Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Capitolul I
Scurte consideratii introductive. Defintitia. Obiectul. Scurt istoric
2
fiecare dintre ele, drepturi subiective, raportate la individ ca subiect de
drept.
c) In sfarsit, spunand drept se poate avea in vedere stiinta dreptului ca
ramura de invatamant sau de cercetare stiintifica avand ca obiect tocmai
studiul ansamblului de reglementari, deci a dreptului obiectiv precum si a
drepturilor subiective, deopotriva. Din acest punct de vedere se poate face
distinctia dintre stiinta dreptului, in general si alte ramuri ale cunoasterii
umane, sau, intr-o varianta mai restransa, intre diversele ramuri ale
dreptului, (civil, penal, constitutional, administrativ,etc.)
1
Mircea Muresan, Drept civil, Parte generala, Ed. Cordial SRL, Cluj-Napoca, 1992, pag.7; Ioan Schiau,
Curs de drept comercial, Ed. Rosetti, 2004, pag.5;
2
idem
3
reglementarilor dreptului privat. Sustinerea este suplimentar si
substantial argumentata prin adoptarea actualului Cod Civil, intrat in
vigoare la 1 octombrie 2011, care devine legea fundamentala, dreptul
comun in materia raporturilor de drept privat, aplicabil deopotriva
particularilor ca indivizi si profesionistilor care exploateaza intreprideri
in diverse domenii de interes si, deci, apartinand si altor ramuri ale
dreptului privat. Noua reglementare revolutioneaza prin viziunea
monista in materia raporturilor de drept privat, constand in pretentia de
a oferi o baza reglementara unica si uniforma tuturor categoriilor de
raporturi dintre particulari, civili si profesionisit deopotriva. Evident,
desi este legea fundamentala pentru aceasta ramura a dreptului nu
este insa unica. Este completata de reglementari speciale, aplicabile
unor domenii sau/si unor profesionisti si care definesc, la randul lor
subramuri ale dreptului privat, cum sunt; dreptul afacerilor, dreptul
muncii, dreptul familiei, etc,
Asadar, ramura a dreptului privat, dreptul afacerilor are propria identitate, propria
autonomie. In raport cu el, dreptul civil ramane dreptul comun, ale carui reguli
completeaza reglementarile speciale ale dreptului afacerilor. In comparatie cu el,
insa, dreptului afacerilor ii este proprie o dinamica aparte, superioara oricarei
alte subramuri a dreptului privat si justificata de natura, complexitatea si
specificitatea activitatii profesionistilor si a domeniului pe care acestia il
exploateaza, cel economic, orientat spre profit.
3
A se vedea, Gheorghe Piperea, Introducere in dreptul contractelor profesionale, Ed. C.H.Beck, Bucuresti,
2011, pag.8 si urm.
4
Evolutia si complexitatea dobandita de activitatea economica intr-o epoca acut
marcata de tendinta de globalizare atribuie firesc notiunii de afacere valente noi,
suplimentare fata de varianta traditionala a ceea ce, sub imperiul vechiului Cod
Comercial, (in vigoare intre 1887 2011). identificam cu sintagma activitate
comerciala.
5
istorica, pana sa devina profitabile, aceste activitati au raspuns nevoilor de
existenta ale individului. Astfel;
6
fost coagulate in asa numite statute, fiecare dintre ele reprezentand ansamblul
reglementarilor proprii unei corporatii.
4
Codul era structurat in patru parti, intitulate carti : Cartea I, Despre comert in general, Cartea a II a,
Despre comertul maritim, Cartea a III a, Despre faliment, (in prezent abrogata), Cartea a IVa, Despre
exercitiul actiunilor comerciale si despre durata lor
7
dupa 1989, odata cu trecerea la economia de piata, Codul a revenit in actualitate
oferind prima reglementare cu caracter general a activitatii comerciale proprii
economiei de piata. Sigur, o parte a dispozitiilor sale nu mai corespundea
momentului istoric, evolutia vietii comerciale moderne justificand abordari
legislative noi, care vor contura in timp cadrul juridic necesar domeniului
economic si, corelativ, materia de studiu a disciplinei dreptul afacerilor. 5 A impus
principiile de baza in domeniul afacerilor insa pana in 2011, cand a fost abrogat
prin Noul Cod Civil, intrat in vigoare la 1 octombrie 2011.
CAPITOLUL II
Categoriile de profesionisti in domeniul afacerilor
5
Reglementarile in materie comerciala adoptate dupa 1990 permit sistematizarea pe materii, cum sunt:
legislatia societatilor comerciale (ex. Legea nr.31/1990, privind societatile comerciale), legislatia privind
registrul comertului, (ex. Legea nr.26/1990); legislatia privind insolventa (ex.Legea nr.85/2006), legislatia
pietei de capital, (ex. Legea nr.297/2004), legislatia bancara, a asigurarilor (ex. Legea nr.136/1995), etc. Ele
constitutie ceea ce doctrina juridica defineste drept izvoare ale dreptului afacerilor.
8
juridice ce le erau aplicabile de cele incidente altor domenii sau categorii
prfesionale.
2.2. Prin noul Cod Civil, renuntandu-se la dualitatea comercial - civil, sub
pretextul unificarii regulilor de baza aplicabile in materia dreptului privat, in
general, deci implicit celui economic, al afacerilor, termenul traditional de
comerciant este integrat categoriei mult mai cuprinzatoare a profesionistilor.
Potrivit art.3, al.2 din Cod, sunt profesionisti toti cei care exploateaza o
intreprindere, adica, exercita sistematic o activitate organizata ce consta in
producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri, ori in prestarea de servicii
indiferent daca are sau nu un scop lucrativ, (art,.3, al.3 din Cod). Definitia
subsumeaza profesionistii, in general si, deci, inclusiv cei care performeaza in
domeniul afacerilor, traditional numiti comercianti. In aceste conditii, devine
necesara stabilirea elementelor de distinctie, de delimitare dintre diversele
categorii de profesionisti, si, evident, a celor care activeaza in domeniul
afacerilor. Codul nu ofera in terminis asemenea repere. Ele sunt mai degraba
deduse decat formulate explicit. In determinarea reglementarilor de drept privat
aplicabile unui domeniu sau altul accentul se pune pe subiect, respectiv pe
calitatea de profesionist a titularului acestei activitati. Ce anume face insa
diferenta intre diversele categorii de profesionisti ? Altfel spus, ce deosebeste
profesionistii in domeniul afacerilor de alte categorii de profesionisti ? Unicul
criteriu va trebui sa ramana tot activitatea desfasurata, respectiv, in cazul
profesionistilor comercianti scopul lucrativ al acestei activitati, in sensul de
activitati economice, (de productie, comert sau prestari de servicii efectuate in
scop profitabil).
9
cat si ulterior, a actelor si faptelor realizate de ei si pentru care legea impune o
6
atare inregistrare, si, evident, obligatia inregistrarii incetarii activitatii; a.2.)
obligatia de a tine anumite registre comerciale in care vor reflecta activitatea
desfasurata, sau, aceea a.3) de a respecta regulile unei concurente oneste,
loiale;
b.) supunerea activitatii lor comerciale unor dispozitii legale proprii, specifice,
distincte, unele fata de cele aplicabile neprofesionistilor, altele, fata de cele
aplicabile altor categorii de profesionisti
10
g) grupurile de interes economic
h) societatile cooperative
i) organizatiile cooperatiste
j) societatile europene
k) societatile cooperative europene
l) grupurile europene de interes economic cu sediul principal in Romania
m) alte persoane fizice si juridice prevazute de lege
Enumerarea ofera un criteriu formal pentru distinctia profesionistilor in domeniul
economic.
Categoriile enumerate la d)-l) fac parte din categoria profesionistilor (comercianti)
persoane juridice. Ponderea, in aceasta categorie, o detin societatile
(comerciale).
7
Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.44 privind desfasurarea activitatilor economice de catre persoanele
fizice autorizate, intreprinderile individuale si intreprinderile familiale a fost publicata in Monitorul Oficial,
Partea I, nr.328 din 25.04.2008.
11
obtinerea de catre persoanele fizice a autorizatiei necesare desfasurarii activitatii
lor economice se poate solicita astfel:
a) individual si independent, ca persoane fizice autorizate, (identificate cu
abrevierea PFA)
b) ca intreprinzatori titulari ai unei intreprinderi individuale
c) ca membri ai unei intreprinderi familiale
Anterior inceperii activitatii, persoana fizica va solicita :
a) inregistrarea in registrul comertului
b) acordarea autorizatiei de functionare.
Competenta solutionarii cererii sale revine, in toate cele trei cazuri enumerate
mai sus, Oficiului registrului comertului de pe langa tribunalul corespunzator
judetului in care persoana fizica ce urmeaza sa fie autorizata isi declara sediul
social.
Pot desfasura activitati economice, in una din cele trei forme enumerate,
persoanele fizice care:
a) au implinit varsta de 18 ani, respectiv de 16 ani, in cazul
membrilor intreprinderii familiale;
b) nu au savarsit fapte sanctionate de legile financiare, vamale si
cele care privesc disciplina financiar-fiscala, de natura celor care
se inscriu in cazierul fiscal;
c) au un sediu profesional declarat intr-un imobil asupra caruia au
un drept de folosinta dobandit in conditiile legii;
d) declara pe proprie raspundere ca indeplinesc conditiile de
functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar,
sanitar-veterinar, protectiei mediului si al protectiei muncii.
12
autoritatea fiscala competenta. Altfel spus, este documentul care confera
legalitate activitatii economice realizate de o persoana fizica.
13
individuale cu cea de salariat al unei terte persoane, indiferent ca activitatea
acesteia este in acelasi domeniu sau intr-unul distinct;
c) este asigurat in sistemul public de pensii si are dreptul de a fi asigurat in
sistemul asigurarilor sociale de sanatate si al asigurarilor pentru somaj;
d) poate fi supus procedurii simplificate a insolventei, in conditiile Legii
nr.85/2014;
e) raspunde pentru obligatiile sale cu patrimoniul de afectatiune, daca acesta
a fost constituit, si, in completare, cu averea sa personala.
f) intreprinderea individuala nu are personalitate juridica
14
prin acordul de constituire, membrii acesteia pot insa conveni asupra constituirii
unui patrimoniu de afectatiune reglementand si cotele fiecarui membru la
constituirea acestui patrimoniu;
f) membrii raspund solidar si indivizibil, cu patrimoniul de afectatiune, pentru
datoriile contractate de reprezentantul intreprinderii; in lipsa patrimoniului de
afectatiune sau, in completarea lui, raspund cu intreg patrimoniul, corespunzator
cotelor de participare convenite prin acordul de constituire.
8
a se vedea Gheorghe Piperea, Drept comercial, Vol.I, Ed. C.H.Beck, Buresti, 2008, pag.45
15
Capitolul III
SUBIECTELE PERSOANE JURIDICE ALE DREPTULUI AFACERILOR
Societatile
16
in prezent, constituie ponderea subiectelor persoane juridice ce activeaza in
domeniul afacerilor.
3.3. Definitia.
Societatea (comerciala) poate fi definita ca fiind entitatea cu personalitate
juridica, constituita potrivit legii, prin asocierea mai multor persoane in conditiile
reglementate prin actul constitutiv, pentru a realiza activitati economice deci,cu
scopul de a obtine profit.9
9
O grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate si beneficiind de personalitate
juridica, in care asociatii se inteleg sa puna in comun anumite bunuri, pentru exercitarea unor fapte de
comert, in scopul realizarii si impartirii profitului rezultat. Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman
Ed. a VI-a revazuta si adaugita, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2007, pag.156;
17
b) are un patrimoniu propriu, ca ansamblu de drepturi si obligatii cu
continut economic,10 distinct si independent de patrimoniul
oricarei alte persoane, inclusiv al asociatilor si afectat realizarii
activitatii comerciale proprii ; element specific al patrimoniului
societatii (comerciale) este capitalul social;
c) are propriile elemente de identificare, decurgand din calitatea sa
de subiect de drept distinct, (denumire, sediu ) ;
d) are propria sa vointa, distincta de a asociatilor, (voina sociala),
manifestata prin organele sale ;
e) are nationalitate proprie, distincta de cea a asociatilor, si care
este nationalitatea tarii pe teritoriul careia si-a stabilit sediul
social ;
f) are capacitate juridica, (responsabilitate juridica) proprie,
distincta de cea a asociatilor, ceea ce ii permite sa participe in
nume propriu la raporturile juridice, corespunzatoare realizarii
obiectivelor si scopurilor sale, (capacitate de folosinta
specializata) ;
3.5. Reglementare
Actul normativ care constituie dreptul comun in materia societatilor
(comerciale), oferind regulile de infiintare, organizare si functionare,
reorganizare, dizolvare si lichidare a lor este Legea nr.31/1990 11, denumita in
10
Notiunea de patrimoniu social este o notiune compozita: ea se compune a) din activ, in care figureaza
bunurile si drepturile reale sau personale, cu valoare economica, apartinand societatii comerciale si b) din
pasiv, exprimand datoriile acesteia fata de terti si fata de asociati. Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea
societatilor comerciale nr.31/1990, Analize si comentarii pe articole, Ed. Hamangiu, 2007, pag.33
18
continuare, LS. Prin ultimele modificari ce i-au fost aduse, legea a fost
armonizata cu reglementarile europene in materie.
11
Legea nr.31/1990, republicata in 2004 Monitorul Oficial nr.1066 din 17 noiembrie 2004, modificata si
completata prin: Legea nr.302/2005, publicata in M.Of. nr.953 din 27 octombrie 2005; Legea nr.85/2006
privind procedura insolventei , publicata in M.Of. nr.359 din 21 aprilie 2005; Legea nr.164/2006 , publicata
in M.Of. nr.430 din 18 mai 2006; Legea nr.441/2006, publicata in M. Of. nr.955 din 28 noiembrie 2006;
Legea nr.516/2006, publicata in M. Of. nr.14 din 9 ianuarie 2007, Ordonanta de Urgenta nr.82/2007,
publicata in M. Of. nr.446 din 29 iunie 2007;
12
Exemple de astfel de acte : Legea bancara nr. 58 din 5 martie 1998, Legea nr. 32/2000
privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, etc.
19
4.societatea in comandita pe actiuni
5.societatea cu raspundere limitata
Cele cinci forme sunt limitativ prevazute de lege ; viitorii asociati au libertatea de
a opta pentru oricare dintre ele, dar, din momentul alegerii, sunt obligati sa
respecte dispozitiile legale proprii formei juridice alese ; nu vor putea imagina
forme juridice noi, sui generis, nici chiar preluand si combinand selectiv trasaturi
proprii celor cinci tipuri reglemenate.
Evident, optiunea asociatilor pentru una sau alta dintre formele de societate va
avea sansa de a fi corecta, corespunzatoare starii lor de fapt, numai in masura in
care acestia cunosc trasaturile ce definesc fiecare tip de societate in parte, astfel
incat alegerea sa fie facuta in deplina cunostinta de cauza.
20
3.7.1. In functie de natura asocierii, de argumentul acestei asocieri sunt :
a) societati de persoane ; cele in care asocierea este consecinta relatiei
dintre asociati, a increderii reciproce pe care si-o acorda ; societatea este
constituita, asadar, in considerarea persoanei asociatilor, ( intuitu personae ).
Relevanta relatiei dintre asociati, imprima societatilor din acesta categorie o serie
de elemente specifice, cum ar fi cele legate de atribuirea denumirii, numarul
relativ restrans de asociati, raspunderea nelimitata si solidara a acestora,
conditiile rigide de transmitere a partilor de interes, deci, de dobandire sau
incetare a calitatii de asociat, cauzele de dizolvare a societatii, etc. Fac parte din
acesta categorie societatea in nume colectiv, (cea mai reprezentativa), si
societatea in comandita simpla.
21
capitaluri sau, dimpotriva, celor de persoane. Dealtfel, tocmai pentru ca este
produsul influentelor preluate de la ambele categorii de societati, a aparut ultima
din punct de vedere istoric.
13
obligatiile divizibile se divid, conform legii, de plin drept, activ si pasiv, fiecare creditor putand pretinde
debitorului sau debitorilor sai numai cota-parte din creanta ce i se cuvine si fiecare debitor fiind expus
urmaririi creditorului sau creditorilor sai numai pentru cota-parte din datoria la care s-a obligat. Mircea
N. Costin, Calin M. Costin , Dictionar de drept civil de la A la Z, Editia a 2-a, Ed. Hamangiu, 2007, pag.
327;
22
cu raspundere limitata, societatile in comandita, (simpla si pe actiuni), in privinta
asociatilor comanditari.
Raspunderea limitata consta in obligatia fiecarui asociat de a
raspunde pentru obligatiile societatii numai in limita aportului sau la
capitalul social. Creditorii nu au dreptul de a-si extinde urmarirea, in
vederea recuperarii creantelor lor fata de societate, asupra
patrimoniului personal al asociatilor.
23
Caracteristici:
a) raspunderea asociatilor este nelimitata si solidara; ca urmare,
creditorii societatii pot pretinde plata sumelor ce le sunt cuvenite si de la asociati,
fiecare dintre ei fiind obligat sa plateasca intreaga suma datorata de societate.
Raspunderea acestora este insa subsidiara celei a societatii, asa incat, poate fi
antrenata numai dupa ce, cu prioritate, plata a fost pretinsa acesteia, dar fara
rezultat. Neincasarea sumei, in termen de 15 zile de la formularea solicitatii, il
indreptateste pe creditor sa se indrepte impotriva oricaruia dintre asociati,
obligandu-l la plata intregii datorii a societatii sau, dupa caz, a diferentei ramase
neacoperite.
24
2.aporturi in natura, constand in bunuri cu valoare economica,
3.creante, caz in care asociatul va ramane raspunzator
pentru societate pana la incasarea de catre aceasta a valorii
creantei aportate de el;
25
oricarei forme juridice de societate. Analiza acestora se va face in cadrul
capitolului consacrat dizolvarii si lichidarii societatilor comerciale.
Caracteristici :
a) prima trasatura este legata de prezenta, in cadrul societatii, a celor
doua categorii de asociati, comanditari si comanditati, reunind cele doua forme
de raspundere, limitata comanditarii, nelimitata si solidara - comanditatii ;
suportul asocierii lor il reprezinta increderea, asemeni societatii in nume colectiv ;
numarul minim de asociati este de doi ; desi legea nu plafoneaza numarul
maxim, de regula, acesta este mic ;
26
b) denumirea societatii cuprinde, in mod obligatoriu, numele a cel putin
unuia dintre asociatii comanditati, insotit de mentiunea societate in comandita
simpla, scrisa in intregime. Ratiunile pentru care legiuitorul impune cuprinderea
in denumire a cel putin unuia dintre numele asociatilor cu raspundere nelimitata
si solidara sunt similare celor de la societatea in nume colectiv. Ca urmare, daca
numele unui asociat comanditar sau chiar al unei persoane terte in raport cu
societatea, figureaza in denumire, aceasta, la randul ei, devine raspunzatoare
fata de societate in mod nelimitat si solidar, asemeni asociatilor comanditati. Se
protejaza, si in acest caz, intereselor creditorilor societatii.
27
restrictia este reglementata, si in acest caz, in vederea apararii intereselor
tertilor ; comanditarilor li se recunoaste dreptul de a realiza in numele societatii
numai anumite operatiuni, incredintate de reprezentantii acesteia prin procura
inscrisa in registrul comertului. Daca un asociat comanditar realizeaza acte de
administrare in lipsa unei astfel de procuri, el devine raspunzator fata de terti in
mod nelimitat si solidar, asemeni comanditatilor.
3.8.3.Societatea pe actiuni
Este forma reprezentativa a societatilor de capitaluri ; ca urmare, in cazul
ei, relevant devine aportul la capital al actionarilor, in detrimentul relatiei dintre
asociati, a carei importanta dispare. Ca o consecinta, caracteristic pentru acest
tip de societate este numarul mare de actionari, care, de cele mai multe ori, nici
28
nu se cunosc intre ei. Denumirea care i se mai atribuie, de societate anonima,
pune suplimentar in valoare aceasta trasatura.
Este cea mai complexa, mai evoluata dintre formele juridice de societate,
adecvata pentru afaceri de mari dimensiuni, care absorb capitaluri considerabile.
Pentru a raspunde unui atare scop, atat pentru infiintarea societatii cat si pentru
infuzia suplimentara de capital se poate recurge la subscriptia publica, (oferta
publica).
Numarul mare de actionari si valoarea mare a capitalului social,
caracteristice pentru societatea pe actiuni, au impus reglementarea unor structuri
adecvate, a unor organe cu atributii si competente bine definite, functionand pe
principul separatiei puterilor.
Vom acorda spatiul adecvat analizei acestor structuri la capitolul consacrat
organizarii si functionarii societatilor comerciale.
Caracteristici :
a) Actionarii raspund limitat pentru obligatiile sociale;
b) Pentru infiintarea societatii este necesar un numar minim de doi
actionari, persoane fizice si/sau juridice ; (dealtfel, acelasi numar este necesar in
cazul fiecarei forme juridice de societate, cu exceptia societatii cu raspundere
limitata cu unic asociat).
c) Firma societatii cuprinde o denumire proprie, distincta de a altor
societati si va insotita de mentiunea societate pe actiuni scrisa in intregime
sau de initialele S.A ;
d) Actele constitutive ale societatii sunt contractul de societate si statutul
care pot fi redactate si sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv, sub
semnatura privata sau avand data certa; forma autentica devine necesara numai
in cazul in care la capitalul social au fost subscrise terenuri sau cand societatea
s-a constituit prin subscriptie publica ;
e) In functie de modul de asigurare a capitalului social al viitoarei societati
comerciale, aceasta se poate constitui : 1) prin subscriere integrala si simultana
a capitalului social de catre semnatarii actului constitutiv ; procedura de infiintare,
29
in acest caz, nu este diferita de cea urmata in cazul celorlalte forme juridice de
societate ; 2) prin subscriptie publica, caz in care capitalul social este asigurat si
de alte persoane decat cele care au initiat infiintarea societatii. Vom analiza
procedura aferenta ambelor modalitati de constituire la capitolul consacrat
acestei teme.
In functie de modalitatea de infiintare a societatii, (simultana,
concomitenta), sau continuata, (prin subscriptie publica), societatile de capitaluri
pot fi clasificate in societati inchise, cele infiintate simultan, sau de tip deschis,
cele infiintate prin oferta publica. Se integreaza celei de-a doua categorii si cele
care, desi s-au infiintat simultan, ulterior constituirii au apelat la o majorare a
capitalului social prin subscriptie publica. Reciproca e valabila : societatile de tip
deschis se pot transforma, la randul lor, in societati inchise, urmand in acest scop
procedura legala expres reglementata.
f) Limita minima a capitalului social este de 90.000 lei. Capitalul va fi
constituit din aporturi in numerar, si/sau aporturi in natura evaluabile economic si
aporturi in creante, acestea din urma numai in cazul societatii pe actiuni
constituite simultan. La infiintare este obligatorie varsarea a cel putin 30% din
valoarea capitalului social subscris, diferenta de 70% urmand a fi varsata in
termen de 12 luni, in cazul aporturilor in numerar, respectiv de 2 ani, in cazul
celor in natura.
g) Capitalul social este divizat in fractiuni egale ca valoare, de minim 0,10
lei, indivizibile, numite actiuni. Ele pot fi nominative, (1), cand nominalizeaza
titularul actiunii, sau la purtator (2), cand titularul nu este nominal indicat, si se
considera, ca urmare, ca proprietatea asupra actiunii apartine posesorului ei. In
actul constitutiv se va reglementa, in mod obligatoriu, atat numarul cat si felul
actiunilor emise de societate.
Actiunile sunt titluri de valoare negociabile, (sau titluri de credit) care
incorporeaza in ele o anume valoare patrimoniala, corespunzatoare valorii
patrimoniului societatii emitente. Au trasaturi ale titlurilor de credit fara a fi insa
perfect asimilabile acestora, intrucat le lipseste caracterul perfect autonom,
independenta fata de actul juridic din care decurg, in speta, fata de actul
30
constitutiv al societatii emitente. Detinerea unei actiuni presupune implicit
dependenta la o anume societate si, deci, dobandirea drepturilor si obligatiilor
reglementate prin actul constitutiv al respectivei societati.
Drepturile fundamentale garantate oricarui detinator de actiuni, (deci
actionar), sunt: a) dreptul de a participa si a vota in adunarile generale ; b)
dreptul de a incasa dividende. Nu sunt singurele drepturi dar sunt cele de baza.
31
Asemeni actiunilor, obligatiunile pot fi, la randul lor, nominative sau la purtator. De
asemenea, asemeni actiunilor, obligatiunile sunt titluri de valoare, egale si
indivizibile. Ele confera insa titularului lor, obligatarul, drepturi distincte de cele
ale actionarilor societatii. Spre deosebire de acestia, obligatarii au doar dreptul
de a li se restitui suma datorata, incorporata in valoarea obligatiunii, precum si
dobanda aferenta ei, indiferent daca societatea a inregistrat sau nu profit. Nu vor
putea insa vota in cadrul adunarilor generale ale actionarilor si nu vor incasa
dividende, aceste drepturi fiindu-le rezervate numai actionarilor. Pentru
reprezentarea intereselor lor, (de exemplu, in situatia nerambursarii la scadenta a
obligatiunilor), obligatarii se pot intruni in adunare generala.
32
privire la capitalul social, divizarea acestuia in actiuni, felurile actiunilor, emiterea
de obligatiuni, adunarile generale, cenzori ;
f) administrarea societatii se poate organiza in exclusivitate dupa
regulile sistemului unitar ; administratorii pot fi desemnati numai din randul
actionarilor comanditati, deci a celor cu raspundere nelimitata si solidara ;
Este o forma de societate putin intalnita in practica. Inconvenientele pe
care le prezinta pentru actionarii comanditari care, desi asigura consistenta
capitalului social, nu pot paticipa la administrarea societatii decat renuntand la
raspunderea lor limitata, ar putea oferi explicatia acestei realitati. In plus, faptul
ca cele mai multe dintre dispozitiile legale ce o guverneaza apartin societatii pe
actiuni, face usor explicabila preferinta pentru aceasta a doua forma juridica in
raport de care societatea in comandita pe actiuni prezinta doar dezavantaje.
Caracteristici ;
a. asociatii, persoane fizice sau juridice, sunt animati de afectio
societatis , ca si in cazul societatilor in nume colectiv si au raspundere limitata,
asemeni actionarilor din societatile pe actiuni ; este singura societate care se
poate constitui in forma atipica de societate cu unic asociat si singura al carei
numar maxim de asociati este limitat la 50;
b. actele constitutive ale societatii sunt contractul de societate si
statutul care pot fi redactate si sub forma unui inscris unic, act constitutiv ;
c. firma societatii se compune dintr-o denumie proprire, in masura
33
sa o diferentieze de a altor societati, insotita de sintagma societate cu
raspundere limitata sau de initialele S.R.L.
d. capitalul social minim este de 200 lei si este divizat in fractiuni
numite parti sociale, cu o valoare minima de 10 lei. In actul constitutiv se va
indica aportul fiecarui asociat si numarul partilor sociale detinute ; este obligatorie
varsarea integrala a capitalului social la constituirea societatii, ca si in cazul
societatilor de persoane ;
Sursele capitalul social la constituirea societatii, vor fi : aporturi in
numerar, obligatorii, si, eventual, aporturi in natura, constand in bunuri evaluabile
economic. Nu sunt permise aporturile in creante. In cazul aporturilor in natura, in
actul constitutiv va fi indicat modul de evaluare a lor, prin intelegerea asociatilor
sau prin expertiza;
Spre deosebire de actiuni, partile sociale nu sunt titluri negociabile,
nu pot fi tranzactionate liber, societatea pastrand trasaturi ale societatilor de
persoane. Ca urmare, transmiterea lor in favoarea unor terte persoane se poate
face numai cu acordul asociatilor care detin cel putin trei patrimi din capitalul
social. In plus, ea impune modificarea actelor constitutive ale societatii si
inregistrarea in registrul comertului ;
e. Organizarea si functionarea societatii sunt asigurate de
adunarea generala a asociatilor, ca organ cu puteri depline de decizie, si de
administratorul/administratorii acesteia, care pot fi atat asociati, cat si neasociati.
Potrivit vointei lor, prin actul constitutiv, asociatii pot accentua trasaturile de
societate de persoane sau, dimpotriva, de capitaluri a societatii. Astfel, de
exemplu, prin vointa lor, exprimata in actul constitutiv, pot stabili ca hotararile
avand ca obiect modificarea actelor constitutive ale societatii se fie adoptate nu
cu unanimitatea voturilor asociatilor, asemeni celor ale societatilor de persoane,
ci cu majoritatea expres reglementata prin actele constituive, ca si in cazul
societatilor pe actiuni ;
f. Controlul gestiunii societatii se exercita fie de catre asociati, in
mod nediferentiat, asemeni societatilor de persoane, fie de cenzor/cenzori, ca
structura specializata, dupa modelul oferit de societatile de capitaluri. Cand
34
numarul asociatilor este mai mare de 15, desemnarea acestuia/acestora devine
obligatorie ;
g. societatea se poate constitui in forma atipica de societate cu
raspundere limitata cu unic asociat sau se poate transforma intr-o astfel de
societate ca efect al modificarii numarului de asociati ; unicul act constituiv al
societatii, in acest caz, este statutul. Legea impune o serie de norme speciale
aplicabile societatii cu raspundere limitata cu unic asociat, si anume :
1. o pesoana fizica sau juridica poate detine calitatea de asociat unic intr-o
singura societate comerciala ;
2. o societate cu raspundere limitata cu unic asociat nu poate detine calitatea de
asociat unic intr-o societate cu raspundere limitata ;
3. valoarea aporturilor in natura la capitalul social se determina prin expertiza,
spre deosebire de societatea cu raspundere limitata cu doi sau mai multi
asociati, in cazul careia aporturile in natura pot fi evaluate prin acord de catre
asociati.
3.9.1. Filiala.
Este singura dintre structurile exogene ale societatii comerciale care are
personalitate juridica, fiind, deci, o entitate distincta de societatea (mama) care
a constituit-o. Ca urmare, ea poate avea forma juridica si chiar nationalitate
35
diferite de cele ale societatii mama. Va respecta, in vederea infiintarii, dispozitiile
legale corespunzatoare formei sale juridice si va avea regimul juridic propriu
formei alese. Are propriul patrimoniu si o organizare de sine statatoare, adecvate
realizarii obiectivelor si scopurilor reglementate prin actele constitutive.
Dependenta sa fata de societatea-mama, legatura de filiatie dintre ele este
asigurata prin controlul pe care mama il exercita in virtutea cotei majoritare de
participare la capitalul social al filialei. Societatea-mama are, asadar, in filiala,
comportamentul adecvat pozitiei si rolului sau de asociat/actionar majoritar, si,
intr-un singur caz, de unic asociat (intrucat poate constitui o singura societate ca
asociat unic). Postura mamei de asociat/actionar majoritar sau unic asociat in
societatea filiala este singura care defineste relatia sa cu filiala. Alte forme
posibile de control al mamei, realizabile, de exemplu, in temeiul unor relatii de
contractuale de afaceri sau prin administrarea ambelor societati de catre aceleasi
persoane, nu definesc relatia juridica filiala - societate-mama.
Legea nu impune o regula expresa privitoare la atribuirea denumirii filialei. Fiind
o societate comerciala distincta, ea va respecta, evident, dispoziile legale
incidente, in functie de forma juridica in care se constituie. Conditia de unicitate a
denumirii nu va permite functionarea ei cu numele societatii mama decat daca i
se va atasa mentiunea de filiala, si se va indica sediul acesteia. Daca tinem
seama de faptul ca, in general, ratiunea infiintarii unei filiale este aceea de a
diversifica clientela societatii mama, de a-si extinde zona de influenta economica
in arii geografice noi, e de prespus, ca, in mod obisnuit, se va opta pentru acesta
ultima solutie de atribuire a numelui comercial al filialei.
3.9.2. Sucursala
Spre deosebire de filiala, sucursala este un dezmembramant fara personalitate
juridica al societatii comerciale. Ca urmare, ea nu poate actiona independent de
societatea-mama care a constituit-o. Dobandeste din partea acesteia doar o
anumita autonomie in limitele careia isi desfasoara operatiunile comerciale.
Activitatea sa nu poate fi diferita de cea a societatii mama, va fi identica sau
parte din aceasta. Este dublu dependenta fata de societatea mama: juridic si
36
economic. Din punct de vedere juridic, lipsindu-i personalitatea, nu va avea
denumire, nationalitate, organizare de sine statatoare, patrimoniu si capital social
proprii. Economic, ea nu poate detine bunuri proprii, cele pe care le utilizeaza in
activitate apartinandu-i societatii mama. Stabileste raporturi juridice cu tertii strict
in numele societatii mama, in calitate de mandatar sau comisionar al acesteia.
Sucursala are acelasi regim juridic cu cel aplicabil altor sedii secundare ale
societatii comerciale, denumite, potrivit vointei acesteia, agentii, reprezentante,
puncte de lucru, oficii, etc. Diferenta dintre ele si sucursala este data doar de
obligatia inregistrarii celei din urma in registrul comertului corespunzator sediului
sau social. Chiar daca ea va avea sediul in acelasi judet cu societatea-mama, se
va inregistra in registrul comertului distinct de aceasta. In schimb, celelalte sedii
secundare vor fi evidentiate numai in registrul comertului in care este inregistrata
societatea mama, indiferent de judetul unde sunt amplasate.
8.3. O societate comerciala straina are dreptul de a-si infiinta in Romania, cu
respectarea legii romane, atat filiale cat si sucursale daca acest drept ii este
recunoscut de legea statutului sau organic. Filialele din Romania ale societatilor
comerciale straine vor avea nationalitate romana in timp ce sucursalele acestora
isi vor pastra nationalitatea societatii care le-a constituit.
CAPITOLUL IV
Constituirea societatilor
37
comerciale, instrumentul juridic prin care asociatii isi exprima vointa de
asociere.14
Cele doua pot fi redactate si sub forma unui inscris unic, reunind clauzele proprii
ambelor si denumit generic act constitutiv.
14
Ioan Schiau, Titus Prescure, Legea societatilor comerciale nr.31/1990, Analize si comentarii pe articole,
Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, pag.42;
38
ca act de vointa al unei singure persoane, asociatul unic, (sintagma neinspirat
atribuita de lege).
39
din trasaturile proprii fiecarei forme de societate, dar acestea sunt
complementare celor comune obligatorii. Din categoria dispozitiilor contractuale
comune fac parte:
a) clauze privind identificarea asociatilor; (numele, prenumele, cetatenia,
domiciliul data si locul nasterii, codul numeric personal al asociatilor
persoane fizice, respectiv, denumirea, nationalitatea, adresa sediului
social, numarul sau codul unic de inregistrare, dupa caz);
b) clauze privind identificarea viitoarei societati, si anume, cele care
stabilesc:
b.1.) denumirea societatii, atribuita in condiile impuse de lege;
b.2.) sediul social, ca spatiu in care sunt tinute documentele societatii, se
realizeaza corespondenta, se afla organele de conducere ale acesteia.
Functia indeplinuita de sediul social nu este, asadar, indispensabil legata de
activitatea comeriala a societatii comerciale.
In prezent, potrivit legii, la aceeasi adresa pot fi declarate sediile a mai multe
societati comerciale numai daca e indeplinita una din urmatoarele conditii:1)
structura imobilului permite functionarea respectivelor societati; 2) acestea
au cel putin un asociat comun,3) imobilul se afla in proprietatea a cel putin
unuia dintre asociati.
b.3.) forma juridica a societatii; optiunea pentru o anumita forma juridica
trebuie exprimata prin actul constitutiv cu consecinta asumarii obligatiei de a
respecta prevederile legale proprii formei juridice alese;
40
obiectului de activitate al unui comerciant devine necesara selectarea din
cuprinsul lui a celor care pot fi calificate ca acte de comert.
Devine, in plus, necesara indicarea in actul constitutiv, a activitatii principale
precum si a domeniului in care se incadreaza aceasta activitate, ca sursa
principala a profitului societatii.
Pe de alta parte, societatea va putea efectua numai acele operatiuni
comerciale care ii sunt configurate in actul constitutiv, ca expresie a principiului
specialitatii capacitatii sale de folosinta in virtutea caruia isi va asuma obligatiile
si isi va valorifica drepturile recunoscute prin actul sau de infiintare.
Se impune precizarea ca desfasurarea unora dintre activitatile selectate in
cuprinsul actului constitutiv poate fi conditionata de obtinerea unor autorizatii
administrative suplimentare, unele prealabile infiintarii societatii, altele ulterioare
acestui moment dar anterioare initierii efective a respectivelor activitati.
41
16
respectiv 2 ani pentru cele in natura). La acelasi tip de societati devine
necesara indicarea numarului si felului actiunilor emise, (nominative sau la
purtator).
e) Clauze privind administrarea si controlul societatii; actul constitutiv va
indica nominal administratorii societatii, precum si elementele lor de identificare.
Vor fi precizate puterile ce le sunt acordate, daca vor lucra impreuna sau separat,
cui ii revine dreptul de a reprezenta societatea in raporturile cu tertii.
Complexitatea societatilor de capitaluri este pregnant demonstrata de regulile
privitoare la administrare. Ca urmare, in cazul acestora, actul constitutiv va trebui
sa determine sistemul de administrare ales, si, corespunzator acestuia, modul de
distribuire a competentelor legate de administrare si reprezentare a societatii,
durata mandatului, modul de lucru. Definirea lor corecta devine conditie a
functionalitatii acestor structuri de care depinde, in cele din urma, eficienta
activitatii societatii.
In cazul societatilor in care controlul gestiunii societatii este necesar a fi atribuit si
exercitat prin structuri specializate, si anume cenzori sau auditor financiar, in
actul constitutiv vor fi cuprinse datele de identificare ale primilor cenzori sau
primului auditor financiar, dupa caz, precum si durata mandatului acestora.
Desemnarea acestor structuri de control profesionale este obligatorie in cazul
societatilor de capitaluri si a celei cu raspundere limitata cu mai mult de
cincisprezece asociati si facultativa, in celelalte situatii. La societatile de
persoane si la cea cu raspundere limitata cu mai putin de cincisprezece asociati
acest control revine asociatilor.
42
limitata de timp, implinirea termenului devine cauza de dizolvare a societatii,
daca, anterior acestei date, asociatii nu au decis prelungirea lui.
43
considerata realizata atat in cazul preluarii, in contractul de societate, a
dispoziilor legale incidente cat si in cazul in care se face doar trimitere la ele.
17
Registrului comertului ca instrument de evidenta si publicitate a comerciantilor si activitatilor lor
este gestionat de institutia numita Oficiul registrului comertului, organizata pe langa tribunale, in
fiecare judet si in municipiul Bucuresti, in temeiul Legii nr.26/1990, modificata. Registrul central al
comertului este tinut de Oficiul National al Registrului Comertului, institutie publica cu
personalitate juridica subordonata Ministerului Justitiei. Registrul comertului este public, fiind, ca
urmare, obligat sa elibereze, la cerere, contra cost, copii certificate de pe inregistrarile efectuate
in registru si de pe actele depuse precum si informatii despre datele inregistrate. Inmatricularea si
mentiunile operate in registrul comertului devin opozabile fata de terti de la data efectuarii
inregistrarii ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IVa sau in alta
publicatie, acolo unde legea dispune astfel.
44
d) declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, primilor administratori si,
dupa caz, a primilor directori, respectiv a primilor membri ai directoratului
si consiliului de supraveghere, a primilor cenzori, privind indeplinirea
condtitiilor legale pentru a detine respectivele calitati;
e) eventualele acte sau avize impuse de legi speciale, (este cazul autorizatiei
emise de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, necesara societatilor
de asigurare, sau a autorizatiei provizorii emise de Banca Nationala pentru
societatile comerciale bancare, etc.)
In termen de 5 zile de la indeplinirea tuturor cerintelor de legalitate,
cererea de inmatriculare este solutionata de catre directorul oficiului comertului
de pe langa tribunal si/sau persoanele desemnate de catre directorul Oficiului
National al Registrului Comertului care, daca sunt intrunite conditiile legale, va
autoriza, prin rezolutie, constituirea societatii si inregistrarea ei in registrul
comertului. Tehnic, rezolutia este comunicata in format electronic Ministerului
Finantelor Publice care atribuie si comunica registrului codul unic de inregistrare
a societatii. Un alt exemplar al incheierii este comunicat dupa inmatriculare,
Monitorului Oficial, in vederea publicarii. Cu data inregistrarii, societatea
dobandeste personalitate juridica. Certificatul de inregistrare, continand codul
unic, denumirea, forma juridica, sediul societatii si activitateea ei principala,
numarul de ordine in registrul comertului, atesta inregistrarea societatii, existenta
ei ca subiect de drept. Cu aceeasi data, societatea este inregistrata si ca subiect
fiscal. Procedura de inmatriculare integreaza si componenta care vizeaza
autorizarea functionarii societatii, solutionata in temeiul unei declaratii pe proprie
raspundere a reprezentantului acesteia, privind indeplinirea conditiilor legale de
mediu, sanitare, sanitar-veterinare, de protectia civila, protectia muncii, dupa caz.
Ulterior inmatricularii, in functie de natura activitatii, societatea isi va asuma
responsabilitatea legalitatii acestor activitati, obtinand, daca e cazul, autorizatiile
sau avizele necesare.
18
detinerea legala a spatiului in care este declarat sediul societatii se va face, dupa caz, cu
extras CF, contract de inchiriere, de comodat etc.).
45
4.5. Constituirea societatilor pe actiuni prin subscriptie publica
Este cea de-a doua modalitate care poate fi urmata pentru infiintarea unei
societati pe actiuni, pe langa procedura obisnuita, (constituire simultana),
comuna tuturor formelor juridice de societate reglementate de lege. Cunoscuta in
doctrina si sub denumirea de constituire continuata, ea reprezinta o modalitate
proprie strict societatii pe actiuni, justificata de nevoia asigurarii unei capitalizari
masive a societatii, inca din momentul constituirii. Procedura, initiata de fondatorii
societatii, respectiv de grupul de persoane care isi asuma responsabilitatea si
cheltuielile infiintarii societatii, parcurge urmatoarele etape:
a) emiterea prospectului de emisiune, adica a ofertei adresate publicului,
in general, de a subscrie actiuni la viitoarea societate comerciala. In
continutul lui vor fi indicate, ca urmare, in mod obligatoriu, elementele
esentiale ale viitoarei societati, proprii actului constitutiv, cu exceptia celor
privind organele de conducere si control alegerea acestora urmand a fi
realizata in adunarea constitutiva. Sub sanctiunea nulitatii, prospectul de
emisiune va fi realizate in forma autentica.
b) depunerea prospectului de emisiune la oficiul registrului comertului,
in vederea vizarii lui de catre persoanele autorizate din cadrul oficiului
registrului comertului, in scopul publicarii in presa;
c) subscrierea actiunilor; persoanele interesate de oferta lansata prin
prospect, vor putea subscrie actiuni ale viitoarei societati, semnand pe
unul sau mai multe exemplare ale prospectului de emisiune si varsand cel
putin jumatate din valoarea actiunilor subscrise in contul indicat in
continutul prospectului.
d) adunarea constitutiva; in termen de 15 zile de la inchiderea perioadei de
subscriere, fondatorii vor convoca adunarea constitutiva, alcatuita din toti
cei care au subscris actiuni ale viitoarei societati, (subscriitori). In cadrul
acesteia, fiecare subscriitor are dreptul la un singur vot, indiferent de
numarul actiunilor subscrise. Principalele atributii ale adunarii, exercitate
prin hotararile adoptate, se refera la: verificarea cerintelor legale privind
capitalul social, validarea raportului expertilor privind evaluarea aporturilor
46
in natura, (daca este cazul), aprobarea operatiunilor efectuate de fondatori
in contul societatii precum si acordarea avantajelor reglementate de lege
in favoarea acestora, constand in atribuirea unei cote suplimentare de
pana la 6% din profitul societatii, pentru o perioada de maxim 5 ani de la
constituirea acesteia, desemnarea membrilor organelor de conducere si
control ale societatii, aprobarea actului constitutiv si desemnarea
persoanelor care, in numele subscriitorilor, vor reprezenta societatea in
scopul autentificarii actului si finalizarii formalitatilor de constituire.
e) Dupa autentificarea actelor constitutive, formalitatile procedurale devin
identice cu cele urmate in cazul constiturii simultane.
Se impune sublinierea rolului decisiv al fondatorilor in procedura de
constituire a societatii prin oferta publica. Responsabilitatea legata de
emiterea prospectului de emisiune, organizarea adunarii constitutive,
efectuarea varsamintelor, exactitatea informatiilor comunicate, valabilitatea
operatiunilor incheiate in numele societatii anterior constituirii, ofera doar
cateva din argumentele reglementarii si acordarii unor avantaje si drepturi in
favoarea lor.
In practica, procedura a avut pana in prezent o aplicabilitate destul de
restransa. Mai frecvente au fost situatiile de majorare a capitalului social prin
subscriptie publica. Si intr-un caz si in altul, societatile care au recurs la oferta
publica pentru constituirea sau majorarea capitalului social devin societati de
tip deschis, supuse legislatiei speciale aplicabile in domeniul valorilor
mobiliare.
Capitolul V
Organizarea si functionarea societatilor comerciale
5.1. Scopurile si obiectivele societatii, definite prin actul constitutiv, vor fi realizate
prin intermediul organelor sale, structurate pe trei niveluri diferite, cu competente
si functiuni precis delimitate: adunarea generala, administratorii, (managerii) si
cenzorii/auditorii financiari ai societatii. Ele materializeaza vointa societatii ca
persoana juridica, distincta de vointa proprie a asociatilor acesteia, tot la fel cum
47
bunurile din patrimoniul societatii nu se identifica cu bunurile proprii ale
asociatilor. O buna si eficienta functionare a societatii este, ca urmare, expresia
corectei indepliniri a atributiilor specifice fiecareia dintre cele trei categorii de
organe. Structurate ierarhic, fiecare dintre ele beneficiaza de reglementari
clare, care, daca sunt fidel respectate, confera societatii exactitatea unui
mecanism functional bine articulat, bazat pe principiul separatiei puterilor, a
atributiilor, pe o precisa configurare a intinderii si limitelor de competenta. In
aceasta analiza, societatea pe actiuni devine exemplul cel mai concludent,
complexitatea sa fiind confirmata tocmai prin regulile dupa care se organizeaza
si functioneaza organele sale. Relevanta, in acest sens, este sustinerea
doctrinara potrivit careia societatea comerciala pe actiuni este similara ca
organizare societatii statale bazate pe principii democratice. 19 In privinta
celorlalte tipuri de societati, inclusiv al celei cu raspundere limitata cu mai putin
de cincisprezece asociati, lipseste, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, cea
de-a treia categorie de organe, cenzorii, desemnarea lor fiind facultativa si nu
obligatorie, rolul de a controla gestiunea societatii revenind in acest caz
asociatilor.
Sintetic, vom analiza in continuare cele trei categorii de organe.
48
Asadar, actele emise de societate nu sunt actele actionarilor, ci ale societatii,
care se exprima prin organele sale. Sub acest aspect, se poate sustine ca
adunarea actionarilor/asociatilor reprezinta, prin hotararile adoptate, forma de
expresie a societatii la nivelul problemelor de baza pe care evolutia ei ca
organism viu integrat in viata economica si sociala le impune.
49
convocare este necesara prezenta actionarilor reprezentand cel putin o patrime
din numarul total de drepturi de vot, la cea dea doua convocare, daca prima nu
intruneste conditiile de cvorum legale sau statutare spre a se putea desfasura
valabil, sau nu poate lucra valabil in lipsa majoritatii necesare pentru adoptarea
hotararilor, sedinta este statutara indiferent de ponderea capitalului prezent sau
reprezentat, hotararile urmand a fi adoptate cu votul majoritatii acestui capital.
Adunarea generala extraordinara, in schimb, are nevoie de un cvorum minim atat
la prima cat si la cea de-a doua convocare, respectiv o patrime din numarul total
de drepturi de vot, la prima convocare si o cincime din drepturile de vot, la cea
de-a doua, daca prima nu se poate intruni valabil din lipsa cvorumului sau nu
poate adopta hotarari in lipsa intrunirii majoritatii necesare. Diferentele de cvorum
reglementate sunt justificate de obiectul hotararilor ce le intra in atributiile
specifice. Dat fiind faptul ca in competenta adunarii ordinare sunt inscrise
probleme ce tin de activitatea curenta a societatii, a nu putea adopta hotarari in
privinta lor echivaleaza cu blocarea activitatii. Este motivul pentru care, la cea
de-a doua convocare, adunarea generala ordinara este valabil intrunita indiferent
de ponderea drepturilor de vot prezente sau reprezentate.
Se impune precizarea ca actionarii pot conveni, prin actul constitutiv, cvorumuri
mai rigide, mai ridicate decat cele legale, dar nicidecum inferioare acestora.
50
sau zona sediului social al societatii. De la aceasta regula pot fi reglementate
alternative aplicabile in cazul societatilor pe actiuni cu actiuni nominative, (ex.
scrisoare recomandata, scrisoare transmisa pe cale electronica). Convocatorul,
publicat cu cel putin 30 de zile inainte de data fixata pentru tinerea adunarii, va
cuprinde informatiile necesare si utile desfasurarii acesteia, (data si locul
sedintei, ordinea de zi, etc). Materialele vor fi puse la dispozitia actionarilor, prin
grija administratorilor/directoratului, spre a li se oferi astfel posibilitatea de a se
documenta in scopul exercitarii corecte a drepturilor lor in cadrul adunarii. Cu
acelasi scop, completarea ordinii de zi de catre actionarii interesati se poate face
numai in primele cincisprezece zile ce au urmat publicarii convocatorului,
completarea fiind, la randul ei publicata. Obligatia convocarii adunarii revine
administratorilor/directoratului societatii, din proprie initiativa, sau la solicitarea
actionarului/actionarilor reprezentand cel putin 5% din capitalul social sau chiar
mai putin, daca un astfel de prag a fost determinat ca atare prin actul constitutiv.
51
regulilor incidente forului cu competente depline de decizie. Astfel, in cazul
societatilor cu raspundere limitata nu mai sunt institutionalizate cele doua forme
de lucru ale adunarii generale, ordinara si extraordinara, ci doar adunarea
asociatilor. Ca regula, aceasta hotaraste valabil cu majoritate de asociati si parti
sociale, cu exceptia hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv,
pentru care devine necesara unanimitatea acordului asociatilor, daca prin actul
constitutiv nu s-a creat regula de rezerva, si anume ca modificarea sa poata fi
realizata cu o anume majoritate de asociati si parti sociale. In practica, regula
modificarii actelor constitutive cu majoritatea si nu cu unanimitatea voturilor
asociatilor este putin utilizata. Dupa mai bina de douazeci de ani de aplicare a
prevederilor LS, regula unanimitarii acordului de vointe pentru modificarile aduse
actului constitutiv s-a impus pana la standardizare, incat, in raport cu ea, varianta
derogatorie a ramas aproape necunoscuta, desi, adesea ar fi mult mai adecvata
pentru functionalitatea societatii, in raport cu modul de distribuire a partilor
sociale intre asociatii acesteia. Ar fi, de exemplu, categoric preferabila in
societatile cu raspundere limitata in care unul/unii dintre asociati detine/detin o
cota foarte redusa din capitalul social. Pe de alta parte, modul de reglementare a
regulilor de lucru ale adunarii asociatilor, (majoritatea sau unanimitate de voturi in
adoptarea hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv) imprima
societatii, prin vointa asociatilor acesteia, accente mai pronuntate de societate de
capitluuri sau dimpotrivia de persoane. Valorificand cu profesionalism dispozitiile
legii, acestia pot personaliza societatea adoptand reguli care se corespunda cat
mai fidel intereselor ei.
Trebuie retinuta, tot ca regula particulara pentru acest tip de societate,
reglementarea unei duble majoritati, a partilor socile si a asociatilor, necesara in
adoptarea hotararilor.
Intre trasaturile preluate de la societatile de capitaluri, e de mentionat si cea
privind posibilitatea de desfiintare pe calea actiunii in anulare a hotararilor
nelegale sau nestatutare adoptate de adunarea asociatilor. Normele legale
consacrate pentru societatile pe actiuni devin aplicabile in acest demers.
52
Gradul de institutionalizare a adunarii generale descreste, asadar, pe masura
simplificarii formei juridice de societate, lipsind complet in cadrul societatilor de
persoane. Devine impropriu, in cadrul acestora, sa se reglementeze adunarea
generala a celor doi, trei asociati. Legea se rezuma, in cazul lor, la doua reguli de
lucru de baza, si anume, adoptarea hotararilor curente cu acordul asociatilor
reprezentand majoritatea capitalului social iar a celor privind modificarea actelor
constitutive cu unanimitatea acordului acestora.
21
Ioan Schiau, Titus Prescure, op.cit., pag.411
53
reconfigureaza conceptul de administrator, atribuind functiei un caracter
profesional, devenindu-i proprii atribute ca diligenta profesionala, prudenta, buna
credinta in deciziile de afaceri, loialitatea.
54
administratie. Notiunea de director primeste, in sensul art.143 din Legea
nr.31/1990, o semnificatie noua, distincta de cea care desemneaza persoanele
cu functii executive de conducere, (director economic, tehnic, marketing, etc.).
Ca urmare, obligatia instituita deopotriva in sarcina administratorilor si
directorilor cu atributii delegate, de a nu fi salariatii societatii pe durata indeplinirii
mandatului lor, nu se aplica decat strict acestei categorii de directori.
Reprezentarea societatii in relatiile cu tertii apartine presedintelui consiliului de
administratie sau directorului general, cand consiliul a recurs la delegarea de
atributii. Directorii pot fi administratori sau neadministratori, cu conditia ca
majoritatea administratorilor sa fie neexecutivi, (adica, sa nu fie directori). In
plus, cel putin o parte a administratorilor vor fi independenti. Desi nu defineste
notiunea, legea ofera exemplificativ criteriile care configureaza statutul de
independenta, (ex.; sa nu fi fost salariat al societatii sau al unei societati
controlate de catre aceasta in ultimii cinci ani, sa nu fie actionar semnificativ al
societatii, sa nu aiba sau sa nu fi avut in ultimul an relatii de afaceri cu
societatea, etc.).
55
bine delimitate prin lege, si anume a) consiliul de supraveghere si b) directoratul.
In timp ce membrii directoratului exercita conducerea societatii, ca manageri
profesionisti, in masura sa asigura dezvoltarea sustenabila a societatii, consiliul
de supraveghere devine supraveghetorul, controlorul activitatii directoratului. El
nu exercita atributii efective de conducere. Cele patru mari categorii de
componente care definesc functia de administrare a societatii, supravegherea,
controlul, conducerea efectiva si reprezentarea sunt complet separate, si legal
distribuie intre cele doua structuri care asigura administrarea societatii dupa
sistemul dualist : in timp ce membrii consiliului de supraveghere dispun de
atributiile de supraveghere si control al activitatii membrilor directoratului,
acestoa le revine conducerea efectiva si reprezentarea societatii. In plus,
membrii directoratului nu pot fi, in acelasi timp, membri ai consiliului de
supraveghere, separatia puterilor fiind, in acest caz, categorica si fixata prin lege.
Competenta desemnarii si revocarii membrilor fiecareia dintre structuri revine
organului fata de care raspund : adunarea generala ordinara alege si revoca
membrii consiliului de supraveghere iar acesta alege si revoca membrii
directoratului.
56
de administrator si/sau membru al consiliului de supraveghere in societati
comerciale cu sediul in Romania, cu exceptia cazurilor in care detine cel putin o
patrime din totalul actiunilor societatii sau este membru in consiliul de
supraveghere sau de administratie al unei societati care detine aceasta patrime;
57
sau cand a optat pentru sistemul dualist de administrare, cand obligatorie
devine desemnarea auditorului financiar.
58
societatii administrate dupa sistemul unitar, desemnarea directorilor cu atributii
delegate de catre consiliul de administratie devine obligatorie.
CAPITOLUL VI
Modificarea actelor constitutive ale societatii comerciale
59
publicata in Monitorul Oficial. Procedura devine astfel comparabila cu cea urmata
la momentul infiintarii societatii. Actul modificator va fi realizat cu respectarea
conditiilor de forma prevazute de lege pentru actul constitutiv. Totodata, el va fi
insotit de actul constitutiv actualizat, cuprinzand toate modificarile succesive de
care acesta a beneficiat.
60
6.3.1. Reducerea capitalului social ;
Tehnic, reducerea capitalului social se poate realiza prin urmatoarele procedee:
a) reducerea numarului de actiuni sau de parti sociale, caz in care se
mentine valoarea nominala a acestora;
b) reducerea valorii nominale a actiunilor sau a partilor sociale;
c) dobandirea de catre societate a propriilor actiuni, urmata de anularea lor
Daca hotararea de reducere nu este justificata de pierderi, deci de scaderea
activelor societatii sub valoarea capitalului social, se poate recurge si la alte
procedee si anume:
a) scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate;
procedeul este aplicabil strict in cazul societatilor de capitaluri, intrucat
doar in cazul acestora legea permite varsarea integrala a capitalului social
la o data ulterioara infiintarii societatii;
b) restituirea catre asociati a unei cote parti din aporturi, proportionala cu
reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare actiune sau
parte sociala;
c) alte procedee prevazute de lege.
Indiferent de cauza si modalitatea reducerii capitalului social, valoarea acestuia,
ulterioara reducerii, nu va putea fi inferioara valorii minime stabilite de lege.
Procedural, masura parcurge doua etape, pentru a putea fi finalizata. Este
necesara o prima hotarare de reducere, de principiu, a adunarii generale a
asociatilor, care, la un interval de doua luni de la publicarea in Monitorul Oficial,
va putea fi urmata de cea de-a doua, de reducere efectiva. Intervalul de doua
luni este reglementat in favoarea creditorilor societatii, detinatori ai unor creante
anterioare publicarii hotararii de reducere a capitalului social. Ei au dreptul de a
se opune masurii, caz in care, hotararea de reducere va putea fi finalizata numai
dupa plata creantelor lor sau garantarea acestei plati.
61
a) exterioare societatii, reprezentand finantarea asigurata de asociatii
acesteia in una din formele reglementate si pentru constituirea societatii,
si care constau in aporturile noi aduse de asociati, (in numerar, natura); 24
b) surse interne, reprezentand o autofinantare a societatii; ele nu obliga
asociatii la noi aporturi, majorarea realizandu-se din diferite resurse
contabilizate in pasivul societatii, cum sunt: (1) incorporarea rezervelor, cu
exceptia celei legale, (2) incorporarea beneficiilor sau (3) a primelor de
emisiune, (4) compensarea creantelor asupra societatii cu actiuni ale
acesteia. Hotararea de marire a capitalului din aceste surse se
materializeaza, ca urmare, prin modificarea inregistrarilor in contabilitate
intre aceste diferite conturi de pasiv, actiunile emise urmand a fi distribuite
intre actionarii societatii cu respectarea cotelor lor de participare la
capitalul social. Este ceea ce doctrina a denumit generic sporire contabila
a patrimoniului, intrucat nici una din solutiile enumerate nu implica
aporturi exterioare ale actionarilor/asociatilor.
Ambele categorii de surse de marire a capitalului sunt accesibile tuturor formelor
juridice de societate.
24
Pentru detalii privind aporturile in natura la capitalul social a se vedea Scurte consideratii legate de
aproturile in natura la capitalul social - Monica IONAS-SALAGEAN, Revista Studia
Universitatis Babes-Bolyai nr.2/2007
25
Ion Bacanu, Capitalul social al societatilor comerciale, Ed. Lumina Lex, 1999, pag.131;
62
noua emisiune. Nerespectarea lui devine cauza de anulare a hotararii de
majorare astfel adoptate. Legea permite ca, in situatii determinate, dreptul de
preferinta sa fie limitat sau ridicat. Generalizarea uneia astfel de masuri este insa
interzisa.
Capitolul VII
Excluderea si retragerea asociatilor
63
general, a tipurilor de societati la care are relevanta elementul affectio societatis.
Nu este aplicabila societatilor pe actiuni, caracterizate prin lipsa relevantei relatiei
dintre actionari. Or, excluderea, este, adesea, tocmai rezultatul alterarii acestor
relatii, infrangerii iremediabile a convergentei de interese ce a reunit asociatii la
momentul constituirii societatii si care trebuie mentinuta pe toata durata
existentei acesteia.
7.2.1.Cauze de excludere
Legea enumera urmatoarele cauze de excludere a asociatului unei societati in
nume colectiv, in comandita simpla, cu raspundere limitata sau a comanditatului
dintr-o societate in comandita pe actiuni :
a) refuzul asociatului de a aduce aportul la capital la care s-a obligat, desi a fost
pus in intarziere;
b) falimentul asociatului cu raspundere nelimitata sau starea de incapacitate
legala a acestuia; cauza este aplicabila numai asociatilor cu raspundere
nelimitata. Principalul argument al excluderii devine, in acest caz, protejarea
intereselor societatii prin eliminarea riscului pe care asociatul falit sau incapabil il
poate reprezenta pentru aceasta;
Prin actul constitutiv pot fi convenite si alte cauze de excludere decat cele avute
in vedere de lege.
64
7.2.2. Procedura excluderii
Indiferent de motivul care justifica excluderea, masura va fi dispusa, fara
exceptie, de catre instanta de judecata. Hotararea judecatoreasca de excludere,
ramasa irevocabila, devine actul pe baza caruia vor fi inregistrate in registrul
comertului modificarile survenite in actul constitutiv ca efect al excluderii.
65
Ea obliga asociatul decis sa se retraga, sa probeze, in fata instantei, existenta
unor motive temeinice care ii sustin hotararea, (de exemplu, intelegeri
ireconciliabile cu ceilalti asociati)..
Ca si in cazul excluderii, hotararea judecatoreasca prin care s-a dispus
retragerea, ramasa irevocabila, devine actul in temeiul caruia in registrul
comertului vor fi operate modificarile pe care operatiunea le implica asupra
actului constitutiv, cuprinzand si modalitatea de redistribuire a partilor sociale/de
interes intre ceilalti asociati ai societatii.
66
Asociatul exclus sau retras are dreptul la plata drepturilor banesti
corespunzatoare cotei sale de participare la capitalul social. Valoarea acestora
va fi determinata prin acordul asociatilor sau, in caz de neintelegere, de catre un
expert desemnat prin acord sau de catre instanta de judecata si va fi raportata la
valoarea patrimoniului societatii la data operatiunii de excludere sau retragere.
Singura diferenta privind plata drepturilor intre asociatii exclusi si cei retrasi este
reprezentata de faptul ca, in timp ce primii nu pot beneficia de plata in natura,
prin atribuirea unor bunuri din patrimoniul societatii, cei retrasi beneficiaza de
acest drept, daca este agreat de ceilalti asociati.
CAPITOLUL VIII
Fuziunea si divizarea societatilor comerciale
67
a-i da dimensiuni mai usor de coordonat, de neintelegerile dintre asociati, etc.
68
b.2. in favoarea societatii careia i-a apartinut patrimoniul desprins,
(desprindere in interesul societatii).
In esenta, atat in cazul fuziunii cat si al divizarii are lor un schimb de actiuni/parti
sociale intre societatile implicate.
Nu are relevanta forma juridica a societatilor comerciale implicate in fuziune sau
divizare, fiind posibila realizarea operatiunii atat intre societati comerciale avand
aceeasi forma juridica cat si cat si intre societati de forme juridice diferite.
Evident, nu se poate realiza fuziunea sau divizarea intre sucursala si societatea
mama sau oricare din sediile ei secundare, dupa cum nu se va putea realiza nici
intre o societate comerciala si alte tipuri de comercianti, (persoane fizice,
societati cooperative, etc.)
69
inceta sa mai existe ce efect al operatiunii, despre modul in care va stinge
pasivul sau, precum si de declaratia privind modul de publicare a proiectului. Va
putea opta intre publicarea in Monitorul Oficial sau pe propria pagina web. In
acest din urma caz, Oficiul Regitrului Comertului unde este inmatriculata
societatea va publica la randul sau proiectul, gratuit, pe propria pagina web.
In termen de 3 zile de la depunerea proiectului, Agentia Nationala de
Administrarea Fiscala va fi informata despre operatiune, de catre Oficiul National
al RegistruluiComertului.
70
8.5. Efectele fuziunii/divizarii;
Operatiunea, complexa si cu o desfasurare de durata, (minim trei luni), isi va
produce efectele cu data inregistrarii in registrul comertului a ultimei societati
rezultate sau, dupa caz, a inregistrarii hotararii ultimei adunari generale care a
aprobat operatiunea, in ambele cazuri, daca actionarii/asociatii nu au convenit
asupra altei date in cursul exercitiului financiar. Principalele efecte pot fi
clasificate in doua categorii :
a) efecte legate de patrimoniul societatilor implicate; astfel, pe data fuziunii
sau divizarii, patrimoniul societatilor absorbite, sau dupa caz, al celor care
se contopesc, precum si al societatii integral divizate se transfera in
favoarea societatii/societatilor beneficiare ale operatiunii marind in mod
corespunzator patrimoniul acestora, implicit capitalul lor social;
b) efecte legate de actionarii/asociatii societatilor care isi inceteaza existenta
prin fuziune/divizare, (societati absorbite, contopite sau divizate); acestia
devin asociati/actionari ai societatilor beneficiare ale operatiunii,
(absorbanta, rezultata prin contopire sau divizare, dupa caz) dobandind
numarul de actiuni/parti sociale determinat prin raportul de schimb, si,
eventual suma in lei aferenta acestui schimb; in cazul desprinderii in
interesul societatii, actiunile/partile sociale, revin societatii din care s-a
desprins patrimoniul, nu asociatilor/actionarilor acesteia;
c) incetarea existentei societatii absorbite, a celor care fuzioneaza prin
contopire sau al celei integral divizate, dupa caz. Transferul patrimoniului
acestora in favoarea beneficiarelor operatiunii este asimilat unei dizolvari
fara lichidare. Lipsite de patrimoniu, ele vor fi radiate din registrul
comertului, incetand astfel sa mai existe ca persoane juridice.
CAPITOLUL IX
Dizolvarea si lichidarea societatilor
71
9.1. Sunt cele doua etape care pregatesc incetarea existentei juridice a societatii.
In timp ce procedura de infiintare corespunde nasterii societatii, regulile de
organizare si functionare definesc perioada ei de existenta, de activitate propriu
zisa, iar cele referitoare la dizolvare si lichidare sunt proprii momentului ei de
final, de moarte, ca subiect distinct de drept. Importanta celor doua proceduri,
si, dealtfel, complexitatea lor, este justificata atat de nevoia reglementarii
raporturilor juridice cu diversii creditori cat si cu proprii asociati/actionari, context
in care se va realiza si disolutia patrimoniului ei social.
72
este o cauza aplicabila societatilor constituite in vederea realizarii unui obiectiv
determinat, de exemplu, edificarea unui stadion, a unui cartier de locuinte, etc.
Finalizarea obiectivului sau, dimpotriva, imposibilitatea realizarii lui devin cauze
de dizolvare a societatii.
73
ele opereaza numai daca lipsa de activitate, suspendarea
functiunilor ei, depaseste trei ani.
3. societatea nu si-a completat capitalul social, potrivit legii ; dispozitia
este aplicabila strict societatilor care nu si-au indeplinit in timp
obligatia de majorare a capitalului la limita minima impusa de lege,
(cand aceasta limita minima a fost majorata ulterior infiintarii
societatii).
Cauzele enumerate de la 1 la 3 sunt definite de doctrina drept cauze sanctiune
datorita rolului lor de a asana mediul economic de societatile care se abat de la
obligatiile legale si profesionale.
74
(2) voluntara, (cand e hotarata de asociatii intruniti in adunare generala) sau (3)
judiciara, cand e dispusa de instanta de judecata, pentru una din cauzele legale.
Dupa caz, actul care a dispus dizolvarea (hotararea adunarii generale sau
hotararea judecatoreasca) se va inregistra in registrul comertului si se va publica
in Monitorul Oficial.
75
restituirea valorii aporturilor asociatilor. Desigur, daca este superioara
acestui aport, suma va fi repartizata intre asociati potrivit cotelor lor de
participare la capitalul social. Evident, daca prin plata creditorilor societatii
a fost epuizat activul acesteia, asociatii vor pierde sansa de a le fi
rambursata valoarea aportului, devenind astfel scadenta raspunderea lor
pentru datoriile societatii.
Situatia financiara finala, insotita de proiectul de repartizare a activului vor fi
inregistrate la registrul comertului. Asociatii/actionarii nemultumiti au dreptul de a
face opozitie impotriva propunerii. Dupa solutionarea ei sau, dupa expirarea
termenului legal in care opozitia poate fi formulata, propunerea de repartizare a
activului se considera aprobata, asociatii/actionarii fiind indreptatiti la plata
sumelor cuvenite.
Procedura se finalizeaza prin radierea societatii din registrul comertului, la
solicitarea lichidatorului, formulata in termen de 15 zile de la data ultimului act de
lichidare. Cu data radierii, societatea isi inceteaza existenta ca persoana juridica,
ca subiect de drept distinct. Certificatul de radiere este actul de deces al
societatii.
Registrele societatii radiate vor fi arhivate, prin grija lichidatorului, pentru o
perioada de 5 ani, fie la unul dintre asociati, desemnat de majoritate, in cazul
societatilor de persoane si a celei cu raspundere limitata, fie la registrul
comertului, in cazul societatilor de capitaluri.
CAPITOLUL X
Scurta descriere a altor categorii de profesionisti in domeniul afacerilor
(comercianti) persoane juridice: regii autonome; societati cooperative;
grupuri de interes economic si grupuri europene de interes economic
76
Au fost consacrate juridic prin Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unitatilor
economice de stat ca regii autonome si societati comerciale, unul dintre primele
acte normati e menite sa creeze cadrul legal adecvat trecerii la economia de
piata. Constituite fie prin hotarare de guvern, fie prin actul de dispozitie al
organelor administrative locale, in functie de importanta lor nationala sau locala,
regiile autonome au personalitate juridica si functioneaza pe baza de gestiune si
autonomie financiara. Sunt prezente in domenii strategice ale economiei, care
s-a dorit a fi controlate de stat. Este de remarcat ca, in prezent, s-a redus
semnificativ ponderea acestora in categoria comerciantilor, ca efect al
reconfigurarii politicii economice, tot mai putin concordanta cu ideea de monopol
al statului in domenii de interes economic.
77
instrainare sau transmitere a folosintei imobilizarilor corporale aflate in
proprietatea cooperativei este realizabila numai cu plata si numai daca a fost
aprobata de adunarea generala.
78
scop de statul pe teritoriul caruia grupul si-a stabilit sediul social, inregistrarea
realizandu-se pe baza contractului de asociere denumit act constitutiv.
CAPITOLUL XI
Insolventa comerciala
26
Legile romane tratau debitorul falit ca pe un infractor; il trimiteau, ca urmare, in inchisoare, sau il
supuneau unor actiuni degradante, dezonorante, cum erau punerea la stalpul infamiei sau distrugerea, in
prezenta altor negustori, a tejghelei pe care isi etala marfurile in piata. Dealtfel, din aceasta ultima
operatiune, (distrugerea bancii, in acceptiunea de masa, tejghea , in italiana banca rotta), isi are geneza
termenul de bancruta, avand semnificatia faptelor grave ce apartin debitorului falit, pedepsite de legea
penala.
79
pot fi independente de conduita lui, pot fi strict rezultatul unei conjuncturi
economice nefavorabile. Ca urmare, intr-o astfel de situatie, cand dificultatile
economice cu care se confrunta nu-i sunt imputabile, inlaturarea debitorului din
circuitul economic nu mai pare a fi solutia optima. A fost rationamentul care a
justificat o noua abordare legislativa, concretizata in reglementarea unei a doua
proceduri, pe langa cea a falimentului, si anume a unei proceduri de redresare
judiciara a activitatii debitorului, menita sa dea sansa supravietuirii lui. Falimentul
ramane solutia extrema, aplicabila cand incercarea de redresare judiciara a
esuat. Noul concept a fost pentru prima data configurat in plan legislativ autohton
prin Legea nr.64/1995, (de puternica inspiratie americana), si a fost perfectionat
prin legea care o inlocuieste, si anume Legea insolventei nr.85/2006.
11.2. Notiune;
11.2.1.Notiunea de insolventa
Potrivit art.5 pct.29 din Legea nr.85/2014, prin insolventa se intelege acea stare
a patrimoniului debitorului care se caracterizeaza prin insuficienta fondurilor
banesti disponibile pentru plata datoriilor certe lichide si exigibile.
80
mai mare a elementelor de pasiv decat a celor de activ patrimonial. Pentru
declansarea procedurii insolventei nu este necesar ca debitorul sa fie insolvabil,
e suficient ca el sa fie in insolventa, adica:
a) sa nu poate face fata obligatiei de plata a unei sume de bani din lipsa de
lichiditati banesti;
b) datoria sa constea intr-o suma de bani certa, lichida si exigibila.
Este certa datoria a carei existenta nu este contestata, este neindoielnica, nu
face obiectul unui litigiu.
Este lichida datoria al carei cuantum este determinat.
Este exigibila datoria a carei scadenta s-a implinit, creditorul fiind indreptatit sa
pretinda plata ei.
81
Perioada de observatie este cea cuprinsa intre data deschiderii procedurii si
data confirmarii planului de reorganizare, sau, dupa caz, a intrarii in faliment.
82
a) este o procedura judiciara, intrucat se deruleaza sub control judiciar, in
instanta de judecata, de catre organele anume investite cu atributii in
aplicarea procedurii;
b) este o procedura concursuala, colectiva; caracterul este imprimat de
aducerea, in cadrul procedurii, la masa credala, a tuturor creditorilor
debitorului, cu scopul satisfacerii creantelor acestora; practic, acestia intra
in concurs, fiecare urmarind plata creantelor proprii din patrimoniul
debitorului;
c) este o procedura cu caracter personal, intrucat in functie de persoana
debitorului, de categoria din care face parte, se va putea determina daca i
se aplica procedura generala sau simplificata;
d) are caracter de remediu, atunci cand se aplica procedura reorganizarii
judiciare si are caracter de executare silita, cand, in cadrul falimentului,
se executa averea debitorului.
83
economice din ale caror venituri urmeaza sa fie sustinute scopurile si
obiectivele asociatiei/fundatiei.
84
11.5.1. O prima categorie de participanti este reprezentata de instantele de
judecata, respectiv tribunalul in a carei raza teritoriala se afla sediul debitorului
si curtea de apel, ca instanta de control, menita sa cenzureze pe calea
recursului hotararile pronuntate de judecatorul sindic in exercitarea atributiilor
sale in cadrul procedurii.
Cerera de deschidere a procedurii este adresata tribunalului iar solutionarea ei
va reveni unuia din judecatorii acestei instante, denumit judecator sindic. Prin
atributiile ce ii revin el are rolul decisiv pe toata durata derularii procedurii
insolventei, de la deschidere pana la finalizarea ei; dispune deschiderea
procedurii, judeca eventuala contestatie a debitorului impotriva cererii de
incepere a procedurii formulata de creditor/creditori, desemneaza provizoriu
administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, dupa caz, (desemnarea lui
definitiva revenind primei adunari a creditorilor), judeca cererile de ridicare a
dreptului debitorului de a-si mai conduce activitatea, de a-i fi atrasa raspunderea
pentru culpa dovedita in modul de exercitare a atributiilor sale, judeca actiunile
administratorului sau lichidatorului judiciar avand ca obiect anularea unor acte
frauduloase intreprinse de debitor, pronunta hotararea de inchidere a procedurii,
etc.
27
Statutul juridic al practicienilor in insolventa este reglementat prin OG nr.86/2006, modificata
85
conduce partial sau integral activitatea, va convoca, prezida si asigura
secretariatul sedintelor adunarii creditorilor, va formula cererile privind anularea
actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor, va decide asupra
continuarii sau denuntarii unor contracte incheiate de debitori, va urmari
incasarea creantelor acestuia, etc. Activitatea sa este supusa controlului
judecatorului sindic, pe baza rapoartelor pe care le va intocmi pentru fiecare
termen de judecata acordat in derularea procedurii.
86
administratorul judiciar sau de lichidator, de a solicita ridicarea dreptului de
administrare al debitorului, etc.
87
11.6.2. Cererea creditorilor;
Dreptul de a cere deschiderea procedurii revine oricarui creditor care detine o
creanta de minim 45.000 lei valoare, certa, lichida si a carei scadenta s-a implinit
de cel putin 90 de zile. In practica, creditorii sunt cei mai frecventi initiatori ai
cererilor de deschidere a procedurii.
88
d) se suspenda curgerea dobanzilor, a majorarilor si penalitatilor; ele nu mai pot
fi adaugate creantelor nascute anterior deschiderii procedurii, cu exceptia
creantelor garantate;
g) orice act juridic fraudulos sau prin care au fost transmise drepturi patrimoniale
catre terti, incheiate de debitor in paguba creditorilor in cei trei ani care au
precedat deschiderea procedurii, poate fi anulat de catre judecatorul sindic, la
cererea administratorului sau lichidatorului judiciar. Ca efect al anularii, prestatiile
efectuate in temeiul actului anulat vor fi restituite in patrimoniul debitorului;
89
Procedura generala de insolventa poate sa constea, asa cum am mai aratat, in
reorganizarea judiciara sau in faliment. Procedura de reorganizare judiciara
presupune elaborarea, aprobarea, implementarea si respectarea unui plan de
reorganizare propus de debitor, administratorul judiciar sau unul sau mai multi
creditori care detin cel putin 20% din valoarea totala a creantelor cuprinse in
tabelul definitiv. Planul poate prevedea fie restructurarea si continuarea activitatii
debitorului, fie lichidarea unora din bunurile sale, cu efectul restrangerii
corespunzatoare a activitatii, fie o varianta combinata a celor doua alternative. El
va indica, in mod obligatoriu, programul de plata a creantelor inscrise in tabel.
Durata de aplicare a planului nu poate depasi 3 ani, cu incepere de la data
confirmarii lui. Judecatorul sindic va confirma planul care a fost acceptat de trei
din cele patru categorii de creante reglementate de lege, si anume; 1) creditorii
cu creante garantate, 2) creditorii bugetari, 3-4) creditorii chirografari, grupati in
doua categorii.
Asadar, procedura de reorganizare judiciara presupune realizarea planului de
reorganizare confirmat. Nerealizarea lui va determina inceperea procedurii
falimentului. Aceeasi consecinta se va produce si in cazul in care debitorul nu se
conformeaza planului sau cand acesta nu este eficient, nu asigura redresarea.
Intrarea in faliment nu obliga creditorii la restituirea sumelor primite in cadrul
procedurii de reorganizare judiciara.
11.8. Falimentul
Procedura falimentului este definita ca fiind procedura de insolventa
concursuala, colectiva si egalitara care se aplica debitorului in vederea lichidarii
averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind urmata de radierea debitorului
din registrul in care a fost inmatriculat.28
Potrivit legii, falimentul poate fi dispus in urmatoarele cazuri:
a) la cererea debitorului de a intra in procedura simplificata, declarata prin
cererea introductiva;
28
Stanciu D. Carpenaru, Drept comercial roman, Editia a VIa, revazuta si adaugita, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti, 2007, pag.682;
90
b) cand debitorul nu si-a declarat prin cererea introductiva intentia de
reorganizare, sau cand contestatia sa imporiva cererii creditorului de
deschidere a procedurii a fost respinsa;
c) cand nu a fost propus un plan de reorganizare de nici una din persoanele
care aveau acest drept, potrivit legii, sau cand nici unul din planurile
propuse nu a fost acceptat si confirmat;
d) cand debitorul si-a declarat intentia de reorganizare dar nu a propus un
plan de reorganizare sau acesta nu a fost acceptat si confirmat;
e) planul de reorganizare s-a dovedit ineficient;
f) la propunerea administratorului judiciar, in cazurile prevazute de lege.
Hotararea judecatorului sindic privind intrarea in faliment va fi notificata
tuturor creditorilor, debitorului si oficiului registrului comertului sau, dupa caz,
registrului in care debitorul este inregistrat. Intrucat in cadrul procedurii urmeaza
a fi lichidat patrimoniul debitorului, in scopul producerii numerarului necesar platii
creditorilor, devine necesara, inventarierea, in prealabil, a averii acestuia, mai
exact a valorii activelor patrimoniale care pot oferi sursa de plata a creantelor.
Bunurile care alcatuiesc aceasta avere vor fi inventariate, sigilate si conservate,
in scopul valorificarii lor in cadrul procedurii. Lichidarea lor va fi realizata de catre
lichidatorul judiciar, sub controlul judecatorului sindic. Vanzarea se poate realiza
fie in bloc ca un ansamblu in stare de functionare, fie individual, prin licitatie
publica, negociere directa sau o combinatie a celor doua solutii. Solutia adoptata
va fi insa supusa aprobarii adunarii creditorilor. Banii obtinuti din vanzarea
bunurilor vor fi depusi in contul deschis la banca in contul averii debitorului in
scopul utilizarii lor pentru plata creditorilor. Distribuirea lor urmeaza a fi realizata
pe baza planului intocmit in acest scop de catre lichidator si cu respectarea
ordinii impuse de lege, in functie de natura creantelor. 29 Titularii de creante dintr-o
29
Potrivit art.123 din Legea nr.85/2006, distribuirea sumelor se va face in urmatoarea ordine: 1) taxele,
timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si
administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor implicate,
angajate in procedura, ( ex.administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, etc.); 2) creantele izvorate din
raaportul de munca, 3) creantele reprezentand creditele, cu dobanzile si cheltuielile aferente, acordate de
institutii de credit dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultand din continuarea activitatii
debitorului dupa deschiderea procedurii; 4) creantele bugetare, 5) creantele reprezentand sumele datorate de
catre debitor unor terti, in baza unor obligatii de intretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume
periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta; 6) creantele reprezentand sumele stabilite de
91
anumita categorie vor putea beneficia de suma numai dupa plata celor din
categoria ierarhic superioara, iar la nivelul aceluiasi rang de prioritate sumele vor
fi distribuite proportional cu suma alocata pentru fiecare creanta, prin tabelul
definitiv consolidat. Daca sumele ce urmeaza a fi distribuite sunt insuficiente
pentru plata integrala a creantelor cu acelasi rang de prioritate, titularilor acestor
creante li se va distribui o cota falimentara constand intr-o suma proportionala cu
procentul pe care creanta il detine in categoria creantelor respective. Distribuirea
finala a sumelor, cu respectarea regulilor mai sus mentionate, se va face de catre
lichidator dupa aprobarea de catre judecatorul sindic a raportului sau final cu
privire la lichidare.
jduecatorul sindic pentru intretinerea debitorului sai a familiei sale, daca acesta este persoana fizica; 7)
creantele reprezentand credite bancare, cu cheltuielile si dobanzile aferente, cele rezultate din livrari de
produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii; 8) alte creante chirografare, 9) creantele
subordonate, in urmatoarea ordine de preferinta :a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre
un asociat sau actionar detinand cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in
adunarea generala a asociatilor ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic, apoi,
creantele izvorand din acte cu titlu gratuit
92
intregime, dupa plata creditorilor, daca asociatii respectivului debitor
solicita acest lucru. Bunurile ramase vor trece in proprietatea indiviza a
asociatilor/actionarilor, corespunzator cotelor lor de participare la capitalul
social; c) in celelalte cazuri, procedura va fi inchisa numai dupa lichidarea
completa a averii debitorului care va fi radiat.
93
organelor de conducere. Pentru ca ea sa le fie imputabila si, deci, in masura
sa-i faca raspunzatori pentru pasivul debitorului, trebuie probate fapte de
natura celor mai sus enumerate si care fac evidenta contributia, culpa lor la
starea de insolventa a debitorului.
Competenta solutionarii cererii privind angajarea raspunderii organelor de
conducere revine judecatorului sindic, in cursul procedurii insolventei, dupa
cunoasterea pasivului debitorului. Potrivit probelor administrate, acestia pot fi
obligati la plata pasivului debitorului sau a unei parti din acest pasiv, ramasa
neacoperita prin lichidarea averii lui. Dimensiunea raspunderii va fi, deci,
corelata cu faptele ce ii sunt imputate. Se mentine regula solidaritatii
raspunderii, in cazul in care se stabileste vina mai multor persoane.
CAPITOLUL XII
94
12.3. Din ansamblul de instrumente si mecanisme de credit si de plata existente
in prezent, am selectat in acest capitol, pe cele considerate nu doar traditionale
dar si cu cea mai larga aplicabilitate, care se mentine chiar in actualul context
economic marcat de circuitul informatizat sau electronic al informatiei si
documentelor. Avem in vedere, asadar, in cele ce urmeaza, intr-o abordare
sintetica, din categoria mare, compozita, a instrumentelor de credit si plata,
urmatoarele titluri : cambia si biletul la ordin ca titluri de credit, cecul ca
instrument de plata.
95
cuprinsul lor sau sa transmita aceste drepturi unor terti. 30. Sunt documente
(titluri) emise in forma si cu respectarea elementelor expres prevazute prin lege,
care incorporeaza un drept patrimonial, mentionat in cuprinsul lor, si al carui
titular este chiar detinatorul titlului.
a) inscrisul numit titlu de credit (cambie, bilet la ordin) are un caracter formal
(denumit si constitutiv), in sensul ca, in continutul inscrisului emis in forma
materiala e incorporat dreptul patrimonial, asa incat, in lipsa inscrisului acest
drept nu exista, sau, altfel spus, transmitand inscrisul se transmite odata cu el,
dreptul pe care il incorporeaza, (asemeni circulatiei unei bancnote). Asadar,
inscrisul, (titlul) creaza si contine dreptul, titularul inscrisului fiind titularul dreptului
inscris, incorporat in el. Pentru a conferi certitudine cu privire la existenta si
intinderea dreptului inscris in titlu si, pe de alta parte, pentru a oferi protectie
semnatarilor lui, adica celor care se obliga prin semnatura pe titlu la plata
drepturilor inscrise in el, legea impune si conditioneaza valabilitatea lui de
inserarea unor mentiuni obligatorii. In lipsa acestora, inscrisul nu poate fi calificat
ca titlu de credit. Este, din acest punct de vedere, un inscris tipizat, cu regism
special. De exemplu, pentru valabilitatea biletului la ordin e obligatorie inscrierea
in continutul lui a unor elemente obligatorii ca : denumirea de bilet la ordin, in
limba in care este redactat titlul, promisiunea neconditionata de a plati o suma
determinata, data si locul emiterii titlului, scadenta si locul platii, numele celui
caruia sau la ordinul caruia se va face plata, semnatura emitentului. La fel, in
cuprinsul cecului vor fi cuprinse in mod imperativ elemente ca: denumirea de
cec, in limba in care este redactat inscrisul, dispozitia neconditionata de a plati o
suma de bani determinata, numele celui care va face plata (denumit tras), data si
locul emiterii, numele si semnatura emitentului (tragatorului).
96
Continutul lui este complet, nu poate fi modificat, interpretat sau contrazis prin
probe extrinseci sau/si complementare lui, in favoarea sau in detrimentul
emitentului sau beneficiarului documentului.
12.7. Cambia
Este unul din cele mai vechi instrumente de credit, datand de peste 1000 de ani.
A fost utilizata mai intai ca instrument de plata, nascut din preocuparea de a evita
riscurile generate de nesiguranta drumurilor, dificultatea transporurilor,
neconvertibilitatea unor monede cu circulatie restransa, etc. In aceste conditii,
spre a evita deplasarea numerarului si riscurile unui astfel de demers, se
recurgea la efectuarea platii prin intermediul unui document, in sensul ca,
platitorul sumei o depunea la un bancher care ii remitea, in schimb, un
angajament de plata. Platitorul, (comerciantul) depunea angajamentul de plata la
corespondentul pe care bancherul il avea in localitatea in care urma sa se
97
realizeze plata si care, insusindu-si angajamentul, efectua plata, chiar in alta
moneda. Ulterior, cambia a dobandit si functia de instrument de credit, cea de
plata fiind masiv preluata in prezent de un alt instrument - cecul. Mai este
cunoscuta si sub numele de trata sau polita, (bill of exchange, in limba engleza),
denumirea autohtona, de cambie fiind preluata din limba italiana.
12.7.1. Definitia. Este un titlu de credit perfect autonom, literal, formal, care
cuprinde in continutul sau ordinul de plata dat de catre emitent (tragator sau
creditor), unei alte persoane, numita tras (sau debitor), de a plati unui beneficiar
sau la ordinul acestuia, o anumita suma de bani, la scadenta si locul stabilite in
cuprinsul titlului (cambiei); (este un inscris prin care o persoana, denumita
tragator sau emitent, da dispozitie altei persoane, numita tras, sa plateasca la
scadenta o suma de bani unei a treia persoane, numita beneficiar, sau la ordinul
acesteia.31)
98
a) tragatorul, respectiv emitentul, (creditor), este cel care ordona trasului
plata sumei de bani inscrisa in continutul cambiei, in favoarea sau la
dispozitia beneficiarului. Semnand cambia, tragatorul isi asuma obligatia
de a dispune trasului efectuarea platii. Notiunea de tragator doreste sa
sugereze operatiunea emitentului, de a trage titlul asupra debitorului
care are obligatia de a face plata. In doctrina, creanta tragatorului fata de
tras este numita provizion sau acoperirea cambiei;
b) trasul, (debitorul) persoana care este obligata sa execute dispozitia de
plata, data de catre tragator, fiind debitorul acestuia, dintr-un alt raport
juridic decat cel cambial sau fiind finantatorul, cel care il crediteaza pe
tragator
c) beneficiarul persoana catre care sau la ordinul careia se efectueaza
plata de catre tras. Acesta ar putea fi creditorul tragatorului in raportul
juridic fundamental care a condus la emiterea cambiei sau beneficiarul
unui credit acordat de catre tragator. Creanta beneficiarului fata de
tragator poarta in doctrina denumirea de valoare furnizata.
99
12.7.3.1. Acceptarea cambiei
In circuitul anterior descris poate interveni procedura de acceptare a cambiei de
catre tras atunci cand o atare obligatie este inserata in continutul cambiei sau
cand scadenta acesteia se implineste la un anumit termen de la vedere, adica de
la prezentare (nu mai tarziu de un an de la emiterea ei). In situatiile indicate,
obligatia de plata a trasului nu se naste automat din ordinul tragatorului, ci ca
efect al propriei acceptari, urmare careia, trasul devine acceptant, adica debitor
cambial principal, obligat sa achite cambia la scadenta. Nu are relevanta pentru
beneficiar cauza pentru care trasul a acceptat sa plateasca, aceasta obligatie
fiind independenta de raportul obligational dintre tras si tragator.
Daca trasul refuza sa accepte cambia, refuzul sau este consemnat intr-un act
autentic numit protest de neacceptare, plata ei urmand a se face de catre
indicatul la nevoie, adica persoana indicata de catre tragator, girant sau avalist,
sau un intervenient - persoana care si-a asumat obligatia de plata a cambiei.
10
12.7.4.Transmiterea cambiei (girul)
Este operatiunea prin care cambia si, deci, drepturile patrimoniale inscrise in ea,
circula, respectiv, se transmite de la un posesor la altul, realizandu-se asfel
functia ei de instrument de credit.
Procedural, cambia se transmite prin gir, care consta in dispozitia data trasului
de catre posesorul cambiei, numit girant, de a plati suma indicata in ea unei
anumite persoane, numita giratar.
12.7.5. Avalul.
Este modalitatea de garantare specifica dreptului cambial, constand in obligatia
asumata de o persoana numita avalist de a plati cambia, integral sau partial, in
numele unuia/unora dintre obligatii cambial, numit/numiti avalizat/avalizati.
Obligatia avalistului se materializeaza intr-o declaratie inscrisa pe cambie cu
expresia pentru aval sau pentru garantie, insotita de semnatura avalistului. In
temeiul acestei declaratii, avalistul poate fi urmarit de catre posesorul cambiei,
asemeni persoanei pentru care a garantat.
10
Fiind asemanator cambiei, desi ma putin complex, biletul la ordin este
reglementat prin acelasi act normativ, Legea nr.58/1934 privind cambia si biletul
la ordin, modificata. Desi dispozitiile legale ce ii sunt aplicabile sunt mai sumare
decat cele consacrate cambiei, are, ca si cecul, o utilizare mult mai ampla in
practica decat aceasta.
12.8.2. Spre deosebire de cambie, biletul la ordin implica doar doi participanti,
emitentul, cel care se obliga sa plateasca, si beneficiarul, cel care sau la ordinul
caruia urmeaza a se face plata de catre emitent. Lipseste trasul, al carui rol este
preluat de emitent. Practic, emiterea biletului echivaleaza cu o recunoastere a
obligatiei de plata de catre emitent, in calitate de debitor.
10
posesorului beneficiar sa recurga direct la executarea silita a biletului, impotriva
emitentului, girantului sau avalistului.
12.9. Cecul
Reglementarea acestui instrument de plata este realizata prin Legea nr.59/1934,
modificata, care preia principii din Conventia europeana adoptata in aceasta
materie in anul 1931, la care tara noastra nu a aderat.
10
12.9.2.Conditiile de valabilitate a cecului; caracterul lui formal este asigurat
prin lege, care impune emiterea lui in forma scrisa, pe un formular tipizat care
contine elemente obligatorii de care depinde valabilitatea sa. Formularul poarta
semnatura olografa a tragatorului. Din enumerarea elementelor obligatorii din
cuprinsul cecului, (denumirea de cec, ordinul neconditionat de a plati o suma de
bani, numele trasului, locul platii, data si locul emiterii cecului, semnatura
tragatorului ) se poate observa ca nu este necesara indicarea in scris a numelui
beneficiarului, (cec la purtator), precum si a scadentei platii, plata lui facandu-se
la vedere (la prezentare).
10
Prezentarea la plata cu intarziere nu are ca efect pierderea dreptului
beneficiarului de a cere trasului plata sumei de bani, ci doar pierderea dreptului
de regres impotriva girantilor si garantilor. Daca trasul plateste cecul, are dreptul
de a-i fi predat inscrisul, cu mentiunea achitat. Prin plata, toti semnatarii cecului
sunt liberati de obligatia de plata.
10