3.

1 Unde
Propagarea unei perturbatii din aproape n aproape, din regiunea unde aceasta s-a
produs ntr-o alta regiune a spatiului, se numeste unda.
Dupa natura perturbatiei care se propaga exista multe tipuri de unde, nsa fenomenele
legate de propagarea undelor admit o descriere generala. Vom exemplifica notiunile ge-
nerale referitoare la unde particularizand n cazul a doua tipuri principale de unde: un-
dele elastice si undele electromagnetice. Undele elastice sunt unde produse de oscilatii
mecanice de amplitudine mica n medii elastice (gaze, lichide, solide). Undele electromag-
netice nu au nevoie de un mediu pentru a se propaga, campurile electrice si magnetice
variabile n timp, se genereaza reciproc, din aproape n aproape.
Dupa caracterul perturbatiei care se propaga se pot evidentia unde scalare, n care
perturbatia este caracterizata de o marime scalara (~r, t) (de exemplu unde de presiune,
unde termice), unde vectoriale n care perturbatia e caracterizata de o marime vectoriala,
unde tensoriale n care marimea ce se propaga este un tensor.
Directia n care se propaga perturbatia se numeste directia de propagare a undei.
Undele vectoriale pot fi unde transversale, pentru care marimea vectoriala ce con-
stituie perturbatia este perpendiculara pe directia de deplasare si unde longitudinale,
pentru care perturbatia este n lungul directiei de propagare.
Suprafata de unda reprezinta locul geometric al punctelor care oscileaza la fel (au
aceeasi faza). Dupa forma acestei suprafete deosebim unde plane, unde cilindrice, unde
sferice, etc.
Aceste cazuri simple se pot combina rezultand unde complexe.

3.2 Unda plana

Pentru aceasta unda, toate punctele care oscileaza n
acelasi la fel (n faza) se afla ntr-un plan perpendicu-
lar pe directia de propagare. Suprafetele formate din
punctele care se misca n acelasi mod (oscilatiile au
aceeasi faza), numite suprafete de faza, sunt plane per-
pendiculare pe directia de deplasare a undei.
Consideram o unda elastica plana ce se propaga fara
atenuare pe directia axei x, cu viteza v. Sub actiunea
undei elastice, particulele mediului oscileaza n jurul
pozitiei de echilibru. Vom nota elongatia particule-
lor care oscileaza n planul perpendicular pe OX n
punctul x, la momentul t, cu (x, t) (Vom considera
deplasarea determinata de o cantitate scalara, n alte
cazuri perturbatia ntr-un punct este determinata de o
~ t)).
marime vectoriala, (x,
Fie elongatia particulelor care oscileaza n origine (0, t). Intr-un punct cu coordonata
x, perturbatia la momentul t va fi aceeeasi ca cea din origine, dar ntarziata cu timpul
necesar undei pentru a ajunge din origine n x:
x x
(x, t) = (0, t ) = f (t ) = F (x vt)
v v

1
Aceasta este forma generala a unei unde plane care se propaga n sensul pozitiv al axei x
(unde plane progresive), cu viteza v. Forma generala a unei unde plane care se propaga
n sens negativ al axei x (unde regresive) este g(t + x/v)
Pentru o unda plana care se propaga pe o directie oarecare, cu versorul directiei de
propagare ~n, ecuatia undei va fi
~n ~r
(~r, t) = f (t ).
v

3.3 Ecuatia generala a undelor

n~
~ r
Prin calcul direct vom gasi ecuatia care este satisfacuta de . Notam u = t v
.
Atunci
d u nx d
= =
x du x v du
2 n2x d2
!
d nx d u
= =
x2 du v du x v 2 du2
...
d u d
= =
t du t du
2 d2
!
d d u
= =
t2 du du t du2
Cum n2x + n2y + n2z = 1, rezulta ca unda plana este o solutie a ecuatiei

2 2 2 1 2
+ + = .
x2 y 2 z 2 v 2 t2
Aceasta ecuatie este ecuatia generala a undelor care se propaga ntr-un mediu fara
absorbtie.

3.4 Unda monocromatica plana

Consideram o unda elastica ce se propaga ntr-un mediu n care particulele mediului
interactioneaza prin forte de tip elastic. In unda monocromatica oscilatiile punctelor
mediului sunt armonice
(t) = A cos(t + )
Daca unda monocromatica este si o unda plana, dependenta de t impune si dependenta
de coordonate, deoarece, pentru o unda care se propaga pe directia axei x, de exemplu,
t intra n combinatia t x/v. O unda monocromatica plana care se propaga n sensul
pozitiv al axei x va fi
x
(x, t) = A cos (t ) (3.1)
v
este pulsatia undei, = /2 este frecventa undei, T = 2/ este perioada.
Elogatia are si o periodicitate spatiala, punctele situate n pozitiile x + si x oscileaza
la fel, (x + , t) = (x, t). se numeste lungime de unda.

2
 Lungimea de unda este distanta parcursa de unda ntr-o perioada.
2v
=vT = (3.2)

Se defineste vectorul de unda ~k ca fiind vectorul orientat dupa directia de propagare a

undei si avand modulul k = /v = 2/:

~k = 2 ~n = ~n, (3.3)
v
unde s-a notat cu ~n versorul directiei de propagare a undei.
Ecuatia undei monocromatice plane care se propaga n directia versorului ~n va fi

(~r, t) = A cos(t ~k ~r). (3.4)

Marimea = t ~k ~r poarta numele de faza undei n ~r, la momentul t. Viteza cu care

se propaga faza coincide cu viteza de deplasare a undei.
Reprezentarea prin numere complexe:
(3.10) poate fi scrisa si ca partea reala a unui numar complex
~
n o
(~r, t) = Re Aei(tk~r) .

Uneori nu mai scriem explicit partea reala, atunci cand operatiile nu amesteca partea
reala cu cea imaginara se lucreaza cu numerele complexe si se subantelege ca partea reala
se extrage n final. Astfel unda plana va fi reprezentata prin
~
(~r, t) = Aei(tk~r) .

Desi sunt foarte simple, undele monocromatice au o importanta deosebita deoarece o unda
oarecare poate fi descompusa n unde plane monocromatice (descompunere Fourier).

3.5 Unde electromagnetice. Ecuatia de propagare a

undelor electromagneice n vid.
In zona n care se afla surse ale campului electromagnetic (sarcini sau curenti care
variaza n timp) apar campuri electrice si magnetice (ce formea- za o perturbatie elec-
tromagnetica), care se propaga n vid sau n substanta departe de zona n care a aparut
perturbatia. Acest fenomen de propagare a perturbatiei electromagnetice constituie unda
electromagnetica1 . Vom studia ecuatiile care descriu propagarea undelor electromagnetice
n regiuni din afara zonei n care exista sursele producatoare ale acestor perturbatii.
Consideram un mediu liniar, omogen si izotrop, n care vectorii intensitatea campului
electric, inductia electrica, intensitatea campului magnetic si inductia magnetica sunt
legati prin relatiile de mediu:
~ = E
D ~ ; ~ = H
B ~
1
Uneori vom folosi prescurtarea u.e.m. pentru unda electromagnetica.

3
Ecuatiile Maxwell n absenta sarcinilor libere si a curentilor se scriu:
~ =0
E ; ~ =0
B
~ ~
~ = B
E ; ~ = E
B
t t
Vom elimina B ~ din aceste ecuatii. Aplicam operatiunea rotor2 celei de-a treia ecuatii
~
(legea Faraday), care devine ( E) ~ = (B) . Folosind ca un vector, relatia
t
vectoriala
~a (~b ~c) = ~b(~a ~c) ~c(~a ~b)
permite sa scriem
~ = ( E)
( E) ~ ( )E.
~
~ este zero si ca = 2 2 2
Tinand cont ca divergenta lui E x2
+ y 2
+ z 2
4, rezulta:

~ = grad(div E)
( E) ~ 4E
~ = 4E.
~

Se obtine ecuatia pentru propagarea componentelor vectorului camp electric:

~
2E
~ =
4E . (3.5)
t2
Aceasta reprezinta ecuatia undelor care se propaga fara absorbtie, cu viteza
1
v= . (3.6)

In vid, viteza undelor electromagnetice este

1
c= = 2, 99792458 108 m/s. (3.7)
0 0

Raportul n = c/v poarta numele de indicele de refractie al mediului. El arata de cate ori
viteza luminii n vid este mai mare decat viteza luminii n mediul respectiv si este egal

cu n = r r . Pentru medii nemagnetice r este apropiat de 1 (|r 1| < 105 ) si se
poate scrie

n = r .
Procedand la fel ca la stabilirea ecuatiei de propagare pentru campul electric, se poate
~ din ecuatiile Maxwell si se obtin cele trei ecuatii pentru componentele inductiei
elimina E
magnetice:
2~
4B~ = 1 B. (3.8)
v 2 t2
Propagarea se face cu aceeasi viteza (3.6) ca si n cazul campului electric.

4
 Figura 3.1: Undele plane au suprafetele de
unda plane perpendiculare pe directia de de-
plasare

Figura 3.2: Semnificatia celor doua tipuri de solutii f si g.

3.5.1 Unde electromagnetice monocromatice plane. Structura

undei electromagnetice monocromatice plane
O unda electromagnetica plana care se deplaseaza pe o directie data, pe care convenim
sa o luam ca axa x a sistemului de coordonate, reprezinta propagarea unei perturbatii n
care vectorii E~ si B
~ depind numai de coordonata x si de timpul t:

~ = E(x,
E ~ t) ; ~ = B(x,
B ~ t).

Suprafetele de unda sunt suprafete plane perpendiculare pe directia de propagare a

undei (v. fig. 3.1).
Fiecare componenta a lui E~ si a lui B
~ satisface ecuatia undelor (3.5).
2
Operatorul diferential rotor se aplica unui camp vectorial, componentele
 sale fiind date pentru un
 ~ux ~uy ~uz 
camp oarecare A(~r) prin dezvoltarea formala a determinantului A =  x y z , ~ux , ~uy , ~uz
~ ~
 
 A Ay Az 
x
fiind versorii axelor de coordonate x,y si z.

5
 Ecuatia de propagare pentru una din componente, de exemplu Ey , este

2 Ey 1 2 Ey
= 0.
x2 v 2 t2
Solutia generala a unei ecuatii de acest tip are forma generala:

Ey (x, t) = f (x vt) + g(x + vt),

f,g fiind functii oarecare. Sa consideram primul termen al membrului drept, f(x-vt).
Perturbatia din x, la momentul t, o vom gasi cu aceeasi valoare ntr-un punct x0 , la
momentul t0 , care satisface ecuatia x vt = x0 vt0 , adica x0 = x + v(t0 t) (v. fig.
3.2). Perturbatia descrisa de acest termen se propaga n sensul pozitiv al axei x, fara
absorbtie. Primul termen al solutiei descrie o unda plana progresiva. Termenul g(x+vt)
descrie o perturbatie care se propaga n sensul negativ al axei x cu viteza v.
Unda monocromatica este o unda pentru care dependenta de timp este de forma

A cos t + B sin t = A0 cos(t + 0 ).

= t + 0 se numeste faza undei monocromatice la momentul t, = 2 este pulsatia

undei, este frecventa undei (numarul de oscilatii complete ale marimilor campului n
unitatea de timp), T = 1, unde T este perioada. Drumul parcurs de unda ntr-o
perioada este lungimea de unda a undei monocromatice,

= vT.

Unda monocromatica plana are atat caracteristicile undei monocromatice, cat si ale undei
plane. O unda plana progresiva are dependenta de x si t data de variabila xv t. Pentru
unda monocromatica plana vom avea pentru fiecare componenta dependenta:
x
E (x, t) = E0 cos[( t) + 0 ] = E0 cos(k x t + 0 ),
v
unde k = v . Vectorul
~k = ~ux (3.9)
v
poarta numele de vector de unda. Expresia undei monocromatice plane care se propaga
pe o directie oarecare este, pentru fiecare componenta a campului,

E (~r, t) = E0 cos(~k ~r t + 0 ), = x, y, z. (3.10)

Reprezentarea prin numere complexe a unei unde monocromatice plane

Expresiile componentelor (3.10) se pot scrie3 :

~0 ei(~k~rt) }
~ r, t) = Re{E
E(~

unde:
~0 = (E0x ei0x , E0y ei0y , E0z ei0z ).
E
3

Aici i 1

6
Cand efectuam calcule n care campurile sunt la puterea unu se poate lucra cu expresiile
complexe pentru campuri si sa se ia partea reala la sfarsit. Subantelegand aceste lucruri,
vom lucra cu reprezentarea undei monocromatice plane prin

E(~ ~0 ei(~k~rt) .
~ r, t) = E (3.11)
Structura undei electromagnetice plane n vid
Folosind reprezentarea prin numere complexe, operatiile de derivare se transforma
simplu n operatii de nmultire,

i,
t
i~k.
Astfel, ecuatiile Maxwell pentru undele plane se scriu:
~k E
~ =0 ; ~k B
~ =0
~k E
~ = B
~ ; ~k H
~ = D.
~
De aici rezulta urmatoarele proprietatile ale u.e.m. monocromatice plane ce se propaga
ntr-un mediu liniar, omogen si izotrop, fara curenti si sarcini libere:
~ si B
a) E ~ se propaga cu aceeasi viteza,
1
v= ;

Figura 3.3: Structura undei electromag-

netice monocromatice plane.

b) marimile campurilor sunt legate prin relatia:

E
B= ;
v
c) u. e. m. plane sunt unde transversale si E ~ este perpendicular pe B~ (v. fig. 3.3);
~ B
d) E ~ defineste directia de propagare a undei.
Din relatiile anterioare rezulta intensitatea campului magnetic n unda plana:
s
~ = ~
H ~u E. (3.12)

7
3.6 Polarizarea undelor electromagnetice monocro-
matice plane
Fie o unda electromagnetica monocromatica plana care se propaga pe directia x.
Campul electric va fi situat n planul perpendicular pe aceasta directie, pe care l vom
lua ca plan (y,z). Componentele cmpului electric se scriu (eventual printr-o modificare a
originii timpului t):
Ey = Eoy cos(kx t),
Ez = Eoz cos(kx t + ).
este diferenta de faza dintre cele doua componente. In functie de valoarea lui sunt
trei cazuri distincte de orientare a vectorului camp electric.
1) Polarizarea liniara, pentru = 0 sau = (componentele pe y si z oscileaza n
faza sau n opozitie de faza).
Componentele campurilor sunt:

Ey = Eoy cos(kx t)

Ez = Eoz cos(kx t),

unde semnul - se refera la cazul n care = . Raportul celor doua componente este
mereu constant:
Ey E0y 1
= = = const.
Ez E0z tg
Campul electric E ~ oscileaza pe o dreapta, conform figurii 3.4a. Daca reprezentam o
fotografie a undei la un moment dat, vectorul camp electric arata ca n fig. 3.4b.
Directia de oscilatie si directia de propagare determina un plan numit plan de polarizare;
2) Polarizarea eliptica este atunci cand este oarecare (dar nu 0 si ).
Componentele sunt:
Ey = Eoy cos(kx t),
Ez = Eoz cos(kx t + ).

Figura 3.4: Unda electromagnetica plana polarizata liniar.

8
De unde,
Ey
= cos(kx t),
E0y
Ez
= cos(kx t) cos sin(kx t) sin .
E0z

Aceste ecuatii se pot pune sub forma:

!2
Ey
sin2 = cos2 (kx t) sin2 ,
E0y
!2
Ez Ey
cos = sin2 (kx t) sin2 .
E0z E0y
Adunand, rezulta ecuatia descrisa de varful vectorului camp electric n planul yz:
!2 2
Ey Ez Ey Ez

+ 2 cos = sin2 . (3.13)
E0y E0z E0y E0z

Varful vectorului camp electric se misca pe o elipsa. O fotografie la un moment dat a

undei electromagnetice polarizate eliptic este data n fig. 3.5 ;
3) Polarizarea circulara are loc atunci cand E0y = E0z si = 2 . In acest caz elipsa
(3.13) se transforma ntr-un cerc.
Pentru = 2 :
Ey = Eoy cos(kx t),

Ez = Eoz cos(kx t + ).
2
Intr-un punct x, la momentul t0 pentru care kx t0 = 0, varful vectorului camp electric
se afla n A (v. fig. 3.6 a)). Cnd t creste putin, kx t = , unde este o cantitate
mica pozitiva. Ez = Eoz cos( 2 ) > 0 si vectorul electric se roteste n A0 , n sens contrar
acelor de ceasornic. Se spune ca unda este polarizata circular stanga.

Figura 3.5: U.e.m polarizata eliptic

9
 Figura 3.6: Tipuri de polarizare circulara.

Pentru = 2 :
Ey = Eoy cos(kx t),

Ez = Eoz cos(kx t ).
2
Daca la momentul t0 E ~ se afla n A (v. fig. 3.6 b)), la un moment ulterior Ez =
Eoz cos( 2 ) = Eoz cos( 2 + ) < 0 si vectorul electric se roteste n A0 , n sensul acelor
de ceasornic. Se spune ca unda este polarizata circular dreapta.
Unda electromagnetica nepolarizata
Unda monocromatica plana presupune o ntindere a undei ntr-un domeniu spatial
nelimitat si o durata a undei infinita. Lumina emisa de sursele clasice este produsa prin
dezexcitarea multor atomi n acelasi timp. Durata dezexcitarii unui atom este de ordinul
a 108 s.

Proiectia campului electric pe o axa, Ey sau

Ez , rezulta prin suprapunerea campurilor
emise de acesti atomi. O masuratoare
a campului ntr-un timp mult mai mic
decat da o anumita valoare a amplitu-
dinilor componentelor E0y , E0z si a fazelor
lor. Repetand de mai multe ori masuratorile
ntr-o perioada de timp mai mica decat ,
amplitudinile si fazele relative raman con-
stante.

Dupa un timp mai mare decat , atomii care radiaza nu mai sunt cei care au radiat
nainte, astfel ca, daca masuratorile de camp se fac la un interval mai mare de cativa ,
fazele relative ntre cele doua componente pot sa fie cu totul altele, noii atomi radiind
necorelat cu cei care au emis naintea lor (amplitudinile sunt cam aceleasi cu cele ante-
rioare). Rezulta ca starea de polarizare a undei poate fi acum complet diferita de cea
anterioara, ntr-un mod imprevizibil. Directia vectorului E ~ poate fi oricare, cu aceeasi

10
Figura 3.7: Energia care trece prin suprafata d n intervalul de timp dt se afla la
momentul initial n volumul cilindrului cu generatoarea vdt.

probabilitate. O asemenea lumina se numeste complet nepolarizata (sau naturala).

3.7 Energia u.e.m plane. Intensitatea u.e.m. plane

O unda reprezinta un transport de energie din aproape n aproape, dintr-o regiune n
alta a spatiului. In cazul undelor mecanice particulele mediului prin care trece unda nu
se deplaseaza decat local, interactiunile ntre particulele mediului permitand transportul
de energie dintr-o regiune n alta. In cele ce urmeaza tratam subiectul legat de energia
transportata de unde n cazul undelor electromagnetice, dar notiunile introduse sunt
generale pentru unde de diverse tipuri.
Consideram un mediu liniar si izotrop cu D ~ = E ~ si B
~ = H.
~ Densitatea de energie
a campului electric este
1~ ~ 1
e = D E = E 2 ,
2 2
iar a campului magnetic:
1~ ~ 1 B2
m = B H = .
2 2
Densitatea de energie totala a campului electromagnetic este
1 B2
em = (E 2 + ). (3.14)
2
Pentru unda plana B = E/v, deci e = m , de unde

em = 2e = E 2 . (3.15)

Fie o u.e.m. plana ce se propaga pe directia data de versorul ~u. Viteza undei va fi
~v = v~u, iar vectorul de unda ~k = k~u. Sa consideram un element de suprafata d a carui
normala ~un formeaza unghiul cu directia de propagare ~u a undei electromagnetice. In
timpul dt prin d se scurge energia care se afla la momentul initial n volumul prismei
de baza d si de naltime vdt, cum este exemplificat n fig. 3.7. Energia depozitata de
unda n acest volum este:

dU = em dV = em vdt cos d = E 2 vcos dtd.

11
Energia care trece prin suprafata d, n unitatea de timp (puterea) este

dP = E 2 vcosd.

Intensitatea undei reprezinta energia care trece n unitatea de timp, pe unitatea de

suprafata perpendiculara pe directia de propagare a undei.
Din relatia de mai sus rezulta intensitatea undei la momentul t

I(t) = E 2 (t)v

Aceasta este intensitatea instantanee a undei, n timp ce instrumentele masoara val-

oarea medie a acestei intensitati (frecventa u.e.m. din domeniul vizibil este de ordinul
1015 Hz). Valoarea medie a intensitatii, pe care o vom numi mai departe intensitate a
undei, va fi:
t T
1Z 0 0 1Z
Imed = I(t )dt = I(t0 )dt0 ,
t T
0 0

deoarece timpul t corespunde unui numar mare de perioade ale undei. Pentru o unda
electromagnetica monocromatica plana E = E0 cos(kx t) si se obtine4 :
T ZT s
1Z 2 21 2 1 2 1 2
I= vE dt = vE0 cos (kx t)dt = vE0 = E .
T T 2 2 0
0 0

Intensitatea undei electromagnetice monocromatice plane este:

s
1 2 1 n 2
I= E = E , (3.16)
2 0 2 Z0 0
q
unde Z0 = 00 = 377 este impedanta vidului, iar n este indicele de refractie al mediului.
Daca se foloseste reprezentarea prin numere complexe, intensitatea medie va fi:
s
1
I= EE .
2

3.8 Unde sferice

Suprafetele de unda sunt sfere cu centrul n punctul unde se afla sursa.
Considerand originea n punctul unde se afla sursa, marimile care caracterizeaza unda
depind doar de r si t (nu si de coordonatele si ). In cazul undelor care se propaga fara
absorbtie, fluxul de energie prin orice suprafata sferica cu centrul n sursa este constant.
Rezulta
= 4r2 I = const
4
Exemplificam calculul integralei:
ZT Z2 Z2
1 2 1 2 1 1 cos 2(kx u) 1
cos (kx t)dt = cos (kx u)du = du = .
T 2 2 2 2
0 0 0

12
Dar intensitatea undei este proportionala cu patratul amplitudinii, astfel ca

r2 A2 = const,

deci
A0
. A(r) =
r
Elongatiile particulelor n unda sferica progresiva monocromatica se scriu
A0
(r, t) = cos(t kr). (3.17)
r
Acest lucru se poate vedea matematic scriind ecuatia undelor n coordonate sferice. Trecand de la coordonatele
carteziene x, y, z, la coordonatele sferice r, , , laplaceeanul se scrie

1 2 1 1 2
= 2
(r )+ 2 (sin ) + 2 2
.
r r r r sin r sin 2

Pentru unda sferica nu avem dependenta marimilor de unghiuri, (~

r, t) = (r, t), astfel ca ecuatia undelor se scrie

1 2 1 2 (r, t)
2
(r )(r, t) = 2 .
r r r v t2

Cu schimbarea de variabila r (r, t) = (r, t), rezulta ecuatia pentru eta,

2 (r, t) 1 2 (r, t)
2
= 2 .
t v t2

Aceasta este ecuatia undei plane n care x este schimbat cu r. Solutia unda monocromatica progresiva va fi
= A0 cos(t kr), sau
A0
(r, t) = cos(t kr).
r

3.9 Dispersia undelor. Pachet de unda. Viteza de

grup
Fenomenul de dispersie apare atunci cand viteza de propagare a undelor monocro-
matice (viteza de faza) depinde de frecventa undei (sau de lungimea de unda), c = c()).
O unda monocromatica este infinita n spatiu si
timp. Ea nu poarta informatie. Semnalele sunt
nsa suprapuneri de unde monocromatice. Un grup
(pachet) de unde reprezinta un ansamblu de unde
monocromatice cu frecvente apropiate ntre ele si
vectori de unda apropiati ntre ei. Amplitudinea pa-
chetului (a semnalului) se propaga n spatiu. Maxi-
mul amplitudinii (deci si al densitatii de energie)
se propaga cu o viteza numita viteza de grup, vg .
a) Mai departe vom considera unde monocromatice plane care se propaga pe directia
x. Vom adopta reprezentarea n complex a undei monocromatice plane (v. sectiunea unde
monocromatice plane), (x, t) = Aei(tkx) . k este vectorul de unda, k = /c = 2/ sau
= c k. Relatia = (k) poarta numele de relatie de dispersie.

13
 Fie un grup de unde monocromatice cu vectorul de unda k ntr-un interval ngust n
jurul unui vector de unda k0 , (k0 k, k0 + k):
k0Z+k

(x, t) = A(k)ei(tkx) dk. (3.18)

k0 k

d 
Fie = k k0 . Atunci 0 + dk
 , iar A(k) A(k0 ). Pachetul de unde devine
k0

Zk sin( d  t x)k

dk |
i( d tx) dk
(x, t) = A(k0 )ei(0 tk0 x) e k0
d = 2A(k0 ) k0 ei(0 tk0 x) .
d 
k
( dk k0
 t x)

Notand = ( d  t x)k, se poate scrie

dk k0

sin (x, t) i(0 tk0 x)

(x, t) = 2A(k0 )k e .
(x, t)

Aceasta unda poate fi interpretata ca o unda monocromatica cu vector de unda k0 , dar cu

o amplitudine care depinde de x si t. Amplitudinea este determinata de factorul sin/,
care este reprezentat n figura 3.8. Maximul corespunde la = 0, adica

Figura 3.8: Functia sin/ are un maxim ascutit n jurul lui = 0.


d 
 t x = 0.
dk k0

Acest maxim al amplitudinii se propaga pe axa x cu viteza


x d 
vg = =  . (3.19)
t dk k0

14
Aceasta este viteza de grup5
b) Relatia care da viteza de grup se poate deduce usor n cazul compunerii a doua
unde monocromatice plane ce se propaga n sensul axei Ox, cu pulstiile 1,2 si vectorii de
unda k1,2 . Viteza de grup este viteza cu care se propaga maximul amplitudinii pachetului
format cu cele doua unde. Acest maxim se va gasi la un moment t n punctul n care fazele
coincid (sau difera prin 2n). Scriind fazele celor doua unde care se compun, rezulta ca
aceste puncte satisfac relatia
1 t k1 x = 2 t k2 x
La momentul t + t, maximul s-a deplasat cu x fata de vechile pozitii,
1 (t + t) k1 (x + x) = 2 (t + t) k2 (x + x).
Rezulta viteza de grup
x 2 1
=
vg = = .
t k2 k1 k
Daca mediul este nedispersiv (c nu depinde de k), vg = c, viteza de grup este egala
cu viteza de faza a componentelor pachetului de unde.
In figura se compun doua unde cu frecvente putin
diferite. Cele doua unde au aceeasi viteza de faza
c (independenta deci de frecventa). Se poate scrie
1 = ck1 , 2 = ck2 . Rezulta = c k si vg = vf
(cum se poate vedea si n figura, cele doua unde care
se compun si maximul rezultantei se deplaseaza cu
aceeasi viteza).
Pentru un punct fixat, semnalul are o amplitudine ce
depinde de frecventa. Acest fenomen poarta numele
de batai.a
a
Prelucrat dupa D. Russel, referinta anterioara.
Atunci cand se cunoaste dependenta c = c(), o relatie utila este formula Rayleigh:
d d(ck) dc dc
vg = = =c+k =c .
dk dk dk d
In cazul n care dc/d > 0 (dispersie normala), viteza de grup este mai mica decat viteza
de faza. Pentru o variatie mare a vitezei cu , viteza de grup poate deveni negativa (de
sens contrar vitezei de faza).
In aceasta figura este prezentat cazul interesant cand viteza
de grup a pachetului de unda (n figura maximul ampli-
tudinii semnalului compus se deplaseaza spre dreapta) este
de semn opus vitezei de faza a undelor componente (spre
stanga).(Wikipedia)
In general viteza de grup da viteza cu care se transmite energia semnalului sau a
informatiei. Pentru o serie de cazuri speciale (ca si n exemplul de mai sus) acest lucru
nu mai este adevarat. 6
5
In cazul propagarii n spatiul tridimensional dupa vectorul de unda ~k, ~vg = d
d~
k
, adica vgx =
kx ,

vgy = k y
, vgz = kz
.
6
Pentru aceasta sectiune recomand exemplele de la adresa

15
3.10 Principiul Huyghens. Reflexia si refractia un-
delor
Consideram un ecran n care e practicat un orificiu
de dimensiuni foarte mici. O unda plana care cade pe
ecran va face ca propagarea undei dincolo de orificiu
sa se faca ca si cum orificiul devine o sursa de unde
sferice ( cu perturbatii la marginea zonei de propa-
gare), asa cum se vede n figura (din Wikipedia).
O serie de explicatii calitative ale unor fenomene
legate de propagarea undelor si derivarea legilor re-
flexiei si refractiei poate fi facuta cu ajutorul princip-
iului Huyghens (1690):
Fiecare punct al mediului la care a ajuns frontul de unda constituie o noua sursa de
oscilatii care se propaga nainte sub forma de unde sferice. Infasuratoarea tuturor acestor
suprafete de unda elementare da noul front de unda.
O ilustrare a acestui principiu este data n partea stanga din figura alaturata (a)).
Desi n enunt se refera la frontul de unda, principiul este valabil pentru orice suprafata
n care punctele mediului oscileaza n faza (suprafata de de unda). Undele secundare
au aceeasi viteza cu viteza de faza a undei, astfel ca si nfasuratoarea se deplaseaza cu
aceeasi viteza.

In partea dreapta a figurii de mai sus (b)) folosim constructia Huyghens pentru ex-
plicarea legilor reflexiei si refractiei. Unda plana cu suprafata de unda AB ajunge n A
la momentul zero. Fie t intervalul de timp n care unda ajunge din B n C. Viteza
de faza a undei n primul mediu (mediul din care vine unda) o notam cu c1 , iar n al
doilea mediu cu c2 . In momentul n care suprafata de unda ajunge n A, acest punct
devine sursa de unde secundare si acest lucru se ntampla treptat cu toate punctele de
http://www.falstad.com/dispersion/e-index.html O serie de animatii cu ilustrari ale fenomenelor legate
de unde se gasesc la http://www.animations.physics.unsw.edu.au/waves-sound/

16
pe AC. Infasuratoarea undelor secundare n primul mediu da suprafata de unda a undei
reflectate, iar nfasuratoarea undelor secundare din al doilea mediu da suprafata de unda
a undei transmise n al doilea mediu (unda refractata). Unghiul ACA 0 este egal cu r
(ambele dau mpreuna cu A AC 0 unghiul de /2), astfel A AC 0 = r. Deasemenea

2
= i. Cum AA = c1 t = BC, triungiurile dreptunghice ABC si AA0 C sunt
BCA 0
2
egale.
Rezulta legea reflexiei: unghiul de incidenta este egal cu unghiul de reflexie.
In mediul al doilea, unghiul ACA este egal cu t, ca unghiuri cu laturi perpendiculare.
Cum AA = c2 t, rezulta c2 t = AC sin t. Din triunghiul ABC rezulta BC = c1 t =
AC sin i. Impartind, rezulta legea refractiei (legea Snell):

sin i c1
=
sin t c2

In plus, pentru ambele fenomene, vectorul de unda al undei incidente, normala la suprafata
de separare a celor doua medii, vectorul de unda al undei reflectate sau al undei refractate
sunt n acelasi plan.
Daca c1 > c2 unda refractata se apropie de normala.
Daca c2 > c1 unda refractata se ndeparteaza de normala. Pentru un unghi de
incidenta mai mare decat o valoare limita unda nu mai trece n al doilea mediu. Are
loc fenomenul de reflexie totala. Unghiul limita este unghiul de incidenta pentru care
unghiul de refractie este /2,
c1
sin il = <1
c2
In cazul reflexiei totale unda patrunde n al doilea mediu pe o distanta foarte mica, fiind
atenuata rapid. Daca al doilea mediu este foarte subtire, urmat din nou de primul mediu,
o parte din unda trece stratul subtire din mijloc. Efectul poarta numele de efect tunel.

Animatia de mai sus prezinta aplicarea principiului Huyghens la constructia frontului

de unda la reflexia si refractia undei.

17
3.11 Interferenta
Daca exista mai multe surse de oscilatii, un punct al mediului se misca dupa rezul-
tanta obtinuta prin compunerea acestor oscilatii. Elongatia rezultanta se compune vec-
torial din suma elongatiilor produse separat de fiecare oscilatie (principiul suprapunerii
independente).
Fenomenul suprapunerii undelor, cu ntarirea sau slabirea reciproca a oscilatiilor,
reprezinta interferenta undelor. Acest fenomen, specific undelor, l vom trata referitor la
undele luminoase.
Prin suprapunerea a doua sau mai multe unde luminoase intensitatea undei rezultante
n zona suprapunerii poate varia prin succesiuni de maxime si minime.

Fie doua unde monocromatice plane

provenind de la sursele S1 si S2 care se
suprapun n punctul P. Presupunem ca
undele sunt polarizate n acelasi plan.
Campurile produse de fiecare unda n P vor
fi:
E1 = E01 cos(k1 d1 1 t + 1 ),
E2 = E02 cos(k2 d2 2 t + 2 ).

Campul electric total n P este suma campurilor produse de fiecare unda,

E = E1 + E2 ,

iar intensitatea mediata n timp va fi7 :

s s
2
I= E (t) = (E 2 + E22 + 2E1 E2 ).
1
q q q
2
Tinand cont de faptul ca I1 = / E12 (t) = 1/2 /E01 si I2 = / E22 (t) =
q
2
1/2 /E02 , rezulta
q q
I = I1 + I2 + 4 I1 I2 cos(k1 d1 1 t + 1 ) cos(k2 d2 2 t + 2 ).

Cum cos cos = 21 [cos( + ) + cos( )], se poate scrie:

q q
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 [cos(0 + r t)+

+cos([k1 d1 + k2 d2 (1 + 2 )t + 1 + 2 ],
unde am notat cu 0 = 1 2 diferenta ntre fazele initiale ale celor doua unde si
cu r = k1 d1 k2 d2 diferenta de faza produsa de diferenta de drum optic n punctul
7 1
R
Medierea n timp este notata prin bararea exresiei: E 2 0
E 2 (t)dt.

18
P pentru cele doua unde, n1 d1 n2 d2 . Medierea n timp se face pe o durata ce contine
foarte multe perioade, astfel ca ultimul termen este zero. Daca 1 6= 2 se anuleaza si
primul termen, astfel ca
I = I1 + I2 .
Acelasi lucru se ntampla si daca 1 = 2 , dar fazele celor doua unde sunt complet
necorelate si pe durata medierii diferenta de faza fluctueaza puternic, astfel ca medierea
cosinusului da 0. Asemenea unde se numesc unde necoerente.
Daca 1 = 2 , iar diferentele de faza 0 si r nu variaza n timp, rezulta
q q
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos(0 + r ). (3.20)

In punctele n care 0 + r = 2m, cu m numar ntreg, intensitatea are valoarea

maxima q q
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 ,
iar acolo unde 0 + r = (2m + 1), intensitatea rezultata are valoare minima
q q
I = I1 + I2 2 I1 I2 .

Aceste unde se numesc unde coerente. Conditia ca doua unde sa fie coerente este ca
undele sa fie polarizate n acelasi plan, sa aiba aceeasi frecventa si diferenta de faza sa
fie constanta n timp.
Fenomenele de interferenta sunt acele fenomene care apar la suprapunerea undelor
coerente (interferenta stationara).
In tratarea de mai sus, cele doua surse oscileaza monocromatic un timp infinit si au o
frecventa bine determinata. Sursele de lumina obisnuita produc lumina prin dezexcitarea
unui numar foarte mare de atomi. Dezexcitarea unui atom se face ntr-un interval de
timp de ordinul a 108 s. Aceasta duce la o mica largime spectrala a undei emise de un
atom (
107 ), dar si la faptul ca undele emise la intervale mai mari de 108 s vor
avea fazele necorelate, ceea ce face ca undele care provin din puncte diferite ale sursei
sau de la doua surse clasice diferite sa nu fie coerente.
In cazul general putem considera ca trenurile de unda care se suprapun sunt mai mult
sau mai putin corelate, astfel ncat situatia de coerenta care a condus la relatia (3.20)
este realizata doar pe o fractiune din timpul de mediere , astfel ca se poate scrie
q q
I = I1 + I2 + 2 I1 I2 cos(0 + r ),

unde 0 1 reprezinta gradul de coerenta a celor doua surse. Pentru = 1 undele

sunt complet coerente, iar pentru = 0 sunt necoerente.
Acest grad de coerenta determina vizibilitatea franjelor. Definim vizibilitatea franjelor
Imax Imin
V = ,
Imax + Imin
Imax(min) reprezentand vizibilitatea maxima sau minima a doua franje alaturate.
Pentru I1 = I2 = I0 , rezulta V = .
Pentru obtinerea undelor coerente se foloseste: a) divizarea frontului undei; b) di-
vizarea amplitudinii.

19
 Figura 3.9: Dispozitivul Young

a) Observarea interferentei prin divizarea frontului de unda

1. Dispozitivul Young este primul dispozitiv de interferenta realizat n laborator
(Young, 1801). Lumina care vine de la o sursa S punctiforma cade pe doua orificii
de dimensiuni mici, practicate ntr-un ecran, S1 si S2 (v. fig.3.9). Acestea devin surse de
oscilatii secundare, cu amplitudinea si faza date de unda care soseste n S1 0 siS2 (daca S
este simetric fata de S1,2 , faza initiala a surselor din S1 si S2 este aceeasi). Astfel sursele
S1 si S2 au diferente de faza constante (daca ele sunt produse de aceeasi suprafata de
unda). Figura de interferenta se observa pe un ecran aflat la distanta D de cele doua
surse (D >> d, unde d este distanta dintre S1 si S2 ). Sa analizam intensitatea luminii
produsa n M, la distanta x de punctul O n care dreapta SO ntalneste ecranul. Aplicam
relatia (3.20), cu 0 = 0 si r = k1 d1 k2 d2 = 2
n, fiind diferenta ntre drumurile
parcurse de fiecare unda. S-a presupus ca cele doua unde se propaga n acelasi mediu.
Pentru D >> d, sin tg = x/D si
dx
d sin .
D
Maximele se obtin n punctele n care diferenta de faza este un multiplu ntreg de 2,
ceea ce duce la conditia de maxim

= m m = 0, 1, 2, ... (3.21)

Minimele se obtin n acele puncte M pentru care este ndeplinita conditia

= (2m0 1) m0 = 0, 1, 2, ... (3.22)

Distanta dintre doua maxime (sau minime) se numeste interfranja si are valoarea
D
i= . (3.23)
d
Daca se masoara interfranja, cunoscand D si d, se poate calcula lungimea de unda. Cu
acest dispozitiv Young a masurat pentru prima data lungimea de unda a luminii.
Punctele pentru care diferenta de drum este constanta, d1 d2 = const., dau
suprafetele din spatiu pentru care iluminarea este constanta. Aceste suprafete sunt hiper-
boloizi de revolutie cu focarele n S1 si S2 . Franjele observate pe ecran sunt rezultate prin

20
intersectia (acestor hiperboloizi) lor cu planul de observatie. Deoarece zona de observatie
este o zona redusa n jurul punctului O0 franjele apar rectilinii. Daca n locul sursei
punctiforme se utilizeaza o sursa sub forma unei fante luminoase fine, iar orificiile sunt
fante paralele cu fanta sursei, fiecare punct al sursei este incoerent n raport cu celelalte
si pe ecran rezulta franje de interferenta paralele cu fantele.
Pentru a se obtine interferenta trebuie ca cele doua unde care se compun sa fie emise de
aceeasi dezexcitare a atomului (atomilor), adica ele trebuie sa fie emise la un interval mai
mic de c = 108 s (aceasta durata poarta numele de timp de coerenta). Pentru aceasta
trebuie ca diferenta de drum ntre cele doua unde sa fie mai mica decat xc = c c.
Aceasta lungime poarta numele de lungime de coerenta. Pentru sursele clasice (cu c dat
mai sus) lungimea de coerenta este de 3m. Pentru laseri timpii de coerenta sunt de 103 s,
iar lungimile de coerenta sunt de ordinul sutelor de kilometri.
Deasemenea, ntinderea spatiala a surselor are influenta asupra franjelor de interferenta
(deci asupra coerentei). Consideram o sursa S extinsa. Fie A si B doua puncte situate la
marginile extreme ale sursei. Acestea produc maxime de interferenta pe ecran n punctele
P si P 0 . Astfel, franja luminoasa este extinsa ntre P si P 0 din cauza maximelor create
de punctele sursei dintre A si B. Pentru ca sa se observe franje luminoase distincte este
necesar ca urmatorul maxim dat de punctele din A sa fie dincolo de P 0 .
b)Obtinerea interferentei prin divizarea amplitudinii fasciculului: fasciculul incident
este divizat n doua fascicule care se suprapun apoi n regiunea n care se observa
interferenta.
Interferenta produsa de o lama cu fete-plan paralele
Sa consideram o raza din fasciculul inci-
dent. Presupunem ca primul mediu este
aerul cu indicele de refractie aproxima-
tiv 1, iar lama are indicele de refractie n
si grosimea d. Interferenta se realizeaza
cu raza reflectata la fata superioara a
lamei si raza care, dupa refractia prin
lama, este reflectata pe fata inferioara
a lamei. Diferenta de drum optic va
fi = 2nAB (AD + 2 , unde am
tinut cont ca la reflexia pe fata supe-
rioara a lamei are loc o schimbare de
faza de pentru unda reflectata. Cum
AB = cosd r si AD = 2A0 Bsin i. Folosind
si legea Snell (valabila si la refractia
u.e.m), sin i = n sin r,
1
= 2nd 2d tg r sin i /2 = 2nd cos r /2
cos r
Daca d este constant se vor obtine franje de egala nclinare. Maximele satisfac conditia:

2nd cos r = (2m + 1)/2 m = nr. intreg

iar minimele pentru

2nd cos r = m

21
3.12 Unde stationare
Analizam propagarea undelor elastice transversale ntr-o coarda. Consideram cazul n
care unda directa se compune cu unda reflectata pe aceeasi directie Ox. In urma reflexiei,
unda reflectata este defazata fata de unda incidenta cu un anumit unghi . Presupunem
ca unda reflectata are aceeasi amplitudine ca si unda incidenta. Unda directa se scrie
1 (x, t) = A cos(t kx), iar cea reflectata 2 (x, t) = A cos(t + kx + ). Elongatia
rezultata n urma compunerii va fi

(x, t) = A cos(t kx) + A cos(t + kx + ) = 2A cos(kx + ) cos(t + )
2 2
Un asemenea caz este prezentat n figura urmatoare.8

Figura prezinta suprapunerea undei directe

(partea de sus a cadrului), cu unda reflectata (mi-
jlocul figurii). Unda rezultata este prezentata n
partea de jos a figurii.

Caracteristic este separarea rezultatului n doi factori: unul care variaza sinusoidal
spatial si altul care variaza sinusoidal temporal. O asemenea unda se numeste unda
stationara. Amplitudinea variaza sinusoidal cu pozitia. Exista puncte unde amplitudinea
este zero, acestea se numesc noduri, si puncte unde amplitudinea este maxima, acestea
se numesc ventre. Intre doua noduri vecine, toate punctele mediului oscileaza n faza.
Intr-o coarda excitata (sau n tuburile sonore) se formeaza unde stationare. Sunetul
emis de un asemenea instrument este format dintr-o suprapunere de asemenea unde
stationare. Frecventele posibile ale acestor unde stationare se numesc frecventele proprii
ale acelui instrument. Ele sunt un multiplu ntreg de frecventa fundamentala (prima
armonica).

In figura de mai sus sunt prezentate primele trei unde stationare posibile ntr-o coarda
fixata la ambele capete.9 Daca l este lungimea corzii (n figura l = 1(n unitati arbitrare)),
lungimea de unda pentru prima armonica (n partea stanga a figurii), = 2l, astfel ca
frecventa fundamentala este
c
1 =
2l
unde c este viteza undei n coarda. Frecventele celorlalte armonici sunt multiplu de
aceasta frecventa fundamentala, n = n1 . In figura, n partea din mijloc n = 2, iar n
partea dreapta n = 3. Sunetul rezultat n urma unei excitatii a corzii va fi o suprapunere
a acestor armonici.
8
Animation courtesy of Dr. Daniel Russell, Grad.Prog.Acoustics, Penn State, accesibil la
http://www.acs.psu.edu/drussell/demos.html
9
Courtesy of Dr Akira Hirose, adresa http://physics.usask.ca/hirose/ep225/anim.htm

22
3.13 Difractia luminii
Difractia a fost descoperita de catre Grimaldi n 1665 si reprezinta fenomenele care
apar atunci cand suprafata de unda a luminii este limitata de prezenta unor obstacole.
In prezenta obstacolelor se constata abateri de la propagarea rectilinie a luminii, n zona
de umbra geometrica a obstacolelor existand zone luminate sau unde ar trebui sa fie
iluminare uniforma aparand zone de maxim sau minim de iluminare. Modul de tratare
al acestor fenomene este diferit n functie de dimensiunile orificilor sau ale obstacolelor n
raport cu lungimea de unda: cand obstacolele sau zonele lacunare sunt comparabile cu
lungimea de unda a luminii (difractia electromagnetica) si cand dimensiunile obstacolelor
sunt mult mai mari decat lungimea de unda (difractia optica). Vom studia acest ultim
caz, cand problema se poate simplifica prin o serie de aproximatii. O alta distinctie
trebuie facuta pentru cazul n care sursa luminoasa si punctul de observatie se afla la
distanta foarte mare de ecran (la infinit), aceasta fiind denumita difractie Fraunhofer
si cazul cand sursa sau punctul de observatie nu ndeplinesc aceasta cerinta - difractie
Fresnel. In cele ce urmeaza vom trata difractia Fraunhofer ntr-un mod simplificat, pe
baza principiului Huygens (unda luminoasa poate fi reprezentata n orice punct care se
gaseste n afara unei suprafete date ca o suprapunere a undelor secundare produse de
surse fictive repartizate omogen pe suprafetele respective, avand amplitudinea si faza
oscilatiei produsa de sursa S n punctul respectiv al suprafetei) (adaptare dupa Cursul de
Fizica Berkeley, vol III - F. S. Crawford , Unde - Editura Didactica si Pedagogica, Buc.,
1983).

3.13.1 Difractie Fraunhofer pe o fanta ngusta

Fie o fanta cu latimea ` mult mai mica decat lungimea L a fantei (` << L). Sursa
fiind foarte ndepartata de ecran fasciculul de lumina incident este un fascicul paralel
(toate razele din fasciculul incident cad sub acelasi unghi pe fanta). Fie axa Y n lungul
fantei, planul XY fiind planul ecranului. Axa Z o luam perpendiculara pe planul fantei.
Fasciculul incident cade normal pe ecran. Analizam intensitatea fasciculului transmis la
unghiul fata de normala.
Impartim fanta n M fante identice de
largime d = M` , apoi facem M sa tinda catre
infinit. Pentru M , d 0, dar pro-
dusul dM = ` ramane constant. Fiecare
fasie contribuie cu amplitudinea A, pro-
dusul M A tinzand catre o valoare constanta,
M A E0 , pentru M . Contributia n
punctul P a fasiei j este

Ej = Aei(krj t)

cu
r2 = r1 + d sin
..
.
rM = r1 + (M 1)d sin

23
 Figura 3.10: Distributia intensitatii luminii care a trecut printr-o fanta de latime `.

Undea n punctul P va fi

aM 1
E = Aeit [eikr1 +. . . eikrM ] = Aeit eikr1 [1+eikd sin +. . .+ei(M 1)kd sin ] = Aeit eikr1 ,
a1
unde am notat a = eikd sin = ei2 . Rezulta
eiM sin M
E = Aeit eikr1
ei sin
Cand M , sinusul de la numitor se aproximeaza cu argumentul, sin ' =
kl sin
2M
. De asemenea, M d = ` si AM E0 , cand M . Notand

k` sin `
= = sin , (3.24)
2
rezulta
eiM sin
E = E0 ei(kr1 t) (3.25)
ei
Cum intensitatea este I EE , intensitatea n P este data de

sin2
I = I0 . (3.26)
2
Distributia de intensitate este reprezentata n figura 3.10. Maximul de intensitate se
observa pentru = 0, adica pe directia fasciculului incident(lim (sin /) = 1). Pozitia
0

24
minimelor este data de conditia ca numaratorul sa se anuleze, dar numitorul sa fie diferit
de zero:
sin = 0 = m, m = 1, 2, ...
Rezulta minime pe directiile:

sin min = m m = 1, 2, . . .
`
Maximele se afla din conditia

sin2
!
d
= 0 cu sin 6= 0
d 2

Rezulta ecuatia transcendenta

tg = ,
care are solutiile = 0; 1, 43, 2, 46, ... Directiile pentru care intensitatea este maxima
sunt date de:

sin max = m0 m0 = 0; 1, 43; 2, 46; . . .
`
Maximele pentru 6= 0 sunt mai mici decat maximul de la = 0, cu atat mai mult
cu cat creste ordinul minimului. Pentru ` mare (` > 102 ), practic toata lumina este
concentrata n maximul central. In absenta difractiei intensitatea ar fi diferita de zero
doar pe directia fasciculului incident ( = 0). Pe masura ce ` scade, creste domeniul
unghiular n care este difractata lumina ce trece prin fanta.
Pentru o apertura circulara zonele de minim sunt inele ntunecate, primul inel formandu-
se la min = 0, 61 R , R fiind raza orificiului. Difractia pe o apertura circulara se produce
si n tuburile instrumentelor optice, determinand rezolutia unghiulara a acestora. Pentru
a deosebi doua puncte luminoase este necesar ca cel putin maximul de difractie al unei
surse sa cada n pozitia corespunzatoare minimului petei de difractie a celeilalte surse:

relativ > 0, 61 .
R
Astfel, rezolutia unghiulara a unui telescop este cu atat mai buna, cu cat raza telescopului
este mai mare.

3.13.2 Reteaua de difractie

Reteaua de difractie este constituita din N fante transparente, paralele, de latime `,
dispuse la distanta a una fata de alta. a poarta numele de constanta retelei. Consideram
ca lungimea fantelor este mult mai mare decat latimea lor, ca si n paragraful precedent.

25
 Campul electric ntr-un punct n care sunt adunate razele
difractate la unghiul (la infinit sau n planul focal al
unei lentile) se obtine adunand contributiile celor N fante.
Contributia unei fante este data de 3.25. Pentru cele N
fante,
sin ikr1
E = E0 eit [e + eikr2 + ... + eikrN ],

unde nu am mai scris factorul eiM /ei , acesta dand un
factor egal cu unitatea n expresia intensitatii.
Aici
r2 = r1 + a sin
..
.
rN = r1 + (N 1)a sin
Notand
ka sin a
= = sin , (3.27)
2
se obtine
sin sin ei2N 1
E = E0 ei(kr1 t) [1 + eika sin + ... + ei(N 1)ka sin ] = E0 ei(kr1 t)
e2i 1
sin eiN sin N
E = E0 ei(kr1 t)
ei sin
Cum I E E, rezulta distributia intensitatii data de reteaua de difractie:
sin2 sin2 N
I = I0 . (3.28)
2 sin2
sin2 N
Factorul sin2
este produs de interferenta celor N fascicule transmise de fantele retelei.
2
sin
Factorul 2
apare datorita difractiei pe
fiecare fanta. Figura 3.11 prezinta aspectul
intensitatii n functie de sinusul unghiului de observatie. Maximele principale pe care
le-am discutat la interferenta multipla sunt modulate de difractia pe fiecare fanta.
2 N
Factorul sin sin2
este maxim pentru sin = 0, adica:
a sin = m m = 0, 1, 2, ... (3.29)
Aceasta este formula retelei de difractie. Se vede ca ea permite sa se calculeze lungimea
de unda a radiatiei luminoase daca se masoara pozitia maximului si se cunoaste ordinul
maximului, m, si constanta retelei. Daca fasciculul luminos contine mai multe lungimi de
unda, pozitia maximelor de acelasi ordin depinde de lungimea de unda, n afara maximului
corespunzator lui m = 0.
Posibilitatea de separare a doua maxime vecine, corespunzatoare a doua lungimi de
unda apropiate, este data de pozitia primului minim ce urmeaza dupa un maxim principal.
Pozitia minimelor este data de conditia sinN = 0, dar cu sin 6= 0, adica
a sin = m0 N m0 = 1, ..., N 1

26
Figura 3.11: Intensitatea transmisa de o retea de difractie n functie de sin (pentru
incidenta normala).

Primul minim este departat de maximul principal cu sin = Na .

Pentru a separa doua lungimi de unda apropiate trebuie ca maximul corespunzator
unei lungimi de unda sa fie cel putin n pozitia primului minim de langa maximul core-
spunzator celeilalte lungimi de unda (criteriul Rayleigh).
Factorul de difractie face ca intensitatea maximelor principale sa scada cu cresterea
ordinului. Minimul acestui factor este la sin = ` .

3.14 Holografia
O aplicatie importanta a fenomenelor de interferenta si difractie este holografia. Fo-
tografia obisnuita nregistreaza informatia privind intensitatea luminii care vine de la
obiectul de fotografiat. In anul 1948 fizicianul Denis Gabor propune o metoda de fo-
tografiere care nregistreaza atat informatia privind intensitatea luminii (amplitudinea)
care vine de la obiect, cat si faza acesteia, pe baza fenomenelor de interferenta si difractie.
Pana la aparitia laserului (n 1960) aceasta metoda nu s-a dezvoltat din lipsa unei surse
coerente de intensitate corespunzatoare. Prima holograma folosind un laser de He-Ne a
fost realizata de fizicienii E. Leith si J. Upatniekes n 1962.
Obtinerea unei holograme implica nregistrarea figurii de interferenta ntre un fascicul
de lumina care este reflectat de obiect si un fascicul de referinta, coerent cu primul. Pentru
a se preveni deplasari de ordinul lungimii de unda, dispozitivul trebuie sa fie montat pe
o suprafata rigida montata pe un absorbant corespunzator al perturbatiilor mecanice.
Figura de interferenta este nregistrata ntr-o emulsie fotografica. Emulsia fotografica
trebuie sa aiba o foarte mare rezolutie pentru a nregistra o mare densitate de franje de
interferenta.

27
 In figura se prezinta schema
nregistrarii unei holograme de
tip transmisie. In acest tip de
holograma fasciculul obiect si fas-
ciculul de referinta cad pe emulsia
fotografica din aceeasi parte a
emulsiei.

Un alt tip de holograma se obtine

folosind fasciculul obiect si cel de
referinta venind din fetele opuse ale
emulsiei fotografice.

Pentru reconstructia obiectului fotografiat

se ilumineaza holograma cu un fascicul de
referinta identic cu cel cu care s-a facut
nregistrarea. Fasciculul de referinta se
difracta n holograma, iar un observator
privind prin holograma va vedea imaginea
tridimensionala a obiectului. Aceasta imag-
ine ofera toate efectele de perspectiva ca ale
originalului sau schimbarea imaginii odata
cu schimbarea directiei de observatie, asa
cum se comporta un obiect tridimensional.
Astfel, holograma da imaginea tridimen-
sionala a obiectului. In figura urmatoare
se prezinta imaginile care pot fi obser-
vate privind o holograma din doua puncte
diferite.

28
 Nu exista o corespondenta unu la unu ntre punctele hologramei si punctele obiectului.
Un punct al obiectului are imaginea n toate punctele hologramei. Chiar daca holograma
se sparge, fiecare portiune da imaginea completa a obiectului.
In plus, pe aceeasi holograma se pot nregistra imagini diferite, folosin fascicule de
referinta diferite. La reconstructie, folosirea unui anumit fascicul de referinta va da
imaginea nregistrata cu acel fascicul de referinta, celelalte imagini nefiind vizibile.

29