Porumbeii

Au fost odat, ncepu printele Fotis, doi vnztori de psri care s-

au urcat pe un munte i i-au pus capcanele acolo. Le-au ntins i-au
plecat, iar cnd au venit a doua zi dimineaa, ce s vad?! Capcanele
erau pline de porumbei slbatici. Bietele psri se zbteau
dezndjduite ncercnd s scape, dar ochiurile plaselor erau foarte
mici. n cele din urm, porumbeii se ghemuiser unul ntr-altul i
stteau aa, tremurnd.
-Sunt numai oase i piele, prpdiii! spuse unul din vnztori.
Cum o s-i vindem n trg?
-S-i hrnim bine cteva zile, s se ngrae, zise cellalt.
Le-au dat grune din belug i le-au adus ap. Porumbeii se
repezir s mnnce i s bea cu lcomie. Unul, ns, dintre ei, nu voia
s mnnce i sttea flmnd. Dup cteva zile, porumbeii ncepur s
se ngrae vznd cu ochii. Numai cel ndrtnic slbea i se cznea
ntr-una s ias din cuc. Peste cteva zile, vnztorii au venit s-i ia
i s-i duc la trg. Porumbelul care sttuse flmnd slbise att de
mult, nct, repezindu-se o dat, a trecut printre gratii i i-a luat
zborul liber n vzduh...
- Asta-i povestea, fiii mei, spuse printele Fotis. Oare de ce v-am
spus-o? Cine ar putea s mi-o tlmceasc? Voi, btrnilor, ce zicei?
Ia stoarcei-v puin mintea! Dar btrnii tceau.
(fragment din Hristos rstignit a doua oar,
de Nikos Kazantzakis)