Cdere n gol

Totul ncepe lent, fara s i dai seama, pentru ca apoi lucrurile sa se adune ncetul cu
ncetul si intr-un final sa te acapareze, fara sa iti mai dai seama de ce e in jur...i totui,
toti suntem pasari pheonix, chiar daca nu putem vedea asta tot timpul...

O strada aglomerata, trista.

Ploaie.
Frig
Cladiri vechi si degradate ... Asa te simti si tu, vechi si degradat
singuratate
noroi,
haine murdare, rupte
vant,
tristete
oameni ri n jurul tu, uitndu-se la tine cu ur,
presiune in piept

fee urate, mbrncindu-te, aruncand catre tine cuvinte taioase ca pumnalele, lovindu-te,
facandu-te sa iti amintesti tot ce a fost mai urat in viata ta, toate greselile, toti pasii gresiti,
tot esecul, toata suferinta...continui sa mergi incercand sa scapi de acest asalt al umbrelor
din tine si din afara ta, insa pe masura ce lupti, cu atat mai mult esti observat, si altii si
altii se aduna pentru a te dobora, pentru a-ti face mai dificil drumul, sa te opreasca.
te zbati sa scapi, sa evadezi din asaltul sufocant, presiunea creste, frica creste, panica,
sentimentul ca nu exista nici o portita de scapare pune stapanire din ce in ce mai mult pe
tine
lovituri din ce in ce mai puternice, le simti in tot corpul
amintiri din ce in ce mai dureroase, le simti in piept, in plex, cum te sufoca
ganduri din ce in ce mai negre, le simti in minte, senzatia e aproape fizica
haine ude si reci pe pielea ta
te simti pierdut, nu gasesti nici o cale
esti singur, in cea mai grea lupta din viata ta, fara nimeni alaturi de tine; dar nu vrei pe
nimeni. Te poti descurca singur...doar ca nu stii cum...nu gasesti drumul, insa te hotarasti
sa mai incerci
esti trantit in noroi de nenumarate ori; auzi rasete in jurul tau si in mintea ta. Pana si tu
razi de tine insuti, de cat de ratat esti. Iti amintesti toate persoanele care ti-au spus asta de
cand erai copil si pana acum. Le dai dreptate. Esti un ratat. sunt un ratat
inima incepe sa iti bata tare, o simti cum iti iese din piept
simti cum furia incepe sa te cuprinda, o furie catre tine, o furie iesita din comun. Tipi! Nu
esti suficient de bun ca sa te ridici, nu esti puternic; nu poti depasi momentul asta, nu poti
face asta! Nu ai suficienta forta, nu esti suficient de pregatit si nici suficient de destept.
Nu ai nici o putere.
simti cum ploaia cade pe tine si parca te afunzi si mai mult in noroiul in care te afli
fii puternic! auzi in minte...nici un raspuns... fii puternic am spus! ...nimic... FII
PUTERNIC, NU POT!!! raspunzi tot tu, tipand cu toate puterile pe care le mai ai
Mania se transforma intr-o tristete coplesitoare
Cedezi acestei suferinte care te cuprinde
Pangi, lacrimi iti curg pe obraz si odata cu ele parca fetele oamenilor din jur incep sa se
distorsioneze, sa nu mai fie clare, vocile lor sa fie mai joase si mai puternice, cu rasete
aproape malefice, si cuvinte de ocara; cladirile in jur, intraga strada este cuprinsa de
ploaia rece si, ca o pictura atinsa de picaturi de apa, incepe totul sa se scurga, sa se faca
valuri de gri, in nuante din ce in ce mai inchise, transformandu-se in spirale care te inghit
cu totul, de acolo de unde stai intins in noroi; vezi cum totul dispare in jur dar esti
anesteziat de durerea pe care o simti, de tristete, de gandurile care par sa nu se mai
opreasca;
esti invaluit de o spirala neagra, care te absoarbe din ce in ce mai jos; esti suspendat
undeva in obscurul acela, fara nici un sunet, fara sa zaresti nimic in jur, fara sa poti sti
cum sa faci ceva ca sa poti scapa de acolo...tipetele iti sunt mute, nimeni nu aude... esti
singur...esti pierdut. Esti intr-un vid negru. Nimic nu te mai poate ajuta acum. Singurul
lucru pe care il poti face este sa inchizi ochii, sa te lasi atras in abis, sa cazi, fara sa stii
unde, fara a-ti mai pasa. Esti pierdut. Ce mai poti face acum? Nimic. Mintea tace. Tu taci.
Te lasi absorbit...Un gand apare totusi din senin...un singur gand, care se repeta... e o
prostie, consideri tu, sunt puternic! Trebuie sa fiu puternic! dar in clipa urmatoare iti
dai seama ca nu esti...ca din aceasta gaura neagra nu poti iesi. Esti slab. sunt slab...da,
sunt slab... DA, sunt slab! Am nevoie de ajutor... Ajutor... acesta e gandul care se
repeta... deschizi usor gura si cu ultimile puteri, aproape soptit, ca pentru tine, ceri
ajutor...inchizi ochii, plangi... si intre lacrimi, ti se pare ca zaresti o sclipire. Deschizi
ochii. O lumina din ce in ce mai puternica se aproapie de tine...o simti aproape
orbitoare...cu cat se apropie mai mult, vezi un brat, imbracat cu o haina alba de panza.
Exact inainte ca mana aceea de sus sa te prinda lumina devine orbitoare si pentru o
secunda inchizi ochii pentru a te feri, iar cand ii deschizi, esti la suprafata.
In fata ta, o gaura neagra. Privesti uimit. Esti imbracat in haine albe, stralucesti. Ploaia nu
te mai uda, frigul nu iti mai atinge corpul, oamenii gri par sa nu te observe, te ignora ca si
cum nu ai exista. Incepi sa mergi incet, privind in jur. Iti simti corpul ca si cum ar pluti
peste apa, peste noroi, peste bolovani, peste griji, peste tristete, peste furie, peste
neincredere, peste singuratate, peste tot. Cu fiecare pas, esti mai puternic, esti mai departe
de gaura neagra in care ai fost. Esti mai intelept. Plutesti increzator pe strazi. Te simti ca
o pasare pheonix. Privesti oamenii din jur. Unii sunt la fel de stralucitori ca tine, altii plini
de noroi. Pasesti incet, atent la tot ce este in jurul tau. La oameni, la strazi, la cladiri, la
ploaie, la haine, la vant, la zgomote. Observi totul si atat. Esti detasat. Totul este ca un
film proiectat pe un ecran de cinema. Nimic nu te afecteaza. Nimeni nu te vede, nimeni
nu te simte, nimeni nu te mai jigneste. Esti prea puternic pentru ca ei sa te poata vedea.
Esti invizibil pentru ei. Intalnesti privirea unuia ca tine, intelegi ca te vede, insa il vezi
cum pleaca fara sa te bage in seama. Nu te afecteaza. Esti tu insuti. Esti propria ta ancora.
Pasesti in continuare, foarte ferm. Fiecare pas parca patrunde pana in centrul pamantului
dar in acelasi timp nu atinge pamantul.

Ajungi in fata unei gauri negre. Inima iti bate tare. Pentru o clipa, iti amintesti de abis, de
singuratate, de linistea asurzitoare. Iti amintesti de tot ce a fost inainte de a renaste. Te
cuprinde un sentiment ciudat. E o confuzie, o frica, nici nu stii exact. Nu stii ce sa faci.
Dar simti cum haul acela lipsit de culoare te atrage. Cunosti starea...ai trait-o...si te
hotarasti... pasesti in gaura neagra din fata ta, simti cum te absoarbe, iti amintesti din nou
senzatiile, in minte iti vin imaginile, sunetele si tot ce simteai atunci. Rememorezi fiecare
clipa, fiecare secunda traita in acel cosmar...cu toate acestea, observi. Ramai impartial.
Esti invizibil in fata a tot ce e acolo. In jurul tau este lumina. Infrangi abisul. Privesti in
jos. Observi o figura lipsita de speranta care sopteste ajutor iar atunci........intinzi mana
si o faci sa vada lumina; ii dai din lumina ta, incepi sa te indrepti spre suprafata si o faci
sa iasa din abis.