Cuvntul suicid a fost creat de abatele Desfontaine n 1737 si provine de la cuvintele sui care

nseamn sine, iar caedere semnific a omor, adic omorrea propriei persoane (9). Odat cu
introducerea acestui termen,ulterior au urmat numeroase ncercri de definire a acestuia. E.
Durkheim consider suicid
oricare caz de moarte survenit direct sau indirect, dintr-un act pozitiv sau negativ ndeplinit de
victima nssi, care se asteapt la producerea acestui rezultat. Suicidul este o latur a
comportamentului uman, nu este doar un act izolat si din aceast cauz filozofi, sociologi,
teologi, psihologi si psihiatri au fost atrasi mai ales de atitudinea pe care individul nsusi
sau societatea o au fa de suicid. Astfel,s-a definit chiar un concept, dar termenul de suicid nu a
fost niciodat neles n complexitatea sa. De fapt, suicidul nici nu poate fi explicat, astfel c
toate definiiile se ncadreaz ntre repere descriptive si ncercrile de a fi ct mai utile
metodologiei epidemiologice.
Astfel, suicidul, conform definiiei criteriologice al lui Beauchamp reprezint actul ntreprins de
o persoan pentru a-si provoca n mod intenionat moartea, nu exist coerciie n acest sens din
partea altor persoane, iar moartea este provocat n circumstane create n mod special n acest
scop (2). Cu ct acest fenomen este mai amplu studiat, cu att se descoper noi faete, care
necesit alte criterii de evaluare si o abordare mai complex.
Un studiu prospectiv efectuat pe supravieuitorii unor tentative suicidare a artat c o tentativ
din opt este urmat de moarte. De asemenea, pn la un an doar 1% din ei vor mai avea o nou
tentativ si vor reusi s o finalizeze, iar la 15 ani, 5% pn la 15% au o nou tentativ suicidar si
finalizeaz actul.
Acest studiu a ncercat s gseasc o relaie ntre suicid si afectarea statusului mental, precum si
ntre tentativa suicidar si afectarea relaiilor interumane din grupul suicidarului (12). Numeroase
studii au demonstrat existena unei rate de aproximativ 11 ori mai mari a suicidalitii n rndul
persoanelor diagnosticate cu tulburri psihice comparativ cu populaia general. n cadrul
tulburrilor psihice, probabil cea mai mare rat a sucidului se ntlneste printre tulburrile
afective si anume 30,3% din totalul sinuciderilor nregistrate n rndul pacienilor internai n
spitalele de psihiatrie, fa de 21,9% n cazul pacienilor cu schizofrenie sau 24,6% n cazul celor
cu tulburri de personalitate (13). Orice depresie poate prezenta la un moment dat un risc
suicidar. Acest risc este mai mare n cazul prezenei comorbiditilor de tip anxietate sau abuz de
substane. O problem apare n momentul n care se caut
s se demonstreze reciprocitatea relaiei depresie-suicid, pentru c nu orice persoan care are o
tentativ suicidar este si diagnosticat cu depresie. Astfel, actul suicidar risc s fie medicalizat,
avnd si consecine medico-legale.
Din punct de vedere medico-legal, atitudinea fa de o persoan cu risc suicidar implic
internarea n regim de urgen, chiar si n regim nevoluntar. Previziunea si ntmpinarea riscului
suicidar sunt posibile n condiiile unei observaii clinice permanente si sunt determinate de
nssi simptomatologia depresiv.
Urmtoarele elemente ale sindromului depresiv pot ateniona asupra riscului suicidar:
- dispoziia depresiv;
- anhedonia,constientizat n mod penibil;
- anestezia afectiv;
- inhibiia psihomotorie;
- coninutul gndirii cu conotaie negativ;
- deformarea viziunii asupra viitorului si asupra lumii;
- diminuarea capacitii voliionale si a iniiativei.
Se poate pune ntrebarea dac individul se sinucide doar n calitate de depresiv sau doar n
calitate de subiect antrenat n cutarea unor rezolvri definitive.
Psihiatrul va considera mereu valoarea vieii n sine, dar pacientul suicidar va vedea numai rostul
propriei viei si decizia sa, chiar deliberat n mod raional, n funcie de calitatea propriei sale
viei. Suicidul implic nu numai o latur moral, social, ci si una legal. Astfel, pn nu demult
sucidul era considerat de legislaia britanic o crim mpotriva propriei persoane si era pedepsit
ca atare. Aspectul moral
al oricrui suicid este greu de evaluat deoarece moralitatea implic o serie de reguli sau principii
care stau la baza jocului vieii, iar suicidul reprezint o decizie ce face abstracie de acestea.
Decizia de a muri este dincolo de aciunea argumentelor. Cu toate acestea, se poate vorbi de
obligaia moral pentru celelalte persoane din jurul celui cu potenial suicidar. Se poate contura
ideea
e obligativitate general n a oferi ajutorcelor aflai sub influena unei stri afective negative si
care vor s renune la via. Aceast atitudine devine si mai clar avnd n vedere faptul c n
majoritatea rilor nu este ncurajat suicidul. Dar, aceast situaie de ansamblu nu ne mpiedic s
ne gndim ct de mare este aceast obligaie de a interveni n actul suicidar, cui i revine
preponderent aceast obligaie de a
interveni si mai ales n ce const aceast obligaie. Mult mai dificil si poate si mai subtil este si
rolul de sftuitor pe care si-l poate asuma un profesionist n faa tentativei sau ideaiei suicidare.
Tot ceea ce se poate cere persoanei suicidare este un interval de reconsiderare n care s poat
analiza toate perspectivele si n care se poate ntri suportul moral oferit.
Dar n ceea ce priveste relaia medicsubiect va trebui s se evite orice atitudine moralizatoare si
se va apela la o ascultare atent,exploator evaluativ a problematicii si motivaiilor personale ale
subiectului
Impunerii drepturilor omului si promovrii conceptelor de libertate, autonomie si responsabilitate
individual, de libertate de a decide asupra propriei viei i se opune legea de protecie a vieii.
Toate aceste dileme referitoare la complexitatea abordrii suicidului sunt evideniate de etica
medical si deschid calea unor viitoare modificri legislative. Rezervele manifestate de
majoritatea paratelor legislative fa de actele suicidare au la baz consecinele sociale negative,
exemplul negativ pe care l ofer persoanelor derutate sau abandonarea unor membri ai familiei.
Existena unor liberti fundamentale, cum ar fi libertatea cuvntului sau a credinei, nu implic
nc si pentru suicid acelasi statut,atta timp ct acceptarea sa nu este un produs al constiinei
colective si nu este un element fundamental pentru justiie (10). n cazul tentativelor suicidare, n
pragul actului, persoana trieste o stare de ambivalen, existnd practic un strigt de ajutor. De
multe ori, actul suicidar nu este un scop n sine, ci o modalitate de a atrage atenia, o ncercare de
comunicare cu ceilali. Avndu-se n vedere aceast latur ambivalent a actului suicidar, precum
si faptul c doar una din zece tentative suicidare se finalizeaz, reiese importana, dar si
necesitatea prevenirii suicidului.
Totusi, nu trebuie s ajungem la ideea c prevenind sau intervenind prin internare sau spitalizare
n regim supravegheat rezolvm doar ambivalena care precede actul suicidar. n acelasi
timp,avndu-se n vedere latura impulsiv, cu consecine extreme a acestui act, dup intervenia
coercitiv, se vor reconsidera raional adevratele opiuni. Internarea si tratamentul n regim
supravegheat sunt
justificate de o serie de simptome care caracterizeaz sindromul depresiv sever precum afectarea
gndirii raionale, ncrctura afectiv negativ extrem si uneori prezena chiar a
elementelorpsihotice. Aceste metode de prevenie, dar si de intervenie sunt limitate de riscul de
a evalua gresit riscul sau comportamentul suicidar. Acest risc este amplificat si de privarea de
libertate pe o perioad mai lung de timp, pierderea unor drepturi civile, separarea de familie,
precum si dubla stigmatizare ca persoan cu tulburri psihice si cu tentativ suicidar. De aceea,
legea ar trebui s precizeze mai clar timpul necesar pentru intervenia n caz de risc suicidar,
precum si criteriile de stabilire a acestui risc (6). n multe ri se acord posibilitatea de a reine
involuntar o persoan n spital doar pentru 24 de ore, perioad de timp
numit timp de reconsiderare, dup care se poate reevalua riscul suicidar. Aceste msuri implic
si riscuri deoarece exist posibilitatea neidentificrii unei continuiti a tendinei suicidare sau
ideaia suicidar este supraevaluat si persoanele vor fi reinute n spital o perioad mai lung de
timp.
Momentul interveniei reprezint o problem etic si filozofic, fiind momentul interferenei
directe ntr-o tentativ suicidar. Cea mai frecvent modalitate de intervenie este cunoscut sub
denumirea de intervenie n criz sau help-line. n cazul acestor intervenii, atunci cnd
avertismentul suicidar creste
si devine iminent, fr ca persoana n cauz s fie avertizat, s-ar putea interveni. Dar, recent s-a
introdus n statutul de funcionare al acestor centre de intervenie n criz, garania anonimatului
si a abinerii de la intervenii coercitive de salvare, acestea avnd loc numai n momentul n care
sunt solicitate de persoana n cauz.
Probleme morale pe care le implic suicidul necesit n continuare judeci si reflecii
eticofilozofice, care se refer la principiile etice ale autonomiei si paternalismului,
consimmntului liber si informat, confidenialitatea sau spitalizareainvoluntar.