In slujba iubirii

Lasa-ti fiinta patrunsa de Iubirea Omniprezenta si renunta la tot ceea ce credeai despre viata. Doar asa vei
putea intelege acest articol. Goleste-ti paharul de toate impuritatile si deschide-ti lacasul inimii. Nu vreau sa te
ametesc prin aceste cuvinte, ci vreau sa te trezesc. Cu adevarat.

Foarte multi oameni alearga in cautarea fericirii, a placerii, a extazului, a satisfactiei si a implinirii. Este ceva
natural, nu? Ei bine, depinde despre care natura vorbim. Adevarata Natura are nevoie de ceva pentru a fi Ea
Insasi? Fericirea are nevoie de Extaz pentru a fi Ea Insasi? Linistea are nevoie de Tacere pentru a fi Ea Insasi?
Ai ajuns in fata unui adevar imuabil: cand traiesti de la nivelul ego-ului, atunci esti invadat de dorinte, de
nevoi intr-un cuvant, de iluzie.

Cand traiesti pentru tine, traiesti in iluzie. Si aici am deschis o usa, pe care te invit sa intri, insa iti spun de pe
acum: daca simti ca este prea din scurt pentru tine, nu intra inca. Daca simti ca inca mai este necesar sa iti
satisfaci nevoile personale, nu citi mai departe. Este o invitatie spontana, care poate semnifica o trecere inerta,
intr-o alta realitate. Daca simti ca inca mai doresti sa traiesti pentru propria persoana, probabil ca va fi o panta
mult prea abrupta ,pentru a o urca in acest moment. Insa intotdeauna sa privesti in sus.

Daca inca mai cauti un guru, un maestru sau un adevar de urmat, iti sugerez sa privesti natura. Acolo vei gasi
tot ceea ce iti este necesar pentru a intelege cum functioneaza totul. Vezi tu, in natura niciun element nu exista
pentru el insusi. Viata ofera Viata, dupa care isi lasa creatia libera. Natura functioneaza intr-un sistem de
sprijin reciproc, perfect. Frunza nu traieste pentru ea, ci pentru copac. Copacul nu traieste pentru el, ci pentru
frunza. Daca frunza ar trai pentru ea insasi, vibratia ar fi separat-o de copac.

Cerul nu exista pentru el, ci pentru Pamant. Pamantul nu exista pentru el, ci pentru Cer. Pamantul fara Cer, nu
ar mai fi Pamant, iar Cerul fara Pamant, nu ar mai fi Cer. Tocmai dragostea dintre Pamant si Cer sustine
existenta lor. Cerul si Pamantul isi impletesc existenta in armonie, tocmai pentru ca fiecare exista pentru
aproapele sau. Daca Cerul si-ar canaliza iubirea catre el insusi, atunci Pamantul ar pieri, deoarece nu ar mai
beneficia de energia pe care Cerul o investeste in el. Pamantul nu poate exista fara energia Cerului. Si invers.
Totul este perfect integrat.

Daca Soarele si-ar lua privirea de la Pamant, atunci Pamantul ar ingheta. Pamantul este luminat, deoarece
Soarele il priveste. De fapt, orice element al naturii nu se priveste pe el insusi. O floare nu se priveste pe ea
insasi, deoarece este prea ocupata pentru a admira floarea de langa ea. O floare nu traieste pentru ea insasi, ci
pentru binele celei de langa ea. Si tocmai din acest motiv, straluceste de frumusete.

Daca eu merg fericit pe o strada nefericita, fericirea mea este praf in vant. Insa, daca eu merg nefericit pe o
strada fericita, fericirea strazii devine fericirea mea. Daca eu traiesc pentru fericirea acelei strazi, atunci
fericirea noastra va fi Una. Daca eu traiesc pentru sanatatea celor bolnavi, atunci sanatatea noastra va fi Una.
Daca eu traiesc pentru tine, atunci noi vom fi Unul.

Daca tu traiesti pentru tine, vei raporta totul la tine si vei uita de noi. Vei trai in separare si vei face totul
pentru binele tau. Iar acum, hai sa te intreb ceva: ce se va intampla, dupa ce vei fi experimentat tot binele,
dupa ce vei fi trait toate placerile, dupa ce iti vei fi satisfacut toate dorintele? Ce se va intampla, dupa ce iti vei
fi facut toate poftele? Ce vei face, dupa ce vei ajunge in varful muntelui egotic? E adevarat: dupa ce vei atinge
binele personal, atunci vei inlatura persoana din peisaj. Astfel, vei trai pentru binele lumii si iti vei reaminti ca
viata ta nu este despre tine, ci despre noi. Si vei lacrima. Si vei zambi. Si vei multumi. Si vei porni la drum,
pentru a le implini drumurile celor din drumul tau.
Iubirea de sine, nu exclude mediul exterior, caci numai prin mediul exterior, poti ajunge la iubirea de Sine.
Atentie mare la aceste cuvinte, pentru a nu le interpreta gresit! Nu ai nevoie de mediul exterior, pentru a te
iubi insa, daca te vei iubi, fara a iubi mediul exterior, inseamna ca nu iti iubesti Sinele Adevarat, ci ego-ul.
Iar daca vei iubi mediul exterior, atunci nu vei mai oferi durere, ci mangaiere.

De-l vei inalta pe cel de langa tine, te vei inalta si tu. De-l vei cobori pe cel de langa tine, vei cobori impreuna
cu el. Te vei iubi cu adevarat, atunci cand vei trai ca sa ii fericesti pe cei care-ti calca pragul vietii. Daca
ajutorul tau il elibereaza de durere, pe cel de langa tine, atunci te vei iubi cu adevarat; aceasta este iubirea de
Sine. Daca te vei dezbraca pe timp de iarna, pentru a-ti oferi haina, aproapelui tau, atunci te vei iubi cu
adevarat; aceasta este iubirea de Sine. Daca vei lua asupra ta durerea celui de langa tine, atunci te vei iubi cu
adevarat; aceasta este iubirea de Sine. Iar daca vei fi dispus sa te sacrifici pentru binele aproapelui tau, atunci
te vei iubi cu adevarat.

Dragostea pe care o oferi se integreaza in fiinta ta, deoarece vibratia pe care o emani, se integreaza in campul
tau energetic si devine parte integranta din tine. De aceea, mesagerul traieste mesajul. De aceea vei zambi,
cand vei privi zambetul celui pe care l-ai ajutat. De aceea, vei plange, cand vei privi plansul celui pe care l-ai
ranit. De aceea, te vei inalta, cand ii vei privi zborul celui pe care l-ai inaltat. Cand eliberezi un om de durere,
te eliberezi si tu de durere.

Pentru tine de vei trai, vei ajunge sa ratacesti in singuratate. Pentru noi de vei trai, vei ajunge sa ratacesti in
Iubire. Caci cel care nu traieste pentru sine, ajunge sa se cunoasca pe Sine. Iar daca tu crezi ca pentru a oferi
este necesar sa detii belsug, adu-ti aminte ca un bolnav ii poate vindeca pe cei de langa el. Un om aflat pe
patul de moarte, iti poate oferi viata chiar daca el se afla la sfarsitul vietii. Ceea ce oferi, prospera in viata ta.
Iar daca nu oferi nimic, nimicul va prospera in viata ta si asta nu pentru ca lumea nu te iubeste, ci pentru ca
tu nu iubesti lumea. Iar daca iubesti lumea, o privesti fara a dori nimic de la ea. Doar ii oferi. Si oferi. Si oferi.
Fara a astepta nimic in schimb. Iar atunci, te vei iubi cu adevarat.

Cerul exista pentru Pamant, Pamantul exista pentru noi, insa noi avem impresia ca existam pentru noi... iar
aici se blocheaza circuitul iubirii. Ego-urile noastre se interpun in circuitul Compasiunii Universale si
blocheaza curgerea energiei in sensul cel mai inalt. Primim iubire de la fiecare parte a naturii, insa vrem ca
iubirea sa ramana la noi. Tinem iubirea doar pentru noi si, astfel, devenim un salas pentru frica de a nu o
pierde. Si devenim fricosi: ne este frica de lipsa fericirii, ne este frica de lipsa iubirii. Insa daca vom elibera
iubirea catre tot ceea ce ne inconjoara, atunci vom elibera toate blocajele interioare. Iubirea traverseaza totul,
iar natura este libera, tocmai din cauza faptului ca nu incearca sa pastreze iubirea doar pentru ea. Viata nu
exista pentru a primi, ci pentru a oferi. Si tocmai de aceea este vesnica.

Stiu ca acesta este un articol care va incurca multi oameni aflati in cautarea dezvoltarii si a evolutiei
personale, insa ceea ce vreau sa intelegi este ca tu nu esti doar o persoana. A sosit clipa sa mergi dincolo de
identitatea egotica si sa te ridici deasupra oricarei iluzii. Esti mai mult decat supusul stimulilor. Esti mai mult
decat victima dorintelor. Esti mai mult decat prizonierul iluziei. Esti mai mult decat ceea ce crezi ca esti.
Vindeca-i rana aproapelui tau, iar ranile iti vor fi vindecate, caci daca lucrezi pentru Iubire, vei deveni Una cu
Ea in mod constient.

Catalin Manea