Confesiune

De Geo Boza

Mi-aduc aminte bocancii mari si grei cu care am

facut primii pasi in viata,
Bocancii cu care ma incaltam la paisprezece ani
Si coboram in port la uriasele vapoare,
Framantand noroiul si zapada, ferindu-ma sa nu
calc in cheaguri de sange
Purtand pe atunci o manta neagra de marinar, care
mirosea a etuva
Iar bocancii erau mari si grei in picioarele mele de
paisprezece ani,
Anevoie paseam cu ei pe strazile murdare ale
portului,
Printre marinari, hamali si prostituate
Eram un barbat inalt, slab si timid care multora le
putea starni rasul
Si multi radeau.
Ce m-as fi facut daca nu aveam bocanci?
Ei ma ajutau sa nu plang, sa nu ma impleticesc de
sfiala
Dandu-mi un enorm si dureros echilibru,
Erau mari si grei si ma tineau cu picioarele pe
pamant,
Erau prietenii si aliatii si ingerii mei pazitori
Cu ei faceam cei dintai pasi din viata.
In mantaua neagra de marinar, care mirosea a
etuva
Cu ei calcam pe strazile murdare ale portului
Visand sa strivesc sub pasii mei toata uratenia
lumii.