Charles Baudelaire

!
Visul unui curios
!
Cunoti, la fel ca mine, dureri ncnttoare
i-i spui vreodat: Omul, ah, ct e de bizar!
-M pregteam de moarte. Simeam c-n mine-apare,
i jind, dar i oroare, un ru particular,
!
Speran i angoas i-n fine, acceptare.
Pe ct scurgea nisipul clepsidrelor, fatal,
Pe-att mi-era tortura prilej de jubilare.
M despream de vechiul meu loc familiar,
!
Eram precum copilul avid de un spectacol,
Urnd nespus cortina, aa ca pe-un obstacol,
i, brusc, realitatea m-a npdit, avan.
!
Pe netiut murisem i-n jurul meu lumina
Avea ceva teribil. Ce? Asta-i tot? Cortina
Se ridicase, ns eu tot mai ateptam.