Prin termenul "absurd" se intelege ceea ce contrazice gandirea logica, ceea ce

este contrar bunului simt, ilogicul.

In literatura romana , absurdul este observabil in unele schite ale lui

Caragiale ("Caldura mare") si, putin mai tarziu, in prozele lui Urmuz ("Palnia si
Stamate", "Ismail si Turnavitu").
Intemeietorul teatrului absurdului este Eugen Ionescu (1909-1994),
dramaturg francez de origine romana ; piesa sa "Cantareata cheala", jucata la
Theatre des Noctambules din Paris, in 1950, este cea dintai lucrare dramatica de
aceste fel, din literatura universala.
Operele ulterioare ("Scaunele", "Rinocerii", "Regele moare", "Setea si
Foamea") i-au adus recunoasterea mondiala si calitatea de membru al Academiei
Franceze.

Fragmentul din manual incheie drama "Scaunele" de Eugen Ionescu si prezinta

mai multe trasaturi ale teatrului absurdului:
Un cadru neobisnuit al actiunii: casa izolata de restul lumii si inconjurata de
ape, in care doi soti (numiti generic Batranul si BatrAna ) isi traiesc ultimele zile.
Acest spatiu suficient siesi sugereaza imposibilitatea comunicarii cu lumea din
afara, situatie care se perpetueaza de multi ani, intr-o existenta lipsita de sens.
Personajul caruia autorul ii spune BatrAna are, totusi, un nume: Semiramis.
Acesta aminteste de frumoasa regina asiriAna care, conform legendei, ar fi
intemeiat Babilonul si Gradinile Suspendate din acest oras, una dintre cele sapte
minuni ale lumii antice.

In "Scaunele", batrAna de 94 de ani, cu miscari dezarticulate, schiopatand, rupta

de oboseala si sufocata de invazia scaunelor, constituie o imagine ridicola, cazuta
in derizoriu a reginei legendare.
O situatie neverosimila, momentul prezentat fiind acela in care Batranul va
transmite lumii intregi "mesajul" sau, la care lucrase intreaga viata. Absurdul
incepe in clipa in care aflam ca persoAna aleasa pentru aceasta era un Orator
surdomut (conditie incompatibila cu calitatea sa). Tot absurda este si actiunea:
primindu-si "oaspetii", Batranul le indica locurile, in timp ce BatrAna nu
pridideste cu adusul scaunelor. Treptat, multimea acestora devine sufocanta, dar
toate sunt goale, desi sotii se comporta ca si cand ar avea in fata persoane reale.

Sosirea "imparatului" (invizibil) si a oaspetilor (invizibili) este insotita de

muzica; fanfara triumfala, muzica de balci si jocul grotesc al celor doi soti
sugereaza ca viata este un spectacol caricatural, un "balci al desertaciunilor".

Semnificatiile simbolice ale personajelor constituie o alta trasatura a teatrului

absurdului.
Astfel, "oaspetii" absenti (inlocuiti prin scaunele goale) pot simboliza
imposibilitatea comunicarii si alienarea conditiei umane, in opinia autorului,
"oaspetii" pot simboliza remuscarile si amintirile celor doi batrani; in final, cand
zgomotul multimii invizibile se aude si dupa moartea protagonistilor, acesta ar
putea simboliza invazia Nimicului care va acoperi tot ceea ce exista; din aceasta
pricina, sont ia care se aude atat de insistent avertizeaza ca Neantul va cotropi
lumea, ca si cand totul ar fi cuprins de moartea universala.
BatrAna reprezinta, dupa cum am vazut, un personaj decazut din starea
legendara.

La un moment dat, excedata de duiumul oaspetilor, aceasta exclama: "Asteptati

un pic, Doamna, nu pot servi pe toata lumea deodata, n-am treizeci si trei de
maini, ca nu sunt o vaca..."

in unele credinte stravechi, vaca fiind un animal sacru, din laptele caruia s-a
nascut Universul, rezulta ca, in lumea contemporAna , sacralitatea a
disparut ("n-am treizeci si trei de maini"), iar Marea Muma nu si-a prelungit
virtutile creatoare in oameni.
Batranul este "portarul" spatiului in care stau cei doi soti, pazind-o pe
Semiramis de apele care inconjoara casa. Din pacate, ea decade din mit, rolul
Batranului devenind derizoriu. Mesajul dramei este sumbru.
Semnificatia lui deriva din cuvintele scrise pe tabla de Oratorulsurdo-mut cu
infatisare de cabotin: "A adio adio apa".

Acestea ar putea sugera pierderea puritatii apei primordiale si a capacitatii ei de

a naste Viata: invadati de spectrul Nimicului, Batranul si BatrAna pot fi ultimii
reprezentanti ai unei omeniri care nu va mai renaste. Momentul final, in care ei
se arunca in apa, ar putea fi ultima veriga a timpului curgator.