SUB SMOCHIN

Adie vnt prin frunze de smochin, Pe chipul meditnd din noaptea grea

i norii se tivesc cu fir de soare, Mai struie un spin al ndoielii,

Natanael, cu ochii n senin, Dar ochii blnzi, cu strluciri de stea,

St meditnd la tainica-ntrebare. Destram toate urmele sfielii.

Mii de-ndoieli se lupt-n amintiri - Orict n via sufletul s-i storci,

i sufletul se zbate n uitare, Nu poi s afli pace-n lumea toat,

Se nsereaz-ncet peste priviri Vino i vezi i n-ai s mai ntorci,

i noaptea-nvluie ntreaga zare n-ai s-L mai poi respinge niciodat.

Nici n-a simit cnd bezna s-a lsat, Iar cnd Isus n suflet i-a ptruns,

Mereu gndind ce-I viaa, venicia, Dezvluindu-I taine i mistere,

Ce-I moartea izvort din pcat Despovrat de zbuciumul ascuns,

i ce mre va fi Acel Mesia! s-a druit cu-ntreaga lui putere.

- Natanael!- se auzi strigat Voi, tineri dragi, ndrgostii de El,

i-n zorii purpurii, cu roua-n plete, Ca Filip alergai cu-nflcrare,

Un tinerel cu sufletul curat Mereu chemnd un alt Natanael

Vorbea cu ochii-arznd de-o sfnt sete. s-I dea Isus rspuns la ntrebare.

i spuse Filip: - Vino, c-am aflat (Violeta Ille)

Pe-Acela despre care scrie-n Lege,

Pe care-att de mult L-am ateptat

Ca din al morii lan s ne dezlege!