dup Ion Creang

Era odat o vulpe

foarte viclean,
cum sunt toate
vulpile. Ea era tare
flmnd i sta
lungit ntr- un tufi
pe marginea
drumului. Deodat
a simit miros de
pete i, uitndu-
se n vale, a vzut
o cru plin cu
pete.
- Bun! gndi
vulpea. Iaca hrana
ce- o ateptam eu.
i ndat ce iese din
tuf, se lungete n
mijlocul drumului
ca i cnd era
moart!
ranul, cum o
vzu, zise:
- Bre, da cum a
murit vulpea asta
aici?! Tii!.. ce
frumoas caaveic
am s fac nevestei
mele din blana istei
vulpi! Aruncnd
vulpea peste pete
i continu drumul.
Vicleana a
nceput s
ming
petele cu
picioarele.
ranul
mna,
carul
scria i
petele din
car cdea.
Cnd a
vzut c a
aruncat
destul
pete, se
d binior
jos, l duce
n vizuin
i ncepe a
mnca
plin de
lcomie.
Tocmai
atunci veni
i ursul.
- Bun masa, cumtr!
Tii!!! Da ce de pete mai
ai! D- mi i mie c tare
mi-i poft!
- - Ia mai pune-i pofta- n
cui, cumetre, c doar nu
pentru gustul altuia m-
am muncit eu. Dac i-i
aa poft, du- te i- i
moaie coada n balt, ca
mine, i- i avea pete s
mnnci.
- nva- m te rog,
cumtr, c eu nu tiu
cum se prinde petele.
Atunci vulpea rnji dinii
i zise:
- Alei cumetre! Da nu tii
c nevoia te duce pe
unde nu i-e voia i te
nva ce nici nu
gndeti? Ascult,
cumetre: vrei s mnnci
pete? Du- te disear la
bltoaca cea din
marginea pdurei, vr-
i coada- n ap i stai pe
loc, fr s te miti, pn
nspre ziu: atunci
smucete vrtos spre
mal i ai s scoi o
mulime de pete, poate
ndoit i ntreit dect am
scos eu.
 Ursul se duse n
grab la balt i
i vr toat
coada, dar n
seara aceea era
att de frig c
apa din balt a
ngheat. Ursul,
nemaiputnd
suporta durerea
i frigul
smucete o dat
de rmne fr
coad, n loc s
scoat pete.
i ncepe s
mormie cumplit
i s sar n sus
de durere i,
suprat c
vulpea l-a
amgit, se duce
s- o ucid .
 Dar ireata tia cum s se
fereasc de mnia
ursului, bgndu- se n
scorbura unui copac i
cum l vede pe urs i zice:
- Hei, cumetre! Dar i- au
mncat petii coada, ori
ai fost prea lacom i- ai
vrut s nu mai rmn
peti n balt?
Ursul, auzind c- l mai ia
i n rs se repede spre
copac i neputnd s
ncap nuntru, rupe o
creang n form de
crlig i ncepe a cotrobi
n scorbur ca s scoat
vulpea afar, dar cnd i
apuca piciorul, aceasta
striga:
Trage ntrule! Mie nu-
mi pas c tragi de
copac. Iar cnd apuca
copacul striga: Vleu
cumetre! nu trage c- mi
rupi piciorul!
n zadar s- a necjit
ursul, c nu a putut s- o
scoat din scorbura
copacului.
i iac aa a rmas ursul
pclit de vulpe!
 Prezentare

Educatoare
BRINZA GHEORGHITA