periferic.
Se citete amplitudinea oscilaiilor pe cadranul manometrului
Se scade presiunea cu 10 mmHg i se citesc din nou oscilaiile arteriale.
Se scade apoi presiunea din 10 n 10 cu citiri succesive pn se gsete valoarea maxim a amplitudinii
care se numeste indice oscilometric.
Valorile normale sunt apreciate n limite foarte lungi i foarte variabile
Nu are importan valoarea obinut, ci important este diferena dintre 2 regiuni simetrice care
nu trebuie s depeasc 2mmHg
Valori normale
Adulti: 115-140 / 70-80 mmHg
Copii: 91-110 / 60-65 mmHg
Nou-nascuti: 65-80 / 40-50 mmHg
Valori peste cele normale -hipertensiune.HTA
Valori sub cele normale -hipotensiune. hTA
Notare
se noteaz pe foaia de temperatur valorile obinute cu o linie orizontala de culoare rosie socotindu-se
pentru fiecare linie a foii o unitate coloan de mercur
se unesc liniile orizontale cu linii verticale i se haureaz spaiul rezultat, n alte documente medicale se
noteaz cifric.

50
7. MASURAREA SI NOTAREA PULSULUI
Pulsul reprezint expansiunea ritmic a arterelor ce se comprim pe un plan dur, osos i este sincron cu sistola
ventricular.
Scop:
evaluarea funciei cardiovasculare.
Se apreciaz:
Ritmul
Amplitudine
Frecvena
Celeritatea
Loc de msurare: oricare arter accesibil palprii i care poate fi comprimat pe un plan osos:
artera temporal superficial (la copii)
artera carotid
regiunea apical (vrful inimii)
artera humeral
artera radial
artera femural
la nivelul regiunii poplitee (n spatele genunchiului)
artera tibial
artera pedioas
Materiale necesare:
pix culoare roie
ceas cu secundar
Tehnica
pregtirea psihic
se asigur repaus fizic i psihic 10-15 minute
reperarea arterei
fixarea degetelor index, medius i inelar pe traiectul arterei
se exercit o uoar presiune cu vrful degetelor asupra peretelui arterial pn la perceperea
zvcniturilor pline ale pulsului
se numr pulsaiile timp de 1 minut
Consemnarea valorii obinute
se face printr-un punct pe foaia de temperatur, innd cont c fiecare linie orizontal reprezint 4
pulsaii.
i se unete valoarea prezent cu cea anterioar cu o linie, pentru obinerea curbei. n unele documente
se noteaz cifric.
Interpretare
Ritmul pauzele dintre pulsaii sunt egale, pulsul este ritmic.
o modificri de ritm al pulsului:
o puls aritmic = pauze inegale ntre pulsaii
o puls dicrot = se percep dou pulsaii, una puternic i alta slab, urmat de pauz
Amplitudinea (volumul)
o este determinat de cantitatea de snge existent n vase
o este mai mare cu ct vasele sunt mai aproape de inim

51
 o la arterele simetrice, volumul pulsului este egal
o modificri de amplitudine a pulsului:
puls filiform, cu volum redus, abia perceptibil
puls asimetric volum diferit al pulsului la artere simetrice
Frecvena
n.n. 130-140 p/m
copil mic 100-120 p/m
la 10 ani 90-100 p/m
adult 60-80 p/m
vrstnic >80-90 p/m
modificri de frecven a pulsului
o tahicardie = creterea frecvenei pulsului
o bradicardie = scderea frecvenei pulsului
Celeritatea reprezint viteza de ridicare i coborre a undei pulsatile.

8. MASURAREA SI NOTAREA RESPIRATIEI

Scop:
evaluarea funciei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al al evoluiei, al apariiei unor complicaii i
al prognosticului
Elemente de apreciat
Tipul respiraiei
Amplitudinea micrilor respiratorii
Ritmul
Frecven
Materiale necesare
Ceas cu secundar
Creion de culoare verde / pix cu past verde
Interveniile asistentei
Aeaz pacientul n decubit dorsal, fr a explica tehnica ce urmeaz a fi efectuat
Plasarea minii, cu faa palmar pe suprafaa toracelui
Numrarea inspiraiilor timp de un minut
Consemnarea valorii obinute printr-un punct pe foaia de temperatur (fiecare linie orizontal a foii
reprezint o respiraie)
Unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioar pentru obinerea curbei,
In alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obinut, ct i caracteristicile respiraiei:
o Ex. Rs = 20 resp/min
o Rd = 18 resp/min de amplitudine medie, corespunztoare, ritm regulat
Aprecierea celorlalte elemente ale funciei respiratorii se face prin simpla observare a micrilor
respiratorii.

9. OBSERVAREA SI NOTAREA SCAUNELOR

DEF.: SCAUNUL resturile alimentelor supuse procesului de digestie, eliminate dinorganism prin anus, prin
actul defecatiei.
Scopul

52
obtinerea de informatii necesare pentru stabilirea diagnosticului siurmarirea evolutiei bolilor tubului digestiv si
glandelor anexe acestuia.
Urmarirea tranzitului intestinal se face prin observarea caracterelor scaunelor si notarea scaunelor in foaia de
temperatura.
Elemente de Observatie:
Valori normale - Valori patologice:
1. Frecventa:
1-2 scaune/zi = NORMAL
3-6 scaune/zi = Diaree in enterite si enterocolite
20-30 scaune/zi = Sindrom Dizenteric
scaun la 2-4 zile = Constipatie
suprimarea completa a eliminarii fecalelor si a gazelor = ILEUS
2. Orarul Ritmic:
La aceeasi ora a zilei, dimineata dupa sculare
Pierderea orarului obisnuit al evacuarii: constipatie sau diaree
3. Cantitatea Zilnica:
200 g de materii fecale (NORMAL)
marita (in afectiunile pancreasului, ale colonului, in diareele gastrogene de natura aclorhidrica); poate
ajunge la cateva kilograme (in anomalii de dezvoltare a colonului);
redusa (in constipatie)
foarte redusa, de numai 10-15 g (indizenterie)
4. Consistenta:
pastoasa, omogena
Uscata, consistenta crescuta (scibale, coproliti - in constipatie);
consistenta scazuta (scaune moi), in diaree; lichida, apoasa in special dupa purgative saline;
consistenta neomogena (scaun solid, dur urmat de ocantitate de scaun semilichid sau lichid)
5. Forma:
Cilindrica, cu diametrul de 3-5cm, lungime variabila
de panglica sau creion (in cancer rectal);
filiforma (in spasme ale regiunii rectale);
bile dure, de marimea maslinelor (in constipatie),
bile conglomerate, multiglobale (in cazul cand materiile fecale au stagnat multtimp in rect)
6. Culoarea:
Bruna Galben-aurie (in diaree);
verde cand bilirubina se oxideaza la nivelul intestinului gros;
mai inchisa (in constipatie);
albicioasa ca argila (icter mecanic),
brun-inchis (icter hemolitic);
neagra ca pacura, moale si lucios (in cazul unor hemoragii in portiunea superioara a tubului digestiv -
MELENA);
rosie (in cazul hemoragiilor din portiunea inferioara a tubului digestiv).
7. Mirosul:
Fecaloid Acid (in caz de fermentatie intestinala);
Fetid (in caz de putrefactie);

53
 miros Ranced foarte patrunzator (in cazul cand in scaun se gasesc grasimi nedigerate);
Foarte Fetid (in cancerul colonului si rectului).
8. Aspectul:
Pastos-omogen (normal)
De zeama de pepene sau supa de linte (in febra tifoida);
de zeama de orez (in intoxicatii, sau holera)
9. Elemente patologice:
mucus, puroi, sange (in colite ulceroase, pseudomembranoase, cancer rectal sau intestinal, dizenterie);
resturide alimente nedigerate (in pancreatitecronice);
grasimi nedigerate,
paraziti intestinali, cazurile vor fi imediat raportate medicului.
10. Notarea scaunelor:
Scaun:
normal: I
Moale: /
Diareic:
Mucus: X
Cu puroi: P
Cu sange: S
Grunjos: Z

10. OBSERVAREA SI NOTAREA VARSATURILOR

Materiale
2 tvie renale curate i uscate
pahar cu soluie aromat
muama, aleza
Pregatire pacient
psihic: va fi ncurajat i susinut n timpul vrsturii
fizic: - se aeaz n poziie eznd sau decubit dorsal cu capul ntors lateral
se aeaz sub cap un prosop sau n jurul gtului
se protejeaz lenjeria de pat i de corp cu muama si aleza
Executie
se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul)
i se ofer tvia renal sau o susine asistenta
sprijin fruntea bolnavului
dac vars dup intervenii chirurgicale intraabdominale va fi sftuit s-i comprime uor cu palma plaga
operatorie
dup vrstur se ndeprteaz tvia
i se ofer paharul cu ap s-i clteasc gura (arunc n alt tvi).
ngrijirea ulterioar a pacientului
se terge gura pacientului
se ndeprteaz materialele folosite
se aeaz pacientul n poziie comod i se acoper
se aerisete salonul
54
 se supravegheaz pacientul n continuare
Pregtirea produsului pentru examen de laborator
se completeaz buletinul de recoltare
se trimite produsul la laborator
Observarea varsaturilor
Frecventa: - ocazionale, frecvente, incoercibile
Orarul: - matinale, postprandiale, tardive
Cantitatea: - se va masura cantitatea in 24 de ore pentru starea bilantului hydric
Continutul alimentare, mucoase, apoase, fecaloide, biliare, purulente, sanguinolente
Culoarea: - galbena/verzuie, rosie(hematemeza), galben murdar, bruna (aspect zat de cafea)
Miros: - fad, acru, fecaloid, ranced
Forta de proiectie: brusc, in jet, fara efort, fara greata
Simptomele care insotesc varsatura: - dureri abdominale, greata, salivatie, cefalee, transpiratii reci,
tahicardie, deshidratare
Notarea propriu-zisa in foaia de observatie:
fiecare varsatura se noteaza cu un cerc insotit de data si ora cand s-a produs
o varsaturile alimentare culoare albastra
o varsaturile bilioase culoare verde
o varsaturile sanguinolente culoare rosie
daca sunt foarte frecvente se va nota nr lor in ziua respective.

11. OBSERVAREA SI NOTAREA DIUREZEI

Diureza reprezint cantitatea de urin eliminat din organism timp de 24 ore.
Scop:
Obinerea datelor privind starea morfofuncional a aparatului renal i asupra altor mbolnviri
Cunoaterea volumului diurezei
Efectuarea unor determinri caliatative (analize biochimice) din cantitatea total de urin emis
Urmrirea bilanului circulaiei lichidului n organism = bilanul lichidul (intrri ieire).
Materiale necesare
se pregtesc recipiente: vase cilindrice gradate, cu gt larg, splate i cltite cu ap distilat (pentru a nu
modifica compoziia urinei) i acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-4 litri pe care-l vom grada noi
cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast
se informeaz pacientul asupra necesitii colectrii corecte a urinei i asupra procedeului colectarea
ncepe dimineaa, la o anumit or, i se termin n ziua urmtoare, la aceeai or
Pentru o determinare corect
1. pacientul urineaz dimineaa la o or fix; aceast cantitate de urin, de la prima emisie, se arunc
2. se colecteaz, apoi, toate urinele emise n decurs de 24 de ore pn a doua zi, la aceeai or, pstrndu-
se i urina de la ultima emisie
3. golirea vezicii trebuie s se fac nainte de defecare
4. pentru a mpiedica procesele de fermentaie, se vor aduga, la urina colectat, cristale de timol
5. recipientul de urin este etichetat cu numele pacientului, numr salon, numr pat, se ine la rcoare i
ferit de lumin, pentru a preveni descompunerea urinei
6. dup golirea recipientului, acesta se va spla i dezinfecta conform cerinelor
7. pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recolteaz urina din 24 de ore
8. pentru examene chimice-se recolteaz 100ml de urin
55
Notarea diurezei
Diureza se noteaz zilnic n foaia de temperatur a pacientului prin haurarea ptrelelor
corespunztoare cantitii de urin i zilei respective
spaiul dintre dou linii orizontale a foii de temperatur corespunde la 100 ml de urin
cantitatea de urin eliminat n 24 de ore, n mod normal, este de aproximativ 1500 ml
Se noteaza in foaia de temperatura:
cantitatea de lichide ingerate;
cantitatea de lichide pierdute prin transpiratie, diaree;
graficul evolutiei greutatii corporale.
Observarea diurezei
Cantitatea urinei:
o valori fiziologice normale femei = 1.000-1.400 ml/ 24 ore; barbati = 1.200-1.800 ml/24 ore;
o valori patologice poliurie = peste 3.000 ml/24 ore -oligurie = sub 1.000 ml/24 ore -anurie =
absenta urinei in vezica;
Calitatea urinei:
o Culoarea:
normal - galben deschis -urina diluata; brun inchisa urina concentrate;
patologic - brun inchisa + spuma = icter; rosie deschisa pana la rosie bruna = hematurie;
fiziologic - albastru-verde = tratament cu albastru de metilen; cafeniu, rosu, brun-negru =
tratament cu chinina sau acid salicilic;
o miros:
amoniacal in fermentatia alcalina;
aromatic de fructe in diabet;
o aspectul:
normal clar transparent;
patologic tulbure;
o se vor observa tulburarile de mictiune:
polakiurie = mictiuni frecvente, cu cantitati mici;
ischiurie sau retentie de urina = imposibilitatea de a urina;
disurie = eliminarea urinei cu dificultate si dureri;
enurezis = pierderea involuntara de urina in timpul noptii (mai frecvent la copii cu
tulburari nevrotice, dupa varsta de 3 ani);
nicturie = egalarea sau inversarea raportului dintre numarul mictiunilor si cantitatea de
urina emisa ziua fata de cea emisa in cursul noptii.
hematuria = urinare cu sange.

56
12. SONDAJUL VEZICAL
SONDAJUL VEZICAL
DEF.: Introducerea unei sonde sau cateter, prin uretra, in vezica urinara.
Scop:
Explorator = recoltarea unei cantitati de urina pentru examene de laborator;
Terapeutic
o golirea continutului (daca acesta nu se produce spontan);
o depistarea unor modificari patologice ale uretrei si vezicii urinare;
o executarea unor procedee de tratament prin sonda
Materiale necesare:
tava medicala;
recipient (pentru urocultura);
2 sonde sterile
seringi sterile (pentru umplerea balonasului)
gel lubrefiant
ser fiziologic
tampoane de vata sterile
antiseptic
manusi sterile
comprese sterile
camp steril decupat ptr. regiunea organelor genitale
punga colectoare de urina
tavita renala pentru colectarea urinei
musama si aleza
pense hemostatice sterile
tavita renala pentru colectarea urinei
materiale pentru toaleta organului genital externe (sapun, lubrefiant)
bazinet
SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIE
Pregatirea psihica si fizica
Se anunta bolnava si i se explica necesitatea tehnicii.
Se anunta bolnava sa nu manance.
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavei cu un paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se asaza bolnava in decubit dorsal (cu fata in sus), cu genunchii ridicati si coapsele indepartate (pozitie
ginecologica).
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavei, iar patura se ruleaza la picioare.
Se acopera bolnava lasand accesibila numai regiunea vulvara.
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavei.
Se efectueaza toaleta regiunii vulvare cu apa si sapun.
Efectuarea tehnici
Spalare pe maini cu apa curenta si sapun si dezinfectare cu alcool.
Se pun manusile sterile.

57
 Aseazare in partea dreapta a bolnavei si cu policele si indexul mainii stangi se indeparteaza labiile si se
evidentiaza meatul urinar.
Aseptizarea meatului urinar - se sterge orificiul uretral de sus in jos, in directia anusului si nu invers;
tamponul se utilizeaza pentru o singura stergere!
Operatia se repeta de 2-3 ori.
Se prinde intre degete mediu si inelar ale mainii drepte si se lubrifiaza
Sonda se orienteaza cu ciocul inainte si in sus, tinand-o ca pe un creion in timpul scrisului.
Se introduce sonda in uretra la o adancime de 4-5 cm cu varful cudurii spre simfiza
pubiana.
Paralel cu inaintarea sondei se coboara extremitatea externa a sondei, printr-o miscare in forma de arc
Scurgerea urinei confirma prezenta sondei in vezica
Primele picaturi de urina se scurg in tavita renala si in continuare se goleste vezica intr-un recipient
pregatit sau se recolteaza potrivit scopului (hemocultura, examene biochimice etc.).
Se penseaza sonda la capatul extern si se indeparteaza prin miscari inverse celor cu care s-a introdus.
Spalare pe maini cu apa curenta si sapun!
SONDAJUL VEZICAL LA BARBAT
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
Se anunta bolnavul si i se explica necesitatea tehnicii.
Cand se efectueaza in salon, se izoleaza patul bolnavului cu un paravan.
Se asaza musamaua si aleza.
Se aseaza bolnavul in decubit dorsal, cu picioarele intinse si usor indepartate
Se indeparteaza perna de sub capul bolnavului, iar patura se ruleaza la picioare.
Se acopera bolnavul lasand accesibila numai regiunea genital
Se asaza tavita renala intre coapsele bolnavului.
Se efectueaza toaleta regiunii genitale cu apa si sapun.
Efectuare
spalare pe maini cu apa si sapun
se imbraca manusi sterile
se spala bine glandul cu apa si sapun si se dezinfecteaza meatul urinar cu ser fiziologic si tampoane cu
antiseptic
cu mana dreapta se prinde sonda si se lubrifiaza
cu mana stanga se intinde bine penisul la verticala si se introduce in meat sonda, cu curbura spre simfiza
pubiana, circa 12 cm.
cand sonda a ajuns in vezica, incepe sa curga urina care se capteaza in tavita renala, recipient sau
eprubete.
cand vezica s-a golit, sonda se indeparteaza, extremitatea externa comprimandu-se.
spalare pe maini cu apa curenta si sapun!
se noteaza in foaia de observatie sondajul, data, ora, cantitatea de urina recoltata si numele celui care l-a
efectuat.
Ingrijiri dupa tehnica
Se efectueaza toaleta regiunii
Bolnava va fi supravegheata in repaus la pat
Evaluarea procedurii
pacientul exprim stare de confort, nu acuz dureri

58
 nu sunt semne de infecie urinar, urina este limpede;
observai aspectul meatului urinar i aspectul urinii
msurai temperatura corpului
anunai medicul dac constatai vreun semn de infecie
recoltai o prob de urin pentru a fi examinat la laborator
Incidente, accidente
infecii urinare joase (cistite)i ascendente (nefrite, pielonefrite): se produc mai ales prin nerespectarea
regulilor de asepsie; apar dup sondajele prelungite;
leziuni mecanice (hemoragii, ci false, leziuni sfincteriene)
hemoragia ex vacuo prin evacuarea brusc a unui glob vezical
Descrierea sondelor
FOLEY: simple (2 canale) sau cu canal suplimentar pentru lavaj vezical prezint:
un canal pentru evacuarea urinii: se conecteaz la punga colectoare
un canal pentru umflarea balonaului pentru prevenirea ieirii sondei (cu volume diferite de la 5 la 30
ml)
Nelaton
nu au balona de fixare
sunt mai rigide
folosite pentru sondajul de scurt durat.

13. SPALATURA GASTRICA

DEF.: Prin spltur gastric nelegem evacuarea coninutului stomacal i curirea mucoasei de exsudate i
substane strine.
Scop
Terapeutic:
evacuarea coninutului stomacal toxic.
Indicatii:
intoxicaii alimentare sau cu substane toxice
staz gastric nsoit de procese fermentative
pregtirea preoperatorie n interveniile de urgen sau pe stomac
pregtirea pentru examen gastroscopic
Contraindicatii
intoxicaii cu substane caustic
hepatite cronice; varice esofagiene
mbolnviri cardio-pulmonare decompensate
ulcer gastric n perioada dureroas
cancer gastric
Materiale necesare:
2 oruri din material plastic
muama, travers
manusi sterile
sonda gastric Faucher
2 seringi de 20 ml

59
 pens hemostatic nesterile
can de sticl sau de metal de 5 l
plnie, ap cald la 25-26C
recipient pentru captarea lichidului (gleat, lighean)
scaun
Medicamente
crbune animal, alt antidot la indicaia medicului.
Pregatirea pacientului:
Psihic:
se anun i se explic importana examenului i a colaborrii sale
Fizic:
se aeaz pacientul pe scaun i se protejeaz cu un prosop n jurul gtului
se aeaz orul de cauciuc
se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul)
i se ofer tvia renal i este rugat s i-o in sub brbie (pentru captarea salivei i pentru imobilizarea
pacientului).
Executie:
asistenta se spal pe mini, mbrac mnui sterile i orul de cauciuc umezete sonda, se aeaz n
dreapta pacientului i i fixeaz capul ntre mn i torace
cere pacientului s deschid gura, s respire adnc
introduce captul sondei pn la peretele posterior al faringelui ct mai aproape de rdcina limbii
invitnd pacientul s nghit
prin deglutiie, sonda ptrunde n esofag i prin micri blnde de mpingere ajunge n stomac (la
marcajul 40-50 cm la arcada dentar)
la captul liber al sondei se adapteaz plnia i se aduce la nivelul toracelui pacientului
se verific temperatura lichidului de spltur i se umple plnia
se ridic plnia deasupra capului pacientului
nainte ca ea s se goleasc complet, se coboar cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului n poziie vertical
pentru a se aduna n ea lichidul din stomac
se golete coninutul plniei n vasul colector
se repet operaia pn ce lichidul este curat, limpede, fr resturi alimentare sau substane strine
se ndeprteaz plnia i se penseaz captul liber al sondei dup care se extrage cu atenie, pentru
a se mpiedica scurgerea coninutului ei n faringe, de unde ar putea fi aspirat de pacient
Pregtirea produsului pentru examen de laborator:
dac spltura s-a efectuat pentru eliminarea unor substane toxice ingerate accidental sau voluntar, tot
ceea ce s-a evacuat din stomac se va pstra pentru examinarea de ctre medic, iar un eantion va fi trimis
la laborator.
Accidente:
dac apare senzaia de grea i vrstur, se indic respiraie profund sau se face anestezia faringelui
cu soluie de cocain 2%
sonda poate ajunge n laringe, apare reflexul de tuse, hiperemia feei apoi cianoza se retrage sonda
sonda se poate nfunda cu resturi alimentare - se ndeprteaz prin insuflaie de aer cu seringa
se pot produce bronhopneumonii de aspiraie.

60
14. SPALATURA OCULARA
DEF.: Prin spltura ocular se nelege introducerea unui lichid n sacul conjunctival.
Scop:
Terapeutic
o n procesele inflamatoare ale conjunctivei
o n prezena unor secreii conjunctivale abundente
o pentru ndeprtarea corpilor strini.
Materiale necesare:
comprese, tampoane de vat sterile
seringa cu canula, undin sau alt recipient picurtor
solutia de spalatura (ser fiziologic, solutii sterile pregatite special in farmacie, ambulate in flacoane de 10ml
din material plastic de unica folosinta, etc)
tavita renala
Pregatire pacient:
Psihic:
se anun pacientul
i se explic necesitatea i inofensivitatea tehnicii
Fizic:
se aeaz pacientul n poziie eznd, cu capul aplecat pe spate, cu privirea n sus
se protejeaz ochiul sntos cu o compres sterile
se protejeaz cu un prosop n jurul gtului
se aeaz tvia renal lipit de gt, de partea ochiului ce urmeaz a fi splat (susinut de bolnav sau
ajutor)
dac starea general nu permite poziia eznd, pacientul va sta n decubit dorsal sau lateral, cu capul
aplecat napoi.
Tehnica
Asistenta:
se spal pe mini; se dezinfecteaz
verific temperatura lichidului de spltur: 37C (temperatur mai joas declaneaz reflexul de
nchidere a pleoapelor)
aeaz pe cele dou pleoape cte o compres mbibat n soluia antiseptic de splare
deschide fanta palpebral cu degetele minii stngi i toarn ncet lichidul din undin (sau alt recipient)
n sacul conjunctival, evitnd cornea
solicit pacientului s roteasc ochiul n toate direciile
repet tehnica la nevoie i verific prezena corpilor strini n lichidul de spltur (cnd este cazul)
ndeprteaz tvia renal
ciocul undinei va fi inut la distan de 6-7 cm de ochiul pacientului pentru ca eventualele
micri reflexe produse de acesta sau gesturile greite ale asistentei s nu traumatizeze ochiul cu vrful
recipientului
Ingrijiri ulterioare:
usuc faa pacientului
aspir lichidul rmas n unghiul nazal al ochiului
ndeprteaz compresa de pe ochiul protejat
aeaz pacientul n poziie comod.

61
Notare
in FO- se noteaz tehnica i numele persoanei care a efectuat-o
aspectul lichidului de spltur.
De evitat
infectarea ochiului sntos prin lichidul de spltur de la ochiul bolnav.

15. SPALATURA AURICULARA

DEF.: Prin spltur auricular se nelege splarea conductului auditiv extern prin introducerea unui curent de
lichid.
Scop
Terapeutic
ndeprtarea secreiilor (puroi, cerumen)
ndeprtarea corpilor strini ajuni n urechea extern accidental sau voluntary
tratamentul otitelor cronice.
Materiale necesare:
oruri de cauciuc sau material plastic
sering Guyon, vata
lichidul de spltur la 37C
soluia medicamentoas prescris
soluie de bicarbonat de sodiu 1%
mas de tratamente
tvi renal
scaun.
Pregatire pacient:
Psihic:
se anun pacientul
i se explic scopul tehnicii
Fizic:
n cazul dopului de cerumen, cu 24 ore nainte se instileaz n conductul auditiv extern de 3 ori pe zi
soluie de bicarbonat de Na n glicerin 1/20
n cazul dopului epidermic se instileaz soluie de acid salicilic 1 % n ulei de vaselin
n cazul corpilor strini hidrofili (boabe de legume i cereale), se instileaz alcool
n cazul insectelor vii se fac instilaii cu ulei de vaselin, glicerin sau se aplic un tampon cu alcool cu
efect narcotizant
pacientul se aeaz n poziie eznd pe scaun
se protejeaz cu prosopul i orul
se aeaz tvia sub urechea pacientului care va ine capul nclinat spre tvi.
Tehnica:
asistenta se spal pe mini
verific temperatura lichidului de spltura i ncarc seringa Guyon
cere pacientului s deschid gura (conductul se lrgete i coninutul patologic se ndeprteaz mai uor)
trage pavilionul urechii n sus i napoi cu mna stng, iar cu dreapta injecteaz lichidul de spltur
spre peretele postero-superior i ateapt evacuarea
operaia se repet la nevoie

62
 se usuc conductul auditiv extern
medicul controleaz rezultatul splturii prin otoscopie
se introduce un tampon de vat n conduct
se aeaz pacientul n decubit dorsal 1/2-1 or
se examineaz lichidul de spltur.
Accidente:
vrsturi,
ameeli,
lipotimie,
dureri,
traumatizarea timpanului datorate presiunii prea mari
Notare:
in FO se noteaz tehnica i rezultatul splturii (corpi strini extrai etc.).

16. SPALATURA VAGINALA

Obiectivele procedurii
indepartarea secretiilor
indepartarea mirosului
prevenirea iritatiei si escoriatiei
prevenirea infectiei
promovarea confortului
Materiale necesare:
canula vaginala cu duza perforata (pentru reducerea presiunii lichidului)
solutie la temperatura corpului (cantitatea si tipul recomandate de medici)
irrigator
pensa
gel pentru lubrifiere
tub de cauciuc cu pensa sau tub din material plastic cu clema
tampoane de vata
stativ pentru suspendarea irigatorului
aleza, musama
manusi de protectie
Pregatirea pacientei
Psihica:
se instruieste pacienta si explica procedura si motivele pentru care s-a recomandat
se instruieste pacienta sa stea linistita si relaxata pentru a evita eventualele senzatii neplacute
se obtine consimtamantul pacientei
Fizica:
se asigura intimitatea
se instruieste pacienta sa-si goleasca vezica
se asigura pozitia corecta (ginecologica)
Efectuare
se asambleaza echipamentul si verifica temperatura lichidului
se verifica recomandarea medicala
63
 se explica desfasurarea procedurii
se verifica daca pacienta si-a golit vezica
se aseza pacienta in pozitie ginecologica
se inveleste pacienta cu un pled si se aseza musamaua si aleza sub pacienta
spalarea mainilor
se clampeaza tubul si se pune in irigator solutia la temperatura corpului
se declampeaza tubul, se evacueaza aerul, se reclampeaza
imbracarea manusilor de protective
se face toaleta organelor genitale externe
canula se lubrefiaza cu gel sau vaselina
se agata punga/irigatorul in stativ la o inaltime de 50-70 cm de la simfiza pubiana
se indeparteaza cu o mana labiile iar cu cealalta se introduce canula in vagin, aproximativ 8-10 cm (la
10-11 cm se atinge fundul de sac vaginal)
se indeparteaza pensa, permite solutiei sa curga sub forta gravitatiei; se roteste cu blandete canula in
timpul irigatiei;
se clampeaza tubul inainte de terminarea lichidului si se indeparteaza canula cu blandete
se spala regiunea vulvara cu apa si sapun si se usca bine cu un prosop
se examineaza aspectul lichidului; daca lichidul contine mucus, puroi sau sange se prezenta medicului
se indeparteaza manusile
se conduce pacienta la salon
se reorganizeaza locul de munca
se noteaza procedura in FO
Evaluarea eficacitatii procedurii
Rezultate asteptate/ dorite:
Spalatura s-a desfasurat fara incidente, pacienta se simte bine
Pacienta este cooperanta si demonstreaza intelegerea informatiilor primite
Pacienta este capabila sa-si efectueze spalatura
Rezultatele nedorite/ ce faceti:
Pacienta acuza senzatii neplacute, durere
Verificati temperatura solutiei, presiunea si viteza de scurgere
Verificati daca pacienta si-a golit vezica
Scadeti presiunea prin coborarea irigatorului sub 50 cm.

17. TEHNICA PERFUZIEI ENDOVENOASE

Definiie: reprezint introducerea pe cale parenteral pictur cu pictur a unor substane medicamentoase
pentru reechilibrarea hidroelectrolitic i volemic a organismului.
Scop:
hidratarea i mineralizarea organismului;
administrarea medicamentelor la care se urmrete efectul prelungit;
depurativ, dilund i favoriznd excreia din organism a produilor toxici;
completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterala.
alimentarea pe cale parenterala.

64
Materiale necesare:
tava medicala
trusa pentru perfuzat
solutii prescrisa
garou
tavita renala;
stativ prevazut cu bratari cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
1 - 2 seringi
o perna musama;
o pensa hemostatica;
comprese sterile;
antiseptic pentru tegument
romplast;
foarfece;
Pregatirea echipamentului:
se verifica data de expirare a solutiilor de administrat, volumul si tipul solutiilor
se verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi, precipitate etc)
se agata solutia in stativ
se inlatura capacul sau dopul protector si se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat portiunea unde va fi introdus
perfuzorul
se introduce cu seringa sterila un alt medicament in solutia perfuzabila daca acest lucru este indicat si se va
eticheta flaconul specificand medicatia introdusa
se desface perfuzorul si se introduce in solutie avand grija sa nu atingem capatul sau de nimic pentru a-l
pastra steril
se clampeaza perfuzorul si apoi se preseaza camera de umplere pana se umple jumatate
se declampeaza perfuzorul si se goleste de aer lasand lichidul sa curga in tavita pana cand nu mai este nici o
bula de aer
daca solutia este in flacon de sticla va trebui sa se deschida filtrul de aer pentru ca ea sa curga. Daca este in
punga de plastic nu este nevoie
se detaseaza capacul protector al celuilalt capat al perfuzorului si se ataseaza perfuzorul la ac/branula
se eticheteaza flaconul de solutie cu data si ora administrarii
Pregatirea psihica si fizica a bolnavului:
i se explica bolnavului necesitatea tehnicii.
Se aseaza bolnavul pe pat, in decubit dorsal, cat mai comod, cu antebratul in extensie si pronatie.
Tehnica:
spalarea pe maini cu apa si sapun, manusi
se examineaza calitatea venelor.
se aplica garoul de cauciuc la nivelul bratului.
se aseptzeaza plica cotului cu alcool.
se cere bolnavului sa inchida pumnul
se efectueaza punctia venei alese.
se verifica pozitia acului in vena
se indeparteaza garoul si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac.

65
 se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului in vena si se regleaza viteza de scurgere a
lichidului de perfuzat, cu ajutorul prestubului, in functie de necesitate.
se fixeaza cu leucoplast amboul acului si portiunea tubului invecinat acestuia, de piele bolnavului
se supravegheaza permanent starea bolnavului si functionarea aparatului.
daca este necesar se pregateste cel de-al II-lea flacon cu substanta medicamentoasa, incalzindu-l la
temperatura corpului.
inainte ca flaconul sa se goleasca complet, se inchide prestubul pentru a impiedica patrunderea aerului in
perfuzor si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul flacon.
se deschide prestubul, pentru a permite lichidului sa curga; operatia de schimbare trebuia sa se petreaca
cat mai repede, pentru a nu se coagula sangele refulat din ac si se regleaza din nou viteza de perfuzat a
lichidului de perfuzat.
inainte de golirea flaconului se inchide prestubul, se exercita o persiune asupra venei punctionate cu un
tampon imbibat in solutie dezinfectanta si printr-o miscare brusca, in directia axului vasului, se extrage axul
din vena.
se dezinfecteaza locul punctiei, se aplica un pansament steril si se fixeaza cu romplast.
Calculul ritmului de administrare a solutiilor perfuzabile (rata de flux):
Formula 1: total solutie/total ore=ml/ora
Formula 2: ml/ora x factor picurator=picaturi/ora
Formula 3: total solutie x factor picurator/nr.ore x 60min=picaturi/min
Unde factor picurator:
Picurator copii=micro=60pic/ml
Picurator adulti-macro-15pic/ml
Picurator sange=10picaturi/ml
Exemplu- un pacient are prescris 1000mlde solutie de administrat in6ore
Picaturi/minut=1000 x 15 /6 x60=aprox 42
Ingrijirea bolnavului dupa tehnica
Se aseaza bolnavul confortabil in patul sau.
Se administreaza bolnavului lichide caldute (daca este permis).
Se supravegheaza bolnavul.
Reorganizarea locului de munca
se noteaza in foaia de observatie data, cantitatea de lichid perfuzat, cine a efectuat perfuzia.
Incidente, accidente
hiperhidratarea prin perfuzie in exces, la cardiaci, poate determina edem pulmonar acut: tuse,
expectoratie, polipnee, cresterea T.A. se reduce ritmul perfuziei sau chiar se intrerupe complet, se injecteaza
cardiotonice.
embolie pulmonara prin patrunderea aerului in curentul circulator. Se previne prin: eliminarea aerului din
tub inainte de instalarea perfuziei, intreruperea ei inainte de golirea completa a flaconului
nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea si aparitia de frisoane.
coagularea sangelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe lumen a solutiei de heparina
revarsarea lichidului perivenos-flebita-durere, creste temperatura tegumentului, eritem de-a lungul venei-se
anunta medicul
lichidul nu se scurge desi acul este in vene-se verifica pozitia acului, se mobilizeaza putin, se verifica
presiunea lichidului.

66
Consideratii speciale:
terapia intravenoasa produce de cele mai multe ori anxietate bolnavului.
pentru a-i reduce teama si a ne asigura de cooperarea sa, procedura trebuie explicata pacientului in detaliu.
astfel, se va explica pacientului ca va ramane la locul punctionarii un cateter de plastic la care se va atasa un
perfuzor pentru perfuzarea diferitelor solutii indicate de medic sau o seringa pentru adminstrarea
antibioticelor sau altor substante prescrise.
se va explica pacientului ca aceasta il scuteste de inteparea repetata pentru adminstrarea tramentului
i se va explica, de asemenea, ca durata si tipul tratamentulu vor fi indicate de medic
se aduce la cunostinta pacientului orice modificare survenita in schema de tratament
de-a lungul tratamentului pacientul trebuie invatat sa anunte orice modificare in rata de administrare
potrivita de asistenta (daca perfuzia se opreste sau merge mult mai rapid), daca incepe sa-l doara.
de asemenea, i se va preciza ca nu va trebui sa loveasca sau sa bruscheze locul unde branula este inserata.
se va explica tehnica indepartarii branulei, cat timp se va tine compresie la locul de insertie cat si faptul ca
va fi apt sa isi foloseasca mana respectiva la fel de bine ca inainte de montarea branulei.

18. TUBAJUL DUODENAL

DEF.: Sondajul sau tubajul duodenal const din introducerea unei sonde Einhorn dincolo de pilor, realiznd o
comunicare ntre duoden i mediul exterior.
Scop:
Explorator:
extragerea coninutului duodenal format din coninut gastric, bil (A, B, C), suc pancreatic i secreie
proprie
aprecierea funciei biliare hepatice, a cilor extrahepatice
descoperirea unor modificri anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea, compoziia
chimic sau morfologic a sucurilor extrase prin sondaj
evidenierea unor boli parazitare ale duodenului sau cilor biliare
Terapeutic:
drenarea cilor biliare i introducerea unor medicamente care au aciune direct asupra ficatului, a cilor
biliare sau a tubului digestiv. Acestea vor aciona fie local, fie se vor resorbi prin pereii intestinali, ajungnd
prin vena port n ficat, de unde apoi vor fi excretate mpreun cu bila n cile biliare, urmnd calea
circulaiei entero-hepatice
Alimentaie artificial:
se introduc lichide hidratante i alimente lichide n organismul pacienilor incontieni sau cu imposibilitate
de nghiire
Aspiraie continua:
n cazul ocluziilor sau subocluziilor intestinale
dup intervenii chirurgicale pe tub digestiv (postoperator).
Generaliti
se verific totodat i permeabilitatea cilor biliare
se pot localiza procesele patologice hepatobiliare, prin separarea bilei veziculare de cea hepatic din
coninutul sucului duodenal
analiza sucului pancreatic urmrete dozarea fermenilor din coninutul lui
recoltarea sucului pancreatic se face prin tubajul duodenal.

67
Materiale necesare:
De protecie:
muama i alez
sor de cauciuc sau alt material impermeabil
manusi
Sterile:
sonda Einhorn
2 seringi de 20 ml
pens hemostatic
medii de cultur
eprubete
Nesterile:
tvi renal
tav medical
stativ pentru eprubete
pahar cu ap aromata
pern cilindric dur sau ptur rulat
hrtie de turnesol roie i albastr
Medicamente:
sulfat de magneziu 33%
ulei de msline
novocain
soluii necesare hidratrii i alimentrii (materialele se vor alege n funcie de scopul sondajului).
Pregtirea pacientului
Psihic:
se informeaz pacientul
i se explic necesitatea tehnicii
Fizic:
pacientul va fi nemncat
se izoleaz patul cu un paravan
se protejeaz cu muamaua i aleza
se aeaz pacientul n poziie eznd la marginea patului
se protejeaz cu orul din material plastic
i se ndeprteaz proteza (dup caz)
i se d tavia renal s o in sub brbie
Tehnica:
asistenta se spal pe mini
mbrac mnuile
prinde sonda (umezit) ct mai aproape de oliv i o introduce cu blndee prin cavitatea bucal sau
nazal pn n faringe
cere pacientului s respire adnc, cu gura deschis i s nghit de cteva ori pn cnd oliva trece n
esofag
cu micri blnde ajut naintarea sondei pn la marcajul 45cm la arcada dentar, moment n care se
consider c sonda a trecut de cardia i a ptruns n stomac

68
 se aeaz pacientul n decubit lateral drept, cu trunchiul uor ridicat i capul mai jos, coapsele flectate pe
bazin
se introduce perna cilindric sub regiunea hepatica
se mpinge uor sonda spre pilor pn la marcajul 60cm
se continu introducerea sondei cu rbdare i atenie concomitent cu aciunea de nghiire a ei de ctre
pacient (1-2cm la 3-5min)
cnd diviziunea 75cm se afl la arcada dentar, oliva sondei a ajuns n duoden (dup cca 1-1 ore de la
ptrunderea ei n stomac)
Verificarea poziiei sondei
dac nu se scurge bil sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verific dac sonda a ajuns n duoden
sau s-a ncolcit n stomac
se insufl 60ml de aer prin sond cu sering i dup un minut se aspir; dac sonda a ajuns n duoden se
recupereaz mai puin de 20ml
se introduc 10ml de lapte care nu mai poate fi extras dac sonda a ajuns n duoden, dar poate fi extras
dac ea se afl n stomac
se face control radiologic, sonda urmrindu-se sub ecran, ea fiind vizibil datorit impregnrii cu sruri
de plumb
Captarea bilei
dup 1-1 ore de la ptrunderea sondei n stomac, la captul liber al sondei apare bila A, coledocian,
de culoare galben-aurie, care se colecteaz ntr-o eprubet
se verific reacia sucului duodenal cu hrtia de turnesol
se introduc prin sond 40ml soluie sulfat de Mg 33%, steril, nclzit la temperatura camerei pentru a
favoriza drenarea bilei veziculare
se nchide extremitatea liber a sondei prin nnodare sau cu o pens
dup 15-30min se deschide sonda i se colecteaz 30-40ml bil vscoas de culoare nchis castanie
bila B, veziculara
la indicaia medicului se pot recolta 3-5ml bil B ntr-o eprubet steril sau pe medii de cultur pentru
examen bacteriologic
dup evacuarea bilei B se colecteaz o bil clar care provine direct din ficat bila C, hepatic; aceasta,
fiind n cantitate mai mare, se va capta ntr-un recipient corespunztor
extragerea sondei se face dup ce se insufl civa ml de aer i se nchide captul liber cu o pens
extremitatea sondei se va ine sub nivelul stomacului pacientului pentru a mpiedica scurgerea
coninutului ei n faringe sau n cavitatea bucal
se golete coninutul sondei i se aaz n tvia renal
sunt situaii cnd sonda nu ptrunde n duoden datorit unui spasm piloric; nchiderea i deschiderea
duodenului fiind reglat de reacia coninutului gastric se ncearc neutralizarea sucului acid stomacal cu
bicarbonat de sodiu soluie 10% 20-40ml
relaxarea spasmului piloric se poate face prin administrare de medicamente antispastice
n cazul nnodrii sondei n stomac, extragerea se va face cu atenie pe cale bucal cu ajutorul unei
spatule linguale i a unei pense (chiar dac a fost introdus pe cale endonazal)
relaxarea sfincterului Oddi se poate realiza prin introducerea a 5-10ml novocain soluie 1-2%
Ingrijirea ulterioar a pacientului
se ofer un pahar cu ap aromat pentru cltirea gurii
se terg mucozitile de pe fa i brbie
se ndeprteaz orul din material plastic
69
 se aeaz pacientul n poziie comod.
Pregtirea produsului pentru examen de laborator
se determin cantitatea de bil obinut
se eticheteaz recipientele
se trimit probele la laborator
Se reorganizeaz i se noteaz n f.o.
Accidente:
nnodarea sondei datorit contraciilor pereilor stomacali n timpul senzaiei de vrsturi
ncolcirea sondei n stomac
greuri i vrsturi
imposibilitatea drenrii bilei cauzat de un obstacol functional (spasmul sfincterului Oddi) sau anatomic
(coagularea bilei vscoase).
De evitat:
aspirarea coninutului sondei la extragerea ei
oboseala pacientului prin prelungirea duratei sondajului peste 3h
grbirea naintrii sondei
depirea duratei de execuie >31/2h.

19. RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BACTERILOGIGE (HEMOCULTURA)

DEF.: In sangele pacientului pot fi prezente microorganisme patogene precum bacterii si fungi iar acestea pot fi
puse in evidenta folosind metode microbiologice si/sau imunohistochimice
Indicatii
Hemocultura este necesara pentru precizarea diagnosticului medical cand exista suspiciunea unei infectii
severe de focar cu risc septicemic precum pielonefrite si bronhopneumonii sau endocardita infectioasa.
Totodata aceasta investigatie este indicata la pacientii cu sindrom infectios sever, sindrom febril
prelungit si la pacientii valvulari sau cu proteze valvulare si care acuza frisoane.
Materiale necesare
Laboratorul de microbiologie este obligat sa furnizeze doua seturi de recipiente ce contin medii sterile
de cultura. Un flacon este destinat pentru germeni aerobi iar celalalt pentru germeni anaerobi.
Indiferent de tipul de mediu de cultura este necesara verificarea cantitatii de sange venos care trebuie
recoltata pentru a se asigura raportul optim sange/mediu ce consta in 10 ml snge venos sau 5 ml snge
venos la 50 ml mediu de cultur (1/5 - 1/10).
Recoltarea celor doua hemoculturi se poate face in aceasi etapa (dupa aparitia frisonului) sau la interval
de 15 minute conform indicatiei medicului (interval de o ora).
Sunt necesare manusi sterile.
Betadina este folosita ca antiseptic dar pentru pacientii alergici la iod, se va folosi Cloramina
(antiseptic).
Pentru recoltarea sangelui venos sunt necesare doua seringi de 20 ml, 5 ace sterile (unul pentru recoltare,
patru pentru transferul sangelui recoltat in flacoanele cu medii de cultura.
Antiseptizarea tegumentului si dezinfectia dopurilor flacoanelor cu medii de cultura se va face folosind
tampoane sterile.
Recoltarea sngelui venos pentru hemocultur se poate face i n sistem nchis, cu dispozitive speciale
de tip Vacutainer DB, Vacuplast sau Dupont Isolator.

70
Tehnica
Pentru a evita eventuale incidente/accidente este necesar respectarea urmatoarelor indicatii:
Dupa verificarea indicatiei medicale pentru recoltarea hemoculturii si a identitatii pacientului, cadrul
medical care va efectua recoltarea se va spala pe maini, va pregati materialele necesare, va imbraca
manusile de protectie,
Pacientul va fi informat pentru o buna cooperare
Antiseptizarea tegumentelor cu Betadina (sau Cloramina)
Prin punctie venoasa periferica se vor recolta 20 ml de sange
La sfarsitul manevrei se va face antiseptizarea locului de punctie si hemostaza locala (compresiunea
locului de electie).
Dupa recoltare se va introduce sangele venos in flacoanele de hemocultura respectand etapele:
Este necesar sa se schimbe acul de recoltare cu unul steril la fiecare manipulare pentru a preveni
contaminarea
Capacul flaconului cu mediu de cultura se dezinfecteaza cu betadina inainte de introducerea celor 10 ml
sange venos.
Pentru omogenizarea probei, flaconul se va roti usor,
Evidenta instrumentarului si a materialelor folosite,
Cadrul medical dezbraca manusile folosite, se spala pe maini si le va usca
Probele biologice recoltate se vor eticheta corespunzator si vor fi trimise la laboratorul de microbiologie,
iar in buletinul care insoteste aceste probe se vor preciza datele generale ale pacientului, diagnosticul
medical prezumptiv, zona de electie a punctiei, temperatura cutanata in momentul recoltariii,
antibioticoterapia (medicamentul, doza si durata tratamentului), medicul curant al pacientului si
asistentul medical care a efectuat recoltarea.
Dupa recoltare. hemoculturile vor fi trimise la laborator, flacoanele sunt insamantate si pastrate la 36.5 -
37 grade Celsius.
Rezultatul hemoculturilor
In functie de agentul patogen implicat in urmatoarele 7-10 zile de la recoltarea probelor laboratorul de
microbiologie va comunica rezultatele,
Hemoculturile sunt urmarite zilnic macroscopic
Pozitivarea hemoculturilor se face in 2-3 zile in cazul agentilor patogeni uzuali, iar microorganismele
care se dezvolta mai lent sau necesita conditii speciale de cultura reclama un timp mai indelungat de
dezvoltare sau medii speciale de cultura
Tehnica BACTEC permite detectia macroscopica a dezvoltarii agentilor patogeni, utilizand
spectrofotometria in infrarosu pentru identificarea CO2 degajat prin metabolismul bacterian
Dupa indentificarea agentului patogen implicat, se testeaza si sensibilitatea pe care o are asupra
diverselor antibiotice, pentru ghidarea tratamentului etiologic specific.

71
72