Majoritatea informatorilor pe care i-am intalnit n timpul audierilor de la
CNSAS aveau la indemana, pentru a lamuri relatia lor cu securitatea, explicatii numeroase i arborescente. Nu m-au convins decat rareori, dar trebuie sa admit ca efortul lor de a se justifica, de a-si rationalizaa cat de cat derapajele i demisiile trdau, nu o data, reziduurile unei umaniti tragice. Nu acelai lucru se poate spune despre sumedenia de lingi care, nesilii de nimeni, au practicat ani de-a randul minciuna propagandistica, dezmul omagial, scatofagia lacoma. In anumite mprejurri (mai puine dect se crede, mai ales dup 1965), puteai fi silit sa colaborezi. Dar nimeni nu te silea sa spui ca, n Romnia comunista, drepturile omului sunt la mare pre, ca Nicolae Ceauescu e un campion al rigorii tiinifice, ca n socialism criminologia a fcut progrese nebnuite prin desfiinarea proprietii private, ca n anii epocii de aur consumul de bunuri alimentare i nealimentare era exemplar pentru orice civilizaie moderna, ca Elena Ceauescu era geniala, ca marxismul e un panaceu universal i ca sistemul capitalist va intra curnd n putrefacie daca nu va lua nota de indicaiile secretarului nostru general. Nimeni nu te obliga sa scrii versuri despre sufletul tandru i mre al tovarei, sa te ndopi cu dejecii i sa spui ca au gust de savarina. De ce, totui, o asemenea patologie a fost posibila? Exclud, de la bun nceput, prostia onesta. Refuz sa aud discursuri despre convingeri, despre credine naive, despre devotamente romantice. In anii '70 i '80, nu puteai ridica osanale cinstite, dect daca triai pe alta planeta sau erai smintit. Altele erau, fara doar i poate, motivaiile reale ale perversiunii. Mai nti ambiia personala, carierismul obscen, pofta de funcii i privilegii. Drumul spre vrf trecea prin Scinteiaa i Era socialista, prin bale i sulf. A cuta ocoliuri onorabile, eschive necompromitatoare, nsemna a pierde vremea, a-i face scrupule prosteti. La miza mare, polonic de cazarma. Ciocul mic nu se recomanda, pe atunci, nici mcar dumanilor. Trebuia sa ai plisc de pelican i apetit de porcina. Dar ambiia singura nu era suficienta. Mai era nevoie i de un cinism suveran, de o nesimire poleita, pentru care valorile, respectul adevrului, buna cuviin sunt mofturi. A nu avea nimic sfnt n afara de vanitile proprii, a dispreui nefericirea celorlali, a trece surznd peste orice reguli, acestea erau nzestrrile minimale ale arivistului de partid i de stat. Ar mai fi de adugat ca, n contextul viciat al epocii, toate turpitudinile cptaser un perfid aer de normalitate. Asa erau vremurile!, Ce era sa fac?, Nu era sa fiu prostul trgului! aa suna, de regula, dezvinovirile tembele ale acestei specii de derbedei. Dar sa zicem (ni se tot zice, de altfel) ca nu mai are rost, acum, sa dezgropam mori. Numai ca morii nu sunt doar gata dezgropai, ci sunt vioi i puternici. Ne duc spre capitalism cu aceeai convingere (interesata) cu care ne duceau spre comunism. Ne duc n NATO, n UE, n randul lumii. Materia lor prima este aceeai ca ntotdeauna: lipsa de caracter. De aceea nu sunt credibili, de aceea i dau n petic, de aceea nu se neleg dect intre ei i tin aproape ca un sumbru comando al dizgraiei. N-am vzut unul sa regrete ceva, sa se explice, sa se dea deoparte. Toi stau impeniteni la rampa, cu flci lucind de satisfacie, calare pe succes, pe putere i pe tara. Am nceput sa credem ca viaa fara ei e o utopie. Ne-am obinuit cu demagogia lor, cu glumiele lor, cu tupeul lor. Ei nii au nceput sa cread ca sunt utili, ca sunt indispensabili, ca sunt oameni cumsecade. Au bifat scurt problema contiinei, se simt legitimi i iubii. Au devenit, pentru unii tineri, modele, success stories, maetri. Srbtoresc clipa de clipa ctigarea unei batalii pe care, prin infirmitatea norocoasa a caracterului lor, au ctigat-o inca din fasa. Lupta mpotriva corupiei are un mare dezavantaj (pe lng faptul ca, de fapt, e suspendata): ea ne face sa credem ca viciul national e furtul i ca orice alte vicii, viciile de carcter n primul rand, sunt neglijabile. Dar ele explica, n mare msur, eecurile noastre si, de altfel, chiar dezinvoltura cu care furam.