Vestitorii primverii de George Cobuc
Vezi poezia Vestitorii primverii de George Cobuc.
Dintr-alte ri, de soare pline,
Pe unde-ai fost i voi strine,
Venii, dragi psri, napoi -
Venii cu bine!
De frunze i de cntec goi,
Plng codrii cei lipsii de voi.
n zarea cea de veci albastr
Nu v-a prins dragostea sihastr
De ce-ai lsat? Nu v-a fost dor
De ara voastr?
N-ai plns vznd cum trece-n zbor
Concertul primaverii - Autor: George Cosbuc
Chiar acum din crang venii
- Si c-o veste buna!
Iarasi e concert, copii;
Merg si eu, si tu sa vii,
Mergem impreuna.
Vrei programa, lamurit?
Stai putin sa caut.
Cucul, un solist vestit,
De printr-alte tari venit
Va canta din flaut.
Cantareata dulce-n grai,
Cea numita perla
Cantaretilor din mai"
Dulce va doini din nai
Multe doine mierla.
Va-ntona apoi un psalt
Imnul veseliei"
Corul dintr-un fag inalt.
Vor canta-n sopran si-n alt
Graurii campiei
Turturelele-n tenor,
Si-alte voci maiestre,
Toate dupa glasul lor.
Vor urma dup-acest cor
Fel de fel de-orchestre,
Spre miaznoapte nor de nor? i cuiburile voastre-n crng!
E var, var!
Voi ai cntat cu glas fierbinte A vrea la suflet s v strng,
Naturii calde imnuri sfinte, S rd de fericit, s plng!
Ori doine dragi, cnd v-ai adus
De noi aminte! Cu voi vin florile-n cmpie
Strinilor voi nu le-ai spus, i nopile cu poezie
C doine ca a noastre nu-s? i vnturi line, calde ploi
i veselie!
i-acum venii cu drag n ar! Voi toate le luai cu voi
Voi revedei cmpia iar; i iar le-aducei napoi!
Voci de gaite cari fac
Sa scoboare ploaia,
Si-ntr-o scoarta de copac
O sa bata tica-tac
Tactul gheunoaia.
Iar nationale-apoi,
Cobze si-alte hanguri,
Glas de fluier si cimpoi
Pitpalaci si cintezoi
Si-un taraf de granguri.
Se vor pune-apoi pe joc
Pana chiar si surzii,
Cand vor prinde dintr-un loc
Sa ne cante hori cu foc
Din tilinca sturzii.
Vom canta si noi ce-om sti,
Cantece din carte.
Si, de va putea veni
Vantul, si el va doini,
Ca e dus departe.
Cine-i contra, sa-l vedem,
Ca sa-l stie sotii!
De-aveti chef, tovarasi, blem -
Ura-n cer! Cu totii-avem,
Mergem dar cu totii!
George Cobuc
Iarna pe uli
A-nceput de ieri s cad
Cte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai rzbunat
Spre apus, dar stau grmad
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
i pe ru e numai fum.
Vntu-i linitit acum,
Dar nvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe snii,
De pe coast vin ipnd
i se-mping i sar rznd;
Prin zpad fac mtnii;
Vrnd-nevrnd.
Gur fac ca roata morii;
i de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se glcevesc
Vrbii guree, cnd norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfad,
Stau pe-ncierate pui;
Cei mai mici, de foame-adui,
Se scncesc i plng grmad Uite-i, fr pic de vin
Pe la ui.
Colo-n col acum rsare
Un copil, al nu tiu cui,
Largi de-un cot sunt paii lui,
Iar el mic, cci pe crare
Parc nu-i.
Haina-i mturnd pmntul
i-o trte-abia, abia:
Cinci ca el ncap n ea,
S mai bat, soro, vntul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
M-sa l-a trimis n sat, Cic vrei s stingi cu paie
Vezi de-aceea-i ncruntat, Focul cnd e-n cli cu fn,
i s-avnt, i se crede i-apoi zici c eti romn!
C-i brbat; Biata bab-a-ntrat n laie
La stpn.
Cade-n brnci i se ridic
Dnd pe ceaf puintel Ca pe-o bufni-o-nconjoar
Toat lna unui miel: i-o petrec cu chiu cu vai,
O cciul mai voinic i se in de dnsa scai,
Dect el. Plin-i strmta ulicioar
De alai.
i tot vine, tot noat,
Dar deodat cu ochi vii, Nu e chip s-i faci cu buna
St pe loc - s mi te ii! S-i pzeasc drumul lor!
Colo, zgomotoasa gloat, Rd i sar ntr-un picior,
De copii! Se-nvrtesc i ip-ntruna
Mai cu zor.
El degrab-n jur chitete
Vrun ocol, cci e pierdut, Baba i-a uitat nvul:
Dar copiii l-au vzut! Bate,-njur, d din mini:
Toat ceata nvlete - "Dracilor, suntei pgni?
Pe-ntrecut. Maica mea! S stai cu bul
Ca la cini!
- "Uite-i, m, cciula, frate,
Mare ct o zi de post - i cu bul se-nvrtete
Aoleu, ce urs mi-a fost! Ca s-i fac-n jur ocol;
Au sub dnsa apte sate Dar abia e locul gol,
Adpost! i mulimea nvlete
Iari stol.
Unii-l iau grbit la vale,
Alii-n glum parte-i in - Astfel tabra se duce
Llind n chip avan:
S-au jurat s-mbete-n cale Baba-n mijloc, cpitan,
Pe cretin! Scuip-n sn i face cruce
De Satan.
Vine-o bab-ncet pe strad
n cojocul rupt al ei Ba se rscolesc i cinii
i ncins cu sfori de tei. De prin curi, i sar la ei.
St pe loc acum s vad Pe la garduri ies femei,
i ea ce-i. Se urnesc mirai btrnii
Din bordei.
S-orte ru btrna
Pentru micul Barba-cot. - "Ce-i pe drum atta gur?
- "Ai nnebunit de tot - - "Nu-i nimic. Copii trengari.
Puiul mamii, d-mi tu mna - "Ei, auzi! Vedea-i-a mari,
S te scot! Parc trece-aduntur
De ttari!
 Cntec
-------------------------
de George Cobuc [George_Cosbuc ]
A venit un lup din crng,
i-alerga prin sat s fure
i s duc n pdure
Pe copiii care plng.
i-a venit la noi la poart
i-am ieit eu c-o nuia;
-Lup flmnd cu trei cojoace
Hai la maica s te joace-
Eu chemam pe lup ncoace,
El fugea-ncotro vedea.
Ieri pe drum un om srac
ntreba pe la vecine:
-Poart-se copiii bine?
Dac nu s-i vr n sac!
i-a venit la noi la poart
Jucariile celui cuminte, de George Cosbuc
Un copil, cnd jocu-i place,
Toat lumea joc i face;
Iar el toate le pricepe
i cu ele-un joc ncepe.
Zice tufa de zambile:
Bun ziua, drag copile!
Floarea zice : Oprete-i paii!
Prinde-ne ! zic fluturaii.
Eu sunt neted i mic,
Ia-m! zice-o pietricic.
Cnt rndunica iar:
Eu de mult te chem afar!
Celuul i el vine:
Hai i joac-te cu mine !
Vrbii zboar
i-am ieit eu i i-am spus:
-Puiul meu e bun i tace,
Nu i-l dau, i du-te-n pace!
Eti srac, dar n-am ce-i face!
Du-te, du-te! i s-a dus.
i-a venit un negustor
Plin de bani, cu vlv mare,
Cumpra copii pe care
Nu-i iubete mama lor.
i-a venit la noi la poart
i-am ieit i l-am certat:
-N-ai nici tu nici mpratul
Bani s-mi cumpere biatul!
Pleac-n sat, c-i mare satul:
Pleac, pleac i-a plecat.
pe tot locul :
Vezi, aa e vesel jocul !
Patru roi de la trsur
Strig : Iute alergtur !
Vntul zice Aa mi-e placul,
S-ndoiesc de vrf copacul !
Mrul zice :
M voi coace,
Vin-atunci pe fug-ncoace!
Toate-aa cu drag l cheam
i el vesel ia de seam
Numai cel ursuz nu tie
Cum s-i fac-o jucrie
i numai posomortul
Nu-i tie alunga urtul.
George Cosbuc - Dunrea i Oltul

Dunrea vorbea cu Oltul: i i-e drag ara asta

- "Tu, copile drag al meu, De romni, cci te iubesc -
Zbuciumat tu vii la vale Dar tu nu cunoti de-a-ntregul
Tulbure mereu - Neamul romnesc!

Plou mult la voi la munte, Eu de unde vin, mhnitul,

Sate i cmpii de-neci, Furios spre es scobor,
Ori i-e firea ta de-a rupe Cci de unde vin, e spaim.
Maluri pe-unde treci?" Groaz i fior.

- "Rup i maluri cteodat Tot romni sunt i pe-acolo,

i fac holdele de pier, Neam din veac pe-aici adus,
Iar cnd plou mult la munte Dar pe gtul lor i astzi
Cap de om eu cer. Jugul este pus.

Dar nu-i asta, maic sfnt, Ei n-au voie s-i vorbeasc

Nu de asta-s tulburat, Graiul strmoesc ce-l au,
Ci de cte vd mi-e mil, Iar n coasta lor de-a pururi
Maic, i-i pcat! Suliele stau.

Tu, pe unde-alergi prin lume, Sfnta libertate este

Vezi i ri i muni frumoi, Nume gol pe-al lor pmnt:
Neamuri ce-i vorbesc ferice Cei nedrepi sunt cei puternici,
Graiul din strmoi. Singuri au cuvnt!

Toate laud pe Domnul, Ah, de mila lor eu, maic,

Libere-a tri cum vor, Vin aa de tulburat,
Vesele fiind de viaa i de ciud pe dumanii
i de soarta lor. Cei ce l-au clcat.

Vezi i-aici poporul nostru Iar de-nec i mal i oameni,

Cel din veac adus pe-aici, Nu mai tiu ce fac nici eu
Sprintene i mndre fete C m simt de-atta jale
i flci voinici. Tulbure mereu!"
Albina si paianjenul
Va oferim spre lectura povestirea Albina si paianjenul culeasa de George Cosbuc.
Era odata o femeie care avea doi copii: un baiat si o fata. Copiii au plecat amandoi in lume, sa-si caute de lucru, pentru ca mama
lor nu avea putere sa-l tina. Baiatul a intrat ucenic la un tesator de panza, iar fata cara pietre pentru zidarii care faceau case.
Dupa o vreme, mama lor s-a imbolnavit de moarte si a rugat pe un om din satul sau, sa dea de stire copiilor. Omul, dupa mult
umblat prin lume, a gasit baiatul si fata. Baiatul era tocmai la razboiul de tesut si, cand omul i-a spus de ce a venit, el i-a raspuns:
- Eu ce sa-i fac? Lasa sa moara ca e batrana si i-a sosit ceasul! Eu nu pot sa plec, ca am prea mult de lucru!
Si a ramas baiatul tot la razboiul de tesut, si a tesut mai departe si nu a plecat.
Pe fata a gasit-o omul suind schelele cu pietre in poala hainei. Cand omul i-a spus de ce a venit, fata a lasat prietrele jos si a
inceput sa planga, dupa care a plecat intr-un suflet spre casa.
Cand a vazut-o mama sa, s-a ridicat din pat si de multa bucurie i s-a limpezit sufletul. Dar, s-a facut neagra de suparare cand a
aflat ca baiatul nu a vrut sa vina sa o vada. A luat capul fetei intre maini, a sarutat-o pe frunte si a zis:
Macar ca el a uitat de mine tocmai in ceasul mortii mele, eu va iubesc la fel pe amandoi. Il iubesc si il iert. Si, daca a facut el cu
asta vreun pacat, eu nu-l judec, ca pot gresi. Sa-l judece Dumnezeu, ca e drept si puternic, iar judecata Lui e fara greseala!
Asta a zis biata mama, apoi si-a lasat capul pe capatai, a inchis ochii si a murit.
Si in clipa aceea fata s-a facut albina, iar baiatul paianjen.
De atunci, paianjenul traieste singur, fara frati si surori, si fara parinti. El fuge de lumina si vesnic isi tese panza prin locuri
intunecoase, fiind mai tot timpul posomorat si suparat, iar oamenii il urgisesc si, oriunde il afla, ii strica panza, iar pe el il
fugaresc ori il omoara.
Dar albina e vesele si zboara toata ziua de pe floare pe alta, traind cu parintii, cu fratii si surorile la un loc. Oamenii o iubesc si o
vad cu drag, caci ea imparteste cu toti ce aduna singura si tuturor le da mierea ei, iar casa ei e fagurele cel balgen ca soarele. Din
ceara albinelor crestinii fac lumanarile, pe care le aprind in ceasul mortii si le pun sa lumineze sub icoana Maicii Domnului.

legenda mureului i a oltului (folclor)

Tria odat un mprat pe vrful unui munte, ntr-o cetate cu dou turnuri. i odat, ntr-o var, a plecat mpratul acela la rzboi
i nu s-a mai ntors.
mprteasa a trimis soli n toate prile, s dea de urma soului ei, i s-au dus solii cercetnd pn la marginile lumii, i s-au
ntors dup vreme ndelungat, fr bucurie.
i avea mprteasa doi copii, care se jucau n rn cnd a plecat tatl lor s se rzboiasc; iar acum erau mari i flci de
nsurtoare. Unul crescuse n turnul dinspre miaznoapte, cellalt n turnul dinspre miazzi, i amndoi erau felurii la fire i la
gnduri, dar unul i unul la chip i la fptur.
i s-au neles ei s plece de-a lungul lumii i s caute pe tatl lor. Mama lor a plns i de bucurie, i de durere cnd a aflat de
hotrrea lor; de bucurie c are flci att de vrednici, i de durere, c se temea s nu-i piard. Dar i-a povuit s se ie venic
mpreun, cum in boii la jug, i venic drumul unuia s fie drumul celuilalt. i i-a binecuvntat i le-a dat voie s plece, i iari
i-a sftuit s mearg n tovrie nedezlipit, i au plecat flcii.
Dar abia prsir cetatea prinilor i au nceput s nu se neleag la drum, cci erau felurii la fire i la gnduri. Cel crescut n
turnul dinspre miaznoapte a apucat-o pe partea unde fusese turnul n care a crescut.
Pe unul l chema Mureul, pe cellalt Oltul.
i de acolo, din cretetul muntelui, li s-a desprit crarea, c Mureul a pornit spre miaznoapte, iar Oltul spre miazzi. i era
Oltul sfrmicios i iute din fire, i a apucat nebunete la vale, spre ziu senin, iar Mureul era ntunecat cu inima i linitit ca
noaptea panic, i a apucat ncet, ncet, spre miaznoapte.
Dup ctva vreme ns, pe Mure l-a ajuns dorul de frate su i i s-a ntristat sufletul i de aceea s-a ntors spre miazzi s-i afle
fratele. i nu l-a mai aflat, ba i-a pierdut i calea i a apucat n alt parte, tot linitit i cu inima n pace.
Dar mama lor, cnd a vzut c s-au desprit chiar la casa printeasc, a alergat s le curme drumul, dar nu era chip s-i ajung,
mai ales c ei fugeau n dou pri. i a plns mprteasa [...], i ntr-acel minut, amndoi biei s-au fcut ruri i ruri au rmas
[...].