Ion Minulescu - Acuarel

n orau-n care plou de trei ori pe sptmn

Orenii, pe trotuare,
Merg inndu-se de mn,
i-n orau-n care plou de trei ori pe sptmn,
De sub vechile umbrele, ce suspin
i se-ndoaie,
Umede de-atta ploaie,
Orenii pe trotuare
Par ppui automate, date jos din galantare.

n orau-n care plou de trei ori pe sptmn

Nu rsun pe trotuare
Dect paii celor care merg inndu-se de mn,
Numrnd
n gnd
Cadena picturilor de ploaie,
Ce coboar din umbrele,
Din burlane
i din cer
Cu puterea unui ser
Dttor de via lent,
Monoton,
Inutil
i absent...

n orau-n care plou de trei ori pe sptmn

Un btrn i o btrn -
Dou jucrii stricate -
Merg inndu-se de mn...

Ion Minulescu - De vorba cu mine insumi

Vorbesc cu mine nsumi, cum as vorbi c-un frate

ntors ranit din lupta cu zilele de ieri,
Si parca tot nu-mi vine sa cred ca n-am dreptate -
Ca El si Eu nu suntem dect acelasi frate,
Si-aceeasi rana-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt'data patate de rugina

Azi par mai sclipitoare dect oricnd,
Iar spada,
ncrucisata-n lupta de-atatea ori,
E plina
De sngele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiasi proteic si vesnic Torquemada.
Vorbesc cu mine nsumi si-mi zic:
- De ce ma minti

Din toti mblnzitorii cohortelor barbare,

Ca-n gestul tau palpita stravechile altare,
Iar vasta catedrala, zidita de parinti,
Cu-ntreaga-i melodrama de Dumnezeu si sfinti,
O poti schimba-ntr-o clipa,
De nu ti-ar fi rusine
De barbile lor albe,
De mine
Si de tine?

Vorbesc cu mine nsumi si-mi zic:

- De-attia ani,
De cnd ma porti spre-acelasi sublim necunoscut,
De ce ma minti cu-aceleasi ndemnuri de temut
Si-mi profanezi credinta cu-acelasi prefacut
Surs -
Citit pe buze de josnici curtezani?

De ce din armonia supremelor cntari

Azi nu se mai aude dect grozavul urlet
Al celor ce se-neaca n descarcri de tunet
Departe, -n cine stie ce profunzimi de mari!...

...........................
...........................

Ma simt asa de singur, c-aproape-mi este frica

Sa mai vorbesc cu mine,
Si-mi zic:
- Asculta, frate,
Ascunde-ti rana,
Uita c-ai fost ranit si tu -
Tu, ce-ai strivit attia ce nu se mai ridica -
Te scutura de greul armurii-nsngerate;
Iar celui ce te-ntreaba de-ti sunt sau nu-ti sunt frate
Raspunde-i: "Nu".

Mihai Eminescu - ATAT DE FRAGEDA...

Att de frageda, te-asameni

Cu floarea alba de cires,
Si ca un nger dintre oameni
In calea vietii mele iesi.
Abia atingi covorul moale,
Matasa suna sub picior,
Si de la crestet pna-n poale
Plutesti ca visul de usor.

Din ncretirea lungii rochii

Rasai ca marmura n loc
S-atrna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.

O, vis ferice de iubire,

Mireasa blnda din povesti,
Nu mai zmbi! A ta zmbire
Mi-arata ct de dulce esti,

Ct poti cu-a farmecului noapte

Sa-ntuneci ochii mei pe vechi,
Cu-a gurii tale calde soapte,
Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare,

Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare,
E umbra dulcilor dorinti.

Te duci, s-am nteles prea bine

Sa nu ma tin de pasul tau,
Pierduta vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina

Si vecinic n-o sa mi-o mai iert,
Spasi-voi visul de lumina
Tinzndu-mi dreapta n desert.

S-o sa-mi rasai ca o icoana

A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtnd coroana
Unde te duci? Cnd o sa vii?

Mihai Eminescu - Adinca mare...

Adinca mare sub a lunei fata,

Inseninata de-a ei blonda raza,
O lume-ntreaga-n fundul ei viseaza
Si stele-i poarta oe oglinda-i creata.

Dar mini -ca falnica, cumplit turbeaza

Si misca lumea ei negru-mareata,
Pe-ale ei mii si mii de nalte brate
Dudind peire-tari inmorminteaza.

Azi un diluviu, miine-o mormintare,

Oarmonie, care capat n-are-
Astfel e-a ei intunecata fire,

Astfel e sufletu-n antica mare.

Ce-i pasa- ce simtiri o sa ni-nspire
Indiferenta, solitara-mare!

Mihai Eminescu - Afara-i toamna

Afar-i toamn, frunza 'mprtiat,

Iar vntul svrl 'n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr'un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,

N'ai vrea ca nimeni 'n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i sloat,
S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din jet de gnduri,

Visez la basmul vechiu al znei Dochii,
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;
De odat'aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri...
Iar mni subiri i reci mi-acoper ochii.

Mihai Eminescu - Ah, Cerut-am De La Zodii

Ah, cerut-am de la zodii,

De l-al sortii mele faur,
Dulcii snului tau rodii
S-al tau cap scaldat n aur.

S-ale tale mni de ceara,

Fruntea-mi rece sa dezmierzi,
Fata alba-n parul galban
Si ndaratnici ochii verzi.

S-astazi tu debunavoie
Fericita-n brate cazi-mi;
Capul tau scaldat n aur
De-al meu umar tu l razimi.

Astazi tu de buna voie

mi ntinzi dulcea ta gura:
Soartea mi le-a dat pe toate
Cu asupra de masura.

Mihai Eminescu - Ai nostri tineri

Ai nostri tineri la Paris invata

La gat cravatei cum se leaga nodul
S-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.

La ei si casca ochii sai nerodul,

Ca-i vede-n birje rasucind mustata,
Ducnd n dinti tigara lungareata
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strmba:

Stlpi de bordel, de crsme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc si-o plimba.

S-aceste marfuri fade, usurele,

Ce au uitat pn si a noastra limba,
Pretind a fi pe cerul tarii: stele.
Mihai Eminescu - Albumul

Albumul? Bal mascat cu lume multa,

In care toti pe sus isi poarta nasul,
Disimulandu-si mutra, gandul, glasul...
Cu toti vorbesc si nimeni nu asculta.

Si eu intrai. Ma vezi rarindu-mi pasul.

Un vers incerc cu pana mea inculta.
Pe masa ta asez o foaie smulta,
Ce de cand e nici n-a visat Parnasul.

Spre-a-ti aminti trecutele petreceri.

Condeiu-n mana tu mi-l pui cu sila.
De la oricine-un snop de paie seceri,

Apoi te uiti razand la cate-o fila:

Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind in vrav prostia imobila.

January
February
March
April August September October
November December