UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ANTREPRENORIAT, INGINERIA SI

MANAGEMENTUL AFACERILOR

Rolul emoiilor n dezvoltarea

psihicului uman

Profesor coodonator: Studeni:

Ioana Stancu Martin Adriana Cristina
Neamu Diana Maria
Rusu Larisa Paula
erban Mihaela Alexandra

Bucuresti 2017
 Cuprins

1. Emoiile noiuni teoretice

2. Rolul emoiilor n copilrie
3. Rolul emoiilor n adolescen
4. Abuzul emotional i efectele lui asupra personalitii
5. Studiu de caz - copiii din centrele de plasament
Concluzii
Bibliografie
 1. Emoiile noiuni teoretice
Emotiile sunt rspunsuri psihice de mare intesitate care presupun manifestri expresive,
fiziologice i subiective tipice. Ele sunt nsoite de tendine spre aciune (apropiere sau
ndeprare de obiectul sau fiina care a declanat emoia), ceea ce explic modificrile fiziologice
care nsoesc fenomenul emoiei: nroirea feei, creterea ritmului cardiac, ncordarea muchilor.
Cum se declaneaz emoia?
Exist o disput printre cercettori n legtur cu modul n care iau natere emoiile. Unii
susin c emoiile sunt fenomene automate care se declaneaz pe cale biologic, fr ca
mecanismele psihologice s contribuie la apariia lor. Acest punct de vedere se bazeaz mai ales
pe observaia ca emoiile (i mai ales modificrile fiziologice care le nsoesc) apar extrem de
repede, adesea nainte ca persoana s contientizeze existena emoiei.
Ali cercettori afirm c emoiile sunt rezultatul evalurii de ctre persoan a situaiillor
prin care trece i, ca urmare, consider c emoia e mai mult un fenomen psihic dect unul
biologic.
Punctul acesta de vedere se bazeaz pe constatarea c una i aceeai situaie, n funcie de
modul n care este perceput i evaluat de catre persoan, va duce la emoii diferite sau la
absena emoiei. De exemplu, n preajma unui cine agresiv o persoan anxioas va resimi
team, dar un dresor experimentat va rmne totui stpn pe sine.
Emoiile sunt declanate cel mai adesea de ctre motive, sau mai bine zis de gradul de
concordan sau neconcordan ntre motivele i aspiraiile unei persoane i situaiile concrete
prin care trece. Astfel, cnd obinem ceea ce ne dorim sau ceea ce avem nevoie vom resimi
emoii positive precum fericirea. Dac nu putem obine ceea ce dorim vor rezulta emoii negative
precum tristeea sau frustrarea.
Emoiile pot fi produse i prin condiionare. Dac asociem de multe ori un obiect sau o
situaie cu o emoie, rentlnirea situaiei sau a obiectului respectiv va fi suficient pentru a
produce emoia. De exemplu, dac prezentm unui bebelu de mai multe ori un iepura alb i
nsoim prezentarea iepuraului cu un zgomot puternic, ulterior bebeluul se va speria numai la
apariia iepuraului.
 Importanta emoiilor
Emotiile sunt importante pentru ca ele asigura:
supravietuirea- emotiile sunt un sistem intern de ghidare, ne atentioneaza atunci cand
lipseste impulsul natural;
luarea deciziilor- sentimentele si emotiile noastre constituie o sursa de informatii
valoroasa, ne ajuta sa luam hotarari;
stabilirea limitelor- in privinta persoanelor al caror comportament ne deranjeaza;
asigurand sanatatea fizica si psihica;
comunicarea- verbal si nonverbal putem sa stabilim relatii cu ceilalti si putem sa fim mai
receptivi la problemele emotionale ale celorlalti;
unitatea- sentimentele de empatie, compasiune, cooperare, iertare (de exemplu) au
potentialul de a ne uni.
Ataamentul permite copilului s-i formeze un model al lumii, al lui nsui i al
respectului de sine. Interaciunea este important pentru gradul i calitatea ataamentului fa de
prini. Ataarea copilului nu se face fa de persoana care ofer numai hran i ngrijiri, ci fa
de persoana care comunic emoional cu el. Ataamentul ncepe la natere, se construiete
gradual i devine activ dup vrsta de trei luni. Dac e un ataament sntos, copilul i va
achiziiona autonomia i competena dat de ncrederea n sine. Ataamentul slab va fi o neans
pentru copil i va conduce la dezvoltarea unei personaliti disarmonice (impulsive,
dezechilibrate emoional, nesigure, anxioase, isterice etc.).
Copiii care nu au avut ansa de a-i construi un ataament securizant, vor fi prini lipsii
de dragoste i afectivitate i ei nii nu se vor simi demni de dragoste i sprijin.
Lipsa ataamentului determin nencrederea n ceilali i n sine nsui, ducnd la
culpabilizri, reineri, incapabilitate de a se controla. Pe viitor copilul are tendina de a se lsa
prad emoiilor negative i poate deveni incapabil de a construi relaii cu ceilali.
Dac mediul este unul opresiv, n care nevoile specifice ale copilului, cu corelatele lor
emoionale nu-i sunt ntrite, susinute, recunoscute, personalitatea lui devine un fel de
personalitate de tip sine fals.
Personalitatea de tip sine autentic:
Dac nevoile copilului sunt n mare msur recunoscute i tririle emoionale validate,
copilul i dezvolt o personalitate de tip sine autentic.
 2. Rolul emoiilor n copilarie
Copilul nu se nate cu abilitatea de control a modului n care reacioneaz la emoiile
trite. Adesea emoiile trite de copil, de frustrare sau furie, reflect o diferen prea mare ntre
nevoia copilului (de obicei nevoia de o recompens) i resursele sale comportamentale de acces
la acea recompens. Printele poate interveni prin a sprijini copilul n a se adapta situaiei, de
exemplu: i faciliteaz accesul la recompens sau, dimpotriv, l nva amnarea recompensei i
tolerana fa de frustrare. Aceste ultime dou competene sunt eseniale pentru dezvoltarea
autocontrolului copilului.
Lectiile emotionale pe care le invata in copilarie, acasa si la scoala, modeleaza circuitele
emotionale, facandu-i mai usor adaptabili sau inadaptabili la fundamentele inteligentei
emotionale..Aceasta inseamna ca adolescenta si copilaria sunt ferestre de oportunitate pentru a
forma obiceiuri emotionale esentiale care ii vor domina intreaga existenta.
Emoiile i reaciile comportamentale sunt strns corelate. Prin comportament, copilul se
poate adapta mediului n funcie de emoia pe care acesta o triete. Dac adultul din viaa
copilului, printe i educator, nu l nva s fie atent la ceea ce simte, atunci adaptarea la nevoile
lui este deficitar. Copilul nva n mod eronat c ceea ce simte nu este bine i i poate forma
convingeri negative despre sine: nu sunt demn de iubirea celorlali, nu merit s fiu apreciat etc.
Cnd copilul nva s NU fie atent la emoiile lui, care sunt sursa principal de adaptare,
ncepe s acioneze neadecvat.
Problemele copiilor pe care incercam sa-i educam si care duc la scaderea nivelurilor de
competenta emotionala pot fi:
izolarea sau problemele sociale (preferinta de a fi singuri, lipsa de energie, sentimentele
de nefericire, dependenta exagerata);
anxietatea si depresia (existenta unor temeri si ingrijorari, nevoia de a fi perfecti,
sentimentul ca nu suntem iubiti, agitatia, tristetea);
probleme de atentie si gandire (incapacitatea de a fi atenti sau calmi, visarea,
incapacitatea de a-si lua gandul de la anumite lucruri);
delincventa sau agresivitatea (mintitul, trisatul, certurile, rautatile, dorinta de a li se
acorda atentie, distrugerea, incapatanarea, vorbitul prea mult).
 Copilul ncepe prin a identifica emoia sa sau a celorlali prin expresia facial sau tonul
vocii. De exemplu, poate s spun, privind un alt copil, c pare trist!". Mai trziu, nva s fac
legtura ntre emoie i un comportament sau o situaie, cum ar fi copilul este trist pentru c i-a
pierdut jucria!". Copilul ncepe prin a semnifica pricina emoiei n exterior. Dezvoltarea sa ns
i va permite s neleag adevrata cauz a emoiei, i anume: semnificaia pe care jucria o avea
pentru el - Copilul este trist, pentru c i-a pierdut jucria preferat!".

3. Rolul emoiilor n adolescen

Adolescenta cuprinde doua faze:
- una timpurie ntre 10-11/13-14 ani, perioada a transformarilor profunde fizice si fiziologice, a
unor conturari complicate a intereselor, aptitudinilor si conceptiei morale a copilului; aceasta
perioada se numeste preadolescenta sau pubertate.
- a doua perioada 13-14/17-18 ani este cea a adolescentei propriu-zise ce se caracterizeaza printr-
o echilibrare puternica, intima a conceptiei despre lume si viata, prin clarificarea si intensificarea
elaborarii idealurilor omului, printr-o mare dezvoltare a laturii cognitive, afective si volitionale a
personalitatii.
Adolescentul se afla in culmea axei emotiilor, experimentand unele noi si dand noi
sensuri unora mai vechi. Cele noi, ca iubirea, au nascut chiar si proverbe, stiut fiind faptul ca nici
o alta senzatie nu mai este ca si iubirea adolescentina, motiv pentru care prima dragoste nu se
uita niciodata. Intr-adevar, iubirea la aceasta varsta (sau la oricare alta, daca se simte pentru
prima oara) este singura intr-adevar autentica, pura, cele urmatoare fiind doar o copie mai slaba
in intensitate decat a acesteia.
Dar adolescenta nu inseamna numai un amalgam de emotii pozitive, descrise in romanele
clasice. Ea este, in acelasi timp, o perioada incarcata de temeri, frustrari, conflicte interioare si
alte emotii negative. Este momentul cand o nota proasta inseamna capatul pamantului, cand frica
de viitor te face sa tremuri la fiecare pas, cand fiecare cuvant al celorlalti iti creeaza o avalansa
de ganduri si senzatii carora iti este foarte greu sa le faci fata. Adolescenta este, pe buna dreptate,
perioada de care sa iti aduci aminte cu nostalgie, in viitor, deoarece atunci ai simtit emotiile la
cel mai inalt nivel posibil, exact asa cum, intr-o lume ideala, ar trebui ele traite.
Deseori, orice criza de furie sau insubordonare a adolescentului este catalogata de parintii
acestuia drept dezechilibru emotional. Desigur, aceasta etichetare este una falsa si, aduce dupa
sine, un raspuns incorect din partea acestora. Dezechilibrul emotional inseamna, asa cum spune
si numele sau, o lipsa de echilibru in manifestarea emotiilor, ceea ce il face sa fie usor de
confundat de catre cei neavizati. Totusi, elementul cheie pentru a clasifica pe cineva drept
dezechilibrat este ca acesta sa manifeste constant acest comportament.
Mai exact, dezechilibrul emotional este o forma a echilibrului psihic, ce consta intr-o
traire intensa si constanta, succesiva, a doua stari afective, una pozitiva si una negativa, fara a
avea un motiv aparent. Adolescenta, cu toate trairile intense ale emotiilor ce o guverneaza, poate,
adeseori, fi confundata cu aceasta stare psihica. Totusi, din pacate, exista si adolescenti care
sufera de dezechilibru emotional ce, impreuna cu perioada de varsta si schimbarile organismului,
poate crea un adevarat calvar in jurul acestora.

4. Abuzul emotional i efectele lui asupra personalitii

Abuzul emoional poate fi definit ca o constrngere emoional, denigrare, sau orice
comportament care interfereaz cu sntatea mintal a copilului sau cu dezvoltarea sa social i
psihologic (Wolfe,1991, p. 6).
Abuzul emoional este forma de maltratare cel mai greu de definit deoarece acesta nu
implic cauzare de dureri fizice sau de contact inadecvat fizic, cel abuzat nefiind obligatoriu
contient c a fost abuzat, iar cel care abuzeaz nefiind contient de abuzul su. Dup Kari
Killen (1996), diferitele forme de abuz emoional au fost clasificate n funcie de tipul de situaie
la care copilul a fost expus:
copiii care sunt percepui negativ de ctre prinii lor, unii chiar de la natere, ei fiind
adesea respini, neglijai, batjocorii, vzui ca surs a tuturor problemelor prinilor. Sunt
copii cu o imagine i stim de sine sczute, copii ce ajung s se perceap pe sine ca
risau proti. Interesat n cazul acestei situaii este apariia sindromului
Cenuresei, copiii ajungnd s fie abuzai emoional nu numai de ctre prini, ci chiar
i de fraii lor ce gsesc ca soluie de supravieuire alierea cu cei puternici.
terorizarea copilului prin ameninri cu pedeapsa, prsirea sau alungarea i creaz
acestuia o stare de anxietate greu de controlat. Sunt cercettori ce susin c ameninarea
separrii este mult mai duntoare dect adevrata separare.
 copiii expui frecvent violenei domestice n familie sunt copii forai s-i asume
responsabiliti n situaii pentru care nu sunt suficient de maturi s le fac fa, trind
ntr-o stare continu de anxietate i neputndu-se indentifica n cadrul familiei.
copiii consumatorilor de droguri sau alte substante adictive triesc, pe lng un sentiment
de ruine social, izolare i stigmatizare, i un sentiment de vinovie pentru ceea ce se
ntmpl Dac a fi fost cuminte, mama n-ar mai fi but. Cercettorii au demonstrat
prin definirea diagnosticului de sindrom de alcoolemie fetal (SAF) ca aceti copii sunt
maltratai nc din viaa intrauterin, sindromul fiind caracterizat prin: fizionomie
specific, malformaii congenitale, tulburri de cretere i retard mental (Tailor 1991,
apud Killen, 1996,).
copiii ai cror prini divoreaz triesc n mijlocul unui conflict n care, adesea, sunt
forai s ia parte unuia dintre ei, devenind astfel confuzi, dezvoltnd uneori o stare de
anxietate cronic legat de separarea de unul dintre prini, sentiment de vin datorat
faptului ca au inut partea unuia dintre ei. Referitor la aceast situaie, unii autori au
identificat dou sindroame de maltratare: sindromul Munchausen, n care prinii fabric
o boal imaginar de care pretind c sufer copilul cu scopul de a atrage atenia asupra
lor, supunndu-i astfel copiii unor investigaii i tratamente medicale dureroase,
inducerea activ a unor simptome (diaree provocat prin laxative, dureri abdominale
etc.), sindromul putnd mbrca astfel i o forma de abuz fizic; sindromul eecul non-
organic de a se dezvolta este un sindrom caracterizat printr-o slab dezvoltare i o slab
cretere n greutate datorit suferinelor n planul afectiv.
 5. Studiu de caz - copiii din centrele de plasament
Cnd i ncepi viaa ntr-un centru de plasament, ansele s devii un tnr care tie ce
vrea scad cu fiecare zi n care nu primeti afeciune, cu fiecare zi in care sentimentele iti sunt
reprimate, cu fiecare lupt pentru a fi bgat n seam sau cu fiecare neuroleptic pe care-l
primeti, dei nu ai nevoie de el.
650 de copii cu vrste cuprinse ntre 0 i 7 ani au fost abandonai n instituii n perioada
ianuarie 2002 august 2003.

Procentul copiilor abandonati

53% 47% Fete

Baieti

Nevoile unui copil vs. Viaa n centrele de plasament

Pentru a avea o dezvoltare psihica si emotionala normala copii au nevoie de:
Dragoste
Afeciune
Structur
Atenie individualizat
Concentrare individualizat
In centrele de plasament copii au parte de:
Aceptare/ tolerare
Distanta
Rutina
Atentie pe grup
Concentrare pe grup
 Teoretic, tinerii care prsesc centrele de plasament beneficiaz de aceleai drepturi
precum ceilali. Barierele constau n modul n care se formeaz, n traumele pe care le au prin
separarea de familia biologic.
Centrelor de plasament le lipsesc banii, au dificulti n a gsi loc de munc, doar puini
intr la facultate, situaia lor locativ este precar, nu au sau au prea puin sprijin emoional i
sunt expui unui risc mai mare de a comite sau de a fi victime ale unei infraciuni.
Efectele abandonului:
Intarzieri in dezvoltarea abilitatilor sociale
In planul socializarii, copilul isi formeaza stilul relational in functie de modelele stabile
pe care le-a observat in cadrul familiei, furnizate in principal de mama si tata. In situatia
copilului abandonat, acesta nu mai beneficiaza de modelele de socializare clasice, familiare, ci de
unele formale, de tip institutional. In plus, se intampla in cele mai multe cazuri ca acesti
copii,frecventand scolile publice , sa fie etichetati drept orfani si tratati ca si cum ar avea un
handicap social, comportament care le creeaza mecanisme de aparare de tipul retragerii, evitarii,
sau al agresivitatii relationale si afecteaza in mod radical modul in care comunica si se raporteaza
la sine si la ceilalti.
Intarzieri in dezvoltarea fizica si emotionala
Lipsa caldurii materne, insecuritatea generata de a fi al nimanui provoaca dezechilibre
emotionale si subdezvoltare in plan fizic. Copilul creste ca si cum nu ar primi suficienta hrana,
este vorba de fapt despre hrana afectiva de care este privat si care in plan psiho-somatic se
manifesta ca si lipsa hranei necesare cresterii si dezvoltarii armonioase.
Sentimentul de culpabilitate
Copilul nu isi pote explica motivul pentru care a fost abandonat de parinti, si in lipsa
posibilitatii acestei explicatii, ajunge sa considere ca ceva a fost in neregula cu el, ca el este
vinovat si din cauza defectelor sale parintii au renuntat la el. De aici decurg o imagine de sine si
o stima de sine extrem de scazute , se vor simti inferiori, incompleti si incapabili, nedemni de a fi
iubiti si apreciati.
 Tulburarile de comportament
Agresivitatea, manifestata atat in relatie cu adultii, cat si cu covarstnicii este o tulburare
de comportament des intalnita , mai ales in cazul copiilor abuzati care, prin acest mecanism isi
exprima furia, teama, nesiguranta, sau reproduc singurul model relational pe care l-au invatat.
Vagabondajul, este de cele mai multe ori puntea catre conduitele delincvente, precum
furtul, cersetoria, necesare in acest caz asigurarii mijloacelor de subzistenta.
Tulburarile de atasament
In literatura de specialitate, John Bowlby a studiat felul in care se formeaza atasamentul,
si importanta formarii la copil a unui tip de atasament securizant. Pe scurt, matricea de atasament
se structureaza in relatia primara cu persoana care acorda ingrijiri copilului-mama sau substitutul
matern.Nevoia de atasament este o necesitate de baza a fiintei umane, este innascuta si scopul
sau este supravietuirea. Relatia de atasament sigur este traita de copil in mod securizant, ii ofera
un nivel optim de stimulare, ingrijire si afectiune, persoana care se ocupa de ingrijirea copilului
este atenta la nevoile sale, il manevreaza cu grija, comunica si formeaza o relatie emotionala
securizanta cu copilul.

Concluzii:

Copilaria este cea mai importanta pentru dezvoltarea emotioala si psihica a adultului.
Experientele traite in aceasta perioada pun cea mai adanca amprenta nu doar asupra
comportamentului nostru ci si asupra felului in care ne raportam la ceilalti si la noi insine.
Experientele, vorbele si comportamentele celor care ne-au ingrijit in copilarie ajung sa
structureze mintea noastra subconstienta, care este responsabila in proportie de 90% pentru felul
in care gandim si ne comportam ca adulti.
 Bibliografie

http://www.infopsihologia.ro/2012/12/emotiile/

http://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/ROLUL-EMOTIILOR-IN-STIMULAREA-23.php

http://www.7p.ro/Default.aspx?PageID=1358#ixzz4gaTWUjIT

https://www.academia.edu/14724063/Fenomenul_abuzului_si_neglijarea_copiilor._Studii_de_caz_copi
ii_cu_nevoi_speciale

http://www.psychologies.ro/anchete-si-dosar/traumele-din-copilarie-cum-le-discutam-la-maturitate-cu-
parintii-2152448

http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache%3AzANs1c_iVHkJ%3Awww.agerpres.ro%2Fs
ocial%2F2014%2F10%2F27%2Fproblemele-tinerilor-care-parasesc-centrele-de-plasament-dezbatute-de-
specialisti-la-o-conferinta-de-profil-11-36-17%20&cd=3&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Greenberg, Leslie, Terapia centrat pe emoii, Ed. Gestalt Books, Bucureti, 2014

https://www.google.ro/search?q=copil%20gif&rlz=1C1UXZO_enRO616RO616&source=lnms&tbm=isch&
sa=X&ved=0ahUKEwjPub_I3eXTAhVRalAKHbqOD10Q_AUICigB&biw=1366&bih=638#q=deciizii&tbm=isc
h&tbs=rimg:CYb0yaEXRVs8IjjtDjgV9krT0rh5dHpJT4tWyHWhO0YKe7u0eDlpXgm8Y8ePCoLy2ScSH9zRsP2L
sDVFhhgLT0JcGCoSCe0OOBX2StPSEe8Jo9Vb9lqPKhIJuHl0eklPi1YRmRR_1lD3_1NfYqEgnIdaE7Rgp7uxGN
wU9BR6tr_1yoSCbR4OWleCbxjESduv6AgH103KhIJx48KgvLZJxIRA3RLiah8CD0qEgkf3NGw_1YuwNRHdE8I
777Of8ioSCUWGGAtPQlwYEVwz94Ir6mpe&imgdii=PufRyvYBs6SriM:&imgrc=RYYYC09CXBhP1M:

https://www.google.ro/search?q=importanta%20emotiilor&rlz=1C1UXZO_enRO616RO616&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjt15jM2eXTAhVLLsAKHQFiCuMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=i
sch&q=copil+gif&imgrc=Kzco0TVOtYGCKM:

https://www.google.ro/search?q=importanta%20emotiilor&rlz=1C1UXZO_enRO616RO616&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjt15jM2eXTAhVLLsAKHQFiCuMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=i
sch&q=copilaria+gif&imgrc=_3WNEguZ0EiotM:

https://www.google.ro/search?q=importanta%20emotiilor&rlz=1C1UXZO_enRO616RO616&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjt15jM2eXTAhVLLsAKHQFiCuMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#tbm=i
sch&q=rolul+emotiilor+in+copilarie&imgdii=l0c4twbqIlOKSM:&imgrc=mhgO544M-gbh9M:

https://www.google.ro/search?q=importanta%20emotiilor&rlz=1C1UXZO_enRO616RO616&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ved=0ahUKEwjt15jM2eXTAhVLLsAKHQFiCuMQ_AUICigB&biw=1366&bih=638#imgrc
=3Oi8UMYDqcAOeM: