M-ai vrut cu-adevarat sau...

m-ai mintit
Te-am "ntrebat" adesea (mai stii?), de ma iubesti,
Tu mi-ai raspuns (confuz), ca nu vrei sa gresesti!
Taceai, ma chinuiai si, plnsetu-mi durut...
L-ai vrut doar pentru tine: ofranda, giulgi, tribut!
Hai, spune-mi vreau sa stiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu-adevarat,
Sau... m-ai mintit?

Te suparai pe mine, ma dojeneai si, vai...

n iadul cel mai negru, pe veci ma trimiteai!
Credeam ca-ti voi fi puntea si gura ta de rai,
Un strop de aer, soare, un talisman, un... "stai"!
Ah, spune-mi, vreau sa stiu: chiar m-ai iubit?
Poetul meu, m-ai vrut cu-adevarat...
Sau... m-ai mintit?

Eu, despre cerul de Braesti ti-am povestit...

Tu, una mi spusesei si, alta mi-ai vorbit!
Vorbeai de rastignire, cuie, cruce si venin...
De m-ai fi vrut cu-adevarat, m-ai fi chemat: hai, vin!
Deci, spune-mi, vreau sa stiu: chiar m-ai iubit?
O, drag poet, m-ai vrut cu-adevarat...
Sau... m-ai mintit?

Eu sunt un cntec Spin, tu-ciocrlie surda-

Eu, lacrima damnata; tu, plngere absurda...
Regretul tau, poete, nu crezi ca-i prea trziu?
Caci, totul e... zadarnic si sufletu-mi... pustiu...
Hai, spune-mi, vreau sa stiu: chiar m-ai iubit?
Poete drag, m-ai vrut cu adevarat...
Sau... m-ai mintit?