AlAIN DE BOTTON s-a născut la Zi.

irich (El veţia) În

1969 si s-a stabi l it la Londra.
Este a � toru l unor cărţi de eseuri pe margi nea experien­
ţelor şi ideilor propri i şi a ce lor ale unor a rtişti, fi lozofi
şi gâ nditori, Într-un sti l care a fost catalogat d rept "fi lo­
zofi e a vieţii de zi cu zi".
Pri ma sa carte, Eseuri despre iubire, u rmăreşte proces u l
d e Î n - şi dez-drăgostire, amestecând elemente d e roman
cu med itaţii ş i ana l ize tip ice unei cărţi de non-ficţi une.
Autoru l a devenit cu noscut pe plan i nte rnaţional odată
cu cartea Cum Îţi poate schimba viaţa Proust, În care,
s u b forma unei l iteraturi uti l i tariste ge n "Cum poţi să te
aj u�i de u n u l singur", analizează u na d i n tre cele mai
des c itate - şi mai puti n citite - cărţi d i n l iteratura
l u m i i occidentale.
Î n Arta că/ătoritului, revi ne la un sti l mai personal,
abordând teme din psihol ogia că lătoru l u i: c u m Îşi
i magi nează acesta l ocuri pe care nu le-a văzut, cum Îşi
amin teşte de lucruri frumoase, ce se Întâmplă cu el când
priveşte deşertul, când stă la hote l sau merge la ţară.
Anxietatea statutului se referă l a u n gen de anxi etate
aproape u n i versa lă, dar despre care prea puţină lume
vorbeşte: cea legată de fe l u l În care su ntem văzuţi de
cei l alţi, ca persoane de succes sau n i şte rataţi .
Cea m a i rece ntă carte a l u i Alain d e B otton, Arhitectura
fericirii, abordează chest i u n i legate de frumos şi u rât În
domen i u l arhitectu ri i . Cea mai mare parte a cărţi i a fost
sc risă la l ocui nţa autoru l u i d i n West London, În apro­
pi erea rond u l u i Shepherd's Bu sh, considerat de el u n u l
d i ntre cele m a i urâte cartiere făc ute vreodată d e mâna
om u l u i, dar care Îi oferă exemple uti le pentru cât de
i m portant este ca proiectul arhitecton ic să fie făc ut aşa
cum trebu ie.
În afara scrisu l u i, Alain de Botton se ocu pă ş i cu pro­
ducţi a unor docume ntare de te levizi une, fi ind asoc iat
al com paniei Seneca Productions.
 ALAIN DE BOTTON

\"J

CONSOLARILE
FILOZOFIEI

Traducere de
VERONICA TOMESCU
şi CRISTINA DRĂGULIN

BUCUREŞTI, 2006
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
BOTTON, ALAIN de
Consolări le filozofiei / Alain de Botton ; trad. : Veronica Tomescu, Cristina
Drăgulin
B ucureşti: Curtea Veche Publishing, 2006
240 p.; 20 cm
Titlul orig. (engl.) : The Consolations of Philosophy
ISBN (10) 973-669-273-6; ISBN (13) 978-973-669-273-1

1. Tomescu, Veronica (trad.)

II. Drăgulin, Cri stina (trad .)

Coperta coleqiei de DONE 5TAN

Ilustraţia copertei: ODILON REDO N, Silence

ALAI N DE BOTTON
The Consolations of Philosophy

Copyright © Alain de Botton, 2000

AII rights reserved.
www.alai ndebotton.com

© Curtea Veche Publishing, 2006,

pentru prezenta versi une românească

ISB N (10) 973-669-273-6

ISB N (13) 978-973-669-273-1
 I

Consolare
pentru
lipsa de popularitate
 1

Acum câţiva ani, În ti m p u l unei aspre ierni newyorkeze,

având o du pă-a m i ază de pi erd ut înai nte să iau avion u l spre
Lond ra, m-am îndreptat către galeria pustie de l a n ivel u l su pe­
rior al M uzeu l u i M etropo l itan de Artă. Era putern i c l um i nată
şi foarte tăcută - cu excepţia u n u i m urm ur fi n care venea
d i nspre si stem u l de încălzi re, aflat su b podea. Aju ns În zona
picturi l o r d i n perioada im presion istă, căutam i nd i catorul spre
cafenea, de unde speram să cumpăr un pahar de lapte cu
ciocolată - o anum ită marcă americană, d e care eram foarte
Încântat pe vremea aceea -, când privi rea mi s-a oprit asupra
u n u i tab l ou d i n a cărui l egendă rezulta că fusese pictat l a Paris,
În toamna an u l u i 1786, de către Jacq ues-Louis David, pe atunci
În vârstă de treizeci şi opt de an i .
8 / ALA I N DE BOTTO N

Conda m n at la moarte de con cetăţen i i săi aten ien i, Socrate

se pregăteşte să bea potirul de cucută, înconj u rat de prieten i
copl eşi ţi de d u rere. În p rimăvara a n u l ui 399 Le., trei cetăţen i
ate n i e n i l-au c hemat pe fi lozof în j udecată. ÎI învi n uiau de l i psă
de credi nţă În ze i i cetăţ i i , de propovăd u i rea de idei re l i gioase
neobi ş n u ite şi de coruperea t i n eretu l u i aten ian - ş i , avâ nd în
vedere severitatea acuzaţi i lor, cereau să fie pedepsit cu moartea.
Socrate a răspuns cu o senină­
tate l egend ară. La proces, cu toate
că i s-a dat pos i bi l itatea să ren unţe
la propria-i fi l ozofie, el a susţi n ut
ceea ce credea că este adevărat,
nu ce ştia că ar fi fost pe p l acu l
aud itori u l ui . Potrivit rel ată rii l u i
Platon, e l a r fi spus sfidător j u ri u l u i :
"Câtă vreme m ai sufl u şi mai sunt În p utere, n u voi Înceta să
fi u fi lozof, să vă sfătu iesc, să lăm u resc adevăru l pentru ori cine
mi-ar ieşi În cale . . . Bărbaţi aten ien i, la cele spuse mai adaug
doar atât: i n d i ferent d acă mă e l i beraţi sau mă osândiţi, eu
"
n u-m i sch i m b fe l u l de viaţă, de-ar fi să mor şi de mai m u lte ori .

D rept care, şi-a găs it sfârş itul Într-o înch isoa re aten iană,
moartea l u i deven i nd un moment crucial În istoria fi lozofi e i.
O mărtu rie a i m portanţei acestei a este frecvenţa cu care
a fost p ictată. În an u l 1 6 5 0, pictorul francez Charles-Al phonse
D ufresnoy a creat tab l o u l Moartea lui Socrate, expus astăzi la
G aleria Pa l ati n ă din Flore nţa (care nu are cafenea) .
 Consolările filozofiei / 9

Apogeul i nteresu l ui pentru m oartea lui Socrate s-a manifes­

tat în secolul XVI I ', cu p recă de re d u pă ce Diderot, Într-un pasaj
din Tratat despre poezia dram atică, a atras atenţia asupra fap­
tu l u i că acest ep isod este foarte potr i v i t pentru a fi expl oatat de
p i ctori în creaţi i l e lor.

Etienne de Lava l lee-Poussin (e. 1760)

Jacques Philippe Joseph de Saint-Quentin (1762)

Pierre Peyron (1790)

 1 0 / ALAI N DE BOTTO N

J acques-Lo u i s Dav i d a pri m i t coman da, În primăvara an u l u i

1 786, d e l a Charles-Michel Trud a i n e de l a Sab l iere, u n bogat
m embru al Parl amentu l ui şi în zestrat elenist. Recom pensa era
generoasă 6. 000 de l i vre avans, p l us alte 3.000 la predarea
-

l ucrări i ( L udovic XVI i-a p l ătit n um ai 6. 000 de l ivre pentru

ta b l o u l de mai mari d i mens i u n i Jurământul Horaţilor) . Exp usă
la Salon u l d i n 1 787, pi ctu ra a fost cons iderată cea mai i nspi rată
redare a sfârş itu l u i l u i Socrate. S i r J osh ua Reynolds sp unea
desp re ea că " . . . este cel m a i În cântător şi m i n unat gest artist i c
d upă Capela S i xti nă şi Stanţe- I e de l a Vatican a l e l u i Rafael .
Tabloul ar fi onorat Atena lui Pericle."
Am c u m părat, d i n magaz i n u l de s uven i ruri al M uzeu l u i ,
c i n c i cărţi poştal e cu pictu ra l u i Dav i d ş i , m ai târziu, z b u rând
pe deas u p ra câm pi i l o r Îngheţate a l e N ewfo u n d l a n d- u l u i
(col o rate într- u n verde l u m i n os d e l u na p l i nă ş i cerul fără nori),
a n a l izam una d i ntre el e, ci ugu l i n d din cina fără gust l ăsată pe
măsuţa d i n faţa mea de o stewardesă, Î n timp ce eu, nei n s p i rat,
aţi p isem .
P l aton stă la p i cioa re l e patu l u i, cu o pană şi ' u n pergament
a l ături, m artor tăcut al nedreptăţ i i stat u l u i . la moartea l u i
Socrate, P l aton avea cam douăzeci şi n o uă d e a n i , însă David
l-a î n făţi şat ca pe u n bărbat În vâ rstă, cu păru l cărunt şi c u o
exp res i e gravă. Pri ntr- u n coridor, tem n i ceri i o escortează afară
d i n înch i soare pe Xanti pa, soţia l u i S ocrate. Şapte d i ntre prie­
ten i i l u i jel esc. Criton, cel mai aprop i at tovarăş al l ui Socrate,
aşezat l â ngă e l , îşi priveşte maestru l cu devotament şi îngri­
jorare. Dar fi l ozofu l, îm pi etrit în pozi ţ i a şezând, cu tru nch i ş i
bicepşi de at l et, n u arată n i ci teamă, n i ci ,regret. Fapt u l că n u­
meroşi aten i e n i l -a u den u nţat ca fi i nd neb u n n u i-a zd runci n at
convi ngeri l e. David p l ăn u ise să-I picteze pe Socrate În ti m p ce
îngh ite otrava, însă poet u l Andre Chen i er i-a s ugerat că s-ar fi
creat o m a i mare tens i u n e d ramatică, dacă l-ar fi s u rp r i n s
Închei nd u-ş i p l edoaria fi l ozofică ş i , În ace l aşi t i m p, pri m i nd
sen i n cuc uta care u rmează să-i p u n ă capăt v i eţi i, s i m bol i zând,
astfel, atât s u p u n erea faţă de l egi l e Atenei, cât ş i cred i nţa în
chemarea sa. S u ntem m artori i m omentelor cruci ale ale unei
treceri în n efi i nţă.
Probab i l că i magi nea de pe cartea poşta lă m-a i m p res i on at
atât de tare, deoarece com portament u l înfăţi şat acol o contrasta
evident c u al meu. În conversaţi i, prioritatea mea era mai
 Conso lările filozofiei / 1 1

degrabă să m ă fac p lăcut, decât să s p u n adevărul . Dori nţa de a

p l ăcea mă determ i n a să râd la glumele modeste, ca un pări nte
în seara prezentări i unei p i ese de teatru l a şcoa l a copi l ului său.
Cu stră i n i i, adoptam conduita se rv i l ă a unei recepţioniste care
îş i întâ m pină cl ienţii în stăriţi l a un hotel - en t u z i asm greţos,
născut dintr-o nevoie morbi dă, ned i scri m i n atorie, de afecţ i u ne.
N u p u neam la îndoi a l ă În m od p u b l ic i de i l e acceptate de m a­
j o ritate. Căutam aproba rea ce l o r care reprezentau autori tatea
şi, după Întâl n i rea cu e i , mă îngrij ora fapt u l că poate n u mă
con s ideraseră pe gustul l o r. La trecerea prin văm i sau - când
şofam - pe lângă maş i n i l e Pol iţiei, n utream o dori nţă confuză
ca oficial i i În u niformă să-ş i facă o părere b u n ă despre m i n e.
Fil ozoful, în schim b, n u a cedat În faţa o p rob ri u lui pub l i c şi
a co ndam nări i statu lui, n u ş i-a retractat o p i ni i l e atunc i cân d
ele n u au fost p e p l acul cel o r l a l ţ i . D i m potri vă, î n d răznea l a sa
a izvorât dintr-o sursă m u l t m a i p rofundă decât Înfierbântarea
m i nţi i sau c u raj u l prostesc. Era Înrădăc i n ată În fil ozofi e.
Aceasta d i n u rmă i-a oferit lui Socrate con v i n geri în care putea
avea o Încredere raţi onală, şi nu u n a i steri că, atunci când se
co nfru nta cu dezaprobarea .
În n oaptea aceea, deasupra ţ i nuturi l o r Îngheţate, o aseme­
n ea l i bertate de gândire a con stituit o reve laţie şi o provocare
pentru m i ne. Ea pro m i tea o contrapon dere la ten di nţa de a
urma pas i v practici le şi ide i l e acceptate În soci etate. În viaţa ş i
m oartea l u i Socrate aflam o chemare l a u n scepticism i nteligent.
Mai m u lt, această întâm p l a re, În care fi l ozoful grec repre­
zenta s i mbolul s up rem, parcă mă i nv ita să-m i asum o m i s i u n e
p e cât de p rofu n dă, p e atât de ridico lă: să dev i n înţelept cu
aj uto r u l fi l ozofiei. În ci uda mari lor d iferenţe d i ntre mulţi gândi­
tori , num iţi de-a lungul t i m pu l u i fi l ozofi (oamen i în rea l itate
atât de d i feriţi, în cât, dacă s-a r adu n a îm p reu nă l a o petrecere
giga ntică, nu n u mai că nu ar avea ce să-şi s pună u n u l a ltu i a, c i ,
probabi l , s-ar l ua l a bătaie d u pă câteva pahare), m i se părea
pos i b i l ă identificarea unui m i c gru p de oamen i, despărţiţi de
seco le, dar îm părtăş i n d o cred i nţă vagă Într-o v i z i u n e des p re
fi l ozofi e, s ugerată de eti m o l ogia greacă a cuvâ ntului philo,
-

"d ragoste"; sophia, "Înţel epci u ne" - un grup u n it de i nteres u l

com u n d e a spu ne câteva lucruri consol atoare ş i p ract ice de­
s p re cauzel e suferi nţelor n oastre cele mai profunde. La aceşti a
m-am h otărât s ă apelez.
 2

F i ecare societate îş i are n oţ i u n i l e sale despre ce ar treb u i să

creadă sau cum ar trebui să se com po rte cin eva pentru a evita
neîn c rederea şi dezap roba rea. Une l e d i ntre aceste convenţ i i
socia l e sun t fo rmul ate ex p l icit Î n legi, a l te l e s u n t Î n g l obate,
în m od i n tuitiv, În tr-un vast corp de judecăţi etice şi practice,
d en u m it " bun-simţ", care ne d i ctează ce să purtăm, ce va lori
fi na nci are să adoptăm , pe cine să respectă m, ce m a n i ere să
avem şi c u m să ne organ izăm viaţa de fam i l ie. Ar p utea părea
b i zar, chia r agres i v, să p u i la îndoial ă aceste norme. B un ul-simţ
se afl ă fie În afara oricărei îndoieli, deoa rece jud ecăţ i l e l u i de
valoare sunt cons iderate prea fireşti pentru a deveni s ubiecte
de anal iză .
De exem p l u, î n curs u l unei con ver­
saţi i obi şnui te, cu greu ar fi co n s i derat
acceptab i l să Întreb i ce scop atribu i e
s ocietatea n oastră m u n cii. . .

. . . sau s ă ceri un u i cup l u proaspăt căsăto­

rit să expl i ce
În amăn unt
motivele
deciz iei de a
se căsători . . .

. . . ori să te i nteresezi de ce turişt i i

s-a u h otărât să pl ece În vacanţă.
 Conso/ări/e filozofiei / 13

Cu s i g u ranţă că vech i i greci aveau la fel de m ulte regu l i de

bun-s i m ţ şi l e respectau cu aceeaşi Încăpăţânare. Cândva, la u n
sfârşit de săptămână, Î n t i m p c e răscol eam pri ntr-un anticariat
d i n B loomsbury, am dat peste o co lecţie de cărţi i sto rice pentru
cop i i , conţi nând o m u lţime de fotografi i şi i l ustraţi i i nteresante.
Di n s e r i e făceau parte: Călătorin d printr-un oraş egiptean,
O plimbare printr-un castel ş i un vol um - pe care l-am
cumpărat împreună cu o encicloped i e de pl ante otrăvitoare -
i ntitu lat Călătorind printr-un oraş antic grecesc.
Am găs it acolo i nformaţ i i despre cum era considerat fi resc
să se îm brace populaţia d i n cetăţi le G reciei În seco l u l V Î.C.

Î n carte se expl i ca faptu l că grec i i venerau n u meroşi zei -

zei ai d ragostei, ai vânători i, ai războ i u l u i, zei care aveau
putere as upra recoltei, focu l u i şi mări i . Î nai n te de a se aventu ra
Într-o că l ătorie, oamen i i se rugau zei l o r fi e Într-un templ u, fie
În m icul alta r amenaj at În casă şi sacrificau ani male În cinstea
l or. Trebu i e să
fi fost o b i ce i u ri
scum pe: Atena
era p l ătită cu o
vacă; Artem is şi
Afrod ita cereau
câte o capră; l ui
Asc l ep i os i se
ad ucea ofrandă
câte o găi nă sau
u n cocoş.
 14/ ALAIN DE BOnON

G recilor le plăcea să ai bă sclavi.

Î n secolul V Î.c., n u m a i În Atena
trăiau Între optzeci de m i i şi o sută
de m i i de sclavi - câte u n u l , ad ică,
la fiecare trei cetăţen i l i beri.
G reci i au fost pricepuţi Într-ale
artei m il itare, preţui nd curaj u l pe
câm p u l de l u ptă. Pen tru a putea fi
con s i derat bărbat adevărat, treb uia
să şti i să retezi capetele d uşman i l or.
".'

Soldatul ate n ian care p unea

capăt v i eţi i u n u i persa n
(moment pictat pe o farfu rie
din epoca cel ui de-al d o i l ea
război cu perş i i) constitu ia
u n model dem n de urm at.
Femei le trăiau sub auto­
ritatea absol ută a soţi lor şi a
taţilor l or. Nu l uau parte la
v i aţa pol itică sau publ ică şi
n u aveau d rept u l să moştenească proprietăţi, n i ci să deţi nă
bani . De obi cei, se căsătoreau l a vârsta de treisprezece a n i ,
soţi i fi i n d u-le a l e ş i de taţi, care n u ţi neau cont de vreo potrivire
senti mentală.
 Consolările filozofiei / 15

N im i c d i n toate acestea n u i-ar fi m i rat pe co ntemporan i i

l u i Socrate. Pe e i i-ar f i u imit ş i ch iar înfu riat întrebarea d e ce
treb u i a să-i f i e sacrifi caţi cocoş i zeu l u i Asc l e p i os, s a u de ce
bă rbaţi i treb u i a u să u c i dă pen tru a fi v i rtuoş i . Li s-ar fi părut
l a fel de rid i col ca şi atu n ci când i-ai fi întrebat de ce primăvara
u rmează iern i i sau de ce gheaţa este rece.
Însă nu n umai osti l itatea ce lorlalţi ne împied i că să p u n em
p unem l a îndoi a l ă starea de fapt. Îndo i a l a ne poate fi i n h i bată
la fel de b i ne de con v i n gerea i nteri oară că normel e socia l e
treb u i e s ă a i bă temei u ri so l ide - ch iar dacă n u s u ntem s i guri
care s u nt acestea -, înt rucât e l e au fost acceptate de atâta timp
de mu lţi oameni. Pare de necrezut faptu l că soci etatea noastră
s-ar putea Înşel a amarn i c În con v i n geri l e ei ş i , În ace l a ş i timp,
noi să fim s i n gu r i i care ne d ăm seama de acest l ucru . N e Îngro­
păm adânc Îndoiel i l e ş i u rmăm t u rma, pentru că n u ne vedem
pe noi În şi ne ca fi i nd p i on i eri ai u n o r adevăruri i n comode,
necun oscute până atu n c i .
Pentru a f i ajutaţi să n e Înv i n gem pas ivi tatea, treb u ie s ă n e
Întoarcem l a fi lozofu l nostru .
 3

1 . Viaţa

S-a născut la Atena, În a n u l 469 Le. Se crede că tatăl său,

Sophron i scos, a fost scul ptor, iar mama - Phainarete -, moaşă.
Î n tinereţe, Socrate a fost elevul fi l ozofu l u i Archelaos, apoi a
p racti cat fi l ozofia, fără să scrie vreun rând pe hârtie. Nu cerea
ban i pentru lecţi i l e sal e şi astfel a aj u n s să trăiască În sărăcie.
Oricum , era stră i n de dori nţa de Înavuti re. Purta acelaşi veş­
mânt tot an u l şi u mb l a aproape Întotdea una desculţ (se spu nea
că se n ăscuse ca să le facă În ci udă pantofari lor). Î n momentu l
condamnări i l a m oarte, era căsătorit
şi avea trei fi i . Soţia l u i, Xanti pa, era
cunoscută pentru tem peramentu l ei
vu l can i c (întrebat de ce se căsători se
cu ea, Socrate ar fi răspuns că dresori i
de ca i trebuie să-şi exerseze talentul
pe cel e mai nărăvaşe ani male). Era
mereu p lecat de acasă - ÎI găseai
stând de vo rbă cu p rieten i i În diverse
Jocu ri p u bJ i ce d i n Atena. Aceştia Îi
adm i ra u înţelepc i unea şi simţul umo­
ru l ui. Nu m u lţi îi apreciau Înfăţişare'a,
Însă. F i l ozofu l era scund, bărbos şi
chel, · a vea u n mers ci udat, legănat, şi
u n ch i p caracterizat adeseori, de cei
care-I întâ l n eau, ca fii nd al u n u i crab,
al u n u i sat i r sau a l u n u i i ndivid gro­
tesc. Avea nas u l turtit şi b uzele groase;
och i i săi, b u l bucaţi, tronau s u b o pe­
reche de sprâncene ci uful ite.
 Consolările filozofiei /17

Dar cel mai ci udat obicei al său era să i ntre În vorbă cu ate­
n ieni de orice rang, vârstă sau ocupaţie şi să le ceară pe ş l eau,
fără să-ş i facă grij i că aceştia l-ar fi putut con s idera excentric
sau en ervant, să-i exp lice cu preci z i e de ce respectau a n u m ite
norme ale bu n ul u i-si mţ şi care credeau ei că este sen s u l vieţi i
- aşa cum a povestit un genera l , u i m it:
" Când se Întâl neşte cineva cu Socrate şi poartă o d i scuţie cu el,
se Întâmplă Întotdeauna că, deşi porneşte de l a un cu totu l alt
subiect l a început, În timp ce vorbesc, e l călăuzeşte conversaţia
până când îl prinde În capca nă pe i nterlocutor şi-I determină
să s p ună ceva despre stilul său de viaţă şi despre m odul În care
a t ră i t până atunci . Şi, odată ce l-a pri n s În capcană, Socrate
nu-I I asă să scape Înai nte de a anal iza, în esenţă şi fără menaja­
mente, d i n toate punctele de vedere, exi stenţa acestuia."

C l i ma şi organ izarea urbană i-au spriji n it obicei u l . Î n Atena

era cald j u mătate din an, fapt ce Îi sporea şansele de a sta de
vorbă, fără i ntroduceri ceremo n i oase, cu oamen i i de pe stradă.
Activităţi l e - care În teritori i le nordice aveau l oc În spatele
unor ziduri triste de l ut, În col i be sufocate de fum - n u avea u
nevoie de adăpost sub ceru l bi nevo itor al Atici i . Era firesc să
zăboveşti În piaţa publ i că, sub coloanele u n u i portic z ugrăvit
sau ale edifici u l u i Înălţat În cinstea l u i Zeus E leutheri us, şi să
vorbeşti cu necu noscuţi i d upă-am i aza târz i u , În orele b i n e­
cuvântate ce des part Îndeletn i ci rile am i ez i i de temeri le nopţii .
 1 8 / ALAIN DE BOTTON

Î nti nderea o raş u l u i favo riza soci a l i zarea. Î n Atena şi În por­

turi le ei trăiau În jur de 240. 000 de oamen i . Nu d u ra mai m u lt
de o oră să străbaţi de l a un capăt la altu l întregul oraş, porn i nd
de la port u l P i reu până la poarta l u i Ege u . Loc u i tori i se s i mţeau
l egaţi Între ei, p recu m elev i i d i ntr-o şco a l ă sau i nvitaţ i i de la
o n u ntă. Nu doar fanatici i sau beţivi i i ntrau În vorbă cu stră i n i i
Î n p l i n ă stradă.
N e Înfrânăm dori nţa de a pune la Îndo i a l ă ceea ce pare
evident - În afară de starea vrem i i ş i de Înti nderea oraşelor În
ca re l ocu i m - În pri m u l rând, pentru că asociem ceea ce este
pop u lar cu ce este corect. F i l ozofu l descu lţ punea o m u lţime
de întrebări cu scop u l de a lăm u ri dacă ceea ce era popu lar
avea şi u n sens oarecare.

2. Domnia bunului-simţ

Pe m u lţi, Î ntrebă ri le l u i îi enervau l a cul me. Alţi i îl tach i­

nau . U n i i l-ar fi ucis. În piesa Norii, j ucată pentru p r i m a dată
l a teatru l l ui Di onysos În pri măvara an u l u i 423 Le., Aristofan
le-a dăru it aten ien i lor o caricatu ră a fi lozofu l u i contemporan
c u ei, care refuza să accepte bu n u l-s i mţ fără a-i cerceta l ogica
până În cele mai m ici amănunte. Actoru l care i nterpreta ro l u l
l u i Socrate Îşi făcea apariţi a p e scenă Într-un coş suspendat de
un scri pete, dec larând că m i ntea l u i fu ncţiona mai b i ne la Înăl­
ţi me. Era adâncit în gânduri atât de i m portante, încât n u avea
ti m p să se spele ori să se ocu pe de trebu ri gospodăreşti , aşa
Încât tun i ca îi m irosea urât şi casa îi colcă i a de vierm i, dar cel
puţ i n avea răgaz să mediteze la Întrebări le vitale ale exi stenţei .
Printre e l e: d e câte ori l u ngi mea proprie poate sări un pu rice?
Sau: ţânţa r i i bâzâie pe la gură sau pe l a fund? Deşi Aristofan
om ite să pomenească şi răsp u n s u r i l e l a întrebări l e atribuite l u i
Socrate, p u b l i c u l trebu i e să-şi fi făcut o idee corectă despre
relevanţa l or.
Î n acest fel , Ari stofan dădea gl as unei critici l a rg răspând ite
la adresa i ntelectual i lor: prin întrebăr i l e l o r, ei se îndepărtează
de as pectele practice ale real ităţi i, spre deosebi re de cei care
n u s-au aventu rat n i ciodată să ana l i zeze l ucru ri le în mod sis­
tem atic. Pe dram aturg şi fi lozof îi des părţea o apreciere diferită
 Conso/ările filozofiei / 19

a necesităţi i de a expl i ca fenomenele fi reşti . Pe când oame n i i

sănătoş i l a m i nte puteau trăi foarte b i ne - credea Ari stofan -
şti i nd doar atât: că purici i pot sări o d istanţă mai mare decât
l ungi mea corp u l u i l o r şi că ţânţari i scot zumzete pe undeva,
Socrate se Încăpăţâ na să p u n ă sub sem n u l Întrebări i b u n u l-s i mţ
şi să afişeze o sete de-a drept u l perversă de a descoperi exp l i­
caţ i i comp l icate şi i nepte.
La toate acestea, Socrate ar fi rep l i cat că, În anumite s ituaţi i
- deşi poate că n u ch iar În chesti unea p u rici l or -, bu n u l-s i mţ
ar avea nevoi e de o cunoaştere mai aprofundată. După scu rte
discuţ i i cu m u lţi aten ieni, opi n i i l e oamen i l o r despre cum se
duce o viaţă corectă, cons iderate normale şi di nco l o de orice
Îndoială de către cei mai m u lţi, scoseseră l a iveală neînţelegeri
su r pri nzătoare, pe care p u rtarea Încrezătoare a adepţi lor lor
n u le trăda În n ici un fel . Î n ci uda a ceea ce
spera Aristofan, se pare că aceia pe care Îi
aborda Socrate nu şti a u despre ce vorbeau.

3. Două convorbiri

Î ntr-o după-a m iază, l a Atena, aşa cum povesteşte P l aton Î n

dialogu l Lahes, fi lozofu l s-a Întâ l n it cu do i d i stinşi general i -
N icias ş i Lahes. Aceştia Înfru n taseră arm atele spartane În bătă­
l i i le d i n războ i u l Peloponez u l u i şi câştigaseră respectul bătrâni­
lor cetăţi i ş i ad m i raţia ti neri l or. Şi u n u ia, şi cel u i lalt le era scris
să moară pe câm pul de l uptă: Lahes, În bătă l ia de l a Mantinea,
În an u l 418 Le., iar N icias, În expediţia bl estemată d in Sici l i a ,
În 413 Le. Nu a aj u n s până la noi n i ci u n portret de-al lor, Însă
o i magi ne cu doi călăreţi În l u ptă, de pe o porţiune a frizei
Partenon u l u i , poate d uce
cu gându l la e i .
General i i ţi neau morţiş
la o idee de b u n-si mţ. Ei
credeau că, pentru a fi
curajos, un bărbat treb u i a
să se În rol eze În armată,
să l upte În l i n ia Întâi şi să
omoare duşman i . Socrate
2 0 / ALAIN DE BOTTON

s-a s i mţit o b l i gat să le pună câteva În trebări ch iar acolo, sub

ceru l l i ber, unde i-a Întâ l n it:

" SOCRATE: Aşadar, Lahes, să În cercăm mai Întâi să expunem

ce este curaj u l .
LAHES: C u m adică, Soc rate, nu e greu d e spus: cine are vo inţa
să rămână În rând şi să-i resp i ngă pe d uşman i fără s-o ia la fugă,
să şti i bine că este un om curaj os."

Dar Socrate i-a ream i ntit că, În bătă l i a de l a Plateea, din an ul

479 î.C., un detaşament de greci , aflat sub comanda regentu l u i
spartan Pausani as, s-a retras l a Început şi apoi, p l i n d e vitej ie,
a înfrânt armata persană a l u i Mardon ius:

"SOCRATE: Se sp une că lacedemon ien i i , la Pl ateea, d u pă ce

au aj uns În faţa scutaşilor perşi, au hotărât să nu stea să-i Înfrunte
de pe loc, ci au luat-o la fugă; dar, când rânduri le perşi lor s-au
destrămat, ei s-au Întors şi au l u ptat ca n i şte adevăraţi că lăreţi,
ş i aşa se face că au câştigat partea aceea a bătă l i e i . "

Nevoit să re ia fi ru l gândi ri i, Lahes a pus În di scuţie altă idee

de b u n-si mţ: că vitej ia este o formă de dârze n i e. Dar Socrate
a subl i n iat că dârze n i a poate fi pusă În s l uj ba u nor ţel u ri
nesăbuite. Pe ntru a d i sti n ge adevăratu l c uraj de nebunie, este
nevoie de altceva. Pri eten u l l u i Lahes, Nicias, i nfl uenţat de
Socrate, a pro p u s c u noaşterea, conşti i nţa bi n e l u i şi a ră u l u i ,
c a element i ndi spensabi l cu raj u l u i ş i a precizat că n u n umai
referi ndu-ne l a război p utem vorbi de curaj .
I ată cum, di ntr-o s i m p lă di scuţie pu rtată pe stradă, a u ieşit
la iveal ă n umeroase erori În defi n iţia-standard a m ult-adm iratei
virtuţi aten iene. S-a demo nstrat că ea n u l ua în considerare n ici
posi bi l itatea ca vitej ia să existe dincolo de câm p u l de l u ptă,
n ici i m portanţa dârzeniei s usţi n ute de cunoaştere. Problema
p utea părea neînsemnată, Însă i m p l icaţi i le ei erau u riaşe. Dacă
un general fusese învăţat că, ordonându-i armatei să se retragă,
săvârşea un act de laşitate, chiar şi atunci când retragerea părea
si ngura manevră viab i l ă, atu nci redefi n i rea curaju l u i i-ar fi
sporit opţi u n i l e şi l-ar fi ajutat să înfru nte criti c i l e la adresa
acţi u n i lor sale.
*
 Con50 lările filozofiei / 21

Î n dialogul l u i Platon i ntitu l at Menon, Socrate di scută d i n

n o u cu o persoană Încrezătoare p e de-a întregul Î n adevăruri le
de b u n-si mţ. Menon era gen u l aristocratu l u i autoritar, care
vizita Ati ca ve n i nd d i n Tesa l i a natală, ş i avea an u m i te con v i n­
geri legate de rel aţia di ntre ban i şi virtute. Pentru a fi v i rtuos, îi
expl ica el l u i Socrate, i ndividul trebu i e să fie extrem de bogat,
iar sărăcia i n dică, fără excepţie, eşecul persoanei, deşi n u este
o fatal itate.
Nu n i s-a păstrat n i c i u n portret
al l u i Menon, în să, răsfo i nd o revi stă
grecească pentru bărbaţi În hol u l u n ui
h otel d i n Atena, m i-am i m agi nat că
ar p utea exi sta o asemănare Între el ş i
u n i ndivid care bea şampan ie într-o
pisci nă putern i c l um i nată.
Bărbat u l vi rtuos, îl i nforma confi­
denţial Menon pe Socrate, trebuia să
fie Înstă rit şi să-ş i perm ită l ucru ri bune.
Fi lozofu l i-a pus câteva Întrebări:

"S OCRATE: Prin l u cruri bune înţe legi, de exem p l u , sănătatea

şi bogăţia?
M ENON: Î nţel eg, prin l ucruri bune, agon isirea de aur şi a rgi nt,
de on oruri şi înalte demn ităţi În stat. ..
SOCRATE: Ş i n u mai l ucruri ca acestea le socoteşti a fi bune?
M E N O N: Da. Toate aceste l ucru ri le găsesc a fi foarte bune . . .
SOCRA TE: Dar n u adaugi acestei ago n i s i ri, Menon, ş i vorbe le
((pe căi drepte şi legiu itell, sau ele te Iasă cu totul i ndiferent?
Sau, poate, dacă agoniseal a e făcută pe ned rept, tu o n u meşti
tot v i rtute ?
M ENON: B i n eînţeles c ă nu , Socrate.
SOCRATE: Se pare, deci, că trebuie să adăugăm agonisir i i [de
aur şi argi nt] dreptatea, cumpătarea, pi oşen i a sau vreo a l tă
formă de virtute [ . ] Altm i nteri, l i psa de aur şi argint, dacă este
. .

rezu ltatu l unei s i m ple renunţări de a le mai agonisi . În condiţii

. .

care ar fi făcut ca agonisirea lor să fie nedreaptă, este în s i n e o

virt ute.
MENON: Aşa se pare.
SOCRATE: Pri n u rmare, agon i s i rea unor astfel de b u n u ri nu
este câtu şi de puţin mai lăudabilă decât lipsa lor ...
M ENON: Concluzia pe care o tragi este i n evitabi lă . "
22 / ALAIN DE BOTTON

Î n câteva m i n ute, l u i Menon i s-a demonstrat că ban i i ş i

i nfl uenţa n u su nt, î n si ne, trăsături necesare şi s uficiente ale
virtuţi i . Oam en i i bogaţi pot fi dem n i de adm i raţie, dar acest
fapt dep i n d e de mod u l în care au aj u n s înstăriţi, i a r sărăcia
n u ne spune n i m i c despre con d u ita mora lă a unei persoane.
Nu exi stă n i ci u n motiv solid ca un om cu avere să pres upună
că acest fapt îi ga ra ntează virtutea, ş i n i ci un motiv sol id ca un
sărac să creadă că l i ps u ri l e s u nt u n semn al depravări i .

4. De ce alţii, poate, nu ştiu

Temele În d i scuţie poate că su nt depăşite, Însă morala lor

este la fel de actuală: oamen i i se pot înşel a, chi a r dacă se afl ă
în funcţi i de seam ă şi se căl ă u zesc d upă convi ngeri respectate
de cei m a i m u lţi de veac u r i . Iar moti vul e s i m p l u: nu şi le-a u
cercetat logic în deta l i u .
Menon ş i general i i aveau convi ngeri greş ite, pentru c ă îş i
însuşiseră norme prestabi l ite, fără să l e ana l i zeze temei u ri le.
Pentru a s u b l i n i a ci udăţen i a pasivităţ i i l or, Socrate com para
între ele tra i u l l i psit de o gând i re s i stemati că şi m odelarea în l ut
sau fabricarea în că lţări lor fără a urma sau a cun oaşte măcar
procedee l e teh n i ce. N i meni n u-ş i înch i p u ie că o oală sau o
pereche de încălţări sunt n umai
prod usele i ntuiţiei; şi atu nci, de
ce să pres u p u nem că o activitate
cu m u lt mai com p lexă, cum este
aceea de a-ţi o rgan i za v i aţa,
poate fi rea l i zată fără a reflecta
la pre m i sele ori la scopu ri l e e i ?
Poate fi i n d că n u credem că
a ne organ i za viaţa este un l ucru
com p l i cat. U nele activităţi par
foarte d i fici le cân d sunt privite
d i n exterio r, în timp ce altele, la
fel de gre l e, par foarte uşoare.
De unde concl uzia că mod u l de
a trăi ţi ne de a doua categorie,
iar real izarea u nei oale sau a
perech i de încălţări - de pri ma.
 Conso/ările filozofiei / 23

Rea l i zarea acestui vas a presu pus, În mod evident, u n efort

considerab i l . Mai Întâi, trebu i a ad us la Atena l utul, de obicei
scos di ntr-o carieră ur iaşă de la cap u l Ko l i as, aflată la 12 ki lo­
metri sud de oraş, apoi era pus pe roată, Învârtit cu ci n ci zeci
până la o sută cincizeci de rotaţi i pe m i n ut, viteza treb u i nd să
fie i nvers proporţională cu d i ametru l părţ i i modelate (cu cât
oala era mai Îngustă, cu atât roata se Învârtea m a i repede) .
Veneau apoi u mez i rea, decuparea, l u stru i rea şi modelarea.
 24 / AlAlN DE BOTTON

Pe urmă, vas ul treb u i a acoperit cu smalţ negru, p lămăd it

d i n cel mai bun l ut sol id, amestecat cu carbonat de potasi u .
D u pă usca rea sma lţul ui, vas u l era p u s Într-un cuptor Încă l z it l a
800°C ş i l ăsat cu gura d e aeri si re desch isă. Vas u l s e făcea roşu
apri ns, ca urm are a Întări r i i l utu l u i pri n transformarea În oxid
de fier (Fe203). D u pă aceea, temperatura cuptor u l u i era crescută
la 9 5 0°C, cu gura de aeri s i re Înch i să, p u nând u-se În i nterior
şi fru nze ude, pentru u mezeală. Astfel, vasul devenea cen uşi u,
iar smalţu l căpăta c u l oarea neagră (magnetit - Fe3 04) D u pă .

câteva ore, gu ra de aerisire era desch i să, frunzele scoase afară,

iar temperatura, scăzută la 900°C. Smalţul rămânea negru, Însă
restul vasu l u i d evenea d i n n o u roşu.
Aşadar, n u e de m i rare că puţi n i aten ien i se apucau să-ş i
învârtă pe roată p ropri ile vase, fără să se gândească b i n e mai
întâ i . OIăria nu doar pare o îndelet n i ci re difici lă, ci ch iar aşa şi
este. D i n păcate, ajungerea la idei etice b u ne face parte d i ntr-o
categorie înşelătoare de activităţi care par sim p le, la pri m a
vede re, d a r care de fapt, în esenţa lor, s u nt com plexe.
Socrate ne Îndeamnă să nu ne l ăsăm descurajaţi de sigu ranţa
afişată de acei a care n u respectă această com plexitate şi n u-ş i
fo rm ează o p i n i i le n ici măcar cu aceeaş i riguroz itate cu care
l ucrează u n olar. Ceea ce e declarat evident şi " natural" rareori
este aşa. Recunoaşterea acestui fapt ar treb u i să ne aj ute să ne
dăm seama că lumea este m u l t mai fl ex i b i l ă decât pare, pentru
că opi n i i l e existente nu s-au n ăscut ca urmare a u n u i raţi ona­
ment fără cusu r, ci au i zvorât d i n secole de mărgi n i re i ntel ec­
tual ă. S-ar putea să n u ex iste n ici u n temei sol i d, pentru care
l ucru r i l e sunt aşa cum su nt.

5. Cum să gândeşti de unul singur

F i l ozofu l n u ne aj ută n umai să înţelegem că alţi i pot greş i ,

c i ne oferă o metodă s i m plă, pri n i ntermed i u l căreia fiecare
d i ntre no i poate stabi l i ce şi cum este corect. Sunt foarte puţi n i
fi lozofii care a u propus o metodă d e a începe să gândeşti d e
u n u l singur, m a i s i m p l ă decât m etoda l u i Socrate. Nu avem
nevoie de ani întregi de ed ucaţie academică şi de o existenţă
îndestulată. Orice om cu o m i nte cu ri oasă, bine ordonată, care
 Conso/ările filozofiei / 25

Îş i doreşte să anal izeze o cred inţă considerată de " b u n-s i mţ",

poate Începe o conversaţie cu un prieten pe străz i le oraş u l u i şi,
u rmând metoda lui Socrate, poate descoperi una sau două idei
revol uţionare În mai puţin de o j umătate de oră.
Metoda socratică de cercetare a b u n u l ui-si mţ se regăseşte
În toate d i a l oguri le de tinereţe şi de m atu ritate ale l u i Plato n şi,
pentru că are etape clare, ea poate fi prezentată Într-un l i m baj
specific de man ual sau de carte de reţete şi poate fi apl icată
oricărei i d e i pe care c i n eva se s i mte Înc l i n at s-o accepte sau
s-o resp i n gă. Potrivit metodei socrati ce, o afi rmaţie n u poate fj
considerată corectă n umai fi i ndcă are susţi nerea m aj orităţ i i sau
pentru că m u ltă vreme a fost apărată de oamen i de seamă. O
aserţ i u n e corectă este i mpos i b i l de contrazis În mod raţional.
O afi rmaţie este adevărată dacă n u poate fi combătută. Dacă
totuşi se poate, oricât de m u lţi ar crede În adevărul ei, oricât
de i m portanţi ar fi aceştia, afi rmaţia este, cu siguranţă, fa l să şi
avem dreptate să-i punem l a Îndoială conţi n utu l .

Metoda socratică de gândire

1. Identifi caţi o afi rmaţie considerată de bun-si mţ.

Dacă eşti curajos, nu te retragi de pe câmpul de luptă.
Ca să fii virtuos, trebuie să ai bani.

2. Imag i n aţi-vă, pentru u n moment, că, În ci uda Încrederi i

man ifestate de persoana care o susţine, aserţi unea este falsă.
Căutaţi situaţi; ori contexte În care s-ar putea să n u fie adevărată.
Ar putea cineva să fie curajos şi, totuşi, să se retragă În mijlocul
bătăliei?
Ar putea cineva să stea neclintit În luptă şi, totuşi, să nu fie curajos?
Ar putea cineva să aibă bani şi, totuşi, să nu fie virtuos?
Ar putea cineva care nu are nici un ban să fie virtuos?

3. Dacă găs iţi o excepţi e, atunci Însea m nă că def i n iţia este

falsă sau, cel p uţin, i mp recisă.
Este posibil s ă fii curajos ş i s ă t e retragi de p e câmpul de luptă.
Este posibil să stai neclintit În bătălie şi, totuşi, să nu fii curajos.
Este posibil să ai bani şi să fii un escroc.
Este posibil să fii sărac şi să fii virtuos.
2 6 / ALAIN DE BOTTON

4. Afi rmaţia i n iţială treb u i e reform u l ată astfel, În cât să ia În

considerare excepţi ile.
A acţiona curajos poate presupune atât retragerea din faţa inami­
cului, cât şi Înfruntarea lui pe câmpul de luptă.
Oamenii bogaţi pot fi numiţi virtuoşi numai dacă şi-au obţinut
averea În mod cinstit, iar unii dintre cei săraci pot fi numiţi virtuoşi
dacă au făcut fa,tă unor situaţii În care era cu neputinţă să rămână
cinstiţi câştigând bani.

5. Dacă, u l terior, cineva descoperă alte excepţii la defi n iţia

deja reform u lată, procesu l se repetă. Adevăru l - atât cât este
om u l capabi l să-I s�oată la i vea l ă - se afl ă într-o afi rmaţie apa­
rent i mpos i b i l de contrazis. Căutând ceea ce n u este un l ucru,
te apropi i de înţelegerea a ceea ce este el.
6. Rez u ltatu l gândi ri i este, indiferent de ce i n s i n ua Aristofan,
s u perior i nt u iţ i ei .

Este posib i l, b i n eînţeles, să descoperi m adevăruri chiar fără

să fi l ozofăm. C hiar şi fără metoda socratică, ne p utem da seama
că oamen i i săraci pot fi n u miţi v i rtuoşi, dacă nu cad pradă
tentaţiei de a câştiga ban i În mod necinstit sau că a fi cu rajos
nu excl ude retragerea de pe câmp u l de l uptă. Dar ri scăm să
n u şti m ce să l e răspundem celor care n u s unt de acord cu noi,
dacă mai Întâ i n u am cercetat l ogic posib i lele obi ecţi i l a argu­
mentări le n oastre. Altm i nteri, vom fi reduşi la tăcere de cei
care susţi n cu ardoare că ban i i sunt indispensab i l i virtuţi i şi că
n umai fricoş i i se retrag d i n faţa d uşman u l u i . Dacă ne l i psesc
contra-argume ntele pentru a ne argumenta pu nctul de vedere
(bătăl i a de la P lateea şi îmbogăţi rea într-o societate coruptă) ,
atunci vom afi rma, neputincioşi sau nervoş i, că s i mţim că avem
d reptate, însă n u putem să expl icăm de ce.
Socrate n u mea opinie adevărată convi ngerea corectă a cuiva
care n u ştie să răspundă raţional obi ecţi i lor aduse acestei a şi o
înfăţişa ca fi i nd i nferi oară cunoaşterii, care presupune n u doar
să înţelegem de ce o afirmaţie este adevărată, ci şi de ce a l te
form u lări ale ei s u nt fa l se. EI apropia cele două versi u n i ale
adevărul u i d e frumoasele l ucrări ale mare l u i scu l pto r DedaI .
U n adevăr al i nt uiţiei este ca o statuie aşezată fără s uport pe u n
socl u de p e stradă.
 Conso/ările filozofiei I 27

Un vânt putern ic ar putea s-a dărâme

oricând. Î nsă u n adevăr bazat pe raţi une şi
pe cunoaşterea contra-argumentelor este
precum o statuie so lid ancorată de pământ.
"
Metoda de a raţiona a l u i Socrate ne
garantează o cal e de a ne forma opi n i i l e,
d u pă care să ne gh idăm cu Încredere chiar
şi În m ij l oc u l fu rtu n i i .
 4

La vârsta de 70 de ani, Socrate s-a trezit În m ij locul

uragan u l u i . Trei aten ien i - poetul Meletus, pol itician u l Anytus
şi orator u l Lycon - l-au acuzat că era un i ns ci udat şi păcătos.
Preti n deau că el n u respecta zei i cetăţii, că tu l burase ordi nea
soci ală a Atenei şi că îi făcea pe tineri să se împotrivească
taţilor l o r. Cei trei credeau că treb u i a red us la tăcere, dacă n u
chiar omorât.
Cetatea Atenei avea dej a stabi l ite a n u mite proced uri pentru
a d i st i n ge b i ne l e de rău. În partea de sud a agorei, se găsea
Tri b u n a l u l Hel iaşti lor, o clăd i re i m pu nătoare, cu bănci de lemn
pentru j u raţi l a u n capăt ş i c u u n pod i u m , special amenaj at
pentru reprezentanţi i acuză rii şi ai apărări i , la celălalt capăt.
Procesele începea u cu un d i scurs al ,acuzări i, u rmat de cel a l
apărări i . Apo i , j u ri u l , format d i n 2 0 0 până l a 2 . 500 de oameni,
decidea, pri n vot deschis sau la u rnă, de partea cu i se afla
adevăru l . Această m etodă de a h otărî ce e b i ne sau ce e rău,
În funcţie de n u măru l cel o r care erau În favoarea sau Împotriva
u n ei arg u m entări, era fo l o s i tă deopotrivă În vi aţa pol i t i că ş i
În cea j u ri d i că a Atenei. De d o u ă s a u de trei ori p e lu nă, toţi
cetăţen i i-bărbaţi - cam treizeci de m i i - erau chemaţi să se
reu n ească pe dea l u l Pnyx, la sud-vest de agora, ca să decidă
p ri n vot deschi s asupra problemelor i m portante ale statul u i .
Pentru cetate, opi n ia m aj orităţi i era ech ivalentă c u adevărul .
Î n z i ua proces u l u i l ui Socrate, j uri u l era format d i n ci nci s ute
de cetăţen i. Acuzarea a Început pri n a le cere să a i bă În vedere
faptul că filozofu l ad us În faţa lor era u n om neci nstit. Cerceta
adâncu ri l e pământu l u i şi nemărgi n i rea cerul u i , era u n eretic,
recu rgea l a şiretl icuri reto rice pentru a face În aşa fel , Încât
argu mente l e s l abe să le Înv i n gă pe cele putern i ce ş i , În pl us,
avea o i nfluenţă dăunătoare asupra ti neri lor, corupându-i cu
bună-şt i i n ţă În ti m p u l discuţi i l or.
 Conso/ările filozofiei / 29

Socrate a Încercat să răspundă acuzaţ i i l or. A exp l i cat că n u

stăpâne a tai nele nemărgi n i ri i ceru l u i ş i ale adâncu ri l or pămân­
tu l u i , că nu era n icidecum eretic, d i m potrivă, credea cu tărie
În exi stenţa zeilor; că nu corupsese n iciodată n ici u n tân ăr
aten ian - Însă vreo câţiva, cu taţi înstăriţi şi cu prea m u lt t i m p
l i ber, îi i m itaseră m etoda de a d i a l oga ş i poate c ă enervaseră
oame n i i m portanţi, dovedi n d u-Ie că, de fapt, erau neştiutori.
Dacă, într-adevăr, corupsese pe ci neva, o făcuse fără i ntenţie;
n u avea n ici un motiv să exercite cu bună-şti i nţă o i nfl uenţă
negativă as upra interl ocuto ri lor săi, pentru că ri sca să-i împingă
să facă ş i ei, mai departe, rău altora. Iar dacă îi corupsese pe
oamen i, fără să-şi dea seama, atunci era s uficient să i se atragă
atenţia să nu mai facă - nu era nevoi e de un proces.
EI a recunoscut că d ucea o viaţă care ar fi putut părea ci udată:
"Am nesocotit lucru rile de care se îngrijesc cei mai m u lţi: să
facă ban i , să-ş i ţină casa În bună rând uială, să obţină onoruri
militare sau civice, să aj ungă În fu ncţii de putere, ori să se ală­
ture grupuri lor şi facţi u n i l or politice formate în cetăţile noastre".

Totuşi, demers u l l u i fi lozofic era motivat de simpla d ori nţă

de a vedea îmbunătăţi ndu-se viaţa aten ieni lor:
"Am încercat să vă convi ng, pe fiecare d intre voi, să vă îngrijiţi
mai puţin de avantajele materiale ş i mai m u lt de starea m i nţii
şi a mora l ităţ i i voastre".

A expl icat că, aceasta fi i nd men i rea l u i de fi lozof, nu ar fi

fost În stare să ren u nţe la m i s i u nea pe care şi-o asumase, ch iar
dacă j u r i u l i-ar fi pretins aşa ceva În sch i mb u l ach itării sal e:
"Voi conti nua să spun, aşa cum m-am obişnuit: ( B u n u l meu
p rieten, tu eşti ate n ian; aparţ i i ce lei m a i mari şi mai ren um ite
cetăţi, pentru înţe lepciunea şi puterea ei, d i n lumea Întreagă.
Nu ţi-e ruşine să te ocup i atât de m u l t de averi, căutând să le
tot sporeşti, l a fel şi de renume ş i onoruri, În schi mb să nu te
îngrijeşti, să nu te preocupi câtuş i de p uţ i n de adevăr, şi de
înţelegere, şi de desăvârşi rea s ufl etului tă u?h, Iar dacă vreu n u l
d i n tre voi m ă va combate ş i va pretinde că el însuşi se îngri­
jeşte de l ucruril e acestea, eu n u-I voi lăs a să plece de Îndată,
ci mă voi tine d u pă el şi-i voi pune întrebări, îl voi cerceta şi-I
voi pune la Încercare . . . la fel voi p roceda cu oricine îm i iese
În cale, tânăr sau bătrân, străi n sau concetăţea n .u
3 0/ AlAIN DE B OTTON

Era rân d u l celor cinci sute de cetăţen i membri ai j uri u l ui să

ia o h otărâre. D u pă o scurtă del i berare, 220 d i ntre ei au decis
că Socrate era n ev i n ovat, iar 280
l-au declarat v i n ovat. F i l ozofu l a
răspuns Întristat: "N-aş fi crezut că
d iferenţa avea să fie atât de m i că".
Dar n u şi-a pierd ut încrederea, n u
a şovăit şi n u s-a îngrijorat; şi-a
păstrat Încrederea În proi ectu l să u
fi l ozofic, pe care, i ată, 56 la s ută
dintre parteneri i săi de d i a l og ÎI
găsiseră greşit d i n punct de vedere
conceptual .
Dacă n o i n u p utem face dovada u nei asemenea reţ i n eri,
dacă i zbucn i m În pl âns atunci când ne s u nt ad resate câteva
cuvi nte d u re cu privire la caracteru l sau la acţi u n i l e noastre,
motivu l ar putea fi acel a că aprobarea cel orlalţi reprez i ntă o
parte esenţială a nevo i i n oastre de a crede că avem dreptate.
N i se pare normal să l uăm În seri os l i psa de popu la ritate, şi
n u doar din raţi u n i pragmatice - din m otive de promovare şi
conservare -, ci şi, l ucru mult mai i mportant, deoarece a fi
l uaţi În derâdere n i se pare u n semn clar al faptu l u i că ne-am
abătut de la cal ea cea b u nă.
Socrate ar fi adm is, fără rezerve, că exi stă mom ente în care
greş i m şi că trebuie să ne înd o i m de propri i l e n oastre păreri,
Însă ar fi adăugat u n deta l i u esenţial, cu scopu l de a n e schi m ba
percepţia asupra rel aţiei d i ntre adevăr ş i l ipsa de pop ularitate:
m od u l nostru de a gândi şi de a trăi n u se dovedeşte n iciodată
şi sub n ici o formă eronat n umai pentru că, l a u n moment dat,
am aj uns să fi m contestaţi .
Ceea ce ar trebu i să ne Îngrij oreze n u e n umărul oamen i l or
care ne contestă opi n i i le, ci motivele pentru care fac acest l ucru.
De aceea, ar trebui să ne m utăm atenţia de la dezaprobarea
altora la expl icaţ i i l e acestei contestări. N i s-ar putea părea
Înfricoşător să aflăm că o mare parte a celor d i n j ur consideră
că greşi m, dar, înai nte de a ren unţa l a poziţia noastră, ar trebu i
s ă anal izăm metoda pri n care cei lalţi şi-a u tras concl uzi i le.
Teme i n icia metodei l or de gând i re ar treb u i să determ i ne i m­
'
portanţa pe care o dăm dezaprobări i lor.
 Consolările filozofiei / 31

N o i, În sch i m b, părem ispitiţi de tend i nţa contrară: să ascul­

tăm pe orici ne, să ne lăsăm afectaţi de ori ce vorbă osti l ă sau
observaţie sarcasti că pe care ne-o ad resează orici ne. U i tăm să
ne punem întrebarea fundamenta l ă şi conso l atoare: pe ce se
bazează această sumbră cenzură? Tratăm cu egală seriozitate
obi ecţi i l e u n u i critic care a gândit prob lema rigu ros şi onest şi
pe cele ale altuia, mânat n umai de mesch i nă rie şi i nvid ie.
Ar treb u i să fi m atenţi la ceea ce se află dincol o de critici.
Aşa cum a aflat şi Socrate însuş i , temei u rile gân d i ri i , deşi atent
deghi zate, pot fi mai m u lt decât şubrede. S u b i nfl uenţa unor
toane trecătoare, cei care ne critică aj u ng, poate, l a concl uzi i
nefondate. Poate că a u acţionat d i n i mpuls şi ţi nând cont de
a n u m ite prej udecăţi ori s-au folosit de statutu l lor pentru a-ş i
prezenta s i m plele băn u i e l i d rept raţionamente. Poate că şi-au
format opi n i i l e la fel cum ar l ucra un ol ar amator şi cherchel it.

D i n păcate - ceea ce În olărit nu se întâmplă -, este foarte

greu să deosebeşti pe l oc un produs al gând i ri i de bună cal itate,
de u n u l prost. N u e greu deloc să identifici vasu l fău rit de u n
meşter beat, pri n com paraţie cu altul, lucrat d e coleg u l l u i treaz.
32/ ALAIN DE BOnON

Este m u l t mai compl icat să recunoşti d efi n iţia superioară:

il <pQ6vq.1o� xaQ1"EQia Eon v avoQeia
Curaj u l este o răbdare i nte l i gentă.

avoQEÎ6 e; ton ae; &.v f.V 1:'!Î1:cXl;El. IlEVWV IlcXXT)1:at

1"oi<; 1tOÂEIl tOte;
Bărbatu l care rămâne În formaţie şi se l u ptă cu duşman ul
este curaj os.

O i dee greşită i m p usă cu autoritate, fără să se demonstreze

cum s-a aj u n s la form ularea ei, poate fi cons iderată înţel eaptă
pentru o vre m e. Însă respectul acordat alto ra n umai şi n u ma i
pentru concl uzi i l e p e care ei le trag e nej ustificat - de aceea,
Socrate ne îndea m n ă să i n s i stăm asupra logicii folosite de e i
pentru a aj u n ge la acele concl uzi i . Chiar dacă n u ne p utem
sustrage consecinţelor l i psei de popularitate, vom fi, cel puţi n,
scutiţi de sentimentul neplăcut de a fi greşit.
I deea se n ăscuse cu câtva tim p înai ntea procesul ui, în cursul
u n ei d i scuţii Între Socrate şi Pol us, u n binecu n oscut profesor
de retorică, ven it În vizită la Atena tocmai d i n Sici l i a . Pol us
avea u n e l e o pi n i i politice dătătoare de fiori, de al căror adevăr
căuta cu ardoare să-I convi ngă pe Socrate. Retorul susţi nea că
orice om îşi d o reşte cel mai m u lt, În si nea l u i, să fie dictator,
fi i ndcă tiran i a îţi perm ite să acţionezi d u pă b u n u l tău plac, să-ţi
arunci duşma n i i d u pă grati i, să le confişti averi le şi să-i uciz i .
Socrate l-a ascultat pol iticos, apoi i-a răspuns fol osi nd m a i
m u lte argum ente logice, pri n care Încerca să-i demonstreze
că fericirea o descoperi n umai atu nci când faci b i ne. Po l us s-a
 Consolările filozofiei / 33

înverş u nat şi şi-a reafirmat poziţ i a, arătâ n d că d i ctatori i s u nt,

adeseo ri, ven eraţi de mari l e m u lţ i m i de oameni. Ca exem p l u
l -a oferit pe Arhel aos, regele Macedoniei, care îşi omorâse
u n chiu l ş i vărui, apoi şi pe moştenito r u l l egitim artron u l ui, de
n u mai şapte a n i , şi totuşi se b ucura în co ntin uare de o mare
s u sţi nere p u b lică la Atena. N u măru l cel o r ca re îl agreau pe
Arhelaus demonstra - a conch i s Po l u s - că teo ria l ui d es p re
d i ctatu ră era cea corectă.
Socrate a recu noscut că era, ce-i d rept, m ult mai uşor să
găseşti oameni ca re să-I placă pe Arhel aos şi m u lt mai greu să
găseşti pe c i n eva care să fie de acord că s i mp l u l fapt de a face
b i n e ad uce ferici rea:

" Dacă vrei să aduci martori care să afirme că tot ce spun eu

este greşit, fi i con vi ns că aproape toţi l ocuitor ii Atenei Îţi vor
susţine p u nctu l de vede re, i nd iferent dacă s-au născut şi au
crescut aici, În cetate, sa u În a ltă parte. Va fi de partea ta, dacă
îi ceri, N i cias, fi u l l u i N iceratos, împreună cu fraţi i săi, ale căror
tri pod u ri stau înşirate În tem p l u l l u i Dionysos; va fi de partea
ta şi Ari stocrat, fi u l l ui Sce l lios . . . Ş i , dacă mai vrei, apelează şi
la întreaga fam i l ie a l u i Peri cle sau la orica re altă fam i l ie din
Atena vei dori să te opreşti ./I

Dar ceea ce nega ferm Socrate era fapt u l că sprij i n u l l a rg de

care se bucu ra op i n i a l ui Po l u s n u era s u ficient pen tru a-i
dem on stra co rectitudinea:

" N ecazu l este, Pol us, că tu încerci să mă combaţi pe mine cu

fel u l ace l a de respingere retorică, pe care oamenii o consideră
folosi toare la j udecăţi. Şi acolo, fiecare dintre tabere caută să
demon streze că tabăra cea l a ltă greşeşte, ad ucând o m u l ţime
de martori cred i b i l i, care să sprijine punctele lor de vedere,
În t i m p ce adversari i ad uc n u m ai un singur martor, sau nici
măcar pe acela. Dar fe l u l acesta de respi n gere n u are n i ci o
val oare cân d trebuie descoperit adevă rul, pe ntru că se poate
foarte bine să fi i învins, la j udecată, de o m u lţime de martori
care s u nt doar În aparenţă respectabi l i şi care în momentul
acela depun mărturie cu toţii împotriva ta./I

Nu vo i nţa m ajo rităţii a rată ce este cu adevărat respecta bi l,

ci u n raţion ament adecvat. Atun ci când m od e l ăm oale, e b i ne
să asc u l tăm de sfat u l cel or care şti u c u m se tran sformă smalţ u l
în Fe304 l a tem peratu ra de 800°C; cân d con st ruim o navă,
trebuie să acordăm atenţie o piniei con structori l o r de trireme;
3 4 / ALAIN DE BOTTON

i a r dacă ne i nteresează problemele eti ce - cum să fi i fericit,

curajos, d rept, altru ist - nu trebu ie să ne l ăsăm i ntim i daţi de
gân d i rea greşită, ch iar dacă ea vine de pe b uzele profesori lor
de reto rică, ale marilor genera l i sau ale d i sti n ş i l o r ari stocraţi
d i n Tesa l i a .
Părea el itist, ş i chiar aşa şi era: n u o r i c i n e merită asc u ltat.
Totuşi, el iti s m u l l ui Socrate n u avea n i ci u rmă de snobism sau
de prej udecată. Se prea poate ca el să fi privit cu d i scri m i nare
păreri l e pe care le anal iza, dar d iscri m i n ă ri le l u i Socrate n u
porneau de la statut u l social sa u de l a avere, n i ci de l a fai m a
m i l itară s a u de l a origi nea etn i că, ci s e Întemeiau p e raţ i u ne,
care era - aşa cum insista el - o cal i tate acces i b i lă tutu ror.
Pentru a u rma m odel u l lui Socrate, ar trebui să ne com­
portăm , atu nci când ne confruntăm cu criti c i , precum sportivi i
care se antrenează pentru Jocuri le O l i m pi ce. Cartea Călătorind
printr-un oraş antic grecesc m i-a oferit i nformaţi i despre sport.

Să ne i m agi năm că s untem sportivi . Antrenorul ne-a propus

u n exerciţi u de Întări re a ga mbelor, pentru proba de aruncare
a s u l iţei. N i se cere să stăm Într-un pi cior ş i să rid icăm greutăţi .
Pare ci udat pentru necunoscători, care ne p lâng de m i l ă,
spunând că ne zădărn i c i m s i n guri şan sel e de succes. La bai a
publ i că, a u z i m u n bărbat exp l icând u-i altuia că suntem Ti�îv
�eAe L �âAAOV -ro -rei axeÂ'T"] xaAa ernoeLxvuvcxL il -ro �o'T"]eeîv
-rU TIOAet TIgoe;; -rflv OAU�1tLOV{X'T"] V (mai i nteresaţi să ne arătăm
gam bele m uscu l oase, decât să câşti găm concursu l În n umele
cetăţi i noastre).
 Conso/ările filozofiei / 35

Sunt vorbe grele, dar n u avem m otive de îngrijorare dacă

urmări m d i scuţia d i ntre Socrate ş i priete n u l l u i, Criton :

"SOCRATE: Dacă un bărbat îşi ia în serios [pregăt i rea], ce face:

ţine cont de toate laudele şi criticile, de toate opi n i i le exprimate
de-a val ma, sa u n u mai de cele ce vin de la singura persoană
îndreptăţită să-i dea sfatu ri - de la doctorul sau de la a ntre­
noru l său?
CRITO N : N u mai de opinia singurei persoane înd reptăţite să-i
dea sfatu ri.
SOCRATE: Deci, trebu ie să se teamă de criticile şi să se bucu re
de laudele acel u ia, dar nu şi de cele veni te d i n partea m u lţi m i i ?
CRITO N : Fi reşte.
SOCRATE: Atunci, el trebuie să l u creze, să facă exerciţi i, să
mănânce ori să bea d u pă sfatu ri l e cel u i ce-I i nstru ieşte şi care
posedă cunoşti nţ� aprofundate, nu după op i n i i l e ce lor din j u r. "

G reutatea criticii depi nde de raţionamentele criticil o r, n u

d e n umăru l acestora sau d e poz iţia lor socială:

" N u ţi se pare j ust principi u l d u pă care n u trebuie să pui ace laşi

preţ pe toate păreri le oamen i lor, c i n u mai pe unele şi pe altele
n u . . . că trebu ie să pui preţ pe păreri le bu ne, nu pe cele rel e ? . .
Şi că păreri le bune sunt cele ale oamen i l or care au înţe legere,
iar ce le proaste ale oamen i l o r l i psiţi de înţelegere? [ .] Aşadar,
. .

b u n u l meu prieten, nu este caz u l să ne pese foarte m u lt de ce

va spune gloata despre noi, ci de ce vo r spune cei cu adevărat
pricepuţi într-ale dreptăţi i şi nedreptăţi i . "

J u raţi i de p e bănci le Tri b u na l u l ui H e l i aşti l or n u erau " price­

puţi Într-a le d reptăţi i ". Erau, În marea lor majo ritate, bătrâni şi
vetera n i de războ i, care consi derau participarea lor l a proces o
sursă de ven it În pl us. P lata era de trei obo l i - adi că o jumătate
de d rahmă - pe zi, mai p uţin decât plata u n u i sal ahor, dar
suficient pentru cineva care aj un sese l a vârsta de 63 de an i şi
se p l i ctisea de unul s i n gu r acasă. Si ngurele con d iţii necesare,
pentru a face parte d i n j uri u, erau u rm ătoarele: să fie cetăţen i,
să se afle În depl i n ătatea facultăţi lor m i ntale şi să nu a i bă
dato ri i - cu toate că depl i n ătatea facultăţi lor m i ntal e n u era
eva l uată d u pă criteri i l e l u i Socrate, ci Însemna, mai degrabă,
capacitatea de a merge d rept ş i de a-ş i spune n umele corect
când erau Întrebaţi . Mem b ri i j u ri u l u i mai şi dormeau În t i m p u l
 3 6 / ALAIN DE BOTTO N

proceselor, arareori cunoşteau cazu ri s i m i l are sau legi le care

se apl i cau în fi ecare caz şi n u erau i n stru iţi de n i me n i cum să
aj ungă la un verdi ct.
J u raţi i care au asistat la procesu l l u i Socrate ven iseră acolo
cu m u lte idei preconcepute. Ei fuseseră infl uenţaţi de persona­
j u l caricatural al fi l ozofu l u i , înfăţişat de Aristofan, şi-I credeau
vinovat de nenoroc i ri le abătute la sfârşitu l secol u l ui respectiv
peste cetatea od i n i oară străl ucită. Război u l Pe l oponez u l u i se
term i n ase catastrofa l , a l ia nţa s partan o-persană îngenunchease
Atena, cetatea suferise o bl ocadă, fl ota îi fusese d istrusă, iar i m­
peri u l - destrămat. Î n cartierele sărace izbucn iseră epidem i i ,
i a r dem ocraţia fusese gâtuită d e o ti ran i e răspu nzătoare de
executarea a o m ie de cetăţen i . Pentru duşman i i l u i Socrate,
era mai m u lt decât o coi ncidenţă faptul că m u lţi d i n tre d i ctatori
stătuseră, la un m o ment dat, de vorbă cu fi l ozofu l . Critias şi
Charm ides d i scutaseră cu el probleme de morală şi iată că nu
se aleseseră cu altceva, de pe urma acelor discuţi i , decât cu
dorinţa arzătoare de a ucide.
Care fuseseră cauzele decăderi i spectaculoase a măreţiei
Atenei ? De ce oare cel m a i vestit o raş d i n E lada, care în u rm ă
cu şaptezeci ş i c i n c i de an i câşti gase războ i u l cu perş i i p e uscat
la Plateea şi pe mare la Mycale, era obl igat acum să înd u re
atâtea u m i l i nţe? Bărbatul Îmbrăcat În veşmântul acesta m u rdar,
care h o i n ărea pe străz i cercetând l ucruri evidente, părea să fie
exp l icaţia s i m p l ă şi fără cus ur a tutu ror acestor dezastre.
Socrate a înţel es că n u avea n i ci o şansă. N u i s-a acordat
n i ci măcar t i m p u l m i n i m necesar pentru a-ş i construi apărarea.
Apărăto ri l o r săi l i s-a u aco rdat n u ma i câteva m i n ute pentru
a se adresa j uri u l u i - până când apa s-a scu rs d i ntr-un vas În
celălalt al ceasorn icu l u i cu apă din sa l a tri b u n a l u l u i :

" S u nt încred i nţat că n i ciodată n u a m făcut rău c u b u n ă-şti i nţă

n i mă n u i, dar nu vă pot convi nge şi pe voi de acest adevăr,
fi i n dcă ave m atât de puţin t i m p de d i scuţie. Dacă ar fi existat
ş i a i c i obice i u l - aşa c u m se o b i ş n u i eşte la a l te naţi u n i -
ca j udecăţ i l o r foarte i m po rtante să l i se acorde nu n umai una,
ci mai m u lte zile de a u dieri, eu, u n u l, cred că v-aş fi convi ns;
dar, În condiţii l e date, e dific i l să resp i n gi acuzaţii atât de grave
într-un t i m p atât de scu rt."
 Consolă riie filozofie; / 37

..... o sal ă d e j udecată ateniană n u era

ca un forum de d i scuţi i pentru aflarea
adevărul ui , ci o întâ l n i re scu rtă cu o
ad u n ătură de boşorogi şi sch i l ozi, ca re
n i ci odată n u-şi exami na­
seră în mod raţional con­
vi ngeri le, ci aşteptau ca
apa să se scu rgă d i ntr- u n
vas Î n celălalt.
Trebu i e să fi fost difici l
de acceptat acest l ucru;
- �. -" � -
-
era nevoie, probabi l , de
gen u l de forţă dobând i tă
în ti m p u l an i l o r de conversaţi i cu aten ien i i de rând: puterea ca,
În anum ite situaţii, să nu iei În serios opiniile celorlalţi. Socrate
n u era încăpăţânat, n u respingea op i n i i l e respective d i n s i m p l ă
m i zantropie, ceea c e ar f i contrazis cred i nţa l ui î n potenţial u l
de)raţi on a l itate al fiecărui om. Aproape în fiecare zi a vieţii l ui ,
s e trezi se d is-de-d i m i n eaţă pentru a sta d e vorbă cu aten i en i i ;
ştia cum gân deau ei şi-şi dădea seama că, d i n păcate, n u prea
gândeau, cu toate că el spera că, într-o bună z i , aveau să şi
gândească. Observase că aveau tend i nţa de a susţine o idee în
fu ncţie de a n u m ite toane şi de a accepta d ive rse opi n i i fără să
le cântărească. Nu dovedea a roganţă dacă ţi nea seam ă de acest
l ucru într- u n m oment de supremă contestare.
Se ştia pe s i n e un bărbat raţio n a l , care înţel egea că d uşma­
n i i l u i putea u să n u gândească adecvat, ch iar dacă el însuşi era
departe de a s usţi ne că propri i l e-i idei ar fi fost întotdeauna
corecte. Dezaprobarea l o r îl p utea ucide; n u-I p utea determ ina
să accepte, însă, ideea că ar fi greş it.
Desigur, Socrate ar fi putut ren unţa la fi l ozofi a l u i , şi astfel
să-ş i salveze viaţa. Ch iar şi d upă ce a fost declarat vinovat,
p utea scăpa de pedeapsa cu m oartea, dar a pi erd ut ocazia d i n
cauza p ropriei intransigenţe. S ă n u n e aşteptăm l a sfaturi d i n
partea l u i despre c u m s ă evităm pedeapsa c u moartea; treb u i e
să-I cons iderăm, Î n sch i m b, un exem p l u ieşit d i n com u n al m o­
d u l u i În care ne p utem păstra Încrederea într-o poz iţie i ntel i­
gentă, atunci când ne confruntăm cu o Îm potrivi re i l ogică.
3 8 / ALA I N DE B OTTON
Î n fi nal, fi l ozofu l a rostit un d i s c u rs emoţi onant:
" Dacă mă osândiţi la m oarte, nu veţi mai găsi uşor pe altul
care să-m i ia locu l . Adevăru l este, dacă Îmi daţi voie să-m i
expun ideea Într-un mod mai degrabă com ic, că eu am fost
l iteral mente l ipit de Zeus pe obraz u l cetăţi i , ca şi cum aceasta
ar fi fost un cal uriaş, de rasă bu nă, dar care, fi ind atât de mare,
tinde să se arate len eş, şi-atunci are nevoie de un m u scoi să-I
aţâţe. [ . ] Ascu ltaţi-m i sfatu l şi cruţaţi-mi viaţa. Mă te m, totuşi,
. .

că n u va trece m u lt şi vă veţi trez i cu toţi i din moţăiala de

acum şi, pl icti siţi nevoie mare, veţi u rma sfatu l l u i Anytus şi
veţi scăpa de m i ne cu o si ngură plesnitură - d upă care, vă veţi
rel ua som n u l . "

N u s e înşela. Când m a gi s t ratul a c e ru t u n al doi lea verdi ct,

de astă-dată defi n itiv, 3 6 0 d i ntre mem bri i j u ri u l u i au votat
pentru ca fi l ozofu l să fie condam nat la moarte. J u raţi i s-au dus
acasă; co ndam natul a fost d us, sub escortă, la În ch i soare.
 5

Tem n iţa trebuie să fi fost Întunecoasă şi strâmtă, iar p ri ntre

sunetel e ce răzbăteau până la el d i n stradă se n um ărau, cu si­
guranţă, şi vorbel e de batj ocoră ale aten ien i l or care se bucurau
anticipat d e sfârşitul gând itorul u i cu ch ip de satir. Ar fi fost
executat i mediat, dacă senti nţa n u ar fi coin cis cu pelerinaj u l
a n ua l l a Delos, Î n t i m p u l căruia, potrivit trad iţiei, n i men i n u
putea fi omorât Î n cetate. Fi rea b l ândă a l u i Socrate l-a cucerit
şi pe comandantul înch isori i, care i-a u ş u rat u ltimele zi l e de
viaţă, perm iţând u-i să pri mească vizitatori . M u lţi au fost cei
care au ven it: Phaidon, Criton şi fi u l său Crito b u l os, Apo lodor,
Hermogene, Epigene, Esch in, Antistene, Ctesippos, Menexenos,
S i m m ias, Cebes, Phaidondas, Eucl id şi Terp s i o n . Aceştia n u-şi
puteau ascunde supărarea văzând u-1 pe bărbat u l care toată viaţa
n u dăd use dovadă decât de o mare b u n ătate şi de curiozitate
faţă de cei l a lţi, aşteptând u-şi sfârş itul ca orice cri m i na l .
Deşi ta bl o u l l u i David ÎI înfăţişează pe Socrate înconj u rat
de prieten i i copl eşiţi de d u rere, n u tre b u i e uitat că devotamen­
tul lor ieşea în evidenţă d i ntr-un ocean de neînţel egere şi ură.
,
40 / ALA I N DE BOTTO N

Pentru a contrabala nsa atmosfera d i n cel u la înch i sori i şi a

i ntroduce p uţi n ă vari etate, e pos i b i l ca D i derot să-i fi îndemnat
pe câţiva d i ntre vi itori i p icto ri, care ar fi înfăţi şat acest moment
al cupei de cucută, să surpri ndă starea de s p i rit a celorla lţi ate­
n i eni, aflaţi în aşteptarea morţ i i l u i Socrate - ceea ce ar fi putut
avea ca rez u ltate tab l o u ri cu titl uri precum : Cinci juraţi jucând
cărţi după o zi de proces sau A cuzatorii term inându-şi cina
şi pregătindu-se de culcare. Un picto r cu m ult patos ar fi p utut
a l ege să i ntitu l eze aceste scene Moartea lui Socrate.
Când a sosit şi z i ua stabi l ită pentru aducerea la îndep l i n i re
a senti nţei, n umai Socrate răm ăsese l i n iştit. Soţia l u i şi cei trei
cop i i au fost ad uşi să-I vadă pentru u ltima oară, dar Xantipa
pl ângea atât de isteric, în cât Socrate însuşi a cerut să fie dată
afară. Priete n i i săi erau tăcuţi, deşi nu mai p uţi n în lăcri maţ i .
Până şi co mandantu l înch isori i, s u b och i i căruia îşi găsiseră
sfârşitul atâţi a oamen i, a rostit, impres ionat şi stânjen it, un m i c
d i scu rs d e răm as- b u n :
,,«Cât t i m p ai stat aici, am văz ut c ă eşti o m u l cel m a i generos,
mai blând şi mai bun di ntre cei ad uşi vreodată în loc u l acesta . . .
Î nţelegi, d e bună seamă, ce a m ven it să-ţi sp u n . Ad io, deci, şi
încearcă să Îndu ri i nevitab i l u l cât mai sen i n cu puti nţă.» După
care, s-a răsucit pe căl câie, cu och i i În lacri mi, şi a ieşit."

Apoi a ven it că l ă u l , d ucân d În mână o cupă de cucută:

"Când l-a văz ut, Socrate a spus: «Ei bi ne, prietene, tu te pricepi
la l u crurile astea, sp u ne-m i : ce să fac?» - « N i m ic altceva decât
să bei», a spus acela. "Ş i, d u pă aceea, să te p l i m b i până când
n u-ţi vei mai simţi pic ioarele; atunci în ti nde-te, iar ce u rmează
vine de la sine.» Ş i , spunând vorbele acestea, i-a Înt ins cupa l u i
Socrate. EI a l uat-o, foarte cal m . . . fără n i c i un tremur, fără ni ci
cea m a i m ică sch i mbare la faţă sau la trup . . . Şi-a d us cupa la
buze şi a sorbit-o pe toată, bi ned ispus şi fără n ici un sem n de
scârbă. Până atunci, cei mai m u lţi d i ntre noi reuşiserăm să ne
reţi nem lacri m i le [povesteşte Phaidon], dar, când l-am văzut că
bea, c-a băut tot u l , până la fu ndul cupei, n u ne-am mai putut
abţine. Ş i mie lacri m i le m i-au ţâşn it din ochi fără să mi le pot
reţine . . . Î naintea mea, Crito n se retrăsese Într-un colţ, fi i ndcă
n ici el n u-şi mai putea reţine lacri m i le. Iar Apolodor, care plân­
sese şi mai înai nte, acum a izbucnit în n i şte hohote de p lâns
ş i de a mărăci u n e atât de răsunătoare, încât toţi cei de faţă au
încep ut să plângă, mai puţi n Soc rate însuş i . "
 Consolările filo zofiei / 41

F i l ozofu l i-a rugat p e cei prezenţi s ă s e l i n i ştească: "Ce fel

de p u rtare mai e şi-aceasta, prieten i i mei de neînţe l es?! ", a zis
el m i rat, apoi s-a ri d i cat şi a dat ocol cel ul e i de mai m u lte ori,
pentru ca otrava să-şi facă efectul . Câ nd a Încep ut să n u-şi mai
simtă picioarele, s-a Întins pe spate şi sen zaţia aceea a trecut
mai sus de tăl p i şi de picioare; d upă ce otrava s-a Înălţat şi i-a
i nvadat pieptu l , Socrate şi-a pi e rd ut cunoşti nţa, puţi n câte puţi n .
Abia m a i respi ra. De Îndată c e a văzut c ă priv i rea p rieten u l u i
său cel m a i b u n rămăsese ţi ntu ită Î n gol , Cri ton a Întins mâna
şi i-a Înch is och i i:

"Aceasta a fost [a zis Phai don] . . . moartea prietenul ui nostru,

despre care p ute m spune, pe drept cuvânt, că a fost cel mai
bun, şi ce l mai înţelept, ş i cel mai drept di ntre toţi oamen i i d i n
vremea l u i p e care i-am cu noscut".
,

Este greu pentru oricine

să-ş i stăpânească l acri m i le.
Poate pentru că se spunea
despre Socrate că avea u n
cap mare ş i n i şte och i m ult
prea depărtaţi u n u l de ce­
l ă l alt, scena m o rţ i i l u i m i-a
am i ntit de o d upă-am iază
În care am plâns, În ti m p ce
vizionam o casetă cu fil m ul
Om uI-e/efant.
Mi s-a părut că amândoi bărbaţ i i au Înd u rat un d esti n d i n tre
cele mai tri ste: să fie b u n i şi, totuşi, l u mea să-i j udece d rept răi .
Chiar dacă n u vom fi n iciodată batjocoriţi pentru un handi­
cap fizi c, n i ci condam naţi l a moarte pentru l ucrarea noastră
de-o viaţă, există un element universal val a b i l În scenari u l vieţi i
u nei fi i nţe neînţel ese, care determ i n ă d i ntotdeauna tragis m u l
u n o r asemenea poveşti . Viaţa n oastră soci a l ă este ased iată d e
incongruenţe Între ceea ce suntem Î n real itate şi fe l u l Î n care
suntem percepuţi de cei la lţi . S untem acuzaţi de prostie, atunci
când Încercăm doar să fi m prudenţi . T i m i d itatea noastră trece
drept aroganţă, iar dori nţa de a ne face plăcuţi, d rept l i n guşea l ă.
Ne l uptăm să lăm u ri m o neînţel egere, dar gâtu i n i se usucă, iar
cuvi ntele rostite parcă n u sunt cel e dorit. D u şman i Înverşunaţi
4 2 / ALA I N DE BOTTON

aj ung În funcţ i i d i n care ne cond uc şi ne Înv i n u iesc În faţa altora.

Î n u ra asm uţită pe ned rept Îm potriva u n u i fi lozof nevi novat,
recunoaştem un ecou al suferinţei În d u rate de noi înşine când
ne-am aflat la b u n u l p l ac a l celor care ori nu pot, ori nu vor să
ne j udece aşa c u m merităm.
Dar exi stă ş i izbăv i re În această poveste. La scu rt timp d upă
moartea fi l ozofu l ui, atmosfera a început să se sch i m be. Isocrate
rel ata că p u b l i c u l p rezent l a spectaco l u l cu p i esa Palamede,
a l u i Eurip ide, a izbucn it În l acrim i la pomen i rea n umel u i l u i
Socrate. D iodor spu n ea că, până l a u rm ă, acuzatori i săi au fost
l i nşati de aceiaşi l ocu itori ai Atenei. Pl utarh povestea că atât de
m u lt îi u rau aten i en i i pe acuzatori i l u i Socrate, încât refuzau să
facă baie a l ături de ei şi i-au marginal izat În aşa măsură, d i n
pu nct de vedere soci al, Încât aceştia, d i speraţi, s-au spânzu rat.
D i ogene Laertios spunea că, la scurt ti m p de l a moartea fi l o­
zofu l ui, oraş ul l-a condamnat la m oarte pe Meletus, i-a izgon it
pe Anytus şi Lycon ş i a Înălţat, În memoria l u i Socrate, o statuie
fo a rte scum pă, de bro nz, scul ptată de mare l e Lisi pos.
F i l ozofu l anti c i pase că Atena avea să vadă l ucru ri l e, până la
u rmă, aşa cum l e vedea el, şi se pare că aşa a fost. Î nsă e greu
de crezut Într-o asemenea izbăvire. U ităm că e nevo i e de m u l t
ti m p pentru c a p rej udecăţi l e s ă d i s pară şi i nvidia să se r i s ipeas­
că. Povestea l u i Socrate ne Încuraj ează să i nterpretăm propria
noastră l i psă d e popu laritate altfel decât pri n och i i batjocoritori
ai j u ri i l or l ocal e . Socrate a fost j udecat de cinci sute de bărbaţi
cu o i nte l i genţă l i m itată, care n utreau s uspici u n i i raţionale -
şi- asta, pentru că Atena pi erd use Război u l Peloponez u l u i , iar
înfăţişarea acuzatu l u i era ci udată. Ş i totuşi , el n u şi-a pierd ut
încrederea În j ud ecata altor tri buna le, mai mari . Deşi n u putem
fi decât Într-un s i ngur l oc la un moment dat, cu aj utoru l acestu i
exem p l u ne p utem proiecta s i nguri În alte ţări şi În alte epoci,
care pro m it să ne j udece c u o mai mare obiectivitate. Poate că
nu ne salvăm convingând la vreme j u ri i l e l ocale, dar ne putem
conso l a cu spera nţa în verd ictu l posterităţi i .
Exi stă, Însă, ş i perico l u l ca moartea l ui Socrate s ă n e seducă
d i n m otive greşite. Ea poate da n aştere unei convi ngeri senti­
mentale În asocierea s i g u ră di ntre a fi detestat de maj oritate şi
a avea d reptate. G en i i l e şi sfi nţi i par să a i bă u n dest i n com u n :
acela de a n u f i Înţeleşi de la Început, pentru c a apoi s ă 1 i se
 Conso/ările filozofiei / 43

Înalţe statu i d i n b ronz fău rite de Lis ipos. Poate că n u s u ntem

n ici gen i i, şi n i ci sfi nţi . S-ar putea ca, pur şi s i m p l u, să prefe răm
atitudi nea sfidătoare, motivelor care ar trebu i să stea la baza ei,
crezând copi lăreşte că avem d reptate, mai ales atunci când a lţi i
ne spun că greşi m .
N u aceasta era i ntenţia l u i Socrate. A r f i l a fel d e naiv să
susţi i că l i psa de popularitate este sinon i m ă cu adevăru l , ca şi
să crezi că este s i n o n i m ă cu eroarea. Valab i litatea unei idei sau
a unei acţi u n i e determ i nată nu de faptu l că este aprobată sau
contestată pe scară largă, c i de faptu l că respectă regul i le logici i .
U n argument n u e greş it fi i nd că este contrazi s de o majoritate
oarecare; iar, dacă u n i i îl apără cu o înverşu nare de eroi, n u
În seam nă că este ş i corect.
F i l ozoful ne-a vi ndecat de două i l uz i i p utern ice: că ar treb u i
întotdea u n a sau c ă n u a r trebui n i ciodată s ă ascu ltăm de ver­
d i ctel e opi n iei p u b l i ce.
Pentru a-i u rma exemp l u l, vom fi cel mai b i n e răsplătiţi dacă
ne vom străd ui, În schi m b, să ascultăm Întotdeau n a de vocea
raţi u n i i .
 II

Consolare
pentru
lipsa banilor
 1

Fericirea - o listă de achiziţii

1 . O casă În sti l neoclasic georgian d i n centru l Londre i : ori

În Chelsea (pe A leea Parad is u l u i , În P i aţa Markham), ori În
Kens i n gton (În partea sud ică a Şoselei Cam pden H i l l sau pe
strada Hornton), ori În zona Hol land
Park (pe Şoseaua Aubrey) . Cu faţada
s i m i lară cu grand i oasa faţadă a
Soci etăţii Regale de Artă, proiectată
de fraţ i i Adam (1 772-1 774) . Pentru a
reflecta l u m i na pal idă a d upă-am i e­
zelor londoneze, are ferestre mari,
veneţiene, despărţite de coloane
i on ice (şi cu u n ti m pan bo ltit, cu
ornamente greceşti). La pri m u l n i vel,
un salon, cu
u n tavan şi
u n şem i neu precum cele proiectate de
Robert Adam pentru b i b l i oteca de la
Kenwood House.
48 I ALAIN DE BOTTON

2. U n avion cu reacţie garat la Fa rnborough sau B igg i n H i l l

(un Dassa u l t Falcon 900C sau u n G u l fstream IV), c u aparatu ră
sofisticată de navigaţie pentru că lători i te m ători sistem de aver­
,

tizare la apropierea de sol , radar de detectare a turbu lenţelor şi

p i l ot automat CAT II. Pe coadă, În locul c l as i celor l i n i i, u n de­
ta l i u de n atu ră moartă:
u� peşte al l u i Velazq uez
sau trei lămâi de-ale l u i
J uan Sanche z Cotan d i n
tab l o u l Fructe şi legume,
de la Muze u l Prado.
3. V i l la Orsetti de la Marl ia, de lângă L ucca. D i n dorm i tor,
vedere spre apă şi s u n etu l fântâni l or. Î n spatele casei, o mag­
n o l i e Delavayi crescând de-a l un g u l z i d u l u i ; o terasă pentru
iarnă, un copac se m eţ pentru vară şi o paj i şte pentru jocu ri .
G răd i n i acoperi te, potrivite pentru smoch i n i şi piers i c i . Pâlcuri
de ch i paroşi , şiruri de l evănţică, portocal i , o l i vadă de măsl i n i .

4 . O b i b l iotecă asortată c u un b i rou enorm, c u şe m ineu ş i

vedere spre grădi nă. Ed iţi i princeps, care m i ros reconfo rtant a
cărţi vechi, cu pagi n i le
îngăl ben ite ş i aspre la
ati n gere. P e rafturi le de
sus, busturi l e u nor mari
gând itori şi câteva glo­
buri astrologice. Ca În
schiţa bibl i oteci i d i ntr-o
casă proi ectată pentru
Wi l he l m I I I al Olandei.
 ConsoJările filozofiei / 49

5. O sufragerie ca aceea d i n B e lton House (În L i n col nsh i re) .

O masă l ungă de stejar, pentru d o uăsprezece persoane. Cine
dese, cu aceiaşi priete n i . Conversaţie i ntel i gentă, dar gl umeaţă.
Mereu p l i ne de afecţi u ne. Un b u cătar priceput şi servitori
ch i bzuiţi, care să În l ăture p i ed i ci l e adm i n istrative (bucătarul ,
special ist Î n clătite zucchini, tagliatelle cu trufe al be, supă d e
peşte, risotto, prepel iţă, peşte J o h n Dory ş i p u i fript). U n sal o n
m i c unde să t e retragi pentru a bea cea i u l şi a gusta o ci ocolată.
6. Un pat constru it Într-o
n i şă d i n perete (precum cel
dato rat l u i J ean-Fran<;o i s
B l ondei, l a Paris). Lenj erie
scrobită, schi m bată zi l n i c,
rece la ati ngere. Patul este
uriaş: degetele de la picioare
nu aj ung până la capătul l u i ,
ci t e afunzi Î n e l . D u l apuri
ascunse pentru apă şi fu rsecuri, şi Încă u n u l pentru tel evizor.
7. O baie enorm ă, cu cada În m ij l oc, pe o p l atform ă Înaltă,
făcută d i n marm ură, cu model de sco i c i , În c u l oarea al bast ru­
cobalt. Robi n etele pot fi desch ise cu tal pa p icioru l u i şi aruncă
un şuvoi de apă generos şi mângâietor. D i n baie se poate
adm i ra o l u carnă. Podea de cal car, Încălzită. Pe pereţi, repro­
d uceri a l e frescelor d i n i nci nta Tem pl u l u i l u i Isis de la Pom pe i .
 5 0 / ALAIN DE B OTTO N

8 . S uficienţi ban i câţi să-ţi

perm ită să trăi eşti d i n dobânda
l a dobândă.
9 . La sfârşit de săptămână,
un apartament somptuos situat
pe Î l e-de- I a-Ci te, decorat cu
p i ese de m o b i l ier d i n perioada
cea mai n o b i l ă a creaţiei fran­
ţuzeşti În domeni u (şi cu cea
m ai slabă guvernare) - d i n
ti m p u l dom n i ei l u i Ludovic
XVI . O comodă de G reven ich,
În formă de sem i l ună, o con­
solă de Sau n i er, un scri n de
Va n d e rcru se-I a-Cro i x . D i m i­
neţi În care l eneveşti, citind
Pa riscope În pat, m ân când
pain au choco/at de pe farfuri i
de porţelan de Sevres şi spo­
rovă i nd despre v i aţă, uneori
tach i nând u-te cu o reÎncarnare
a Madonei l u i G i ovann i Bel l i n i
(de l a G a leria Academ iei d i n
Ven eţ i a) , a cărei ex pres i e
m elanco l i că pare s ă ascundă
un acid simţ al umoru l u i şi
s po ntan eitate, şi ca re este
Îm brăcată În c reaţi i Agnes B. ş i
M a x Mara - pentru p l i mbări
pri n cartieru l parizian Marais.
 2

o anomal ie Într-un m ed i u auster, adeseori osti l pl ăceri lor,

a reprezentat-o un fi l ozof care părea să dea dovadă de un alt
fel de înţelepci une ş i dorea să aj ute. EI scria: " N u şti u cum aş
putea concepe starea de bine dacă el i m i n p lăcerea gustu l u i,
plăcerea sexuală, p lăcerea auzu l u i şi emoţi i l e d ulci, p rovocate
de ad m i rarea unor forme frumoase".
Epicur s-a născut În an u l 341 Î.C., pe i n s u l a Samos, atât de
l uxuriantă, aflată l a câţiva k i l om etri depărtare de coasta vestică
a Asiei M i c i . De tânăr s-a arătat pas ionat de fi lozofie, căl ătorind
Încă de l a vârsta de paisprezece a n i , pentru a asi sta l a l ecţi i le
platon istu l u i Pamph i l us şi ale fi lozofu l u i atom ist Naus iphanes.
Dar s-a convins repede că nu era de acord cu m u lte d i ntre
învăţături l e acestora ş i , fi i ndcă se apropia de treizeci de a n i ,
a decis să-şi organizeze propri i l e i d e i într-o fi l ozofie de v i aţă.
Se spune că ar fi scris trei s ute de cărţi despre aproape orice,
i ncl usiv Despre dragoste, Despre m uzică, Despre negociere,
Despre viaţa oameni/ar (în 4 cărţi) şi Despre natură (În 3 7 de
cărţi), însă d i n cauza unor s ucces i u n i de eveni m ente catastro­
fal e, majoritatea s-au pierd ut de-a l ungul ti mpu l u i , fii nd necesar
ca fi l ozofia l u i să fie reconstitu ită d i n câteva fragmente care au
suprav ieţu i t şi din mărtu ri i l e adepţi lor săi de mai târz i u .
F i l ozofia l u i Epicur s-a d istins de Îndată prin i m portanţa
deosebită aco rdată p l ăceri i s i mţu ri lor: " Pl ăcerea este Începutu l
ş i sco p u l v i eţi i fericite", afi rma e l , confi rmând u n l u cru l a care
m u lţi se gân d iseră de-a l ungu l ti m p u l u i , dar pe care fi lozofi a
rareori îl acceptase. Gând itorul a dat glas atracţi e i sale pentru
mâncarea excel entă: " Î n ceputu l şi izvorul oricărei stări de b i n e
este pl ăcerea stomacu l u i . C h i a r şi înţe l epc i u nea şi cultura tre­
b u i e raportate la ea. " F i l ozofia desăvârşită este, n i ci mai m u lt,
n i ci m a i p uţ i n decât un ghid pentru obţ i nerea pl ăceri i :
 5 2 / ALAI N DE BOTTO N

" B ărbatul care preti nde că nu este pregăt it pentru fi lozofie sau
că t i m p u l potrivit pentru ea a trecut este precu m bărbatu l care
susţi n e că este o ri prea tânăr, ori prea bătrân pentru a fi fericit".

Puţi n i fi l ozofi ş i-au recun oscut atât de s i ncer i nteres u l faţă

de un sti l de v i aţă ded i cat p l ăceri i . Acest fapt i-a şocat pe m u lţi,
mai a l es când au auzit că Epicu r se bucu ra de susţinerea câtor­
va oamen i bogaţi, mai Întâi În oraşu l Lam psacus, d i n regi unea
Strâmtori i Oardanel e, şi apoi la Atena, fol osind u-se de ban i i
acestora pentru a constru i o i n stituţie fi l ozofică a l cărei scop
e ra acela de a promova m ij l oacele de ati ngere a ferici ri i .
Şcoa l a adm itea Înscrierea atât a bărbaţi l o r, cât ş i a fem e i l o r ş i
Î i Încuraja să trăiască şi s ă stud i eze Împreună p l ăcerea. Ceea ce
se bă n u i a că se întâmpla În şcoală pă rea i ncitant dar, În acelaşi
t i m p, condam nabi l d i n pu nct de vedere mora l .
Se veh iculau m u lte i nformaţi i proven ite de l a elevi i epicu­
rei, nem ulţum iţi d e acti vităţ i l e desfăş u rate În pauzele d i ntre
lecţi i . T i m ocrate - fratele l u i Metrodor, asociat u l fi l ozofu l u i -
a răs pând it zvon u l că Epicur vom ita de două ori pe zi, fi i ndcă
m ânca p rea m u l t. Iar Oioti mos Stoicu l şi-a asumat sarc i n a ră u­
tăcioasă de a publ i ca cinci­
zeci de scrisori obscene
pe care, declara e l ,
Epicu r l e-ar fi scris
aflându-se Într-o
stare acută de
beţie ş i excitaţie
sexuală.
Î n ci uda acestor critici, Învăţături l e l u i Epicur au contin uat
să atragă susţi n ători . Ele s-au răspândit pretuti ndeni În l umea
med iteraneană; şco l i a l e plăceri i au fost Înfi i nţate În Si ria,
l ud eea, Egipt, Ital i a şi C al ia; fi l ozofia l u i şi-a păstrat infl uenţa
În u rmători i cinci sute de an i, fi i nd Îngen uncheată, Încet cu
Încetu l , de ost i l i tatea barbari l o r şi a creşt i n i lor obtuzi, În t i m p u l
decăderi i I m peri u l ui Roman de Apus. Ch iar ş i atunci, n umele
lui Epicur a i ntrat În m u l te l i m b i su b formă de adjectiv, În
a m i nti rea celor susţ i n ute de el (În Dicţionarul Oxford al Limbii
Engleze: " Epicurean - dedi cat obţi neri i plăceri i; prin u rmare,
extravagant, senzual, l acom").
 ConsolăriJe filozofiei / 5 3

Scotoci nd printr-un ch i oşc d i n Lon d ra, la 2 . 340 de an i d u pă

naşterea fi l ozofu l u i , am dat peste câteva exempl are d i n revi sta
Epicurean Life (Viaţa ep icureană), o publ icaţie tri mestrială con­
ţi nând articole despre hote l u ri, iahturi şi restau rante, ti părită pe
o hârtie cu stră l uc i re de măr b i ne l ustru it.

o i l ustrare a cel or susţ i n ute de Epicu r o co nstitui a un

restaurant n u m it " Ep i c u rean u l ", d i ntr-un orăşel din Worcester­
sh i re, care oferea cl ienţi lor săi , aşezaţi pe scaune cu spătare
înalte, Într-o sa lă cu pereţi i capitonaţi , cine compuse d i n fructe
de mare uscate şi risotto cu vin şi trufe.
 3

Consecvenţa asocieri lor s u gerate de fi l ozofi a l u i E p i c u r,

de la D ioti mos Stoicul până l a editori i revistei Epicurean Life,
stă mărturie, de-a l un g u l vrem u ri l or, pentru fel ul În care, odată
menţionat cuvântu l plăcere, ceea ce presupune acesta pare
evident. " Ce Îm i tre b u i e pentru a d uce o vi aţă fericită?" est e de­
parte de a fi o Întrebare d ifici lă, atunci când ban i i nu constitu ie
o problemă.
Totuşi, la Întrebarea "Ce Îm i trebu i e pentru a d uce o viaţă
sănătoasă?" s-a r putea să fi e m u lt mai greu de răspuns, atu nci
când - de p i ldă -, d upă cină, s uferim de o m igrenă ci udată
sau de un j unghi nepl ăcut În stomac. Şti m că există o problemă;
Însă e greu de afl at sol uţia.
Când suferim, m i ntea noastră
are ten d i nţa să se gândească la
a n u m ite remedi i b izare: l i p itori,
l ăsat de sânge, fiertură de u rzici,
trepanaţie. O d u rere cumpl ită n e
p u l sează În tâm p l e ş i la baza
cap u l ui, ca şi când Întreg u l cran i u
ar fi prins Într-o mengh i n ă ş i strâns
p utem ic: s i m ţ i m că n e ex p l o­
dează capu l . I ntu iţia ne spune că
tre b u i e neapărat să l ăsăm aeru l să
pătru ndă În creier. Suferi n d u l Îş i
roagă un pri eten să-i p u n ă capu l
pe o masă ş i să-i facă o gau ră m ică
Într-o parte a cran i u l u i . Desigur,
câteva ore mai târzi u, va m u ri d i n
cauza h emoragiei cerebrale.
 ConsoJăriJe filozofiei / 55

Î n genera l , este mai recomandab i l să con s u l tăm un doctor,

În c i uda atmosferei s u m bre d i n m u lte camere de aşteptare
aferente cabi netel or med ica l e, pentru că orici ne se gândeşte
raţional şi serios l a m od u l În care fu n cţ i o n ează o rgan i sm u l
va aj u nge, probabi l , l a concl uzi i m a i corecte despre c u m n e
p utem Însănătoşi, faţă d e c i n eva care s e gh idează n u mai d u pă
băn u i e l i . Med icina presupune o diferenţiere Între confuzia
bol n avu l u i cu privi re l a ceea ce se Întâmplă cu el şi şti i nţa
aflată la dispoziţia med i c i l o r, care gândesc raţiona l . Aceşt i a
tre b u i e s ă compenseze ignoranţa pacienţi lor - u n eori fatală -
În tot ce este l egat de propri u l corp.
Esenţa epicureism u l u i constă În ideea că suntem la fel de
n eputi n cioşi în a răspu nde i ntuitiv l a întrebarea: " Ce mă va
face fericit?", ca şi la: "Ce mă va face sănătos?" Răs p u n s u l ivit
cel mai repede În m i nte este suscepti b i l să fie, l a fel , neaven it.
Sufl etel e noastre n u-ş i înţeleg necazuri l e mai b i n e decât
corpuri l e noastre, iar sol uţi i l e la care aj u ngem la m od u l i ntu itiv
rareori s u nt mai potrivite. Trepanaţ i a poate servi drept s i m bol
al d ificultăţ i l or noastre de a ne înţel ege atât psi h icu l , cât şi
fi zicu l .
U n bărbat s e si mte nesatisfăcut. N u s e poate trezi d i m i neaţa
şi este nervos şi d i strat În relaţia cu fami l i a. În m od i nt uitiv, dă
v i n a pe oboseal a de l a serv i c i u şi Începe să caute o alternativă,
În c i uda costuri lor i m p l i cate de această sch i m bare. Am răsfoit
d i n nou, pentru ultima dată, cartea Descoperind un oraş antic
grecesc.

Bărbat u l se hotărăşte rap i d că va fi m a i fericit ca negustor

de peşte, îş i cumpără o plasă de pescu it şi o tarabă scu m pă În
p i aţă. Ş i totuşi, melanco l i a n u d ispare.
5 6 / ALAIN DE BOTTON

Suntem adesea, afi rm a poetu l u i epicurean Lucreţiu, precum

" un om bol nav, care ignoră cauza bo l i i sale".
Apelăm la med i ci fi i ndcă e i Înţel eg mai bine decât noi sufe­
rinţele orga n i sm u l u i . D i n acel aşi m otiv, ar trebui să apelăm l a
fi l ozofi atunci când s p i ritu l n ostru este dezorientat - ş i să-i
j udecăm d upă u n cri te ri u asemănător:
"Aşa cum med ici na nu foloseşte la n i m i c dacă nu v i n decă
suferi nţa fi z ică, şi fi l ozofi a este nefol ositoare, dacă nu vi ndecă
s uferinţa m i nţi i " .

Datoria fi l ozofiei era, d upă Epicur, să ne aj ute să i nterpre­

tăm pul s i un i l e neclare ce ne sem nalează m âh n i rea sau dori nţa
şi astfel să ne sal veze de reţetel e de feric i re greşite. Treb u i a să
Încetăm să acţionăm d i n i m p u l s şi, În sch i m b, să ne cercetăm
raţional dori nţele, d u pă o metodă s i m i lară celei întrebu inţate
de Socrate, cu mai b i n e de o s ută de ani mai Înai nte, pentru
eval uarea defi n iţ i i l o r etice. F i l ozofia ne putea călăuzi - pro­
m itea Epicu r - spre tratamente mai adecvate şi spre adevărata
ferici re, furn izându-ne ceea ce uneori pare a fi o serie de
diagnostice contra-intu itive ale suferinţelor noastre.

Epicur (34 1 -2 70 Î.c.)

 4

Cei care pl ecaseră u rechea la zvo n u ri trebuie să fi fost s u r­

pri n ş i când au aflat adevăratele gusturi ale fi l ozofu l u i p lăceri i .
N i ci vorbă d e grandoarea mari lor case. Mâncarea era s i mp l ă,
Epicur bea apă mai degrabă decât v i n şi era fericit cu o cină
alcătu ită d i n pâine, legume şi un pumn de m ăs l i ne. "Tri m ite-mi
o puti nă de brânză, ca să mă răsfăţ oricând doresc" - îl ruga el
pe un prieten. Acestea erau gusturi l e bărbatul u i care a descris
plăcerea d rept scop al vieţi i .
Epicur n u i ntenţiona s ă păcăl ească p e n i me n i . Devotamen­
tu l său faţă de plăcere era m ult mai putern ic decât şi-ar fi putut
i m agina chiar şi cei care îl acuzau de orgi i . EI a tras concl u z i i
u i m i toare despre ceea c e face, într-adevăr, c a v i aţa să fie p l ă­
cută, dar n umai d u pă ce a anal izat totul raţional; d i n ferici re
pentru cei cu ven itu ri m odeste, i ngred i entele esenţ i a l e ale plă­
ceri i, deşi ne scapă pri ntre degete, n u sunt foarte scu m pe.

Fericirea - o listă de achiziţii epicu reană

1. Prietenia
Î ntorcând u-se la Atena în an u l 306 LC., la vârsta de 3 5 de
ani, Epicur şi-a făcut u n aranjament cas n ic n eob i ş n u it. A găsit
o casă mare, la câţiva k i lometri de centrul Atenei, în cartierul
Mel ite, între p i aţă ş i portu l P i reu, şi s-a m utat acol o cu u n grup
de prieten i . I s-au a l ăturat Metrodor îm preună cu sora l u i,
matemati cian u l Pol iaen us, Hermarch us, Leonteus şi soţia l u i ,
Them ista, şi un negustor pe n ume I domeneu (care, d u pă scurt
ti m p, s-a căsătorit cu sora l u i Metrodor) . Î n casă era s ufi cient
spaţi u pentru toţi, fieca re avea propri u l apartament şi exi sta u
camere com une, în care se mânca şi se purtau d i scuţi i .
5 8 / ALA I N DE BOTTO N

Epicur a observat că:

" D i ntre toate l ucrurile pe care le oferă înţe lepc i unea pentru a
aj uta pe ci neva să trăiască întreaga viaţă fe ricit, de departe cel
mai i m portant este să a i bă prieteni " .

Î ntr-atât de ataşat era Epicu r de o compan i e pl ăcută, încât

recomanda ca n i meni să n u mănânce si ngur:
" Î nai nte de a te aşeza la m asă, gândeşte-te cu m a i mare atenţie
cu cine mănânci sau bei, decât la ceea ce mănânci sau bei,
pentru că, dacă iei masa fără să ai un pri eten alături, este ca şi
cân d ai trăi viaţa u n u i leu ori a unui l u p".

Gospodăria l u i Epicur semăna cu o fam i l i e n u meroasă ş i n u

existau, d i n câte s e pare, n i ci certu ri, n ici constrângeri, c i doar
înţelegere şi respect.
Nu putem trăi decât dacă există c i n eva care să ne vadă
trăi nd, ceea ce s p u n em nu are n i ci o sem n ifi caţie până când
nu ne înţelege c i n eva, iar, dacă suntem înconj u raţi de prieten i,
însea m n ă că identitatea noastră este, în mod constant, confi r­
mată; faptu l că e i ne cunosc ş i n e poartă de grijă n e dă puterea
să ne trezi m d i n toropeală. Prin comentari i scurte, m u lte d i ntre
e l e tach i nări, n e arată că ne cunosc s l ă b i ci un i l e şi l e acceptă
şi că, În fel u l acesta, acceptă faptu l că avem, fiecare d intre noi,
l ocu l n ostru În l u me. Î i p utem Întreba: " N u e înspă i mântător?"
sau " S i mţi vreodată că . . . ?" şi să fi m înţeleşi, nu să ne l ov i m de
repl ica e n i gmatică: " N u, nu cine-şti e-ce", care ne poate face
să ne simţim, ch iar şi atunci când s untem între cun oscuţi, l a fel
de singuri ca expl oratorii polari .
Prieten i i autentici n u ne j udecă d u pă criteri i l e l umeşti -
pe ei îi interesează sufl etu l; ca şi la pări nţi i idea l i, d ragostea lor
pentru noi rămâne m ereu nei nfl uenţată de înfăţişarea sau de
poziţi a n oastră soci a l ă şi, deci, n u s i mţ i m n ici o reti cenţă faţă
de ei În a ne îm b răca în haine purtate şi n u n i se face ruş i n e
dacă l e s p u n e m c ă am câştigat prea puţi n i b a n i Î n u lti m u l a n .
Dori nţa de înavuţi re n u ar trebu i exp l i cată întotdeauna d rept
s i mp l ă l ăco m i e, pentru a duce o viaţă l uxoasă; un m otiv m u l t
m a i sol id ar putea fi nevoia de a f i apreciaţi ş i trataţi cu b u n ă­
voi nţă. S-ar putea să ne dorim avere n umai şi n umai pentru că
vrem să fi m sti maţi şi preţu iţi de persoane care, altmi nteri, n ici
 Consolările filozofiei / 59

n-ar observa că existăm. Identifi când această n evoie esenţială

a om u l u i, Epicur a recunoscut că o mână de pri ete n i adevăraţi
ne pot dărui afecţi u n ea şi respectu l pe care n i ci m ăcar bogăţi i le
n u n i l e pot oferi.

2. Libertatea
Epicur şi prieten i i săi au fost desch izători de d ru m u ri şi în
alt domen i u . Ca să nu fie nevoiţi să l ucreze pentru n i şte oamen i
anti patici şi să le Îndepl i nească acelora caprici i l e, eventual
u m i l itoare pentru ei, nu ş i-au căutat de l ucru În l umea comer­
ţ u l u i aten ian ("Trebu i e să ne e l i beră m de Închisoarea afaceri lor
şi a pol itici i de z i cu z i ") şi au porn it ceea ce ar p utea fi descri s
cel mai b i n e ca fi i nd o "com un ă", preferând să ducă o viaţă
mai s i m p lă, dar i ndependentă. Aveau, poate, m a i puţi n i ban i ,
d a r n u erau obl i gaţi să se s u p u n ă ord i ne l or unor şefi nesuferiţi.
Aşadar, au cumpărat o grăd i n ă lângă casa l or, aflată d i ncol o
d e vechea poartă D i pylon, u nde a u cu ltivat m a i m ulte l egume
pentru mâncare, probabi l bliton (va rză), kromm yon (ceapă) şi
kinara (predecesoarea angh inarei m oderne, a l cărei capăt era
comesti b i l , dar n u ş i coaja) . H rana l o r n u era n i ci extravagantă,
n i ci abu ndentă, dar era pl i nă de savoare şi h răn i toare. Epicur
Îi expl ica prieten u l u i său Menoeceu : ,, [B ărbat u l Înţelept] n u
al ege o ca ntitate mare de mâncare, c i al i mente l e cel e m a i
gustoase".
Sti ma de s i n e nu l e-a fost afectată de s i m p l itatea trai ul u i ,
căci, di stanţând u-se de val ori l e Atenei, au ren un ţat s ă s e auto­
eval ueze În fun cţie de criteri i material i ste. N u aveau de ce să
fie ruş i na�i de pereţ i i goi şi n i ci un avantaj În a se afi şa purtând
b ij uteri i de aur. Î n m ij l ocul u n u i grup de prieten i, departe de
viaţa pol itică ş i econom i că din centru l oraş u l ui, ei nu aveau
n i m ic de dovedit n i mănui d i n punct de vedere fi nanciar.

3. Gândirea
Există p uţ i ne remed i i pentru anxietate mai bune decât
gân d i rea. N otând o problemă pe hârtie sau rid i când-o Într-o
conversaţie, l ăsăm să iasă la ivea l ă aspecte l e ei esenţiale. Iar,
cunoscându-i specifi c u l , scăpăm, dacă n u de prob lema În si ne,
atunci de caracteristici le ei secundare, agravante: sta rea de
confuzie, ampl oarea, surpriza.
 60 / ALAIN DE BOTTO N

Era m u lt mai încurajator să cugeţi în G rădi n ă - den u m i rea

sub care a rămas cunoscută com u n itatea l u i Epi c u r. M u lţi
d i ntre prieten i i lui erau scri itori . Potrivit l u i D i ogene Laertios,
Metrodor, d e exe m p l u, a scris douăsprezece l ucrări, pri ntre
e l e aflându-se şi Calea înţelepciunii şi Despre sănătatea precară
a lui Epicur, amândouă pierd ute. Î n camerele com une d i n casa
de la Mel ite şi În grăd i n a de legu me, se prea poate să fi exi stat
m uhe ocazi i de a cerceta probleme îm preună cu oamen i pe cât
de i nte l i genţi, pe atât de înţel egăto r i .
E p i c u r era preocupat mai al es c a e l şi pri eten i i l u i s ă înveţe
să-şi anal izeze nel i n i şti l e provocate de ban i , de boal ă, de
moarte ş i de su pran atura l . Cine se gândeşte raţional la m oarte,
argu menta e l , Îşi dă sea m a că d upă ea nu ex istă decât u i tare
şi că "este i n uti l să ne facem grij i În aşteptarea a ceva ce n u
reprezi ntă n i ci o problemă atunci când soseşte". N u are sens
să ne alarmăm d i n a i nte, gând i nd u-ne la o stare pe care nu o
vom experi m enta n iciodată:
" N u e n i m i c înspă i mântător În vi aţă pentru omul care a Înţeles
cu adevărat că nu este n i m ic teri b i l În a În ceta d i n viaţă ".

Anal iza l i m pede l i n i şteşte m i ntea; ea Îi scutea pe am i c i i

l u i Epicur d e trăi rea ta i n ică a d ifi cu ltăţi l or care i-ar f i bântuit În
l u m ea l i psită de cugetare d i n afara G răd i n i i .
*

Este puţin probabi l , d es i g u r, ca bogăţia să ad ucă neferi c i re

cu i va. Dar esenţa argumentaţiei l ui Epicur constă În aceea că,
dacă avem ban i fără să avem priete n i , l i bertate şi şti i nţa de a ne
exp l i ca vi aţa, nu vom fi n iciodată cu adevărat fericiţi. Iar dacă
le avem pe acestea şi ne l i pseşte averea, nu vom fi n iciodată
nefericiţi .

Pentru a evidenţia ceea ce este esenţial pentru feri cire şi l a

c e p utem ren unţa fără mari regrete, dacă prosperitatea ne este
refuzată datorită nedreptăţi i sociale sau tulburări lor econom i ce,
Epicur a îm pă rţit nevo i l e n oastre în trei categori i :

" D i ntre toate dori nţel e, unele sunt naturale ş i necesare. Altele
sunt natura le, dar nu sunt necesare. Ş i exi stă dori nţe care n u
s u n t n i ci natu rale, n ici necesare."
 Conso/ări/e filozofiei / 6 1

C E ESTE Ş I CE N U ESTE ESE NŢIAL PENTRU FERICIRE

N atural Natural, N i c i natural,

şi necesar dar nu şi necesar nici necesar
Prieteni Casă mare Faimă
Libertate Băi pr i vate Putere
Gând i re Banch ete
(as upra cauzelor principale Servitori
ale anxietăţi i: moartea, boa la,
sărăcia, superstiţi i le) Peşte, carne
Mâncare, adăpost,
îmbrăcăm i nte

Crucială pentru cei i n capab i l i să câştige ban i sau pentru

cei ca re se tem să n u-i piardă, d iviz i u nea tripartită a lui Epicur
s ugera faptu l că fericirea este dependentă de a n u m ite stări de
confort ps i hologic şi relativ i ndependentă de b u n u ri l e materia­
le, În afară de m ij loacele n ecesare pentru a ach iziţiona câteva
h a i n e că ldu roase, un adăpost şi ceva de mâncare - un set de
priorităţi men ite să dea de gân d it celor care consideră ferici rea
s i n on i mă cu b ucuria mari lor manevre fi nanciare şi m izeria, cu
un venit modest.
Să Încad răm Într-u n grafic rel aţia epicureană d i ntre ban i ş i
ferici re. Capacitatea ban i l or de a ad uce ferici rea este prezentă
În salari i l e m i ci şi nu se a m p l i fi că odată cu creşterea acestora.
Nu vom Înceta să fi m feri ciţi cu o plată mai mare, dar n ici n u
vom depăşi - susţi n ea Epicu r - n ivel u ri le d e feric i re dej a
acces i b i l e celor c u ven itu ri m ici.

R E LAŢIA DI NTRE FERICIRE Ş I BANI PENTR U CI N E A R E P R I ET E N I,

L I B ERTATE ETC.

20 30 40 50 60 70 80
Bani cheltuiţi
 62 / ALA I N DE BOTTON

Anal iza depi ndea de o anum ită perspectivă de a Înţel ege

fericirea. D u pă Epicur, suntem fericiţi d acă n u suferim de o
d u rere efectivă. Dacă suferim pentru că n e l i pseşte mâncarea
sau îmbrăcă m i ntea, trebuie să avem suficienţi ban i pentru a l e
cumpăra. D a r s uferi nţa este u n cuvânt prea putern i c pentru a
descrie ce se Întâmp lă dacă s u ntem obl i gaţi să p u rtăm o h a i n ă
tricotată obi ş n u ită, În l ocu l u neia de caşm i r s a u să mâncăm u n
sandviş Î n l oc d e fructe de mare. P r i n u rmare, e l argumenta că:
" Fe l u r i l e de mâncare obişnuite ne oferă aceeaşi plăcere ca şi o
masă cop ioasă, atunci când d u rerea care se naşte d i n l i psă este
Înlătu rată".

I nd iferent dacă mâncăm ceea ce

rep rezi ntă i magi n ea d i n d reapta sau
ceea ce reprezi n tă i magi nea d i n
stânga, acest fapt n u poate f i decisiv
pentru starea n oastră de spi rit.

" Î n ceea ce priveşte carnea, cons u m u l ei n u serveşte vreunei

n evoi natura l e sau vreunei dori nţe a cărei nesatisfacere ar da
naştere la d u reri [. . . ] Ea contribuie doar la d iversificarea plăce­
ri i , nu la menţi nerea vieţ i i . . . Ia fel ca băut u l v i n u ri lo r exotice,
de care o rga n i sm u l nostru se poate l i psi fără prob leme. "

Am p utea atri b u i această desconsiderare a l uxu l u i sorti m en­

tu l u i l i m itat de prod use d i spon i b i l e chiar şi oamen i l or bogaţi
În econom ia nedezvoltată a G reciei elenistice. Totuşi, argu­
mentu l ar putea fi susţi n ut scoţân d În evidenţă dezech i l i bru l
d i n raportu l d i n tre preţ şi ferici re, aşa cum a fost el reflectat În
prod use l e d i n epoci l e care au u rm at.
 Consolările filozofiei / 63

Nu am fi fericiţi dacă am avea maş i n a d i n stânga, dar nu am

avea n i ci un p ri eten; cu o vi lă, dar fără l i be rtate; cu cearşafuri
fi ne, dar suferind de i n som n ie. Atâta t i m p cât n evoi l e esenţiale
nemateriale ne rămân n esati sfăcute, grafic u l reprezentând feri­
cirea va rămâne, cu sigu ranţă, la un n ivel scăzut.

RE LAŢIA DI NTRE FERICIRE ŞI BANI PENTRU CINE NU ARE PRI ETENI,

L I B E RTATE ETC.

a.J 2
"'C

o 10 20 30 40 50 60 70 80

Bani cheltuiţi

Nimic nu-I mulţumeşte pe omul care nu se mulţumeşte cu puţin.

Pentru a evita să ach iz iţionăm ceea ce n u ne trebu i e sau să

regretăm ceea ce nu ne putem perm ite, trebu i e să ne Întrebăm,
În mod rigu ros, atu nci cân d ne dori m un obiect scu m p, dacă
posesia l u i ne fol oseşte la ceva. Ar trebu i să Încercăm o serie
de experimente cogn itive, pri n care să n e i magi năm propria
persoană proiectată În ti m p, În mom entu l În care dorinţele
noastre vor fi fost Împl i n ite, cu scop u l de a m ăs u ra n ive l u l
probabil de ferici re:
64 / ALAI N DE BOn O N

"Metoda u rmătoare de analiză trebuie aplicată fiecărei dorinţe:

Ce se va întâmpla cu m i ne, dacă l ucru l d upă care tânjesc se
îndep l i neşte? Ce se va întâmpla dacă nu se îndep l i neşte ?"

Este o metodă care - deşi n i ci o i l ustrare a ei nu a supra­

vieţuit - trebu i e să fi urmat cel puţ i n cinci paş i, care pot fi
sch iţaţi, fără teama de a greş i, În termen i specifici u n u i manual
de util izare sau unei reţete.
1 . Identificaţi u n plan pentru a fi fericit.
Pentru a fi fericit În vacanţă, trebuie să locuiesc Într-o vilă.
2. I magi n aţi-vă că p l an u l d u m neavoastră n u este cel corect.
Căutaţi excepţi i pentru presupusa l egătu ră d intre obiectu l dorit
şi fericire. Se poate să capeţi u n ob i ect dorit, dar să fi i tot
nefericit? Poate fi c i n eva fericit fără să capete u n obiect pe care
şi-I doreşte?
Pot să cheltuiesc bani ca să Închiriez o vilă �i, totuşi, să fiu
nefericit?
Pot fi fericit În vacanţă fără să cheltuiesc atâţia bani cât ar
costa să Închiriez o vilă?
3. Dacă găs iţi o excepţie, obiectul dorit nu poate constitu i
o sursă n ecesară şi sufi cientă pentru ferici re.
Este posibil să mă simt foarte prost Într-o vilă, dacă, de pildă,
locuiesc În ea fără prieteni şi izolat.
Este posibil să fiu fericit Într-un cort, dacă, de pildă, sunt cu
o persoană iubită, de care mă simt, la rândul meu, apreciat.
4. Pentru a fi co recţi În ela bora rea p l an u l u i de obţi n ere
a feri ciri i, p l an u l i n iţial trebuie m od ificat În aşa fel, Încât să ţ i n ă
seama de excepţia d escoperită.
În măsura În care pot fi fericit Într-o vilă scumpă, acest lucru
depinde de compania unei persoane iubite, de care mă simt,
la rândul meu, apreciat.
Pot fi fericit fără să cheltuiesc bani ca să Închiriez o vilă,
atâta timp cât sunt Însoţit de persoana iubită, de care mă
simt apreciat.
5. N evo i l e autentice pot apărea, În aceste cond iţi i, ca fi i nd
foarte d i fe rite de dori nţa i n iţială, atât de confuză.
Fericirea depinde mai m ult de prezenţa lângă noi a unui
prieten Îndrăgit, decât de o vilă bine decorată.
 Consolările filozofiei / 6 5

Posesia u n o r bogăţii nemăs u rate n u rezolvă nel i n i ştea suflet u l u i

şi n i c i nu ne asigură o bucuri e deoseb ită.
 5

Atunci, de ce ne simţi m atât de puterni c atraşi de l ucruri l e

scumpe, dacă deţi nerea lor n u ne ad uce bucu ria m u lt-vi sată?
D i n cauza unei erori asemănătoare cu aceea a u n u i s uferind
de m i grenă care şi-ar face o gau ră În cap, obiectel e costisitoare
pot părea sol uţii pos i b i l e pentru sati sfacerea unor nevoi pe care
n u le înţe l egem. O b i ecte l e supl i nesc, l a nivel m at er i a l ceea ce
,

ne dorim la n ivel psi hologic. Avem nevoie să ne reorgan izăm

m i ntea, dar s unte m ademen iţi de mob i l e noi. Cumpărăm o
h a i n ă de caşm i r ca s ubstitut pentru o Întâ l n i re cu prieten i i .
N u suntem s i ng u r i i de condamnat pentru confuzi i le p e care
le facem. Mod u l greşit în care ne înţe l egem propri i le nevo i este
agravat de ceea ce Epicur n umea opi n i i le de prisos" a l e celor
"
d i n j u r; acestea n u reflectă i erarh ia natura l ă a nevo i lor noastre,
p unând accentu l pe l ux şi bogăţie, rareori pe pri ete n ie, l i ber­
tate şi gân d i re. Faptu l că "opi n i i l e de pri sos" p reval ează n u este
întâmplător. F i rmele comerciale au i nteresu l să răstoarne ordi­
nea fi rească a nevo i lor noastre, să promoveze o vizi u ne mate­
rial i stă asupra b i n e l u i şi să ascundă tot ce n u poate fi vân d ut.
Iar mod u l În care su ntem mom iţi este acel a de a asocia cu
viclenie anu mite obiecte i n ut i l e cu a lte nevoi ale noastre, u itate.
 COflsolările filozofiei / 6 7

Poate că, În cele din u rmă, aj u n gem să cu mpără m u n jeep,

dar - d u pă Epicur - ceea ce căutăm, de fapt, este l i bertatea.

Poate că aperiti v u l este cel pe care-I c u m părăm, dar - d i n

p unctul d e vedere al l u i Epicur - n e doream, d e fapt, s ă ne În­
tâl n i m cu prieten i i .

Poate c ă ne-am dotat c u accesori i de baie sofisticate, dar ­

potrivit l u i Epicu r - gândi rea a fost aceea care ne-a ad us l i n iştea.
 68/ ALA I N DE B OTTON

Pentru a contracara puterea i magi n i lor atrăgătoare, epicurei i

au şti ut să aprecieze i m portanţa reclamei .
Î n a n u l 1 20 d . C , Î n p i aţa centrală d i n O i n oanda, u n oraş cu
zece m i i de l ocu itori, aflat În partea de sud-vest a As iei M i c i ,
s-a constru it o enormă col o n adă d i n p i atră, de 80 de metri
l u ngime şi aproape 4 metri Înălţi me, pe care au fost i n scri pţio­
nate l ozi nci epicureene În atenţia c u mpărători l or:
"Mâncăru ri le şi băutu rile de l ux . . . nu ne oferă n icidecum l i ber­
tate şi n ici nu ne asigură o stare sănătoasă a tru p u l u i .
Fiecare trebuie s ă căutăm bogăţia di ncolo d e ce este nat u ra l ,
căci altfel n u ne este de n i ci un fol os, l a fel c a a p a c e s e revarsă
di ntr-un vas umpl ut până la buză.
Valoarea autentică rezidă nu În am fiteatre, bă i, parfu m u ri şi
alifi i . . . , ci În cunoaşterea n atu ri i . "

Construcţia a fost p l ătită de D iogene, u n u l d i n tre cei m a i

bogaţi cetăţen i d i n O i noanda, care a încercat, la patru sute de
ani d u pă ce Epicur şi amicii lui au înfi i nţat G răd i na din Atena,
să Îm partă cu concetăţen i i să i secrete le feri ciri i pe care le des­
coperise În fi l ozofia l u i maestru l u i . Aşa cum exp l i ca el pe u n
co lţ al zid u l u i :
"Aj ungând l a apusul vieţi i mele (fi i nd aproape d e momentul
părăsirii acestei l u m i datorită bătrâneţii), am dorit, Îna i nte să fi u
l uat de moarte, să com pun un i m n pentru a ce lebra plen itudi­
nea plăceri i şi, astfel , să-i aj ut pe cei care sunt b i ne i ntenţionaţ i .
Dacă n u mai o persoană, sau două, sau trei, s a u patru, sau c i nci,
sau şase ar fi Într-o s i tuaţie grea, m-aş adresa fiecăru i a În parte,
dar, d i n moment ce majoritatea oamen i l or suferă de o boală
com ună, ca o epide m i e, dato rită idei lor fa lse pe care ş i le fac
despre l ucruri şi avâ nd În vedere fa ptu l că n u măru l lor este În
creştere (l uând exemp l u u n i i de la alţi i, ei îş i trec boa la u n i i
altora, c a Într-o tu rmă d e o i ) . . . , am dori t s ă fol osesc acest portic
pentru a face cunoscute, În m od publ ic, med icamentele care
aduc vindecarea."

Mas ivul z i d de cal car conţi nea ci rca 2 5 . 000 de cuvi nte care
făceau publ i ce toate aspectele gând i ri i l u i Epicur, menţionând
i mportanţa prieteniei ş i a anal izei temeri l o r. Locuitori i care
cumpărau de la prăvăl i i le d i n O i n oanda erau, astfel , averti zaţi
În detal i u să nu se aştepte să fie feri ciţi d u pă ce ach iziţi onau
b u n u r i l e de acolo.
 Consolările filozofiei / 69

Reclama nu ar fi atât de eficientă, dacă nu am fi n i şte fi i nţe

atât de s ugesti bi le. Vre m l ucruri care s u nt fru mos prezentate
pe zid u r i şi ne pierdem i nteres u l când acestea s u nt ignorate sau
dacă nu se vorbeşte de b i ne despre ele. Lucreţiu se pl ângea de
mod u l În care ceea ce ne dori m este "ales pentru că aplecăm
u rechea la zvo n u ri, şi nu pentru că ascultăm ceea ce ne s p u n
s i mţ u r i l e noastre".
Din n eferici re, exi stă o abundenţă de i magi n i cu prod use
de l ux şi decoraţi u n i costisitoare, dar prea puţi ne prezentând
pei saje şi persoane obişn u ite. N u suntem încuraj aţi mai deloc
să ne dorim sati sfacţi i modeste - să ne j ucăm cu u n cop i l , să
d i scutăm cu un prieten, o d upă-am iază însorită, o casă cu rată,
brânză Înti nsă pe o fel ie de pâi n e proaspătă ("Tri m ite-m i o
puti n ă de brânză, ca să mă răsfăţ oricând doresc") . Î n pagin i l e
revistei Epicurean Life n u s u nt promovate asemenea activităţi .
Arta ne poate aj uta să corectăm asemenea încl i naţi i . Pentru
a adăuga forţă, printr-o poez ie de l a udă scrisă În l ati neşte,
apologiei i n telectuale a s i m p l ităţ i i pe care o i n iţiase Epicu r,
Lucreţi u ne îndea m n ă să si mţi m plăceri l e oferite de l ucru ri le
necostisitoare:
70 / A LA I N DE BOTTON

Ergo corpoream ad naturam pauca videmus

esse opus omnino, quae demant cumque d% rem.
Oe/icias quoque uti mu/tas substernere possint
gratius interdum, neque natura ipsa requirit,
si non aurea sunt iuvenum sim u /acra per aedes
/ampadas igniferas manibus retinentia dextris,
lum ina nocturnis epu/is ut suppeditentur,
nec domus argento fu/get auroque renidet
nec citharae reboant /aqueata aurataque temp/a,
cum tamen interr se prostrati in gramine molii
propter aquae rivum sub ramis arboris a/tae
non magnis opibus iucunde corpora curant,
praesertim cum tempestas adridet et anni
tempora conspergunt viridantis f10ribus h e rbas .

" Vedem că nevoile natura l e ale o rgan i sm u l u i nostru sunt doar

câteva, suficiente cât să izgonim durerea ş i să ne a s i g u răm plă­
ceri n umeroase. Natu ra n u caută n i m i c mai satisfăcăto"r decât
atât, n i ci nu se pl ânge de l i psa imagi n i l or străl ucitoare ale
tineri lor care umblă prin casă, ţinând torţe apri nse În mâna
d reaptă, pentru a l u m i na banchetele care se prel ungesc până
târz i u În noapte. Ce contează dacă sala n u străluceşte ca a rg i n­
tu l şi nu l u m i nează ca aurul, şi că nu sunt gri nzi scul ptate şi
aurite, care să vi breze În m uzica I ăutei? Natura nu tânjeşte după
asemenea extravaganţe, căci oame n i i se pot Înti nde laola ltă pe
ia rba moale de lân gă un pârâu care curge pe sub ramuri l e u n u i
copac semeţ şi să-şi Întremeze tru p u ri l e Î n m o d pl ăcut, c u
puţi nă cheltuială. Cu atât mai bi ne, cu cât vremea le surâde şi
anoti m pul presară iarba verde cu fl ori."

E greu de eval uat efectu l poem u l u i l u i Lucreţ i u asupra acti­

vităţi i comerciale d i n l um ea greco-romană, la fel de greu c u m
este de aflat dacă l a O i n oanda, d upă constru i rea giganti cu l u i
anunţ d i n m ij loc u l pieţei, cumpărători i a u descoperit d e ce
aveau nevoie şi au Încetat să-ş i mai dea ban i pe obiecte i n uti le.
Dar este posi b i l ca o campan ie de p u b l i citate de tip epicurean,
b i ne gând ită, să a i bă puterea de a grăbi un colaps econom i c
global. F i i ndcă, potrivit l u i Epicur, majoritatea afaceril o r trezesc
dori nţe zadarn ice În oamen i care n u Înţel eg să-ş i Înţeleagă
adevătatele nevoi, n ive l u ri întregi de con s u m ar fi d i struse de
o mai mare conşti entizare şi apreciere a s i m p l ităţ i i .
 Consolări/e filozofiei / 7 1

Ep i c u r nu şi-ar f i făcut grij i :

" Când este eval uată Î n fu ncţie de scopul firesc al vieţ i i , sărăcia
este o mare bogăţi e; iar bogăţia nemărgin ită, o mare sărăc ie".

Su ntem puşi În faţa unei a l egeri : pe de o parte, societăţi l e

care sti m u l ează dori nţe nenecesare, d a r ati ng, În fel u l acesta, o
putere econom ică extraord i nară; ş i , pe de altă parte, societăţi le
epicureene care pot asigura Îndep l i n i rea nevoi lor materiale
esenţiale, dar n u se vor r i d i ca n i ciodată la standarde ale exi s­
tenţei d i nco l o de n ivel u l subzistenţe i . Î ntr-o l um e epicureană,
nu ar exista m o n umente imense, n ici descoperiri tehno logice,
iar motive le pentru comerţu l cu alte cont i nente ar fi puţine. O
societate În care oamen i i ar şti să-şi Înfrâneze dori nţel e ar avea
şi mai puţine resu rse. Şi totuşi - dacă H credem pe filozof , -

o asemenea societate n u ar fi nefericită. Lucreţ i u a form u lat

opţi u nea. Î ntr-o l um e fără valori epicureene:
" Omen i rea este mereu v icti ma u n u i marti riu zadarn ic şi l i psit
de sens, umplându-şi viaţa cu grij i de prisos din cauza incapa­
cităţi i de a real iza că exi stă o l i mită a înavuţi ri i şi a spori ri i
plăcerii veritabi l e".

Dar, În acelaşi t i m p:
"Această nemulţu m i re este cea care a îm pins viaţa În m od con­
stant înai nte, În largu l va l u ri lor vieţii . . . "

Ne putem i magi n a răspu n s u l l u i Epicur. Oricât de vitejeşte

ne-am aventura În m ij locul val uri lor vieţ i i , eval uarea beneficii­
lor pe care n i le ad uc e l e se face În funcţie de plăcerea pe care
ne-o i ns p i ră:
" La pl ăcere apelăm atunci când folosim senti mentul c a reper
pentru a aprecia fiecare stare de b i ne".

Ş i, cum sporu l de bogăţie al societăţi i se pare că nu garan­

tează un spor al feri c i ri i, Epicur ar sugera că n evoi l e pe care
caută să le Îndep l i n ească bun u ri le scumpe nu pot fi aceleaşi cu
cel e de care depinde ferici rea noastră.
 6

Ferici rea o listă de achiziţii

1. U n adăpost.

2.

3. Să n e feri m de şefi, patro n i , l upte i ntestine şi competiţie:

 Consolări/e filozofiei / 73

4. Gând i rea.

5. O reÎncarnare a Madonei l u i G iovan n i 8e l l i n i (cea de l a

G a l eria Academ iei d i n Veneţia), a cărei exp resi e me lanco l ică
pare să ascu ndă u n simţ sec a l umoru l u i ş i spontaneitate ş i care
este îm brăcată cu haine făcute de mână, de pe rafturi l e m agazi­
nelor modeste.

Fericirea poate fi greu de ati ns. Obstacolele nu sunt n eapărat

de ord i n fi nanciar.
 III

Consolare
pentru
frustrare
 1

Cu treisprezece an i înai nte de a picta Moartea lui Socrate,

Jacq ues-Lo u i s Davi d s-a ocupat de un a lt fi l ozof d i n Antichi­
tate, care şi-a găs it sfârşitul cu un cal m extraord i nar, înco nj u rat
de plânsetele isterice a le prieten i l o r şi fami l iei sale.

Tablou l Moartea lui Seneca, pictat În an u l 1773, când

Davi d avea douăzeci ş i c i n c i de ani, Înfăţişează u lti mele cl i pe
de viaţă ale fi l ozofu l u i stoic, într-o v i l ă de lângă Roma, În l u na
apri l ie a a n u l u i 6 5 d . C. Un centurion ven ise la el acasă cu
câteva ore în u rm ă, aducând u-i i nstrucţi u n i de la împărat, care
îi poru ncea l u i Seneca să se s i n ucidă cât de curând . Fusese
descoperită o conspi raţie menită să-I detroneze pe Nero, pe
atunci în vârstă de douăzeci şi opt de ani, iar împărat u l , man iac
şi i m pu lsiv, se răzbuna o rbeşte. Deş i nu ex ista n ici o dovadă
care să-I i n c ri m i neze pe Seneca, deş i acesta îi fusese p receptor
t i m p de ci nci a n i şi con s i l ier loial de-a l u ngu l u n u i decen i u,
Nero îi ordona acum, ca măsură preventivă, să se s i nucidă.
78 / A LA I N DE B OTTO N

Îm păratu l îş i omorâse dej a fratel e vitreg, pe B ritann icus, mama

Agri p i n a şi soţia Octavia; se dezbărase de n u me roş i senatori
şi cava leri, dând u-i de mân care crocod i l i l or şi lei l or; şi cântase
În tim p ce Roma ardea d i n temel i i, În marele i ncen d i u d i n a n u l
anterior 64 d . C.
,

Când au afl at de o rd i n u l l u i Nero, prieten i i l u i Sen eca s-au

făcut albi ca varu l şi au început să plângă, dar fi l ozofu l - d upă
cum povesteşte Tacit, pe care David l-a c itit - a rămas l i n iştit
şi le-a cerut să-şi stăpânească l acri m i le şi să-şi recapete cu raj u l :
" U nde l e d i spăruse f i lozofia, i-a Întrebat, ş i acea atitudine fermă
În faţa necazuri lor i m i nente, pe care şi-o c u ltivaseră u n i i a l tora
de-a l u n gu l atâtor a n i ? Cu siguranţă că toată l u m ea cun oştea
cruzi mea l u i Nero!, a adăugat el. D u pă ce şi-a omorât mama
ş i frate l e, îi mai răm ăsese să-şi ucidă în văţător u l şi con s i l i eru l . "

Seneca s-a întors către soţia l u i , Pau l i n a, a îmbrăţişat-o cu

tand reţe ("fără stăpâ n i rea de s i n e fi l ozofi că obişn u ită la el" -
z i ce Tacit) ş i i-a cerut să se conso leze cu gându l că n u-ş i i rosise
viaţa până atun c i . Paul i na, însă, nu putea concepe să trăiască
fără soţu l ei şi l-a rugat s-o lase să-şi tai e vene le a l ături de el.
Seneca n u s-a împotri vit:
" N u-ţi voi refuza dori nţa, căci ea oferă un exem plu atât de bun.
Putem m u ri a mând o i doved i nd acelaşi curaj, cu toate că sfâr­
ş itul tă u este m u lt m a i n o b i l decât al m e u . "

Dar, pentru că îm p ăratu l n u dorea să-şi sporească reputaţia

de om crud, atunci când gărz i le sale au observat că Paul i na
l uase u n cuţit pentru a-şi tăia venele, i l-au confiscat şi i-au
bandaj at încheietu ri le.
Si nuciderea soţu l u i ei n u decurgea aşa cum ar fi trebuit.
Sângele n u se scurgea destu l de repede d i n tru p u l său îmbătrâ­
n it - n ici m ăcar d upă ce şi-a tăiat venele de l a glezne şi pe
cele d i n spatele gen unchi lor. Atunci, ami nti n d u-ş i de moartea
de la Atena, care avusese loc cu 464 de a n i în u rmă, Seneca
i-a cerut doctoru l u i să-i pregătească o cupă de cucută. De m u lt
t i m p îl considera pe Socrate u n exem p l u pentru fel u l în care
c ineva se poate înălţa, prin fi lozofie, deasupra împrej u rări lor
exterioare (iar Într-o scri soare aştern ută pe hârtie cu câţiva an i
înai nte de ord i n u l l u i Nero, îşi expl icase admi raţi a):
 Consolările filozofiei I 79

" Era pus la grea Încercare acasă, atât de nevasta l u i , care era
neciopl ită şi avea o l i m bă ascuţită, cât şi de cop i i [ ] A trăit
. . .

fi e În timp de război, fie sub dom n ia unor ti rani . . . , dar toate

acestea nu i-au sch i m bat câtuşi de puţi n sufletul l u i Socrate,
neafectând u-i În vreun fel caracteru l . Ce m i n un ată prestanţă -
şi atât de rară! Ş i-a menţinut această atitud ine până l a sfârşit [ . ] . .

În m ij /ocu/ tuturo r împotrivi ri /or Desti n u l ui, a rămas necl i ntit."

Î n zadar Ş i-a dorit Seneca să

u rmeze exem p l u l aten i an u l u i
Socrate. A băut ş i el cucută, dar
aceasta n u ş i-a făcut efectu l .
D u pă două Încercări nereuşite,
a cerut, În cele d i n u rmă, să fie

Încu iat Într-o baie de aburi,

u nde s-a sufocat lent, În ch i n uri
dar În l i n işte, netu l b u rat de ca­
prici i l e Desti n u l u i (foto: Seneca
şi Socrate - statuie Îngemănată).
Vers i u nea rococo a acestei scene, real izată de Jacq ues-Lou i s
'
Davi d, n u era n ici pri ma, nici cea mai reuşită. Se neca părea
mai degrabă un paşă leneş, decât un fi l ozof m u ri b u n d . Pau l i na,
afişându-şi sân u l drept dezgol i t, era Îmbrăcată m ai degrabă ca
o actriţă de operă, decât d u pă m oda Romei I m periale. Şi totuşi,
redarea momentu l u i de către David, oricât de neîndemânatică,
ş i-a găsit un loc În l un ga istorie de adm i raţie a m od u l u i în care
fi lozofu l rom an şi-a Înfruntat cum p l ita soartă.

Loyset Liedet ( 1 462)

80 / ALA I N DE B OTTO N

Peter Paul Rubens

( 1 608)

Luca G iordano (c. 1 680)

 Consolările filozofiei / 8 1

Deşi dorinţele sa le i ntraseră într-un confl i ct neaşteptat ş i

extrem c u rea l itatea, Seneca n u s-a l ăsat cop leşit d e s lăbici une;
ceri nţele şocante ale real i tăţ i i , el le-a în fru ntat cu demn itate.
Prin moartea sa, Seneca a contribu it, îm preună cu a lţi gânditori
stoici, l a asocierea - d u rab i lă în timp - a cuvântu l u i filozofic
cu abordarea cal m ă, stăpân ită a dezastru l u i . Î ncă de la încep ut,
Seneca a conceput fi l ozofia ca pe un domen i u de stu d i u care
îi aj ută pe oamen i să rezolve confl ictele copleşitoare d i ntre
dori nţele l or şi real itate. D u pă cum istori sea Tacit, răspunsu l
fi lozofu l u i la p lânsu l pr ieten i lor săi a fost ace l a de a-i întreba,
ca şi când ar fi fost u n u l şi acelaşi l ucru, und e le d i spăruseră
filozofia ş i rezi stenţa în faţa necaz u ri l or amen i nţătoare.
Î n t i m p u l vieţ i i , Seneca se confruntase cu m u lte dezastre
îngrozitoare, cărora le fusese martor: oraş u l Pompei fusese făcut
u n a cu pământul; Roma şi Lugd u n u m arseseră d i n temel i i;
popu laţia Romei ş i a i m peri u l u i fusese îngenuncheată de Nero
şi, înai ntea acestu ia, de Cal ig u l a - sau, cum îl den u m ise mai
corect Sueton i u, de "Monstru l" care, l a un m oment dat, ţi pase
"
fu rios: "Ce b i ne ar fi ca voi, roman i i , să aveţi toţ i un s i ngur gât!
Seneca avusese m u lt de suferit. Se pregăt ise pentru o carieră
pol itică, dar, pe la vârsta de douăzeci de an i, se îmbol n ăvise
(probab i l ) de tu bercu l oză, care-I ch i n u i se v reme de şase an i
ş i-I îm p i n sese În prag u l depres iei s u i c i da re. I ntrarea sa târz ie
În pol itică avusese l oc odată cu urcarea pe tron a l u i Ca l ig u l a .
Ch iar şi după uciderea "Monstru l u i ", În a n u l 4 1 d.C., poziţia
lui Se neca rămăsese nes i gu ră. Î n u rma u n u i complot a l Împără­
tesei Messal i na, chiar dacă el Însuşi n u avusese n i ci un amestec,
Se neca aj unsese În d izgraţie şi se a lesese cu un exi l de opt a n i
p e i n s u l a Corsica. Rechemat, Î n cele d i n u rmă, la Roma, fusese
nevoit, îm potriva vo i nţe i sa le, să accepte un post i m po rtant în
adm i n i straţia i m peri a l ă - de profesor a l l u i Luci us Domitius
Ahenobarbus, fi u l de doisprezece an i a l Agrip i nei, care, ci nci­
sprezece ani mai târz i u, avea să-i ceară să se sin ucidă În faţa
soţiei şi a fam i l i e i .
Seneca ştia de c e fusese În stare să-ş i Înfru nte anxietăţi le:
"Îi datorez viaţa [fi l ozofiei], şi aceasta e cea mai mică obl igaţie
pe care o am faţă de ea ".
82 I ALAIN D E B OTTON

Experienţele sale de viaţă ÎI Învăţaseră un d icţionar com p let

a l frustrări i, iar i ntelectu l său d i bu ise o serie de răspu nsuri la
confruntarea cu ele. An i întregi de fi lozofie î l p regăti seră
pentru z i u a fatidică În care a bătut la uşa v i lei sale centurion u l
l u i N ero.
 2

U n dicţionar al frustrări i, după Seneca

I ntroducere

Deşi d omen i u l de manifestare al

frustrări i poate fi vast - de la scrântitu l
u n u i deget de la picior până la o
moarte prematură - esenţa fiecărei
frustrări rezi d ă Într-o s ituaţie s i m p lă:
o dori nţă se ciocn eşte de rea l itatea de
nezd runci nat.
Ciocn iri le apar încă d i n cea mai
fragedă copi lărie, când descoperi m că n u deţinem contro l u l
as u p ra s u rselor satisfacţ i i l o r noastre şi c ă n u n e p utem baza
pe l u m e, când vine vorba să se
co nfo rmeze d ori nţe l o r n oastre.
Şi totuşi, pentru Seneca, om u l
poate at i n ge înţel epci u nea - pre­
supu nând că reuşeşte - excl usiv
în m ăs u ra în care învaţă cum să
nu agraveze el în suşi osti l itatea
l u m i i prin reacţ i i l e sa le - crize de
mân ie, de autocom păti m i re, de
anxietate, de amărăciu ne, de i po­
crizie şi de nebun ie.
O u n i că idee revi n e obsedant
În opera sa: că facem faţă mai
b i ne frustrări lor pentru care ne-am
pregătit şi pe care le înţelegem şi
 84 / A LA I N DE BOTTO N

c ă s u ntem afectaţi de cele l a care n u n e aşteptăm deloc ş i pe

care nu le putem Înţe lege. Fi l ozofia trebuie să ne reconci l ieze
cu adevărate le d i m e n s i u n i a le real ităţi i şi, În fel u l acesta, să ne
scutească, dacă nu de frustrare În si ne,
atu nci m ăcar de panopl ia de emoţii
p ri m ej d i oase care o Însoţesc. M i s i u nea
ei este să atenueze, dacă
e pos i b i l , şocu l izbitu rii
d i ntre dori nţele noastre
U l!l:lI B S , .
şi z i d u l i n destruct i b i l al
real ităţi i .

Mânia

Co l iz i u nea i nfanti l ă supremă. Nu reu ş i m să

găsi m te l ecomanda sa u chei le, şoseaua e blocată,
la restaurant n u sunt locu ri l i bere; con secinţa -
fi rească În m i ntea noastră: trântim uşi le, sm u l­
gem p l a nte le care ne ies În cale şi zbierăm .

1. F i l ozofu l a considerat-o o formă de nebun ie:

" N u există ca le m a i sigură spre nebun ie. Mu lţi [i nşi fu rioşi] . . .
îşi b l estemă cop i i i s ă moară, e i înş i ş i să sărăcească, fa m i l i a
să le aj u ngă În sapă de lemn, negând că ar fi furi oş i, aşa cum
n ici n eb u n i i n u-ş i recu nOsc nebunia. Duşmani pen tru prieten i i
lor cei m a i apropiaţi . . . , nepăsători Î n faţa l eg i i . . . , e i apel ează
Întotdeauna la vio lenţă . . . Sunt cupri nşi de una di ntre ce l e mai
groaz n i ce bol i, care depă şeşte cu mult toate celelalte vici i . /I

2. Î n momentele lor de cal m, furioşi i aj ung să-ş i ceară scuze

şi să expl i ce că au fost copleşiţi de o forţă mai tare decât ei
înşişi, deci mai p utern ică decât raţiu nea. Pentru că "ei", adică
fi i nţele lor raţionale, nu au vrut să rostească i n s u lte ş i regretă
că au ţi pat; "ei" şi-au pi erdut contro l u l În faţa forţelor s u m b re
d i nă u ntru l l or. Î n fel u l acesta, furioş i i apelează la o. vizi u n e
menta l ă p red o m i n antă, potrivit căreia sed i u l adevăratu l u i e u ,
capacitatea de a raţi ona, este descris c a fi i nd asaltat, d i n când
În când, de sentimente păti m aşe, cu care raţ i unea nu se identi­
fi că şi pentru care ' n u poate fi trasă l a răsp u n dere.
 Consolările filozofiei / 8 5

o asemenea afi rmaţie se bate cap În cap cu viz i u nea l u i

Seneca despre gân d i re, potrivit căreia mânia n u i zvorăşte d i n
izb ucn i rea necontrol ată a pas i u n i lor, c i d i n tr-o foarte s i m p l ă ­
şi corectabi lă - eroare de gân d i re. Raţ i u nea n u ne guvernează
Întotdeauna acţi u n i le, susţinea el: dacă su ntem strop iţi cu apă
rece, organism u l n ostru nu ne dă de ales, aşa că tre m u răm;
dacă n i se trece o mână prin faţa och i l or, n u avem cu m să ne
Îm potrivim, şi clipim. Dar furia nu face parte d i n categoria
m işcări lor invol untare; ea poate izbucn i n u m ai dato rită unor
idei, susţi n ute În mod raţional; mod ifi când u-ne idei le, putem
scăpa de Încl i n aţia spre mân ie.

3. Î n pl us, din p u n ctu l de vedere al l u i Seneca, idei l e peri­

cu los de opt i m i ste despre cum este l u mea În genera l şi c u m
s u nt oamen ii d i n j uru l nostru În special sunt suscept ibi le să ne
stârnească mân ia.

4. Cât de rău reacţionăm la frustrare depi nde În m od absol ut

de ceea ce considerăm a fi norm a l . Ne p utem s i mţi frustraţi că
p lo uă, dar, fi i n dcă s u ntem obişn u iţi cu aversele, puţi n proba b i l
să ne Înfuriem d i n această cauză. Frustrările ne sunt tem perate
de ceea ce Înţelegem că putem aştepta d i n partea l u m i i ş i de
experienţa n oastră În legătură cu ceea ce este fi resc să aşteptăm
de la viaţă. N u ne l ăsăm cop l eş i ţ i de fu rie ori de cîte ori n i
s e refuză u n obiect dorit, c i n u m a i atun ci când n e consi derăm
Îndreptăţiţi să-I obţi nem . Cel e mai putern ice reacţi i de fu rie ale
n oastre se manifestă atunci când s i mţ i m că sunt Încă l cate regu­
l i le de bază ale existenţe i , aşa cu m le vedem n o i .

5 . Orici ne avea m u lţi ban i s e p utea aştepta să d ucă o viaţă

confo rtabi lă În Roma anti că. Mu lţi d i ntre prieten i i l u i Sen eca
aveau case mari În capita l ă şi v i l e la ţară, dotate cu băi, grăd i n i
c u colonade, fântâ n i , mozaicuri, fresce şi paturi po le ite c u aur.
Aveau su ite de sc lavi care le pregăteau mâncarea, le creşteau
cop i i i , le Îngrijeau grăd i n i le.

6. Şi totuşi, cei privi legiaţi se l ăsau adeseori pradă furiei .

" Prosperitatea generează proastă d i spoz iţie" - scria Sen eca,
d u pă ce observase că prieten i i săi avuţi se manifestau fur i b u n d
Î n j u ru l l u i, pe motiv că viaţa n u le oferise exact ce-şi doreau .
86 / ALA I N DE BOTTON

F i l ozofu l ştia povestea u n u i bogătaş, Ved i us Pol l io, prieten

al îm păratu l u i A ugustus, al cărui sclav scăpase pe jos o tavă de
crista l , în t i m p u l unei petreceri. Ved i us detesta zgomotu l făcut
�
de sticlă _câ n s e spa rge, a? a Încât s-a Înf� ri�t
.

�
n l U I sa fTe
���� �� ��� �� � �� �� �� �� �� r
a t I i 1 it
'''
./

7. Asemenea man ifestări de fu rie n u s u nt n iciodată i mposi­

b i l de exp l i cat. Ved i us Pol l i o s-a enervat d i ntr-un motiv s i m p l u
d e gh i cit: pentru că el credea într-o l ume î n care sti c l a n u se
sparge la petrece ri. Oamen i i ţipă atu n ci când n u-ş i găsesc tele­
comanda, fi i ndcă ei cred, i m p l i ci t, într-o l ume în care tel eco­
men z i le n u se rătăcesc. F u r i a este provocată de o conv i n gere,
aproape com ică datorită origi n i lo r sale opti m iste (oricât de
tragice se dovedesc p ri n efectele l or), potrivit căreia n ici o frus­
trare n u a fost prevăz ută În contractu l de viaţă.

8 . Ar trebu i să fi m mai atenţ i . Seneca a căutat să de l i m iteze

paleta aşteptări l or n oastre, în aşa fel , încât să nu mai z bierăm
atât de tare când acestea nu ni se îndep l i nesc:
Când cina Întârzie câteva m inute:
Ce rost are să i z bi m cu pu m n u l În m asă? Ori să spargem
paharele? O ri să ne dăm cu capetele de pereţi ?
Când auzim u n bâzâit:
Ce rost are să ne înfu riem d i n cauza u nei m uşte pe care
n i m e n i n u s-a deranj at s-o gonească, a u n u i câ i n e care ne
stă În cale, sau a unei chei scăpate de u n serv itor neatent?
 Con50lări/e filozofiei / 8 7

Când se Întâmplă ceva ce tulbură liniştea sălii de ospeţe:

Ce rost are să te d uci să te Înarmezi cu bici u l În toi u l cinei,
n u mai şi n umai pentru că sclavi i vorbesc Între ei ?
Trebuie să ne Îm păcăm cu i mperfecţi u n i le inevitab i le a l e
exi stenţe i :
" Este oare surpri nzător faptu l că ticăloşi i săvârşesc ticăl oşi i , d e
neimaginat c ă duşmanii îţi fac rău, c ă prieten i i t e plicti sesc, că
fi u l tău greşeşte, că sl uga ta se poartă urât?"

Vom Înceta să fi m atât de mânioşi de Îndată ce vom ren unţa

la aşteptările exagerate.

Şocul

Un a vion al Companiei aeriene naţionale din Elveţia, având

la bord 229 de persoane, decolează, conform programului, de
la New York În direcţia Geneva. După cincizeci de min ute de
la plecarea de pe aeroportul Kennedy, În timp ce Însoţitoarele
de zbor Îşi Împing cărucioarele pe culoarul aparatului model
McDonald Douglas MD 1 1 , căpitanul anunţă prezenţa fumului
În carlingă. Zece minute mai târziu, avionul dispare de pe
ecranul rada rului. Maşinăria uriaşă, cu aripile sale lungi de
52 de metri fiecare, se prăbuşeşte În apele liniştite din largul
oraşului Halifax din Noua Scoţie. Toţi cei de la bord ÎŞi pierd
viaţa. Echipele de intervenţie povestesc despre dificultatea de
a identifica nişte rămăşiţe care, cu doar câteva ore mai Înainte,
era u oamen i cu vieţile şi planurile lor de viitor. Pe mare sunt
găsite plutind serviete.
8 8 / ALA I N DE BOTTO N

1 . Dat fi i nd că n u l uăm În calcul risc u l u n u i dezastru ne­

aşteptat, aj u ngem să p l ătim preţul naivităţi i n oastre. Acest l ucru
se Întâmplă deoarece real itatea Îmbi nă d o uă caracteristici care
ne i nd uc În eroare, dând dovadă de cruzi me: pe de o parte,
conti n u itatea şi Încrederea În persistenţa l ucrurilor de-a l ungu l
generaţi i l or; pe de altă parte, catacl i s m e l e neprevăz ute. Ne re­
găs i m pri nş i la mij loc Între tentaţia plauz i b i l ă de a presupune
că z i ua de m â i ne va semăna m u lt cu cea de az i şi pos i b i l itatea
de a ne confrunta cu un eveni ment Înspă i m ântător, d u pă care
n i m i c n u va m a i fi la fel ca Înai nte. Tocm ai d i n cauză că s i mţim
o p utern i că tentaţie de a negl ija varianta: a doua, Seneca i nvoca
o a n u m ită zeiţă.

2. Ea era Înfăţi şată pe revers ul m u ltor m onede rom ane,

ţinând corn u l abundenţei Într-o mână şi o cârmă de corabie În
cealaltă. Era fru moasă şi, de reg u l ă,
p u rta o tu n ică scurtă şi afişa u n
zâm bet sfi os. S e n umea Fortu na
- adi că Norocul, Desti n u l . La
origi n i , era o zeiţă a ferti l ităţii,
pri m a-născută a lui J u piter,
ce l ebrată p r i n tr- u n festi va l
care s e o rgan i za p e 2 5 m a i
ş i având tem ple p e întregu l
teritori u al Ital iei; o i nvocau
săraci i ş i ţăran i i , d oar-doar le va
tri m ite p l oai e. Cu trecerea ti m p u l u i,
 Consolări/e filozofiei / 8 9

autoritatea ei s-a extins, Fortuna aj u ngând să fie asociată cu

succes u l În m aterie de bani , carieră, i ub i re şi sănătate. Corn u l
abundenţei era u n simbo l a l puteri i e i d e a Împărţi recompense,
iar câ rma - un si mbol al puteri i ei, m u lt mai înfricoşătoare,
de a m odifica desti n e. Fortuna împărţea daruri, apoi, cu viteza
fu l geru l u i , răsucea câ rma În altă di recţie, arborând acelaş i
zâm bet i m perturbabi l, Î n t i m p c e o m u l m u rea Înecat cu u n os
de peşte sau Îngh iţit de o al u n ecare de teren.

3 . Fi i n d că l ucru ri l e l a ca re nu n e aşteptăm n e afectează

cel mai ră u şi treb u i e să ne aşteptăm la orice (" Fortuna nu se
dă Înapoi de la n i mic"), su ntem obl igaţi - susţi nea Seneca -
să ne gâ n d i m , În orice moment, l a pos i b i l itatea apariţiei u n u i
dezastru . N i men i n-ar trebui s ă p l ece l a d ru m cu maşina, s ă
coboare scări l e, s a u să-ş i i a rămas b u n d e la u n prieten, fără să
fi e conştient de pos i b i l itatea apa riţiei u nor situaţi i extreme -
ceea ce Seneca ş i-ar fi dorit să n u capete accente n ici s i n i stre,
n i ci i n ut i l de dramatice.

Nimic n-ar trebui să ne surprindă. Mintea noastră ar face bine

să ne-o ia cu mult Înainte şi să cântărească toate posibilităţile,
În aşa fel, Încât să ţinem cont nu de ce ne-am dori să se Întâmple,
ci de ceea ce s-ar putea Întâmpla.
9 0 / ALAIN DE BOTTON

4. Ca dovadă de cât de repede se poate alege praful de ori­

şice, este sufi cient să ne ridicăm Înche ietu ra mâi n i i În d reptu l
och i lo r ş i să studiem pentru u n moment p ulsaţi i l e sânge l u i care
c i rc u l ă pri n ven e l e noastre al băstrui şi fragi le:
" Ce este o m u l ? Un vas pe care cea mai m ică zdrunci nătură sau
clăti nare îl d i struge . . . Un corp s lab şi fragi l, gol, prin firea l u i
l i ps i t de apărare, care depi nde d e aj utoru l altora ş i stă expus În
faţa tuturor asalturi lor Fortu nei.

5 . Lugd u n u m a fost una d i ntre cel e mai prospere aşezan

romane din Gal i a. Afl ată la confl ue nţa râu ri l or Arar şi Rh6ne,
ea se b u c u ra de o poz iţie priv i l egiată, la întretăi erea d rum uri lor
comerc i a l e şi m i l itare. Oraş u l avea bă i şi amfiteatre el egante
şi o m onetă rie oficială. Î ntr-o zi de august a a n u l u i 64 d . C , o
scânteie produsă de ci neva d i n neatenţie s-a transform at într-un
i ncendi u care s-a răspând it pe străz i l e înguste şi i-a forţat pe
locu itori i îngroziţi să sară pe ferestre ca să scape d i n calea
focu l u i . Fl ăcări le au trecut de l a o casă la alta şi, până să răsară
soarele, Întregu l Lugd un um, de l a s u b u rb i i până l a piaţa cen­
tra l ă, de la tem p l u până la terme, se transformase în cen uşă.
S upravieţu itori i au rămas săraci l i p iţi pământul ui, numai cu
h a i n e l e pe care l e avuseseră pe ei - şi acelea acoperite cu
cen uşă; casele l or m i n u nate se făcuseră scrum . I ncend i u l s-a
prod us atât de repede, Încât i-a trebu it mai puţi n ca să d i strugă
oraş u l , decât veştii despre el ca să aj u ngă până la Roma:
" S pu i : «Nu credeam să se întâmple aşa ceva». Ma i crezi oare
că există ceva ce nu se va Întâmpla, câ nd şti i că este pos i b i l să
se întâmple, când îţi dai seama că s-a întâm plat dej a ?" . . .

6 . Pe 1 5 februarie a n u l 62 d . C , un dezastru s i m i l ar a l ovit

p rovi n c i a Cam pania. Pământu l s-a cutremurat şi cartiere Întregi
d i n oraş u l Pom pei s-au prăbuş it. Î n l u n i le care au u rmat, m u l ţi
locuitori s-au hotărât să plece d i n Cam pan ia către alte zone ale
pe n i nsu l e i ital i ce. Seneca a văz ut În această m utare convi nge­
rea acelor oamen i că ar fi p utut trăi În depl i nă siguranţă alt­
u ndeva pe Pământ - În Liguria sau În Calabria, de pi ldă -,
unde voi nţa Fortunei n u-i mai p utea ati nge. EI avansa şi u n argu­
ment care s u n a convingător, cu toată i m p recizia sa geol ogică:
 Conso/ări/e filozofiei / 9 1

n C i ne le-o fi prom i s lor temel i i mai b u ne sau un pământ mai

sol id ? Toate locu rile oferă aceleaşi cond itii şi, dacă deocam­
dată acol o nu au avut parte de n ici un cutrem ur, nu Înseamnă
că n u se va produce măcar unul în vi itor. Poate că diseară sau
chiar mai devreme, poate chiar astăzi la prânz, se va despica
pământu l pe ca re sta i atât de sigur pe ti ne. De u nde şti i că, de
acum înai nte, vei avea cond iţii de viaţă mai bune acol o und e
zeiţa Fortuna ş i-a istovit deja puteri le s a u în locuri l e rid i cate p e
propri i l e lor rui ne? N e înşelăm Î n credi nţa noastră că vreo parte
a l u m i i este scutită şi s i gu ră . . . Natura nu a creat n i m ic În aşa fel,
Încât să fie imob i l .

7 . Cam p e l a vremea urcări i pe tron a l u i Cal igul a, departe

de pol itica de n ivel înalt, într-o gospodărie d i n Roma, o mamă
Îş i pierdea fi u l . Meti l i us, un tânăr ca re prom i tea excepţi onal de
m u lt, nu a mai apucat vârsta de douăzeci şi cinci de a n i . Fusese
apropiat de mama sa, Marcia, pe care m oartea l u i a d istrus-o.
Ea s-a retras d i n viaţa p ub l i că şi n-a mai făcut n i m i c altceva
decât să-ş i plângă fi u l . Prieten i i ei au privit-o cu com pasi une
şi au tot sperat că, Într-o b u nă z i , avea să-şi regăsească l i n iştea.
Dar n u şi-a regăsit-o. A trecut u n an, apoi altu l şi încă u n u l, iar
Marcia nu dădea n i ci un sem n că ar fi depăş it d u rerea suferită.
D u pă trei ani, era la fel de p l i n ă de l acri m i cum fusese În z i ua
Înm ormântări i fi u l u i e i . Seneca i-a ad resat o scri soare în care îşi
expri ma cele mai si ncere condoleanţe, dar, cu blândeţe, îi scria
şi că " p roblema noastră este aceasta : dacă d u rerea trebu ie să
fie profundă sau nesfârşită?"
Marcia n u putea accepta ceva ce ei i se părea a fi o Întâm­
pl are d eopotrivă cumpl ită şi rară - şi cu atât m a i c u m p l i tă,
cu cât era rară. Î n j u rul ei, trăiau mame a l e căror fi i erau încă
în viaţă, ti neri care îşi Începeau cariere l e fie în armată, fie Î n
pol itică. D e c e bă i atu l ei fusese l uat de lângă ea?

8 . Moartea era ceva neob i ş n u i t şi îngrozitor, dar nu şi ceva

a n o rm a l - se aventura să afi rme fi l ozofu l . Dacă ea, Marcia,
ar fi privit d i ncolo de cercul strâmt în care se izol ase, ar fi des­
coperit o întreagă şi tragi că l i stă de fi i pe care Fortuna îi ucisese.
Octav i a îş i pierd use fi u l , tot aşa Livia, l a fel Corn e l ia; acelaşi
l ucru li se întâm plase şi lui Xenofon, Pau l us, Luci us B i b u l us,
Luci us S u l l a, Augustus şi Sci p i o. Î ntorcând u-ş i p ri v i ri l e de la
92 / ALAI N DE BOTTON

toate aceste m orţi premature, Marcia refuzase să vadă în e l e -

l ucru de înţeles, dar pericu los - una d i ntre m u ltel e faţete ale
normal ităţi i :
" N u prevedem niciodată necaz urile Înai nte ca acestea să ne
lovească . . . Atâtea convoaie mortuare trec pri n faţa uşii noastre,
şi totu şi, n i c iodată nu stăm să med ită m asu pra morţi i . Atâtea
m orţi ti m puri i se petrec, şi totuşi, noi ne facem p lan uri pentru
copi i i n oştri: cum vor arăta îm brăcaţi în togă, cum se vor înro la
în armată şi cum vor m oşte n i proprietăţ i l e taţ i l o r lor."

Cop i i i au m ari şan se să trăiască n etu l b u raţi, dar e o naivitate

să crezi că l i se garantează supravieţu i rea până la m atu ritate -
sau măcar până la masa de seară:
"Nu ţi s-a promis n i m i c pentru noaptea aceasta - nu, ce spun
eu?, răgaz u l este prea mare, nu ţi s-a pro m i s n i mic n i ci măcar
pe ntru ora aceasta".

Este o i nocenţă primejdioasă a spera într-un vi itor cre i onat

pe baza probabi l ităţi i . Orice accident suferit vreodată de u n om,
oricât de rar sau o ricât de m u l t timp ar fi trecut d e când a avut
loc, reprezintă o pos i b i l itate pentru care trebuie să fi m pregătiţi .

9. F i i ndcă perioadele în care zeiţa Fortuna u ită de noi riscă

să ne adoarmă precauţia, Seneca ne sfătu ia să petrecem câte
puţin t i m p în fiecare zi gând i n d u-ne l a ea. N u şti m ce ni se
poate întâm pla; deci, să ne aşteptăm la ceva. D i s-de-d i m i n eaţă,
am face b i ne să rosti m ceea ce Seneca n um ea o praemeditatio,
ad i că o med itaţie prevestitoare a tuturor încercări l or m i nţ i i ş i
a l e tru p u l u i la care ne-ar putea supune zei ţa.

o PRAEMEDITA TlO A L U I S E N ECA

,,[Înţeleptu l] îşi va începe fiecare zi gâ nd indu-se că:

Fortuna nu ne dă n i m i c care să fie al n ostru cu adevărat.
N i mic - fi e publ ic, fie privat - nu e stab i l; desti nele oamen i l or,
la fel ca acel ea ale cetăţ i l or, sunt pri nse În vârtej u l vieţi i .
O rice con stru cţi e care a fost ri di cată Într- u n l u ng ş i r d e a n i ,
c u mu ltă trudă şi datorită mari i bunăvoi nţe a zei lor, s e dărâmă
şi se împrăştie Într-o singură zi. Ba n u, c i n e a z is ,, 0 zi" a pre­
supus o amânare prea generoasă a c u rsu l u i u n u i desti n crud;
un ceas, o cl i pă este de aj uns pentru a dărâma i m peri i întregi .
 Consolările filozofiei / 9 3

De câte ori nu l i s-a întâmpl at unor cetăţi d i n As ia - ori al tora,

d i n Ahaia - să fie făcute una cu pământu l la pri m a scuturătu ră
a câte u n u i cu trem ur? Câte cetăţi d i n S i ria, câte d i n Macedon ia
n-au fost îngh i ţite de pământ? De câte ori n u a fost transformat
C i prul în ru i ne de câte un dezastru d e acest fe l ?
Trăim Î n m ij locu l u nor lu cruri al căror destin este s ă moară.
Mu ritor te-ai născut, şi-ai dat naştere unor m u ritori la fel ca tine.
Gândeşte-te la toate acestea şi aşteaptă-te la orice.

1 0. Acel eaşi m esaj ar p utea fi transm is, desigur, şi în alte

mod u ri . Î ntr-un l i m baj fi l ozofic m a i sob ru, s-ar putea spune că
acţ i u nea i ndividu l u i reprezl ntă n umai u n u l di ntre factor i i care
determ i nă eve n i mentele d i n curs u l vieţ i i sale. Seneca a recurs,
În sch i m b, la o h i perbolă:
" O ricând se prăbuşeşte cineva lân gă ti n e s a u În faţa ta, strigă:
«Fortu na, pe m i ne nu mă păcă leşti, nu te năpusti as upra m ea
Încrezătoare şi nepăsătoa re . Ştiu ce plănu ieşt i . Este adevărat
că ai l ovit pe altci neva, dar şti u că, de fapt, m-ai ţintit pe m i ne."

(Î n original u l l atin, textu l se încheie cu o a l i teraţie provo­

catoare: Quotiens aliquis ad Jatus aut pone tergum eeciderit,
exclama: " Non decipies me, fortuna, nec securum aut neg/e­
gentem opprimes. Seio quid pares; alium quidem pereussisti,
sed me petisti".)

1 1 . Maj oritatea fi l ozofi l o r n u s i mt deloc nevo i a să scrie în

termen i asemănători, şi asta fi i ndcă sunt convi nşi că, atâta timp
cât u n arg u m ent se a rată logic, sti l u l În care Îi este prezentat
cititoru l u i nu va i nfl uenţa înţel egerea sa. Seneca avea o altă
vizi u ne asupra mod u l u i În care fu ncţionează m i ntea umană.
Argum entele s u nt precum ţi pari i : oricât a r fi de logi ce, ele pot
scăpa d i n strânsoarea slabă a m i nţi i omeneşti, d acă nu se agaţă
de ea pri n i magistica şi sti l u l l o r. Avem nevoie de metafore
pentru a atri bui un sen s l ucru r i l o r care nu pot fi n i ci văzute,
n ici ati nse; altfel, le u ităm .
Fortu na, zeiţa Desti n u l u i, în ci uda orig i n i lor ei nefi lozofice
şi rel igioase, este imagi nea desăvârş ită pri n care p utem păstra
mereu în m i nte riscu l de a aj unge victi mele u nor accidente,
comprimând o pai etă întreagă de ame n i nţări ale siguranţei
noastre Într-un si ngur şi Înspăi mântăto r d u şman antropomorfic.
94 / ALAI N DE BOTTO N

Sentimenu l nedrep tăţii

Senzaţia că regulile dreptăţii au fost Încălcate - reguli care

stipulează că, dacă suntem oameni onorabili, vom fi răsplătiţi,
În schimb, dacă suntem răi, vom fi pedepsiţi; un simţ al drep­
tăţii inoculat Încă din fragedă copilărie prin educaţie şi care
se regăseşte În majoritatea covârşitoare a textelor religioase,
de exemplu În cartea Deuteronom-ului, unde se explică faptul
că un om credincios I/este ca un copac plantat lângă un râu . . .
indiferent ce face, va prospera. Cei necredincioşi n u sunt aşa:
ei sunt ca pleava răspândită de vâ nt În cele patru zări. 1/

B i n ele --+ Recompensă

Ră u l --+ Pedeapsă
În acele cazuri În care acţionează corect şi totuşi trăieşte
experienţa nenorocirii, omul rămâne uimit şi nu reuşeşte să in­
cludă evenimentul respectiv Într-o sch emă a dreptăţii. Lumea
i se pare absurdă. EI oscilează Între sentimentul că se poate
să fi fost, totuşi, rău şi de aceea a fost pedeps it şi sentimentul
că nu a fost deloc rău şi că, prin urmare, trebuie să fi căzut
victimă unui eşec oribil În admin istrarea dreptăţii. În nemulţu­
mirea legată de faptul că s-a petrecut o nedreptate, se ascunde
credinţa neclintită a omului că lumea este, În esenţă, dreaptă.

1. Dreptatea n u era o ideol ogie care s-o fi aj utat pe Marcia.

2 . Dreptatea a forţat-o pe Marcia să osci l eze Între sentimen­

tul îngroz itor că fi u l ei, Meti l i us, fusese l uat de lângă mama l u i
fi i ndcă ea fusese rea ş i senti ment u l d e u ltragiere faţă d e l ume
În general, că Meti l i us m u rise În ci uda faptu l u i că ea, mama
l ui, fusese Întotdeau na b u nă de fel u l ei.

3 . Dar n u ne putem exp l i ca Întotdeauna propri u l desti n

raportând u-ne la val o r i l e noastre m orale; putem fi la fel de b i n e
bl estemaţi şi b i necuvântaţi - fără nici u n amestec al d reptăţi i .
N u tot ce se întâm plă c u noi are l egătu ră c u ceva legat de n o i .
Meti l i us n u m u rise fi i ndcă m a m a l u i a r fi fost rea, n ici l u mea
nu era nedreaptă pentru a face În ci udă bu nătăţi i mamei l u i -
şi totuşi, el m urise. D i n p un ctu l de vedere invocat de Seneca,
 Conso/ările filozofiei / 9 5

moartea l u i fusese hotărâtă de Fortuna,

ze iţa care n u j udeca l ucru r i l e d i ntr-o per­
spectivă morală. Ea n u-ş i eva l ua victime­
le precum Dum nezeu l d i n Deuteronom
şi n i ci nu le recompensa În funcţi e de
meritele lor, ci le tri m itea nenoroci ri le
cu aceeaş i orb i re morală cu care l oveşte
u n uragan.

4. Seneca recu noştea la el Însuşi im­

p u l s u l putern i c de a i nterpreta eşecurile
în fu ncţie de u n model greş it înţeles al
dreptăţi i . La începutu l anu l u i 41 d .C.,
când a urcat pe tro n împăratu l Claudi us,
fi l ozofu l a devenit un pio n în com plotul
împărătese i Messa l i na de a se descotorosi de I u l ia Livi l la, so ra
l u i Cal igula. Messal i na a acuzat-o pe I u l ia de adu l ter şi a m i nţit
că Seneca i-ar fi fost amant. EI a rămas i m ed i at fără fam i l ie, fără
avere, fără prieten i, fără rep utaţi e şi fără carieră politică şi a fost
tri m i s În exi l pe i ns u l a Corsica - una d intre cele mai izolate
regi u n i ale u riaşul ui i m periu al Romei .
Aco lo va fi îndu rat momente de autoînvi n u i re, alternând cu
sentimente de amărăc i une. Î şi va fi reproşat faptul că interpre­
tase greşit situaţia po l itică În privi nţa Messa l i nei şi va fi detestat
modul În care îl recom pensase Claud ius pentru loial itatea şi
talentele sale. Ambele stări de spi rit se bazau pe o concepţie
despre un univers moral În care cal ităţi l e interioare se reflec­
tau în circumstanţele exterioare. Ami nti rea Fortunei a constituit,
pentru el, o e l i berare d i n această schemă pu nitivă:
"N u-i permit [Fortunei] să rostească senti nţe În l egătură cu m i neU•

Eşecul po l itic al l u i Seneca nu trebu i a privit ca o plată pen':'

tru păcatele sale; nu era vorba de o pedeapsă raţională i m pusă,
d u pă anal iza probelor, de o Providenţă atotcunoscătoare, Într-o
sală de tribunal d ivi nă; era vorba de u n produs secundar, crud
şi l i ps it de orice sem n ificaţie moral ă, al u neltiri l o r unei Îm pă­
rătese ranch i unoase. Seneca nu se del i mita n um ai de d i zgraţia
În care căzuse. N i ci când deţi n use o funcţie la curtea i m peri ală,
statutu l respectiv nu i se datorase Întru tot u l .
9 6 / ALAIN DE B OnON

I ntervenţi i le Fortunei, fie b i n evoitoare, fie d iabo l i ce, i ntro­

duceau un element de hazard În desti nele oam en i lor.

Anxietatea

o stare de nelinişte legată de o situaţie n esigură, În care

omul speră că totul va ieşi cât se poate de bine, dar se şi teme
că ar putea ieş i cât se poate de rău. De regulă, Îi face pe cei
care suferă de ea să nu se mai poată bucura de activităţi cultu­
rale, sexuale ori sociale, Îndeobşte considerat plăcute.

Chiar şi În condiţile cele mai fa vorabile, anxiosu/ rămâne

preocupat de propriile-i previziuni legate de n enorocire şi pre­
feră, uneori, să fie lăsat singur Într-o cameră.

1. Mod a l i tatea cea mai u z uală de a l i n işti pe ci neva este În­

curajarea. Anxioş i lor li se exp l i că faptu l că temeri le lor sunt
exagerate şi că even i mentele se vor desfăşura, cu s i guranţă, aşa
cum Îşi doresc ei.
 Consolările filozofiei / 9 7

2. Dar încurajarea se poate doved i cel mai nem i los antidot

al anxietăţi i . Previ zi u n i l e noastre opti m i ste Îi Iasă pe anxioşi
nepregătiţi pentru situaţia cea m ai rea care s-ar p utea ivi şi i m­
p l i că în acelaşi ti m p, În mod i n vo l untar, că ar fi o nenoroc i re
dacă se i veşte, totuşi, respectiva situaţie cea mai rea. Seneca,
mai înţelept, ne sfătui eşte să n u pierdem d i n vedere faptul că
se pot petrece şi l ucruri rele, dar precizează că e puţ i n probabi l
ca ele s ă fie atât d e rele, pe cât n e temem c ă a r putea fi .

3. Î n l una februarie an u l 63 d . C , un prieten al l u i Seneca,

L uc i l i us, fun cţionar d i n S i c i l i a, a aflat de un proces desch is îm­
potriva sa, care amen i nţa să-i pună capăt carierei şi să-i arunce
n umele În d izgraţie pentru totdeaun a. EI i-a scris fi l ozofu l u i ,
care i-a răspuns:
" T e aştepţi, poate, s ă primeşti de l a m i ne sfatu l să-ţi i magi n ez i
o ieş i re fericită ş i s ă rămâi în mrejele speranţei, dar eu t e voi
gh ida către pacea sufletească pe un alt d rum . . . Dacă vre i să
a lu n gi orice îngrijorare, acceptă ideea că lucru l de care te temi
cel mai m u lt că s-ar putea întâmpla chiar se va întâmpla."

Seneca susţ i n ea c u tărie că, de îndată ce analizăm în m od

raţional ce s-ar putea întâmpla dacă dori nţe l e noastre n u s-ar
îndep l i n i , descoperi m, aproape si gur, că p roblemele care ne
frământă nu s u n t atât de grave, încât să j ustifi ce anxietăţi l e pe
care n i le-au provocat. Luci l i us avea m otive ca să fie tri st, dar
nu ca să se lase pradă i steri ei:
" Dacă piezi procesu l , ţi s e poate întâm p l a ceva mai rău decât
să fi i tri m is undeva în exi l sau aru ncat în înch isoare? . . «Aş putea
rămâne sărac»; atu nci ai fi u n u l d i ntre atât de m u lţi . « Aş putea
fi exil at»; atu nci înch i puie-ţi că te-ai născut ch i a r în l oc u l unde
ve i fi tri m i s. <<S-ar putea să fi u întem n i ţat»; şi ce dacă ? Oare
acum eşti cu adevărat l i ber?"
Î nch isoarea şi exi l u l s u nt l ucru ri rel e, dar - şi aici rezidă
cheia argumentu l u i - nu atât de rele cât aj unsese d i s peratul de
L uci l i us să se team ă că ar fi p utut fi, Îna i nte de a-ş i cerceta cu
l uare-am i nte starea de anxietate.

4. Rez ultă de aici că persoanele avute, care se tem să n u-ş i

piardă averea, n-ar trebui consol ate n iciodată cu observaţi i de­
spre puti na probabi l itate a fal i mentu l u i lor. Ele ar treb u i să stea
 98 I ALAI N DE BOTTO N

câteva z i l e Într-o cameră frigu roasă, ţinând u n regim constând

din s upă c h i oară şi pâ i n e uscată. Seneca îş i form u l ase povaţa
i nspi rându-se de la u n u l d i ntre fi lozofi i săi preferaţi:
"Marele în văţător hedon i st Epicur avea obiceiul s ă ţ i n ă anu­
m ite d i ete, în curs u l cărora se zgârcea să-şi l in iştească foamea,
şi asta cu scopu l de a afla . . . dacă merita efortu l să ago n i seşti
mai m u lt decât îţi este necesar" .

Seneca era de părere că oamen i i bogaţi aj ung foarte repede

să înţel eagă un l ucru i m portant:
,, «Oare de această s i tuaţie a n u m e mă tem eu cu adevărat?" . . .
Î nduraţi [această sărăcie] t i m p de tre i sau patru z i l e una d u pă
a l ta, uneori chiar mai mul t. . . şi vă asigur . . . că veţi aj unge la
con cluzia că l i n i ştea sufletească a om u l u i nu depinde de zeiţa
Fortuna."

5. M u lţi romani ramanea u surprinşi, dacă n u chiar scan­

dal izati, când aflau că fi lozofu l care d ădea asemenea sfaturi
d ucea el Însuşi u n trai îndestu lat. Pe la vârsta de patruzeci de
an i, Seneca adunase dej a destu i ban i, pri n i ntermed i u l cari erei
sale pol itice, pentru a şi perm ite să c u m pere v i l e şi teren u ri .
-

Mânca b i n e şi-i p lăcea u mobi lele scum pe, mai ales mesele d i n
lem n d e ch itru, c u picioare d e fi ldeş.
E I respi n gea orice al uzie că ar fi ex istat vre u n aspect ne­
fi l ozofi c În comportam entu l său:
"Nu le mai preti ndeţi fi l ozofi lor să n u câştige ban i; n i meni nu
a condam nat înţelepciunea la sărăcie."

Şi, cu un pragmatism de-a d rept u l emoţionant:

" Dispreţu i esc orice ţine de dome n i u l Fortunei, dar, dacă m i se
oferă pos i b i l itatea o pţi u n i i, a l eg jumătatea p l i nă a poca l u l u i".

6. Nu era vorba aici de i pocrizie. Sto i ci sm u l nu recomandă

sărăcia; ne sfătu i eşte n u mai să nu ne temem de ea ş i n ic i să
n-o d i spreţui m . E I vede În bogăţie - cu un termen te hn i c -
u n productum, u n l ucru preferab i l , care nu este nici esenţi a l ,
d a r n ici o cri mă. Sto i c i i pot trăi bucurând u-se de tot atâtea
daru ri ale Fortunei ca şi cei nesăbu iţ i . Case l e l o r pot fi la fel
de i mp u n ătoare, mobi lele lor - la fel de frumoase. Ei s u nt
recun oscuţi ca fi i nd Înţel epţi d u pă u n s i ngur deta l i u , şi a n u m e
 Conso/ări/e filozofieI / 9 9

cum reacţionează dacă brusc aj u n g săraci : îşi părăsesc casa şi

servitori i fără să devi nă mân ioşi sau d i speraţi.

7. Ideea că o persoan ă înţel eaptă ar trebui să fi e În stare să

ren unţe l i n i ştită la toate daruri le Fortu nei era pretenţia cea mai
rad i cală şi mai bizară a stoicism u l u i , avâ nd În vedere faptul că
Fortuna ne oferă nu doar case ş i ban i, ci şi prieteni i, fam i l ia,
ch iar şi trupuri le noastre tot ei i le datorăm :
" Înţeleptu l nu poate pierd e n i m ic, fii n dcă are totul i n vestit În
e l Însuşi. Î nţeleptu l îşi este suficient sieşi . . . Dacă Îşi pierde o
mână d i n cauza bol i i sau În răz boi, dacă îşi pierde un och i sau '
amândoi Într-un accident oarecare, el se mu lţumeşte cu ceea
ce îi rămâne. II

Ceea ce pare abs urd, dacă n u redefi n i m ce Înţelegea Seneca

prin " m u lţum i re". N u e vorba să ne bucurăm dacă rămânem
fără un ochi, dar viaţa nu devi ne i m posi b i lă, ch iar d acă ni se
întâmplă aşa ceva. N umărul corect de och i şi de m âi n i este un
productum. Iată două exem ple ale acestei viz i u n i :
" Î nţeleptu l n u s e autod ispreţu ieşte, ch iar dacă are statura u n u i
p itic, ceea c e nu înseamnă că n u-ş i doreşte s ă fie în alt;
Î nţel eptul îşi este suficient sieşi, În sensul că poate trăi şi fără
pri ete n i , nu că şi-ar do ri să n u aibă priete n i .

8. Î nţelepci unea lui Seneca era mai m ult decât o s i mplă

teo rie. Exi lat În Cors ica, el s-a trezit brusc l ipsit de tot ceea ce
Însemn a l ux. I n sula se afla sub stăpâ n i re romană Încă d i n an u l
2 3 8 L C., dar n u s e bucurase d e benefici i le civi l izaţie i . Puţi n i
d i ntre roman i i d e pe i ns u l ă s e stabi l eau În afara celor două
col o n i i de pe coasta de est - Aleri a şi Mariana - ş i este puţin
probabi l ca lui Seneca să i se fi perm i s să locuiască În vreuna
d i ntre ele, din moment ce fi lozofu l se plângea că auzea n um a i
"cuvi nte barbare" Î n j u r, iar n u mele l u i a aj u n s să fie atri buit
u n e i construcţi i izo late d i n capătul nord i c a l i n su lei, de lângă
L uri, c unoscută Încă d i n vrem uri străvech i sub den u m i rea de
"Turn u l lui Seneca".
Cond iţi i le de viaţă de aco lo contrastau, probabi l, d u reros
de m u lt cu tra i u l de la Roma. Fostul pol i tician bogat Îi expl i ca
mamei sale, Într-o scrisoare, că reuşise să se adapteze noi lor
 1 00 / ALAI N DE BOnON

îm prej u rări, dato rită an i lor de med itaţ i i mati nale şi perioadelor
În care se h răn i se n u mai cu supă c h i oară:
" N i ciodată nu am avut încredere În Fortu na, n ici chiar at unci
când părea să-mi dea pace . Toate ace le b i n ecuvântă ri pe care
mi le-a acordat cu atâta gen erozitate - ban i, o fu ncţi e publ ică,
i nfl uen ţă - le-am pus deoparte, În tr-un l oc d i n care să mi l e
poată l u a înapoi oricând, fără s ă m ă deranjeze. A m menţi nut
căscată o prăpastie Între e l e şi m i ne, aşa Încât mi le-a luat, pur
şi s i m p l u, nu le-a smuls de la m i ne."

Senti mentul de a fi l uat p este p icior

(i) de obiectele neÎnsufle,tite

Sentimentul că dorinţele Îţi sunt batjocorite În mod inten­
ţionat, de pildă, de un creion care cade de pe masă sau de un
sertar care nu mai vrea să se deschidă. Frustrarea provocată de
obiectele neÎnsufleţite m erge mână În mână cu senzaţia că eşti
sfidat. Ele par a acţiona În aşa fel, Încât să determ ine starea de'
frustrare, scopul fiind acela de a demonstra că nu-,ti recunosc
inteligenţa ori statutul socia l, de care tu eşti conş t ien t şi la care
cei din jur subscriu.

(ii) de obiectele Însufle,tite

O suferinţă acută asemănătoare, născută din impresia că alte
persoane �ti desconsideră, În mod tacit, personalitatea.
Ajung la un hotel În Suedia şi sunt condus până la uşa
camerei mele de un angajat care se oferă să-mi care bagajel e .
"Sunt prea grele p entru un bărbat ca dumneavoastră", zâmbeş­
te el, accentuând pe cuvântul bărbat tocmai pentru a sugera
opusul. Are părul blond tipic al nordicilor (poate schior, poate
vânător de elani; În vremuri străvechi, războinic) şi o figură
 Consolările filozofiei / 1 0 1

hotărâtă. " Monsieur s e va simţi foarte bine În camera sa ", Îmi

spune. Nu-mi este clar de ce-mi spune monsieur, ştiind foarte
bine că vin de la Londra şi vorbele acestea, " se va simţi ", parcă
sună a ordin. Urarea lui se dovedeşte de-a dreptul nepotrivită
şi o dovadă a batjocurii, când descopăr, În cameră, deficienţe
gra ve: zgomotul asurzitor al circulaţiei de pe stradă, duşul care
curge şi televizorul care nu m erge.
Pe oamen ii altminteri tim izi şi liniştiţi, sentim entul că sunt
luaţi cu viclenie peste picior de către ceilalţi Îi poate face să-şi
iasă brusc din fire: să urle şi să com ită diferite acte de violenţă
- mergând până la crimă.

1 . Avem tentaţia de a crede, atu nci când ne s i m ţ i m ofen saţi,

că ceea ce ne-a j ign it chiar a avut intenţia de a face acest l ucru .
Avem înc l i n aţia de a tran sforma o frază cu propoziţii legate prin
conj uncţia şi într-una c u p ropoziţi i l e asoci ate pri n conj u n cţ i a
d u b l ă c a să, aj u ngând astfel s ă credem, Î n l o c d e : "Creion u l a
căzut de pe m asă şi eu m-am enervat", că Într-adi ns "Creion u l
a căz ut d e p e masă ca s ă m ă en erveze p e m i ne".

2 . Seneca a adu n at exemple de asemenea obses i i ale per­

secuţiei generate de obiecte neînsufleţite. Istoriile l u i Herodot
i-au furn izat u n u l d i ntre ele: Ci rus, regel e Persiei şi fondatorul
mare l u i i m peri u persa n , avea u n m i n u nat cal alb, pe care- I
Încăleca În toate bătă l i i l e. Î n primăvara anu l u i 5 3 9 î . c . , rege le
Ci rus a declarat război as i ri en i lor, cu speranţa că îş i va exti nde
te ritori i l e, şi a porn it În fruntea u nei armate n u meroase către
capitala acestora, Bab i l o n , situată pe m a l u ri le fl uviu l ui Eufrat.
Marş u l s-a desfăşu rat fără incidente, până când arm ata a aj uns
la râu l Gyn des, care izvora din lanţu l m u nţi l o r Matien ian şi se
vărsa În Ti gru . Râ ul ace l a era bi necunoscut ca fi i n d pericu los
chiar şi va ra, iar În perioada respectivă a an u l u i era tul b u re şi
Înspumat, umfl at de pl o i l e iern i i . Genera l i i l-a u sfătuit pe rege
să amâne traversarea, dar C i rus n u s-a lăsat i ntim idat şi a ordo­
nat ca râ u l să fie traversat de în dată. Şi totuşi, În t i m p ce erau
pregătite bărci le, cal ul rege l u i a a l u necat brusc şi a încercat să
treacă râ ul Înot. Curentu l a copleşit a n i m a l u l , l-a rostogo l it de
mai m u lte ori şi l-a Împi ns În ad âncuri, u nde şi-a găs it moartea.
 1 02 / ALA I N DE BOnON

C i rus era l ivid de fu rie. Râu l înd răzn i se să-i răpească tocmai
cal u l a l b, cal u l sfânt a l războ i n i cu l u i care-I trântise în ţărână pe
Cresus şi-i înspă i mântase pe greci . E I a strigat şi a bl estemat şi,
în cu l mea fu riei, a decis să se răzbune pe râu l Gyndes pentru
i n so lenţa sa. A j u rat să-I pedepsească făcându-1 atât de neputin­
cios, Încât şi o femeie să- I poată traversa, pe vi itor, fără să-şi
ude n ici m ăcar gen unch i i .
Lăsâ nd deoparte p lan urile d e exti ndere a i m peri u l u i său,
Ci rus şi-a împărţit armata În două, a marcat 1 80 de can ale m ici,
care porneau de pe fi ecare d i ntre cele d o uă mal uri ale râ u l u i
Î n d i recţi i d iferite ş i le-a ordonat soldaţi lor s ă se apuce d e săpat,
ceea ce ei au şi făcut toată vara aceea, cu mora l u l la pământ şi
pierzând orice speranţă de a-i mai învi nge rapi d pe asi rien i .
Când au te rm i n at, râu l Gyndes, od i n i oară atât d e n ăva l n ic, era
sci ndat În 360 de canale d i ferite, prin care apa se scu rgea atât
de leneşă, Încât feme i le d i n zonă se m i ra u de cum reuşeau,
Într-adevăr, să-I străbată fără să trebu iască n i ci măcar să-ş i
rid ice fu stele. C u furia domol ită astfel, rege le Persiei a ordonat
armatei sal e epu izate să-ş i rei a m arşu l înspre Bab i lon .

3 . Sen eca ad una şi exemple s i m i lare de obsesi i ale perse­

cuţi ei provocate de obiecte le însufleţite. U n u l d i ntre ele se
refe rea la guve rn atoru l roman al S i riei, Cnaeus Piso, un ge neral
viteaz, dar cu un s ufl et tu l b u rat. Atunci când u n soldat s-a întors
d i ntr-o perm i s i e fără camarad u l cu care p l ecase îm preună şi a
s p us că n u avea h abar unde se d u sese acesta, Piso a cons iderat
că toată povestea era o m i nci u n ă; el a presupus că soldatu l Îş i
omorâse coleg u l de arme şi a decis că trebui a să răspundă
pentru omor c u propria lui v i aţă.
Cel condam nat s-a j u rat că n u omorâse pe n i men i şi a im­
plorat să se facă o anchetă, dar Piso a s usţi nut că el ştia cel mai
bine şi a ordonat ca so ldat u l să fie d us fără întârziere la locul
de execuţie.
Totu şi, pe când centu rion u l Însărci nat cu execuţia se pre­
gătea să-i taie capu l condam nat u l u i , camaradu l d ispărut şi-a
făcut apariţia l a porţ i l e tabere i . Tru pele au izbucn it spontan În
aplauze, i ar centu rion u l , uşurat, a a n u lat execuţia.
Piso a suportat vestea m u lt mai prost. Auzind u ralele solda­
ţ i l o r, a si mţit În ele o bătaie de joc la adresa j udecăţi i sale. S-a
 Conso/ările filozofiei / 1 03

făcut roşu la faţă de fu rie - s-a Înfu riat În aşa hal, În cât ş i-a
chemat gărz i l e şi a ordonat ca amb i i so ldaţi să fi e executaţi -
şi cel care n u săvârşise omoru l, şi cel care n u fusese omorât.
Şi pentru că se si mţea, În momentu l acela, persec utat peste
măsură, Piso l-a condam nat la moarte şi pe centu rion, ca să le
fie tuturor În văţătură de m i nte.

4. G uvernatoru l Siriei i nterpretase, fără să ezite, apla uzele

soldaţi l o r săi ca fi i n d un sem n al dori n ţei lor de a-i subm ina l u i
autoritatea şi d e a-i pune j udecata la Îndoială. C i rus i nterp re­
tase şi el, de îndată, înecul cal u l u i săi În apele râu l u i drept cri mă.
Seneca avea o exp l i caţi e pentru asemenea erori de j ude­
cată; el vorbea despre "o anum ită m i ci me a spi ritu l u i " unor
oa men i precum Ci rus şi Piso. Î n spatele pred ispoziţiei l o r de a
anticipa insu lta se ascundea senti mentul de teamă că ar fi p utut
merita batjocura. Atunci câ nd suspectăm faptu l că suntem ţinte
potrivite pentru ofensă, n u ne ia prea m u lt timp până aj ungem
să credem că o persoană sau chiar u n l ucru oarecare i ntenţio­
nează să ne j ignească:
"Cutare n u mi-a acordat audi enţă astăzi, deşi pe alţii i-a pri m i t";
"M i-a ripostat privi ndu-mă de sus sau ch iar m i-a râs În faţă În
ti m p ce vorbeam cu el";
" N u m i-a oferit locu l de onoare, ci m-a aşezat l a cel ălalt capăt
al mesei " .

S e poate foarte bine c a motivele să fi fost abso l ut nevi n o­

vate. N u m i-a acordat o audienţă astăzi, fi i ndcă preferă să ne
Întâ l n i m săptămâna vi itoare. Mi s-a pă rut că râdea de m i ne, dar
el avea, de fapt, u n tic faci a l . N u acestea sunt primele expl i caţi i
care ne vin În m i nte, atu nci când suferim de m ici mea spi ritu l u i .

5. Treb u i e, deci , să facem Î n aşa fel, Încât să Înconj u răm

pri mele noastre i m p res i i cu u n zid de apărare şi să ne abţi nem
de a trece la acţi u n i i m p u l sive pe baza lor. Treb u i e să ne Între­
băm dacă persoana ca re n u ne-a răspuns la scrisoare Întârzie
numai pentru a ne face nouă z i l e fri pte sau d acă legăt ura de
chei pe care n-o găsi m ne-a fost cu siguranţă fu rată:
,, [Î nţe lepţi i] nu-ş i con stru iesc interp retări greşite asupra l u cru ri­
l or".
 1 04 / ALAI N DE BOTTO N

6. Iar moti v u l pentru care sunt capabi l i să n u-şi con stru iască
asemenea i nte rp retă ri a fost exp l i cat În m od i n d i rect de Seneca
Într-o scri soare către Luci l i us, În z i ua În care a dat peste un
pasaj Într-una d i ntre l ucrările fi l ozofu l u i H ecato:
" Îţi voi spune ce m-a Încântat astăzi În [scrieri l e l u i] . U rmătoa­
rel e cuvi nte: «Ce am câştigat?, mă în trebi . Am inceput să fiu
propriul meu prieten.lI Era, într-adevăr, o m are b i rui nţă . . . poţi
fi sigur că un ase me nea om este priete n u l întregii omen i ri . /I

7 . Ex istă o moda l itate s i m p l ă de a eva l ua atât m ici mea

noastră i nt e r i oară, cât şi prieten ia faţă de noi Înşi ne: ar treb u i
s ă ne pu nem la Încercare, pentru a vedea cât de b i ne rezistăm
la zgomot. Sen eca locui a l ângă o sală de g i m n astică. Pereţi i
erau s u bţiri, şi permanent era gălăgie. EI îi povestea l u i Luci l i us
despre această s ituaţie:
" I magi nează-ţi nu mai ce paietă de zgomote se rostogolesc până
la urechile mele!. . . De pi ldă, când un cetăţean vred nic face
exerciţ i i ridicând greutăţi de p l u m b, m ai a les când l u crează
d i n greu, sau doar se preface că lucrează d i n greu, ÎI aud cum
grohăie; şi de fiecare dată când îşi e l iberează răsuflarea
sacadată, îl aud gâfâind ş i scoţând şui erătu ri ascuţite. Când îm i
îndrept atenţia către un alt personaj, m a i puţin activ, care se
m u lţumeşte cu un banal masaj i eftin, aud p l esn ituri le palmelor
care Îi bu m băcesc umeri i . .. La toate acestea se mai adaugă,
d i n când În când, arestarea câte u n u i petrecăreţ sau a u n u i hoţ
de buzun are, sau gă I ăgia prod usă de bărbatul căru i a Îi pl ace
să se audă cântând în baie . . . , ţi pete l e ascuţite şi pătru n zătoare
ve n ite d i n spre camera unde se face epi latu l . . . apoi vân zătoru l
de prăj ituri, cu d iferite le l u i strigări, cârnaţaru l, cofetarul şi toţi
cei care vând În prăvă l i i l e de a l i mente.

8 . Cei care nu sunt prietenoşi cu ei înşişi cu greu pot Înţe­

lege că vânzătorul de prăj ituri strigă pentru a-şi vinde prăjiturile.
Con structoru l de la parteru l u n u i hotel d i n Roma (foto 7) parcă
se preface n umai că repară z i d u l ; i ntenţia l u i rea l ă s-ar z i ce că
este aceea de a-I deranja pe c l i entu l care În cearcă să citească
o carte În camera de la etaj ul cel mai de sus (foto 2) . Interpretare
răuvoitoare: Constructorul bate cu cioca n u l ca să mă enerveze
pe m i ne. Interpretare prietenoasă-: Constructorul bate cu cio­
can u l şi asta m ă enervează pe m i ne.
 Conso/ările filozofiei / 1 05

9. Pentru a ne păstra cal m u l pe străz i le foarte zgomotoase,

ar treb ui să ne ream i nti m Întruna că oamen i i care fac găl ăgie
habar nu au de exi stenţa noastră. Ar treb u i să clăd i m un zid de
apărare Între zgomotu l de afară şi senti mentul nostru i nterior
că ne merităm pedeapsa. N-ar trebu i să i ntroducem, În scena­
ri i l e pe care n i le con stru i m , i nterpretări pesi m i ste - care n-au
ce căuta aco lo - ale motive lor pentru care alţii se com po rtă
aşa cum se com portă. B i neînţe l es, zgom otu l n u e plăcut n ici­
odată, dar n u treb u i e să n e Înfurie:
"Afară poate fi cel mai mare balam uc, cu cond iţia să n u ne fie
tu l burată l i n iştea interi oară".
 3

Des i g u r, dacă am accepta toate frustrări l e, puţi ne rea l i zări

omeneşti însem nate ar mai avea loc. Motoru l mari i creativităţi
u mane este Întrebarea "Oare chiar aşa trebuie să fie?", d i n care
izvorăsc refo rme pol itice, descoperi ri şti i nţifi ce, rel aţ i i inter­
umane m ai bu ne, cărţi mai val o roase. Roman i i se pricepeau
foarte b i n e să respi ngă frustrări le. F i i ndcă detestau frigul iern i i,
au născocit încălz i rea camerei pe s u b podea. N u le p l ăcea n ici
să meargă pe d ru m uri p l i ne de noroi; d rept care, l e-a u pavat.
La m ij locul pri m u l u i seco l d u pă Cri stos, l ocuitori i roman i d i n
oraşu l provensa l Nîmes au hotărât c ă au nevo ie de m a i m u ltă
apă, În oraş u l lor, decât cea pe care le-o oferea natu ra, aşa că
au cheltuit o sută de m i l ioane de sesterţi pentru a constru i cel
m a i extraord i nar s imbol al rezistenţei umane faţă de statu quo.
La nord de Nîm es, lângă Uzes, i n g i nerii roman i au descoperit
o s u rsă de apă suficient de bogată pentru a a l i menta băi le ş i
fântân i l e oraş u l u i , apoi a u proiectat mod u l î n care u rma s ă fie
deviat curs u l apei pe o d i stanţă de optzeci de ki lometri , peste
m u nţi şi pri n văi , pri ntr-u n sistem de aped ucte şi ţevi subte­
ra ne. Când s-au confruntat cu defi l e u l cavernos al râul u i G ard,
ei n u s-au l ăsat învi nşi de obstaco l u l pe care n at u ra îl scotea în
calea lor: au constru it
u n aped uct masiv, cu
trei n i vele, de 3 60 de
metri l u ngime şi 4 8 de
metri înălţi me, cu o
capacitate de transport
de 3 5 . 000 de metri
cubi de apă pe zi -
în aşa fel, Încât locui­
tori i oraş u l u i Nîmes
 Consolări/e filozofiei / 1 07

să n u mai resi mtă n i ciodată frustrarea de a face baie cu prea

puţină apă.
D i n păcate, a b i l ităţ i l e m i ntale răspunzătoare de căutarea
asid uă de sol uţi i alternative sunt greu de stăpân it. Ele conti n u ă
să i n venteze scenari i de sch i m bare şi p rogres, ch i ar şi atunci
când nu există n ici o speranţă de a m od ifica real itatea. Şocuri le
prod use de anxietăţi, d u reri, u ltragi i sau j ign i ri ne aduc ami nte
că real itatea nu este aşa cum ne dori m, generând energia ne­
cesară pentru a ne u rn i să acţi onăm . Tot uşi, aceste şocuri sunt
În zadar, d acă nu reuşim să ne amel i orăm existenţa de pe urm a
lor, dacă ne pi erdem l i n i ştea sufletească fără să reuşim, Î n fel u l
acesta, s ă deviem râu ri l e; iată motiv u l pentru care Sen eca
spunea că înţelepci unea rezidă În capacitatea de a d iscern e
corect când putem modela rea l itatea d u pă voia noastră şi când
treb uie să acceptăm cu i n i m a Împăcată că n-o putem sch i m ba.
Stoici i se fol oseau de altă comparaţie cu aj utorul căreia
evocau cond iţia noastră de fi i nţe capabi l e u neori să facem
sch i m bări, chiar dacă suntem Întotdea u n a supuşi neces ităţii
exteri oare - precu m câi n i i legaţi de o căruţă care se h urd ucă
pe d ru m . Lesa n oastră este suficient de l ungă pentru a ne oferi
o an u m i tă l i bertate de m i şcare, Însă prea scurtă pentru a ne
perm ite să hoinărim În voie.
Metafora aceasta a fost form u l ată de fil ozofi i stoici Zen o şi
Chrys i ppos ş i povestită de episcopu l roman H i ppol ytus:
" Când u n câi n e este l egat de o căruţă, dacă vrea s-o u rmeze,
este tras şi merge În spatel e ei, iar m i şcăr i l e l u i spontane
coincid, În cond iţi i le date, cu neces itatea. Dar, dacă ani mal u l
n u vrea s ă u rmeze căruţa, v a f i oricum s i l it s-o facă. L a fel se
Întâmplă şi cu oame n i i : chiar dacă n u vor, sunt obl igaţi să-şi
u rmeze desti n u l . "
 1 08 / A LA I N DE BOTTO N

Câi nele îşi doreşte, în mod fi resc, să h o i n ă rească pe unde

are ch ef. Dar - sugerează metafora lui Zeno şi a lui Ch rysi p­
pos -, dacă nu poate, atunci este mai bine pentru el să alerge
În s patele căruţei, decât să fie târât şi să moară gâtuit de ea.
Deşi pri m u l i m p u l s al câi nel u i ar fi să l u pte împotriva m i şcă­
r i l o r bruşte ale căruţei În toate d i recţi i le, el n u se va al ege decât
cu suferi nţe dacă va opune rez istenţă.
Aşa cum afi rma Seneca:
" U n an i mal, cân d se l u ptă să scape de lesă, o face să se strângă
şi mai tare . . . n u exi stă n i ci un j ug atât de strâns, În cât să n u
rănească an i m a l u l m a i p u ţ i n atunci cân d acesta s e Iasă tras d e
� I , decât atun ci când s e luptă să-i opună rezistenţă. Si ngura
scăpa re de suferi nţele produse de necaz u r i l e copleş itoare este
aceea de a le suporta şi a te supune neces ităţi i . "

Pentru a red uce brutal itatea revoltei Îm potriva eve n i men­

telor care nu coi n cid cu i ntenţi i l e noastre, trebuie să ne gând i m
l a faptu l c ă n ic i n o i , oamen i i , n u trăi m n i c i odată fără a avea
o lesă În j uru l gâtu l u i . Î nţel epţii Învaţă să identifice neces itatea
şi să i se supună i m ed i at, În loc să se istovească opunând u-i-se.
U n om înţelept, cân d află că val i za i-a fost rătăcită în tra n z it,
se resem nează În câteva c l i pe În faţa acestei fatal ităţi . Seneca
povestea cum se comportase fondatorul stoicism u l u i în situaţia
În care-ş i pierd use toate b u n u ri le m ateriale:
" Când a p ri mit vestea na ufragi u l u i şi a auzit că toată Încărcă­
tura vasu l u i se scufundase, Zena a spus: «Fortu na mă provoacă
să devin un fi l ozof scutit de gre utăţi»."

Aceasta ar p utea părea o reţetă a pasivităţi i şi cal m u l ui, o

Încu raja re de a ne resem na în faţa frustrări lor care ne-ar putea
copl eş i . Ea ne-a r lăsa fără curaj u l de a constru i fie şi un apeduct
în m i n iatură, cum este cel de la Born egre, Într-o vale aflată l a
câţiva k i l ometri nord d e Pont-du-Gard, care are nu mai 1 7 metri
l u ngime şi 4 m etri înălţi me.
Seneca vrea să demonstreze, însă, ceva mai subti 1 . Este l a
fel de iraţi onal s ă acceptă m u n l u cru ca fi i nd i nevitabi l atunc i
cân d nu este, ca şi să ne revo ltăm îm potriva a ceva ce este cu
adevărat inevitabi l . Putem l a fel de uşor să greşi m acceptâ n d
ceea c e n u este necesar ş i negând posi b i l u l l a fel c a şi atu nci
când refuzăm ce este necesar şi ne dori m i m pos i bi l u l . Raţi unea
este aceea care face d i sti n cţia.
 Consolările filozofiei / 1 09

Oricare ar fi asemănări l e d i ntre noi În ş i n e şi u n câine În lesă,

noi avem un avantaj cruci al : suntem fi i nţe raţionale, În timp ce
câ inele n u este. An i m a l u l n ic i n u-şi dă seama, la încep ut, că
este l egat cu o lesă, n i ci că exi stă o legătu ră Înt re zvâcn ituri le
căruţei şi d u rerea pe care o resimte l a gât. E I este dezorientat
de sch i m bări le de di recţie, îi v i n e greu să antici peze traiectoria
căruţei, d rept care suferă Întru n a de pe urm a zdru n c i n ături l o r
d u reroase. N ouă, oame n i l o r, Î n sch i mb, raţi u nea ne perm ite să
antici păm cu precizie dru m u l pe care-I va u rma căruţa n oastră,
ceea ce ne oferă o şansă, u n ică pri ntre fi i nţele v i i , de a ne spori
senti mentu l l i bertăţi i , as igu rând u-ne că există u n spaţi u de m i ş­
care sufi cient Între noi Înşine şi n eces itate. Raţi u nea ne perm ite
să determ i năm dacă şi când dori nţele noastre se afl ă într-u n
confl i ct i reversibi l cu rea l itatea şi a p o i ne cere să ne supunem
de bună voie necesităţ i i , chi ar dacă ne si mţi m furioşi sau
amărâţi . S-ar putea să nu avem pute rea de a modifica a n u m ite
even i mente, dar ne păstrăm l i bertatea de a opta pentru o
a n u m ită atitud ine faţă de ele şi tocmai În acceptarea spontană
a necesităţii se regăseşte l ibertatea noastră specifică.
Î n l un a februarie a ' a n u l u i 62 d.C., Seneca s-a confruntat cu
rea l i tatea i nevitabi l ă. N ero a Încetat să mai asculte de bătrân u l
său preceptor, p e care l-a a l un gat d e lângă e l , a încurajat ca­
l o m n ierea sa la Curtea i m perială şi a n um it un prefect pretorian
setos de sânge, un anume Ofon i u s Tigel l i n us, care să-I as iste
pe îm părat în sati sfacerea gustu l u i său pentru om oru ri făptu ite
la întâmplare şi cruz ime sexuală. V i rginele erau l uate cu forţa
de pe străzi le Romei şi ad use În apartamentele împăratu l u i .
Soţi i l e senatori lor erau obl igate s ă participe la orgi i ş i s ă as i ste
la uciderea bărbaţi lor l o r. Nero hoi n ărea noaptea pri n oraş
degh izat într-un cetăţean de rând şi tăia gâturile trecători lor pe
străduţel e l ătura l n ice. S-a îndrăgostit de un tânăr pe care şi l-ar
fi dorit femeie, d rept care l-a castrat şi a orga n izat un s i m u l acru
de ceremon ie de n u ntă. Rom a n i i gl umeau cu amărăc i une,
spunând că vieţ i l e l or ar fi fost mai suportabi l e dacă tatăl l u i
Nero, Domiti us, s-ar fi căsătorit c u o "femeie" de fel u l acela.
Ştii n d că se afla Într-o mare pri mej die, Seneca a Încercat să se
îndepărteze de Curte ş i să rămână retras, În vi l a sa din afara
Rom e i . De două ori şi-a Îna i ntat dem isia şi de tot atâtea ori
Nero l-a refuzat, îmbrăţişâ nd u-1 strâns şi j u rând că mai degrabă
1 1 0 / A LA I N DE B OTTO N

ar fi m u rit el însuşi, decât să-i facă rău i u bitu l u i său preceptor.

N i m i c d i n experi enţa sa de viaţă de până atunci n u-i perm itea
l u i Seneca să creadă în asemenea prom i s i u n i .
EI ş i-a găsit refugi u l Î n fi lozofie. N u putea scăpa d e Nero şi
raţi u nea îi d i cta să accepte acel ceva de care nu p utea scăpa.
Î n cu rs u l u n o r an i care au fost, probab i l , greu de suportat d i n
cauza anxietăţi i, Seneca s-a ded i cat stud i u l ui n atu ri i . A început
să scrie o carte despre Pământ şi planete. A pri vit ceru l nesfârşit
şi constelaţi i l e acestuia, a cercetat m area nemărgi n ită şi m u nţi i
semeţi . A observat scânteieri le fulgerelor şi a făcut spec u l aţi i cu
privi re la originea lor:
"Săgeata fu l geru l u i este un foc care a fost com pri mat şi azvâ rlit
violent. U neori, când l uăm apă În căuşu l pal melor, dacă strân­
gem palmele brusc, apa ţâşneşte ca d intr-o cişmea. I magi n ati-vă
că sus, pri ntre nori, se întâ m p l ă ceva asemănător. Spaţ i u l l i m i­
tat d i ntre nori i comprimati împi nge cu putere aeru l aflat între
"
ei şi, d i n ca uza acestei p res i u ni, aeru l i a foc ş i este azvâ rl it ca
d i ntr-o praştie."

A stud iat cutre m u rele şi a aj u n s la conc l uzia că ele erau

generate de ae rul b locat În i nteriorul pământu l u i, care Îşi caută
o cale de a răzbate la suprafaţă, ca un fel de flatulenţă geologică:
" Pri ntre argumentele care demonstrează că mi şcarea aeru l u i
determ i n ă cutre m u re l e, iată u n u l p e care nu treb uie s ă ez ităm
de a-I scoate În evidenţă : du pă ce o zdrunci năt u ră teri b i l ă Îşi
dezl ănţu ie fu ria asupra oraşelor ş i ţă ri lor întregi, ea n u mai
p oate fi u rmată de n i ci una l a fel de puternică. D u pă şocu l ce l
mare, urmează n u mai cutremure mai b lânde, fi in dcă pri m u l,
datorită i nte nsităţi i sale mai mari, a creat o ieşire pe ntru aerul
care se l u pta să răzbată l a suprafaţă ."

Nu conta faptu l că şti i nţa l u i Seneca era greşi tă; m u l t mai

i m portant era că u n bărbat a cărui viaţă se putea sfârş i În orice
moment, d i n cauza capric i i lor u n u i Împărat ucigaş, părea să-ş i
găsească o absol ută uşurare În spectacol u l naturi i - poate şi
fi i ndcă p uterea fenomenelor naturale ne rea m i nteşte de tot
ceea ce n u avem putere să sch i m băm, de tot ceea ce su ntem
s i l iţi să acceptăm . Gheţa ri i, vu lcan i i , cutremurele şi u raganele
s u nt s i m bo l u ri i m pres ionante ale l ucruri lor care n e depăşesc.
Lumea În care trăi m ne Învaţă să cred em că ne p utem mod i fica
 Consolările filozofiei / 1 1 1

desti n ul ori când dori m , sperând sau Îngrijorând u-ne În fun cţie
de situaţi e. Zbuci u m u l etern şi nepăsător al val u ri l o r ocea n u l u i
sau zborul cometelor p e ceru l nopţi i ne arată cu forţa evidenţei
că există forţe abso l ut i nd iferente la dori nţele noastre. I nd ife­
renţa nu este apanaj u l n aturi i; şi oamen i i pot asmuţi puteri oarbe
asupra semen i lor lor, însă natura ne oferă cea m a i el egantă
lecţie asupra i n evitab i l u l u i căru i a trebui e să ne s u p u n e m :
" I arna ad uce c u e a vremea geroasă; drept care, tre m u răm de
frig. Vara se Întoarce cu că l d u ri l e ei; d rept ca re, transpi răm.
Cl ima sch i mbătoare ne afectează sănătatea; drept care, ne îm­
bol năvim. Î n a n u m ite l ocu ri, putem da peste a n i m a l e să l batice
sau peste oameni mai destructivi decât orice fiară . . . N u putem
sch i m ba această ord i n e a l ucru r i l or . . . această l ege [a Natu r i i }
treb uie s-o accepte s ufletele noastre, s-o urmeze, să i se su pu­
nă . . . Ceea ce nu poţi sch i m ba, este mai b i ne să su porţi . "

Seneca a început să scri e la cartea sa despre natu ră i med iat

după ce şi-a Înai ntat p r i m a dem isie de l a C u rtea l u i Nero. Trei
a n i a avut la d i spoziţie. Apoi, În l u n a apri l i e a an u l u i 65 d . C ,
a fost descoperit com pl otul l u i Pisa împotriva împăratu l u i şi
u n centu rion şi-a făcut apariţia la poarta vi lei fi lozofu l u i . Acesta
era pregătit. Soţia sa Pau l i na, cea cu sân ul dezgolit, şi servitoa­
rele ei vor fi izbucnit În l acri m i , dar Seneca învăţase să urmeze
supus căruţa şi ş i-a tăiat venele fără să protesteze. Aşa cum îi
reami ntise Marciei cân d aceasta îl p ierd use pe fi u l ei Meti l i us:
" La ce bun să vărsă m l acri m i În a n u m ite momente a l e vieţi i ?
Î ntreaga viaţă cere lacri m i . "

Quid opus est pa rtes deflerer? Tata fleb ilis vita est.
 IV

Consolare
pentru
nepotrivire
 1

După secole de neglijare, u neori de osti l itate, d u pă ce a fost

împrăştiată şi arsă şi a supravieţuit n u mai În vers i u n i i n com­
plete pri n bec i u ri le şi bibl ioteci le mănăsti ri l or, înţelepci unea
G reciei şi a Romei antice a reve n i t tri umfătoare la loc de cinste
în seco l u l XVI . Î n rân d u ri l e e l i telor i n telectuale d i n Eu ropa, s-a
format un consens potrivit căru ia cea mai rafi nată gând i re pe
care a cu noscut-o vreodată omen i rea a fost zăm isl ită de m i nţi le
câtorva gen i i din cetăţi l e-state ale G reciei şi ale pen i ns u l e i
ital ice, în peri oada cupri nsă între construi rea Partenon u l u i şi
jefu i rea Romei - şi că n u ex ista i m perativ mai stri ngent pentru
oamen i i educaţi, decât acela de a se fam i l ia riza cu bogăţia
operelor respective. Au fost com p i late ed iţi i noi şi cât mai cu­
prinzătoare ale scrieri l o r l ui Platon, Lu creţ i u, Seneca, Aristotel,
Catu l, Longi n, Cicero şi alţi i, precu m şi antologi i - Apoph­
thegmata şi Adagiife l u i Erasm us, Sentenţele l u i Stobeus, Epis­
tolele de Aur ale l u i Antonio de G uevara şi Învăţătura onorabilă
a l u i Petrus Cri n itus - d i n texte le u nor clasici răspând ite pri n
b i b l i otecile Întregi i Europe.
Î n s ud-vestul Franţei, pe
cul mea u n u i deal îm păd u­
rit, situat l a 50 de ki lometri
est de Bordeaux, se Înălţa
u n m i n u nat castel de piatră
gal benă, cu acoperişuri de
culoare roşu-închis.
Acolo îşi avea locui nţa
un nob i l Între două vârste,
cu soţia sa F ran�oi se, cu
fi ica sa Leonor, cu servitori i
şi a n i malele lor de cu rte -
orătă n i i, capre, câi n i ş i cai .
 1 1 6 / ALA I N DE BOTTO N

B u n i cul l u i M ichel de Montaigne c u m pă rase proprietatea În

1 4 77, d i n profitu rile afacerii de fa m i l i e cu peşte sărat; tatăl său
adăugase câteva ari p i şi ext i n sese teren u l cu ltivat, iar apoi fi u l
s e În grij ise de e a de la vârsta d e treizeci şi cinci de an i, deşi
era prea puţ i n i nteresat de adm i n istrarea gospodăriei şi nu se
pri cepea mai de loc la agricu ltu ră ("abia dacă şti u să deosebesc
"
verzele de salate ) .
EI prefera să-şi petreacă t i m p u l
într-o b i b l i otecă c i rculară, situată
la etaj u l al trei lea al u n u ia d i ntre
tu rn u r i le de colţ ale castel u l u i : ..
• _ -0.-
0 0
,"-

" Î m i petrec ce le m a i m u lte zi le

d i n viaţă acolo - şi cele mai - f"
o� I
m u lte ore În fiecare z i " . : �

B i bl ioteca avea trei fe restre

(cu ceea ce Montai g n e descria ca
fi i nd " n i şte ved eri s p l e n d i de, ne­
sti n gherite de n i m ic"), u n b i rou,
u n scaun şi, aranjate pe cinci rân­
duri de rafturi în sem icerc, circa o m ie de vol ume de fi lozofie,
istorie, poezi e şi re l igie. Aici a citit Mon taigne d i scurs u l ferm
al l u i Socrate ("om u l ce l mai înţelept care a trăit vreodată"),
ad resat j u raţi lor nerăbdători d i n Atena, într-o ed iţie în l i mba
lati n ă a textelor l u i P l aton, trad use de Mars i l i o Fici no; tot aici
a citit v i z i u nea l u i Epicur despre fericire, În Vieţile l u i D i ogene
Laertios, şi poem u l De rerum natura al l u i Lucreţi u, ed itat de
Denys Lam b i n în 1 5 63; şi aici l-a citit şi l-a recitit pe Seneca
(u n autor care " se potriveşte izbitor cu tem peram entu l meu"),
Într-o nouă culegere a operelor sale, ti părită l a S asel În 1 5 5 7.
Montaigne fusese i n iţiat În clasici Încă de la o vârstă fragedă.
Î nvăţase l at i n a ca primă l im bă. Pe la şapte sau opt a n i, citise
Metamorfozele l u i Ovi d i u . Î nai nte de a îm p l i n i şaisprezece a n i ,
Îş i cumpărase o ed iţie a scrieri lor l u i Vergi l i u şi cunoştea p e d e
rost Eneida, c a şi pe Terenţi u, Plaut şi Comentariile l u i Cezar.
Ş i era Într-atât devotat cărţ i l or, Încât, d upă ce a l ucrat pe post
de con s i l ier la Parl amentul de la B o rdeaux ti mp de treispre­
zece a n i , s-a retras cu gân d u l de a l i se ded ica pe de-a întreg u l .
Cititul era m â n gâierea vieţi i sale:
 Consolări le filozofiei / 1 1 7

" Mă consol ează în s i ngu rătatea mea; îmi i a de pe umeri povara

u nei trândăv i i p l i ctisitoa re şi mă poate scăpa, În orice mo me nt,
de o co mpan ie s u părătoare. Î m i al i n ă j u ngh i u ri l e durerii,
atu nci când d u rerea n u e d i n ca le-afară de putern ică şi cople­
ş itoa re. Ca să u it de gând u ri l e posace, nu am nevoie decât de
că rţi.'1

Raftu ri le b i b l i otec i i , care pres u p u n o adm i raţie nemărg i n ită

pentru tărâ m u l gân d i ri i , n u s p u n, însă, totu l . Viz itatoru l treb u ia
să aru nce o privi re mai atentă pri n b i b l i otecă, să se aşeze În
m ij loc u l Încăperi i şi să-ş i lase cap u l pe spate: la m ij locu l an i lor
1 5 70, Montaigne a pus să i se graveze pe gri nz i l e de lem n un
şir de c i n cizeci şi şapte de scurte i nscripţ i i cu citate extrase d i n
B i b l i e ş i d i n clasici, iar acestea lăsau loc u n o r rezerve se ri oase
cu privi re la benefici i l e raţi u n i i :
" Cea mai fe ricită viaţă este aceea l i psită d e gând i re" (S ofoc le);
"Ai văz ut vreodată un om care se crede înţel ept? Ai mai mu lte
de sperat de la un nebun, decât de la el" (Pilde);
" N i mic nu e cert, afară de i ncertitudi ne, şi n i m i c mai nefericit
ş i mai mândru decât om u l " (P l i n i u);
"Toate s u nt mult prea compl icate pentru ca oame n i i să l e poată
înţelege" (Ec/eziastu/).

F i lozofi i antici credeau că puterea de a raţiona le poate oferi

oame n i lor o fer i c i re şi o măreţie i nacces i b i l e a ltor vieţuitoare.
Raţi unea ne perm ite să ne controlăm pas i u n i le şi să corectăm
falsele i m p resi i generate de i n st i n cte. Raţi u nea îmbl ânzeşte
n evoi le săl bati ce a l e trup u l u i şi ne con d uce înspre o re laţie
ech i l i brată cu nevo i le noastre de h rană şi sex. Raţi u nea este o
u nealtă sofi sti cată, aproape d ivină, care ne perm ite să stăpân i m
l ume�.�� f'(ig,illblfit�� ş i pe noi înşi ne.
....
1 1 8 / ALAIN DE BOTTON

Î n Discuţiile de la Tusculum, d i n care exista un exem plar În

b i b l i oteca de formă c i rculară, Cicero ad ucea l aude avantajelor
m unci i i ntel ectua l e:
" N u există preocupare mai du lce decât stud i u l ; el este m ij l o-
cu l prin care ne facem cunoscute, câtă vreme ne mai aflăm
Încă pe ·'u mea aceasta, i nfi n itatea materiei, măreţia co losală a
n aturii - a ce ruri l o r, a pământuri lor şi a mări l or. Stud i u l ne
Învaţă p i oşenia, m oderaţ ia, mări n i m ia; ne smu lge sufl etele d i n
beznă şi ne Învaţă toate l ucru ri l e - cel e de s u s ş i ce le d e jos,
ce le di ntâi, cel e d i n urmă şi tot ce se afl ă Între ele; studi ul ne
oferă m ij l oacele pri n care putem duce o vi aţă bună şi feric ită;
ne Învaţă cum să ne ducem vi aţa fără nemu lţumi re ş i supărare."

Deşi avea o m ie de cărţi ş i pri m i se o rafi nată ed ucaţie c l a-

sică, această l a udă l-a contrariat atât de tare pe Mo ntaigne -
ea contrazi cea atât d e flagrant spiritul citatelor de pe gri n z i le
b i b l i otecii -, Încât i nd ignarea l u i s-a expri mat cu o ferocitate
ati pică:
" O m u l e o fi i nţă nenorocită . . . ascu ltaţi-I cum se l audă . . . Parcă
descri e caracteristic i l e D u m nezeu l u i etern şi atotputernic! În
practică, m i i de femei uşti au trăit În satele l o r vieţi mai blânde,
mai paşnice ş i mai stato rn ice decât [Cicero] . "

F i l ozofu l roman trecuse cu vederea faptu l c ă majoritatea

învăţaţi lor trăiau m a i m u lt decât nefericiţi; arogant cum era, el
nu l uase În seam ă necazu ri le Îngrozitoare care le-au fost h ără­
zite oamen i lor - mai m u lt decât tuturor celorla lte fii nţe v i i -,
necazuri care ne pot determ i na, În m omentele cele mai grele,
să regretăm că n u ne-a m născut fu rnici sau broaşte ţestoase.
Sau capre. Am găsit această capră În curtea u nei ferme, la
câţiva kilometri depărtare d e caste l u l lui Montaigne, În sătucu l
Les Gauchers.
 Consolările filozofiei / 1 1 9

Ea n u a citit n i ciod ată Discuţiile de la Tusculum sau tratatu l

Despre legi ale l u i Cicero. Ş i totuşi, părea m u lţum ită, ron ţă i n d
ici-col o frunze de salată, scutu rând d i n cap d i n când în când,
ca o băbuţă care îşi arată n e m u l ţu m i rea pe tăcute. Era o exis­
tenţă de invid iat.
Montaigne a remarcat şi el - şi a scris des pre - avantajele
de a d uce o viaţă de a n i m a l , ş i n u de fi inţă u mană gând itoare,
cu o b i b l i otecă i mensă. An imalele şti u d i n i nsti n ct cum să se
trateze când sunt bol nave: caprele deosebesc frăs i n el ul d i ntr-o
m ie de alte plante dacă sunt răn ite, broaştele ţestoase caută
automat măgh i ran cân d s u nt m uşcate de vipere, iar berzele se
p ri cep să-ş i apl ice cl isme cu apă să rată. D i m potrivă, oamen i i
sunt nevoiţi s ă apeleze l a n i şte doctori costi s itori ş i nepri cepuţi
(d u l ăpioarele de m ed i camente erau p l i n e de reţete absu rde:
" u ri nă de şopârl ă, excremente de el efant, fi catu l u nei cârtiţe,
sânge l ăsat de sub ari pa d reaptă a u n u i porumbel al b, iar pentru
aceia d i ntre noi ch i n uiţi de crize de col i ci, rahat măci nat d e
şobo lan") .
Ş i apoi, an i malele înţeleg d i n i n sti nct idei compl exe, fără
să m a i Înd u re perioade l u n gi de stud i u . Ton u l poate deve n i
În m od spo ntan expert Î n astro l ogie: " O r i u n d e s-ar afl a când
Îi s u rpri nde so lstiţi u l de iarnă, aco l o rămân până l a următoru l
ech i nox", scria M o n ta i g n e . Peşti i d i n această specie Înţel eg
ş i geom etria ş i aritmet i ca, d i n m oment ce În oată îm p re u nă,
În gru p u ri de forma unui cub perfect: " Dacă n umeri peşti i afl aţi
pe o l i n i e, şti i câţi se afl ă În tot bancul, pentru că aceeaşi cifră
i n d i că şi adâncimea, şi l ăţi mea, şi l ungi mea bancu l u i ". Câi n i i
dovedesc o Înţelegere Înn ăscută a log i c i i d ialectale. Monta igne
a m i ntea de u n câi n e care, căutându-ş i stăpâ n u l , aj unsese l a o
răscruce de trei d ru m u ri . Î ntâi privi se În l ungul u n u i d rum, apoi
În l un g u l cel u i de-a l doi lea, şi, În cele d i n urm ă, o l uase la fugă
pe cel de-al tre i l ea, trăgând concl uzia că pe acel a trebu i a să-I
fi ales şi stăpânul său :
)ată o di alectică pură: câ inele s-a folosit d e propoz iţi i d i sj u nc­
tive şi copulative ca să enumere corect părţi le. Ce contează
dacă a Învăţat toate acestea de u n u l si ngur, sa u din Dialectica
l u i G eorgios d i n Trapez u nt?"
 1 20 / ALA I N DE BOTTON

An imalele ne Întrec adeseori şi În ceea ce priveşte i u b i rea.

Montaigne c itea cu i nv i d ie despre un elefant care se Înd răgos­
tise de o flo răreasă d i n Alexandria. Când era dus pri n piaţă, ştia
să-şi strecoare trompa ridată În decolteul ei şi să-i maseze sân i i
c u o dexteritate d e care n i ci u n o m n-ar fi fost capab i l .
Ş i , fără n i ci un efort, ce l mai u m i l a n i m a l d e cu rte î i poate
întrece în detaşare fi lozofică pe cei mai înţel epţi gânditori ai
Antich ităţi i . F i l ozofu l grec Pyrrh o căl ătorea odată pe o corabie
care a i ntrat într-o fu rtună cu m p l ită. Toţi pasagerii din j urul lui
au i ntrat În pan i că, temând u-se că val u r i l e dezl ănţu ite avea u
să zd robea scă vas u l l o r fragi l . U n si ngur că lător nu şi-a pierd ut
cal m u l, ci a rămas aşezat cumi nte Într-u n co lţ, arborând o m i nă
l i n iştită pe ch i p - u n porc:
" Să Îndrăz n i m oare să tragem concl uzia că avantaj u l raţi u n i i
( p e care o rid icăm Î n s lăvi ş i d i n pricina căreia ne consideră m
d o m n i ş i stăpâni a i întregi i creaţi i) ne-a fost d a t n u mai pentru
a ne ch i n u i ? La ce bun cunoaşterea, dacă, de d ragu l ei, ne
p ierdem ca l m u l şi l i n iştea de care ne-am bucura fără ea şi dacă
ne ad uce într-o stare mai rea decât cea a porcu l u i l u i Pyrrho?"

E d i scutabi l dacă m i ntea ne oferă ceva pentru care Îi putem

fi recu noscători :
" Di n cauza ei avem parte de nestato rn icie, de ez ita re, de În­
doia la, de d u rere, de s u perstiţie, de grij i În legătură cu vi itorul
(ch iar şi d u pă moarte), de amb iţie, de lăcomie, de geloz i e, de
i n v i d ie, de pofte nestăpâ n i te, nebuneşti şi de neîmb lânz it, de
războaie, de m i nci ună, de trădare, de bâ rfă şi de curiozitate.
Ne mândrim cu raţi u n ea noastră onestă şi l ogică şi cu capaci­
tatea noastră de a j u deca ş i de a cunoaşte, dar am p l ătit pentru
"
ele un preţ fără îndoia lă exagerat.

Dacă ar fi avut de ales, probabi l că Montaigne n u ar fi ales,

pân ă la u rm ă, să trăiască sub forma unei capre - dar asta
n umai În u l t i m ă i n stanţă. Ci cero înfăţi şase ch i p u l bi nevoitor al
raţi u n i i . După şaisprezece seco le, Montaigne a fost acela care
i-a înfăţişat reversu l :
" Dacă afl ăm că a m spus ori a m făcut o prostie, n u înseamnă
n i m ic; trebu i e să învăţăm o lecţ ie mai cuprinzătoare ş i mai i m­
portantă: ca nu suntem decât nişte capete seci",
 Conso/ările filozofiei / 1 2 1

cele m a i seci capete d intre toate doved i nd u-se fi l ozofi i precum

C i cero, care n u au avut n i ci odată n i ci cea mai m ică băn u ială
că ar putea fi aşa ceva. Î n crederea n ej ustifi cată În raţi u ne a fost
s u rsa prostiei - şi, prin ri coşeu, şi a nepotrivi ri i .
L a adăpostul grinzi l o r sale i nscripţionate, Montaigne a sch i­
ţat u n alt fel de fi l ozofie, care recu noştea cât de departe suntem
de fi i nţele seni n e şi raţionale cu care maj oritatea gânditori lor
antici preti ndeau că ne i dentifi căm. Cei mai m ulţi d i ntre noi
s untem n işte suflete isteri ce şi demente, vu lgare ş i agitate, prin
comparaţi e cu care an i malele sunt, În m u lte privi nţe, exemple
de săn ătate şi virtute - o rea l itate n efericită, pe care fi lozofia
se vede o b l i gată s-o reflecte, dar foarte rar şi face acest l ucru :
"Vi ata noastră este În parte nebunie, Î n parte Înţelepciune: ori­
cine scr ie despre ea numai la mod u l respectuos şi d u pă regulă
om ite mai m u l t de j u m ătate".

Şi totuşi, dacă n e-am accepta slăbici u n i le şi am Înceta să

preti ndem că avem o superio ritate care ne l i pseşte, am aj unge
să descoperi m - În fi lozofia generoasă, mântuitoare a l u i
Montaign e - că, până l a u rmă, găsi m locul care n i se potri­
veşte, În fel u l n ostru caracteristic, j umătate Înţel ept, j um ătate
prostesc.
 2

Despre nepotrivi rea sexuală

Mare problemă este să ai ş i trup, şi m i nte, fi i ndcă cel di ntâi

contrastează aproape monstruos cu demn itatea ş i i ntel igenţea
celei de-a doua. Tru p u l nostru m i roase, doare, atârnă, p u lsează,
tremură şi îmbătrâneşte. Ne obl i gă să tragem vânturi şi râgâiel i,
să ren unţăm la plan u ri Înţelepte pentru a n e Înti nde În pat
alătu ri de alte persoane, as udând şi scoţând sunete putern ice,
care a m i ntesc de urletele coi oţ i l o r când se strigă u n u l pe altu l
de-a l ungul şi de-a latul pustietăţi l o r sterpe ale deşerturi lor
a mericane. Tru p u l ne ţin m i n tea ostatică, la cherem u l pofte lor
şi al ritm u ri l or l u i . Î ntreaga noastră perspectivă as upra vieţ i i se
poate schi m ba d i n ca uza d i gesti ei de d upă u n prânz copi os.
" Mă s i mt o cu totu l altă persoană Înai nte şi d u p ă masă", era de
acord Montaigne:
" Când săn ătatea şi z i ua Însorită Î m i zâmbesc, sunt nespus de
vesel; de Îndată ce-m i creşte o unghie În carne, sunt i ritat, sunt
prost-d ispus ş i n u se poate vorbi cu m i ne".

N i ci ce i mai mari fil ozofi nu au fost cruţaţi de u m i l i rea

tru pească. " Î nch i p u iţi-vi-I pe Platon doborât de epi l epsie sau
de apop lexie - ne propune Montaigne -, apoi provocaţi-I să
le ceară aj utoru l tuturor acelor nobi le şi splendide facultăţi ale
"
sufl etul u i . Sau să ne i maginăm că, În m ij locu l u n u i banchet,
Platon ar s i mţi nevoi a să tragă un vânt:
" Sfi ncteru l acela care serveşte la uşurarea stomacu l u i are d i la­
taţii ş i contracţ i i proprii, independente de dorinţele noastre,
sa u chiar opuse acestora".
 Consolările filozofiei / 1 2 3

Mo ntaigne auz ise vorbind u-se despre un om capabi l să tragă

vânturi d u pă vo i e şi ca re p utea aranja o secve nţă de vânturi
În aşa fel , Încât să acompan ieze ritmi c o poezie, dar o astfel de
măiestrie n u contrazi cea observaţia sa generală că trupul ne
dom i nă m i ntea şi că sfi n cteru l respectiv este " p rofun d i n d i scret
şi ned isci p l i nat" . Monta igne auzi se vorb i n d u-se ch iar despre
cazul tragic al u n u i dos "atât de fu rtunos şi de neciop l it, că ş i-a
obligat stăpân ul să tragă vânturi În mod constant şi fără zăbavă
ti m p de patruzeci de a n i , d ucân d u-I astfel d rept la groapă".
Nu e de m i rare că suntem, u neori, ispitiţi să nu recunoaştem
coexi stenţa n oastră dezagreabi lă, j ignitoare, cu aceste orifici i .
Montaigne a cunoscut o femeie care, fi i nd m a i m ult decât
conştientă de rep u l s ivitatea sistem u l ui ei d i gestiv, a Încercat să
trăiască de parcă nu ar fi avut aşa ceva:
,, [Această] doamnă (di ntre ce le mai măreţe) . . . este şi ea de pă­
rere că mestecatu l d isto rsionează ch ipul, red ucând m u lt graţi a
şi fru m useţea fem eii; drept care, c â n d i s e face foame, evită să
apară În p u b l ic. Şi cunosc un bărbat care nu poate să supo rte
să vadă oamen i i mâncând sa u să fi e văz ut mâncând de către
cei l alţi : el evită orice com pan ie ch iar mai m u lt atunci când îşi
u m ple bu rta, decât atunci când ş i-o deşartă. "

Montaigne a cu noscut bărbaţi atât de copleşiţi de dori nţele

sexuale, Încât au scăpat de ch i n castrând u-se. Alţi i a u Încercat
să-ş i s u prime poftel e apl i când comprese cu zăpadă şi oţet pe
testicu lele năbădăioase. Î m păratul Maxim i l ian, fi i nd conştient
d e existenta u n u i confl i ct între faptu l de a fi rege şi ace l a de
a avea trup, a ordonat ca n i men i să n u-I vadă vreodată dez­
brăcat, mai cu seamă de la ta l i e În jos. EI a cerut În m od expres
în testament să fi e îngropat În izmene de i n . "Ar fi trebuit să
adauge un cod i c i l - notează Montaigne - cum că izmenele
să-i fie trase pe el de cineva l egat la ochi ."
Oricât de m u lt ne-ar tenta asemenea m ăsuri rad i ca l e, fi l o­
zofia l u i Montaigne este u n a a reco n ci l ieri i : "Cel mai groso lan
di ntre defecte le n oastre este că ne d ispreţu i m pe noi înş i ne".
Decât să Încercăm să ne tăi em În două, mai b i ne am Înceta să
ne războ i m cu învel i ş u l nostru corpora l , care ne d ă atâtea bătăi
de cap, şi am Încerca să-I acceptăm ca pe u na d i ntre real ităţi l e
i n evitabi le a le con d iţiei noastre, n ici foarte Îngrozitoare, n ici
foarte u m i l itoare.
 1 24 / ALAIN DE B OTTO N

Î n vara a n u l u i 1 9 9 3 , L. şi cu m i ne am petrecut o scurtă va­

ca nţă În nord u l Portuga l i e i . Am căl ătorit pri n satele d i n M i n ho,
apoi am mers pen tru câteva z i le la sud de Viana do Castelo.
Acol o, În u ltima seară a scurtei n oastre vacanţe, Într-un h otelaş
cu vedere la mare, am real izat - fără n ici un avertisment pre­
alab i l - că n u mai puteam face amor. Mai m u lt ca sigu r că n u
a ş fi putut depăşi această experienţă, darm ite să m a i şi vorbesc
despre ea, dacă n-aş fi citit, câteva l u n i Înai nte de a merge În
Portugal ia, capito l u l douăzeci şi u n u d i n vol u m u l Întâi al Eseuri­
lor l u i Monta igne.
Autoru l povestea acol o că un prieten a l său auz ise pe cineva
în cercând să exp l k e cum Îşi pierd u se erecţia tocmai când se
p regătea să penetreze o femeie. Ruşi n ea acestei detumescenţe
îl afectase pe priete n u l l u i Montaigne atât de tare, Încât cu
proxi ma ocazie când aj u n sese În pat cu o fem eie, nu reuşise
să şi-o scoată d i n m i nte, iar tea ma să n u cadă victimă aceleiaşi
catastrofe ÎI n ăpăd ise atât de putern i c, Încât propri u l său pen is
refuzase să se mai Întărească. De atu n ci, oricât de m u lt şi-ar fi
dorit o femeie, n u m a i re uşea să obţi n ă o erecţie, iar am i nti rea
u m i l itoare a fiecărei nereuşite ÎI h ărţuia ş i-I t i ran iza d i n ce În ce
mai viguros.
Prieten u l l u i Montaign e deven ise i m potent fi i ndcă nu mai
reuşea să-ş i recapete contro l u l raţiona l de nestrăm utat as upra
pen i s u l u i său, ceea ce pres u p u n ea e l a fi o trăsătură i n d ispen­
sab i lă a bărbăţiei norm a l e. Montaigne n u dădea v i na pe pen is:
" Î n afara i m potenţei adevărate, n i ciodată n u mai eşti i n capabi l,
dacă eşti capabi l s-o faci măcar o dată " . De vină erau ideea ob­
ses ivă că o m u l deţin e u n contro l m i nta l absol ut as u p ra trupu l u i
său şi oroarea de a s e Îndepărta de acest portret a l n ormal ităţi i
- acestea n u-i perm itea u bărbatu l u i să a i bă erecţie. So l uţia era
aceea de a reface port retu l ; acceptân d că e pos i b i l să-ţi p ierz i
contro l u l as upra pen isu l u i d rept o posi bi l itate nevin ovată În
cursul actu l u i sexual, poţi reuşi să preîntâm pi n i apariţia aces­
teia - d u pă cum a descoperit, Într-un târz i u, bărbat u l cel păţit.
Aj uns În pat cu o femeie, el s-a străd u it şi
" . . . a rec u n oscut d i n a inte c ă era l o v i t de această i nfi rm itate ş i
a vorbit d esch i s despre acest l ucru, d is i pând astfel ten s i u n ea
d i n sufletu l său. Ducând u-şi boa la ca pe ceva de aşteptat, sen­
timentu l de con strângere s-a d i m i n u at şi nu l-a mai îm povărat
Într-atât. /I
 Consolările filozofiei / 1 2 5

S i nceritatea l u i Montaigne a perm is d i s i parea tensi u n i i şi

din sufletul cititoru l u i său . Toan ele neaşteptate ale pen is u l ui
au fost scoase d i n ascunziş uri le tenebroase ale ruşi n i i i nexpri­
mab i l e şi regândite cu och i u l l umesc, i m un la şocuri , al fi lozo­
fu l u i pe ca re n u-I scârbeşte n i m i c d i n ce le trupeşti . Senti mentu l
de c u l pabi l itate personală s-a d i m i n uat pri n ceea ce Montai gne
descrie ca fi i nd :
" Neascu ltarea [suverană] a acestu i măd u lar care s e năpusteşte
ina i n te atât de inoportun când n u vrem şi care ne dezamăgeşte
"
atât de i n o port u n când avem cea mai mare nevoie de el .

Bărbatul ca re dă greş cu amanta sa şi n u re uşeşte mai m u lt

decât să m u rm u re o scuză poate să-şi regăsească forţel e şi să
potolească nerăbdarea i u b itei acceptând ideea că im potenta sa
ţi ne de o paI etă largă de eşecuri sexua le, n ici foarte rare, n i ci
foarte ieşite din com u n . Montaigne a cun oscut u n n ob i l gascon
care, d u pă ce n u reuşise să-şi păstreze erecţia În ti m p ce se afla
În pat cu o femeie, fugise acasă, îşi tă iase pen isu l ş i i-I tri m isese
doam nei d rept "compensaţie pentru ofensă". F i l ozofu l propu­
n ea, În sch i m b, următoa rele:
" Dacă [un cu p l u] nu e pregătit, nu treb u i e să grăbească l ucru­
ri le. Decât să cadă Într-o nenorocire perpetuă deznădăjd u i n d
de la pri m u l eşec, mai bine . . . s ă aştepte momentul oportun . . .
U n bărbat care suferă u n eşec a r trebu i să facă încercă ri d e l i­
cate şi să i n iţ i eze cu d iverse m i ci atac uri; n u trebuie să i ns iste
cu în căpăţâ nare şi să se dovedească neputi ncios odată pentru
"
totdea una.

Era u n l i m baj n ou, n epretenţios şi personal, care art i c u la

momentele de max i mă s i n gu rătate ale sexual ităţi i n oastre.
Cro i nd u-şi calea către suferi nţele private d i n dormi tor, Mon­
taigne l e-a În lăturat l i psa de dem n itate, Încercând, În acelaş i
ti m p, s ă ne îm pace cu euri l e n oastre corporale. Curaj u l său
de a pome n i l ucruri trăi te În tăcere şi foarte rar exp ri mate, l ăr­
geşte gam a a ceea ce Înd răzn i m să le spunem amanţi lor noştri
şi n ouă Înş i n e - un cu raj bazat pe convi n gerea l u i Montai gne
că n i m i c din ce i se poate întâmp la om u l u i n u este neqmenesc
şi că "fiecare om poartă Întreaga formă a con d iţiei u m a n e " ,
o cond iţie care i n cl ude - n u trebu i e să roş i m sau să ne de­
testăm pentru asta - riscu l unei v l ăgu i ri ocaz i o n a l e şi re bele
a pen is u l u i .
1 2 6 / A LAI N DE B OTTO N

Montaigne atri b u i a necaz u r i l e pe care le avem cu tru p u r i l e

n oastre Î n pa rte l i psei de d iscuţi i si ncere despre e l e În ce rcuri le
de vază. Povesti ri l e şi i magi n i le portretistice n u tind să i den ti­
fice graţia femi n i nă cu un p utern i c i nteres pentru sex, n i ci auto­
ritatea cu poses ia u n u i sfi n cter sau a u n u i penis. Reprezentări l e
d e regi ş i doam ne n u n e Încu raj ează s ă ne gân d i m că aceste
creaturi e m i nente ar p utea avea flatu lenţe sau face d ragoste.
Montaigne com p l eta reprezentarea Într-o franceză m i n unată,
fără ocol i ş u ri :
Au plus esleve t h ron e du monde si n e sommeS assis que sus
nostre cuI.
"Chiar şi pe cel mai Înalt tron d i n l u me, tot pe cur stăm aşezaţi . "

Les Roys e t les philosophes fientent, e t les dames aussi.

" Regi i şi fi lozofi i se ca că, la fel şi doamnele."

Ar fi putut să se expri m e a ltfe l . În l oc de cui, să spună der­

riere (dos) sau fesses (fese) . Î n loc de fienter - al/er a u cabinet
(să meargă la toa l etă). Dicţionarul limbilor franceză şi engleză
(pentru folosul tinerilor În văţăcei şi câştigul tuturor ce/aria/ţi
care se străduiesc să ajungă /a cea mai desăvârşită cunoaştere
a limbii franceze) tipărit de Ran d l e Cotgrave la Londra În 1 6 1 1 ,
l ă m u rea că term en u l fienter se referă mai a les l a excremente l e

Regele Henric " ' Caterina de Medici

 Conso /ări/e filozofiei / 1 2 7

dău nători lor şi ale b u rsuci l or. Motivu l pentru care Montaigne
a s i mţit nevo i a u n u i l i m baj atât de v i o l ent era d o ri nţa sa de
a corecta o negare la fel de vio lentă a trup u l u i În scrieri le
fi l ozofi ce şi În saloane. Opi n ia potrivit căreia doam nele n u au
n i ciodată nevoie să se spele pe mâi n i , iar regi i nu au fu n d u ri
cerea să i se rea m i ntească l u m i i că şi ei "se cacă" şi sta u pe tro­
n u ri "cu cururi le" .
"Activităţile gen ita le ale omen i ri i sunt atât de natura le, de ne­
cesare şi de potrivite: cu ce ne-au greşit ele, de nu Îndrăz n i m
s ă le pomen i m fără s ă ne s i mţi m jenaţi şi l e excl udem d i n con­
versaţ i i l e serioase ş i corecte? Nu ne temem să rost i m cuvi nte
precu m a ucide, a fura sa u a trăda; pe celelalte, În sch i m b, n u
Îndrăzn im decât s ă le mormăim pri ntre d i nţi . "
Î n vecinătatea castel u l u i l ui Montaigne se Întin deau câteva
păd uri de fag, u n a la nord, lângă satu l Cast i l l on-Ia-Bata i l le, alta
la est, lângă Saint-Vivien. F i i ca l u i M ontaigne, Leon o r, care pe
atunci avea paisprezece an i, treb uie să le fi cunoscut, În toată
măreţia şi l i niştea lor. N i meni n-o Învăţa, Însă, şi den u m i rea lor,
d i n moment ce termen u l francez pentru "fag" este foutea u, iar
pentru verb u l " a fute" este foutre. Montaigne expl ica:
" U n ica mea fi i că - n u mai am alţi copii - a aj uns l a o vârstă
la care fete lor m ai păti maşe l i se perm ite să se mărite. E s u bţi­
rică şi del i cată; d u pă ch i p, pare mai tânără decât este, fi ind că
a fost crescută de una singură, cu blâ ndeţe, de către mama ei;

abia acum Învaţă să se dezbare de nevi novăţia copi l ăriei. Citea

odată d i ntr-o carte franţuzească, În prezenţa mea, când a dat
peste den u m i rea ace l u i b i necu noscut copac - fagu l [fouteau] .
Femeia ca re îi serveşte de guvernantă a oprit-o dest u l de b rutal
şi a pu s-o să sară peste acel hop stânjen itor."

N i ci o d uz i nă de lachei grosolan i, remarca Montaigne h âtru,

nu ar fi p utut s-o Înveţe mai m u lte pe Leonor des p re ceea ce
se ascu ndea În spatele cuvântu l ui fouteau, decât acea poru ncă
severă să sară peste cuvântul cu pricina. Dar, d i n p u n ctu l de
vedere al guvernantei - sau al " băbătiei", cum o n umeşte mai
de-a d reptu l stăpân u l casei -, săritu ra era necesară, fi i ndcă o
tânără n u-şi poate amesteca atât de uşor demn itatea cu ştii nţa
a ceea ce i s-ar putea întâmpla peste câţiva an i, când ar aj unge
În dorm itor cu un bărbat.
 1 28 / ALA I N DE BOnO N

Montaigne era de părere că portretele noastre convenţionale

greşesc, fi i ndcă omit atât de m u lt din ceea ce suntem . În parte
pentru a corecta această greşeal ă şi-a scris el cartea. Când s-a
retras, la vârsta de t reizeci şi opt de an i, Îş i dorea să scrie, dar
Încă nu se hotărâse ce temă să-ş i aleagă. Treptat, i s-a conturat
În m i nte ideea unei cărţi atât de neobi ş n uite, Încât să n u se­
mene cu n ici u n u l d i n tre cele o m ie de vol ume de pe rafturi le
b i b l i oteci i lui sem ici rculare.
EI a ren u nţat l a m i i de an i de jenă auctorială, scri i n d despre
el Însuş i . S-a apucat să descri e cât mai expl icit cu p uti nţă
fu n cţionarea m i nţ i i şi a tru pu l u i său - declarâ n d u-ş i i ntenţia
În p refaţa Eseurilor, din care d o uă vol ume au fost p u b l i cate la
Bordeaux În 1 5 80, i ar al tre i l ea adăugat la o ed iţie pariziană,
opt ani mai târz i u :
" Dacă m-aş fi găs it În m ij l ocu l popoarelor despre care se zice
că mai trăiesc şi acum În d u lcea l i be rtate a l egi lor pri mare ale
N atu ri i , vă asigur că m-aş fi lăsat de bună voie descris pe de-a
Întregu l - şi a n u m e gol-go l uţ".

N ici un autor n u mai aspi rase pân ă atu nci să se prezi nte
cititori lor săi fără n i ci u n veşmânt pe el. N u portretel e oficiale
l i pseau, cu personaj e Îm brăcate până la gât, nici descrieri ale
vieţilor sfi n ţ i l o r ş i papi l o r, ale Îm păraţi lor roman i şi oamen i lor
de stat grec i . Exista ch iar şi
un portret ofi ci a l al l u i
M ichel d e Montaigne, exe­
cutat de pictorul Thomas
de Leu (1 562 - c. 1 62 0),
care ÎI reprezenta pe fi l ozof
Îmb răcat În veşm ântul de
pri mar a l oraşu l u i, p u rtân d
l a gât co lan u l O rd i n u l u i
Sfânt u l u i M i h a i l , care Îi
fusese decernat de regele
Caro l I X În 1 5 7 1 , ş i arbo­
rând pe ch i p o expresie i n­
d icibi lă, mai curând severă.
Dar n u acest eu cicero­
n i an, b i ne Îmbrăcat, d o rea
 Consolările filozofiei / 1 2 9

să-I înfăţişeze Montaigne pri n Eseurile sale. EI era preocu pat de

om ul întreg, de crearea unei alternative la portretel e care ascun­
deau cea mai mare parte d i n ce este om u l . I ată de ce a i n c l u s
În cartea s a d iscuţ i i despre m esele sal e, despre pen i s u l său,
despre scaun u l său, despre cuceri ri le sal e sexuale ş i despre
·
flatu lenţe l e sal e - detal i i care n u mai apăruseră până atunci
într-o carte seri oasă, atât de flagrant violează ele i magi nea pe
care şi-o face o m u l despre si ne ca fi i nţă raţională. Montaigne
îş i informa cititori i că:
- Comportamentul penis u lui său constituia o parte esen-
ţială a identităţii sale:
" Fiecare d i ntre măd u l are le mele, l a fel ca şi celelalte, mă face
să fi u eu îns u m i ; şi n ici u n u l nu mă face mai cu adevărat bărbat
decât acesta. Î i datorez p u b l i cu l u i portretul meu comp let";

- Sexul i se părea zgomotos şi murdar:

"Ori u nde altu ndeva poţi păstra o fărâmă de decenţă; toate
cele lalte activităţi acceptă regu l i le bu n u l u i-si mţ: aceasta, însă,
nu poate fi considerată a l tfel decât i m perfectă sau ri d i colă.
N-aveţi decât să încercaţi să găs iţi un mod înţel ept ş i d iscret
de-a o facel"

- Îi plăcea l in iş te a când stătea p e to ale tă :

" D intre toate operaţ i i le n at u rale, aceasta este s i n gura În t i m p u l
căreia accept ce l m a i puţin s ă fi u întrerupt";

- Şi că avea scaunul foarte regulat:

"Măruntaiele mele şi cu m i ne nu l i ps i m n iciodată de la întâlnire,
care are l oc (dacă n u ne deranjează vreo treabă u rge ntă sau
vreo boală) atunci când mă dau j os din pat" .

Acordăm i m portanţă portretelor care ne înconj oară, dar

n u mai pentru că ne fău ri m vieţi l e d u pă exem p l u l d at de ele,
acceptâ nd aspecte ale e u ri l or noastre n u ma i dacă se potrivesc
cu ce pomen esc alţii despre ei înşi ş i . Ceea ce regăs i m la alţi i,
remarcăm şi l a noi; ceea ce alţi i trec sub tăcere n e facem şi noi
că n u vedem sau nu recun oaştem, fi i ndcă ne ruş i n ă m :
"Când m i-i i magi nez pe oamen i i cei m a i raţional i şi mai
înţelepţi în posturi [sexuale], m i se pare un afront d i n partea lor
să preti ndă că s u nt raţiona l i şi înţelepţi " .
1 3 0 / ALAI N DE BOTTON

N u-i vorba că înţelepci u n ea ar fi i m posibi l ă; ceea ce caută

să n uanţeze Montaigne este mai degrabă defi n iţia înţelepci u n i i .
Adevărata înţe l epc i u n e presupune acomodarea cu e u l nostru
frust, i m pu nând o părere mod estă despre rol u l pe care-I pot
j uca În vi aţa oricu i i ntel igenţa şi c u lt u ra înaltă şi acceptân d ce­
rinţele i m perioase şi u neori profu n d înjositoare ale Înve l i şu l u i
nostru m uritor. F i l ozofi i le epicureană ş i stoică avansaseră ideea
că putem să ne stăpân i m trupu ri l e şi să nu ne lăsăm n iciodată
înfrânţi de euri l e noastre fizice şi pas ionale. Era un sfat nobil,
care se p l ia pe aspi raţi i le n oastre ce le mai înalte. Era, de ase­
menea, i m posi b i l de rea l izat, pri n u rmare contra-prod uctiv:
" Ce rost au acele îna lte piscu ri fi l ozofice, pe care n u se poate
cocoţa n ici o fi i n ţă omen ească şi acele regu l i care ne depăşesc
îndeletn i c i ri l e şi puteri le? [ . . . ] Nu e mare scofală să-ţi croieşti
obl i gaţi i l e d upă standarde le unei altfel de fi i nţe. "

Tru p u l n u poate fi n egat, n ici Înfrânt, dar, cel puţi n, n u e

nevoi e - cum dorea să-i ream i ntească Montaigne " băbătiei"
de guverna ntă - să alegem Între dem n itate şi i nteres u l pentru
foutea u :

"Oare ch iar n u putem s p u n e c ă n u există n i m ic, î n această

înch isoare pă mânteană a noastră, care să fie pur trupesc sau
pur spi ritual şi că este o crimă ca un om viu să fie sfâşiat astfel?"
 3

Despre nepotrivi rea culturală

o a ltă cauză a senti mentu l u i nepotrivi ri i este viteza şi aro­

ganţa cu care oamen i i par să Îm partă l umea În două tabere -
tabăra normalului şi tabăra anormalului. Experienţe l e şi cre­
d i nţele noastre riscă adeseori să fie date la o parte cu un " Zău? !
C e ci udat! ", i ronic şi uşor alarmat, în soţit de o rid i care d i n sprân­
cene, ceea ce ech ivalează, oarecum, cu negarea l egiti m ităţi i ş i
a u man ităţii noastre.
Î n vara an u l u i 1 5 80, Monta i gne şi-a pus în practică dori nţa
de o viaţă şi a porn it În pri m a sa căl ătorie în afara gran iţe l o r
Franţei - a plecat căl are spre Rom a, u rmând s ă treacă pri n
Germania, Austria ş i Elveţia. A călătorit Î n tovărăşia a patru
t i n eri nobi l i, i ncl usiv a frate l u i său, Bertrand de Mattecou lon,
în soţiţi de o d uz i nă de servitori . Aveau să l i psească de acasă
un an şi ci nci l un i şi să parcu rgă o d i stanţă de cinci m i i de
ki lometri . Printre alte oraşe, grupu l a trecut pri n Basel, Baden,
Schaffhausen, Augsburg, I n nsbruck, Verona, Ven eţia, Padova,
Florenţa şi Siena - aj u ngând, În sfârş i t, la Ro m a În u lt i ma z i
a l u n i i noiembrie 1 580, spre seară.
Î n cursul călătoriei, Monta igne a observat că idei l e oame­
n i l or despre ce Înseamnă normal itatea se modificau izbitor de
l a provincie la provi ncie. Î n han u ri le d i n cantoanele elveţiene,
era considerat normal ca patu ri le să fi e înălţate m u lt de l a
podea - aşa c ă aveai n evoi e d e scări c a să te caţeri p e e l e -,
să fi e acoperite de j u r-îm prej u r cu d raperi i cochete, iar călători i
să a i bă fiecare propria sa cameră. La câţiva k i lometri depărtare,
În G e rm a n ia, era co n s iderat n o rm a l ca patu ri l e să fi e j oase,
la n ive l u l podel e i , fără d raperi i de j u r-îm prej u r, iar căl ători i să
doarm ă câte patru În cameră. H angi i i de acolo ofereau p l ăp u m i
 1 32 / ALAI N DE B OTTON

u m p l ute cu pen e, şi nu cearşafuri, cum se găseau În han uri l e

d i n Franţa. La B asel n u s e punea a p ă În v i n şi s e mâncau şase
sau şapte fel u ri la o s i ngu ră masă, iar la Baden nu se mânca
peşte decât m i ercu rea. Până ş i u l ti m u l sătuc elveţian era păzit
de cel p uţ i n doi pol iţişti; n emţi i Îşi trăgeau cl opotele l a fiecare
sfert de oră, iar În u nele oraşe - la fiecare m i n ut. La Li ndau se
servea supă de gutu i, fri ptu ra venea Înai ntea supei , i ar În pâine
se p u n ea ş i fen i c u l .
Călători i francezi erau, de o b i cei, foarte deranjaţi de toate
aceste sch i m bări. Prin han u ri l e la care trăgeau, se fereau de
bufet u ri le cu m âncăruri neobi ş n u ite, cerând fel u ri le de mân­
care n o rm al e, pe care l e şti a u de acasă. Î ncercau să n u i ntre
În vorbă cu n i m e n i care cădea În greşeal a de a n u le cun oaşte
l i m ba, şi ci ugu l eau cu parcimon ie d i n pâi nea aceea cu fen icu l .
Montaigne Î i privea d e l a m asa l u i :
" De îndată ce ies d i n sate le l o r, se s i mt ca peşti i ieşiţi d i n apă.
Oriu nde me rg, se cramponează de obicei urile lor şi le blestemă
pe cel e străine. Dacă Întâ l nesc v re u n com patriot. . . sărbătoresc
eve n i mentu l . . . Cu o prudenţă m o rocăn oasă şi tacitu rnă, călă­
toresc înfofol iţi în peleri ne şi protejâncf.u-se de contam i narea
c u un c l i m at necu noscut. "
 Consolările filozofiei / 1 3 3

Pe l a j umătatea seco l u l u i XV, În statele ge rmane d i n sud,

se dezvo ltase o n o uă metodă de Încălz i re a locu i nţelor iarna:
aşa-n um itul Kastenofen, o sobă de fier ca o cutie, făcută d i n
p lăci d reptungh i ul a re n itu ite, Î n care s e putea arde cărbune sa u
lem n . Î n iern i le l ungi, avantajele acestu i sistem erau cons idera­
b i le. Sobele Înch i se răspândeau de patru ori mai m u ltă căl d u ră
decât focul desch is, consumând, În sch i mb, mai puţi n com­
b usti b i l, p l us că nu era nevo ie de coşari . Căl d u ra era absorbită
de înve l i ş şi răspândită treptat şi con stant prin aer. Î n j u rul
acestor sobe se fi xau stâ l p i pentru agăţatu l şi uscat u l lenjeriei ;
fam i l i i Întregi se puteau aşeza În j u r u l sobei pe tim p de iarnă.

Dar francez i i n u s-au lăsat i mpres ionaţi. Ei găseau că şem i­

neele sunt mai i efti n de constru it; spuneau că sobele germ a n i­
l or n u ofereau şi l u m ină şi că abso rbeau prea m u l tă u mezeal ă
d i n ae r, lăsând Î n cameră o atmosferă apăsătoare.
1 34 / ALAI N D E BOTTON

Era vorba a i ci de o n eînţel egere reg i o n a l ă. La A u gsbu rg,

În octombrie 1 580, Montaigne a cunoscut un neamţ care s-a
lansat Într-o critică Îndel u n gată a m od u l u i În care oamen i i Îşi
Încălzeau locu i nţele În Franţa, cu foc desch is, şi apoi a e l ogiat
avantajele sobei de fi er. Auz ind că Montaigne răm ânea doar
câteva z i l e În o raş (sos ise pe data de 1 5 şi u rma să p l ece pe 1 9),
i-a plâns de m i l ă, citând d rept p ri n c i pal i n conven ient al părăs i ri i
Augsburgu l u i " ameţe l i le" d e care avea s ă sufere Întorcând u-se
la şem i n ee l e cu foc desch is - ace leaş i "ameţel i " pe care de
m u lt ti m p le acuzau fran cez i i şi care ar fi fost provocate de
sobele de fier.
Monta igne a exam i n at problem a Îndeaproape. La B aden ,
i s-a ofe rit o cam e ră cu sobă de fier ş i , d u pă ce s-a o b i ş n u it
cu m irosul răspând it de aceasta, a petrecut o noapte p l ăcută.
A rem arcat că soba Îi perm itea să se Îmbrace fără să-şi pună u n
h a l at îm b l ăn it, i a r câteva l u n i mai târz i u, Într-o noapte rece,
În Ital ia, şi-a expri m at regretu l că d i n han u l acela l i pseau sobele.
La întoarcerea acasă, a cântărit avantajele fiecăru i sistem de
Încă l z i re în parte:
" Este adevărat că sobele dau o căl d u ră Înăbuşitoare şi că, odată
înci nse, materialele din care sunt con stru ite degajă un m i ros
care provoacă d u reri de cap la cei Încă neobişn uiţi cu ele . . .
Pe de a ltă parte, d i n moment ce că l d u ra pe care o răspâ ndesc
e u n iformă, constantă ş i aj u n ge peste tot, fără flacăra viz i b i lă,
fu m u l şi curentu l produse de şem ineele n oastre, există o m u lţi-
me de m otive pentru care s u nt com parabi l e cu ale n oastre. "

Ceea ce-I deranja pe M ontaigne, aşadar, era con vi ngerea

fe rmă, în căpăţânată, atât a dom n u l u i d i n Augsbu rg, cât şi a
francez i l or, că p ropri u l lor sistem de Încă l z i re era s u perior.
Dacă Montaigne s-ar fi Înto rs d i n Germ a.n i a şi şi-ar fi i n stal at
În b i b l i otecă o sobă de fi er precum aceea de l a Augsburg,
com patrioţi i săi ar fi receptat obiect u l cu susp i c i u nea cu care
întâ m p i n au orice noutate:
" Fiecare naţi une are m u lte obicei u ri şi practici care n u n u mai
că le sunt necunoscute altor popoare, ci le şi par n i şte barbari i
şi s u rse de u i m i re" .

Deş i , fi reşte, n u era n i m ic barbar sau u i m itor la o sobă sau

un şemi n e u . Defi n iţia normal ităţi i, propusă de fi ecare soci etate,
 Consolările filozofiei / 1 35

pare să acopere n umai o fracţi une d i n ceea ce este rezonabi l ,

d e fapt, co ndamn ând p e ned rept zone Întregi de experienţă
umană l a un statut de ci udăţen ie. Arătân d u-i o m u l u i d i n Augs­
b u rg şi veci n i lor săi gascon i că o sobă de fier şi un şem ineu cu
flacără deschisă au, fiecare, l ocul său legiti m Î n vastu l domen i u
a l sistem e l or d e Încă l z i re acceptabi le, Montaigne Încerca să
lărgească viz i u n ea provincială despre normal a citito ri lor săi
mergând pe u rmele fi lozofu l u i său preferat:
"Când a fost Întrebat de u nde se trăgea, Socrate nu a răspuns
«de l a Atena)), ci «din l u me)) " .

Această l ume se doved ise, de curând, m u lt mai bizară decât

s-ar fi aşteptat vreodată orice european. Pe 1 2 octombrie 1 492,
Într-o zi de vineri, cu doar patruzeci şi u n u de a n i Înai nte de
naşterea l u i Montaigne, Cri stofor Co l um b debarcase pe u n a
d i ntre i n s u lele arh i pelagu l u i Bahamas, de la i ntrarea În golfu l
Florida, ş i făcuse cun oştinţă cu n işte i n d i e n i guanahani, care
n u auz iseră n ici odată de Isus Cristos şi mergeau fără n i ci un fel
de haine pe e i .
Montaigne era a v i d s ă ştie cât mai m u lte pe această temă.
Î n b i b l i oteca sa c i rculară, se aflau mai m u lte cărţi desp re viaţa
tri b u ri l o r i n d iene d i n America, pri ntre care: L'histoire generale
des I n des , de Francisco Lopez de G omara, H is to r ia de monda
nava, de G i rolamo Benzoni şi Le va ya ge a u Bresil, de J ean de
Lery. EI a citit că, În America de S ud, oamen i lor le plăcea să
m ănânce păianje n i , lăcuste, furn ici, şopârle şi l i l ieci, pe care
"Îi gătesc ş i-i servesc cu tot fel u l de sosuri " . Erau trib u ri ameri­
cane În care fetel e v i rg i n e Îş i expuneau fără j e n ă părţi l e i ntime
a l e trupu l u i, cele care se căsăto reau aveau parte de o rg i i În
z i u a n unţii , bărbaţi lor li se pe rmitea să se căsătorească Între ei,
iar morţi i erau fierţi, făcuţi terci, a mestecaţ i cu vin ş i băuţi de
rude În cadrul unor petreceri zgom otoase. Existau ţări În care
fem e i l e uri nau stând În p i ci oare, iar bărbaţi i pe vi ne, În care
bărbaţi i lăsau să le crească păru l pe piept, dar se rădeau pe
spate. Existau ţări În care bărbaţi i erau c i rcumcişi, iar În altele
aveau oroare ca vârfu l pen i su l u i lor să vadă vreodată l um i na
zi lei, d rept care "Îşi trăgea u cu scrupu loz itate p repuţu l pân ă
peste vârf şi-I legau cu o sfo ricică". Erau naţi u n i Î n care sal utai
oamen i i Întorcându-Ie spate le, a ltele u n de, cân d rege le scui pa,
1 3 6 I A LA I N DE BOTTON

favoritul său de l a cu rte Înti ndea mâna, iar când Îşi deşerta
măru ntaiele, servitori i "ad unau feca/ele sale Într-o pânză de i n " .
Î n pl us, fi ecare ţară părea să a i bă o con cepţie diferită despre
frumuseţe:
" În Peru, sunt frumoase u rech i l e mari: oamen i i şi le Înti nd cât
pot de m u l t, În mod artifici a l . U n bă rbat care mai trăieşte şi
astăzi spune că a văz ut, În Răsărit, o ţară În care acest obicei
de a Înti nde u rech i l e ş i a le încărca de gi uvaeru ri este atât de
preţu it, Încât adeseori putea să-şi vâre braţu l, cu tot cu mâ neca
veşmântu l u i, pri n gă urile pe care şi le făceau feme i le În lobii
urech i lor. În altă parte, sunt naţi u n i Întregi care Îşi în negresc
ate nt dinţii şi d i spreţ ui esc vederea celor a l b i . Alţi i şi-i vopsesc
În roş u . La femeile d i n Mexic, fru nţi le joase sunt un sem n de
. .

fru m useţe : astfel, dacă de pe restu l corp u l u i Îşi s m u l g păru l, pe

frunte îl Iasă să crească des şi şi-I îndesesc artificial . Sân i i mari
sunt ţ i n uţi la aşa mare preţ, încât unele femei se la udă că Îşi
a lăptează pru n c i i peste u măr.'I

De la Jean de Lery,
Mo nta i gne a aflat că
membri i tri bu ri l o r tupi
d i n B raz i l ia se p u rtau
într-o n ud itate ede n i că
şi n u arătau n i ci u rm ă
de ruş i ne - d i m potrivă,
când europen i i au în­
cercat să le ofere h a i n e
fem e i l o r tupi, acestea
au chicotit şi au refuzat,
n eînţel egând de ce ar fi
vrut ci neva să se împo­
văreze cu ceva atât de
stâ n j e n ito r: "Atât băr­
baţ i i , cât şi feme i l e erau
l a fe l de go i-gol uţi ca
atunci cân d ieşiseră d i n
pântecele mamelor ca re
îi ad useseră pe l ume " ,
afi rma J ean de Le ry În
Voyage au Bresil (1 5 78).
 Consolările filozofiei / 1 3 7

G ravorul l u i Lery, care petrecuse opt an i În m ij l ocu l ace l or

tri b u ri, a avut grijă să corecteze zvon u l care circu l a pri n Europa,
că i nd i en i i tupi ar fi fost păroşi ca an i malele (" N u sunt câtuşi
de p uţi n mai păroşi de fel u l lor, faţă de cât suntem noi, cei d i n
această ţară") . Bărbaţi i s e rădeau p e capete, i a r femei le îş i lăsau
păru l să crească l un g şi ş i-I l egau cu pangl ici frum oase roşi i . I n­
d ien i /or tupi le pl ăcea să se spele; de fiecare dată când dădeau
peste un râu, săreau În apele sale ş i se frecau b i n e u n i i pe alţii .
S e spălau ch i ar ş i d e d o uăsprezece ori pe z i .
Locuiau Î n clădi ri l u ngi, c a n işte ham bare, î n care dormeau
până la două s ute de persoane. Patu ri l e erau Îm p l etite din fi bre
de bum bac şi atârnate Între stâlpi, ca hamacuri le (când plecau
l a vânătoare, i nd i en i i tupi Îşi l uau patu ri le cu ei şi-şi făceau
si esta de d upă-masă s uspendaţi Între copaci). La fiecare şase
l u n i, satele se mutau În altă parte, pentru că locu itori i si mţeau
că le-ar fi prins bine o sch i m bare de decor (" N u au nici o altă
expl icaţie, decât aceea că, dacă ar sch i mba aerul , s-ar si mţi mai
bi ne"). Existenţa i nd i e n i lor tupi era atât de ordonată, În cât
aceştia aj ungeau frecvent la vârsta de o sută de ani şi nu a l beau
n i ciodată - n ici măcar nu Încărun ţeau - la bătrâneţe. Erau, de
asemenea, foarte pri m itori . Când sosea câte un stră i n în sat,
femei le îşi acopereau feţele, începeau să plângă şi exclamau:
"Cum o duci? Ce dru m l ung ai bătut până la noi!" Oaspeţ i i
primeau p e l oc băutu ra preferată a i nd ieni lor tupi, făcută d i n
rădăci na unei p lante, roşie l a cu l oare c a v i n u l de B ordeaux ş i
înţepătoare l a gust, d a r b u n ă pentru stomac.
Bărbaţilor tupi l i se perm itea să a i bă mai m u lte neveste şi se
pare că l e erau tutu ror la fel de devotaţ i : " Î ntregul lor sistem de
etică nu conţine decât aceste două prevederi : dârzenie În l uptă
şi i ub i re pentru neveste", spunea Montaigne. I ar nevestele ar fi
fost m u lţu m ite de acest aranjament, neman ifestând gelozie
(re l aţi i l e sexuale erau l i bere, s i ngura i nterd icţie constând În a
n u Întreţine relaţii i ntime cu vreo rudă apropiată) . Montaigne,
având u-şi soţia jos, În castel , se delecta cu amănuntele:
" Merită notată o fru moasă caracte ristică a căsători i lor acestor
oameni: În aceeaşi măsură În care neveste le noastre sunt pline
de zel În a pune piedici În ca lea i u b i ri i şi a tand reţei noastre
faţă de alte fe mei, ale l o r sunt la fel de zel oase În a le obţine
pentru bărbaţi i l or. Având mai mare grijă pentru reputaţia soţu-
 1 3 8 I ALAI N DE BOnO N

l u i lor, decât pentru orice altceva, ele se îngrijesc, se străd uiesc

să fi e cât mai m u lte c u puti nţă, aceasta fi i nd o dovadă a bă rbă­
ţiei soţu l u i lor com u n . /I

Tot u l era bizar, fără îndoială. Dar Montaigne n u găsea n i m i c

anormal În toate acestea. Şi totuşi, el se afla în m i no ritate. La
scurt ti m p d u pă descoperi rea l u i Co l um b, colonişti span i o l i şi
portughezi au pl ecat din Europa să exp loreze n o i le pământuri
şi au decis că băşti naş i i n u erau cu m u lt mai presus de a n i male.
Cavalerul cato l i c V i l l egagnon îi descria ca fi i nd "fiare cu faţă
u mană" (ce sant des betes portant figure humaine); preotu l
calvi n i st Richer susţi nea că ri u aveau un s i mţ moral (/ 'hebetude
crasse de leur esprit ne distingue pas le bien du mal); iar docto­
rul Lau rent Joubert, d upă ce a exam i n at cinci femei braz i l iene,
a afi rmat că acestea n u aveau cicl u menstrual, deci, categoric,
n u aparţi n ea u rasei u mane.
D u pă ce i-au declarat neoamen i, span io l i i au şi Început să-i
ucidă ca pe a n i male. Î n 1 5 34, la patruzeci şi doi de an i d u pă
sosi rea l u i Co l u m b, i m peri u l azteci lor şi cel al i n caşi lor fuse­
seră d i struse, iar popoarele respective - tran sformate În scl avi
sau m ăcel ărite. Montaigne a citit despre aceste barbarisme În
Brevissima Relaci6n de la Destrucci6n de las Indias, de B arto­
lomeo de Las Casas (Scurtă relatare a distrugerii Indiilor, ti părită
la Sevi l l a în 1 5 52 ş i trad usă În l im ba franceză În 1 580, de către
Jacq ues de M i ggrode, sub tit l u l Tiraniile şi cruzimile span io­
li/ar făptuite În Indiile occidentale, supranum ite Lumea Nouă) .
I nd i en i i au fost pierd uţi de propria osp ital itate şi de s l ăb i c i u nea
armelor l o r. Ei şi-au desch i s satele şi cetăţi le În faţa span i o l i l or,
trez i n d u-se că oaspeţi i s-au năpustit asupra l o r atunci când se
aştepta u mai puţi n . Armel e lor prim itive nu avea u n i c i o şansă
În faţa t u n u ri lor şi săb i i lor span i o l e, iar conch istadori i nu le-au
arătat n ici o m i lă victimelor. Au ucis copi i, a u spintecat pânte­
cele femei l or Însărc i n ate, au scos ochi, au prăj it de vi i fam i l i i
întregi şi a u dat foc satelor pe t i m p d e n oapte.
Şi-au antrenat câi n i i să pătru ndă În j u nglă, aco lo unde se
refugiaseră i n d ien i i , şi să-i sfâşie.
B ărbaţ i i au fost tri m i ş i să muncească În m i nele de a u r şi de
argi nt, înl ănţuiţi, cu j uguri de fi er În j uru l gâtu ri lor. Când m u rea
câte u n u l , cadavru l său era tăiat de pe l anţu l uman, În ti mp ce
 Conso/ări/e filozofiei / 1 39

tova răş i i săi aflaţi d e

o parte şi de cealaltă,

m u nceau mai departe.

Majoritatea i nd i en i l or
n u au supravieţuit mai
m u l t de tre i săptămân i
În m i ne. Feme i l e erau
v i o l ate şi desfigu rate
În faţa bărbaţi lor IOL
Forma p referată de
m ut i l are e ra tă i e rea
bărb i i lor şi a nasuri lor. Las Casas relata cum o femeie, văzân d
c ă armatele span iole avansau cu câi n i i d upă ele, s-a spânzurat
Îm preună cu cop i l u l e i . Un soldat s-a apropiat, a tăi at cop i l u l
În două cu sabi a, l e-a
aruncat câi n i l or o j u­
mătate d i n el, apo i i-a
cerut u n u i căl ugăr să-i
dea ultima b i necuvân­
tare, pentru ca pruncul
să a i bă un loc asigurat
În rai, de-a d reapta l u i
Cri stos.
D u pă ce bă rbaţi i şi
femei le au fost sepa­
raţi u n i i de a l ţi i, de d u rere şi d i s perare, i n d i en i ; s-au s i n ucis În
m asă. Î ntre anul naşteri i l u i Montaigne, 1 53 3, şi an u l publ icări i
cel u i de-al trei lea vo l u m al Eseurilor, 1 588, se estim ează că
pop u l aţia băşti n aşă a
L u m i i Noi a scăzut de
l a 80 la 1 0 m i l ioane
de locuitori .
Spaniol i i Îi m ăcelă­
riseră pe i nd i e n i cu
conşti i nţa curată, fi i nd
convi n ş i că ştiau prea
bine ce a n u m e este o
.
fi i nţă u mană normală.
Raţi u nea lor l e spunea
1 40 / ALA I N DE BOTTON

că este cineva care poa rtă pantal o n i , are o si ngură nevastă, n u

mănâncă păianjen i ş i doarme Î n pat:
" N u înţel egeam n i mic d i n l i mba l o r; obicei u rile lor, până şi
trăsăturile şi hainele lor erau absol ut dife rite de ale noastre.
Care di ntre noi nu i-a consi derat brute şi săl batici ? Care d i ntre
noi nu a pus tăcerea lor pe seama prost iei şi a ignoranţei a n i­
m a l ice? La u rma urmei . . . , n u aveau habar de să rută ri le noastre
de m â i n i şi de reverenţele noastre adânci şi com p l icate."

Or fi a rătat ei ca n i şte fi i nţe omeneşti, dar "A! Nu poartă

pantal o n i . .. " Î n spatel e măcel u l u i se ascun deau raţionamente
haotice. Separarea n o rma l u l u i de anormal urmează, de obicei,
o formă de l ogică i n d ucti vă, prin care form u l ăm o reg u l ă gene­
ral ă porn ind de la cazu ri particulare (cu m ar spune logicien i i,
observând că Al este 0, A2 este 0 şi A3 este 0, aj u n gem l a
con c l u z i a că orice A este 0) . Î ncercând s ă j udecăm dacă o
persoană este i ntel i gentă, căutăm trăsături com u ne cu toate
persoanele i ntel igente pe care l e-am întâ l n it până atu n c i . Dacă
întâ l n i m o persoa n ă i n te l igentă ca re arată ca În i l ustraţi a n r. 1 ,
alta care arată ca În n r. 2 şi alta ca În n r. 3 , putem aj u nge l a
con c l uzia c ă oamen i i i ntel igenţi ( 1 ) citesc m u lt, (2) s e Î m b racă
în negru şi (3) par foarte solemn i . De unde şi perico l u l să tratăm
de prost - ba ch iar, după aceea, să uci dem - pe c i n eva care
arată ca în i l ustraţ i a n r. 4. (lt � .?' )
 Consolă riie filozofiei / 1 4 1

Căl ătorii francezi care s-a u îngrozit de sobele nemţeşti d i n

dorm itoare văzuseră, probabi l , câteva şemi n ee bune î n ţara lor,
înai nte de a aj u n ge în German i a. U n u l va fj arătat ca În i l us­
traţi a n r. 1 de mai jos, altu l ca În n r. 2, un al tre i l ea ca În n r. 3,
iar de aici au tras concl uzia, probabi l , că esenţa unui s istem de
Încă l z i re efi cient este o vatră deschisă.

='-----_--' 3
 1 42 / ALAIN DE B OTTO N

Montaigne depl ân gea aroganţa i ntelectuală care se man i­

festa În acest caz. Exi stau şi săl batici În America de Sud; dar n u
e rau cei care mâncau păianj e n i :
"Orice o m n u meşte barbar o ri ce l ucru c u care n u este obişnuit
e l însuşi; nu avem n ic i un alt criteriu pentru a afla adevăru l sau
d reptatea, În afară de exem p l u l ş i de forma păreri lor ş i a obi­
cei u ri lor din propria noastră ţară. Aco l o găs i m mereu re l igia
perfectă, reg i m u l pol itic perfect, mod u l cel mai avansat, ba
chiar pe rfect de a face orice!"

E I n u Încerca să În l ătu re d i sti ncţia d i ntre barbar şi civi l izat;

existau, s i g u r, d i ferenţe de valoare Între obice i u ri l e d iferitelor
ţări (relativi smul cultural fi ind l a fel de frust ca şi naţional ismul).
E I corecta fel u l În care facem d isti ncţie Între unele şi altele.
Poate că propria noastră ţară se bucură de m u lte vi rtuţi, dar ele
n u provi n d i n faptu l că este ţara noastră. O ţară stră i nă poate
avea m u lte defecte, dar ele nu pot fi i dentifi cate pri n s i m p l u l
fapt c ă obicei uri le de acol o s u n t neobişn u ite. Naţi onalitatea ş i
fam i l i aritatea s u nt criteri i abs u rd e pentru a decide c e este bu n.
B una creştere franceză d ecretase că, dacă ai un obstacol pe
căi le nazale, trebuie să-ţi s ufl i nasu l Într-o batistă. Montaigne
avea, Însă, un p rieten care, d u pă ce cugetase profund la această
chesti u ne, aj u n sese l a concl u z i a că ar fi fost mai b i ne să-şi sufle
nas u l d i rect Între degete:
"Apărându-şi gestu l . . . , m-a Întrebat de ce ar fi meritat m ucusul
scârbos u n asemenea privi legiu, ş i anume să pregăti m pânze­
turi fi ne care să-I primească şi apoi să-I înve l i m şi să-I purtăm
cu grijă asupra noastră . . . Am socotit că n u era cu totu l l i psit de
raţiune ceea ce-mi spunea, dar obişn u inţa mă împied icase
până atu nci să observ tocma i acea ci udăţenie pe care o găsi m
atât de h idoasă l a obice i u r i l e s i m i lare d i n alte ţări ."

O gândi re atentă, şi nu una p reconcepută trebu ia util izată

ca metodă de eval uare a com po rtamentu l ui; frustrarea l ui
Montaigne era provocată de acei a care ech ivalau cu seni n ătate
neobişn u itu l cu nepotrivitu l şi, deci , n u l uau În seamă cea m a i
elementară lecţi e de u m i l i nţă i ntelectua l ă, oferită de c e l mai
mare d i ntre fi l ozof i i ant i c i :
" Cel mai înţelept om care a trăit vreodată, fi i n d Întrebat ce ştia,
a răspuns că si ngurul l ucru pe care îl ştia era că n u ştia n i m ic".
 Conso/ări/e filozofiei / 1 43

Ce ne rămâne de făcut, atu nci, dacă ne trezi m puşi În faţa

u n e i sugest i i voalate de anormal itate, manifestată pri ntr-un
"Zău ?! Ce ci udat!", i ro n i c şi uşor alarmat, însoţit d e o rid icare
d i n sprâncene, ceea ce ech i val ează, oarecum, cu negarea l egi­
tim ităţi i şi a uman ităţi i noastre - o reacţie pe care prieten u l l u i
Montaigne o Întâmpinase Î n Gascon i a, atunci când îşi suflase
nas u l Între degete, şi care, În forma sa dusă la extrem, avusese
d rept rezu ltat d eci marea tri b u r i l o r sud-americane?
Poate că ar trebu i să ne ream i nt i m măsura În ca re s u nt
fun damentate geografic şi i storic acuzaţi i l e de anorm a l i tate.
Pentru a le s lăbi strânsoarea asupra noastră, n u trebu i e decât să
n e expunem l a divers itatea obicei urilor În spaţi u şi ti mp. Ceea
ce este cons iderat anormal într-un grup dat la un m oment dat
ar putea să nu fi e întotdeauna considerat astfe l . Putem traversa
frontierele în m i nte.

CE ESTE CON S I D E RAT ANORMAL ŞI U N D E

Montai gne îşi u m pl use b i b l i oteca d e cărţi care l-au aj utat să

traverseze gran iţele prej udecăţ i lor. Erau cărţi de istorie, j urnale
d e călători e, rel atări ale m i sion ari lor şi căpitan i lor d e vas,
l iteraturi le altor ţări şi vol u m e i l ustrate cu i m ag i n i despre tri b u ri
Îmbrăcate ci udat, care mâncau peşti cu den u m i ri necun oscute.
1 44 / ALAI N D E B OTTO N

Pri n aceste cărţi, el a putut să-ş i l egiti meze i postaze ale propriei
persoane, pe care nu le găsea reflectate În j u ru l său - iposta­
zele romană şi grecească, i postaza mai degrabă mexicană sau
tupi decât gasconă, i postaza care s-ar fi bucu rat să aibă şase
neveste, să se radă pe spate sau să se spele de douăsprezece
ori pe z i ; se s i m ţea m ai puţin În s i n gurat dacă recu rgea la cărţ i l e
Analelor l u i Tacit, l a i storia C h i n e i a l u i Gonc;alez de Mendoza,
la i storia Portugal iei scri să de Goul art sau l a cea a Persiei scri să
de Lebelski, la re latarea călători i lor prin Africa ale l u i Leon
Africanul, la i storia Cipru l ui d upă Lusignano, l a antol ogia de
povesti ri turceşti ş i orienta le a l u i Postei şi l a cosmografi a u n i­
ve rsa lă a l u i M u n ster (care se lăuda cu i l ustraţ i i reprezentând
a n im a ulx estranges ani male stran i i ) .
-

Dacă s e s i mţea apăsat de pretenţi i le altora c ă a r fi cu noscut

adevăru l u n i versal, p utea la fel de bine să Înş i re teori i le despre
u n ivers pe care le susţi neau toţi fi lozofi i antici ş i apoi să ob­
serve d ivergenţe le caraghioase care rezultau d i n Însum area lor,
În ci uda convi ngeri i fiecărui scri itor că se afl a În posesia Între­
gu l u i adevăr. D u pă u n astfel de stud i u comparativ, Montaigne
a mărturisit sarcastic că n u avea habar dacă să accepte
" . . . I dei le l u i P l aton, ato m i i l u i Epicur, p l i n u l şi vid ul a le lui
Leucip şi Democrit, apa l u i Thales, i nfi nitatea natu ri i a l u i
Anaxi mand ru, eteru l l u i D i ogene, nu merele ş i simetri a l u i
Pitagora, i nfi n i tatea l u i Parmenide, Un itatea l u i M usaeus, foc ul
ş i apa l u i Apol odor, particu lele omogene ale lui Anaxagora,
discord ia şi concordia l u i Em pedocle, focul l u i Heracl it - sau
orice altă o p i n i e extrasă d i n confuz ia fără margi n i de j udecăţi
şi doctrine prod use de superba noastră raţiune umană, cu toată
certitud inea şi perspi caci tatea ei".

Descoperirea de noi lumi ş i texte antice submi nau putern ic

ceea ce Montaigne descria ca fi i nd "acea aroganţă supărătoare
şi agres i vă, care crede pe dep l i n şi orbeşte În ea În săş i " :
" Oricine a comp i lat Î n m od i ntel igent o colectie d e stupizen i i
dobitoceşti a l e înţelepci u n i i u mane a r avea d e spus o poveste
m i n unată . . . P utem j udeca tot ce treb u ie să gând i m despre Om,
despre m i ntea ş i raţiu nea sa, atunci când găsim astfel de ero ri
evidente şi grosol ane până şi la aceste personaje Însem nate,
care au rid icat inte l igenţa umană pe ce l e mai în alte cu l m i . "
 ConsolăriJe filozofiei / 1 4 5

L-a aj utat şi călătoria de un an şi cinci l u n i făcută călare

prin Europa. Experienţa altor ţări ş i a altor moduri de viaţă au
înd ul cit atmosfera apăsătoare a regi u n i i nata le a lui Mo ntaigne.
Ceea ce o soci etate con s idera ci udat, o alta î m b răţişa, poate,
ca fi ind normal.
Alte ţ i n uturi n e readuc l a o vi z i u n e a pos i b i l u l u i din care
a fost e l i m i n ată aroganţa provi ncială - ne încu raj ează să de­
ven i m mai acceptabi l i În propri i i noştri och i . Concepţia as upra
normal ităţ i i propusă de orice regiune l uată separat - Atena,
Augsburg, Cuzco, Mexi c, Roma, Sev i l ia, Gasconia - Iasă loc
pentru foarte puţine aspecte l egate de natura noastră şi atri buie
pe ned rept orice altceva barbaris m u l u i şi ci udăţe n i e i . Fi ecare
om poate să dezvă l u i e întreaga fo rmă a cond iţiei um ane, dar
se pare că n i ci o ţară l uată separat nu se poate acomoda com­
plexităţ i i acestei cond iţi i .
Pri ntre cele cincizeci ş i şapte de i nscri pţi i p e care Montaigne
l e avea pi ctate pe gri n z i l e tavan u l u i b i b l iotec i i sale, se găsea
şi un vers d i n Terenţi u : Homo sum, h umani a me n ih il alien um
"
p uto (" Sunt om şi n i m i c d i n ce este omenesc n u-m i e stră i n ) .
Traversând frontierele, căl are ş i în i mag i n aţie, Montaigne
ne-a i n vitat să sch i mbăm prej udecăţi le l oca le şi d iv i z i u nea si ne­
l u i pe care o provoacă ele cu o identitate mai puţin con?trân­
gătoare, aceea de cetăţen i ai l u m i i .
O altă consol are, atu nci când eşti acuzat d e a fi anorma l,
este prieten ia. U n prieten posedă, pri ntre alte l e, s ufi cientă
mări n i m ie încât să ne considere În mai mare măs u ră normali,
decât apărem În och i i cel o r mai m ulţi oamen i . Lor, prieten i lor,
le p utem Împărtăşi opi n i i care, în alte cercu ri, ar putea fi criti­
cate d rept prea causti ce, sex uale, p l i n e de d i s perare, ţicn ite,
isteţe sau vu l nerabi l e - priete n i a este o con spiraţie m i noră
îm potriva a ceea ce alţi i consideră rezonab i l .
Ca şi Epicur, Montai gne vedea Î n priete n i e o componentă
esenţială a feri ciri i :
" D u pă o p i n i a mea, d u l ceaţa u n e i tovărăşi i b i n e potrivite ş i
compatibile n u poate f i n i ciodată prea sc umpă. A h ! u n prieten!
Cât este de adevărată afi rm aţia străveche cum că a avea un
prieten este m a i plăcut decât elem ent u l apă, mai necesar decât
elementul foel"
 1 4 6 / A LA J N DE B OTTO N

Pentru o vreme, fi lozofu l a fost Îndeaj uns de norocos să

cunoască o astfel de tovărăş ie. la vârsta de douăzeci şi cinci de
ani, i-a fost p rezentat u n u i scri itor de douăzeci şi opt, membru
al Parlamentu l u i de la Bordeaux, pe n ume Etienne de la Boetie.
A fost o prieten ie l a prima vedere:
" N e căutam Încă d i nai nte de a n e fi c u n oscut, datorită l u cruri­
lor pe care le auz iserăm u n u l despre ce lălalt. . . ne-am îmbră­
ţişat spu nându-ne pe n u me. Şi la prima n oastră întâln i re, care
s-a întâmplat să aibă l oc la un mare festival al oraşu l u i , p l i n de
l u m e, ne-am trez it că ne plăceam atât de tare, ne cunoşteam
atât de bi ne, eram atât de un iti, încât, de atunci înai nte, n i m i c
n u ne-a fost mai aprop iat decât n e eram u n u l cel u i lalt."

O astfel de prietenie, socotea Montai gne, n u se ivea decât

o dată la tre i s ute de an i şi nu avea n i m ic În com u n cu al ianţele
căl d uţe desem nate adeseori de term e n u l cu prici n a:
" Ceea ce n u m im, de obicei, pri eten i şi priete n i i nu sunt decât
cel m u lt n işte cun oştinţe şi re laţi i de am iciţie legate printr-o
întâ m plare sau o ni merea lă oa recare, prin intermed i u l cărora
s ufl etele noastre se sprij i nă u n u l pe altu l . Î n prieten ia despre
care vorbesc eu, suflete le se contopesc şi se confundă Într-un
amestec atât de omogen, Încât cusătura care le uneşte se şterge
şi nu mai poate fi regăsită . "

Prieten ia aceasta n u s-ar fi doved it atât de preţioasă pentru

Montaign e, dacă m ajoritatea oamen i l or nu l-ar fi dezamăgit
atât de tare - dacă n-a r fi trebu i t s ă le ascundă atât de m ult
d i n personal itatea lui. Profunzi mea ataşamentu l u i său faţă de
la Boeti e arăta măs ura În care, În interacţi u n i l e sale cu cei la lţi,
se văzuse nevoit să prez i nte n u mai o i magi n e cenzu rată a e u l u i
său pentru a evita susp ici u n ea şi ridi catu l d i n sprâncene. D upă
m u lţi an i, el anal iza s u rsa afecţi u n i i sal e pentru La Boetie:
L u y s e u l joussoit de ma vraye image
" S i ng u r el s-a bucurat de adevărata mea înfăţişare " .

Altfel sp us, n u mai La B oeti e l-a Înţeles cu adevărat - s i ngur

pri ntre cunoşti nţe l e lui Montaigne. I-a perm is să fie el în suşi;
datorită acu ităţi i sale ps i h o l ogice, l-a aj utat În această privi nţă.
A privit În pers pectivă d i mens i u n ea va/oroasă, deşi până atunci
neg l ij ată a caracteru l u i l u i Montaigne - ceea ce pres u p u n e
să ne alegem prieten i i n u n umai fi i n dcă sunt o tovărăşie b u n ă
 Consolări le filozofiei / 1 4 7

şi p l ăcută, ci şi, l u cru poate ş i mai i m po rtant, fi i ndcă ne Înţeleg

aşa cum credem noi că s untem .
I d i la a fost d u reros de scu rtă. La patru an i d u pă acea p r i m ă
întâl n i re, Î n august 1 563, L a B oetie a acuzat cram pe stomacale
şi a m u rit câteva zile mai târz i u . Pierderea sa avea să bântu ie
z i lele ş i nopţi le lui Montaigne:
Adevă rul este că, dacă Îmi com par tot restu l vieţi i . . . cu cei
"
patru ani În care m i-a fost dat să mă bucu r de d u lcea tovărăşie
şi prietenie a unui astfel de om, nu văd altceva decât fu m şi
cen uşă, o noapte Întun ecată şi moh orâtă. D i n z i ua În care l-am
pierd ut. . . n-am făcut decât să mă tâ râi mai departe . "

Peste tot, În Eseuri, Îşi expri mă dorul după un suflet-pereche

comparabi l cu cel al prieten u l u i mort. La optsp rezece an i d u pă
moartea l u i La Boetie, Montaigne Încă mai trăia perioade de
jale. Î n ma i 1 58 1 , În staţi u nea La V i ll a, de lângă Lucca, unde
se d u sese pentru apele termale, el scria În j urnal u l de călăto rie
că-ş i petrecuse o z i Întreagă ch i n u it d e " . . . gând u ri dureroase
despre dom n u l de La Boetie. Am căzut pradă acestei stări atât
de m u l t t i m p, fără să-m i rev i n , Încât am rămas foarte afectat."
N iciodată n u a mai fost b i necuvântat cu o asemenea p riete­
n ie, dar a descoperit cea mai preţioasă formă de com pen saţie.
Î n Eseuri, a recreat, Într-un alt med i u, adevăratu l autoportret
pe care-I recunoscuse La Boetie. A deve n i t el Însuşi pe hârtie,
aşa cum fusese În com pani a prieten u l u i său.
A Început să scrie mânat de dezamăgi rea faţă de cei d i n
j u ru l său, dar pătru ns, totuşi, d e speranţa că undeva, când va,
ci neva tot avea să priceapă; cartea sa era adresată tuturor şi n i­
mă n u i În m od special. Era conştient de paradoxu l de a-ş i etala
p rofu n zi m i le s ufletul u i În faţa unor stră i n i din l i bră ri i :
"Mu lte l ucru ri p e care n u m ă simt i spitit s ă le spun n i ci u n u i
individ Î n parte le s p u n publicu l u i larg ş i , pentru cunoaşterea
celor mai tain ice gâ nd uri ale me le, le indic prieteni lor mei cei
mai l oi al i tejgheaua cutărui l i brar" .

. Şi totuşi, trebu i e să fi m recun oscăto ri pentru acest paradox.

Tejghelele l i brări i l or sunt cea mai potrivită desti naţie pentru
cei si ngu ratici, dat fi i nd n umăru l de cărţi care au fost scri s e
pentru c ă auto ri i n u găseau pe n i men i c u care să stea de vorbă.
1 48 / A LAI N DE BOTTON

Montaigne a început să scrie Eseurile, poate, pentru a-şi ali na

propri u l sentiment de îns i ngurare, dar cartea sa poate al i na,
într-o m i că măsu ră, şi senti mentu l n ostru s i m i l ar. Autoportretul
si ncer, necenzurat al u n u i om - în care pomeneşte despre
i m potenţă ş i flat u l e nţă, în care scrie de prieten u l său mort şi
n e spune că are nevoi e de l i n i şte când stă pe toal etă - ne aj ută
să ne si mţi m m a i puţi n stânjen iţi de aspecte ale persona l ităţ i i
n oastre, despre ca re n u am pomenit n iciodată Î n m ij l ocul unor
oamen i obişn u iţi şi În portretele noastre obi şn uite, dar care ţin,
se pare, la fel de m u lt de ceea ce s untem în realitate.
 4

Despre nepotrivi rea i ntel ectuală

Există câteva i poteze principa l e desp re ceea ce Înseamnă

să fi i o persoană i n te l i gentă:

Ce ar trebui să şti e oamenii inteligenţi

U na di ntre aceste ipoteze, reflectată În materia care se Învaţă
În m u lte şcol i şi un ive rsităţi, este că oamen i i intel igenţi treb uie
să ştie să răspundă l a Întrebări de gen u l :

1 . Cal culaţi l atu rile sau ungh i uri l e notate c u x Î n tri unghi u ri le
de mai jos.

2. Identifi caţi sub iectul, predi catul, verbu l cop u l ativ ş i ad­
verbele (dacă există) În u rmătoarele propoz iţi i : Câinele este cel
mai bun prieten al omului; Lucilius este un ticălos; Toţi liliecii
aparţin clasei rozătoarelor; Nu este nimic verde În cameră.
3. C u m îş i argu mentează Toma d'Aq u i no Cauza Pri m ă?
4. T rad uceţi :
ITâoa n:xvll xat nâoa J.1c80ooC;, 0flO(WC; oe nQâ�(c;
n: xat nQoaipeotc;, ay a80u n VOC; E<t>ieo 8 a t ooxeî·
OtO xaAwc; ane<t>llvav'w 'tay a8ov ou nci v't ' Ecp(c-rat .
 1 5 0 / ALAI N D E B OTTO N

(Dl.cx<f>opa DE ne; <pCXiVE-rcxl. -r w v n:Aw v' -r a J.1 E: V Y &Q

dol. v E vEQYEl.CXl., -ra DE: 1tcxQ ' cxi)Ţae; E g y CX n va' wv
D' dot -ro.. l1 n v o: 1tcxQa -rae; 1tQci�El.e;, E V -rOlhotc;
PEA -rtw 1tE<puxE -rWV E VEQYEtWv -rO: EQY CX.) 1t OAÂWV DE:
1t Q ci�EWV ouowv XCXl. -rEXVWV xa.t E 1t tO-r'll J.1WV 1t OÂAO:
Y LVEH(t XCXl. -ra -rEAr r icx-rQl.xf]e; J.1 E: V Y O: Q U y iE t a.,
vCtU1t11 y t xf]e; DE 1tAoiov, o-rgcx-r'll Y t xf]c; De v{X11, oix o­
vOJ.1l.xf]c;; oe 1tAOU-rOe;. (Aristotel, Etica Nicomah ică, 1, i-iv)

5. Trad uceţi:
I n capitis m e i /evitatem iocatus est e t i n ocu/orum valitudinem
et in crurum gracilitatem et in staturam. Quae contum elia est
quod apparet audire? Coram una aliquid dictum ridemus,
coram pluribus indignamur, et eorum aliis Iibertatem non
re/inquim us, quae ipsi in nos dicere adsuevim us; iocis tempe­
ratis de/ectamur immodicis irascimur. (Sen eca, De Con s ta n t ia,
X IV, 4)

Montaigne se confruntase cu m u lte astfel de întrebări şi

răspunsese la e l e cu brio. Fusese tri m i s la u na d i ntre cele mai
bune i n stituţi i de învăţământ d i n Franţa, la Col l ege de Guyen ne
d i n Bordeaux, fondat în 1 5 3 3 În locu l vech i u l u i ş i desuetu l u i
Co l l ege des Arts. L a vremea când Michel, în vârstă d e şase an i ,
şi-a început cu rsu r i l e acolo, şcoal a î ş i fău rise o reputaţie naţio­
nală ca focar de învăţătu ră. D i n corp u l d i d act i c făceau pa rte
un d i rector cu m i ntea l u m i n ată, Andre de Goueva, un ce lebru
erud it e l e n i st, N icol as de Grouchy, u n savant ari stotel ian,
G u i l l aume G uerente, şi poetul scoţian George B ucha nan.
Î ncercând să defi n i m fi l ozofia ed ucaţi onală care stătea l a
baza acestu i Col l ege de G uyen ne, sau, la o ad i că, l a baza ce lor
mai m u lte şco l i şi u n iversităţi d i n ainte şi de d u pă el, am putea
s-o expri m ă m, În l i n i i mari, d u pă cum u rm ează: cu cât un elev
Învaţă mai m u lte despre l u me (istorie, şti i nţă, l iteratu ră), cu atât
mai bine. Dar Montaigne, după ce a u rmat sârgui ncios pro­
grama de la Col l ege de Guyenne până la absolvire, i-a apl icat
o adn otare i m po rtantă :
" Dacă ar fi înţel ept, om u l ar j udeca adevărata va loare a l ucru­
ri lor d u pă uti l itatea lor şi d u pă cât de m u ltă nevoie are de ele
în viaţă".
 Consolările filozofiei / 1 5 1

Poate că n umai ceea ce ne face să ne s i m ţi m bine merită

înţeles.
Doi mari gânditori ai antich ităţii era u studiaţi, probabi l , ca
fi gu ri de primă mână în programa de la Col l ege de G uyen ne şi
daţi exem p l u pentru i nte l i genţa lor. E levi i au făcut cunoşti nţă,
mai m u lt ca sigu r, cu Analitica Primă şi Secundă a l u i Aristotel,
în care fi lozofu l grec pune bazele logi c i i şi argu mentează că,
dacă A i m p l ică pe oricare 8, şi 8 i m p l ică pe oricare C, rez u ltă
că A i m p l i că pe oricare C. Ari stotel a demon strat că, dacă o
propoz iţie afi rmă sau n eagă P în legătură cu 5, atunci P şi 5 şi
sunt părţi l e ei, P fi i nd pred i catu l şi S -sub iectul şi a adăugat
că toate propoziţi i l e sunt fie u n iversale, fi e particu lare, afi rmând
sa u n egâ nd P În l egătu ră cu fi ecare S sau fiecare parte a l u i S.
AI doi lea era savantul roman Marcus Terenti us Varro, care
alcătu i se o b i b l i otecă pentru I u l i u Cezar şi scrisese şase sute
de cărţi, incl usiv o encicloped ie a artelor l i bera le şi douăzeci
şi cinci de cărţi de etim o l ogie şi l i n gvistică.
Montaigne n u a rămas i n d iferent. Este o rea l i zare să scri i un
raft de cărţi despre origi nea cuvi ntelor şi să descoperi adevăru ri
u n iversa le. Cu toate acestea, dacă n i se întâ m p l ă să observăm,
despre cei care au real izat aşa ceva, că n u au fost mai fericiţi,
d i m potrivă, au fost chiar mai nefericiţi decât cei lalţi, ca re n u
a u auzit n i ci odată d e l ogica fi l ozofică, ri scăm să n e îndo i m .
Montai gne a anal izat vieţ i l e l u i Aristotel şi Varro şi a form u l at
următoarea întrebare:
" La ce le-a folos it, lui Varro şi Ari stote l, m area lor erud iţie? l-a
scăpat de re lele omeneşti? l-a ferit de necaz uri le care-I năpădesc
pe un hamal de rând? l-a con solat oare logica atu nci când au
căpătat gută . . . ?/I

Pentru a înţelege motivul pentru care cei doi au putut fi deo­

potrivă atât de erudiţi şi atât de nefericiţi, Montaigne a operat
o d i sti ncţie între două categori i de c u noaştere: Învăţătura şi
Înţelepciunea. Î n categoria învăţătu rii, a aşezat, pri ntre alte
materi i, logica, eti mologia, gramatica, l i m b i l e lati nă şi greacă.
Î n catego ria înţe lepci u n i i, a p lasat u n tip de c u noaştere m u lt
mai vastă, mai greu expri mab i l ă şi mai valoroasă - tot ceea ce
poate aj uta o persoană să trăi ască bi ne, prin aceasta Montaigne
înţelegând să trăi ască în fe rici re şi mora l itate.
1 5 2 I ALA I N DE BOTTON

La Col l ege de G uyen ne, problema era că, deşi avea cad re
didacti ce şi un d i rector bun i profes ion işti, deş i excel a în tran s­
m iterea învăţături i, eşua cu desăvârş i re în transm iterea înţelep­
c i u n i i - repetând astfel, la n ive l i n stituţional, erori le care
otrăvi seră vieţi le personale ale l u i Varro şi Ari stote l :
" Revi n c u p lăcere l a tema ab s u rd ităţii învăţământu l u i nostru:
e l nu are d rept scop să ne facă buni şi înţe l epţi , ci învăţaţi . Şi
reuşeşte. Nu ne-a învăţat să că utăm virtutea ş i să ne pătrundem
de înţelepci une: ne întipăreşte în m i nte derivări şi eti mologi i . . .
Ne i n teresăm d e îndată: «Ştie greacă ş i lati nă?»; « Scrie poez ie
şi proză ?» Dar cel mai m u l t cântăreşte ceea ce lăsăm la u rmă:
«A devenit mai bun şi mai înţe lept?» Ar trebu i să aflăm n u ci ne
înţelege m a i multe, ci dacă înţe lege m ai bine. Mu ncim n u mai
şi n u m a i ca să ne umplem me moria, lăsând gă u noase înţel ege­
rea ş i s i m ţ u l binelui şi al ră u l u i . "

Montaigne nu a fost n iciodată bun l a sport: " La dans, l a ten is

ş i l a l u pte, n u am reuşit să-m i însuşesc mai mult decât o înde­
mânare m odestă ş i frustă; iar la înot, scri m ă, săritura cu prăj i n a
ş i sa lturi, n ici u n fel de pricepere". Ş i totuşi, atât d e putern ică
era avers i u nea l u i faţă de l i psa de înţe lepciune îm părtăşită de
maj oritatea profesori lor, Încât n u a ezitat să suge reze o alterna­
tivă d rasti că l a sala de clasă pentru t i n eretu l francez.

Dacă sufletele noastre tot nu se mişcă ma; bine şi dacă

tot nu avem o judecată maj sănătoasă, atunci aş prefera
să văd că un elev Îş i petrece timpul jucând tenis.
 Consolările filozofiei / 1 5 3

Ar fi preferat, de bună sea mă, ca elev i i să meargă la şcoală,

dar la şco l i care să-i înveţe înţelepc i u nea, mai degrabă decât
et i m o l ogia cuvântu l u i, şi care să poată corecta străvechea pre­
j udecată intelectuală faţă de chesti u n i le abstracte. Thal es d i n
Mi let a fost un exem pl u ti mpuriu al acestei prej udecăţi, cele­
bru de-a l ungul secolelor pentru că a încercat, În seco l u l VI Î.c.,
să măsoare ceru l şi a calcu l at Înălţi mea Mari i Piram ide din Egipt
d u pă teorema tri ungh i u ri lor asemenea - o real i zare comp l i­
cată şi străl ucită, fără în doială, dar care n u era ceea ce Îşi dorea
Montaigne să-i domine programa şcolară. EI s i mpatiza mai m u lt
fi lozofia ed ucaţională i m p l icită a u n e i a d i ntre cunoşti nţele
ti nere şi neobrăzate ale lui Thal es:
"M-am si mţit mereu recu noscător acelei fete din M i let, care,
văzându-1 pe fi l ozofu l oraş u l u i . . . cu och i i ţi ntă În sus, Înde let­
n i ci nd u-se fără zăbavă cu contempl area bolţi i cereşti, i-a pus
piedică aşa, ca să-I avertizeze că avea destul timp să-şi ocupe
gând u r i l e cu l ucru ri de deas upra nori lor când va fi găsit expl i­
caţia pentru tot ceea ce i se afla la picioare . . . Putem aduce
acelaşi reproş pe care i l-a făcut fe meia aceea l u i Th ales oricui
este preocu pat de fi lozofie: că n u se u ită pe u nde calcă."

Montaigne a observat şi în alte domen i i o ten di nţă s i m i l ară

de a p u ne accent u l pe activităţi le extraord i n are, în detri mentu l
celor mai modeste, dar n u m a i p uţ i n i m portante şi, precum fata
d i n M i l et, a Încercat să ne aducă înapoi cu pici oarele pe pământ:
"A conduce un asalt, a duce la bun sfârşit o m isi une, a dom n i
asupra u n e i naţi u n i sunt fapte străl ucite. A face reproşuri, a râde,
a cum păra, a vinde, a i ubi, a u rî şi a trăi laolaltă În pace şi
d reptate cu fam i l ia - şi cu ti ne Însuţi -, fără să len eveşti sau
să te m i.nţi pe tine Însuţi, este un l u cru mai remarca b i l, mai ra r
şi mai difici l . Orice s-ar spune, un astfel de tra i Însi ngurat duce
povara unei datori i cel puţi n la fe l de grele şi de tens i onate ca
şi cele ale altor vieţi . "

At unci, ce şi-ar fi dorit Montaigne să Înveţe copi i i la şcoală?

Ce fel de examene ar fi testat i nte l i genţa înţeleaptă l a care se
refe rea, atât de îndepărtată de aptitud i n i l e menta l e ale unor
nefericiţi precum Aristote l şi Varro ?
Examenele ar fi constat într-o serie de întrebări despre provo­
că ri le vieţi i cotid iene: d ragostea, sexu l , boala, moartea, cop i i i,
ban i i şi ambiţia.
1 5 4 / ALAIN D E B OTTON

UN EXAM E N D E ÎNŢELEPCI U N E A LA MO N TA I G N E

1 . "Acum şapte sau opt ani, l a vreo două l eghe d e aici, era un
sătean care mai trăi eşte ş i astăz i; m i ntea lui s-a zbuciu mat m u l t
timp d i n cauza ge l oziei nevestei; într-o z i , o m u l s-a întors de
la m u ncă şi a fost întâmpinat de soţ ie cu obişnu ita-i cicăleală;
s-a înfu riat atât de tare, în cât, cu secera pe care o mai ţi nea
încă în mână, şi-a retezat d i ntr-odată părţi l e trupului care Îi
provocaseră femei i o asemenea patimă şi i l e-a azvârl it În faţă"
(Eseuri, 1 1 29)
. .

a) C u m ar trebu i să rezolvăm d i sputele domestice?

b) Soţia era cicăl i t oare sau i u b i t oa r e ?

2. Se dau u rmătoarele două citate:

" Vreau ca m oartea să mă găsească p lantâ n d u-m i verzele, fără
să-m i fac grij i n ici despre ea, n ici despre du cerea la bun sfârşit
a grăd i n ăritu l u i " (Eseuri, 1 . 20);
"Abia dacă şti u să deosebesc verzel e de sa late" (Eseuri, 1 1 . 1 7).

C u m se abordează moartea cu înţelepc i u n e?

3. " Este, poate, o p ractică mai castă şi m a i fructuoasă de a l ăsa

femei l e să cunoască d i n vreme care este rea l itatea vieţii [în pri­
vi nţa d i mensi u n i i pen i su l u i], decât să le punem În s ituaţia de
a face presupu neri În fu ncţie de l icenţioz itatea unei înch i p u i ri
înfierbântate: speranţele şi dori nţele lor le fac să substitu ie orga­
n e l o r noastre, aşa cum su nt, unele de d i mensi u n i extrava­
gante, de trei ori m a i mari . . . Cât rău fac m âzgălel i le de o rgane
gen ita l e enorm e, îm prăştiate de băieţi pe coridoarele şi scări l e
palate lor noastre regale! D e aco lo rez u l tă o crudă neînţel egere
a capacităţi l or noastre n aturale" (Eseuri, 1 1 1 .5).

Cum ar trebu i să desch idă acest s u biect u n bărbat care are

o realitate a vieţi i " m ică?
"
4. "Cunosc u n moş ier care a găzdu i t u n grup mare de oaspeţi
la conacul său; d upă patru sau ci nci z i l e, s-a lăudat În gl umă
(nu exi sta nici u n sâm bure de adevăr) că l e dăd use să mănânce
plăci ntă de pisică; una di ntre d om n i şoarele d i n grup s-a ori pi l at
În aşa hal auzi nd un a ca asta, Încât s-a prăbuşit la podea, cu un
deranj am ent grav la stomac şi cu febră: nu s-a mai putut face
n i m i c pentru ea" (Eseuri, 1 . 2 1 ) .

Anal i zaţi d i stri buţia răspunderi i mora le.

 Consolările filozofiei / 1 5 5

5. " D acă n-aş părea nebun vorb i n d de u n u l singur, n-ar trece

o zi fără să mă audă l umea bodogăn i nd, apostrofându-mă pe
m i ne însu m i : « Dob itocule!»" (Eseuri, 1 . 38);
" Cel mai grosolan d i ntre defecte le noastre este ace l a că ne
"
d i spret u i m pe noi Înşine (Eseuri, 1 1 1 . 1 3)

Cât de m u ltă i ubire trebu ie să avem faţă de noi Î n ş i ne?

Am văzut, l a viaţa mea, sute de meşteşugar; şi plugar;

ma i Înţelepţi şi mai fericiţi decât rectorii universităţilor.

Dând u-Ie oamen i l or l ucrări de control care să le măsoa re În­

ţelepci unea, mai degrabă decât Învăţătura, ar rezu lta, probabi l ,
o reaşezare i med iată a ierarh iei i ntel igenţei - ş i o nouă el ită,
surpri nzătoare. M ontaigne se delecta cu pe rspectiva ad unături i
eterogene de oamen i care ar fi rec unoscuţi atunci ca fi i n d mai
i ntel igenţi decât cand idaţ i i trad iţional i, adeseori nede m n i de
acest statut.

Cum ar trebui să vorbească şi să arate oamenii i ntel igenţi

Se pres u p une, În mod obişnu it, că avem de-a face cu o carte
foarte i ntel i gentă abia atunci când n-o înţelegem. Idei le p ro­
funde n u pot fi expl icate, la u r m a u rmei, În l i mbaj ul cop i i lor.
Ş i totuşi, asocierea d i ntre d i ficu ltate şi profunzime ar p utea fi
descri să, c u mai puţi nă generozitate, ca fii n d o man ifestare În
sfera l iterară a perversităţ i i obiş n uite d i n viaţa senti mentală,
unde oa men i i m i sterioşi şi greu de înţeles le i nspi ră m i nţi l o r
modeste u n respect de care nu aj ung să se bucure persoa nele
desc h ise, cu expri mare l i mpede.
 1 56 / ALA I N DE BOTTON

Montaigne n u a avut rezerve În a recu n oaşte făţiş bătai a de

cap pe care i-o dădeau cărţi le m i steri oase: Nu mă pot Îndel et­
II

n i ci m u lt t i m p cu [el e] - scria el -, " n u-m i plac decât [cele]

am uzante, uşoare, care îm i gâd i lă i nteres u l " :
" N u sunt dispus să-m i storc creieri i pentru n i m i c, n ici măca r
de drag u l învăţăturii, oricât de val o roasă ar fi. Tot ce ca ut În
cărţi este să-m i ofere plăcere, u m plându-mi timpul Într-un m od
onorabi l . . . Dacă dau peste pasaje difi cile când citesc, n ici­
odată n u-m i rod u ngh i i le descifrându-Ie: du pă o Încercare sa u
două, le las În pl ata Dom n u l u i . . . Dacă mă pl icti seşte o carte,
iau alta. "

� i u re l i sauţ mai degrabă, prefăcătorie glu meaţă din partea

u n u i om care ad u n ase o m ie de vo l ume pe ra ft uri l e sale, p l us
o cunoaştere enciclopedi că a fi l ozofiei lati n e şi greceşti . Dacă
Montaigne se com p l ăcea să se prez i nte ca un gent i l om pros­
tănac pred ispus la somn o lenţă În timpu l expu neri lor fi lozofice,
era vorba de făţărn icie cu un scop an ume. Declaraţi i le sale
repetate despre lene şi înceti neală erau metode tactice de a
subm i na o înţel egere co ruptă a i ntel i genţei şi a scrieri l o r bune.
N u exi stă, sugera Montai gne, motive legiti me de a considera
d ifici le sau p l i ctisitoare că rţi l e de şti i nţe u m aniste; înţelepci u­
n ea nu necesită un vocabu l a r sau o si ntaxă special i zate, şi n ic i
p u b l i c u l nu benefi c i ază de p e u rma p l i ctise l i i . Folosită cu gri j ă,
p l i ctiseal a poate fi un i nd icator valoros al me ritul u i unei cărţi .
Deşi n u poate fi n iciodată o măsură suficientă (şi , în formele
sale de mai proastă cal itate, alu necă înspre i nd iferenţă vo ită şi
nerăbdare), dacă ne l uăm î n calcu l propri ul n ive l de p l i ctiseală,
ne p utem tem pera toleranţa al tfe l excesivă faţă de bal i verne.
Cei care nu ţin cont de propria p l i ctiseală atu nci când citesc,
la fel ca şi cei care nu dau atenţie d ure ri i, Îşi pot mă ri suferi nţa
fără motiv. Oricare ar fi pericolele p l i ctise l i i nej u stifi cate, exi stă
la fel d e m u lte capcane în faptul de a n u ne perm ite n iciodată
să ne pierdem răbdarea câ nd citi m .
Fiecare l ucrare difici lă ne p u n e Înai ntea u nei opţi u n i : dacă
să-I socot i m pe autor i nept pentru că n u s-a expri m at dest u l de
l i m pede, sau pe noi înş i n e proşti, fi i ndcă nu înţel egem despre
ce este vorba. Montaigne ne Încu raja să aruncăm vina pe autor.
Un sti l de proză i nte l igibi l trebuie să fie mai degrabă rezu ltatu l
lenei decât al isteţim i i ; ceea c e s e citeşte uşor n u înseamnă că
 ConsoJăriJe filozofiei / 1 5 7

a fost scris cu tot atâta uşuri nţă . Sau o astfe l de proză maschează
o l i psă a co nţi n ut u l u i ; caracteru l i nte l igi b i l oferă o protecţie de
neegalat atunci când nu ai n i m ic de spus:
" D i ficu ltatea este o monedă cu care Învăţaţi i fac scamato rii,
pentru a nu dezvă l u i van itatea stud i i lor lor, şi pe care prostia
omenească este gata s-o p ri m ească drept p lată".

F i l ozofi i nu au n i ci un motiv să se fol osească de cuvi nte

care ar suna nelalocul l o r pe stradă sau la pi aţă:
" La fel cum, În privi nţa veş m i ntelor, este sem n u l u nei m i nţi
mesch ine să Încerci să atragi atenţia pri ntr-o modă personală
sau neobişn uită, la fel şi În vorb i re; căutarea unor expresi i noi
şi cuvi nte puţin cun oscute derivă dintr-o ambiţie de şcolar
adolescent. Mi-aş dori să mă pot mărgi ni la cuvi ntele fol osite
În Halele pa riziene. "

Pentru a scrie s i m p l u , treb uie curaj, fi i ndcă există perico l u l

s ă fi m daţi la o pa rte, trecuţi c u vederea ca fi i nd proşti d e către
cei care întreţin credi nţa tenace că proza nei nte l ig i b i l ă denotă
i ntel igenţă. Atât de p uterni că este această prej udecată, încât
Montaigne se întreba dacă m ajori tatea savanţi lor d i n u n iversi­
tăţi l-ar fi apreciat pe Socrate, pe care declarau că-1 venerează
mai presus de orice alt gând itor, dacă ar fi fost abordaţi de e l
În p ropri i le l o r oraşe, l i psit de prestigi u l p e care i-I atri b u i e
d ialogu ri le l u i Platon, î n veşm ântu l său m u rdar, vorb i n d u-le
Într-un l i mbaj obişnu it:
" I magi nea pe care ne-au tran sm i s-o prieten i i l u i Socrate despre
conversaţi i le sale se bucu ră de aprobarea noastră n u mai şi
n u mai pentru că su ntem copleşiţi de opini a genera lă poz itivă
legată de ele, şi nu datorită propriei noastre aprec ieri, căci n u
u rmează practicile noastre: dacă s-ar scrie ceva d e fel u l lor În
zi lele noastre, puţi ni le-ar rec un oaşte valoarea. Noi nu şti m să
apreci em farmecu l l ucru r i l o r dacă nu ne este subl i n i at, umfl at
şi exagerat de artifici i . Farmecu l care curge s u b n u mele de
naivitate şi simpl itate este uşor trecut cu vederea de in sti nctu l
nostru grosolan . . . Pen tru noi, nu este oare naivitatea În rudită
de aproape cu prostia şi dem nă de reproş u r i ? Socrate îşi pu nea
sufl etul În consonanţă cu ritm u l nat u ra l al oamen i l or ob işn u i ţi:
aşa vorbeşte un ţa ran, aşa vorbeşte o femeie . . . I nducţ i i l e şi
com paraţi i l e sale sunt i n spi rate de activităţile omeneşti ce le
mai u m i l e ş i mai bine cun oscute - o ricine îl poate înţel ege .
 1 5 8 / A LA I N D E BOTT O N

Sub o formă atît de com u nă, noi, astăz i, n u mai putem p ricepe
nobleţea ş i splendoarea conceptelor sa le u l uitoare; noi, care îi
j udecăm pe toţi cei ce nu sunt tobă de carte d rept j osn ici şi
ordi nari şi care nu su ntem n i ciodată con ştienţi de bogăţie,
decât dacă este etalată cu pompă."

Avem aici o pled oarie pentru a l u a cărţi le În serios, chiar

dacă l i mbaj u l l or n u i nti m i dează, iar idei l e su nt l i m pezi - şi,
p ri n extensie, să ne abţi n em de la a ne considera n i şte proşti
dacă, d i n pri ci n a u nei găuri În buget sau În educaţi e, avem o
pe leri nă s i m p l ă şi u n vocabu lar n u cu m u lt mai variat decât
acela al u n u i vânzător d i n Hale.

Ce ar trebui să ştie oamenii inteligenţi

Ar tre b u i să cunoască faptele, iar dacă n u le cunosc şi mai
fac şi prostia de a le Înţelege greşit d i ntr-o carte, să n u se aştepte
la m il ă d i n partea savanţil or, care se vor s i mţi Înd reptăţiţi să le
dea peste n as şi să le arate, cu o pol iteţe Îngâmfată, că au greşit
cutare dată sau citat, a u scos d i n context u n pasaj ori au om is
o s u rsă i m po rtantă.
Totuşi, În schem a i ntel i genţei a l ui Montaigne, ceea ce con­
tează Într-o carte este uti l itatea ei şi cât de necesară se dove­
deşte În viaţă; este mai puţi n i m portant să redăm cu precizie ce
a scri s Platon sau ce a vrut să spună Epicu r, decât să cântărim
dacă spusele lor sunt i nteresante ş i dacă ar putea, În m iez de
noapte, să n e aj ute să trecem peste anxietate sau si ngurătate.
Responsabi l itatea auto ri lor d i n d om en i u l şti i nţe lor umaniste
nu se man ifestă faţă de acurateţea cvas i-şti i nţifică, ci faţă de
fericire şi sănătate. Montaigne îşi expri ma i ritarea faţă de cei
care refuzau să facă acest l ucru:
"Savanţi i a căror p reocupare este să form u leze j udecăţi as upra
cărţ i l or nu recun osc n i ci o valoare În afară de aceea a erudiţiei
şi n u îngăd u i e n ici o activitate i ntelectuală, cu excepţia stud i u­
l u i şi a învăţături i . Atât îţi t rebuie, să-I confunzi pe un Scipio
cu celălalt, ş i n u mai ai n i m i c de spus, nu-i aşa? D u pă ei, dacă
n u-I cun oşti pe Aristote l , nu te cunoşti pe tine în suţi . "

Eseurile s u n t şi e l e marcate frecvent de citate greşite sau

greşit atrib uite, de idei suc ite i logic şi de u n eşec total În defi­
n i rea termen i l or. Autoru l u i n u i-a păsat:
 Conso/ări/e filozofiei / 1 5 9

" Î m i scriu cartea la m i ne acasă, În fu ndul provinciei, unde

n i meni nu mă poate aj uta sau corecta ş i unde, În mod normal,
n u frecventez pe n i meni care să ştie n ici măcar Tatăl Nostru În
latineşte, darm ite să vorbească franţuzeşte corect!"

Fi reşte, cartea conţi ne erori ("sunt p l i n de ele" - se lăuda

fi lozofu l), dar nu s uficiente cât să condamne Eseurile, d upă
cum ni ci acurateţea nu l e-ar fi putut as igura val oarea. Era mai
mare păcatul să scrii ceva ce nu ti ndea spre Înţelepci u ne, decât
să-I confunzi pe Sci p i o Aem i l ianus (c. 1 85-1 2 9 î.C.) cu Scipio
Afri canu l (2 3 6- 1 83 Î.C.) .

De unde ar trebui să-şi culeagă idei le oamenii i ntel igenţi

De la aceia mai i ntel i g enţi decât ei. Oamen i i inte l igenţi ar
trebu i să-şi petreacă ti m p u l citând şi prod ucând comentari i ale
mari lor autorităţi care ocupă ram uri le superioare ale copacu l u i
cun oaşteri i . Ar tre b u i să scrie tratate despre gân d i rea morală
a lui Platon sau despre eti ca l u i Cicero.
Montaigne s usţi nea această idee. Eseurile cuprind frecvent
pasaje de comentari i ş i sute de citate din a utori despre care
Montaigne considera că expri maseră anumite idei mai elegant
şi mai precis decât e l . Pe Platon ÎI citează de 1 28 de ori , pe
Lucreţi u de 1 49 de ori şi pe Seneca de 1 30 de ori .
S u ntem ispitiţi să cităm d i n alţi autori, atunci când aceştia
expri mă propri i le noastre gând u ri, dar cu o l i m pezime şi cu o
acurateţe psi h o l ogică la care noi n u p utem aj u n ge. N e cunosc
mai bine decât _ne cunoaştem noi Înşi ne. Ceea ce este ti m id şi
confuz la noi este exprimat succ i nt şi elegant l a ei, sub l i n ieri l e
noastre cu creion u l ş i ad notări l e p e margi n i le cărţ i l o r l o r ş i
Îm prum uturi le d e l a e i i n d icând locuri l e u n d e găs i m câte o
părticică d i n noi înşi ne, câte u n a-do u ă propoziţi i constru ite d i n
chiar s ubstanţa d i n care este făcută propria noastră mi nte - o
congruenţă cu atât mai izbitoare, cu cât l ucrarea a fost scrisă În
epoca togi lor şi a jertfelor de ani male. Invităm aceste cuvi nte
În cărţi le noastre În semn de omagi u, pentru că ne ream i ntesc
cine s untem .
Dar, În loc să ne l um i neze tră i ri le şi să ne Îndemne spre
propri i le noastre descoperi ri, mari le cărţi pot aj u nge să arunce
o um bră problematică. N e pot face să l ăsăm deoparte aspecte
 1 60 / ALAI N D E BOTTO N

ale vieţii n oastre, despre care n u există dovezi Scrise. Departe

de a ne exti nde orizontul , ele pot să-i marcheze l i m itele pe
ned rept. Montaigne cunoştea pe cineva care părea să fi plătit
u n preţ prea m are pentru b i bl iofi l ie:
"Ori de câte ori întreb [această cunoşti nţă a mea] ce ştie despre
cutare l ucru, vrea să-m i arate o ca rte: n-a r Îndrăz n i să-m i spună
n i ci că are bube la dos fără să-şi cons ulte lexico n u l , În care să
găsească Înţeles u l cuvi ntelor bubă şi fund" .

O astfel de ezitare În a ne Încrede În propri i le noastre

experienţe extra l i terare n-ar fi gravă, dacă ne-am p utea baza
pe cărţi să exprime tot potenţi al u l nostru, dacă ne-ar cunoaşte
toate b u bele. Dar, d upă cum recunoştea Montaigne, mari l e
cărţi tac În privi nţa m ul tor subiecte, astfel că, dacă le perm item
să ne defi nească l i m itele curiozităţi i, ne vor trage Înapoi În
m aterie de dezvoltare a m i nţi i . O Întâl n i re surve n ită În I ta l i a
i-a cri sta l i zat această idee:
" La Pisa, am cunoscut un om de treabă, În aşa măsură aristote­
l ian, încât doctrina l u i cea mai de bază este aceea că piatra de
teme l i e şi i n stru mentu l de măsură ale tuturor idei lor sănătoase
şi ale fiecăru i adevăr În parte trebu ie să se afle În conform itate
cu Învăţături le l u i Aristotel, În afară de care totul este inept şi
h i meric: Ari stotel a văzut tot u l , a făcut totuL"

Fi reşte, a făcut şi a văz ut m u lte. D i ntre toţi gâ nditori i Anti­

chităţii, Ari stotel a fost poate cel mai cuprinzător, l ucrări le sale
acoperi nd Întregul orizont al cunoaşteri i (Despre ceruri, Meteo­
rologia, Despre suflet, Părţile animalelor, Mişcările animale­
lor, Respingeri sofiste, Etica Nicomahică, Fizica, Politica) .
Dar însăşi gama real i zări lor l ui Ari stotel a l ăsat o m oşten i re
problematică. Există autori prea i ntel igenţi pentru bi nele nostru .
Fi i ndcă au spus atât de m u lt, par să fi avut u l ti m u l cuvânt.
Gen i u l lor i n hi b ă s i mţu l l i psei de respect, vital pentru m u nca
de creaţie, la succesori i l o r. Î n mod paradoxal, Ari stotel îi
poate împi ed ica pe cei care-I respectă să-I şi i mite. EI s-a rid i cat
la m ăreţia la care a aj uns n umai Îndoind u-se În mare măsură
de cunoaşterea acu m u lată Îna i ntea sa; n u refuzând să-i citească
pe Platon sa u Herat/ it, ci constru i nd o critică la obiect a u n o ra
d i ntre s l ăbici u n i l e acestora, Întemei ată pe o apreciere a p unc­
telor forte. A acţiona În sp i rit p u r aristote l i c - Îşi dădea seama
 Consolările filozofiei / 1 6 1

Montaigne şi n u-şi dădea seama omul d i n Pisa - poate însemna

să perm iţi a n u m ite d istanţări inte l i gente până şi de autorităţile
desăvârşite.
Este, însă, de înţeles preferinţa pentru a cita şi a scrie comen­
tari i, în l oc de a vorbi şi gând i de u n u l si ngur. Un comentariu
a l u nei că rţi scri se de altci neva, deşi l abori os d i n p unct de
vedere teh n i c, necesitând ore întregi de cercetare şi exegeză,
este i m un la cele mai nemi l oase atacu ri cărora le cad pradă
l ucrările origi nale. Comentatori i pot fi criticaţi pentru că n u au
reuşit să redea cum trebuie idei l e mari l o r gânditori; n u pot fi
traşi la răspundere pentru ide i l e Însele - m otiv pentru care
Montaigne a i nc l us atâtea citate şi pasaje de comentari i În
Eseurile sale:
" Uneori, îi las pe alţi i să spună ceea ce eu n u pot expri ma la fel
de bine de u n u l sin gur d i n pricina slăbic i u n i i l im baj u l u i meu
şi uneori din prici na s lăbici u n i i i ntelectu lui meu . . [şi] uneori . . .
.

să ţi n În frâu acele critici grăbite care se năpustesc să atace

scrieri le de orice fel, mai a l es ce l e recente, ale oamen i lor care
Încă mai trăiesc . . . Trebuie să-m i ascund slăbiciun i le În spatel e
acelor mari reputaţi i . //

Este u i m itor cu cât ne sporeşte cred i b i l itatea l a vreo câteva

secole d u pă ce m u ri m . Afi rmaţi i care ar putea trece d rept
acceptabi le atu nci când i es de s u b pana auto ri l o r antici s unt
suscepti bi le de a fi rid ic u l i zate atunci când sunt exprimate de
contempo rani . Critici i nu se s imt tentaţi să-şi scoată pălăria În
faţa declaraţ i i l o r pom poase ale unor foşti colegi de facultate.
N u l i se perm ite acelora să vorbească de parcă ar fi ni şte fi l o­
zofi d i n Antichitate. " N i men i n u a scăpat vreodată nepedepsit
pentru faptu l că s-a născut", scria Seneca, Însă n-ar fi Înţelept
d i n partea c uiva pătruns de un senti ment s i m i lar În vrem u ri
m a i târz i i să vorbească astfel, dacă n u manifestă un apetit i eşit
din com u n pentru a fi l uat peste picior. Montaigne, care n u-şi
dorea aşa ceva, s-a pus la adăpost, iar la fin a l u l Eseurilor a făcut
o mărturis i re i mpresionantă prin vulnerabil itatea ei:
" Dacă a ş f i avut tă ria s ă fac ceea c e voiam cu adevărat, a ş fi
vorbit de u n u l s i ngu r, i ndiferent de ce ar fi u rmat" .

N u a avut tări a aceasta pentru că, pe măsura apropieri i de el

Î n timp ş i spaţi u, scădea probabi l itatea ca gân d uri le sale să fi e
 1 62 / A LAI N DE B OTTON

tratate ca şi cum ar fi avut va loarea celor ale l u i Seneca sau

Platon :
" În p ropriul meu c l i m at gascon, oamen i lo r l i s e pare caragh i os
să-m i vadă scrieri l e ti părite. Su nt cu atât mai p reţ uit, cu cât
fa i m a m i se răspândeşte mai departe de casă. "
Î n comportamentul fam i l iei şi al servitori lor săi, care-I auzeau
sfo ră i nd şi-i sch i m bau aştern uturi le, nu se regăsea n i m ic d i n
res pectu l cu care a fost pri m it l a Paris, ca s ă n u m a i vorb i m de
cel postu m :
" U n o m poate părea o m i n unăţie Î n och i i l u m i i : dar soţia ş i
va letu l său n u văd n im ic ieşit d i n com un la e l . Puţini oamen i
au fost p rici n ă de m i n u n are În sâ n u l fam i l i e i . "

Putem înţel ege În două fel u ri acest l ucru: că n i men i n u este

cu adevărat m i racu l os, dar că n umai fam i l i i le şi personal ul s u nt
destu l de apropi aţi pentru a d iscerne adevăru l decepţionant.
Sau că m u lţi sunt i nteresanţi, dar, dacă s unt prea aproape de
noi În timp şi spaţ i u , suntem tentaţi să n u-i l uăm p rea tare În
serios, d i n pri c i na u ne i ci udate prej udecăţi Împotriva a ceea ce
avem În preaj ma noastră.
M ontaigne n u-ş i plângea de m i lă, d i m potri vă, se fol osea de
critica unor opere contemporane mai val o roase ca un s i m ptom
al i m p u l s u l u i pri m ej d i os de a considera că adevărul trebu ie să
se afl e mere u departe de noi, Într-un alt c l i mat, Într-o b i b l i otecă
străveche, În cărţ i l e oamen i l or care au trăit cu m u lt t i m p În
u rmă. Se pune problema dacă accesu l l a l ucru ri l e cu adevărat
val o roase este rezervat câtorva geni i care s-au n ăscut Între a n u l
constru i ri i Partenon u l u i şi cel a l j efu i ri i Romei, s a u dacă, aşa
cum a pro p us cu Înd răznea l ă Monta i gne, ne pot fj la Îndemână
şi nouă, cel orlalţi .
O foarte b i zară sursă de Înţelepci u ne ieşea astfel la ivea l ă,
mai bizară decât porcul navi gator al l u i Pyrrho, decât i nd ien i i
tupi sau pl ugarul gascon, şi anume c ititorul . Dacă n e urm ări m
experienţele cu atenţia cuvenită ş i Învăţăm să ne consideră m
candidaţi plauzi b i l i l a o viaţă i ntelectual ă, n i s e desch ide
tutu ror, sugerează Montaigne, calea aj ungerii la descoperiri cu
n i m ic mai prejos decât cel e din mari le cărţi ale Antich ităţi i .
G ând u l acesta n u e de l oc uşor d e s uportat. Suntem învăţaţi
să asociem vi rtutea cu s u p u nerea În faţa texte l o r cu autoritate,
 Consolările filozofiei / 1 6 3

şi nu cu explorarea vol umelor transcrise z i l n i c înlăuntru l nostru

de către mecan ismele n oastre de percepţie. Montaigne a căutat
să ne facă să reven i m la n o i înş i n e :
"Ştim s ă spunem: « Aşa a zis Cicero» ; « Aceasta înseamnă mo­
ra lă la P laton,,; « Acestea sunt ipsissima verba a l e l u i Aristotel".
Dar noi - noi ce avem de spus? Ce j udecăm? Ce face m ? Un
papagal ştie să vorbească l a fel cum vorbi m şi noi."

Nu cu papagal u l s-ar compara un e rudit atunci când descrie

cum se al cătuieşte un comentari u . Ex istă o gam ă întreagă de
argumente care ar putea demonstra valoarea prod uceri i u nei
exegeze despre gândi rea morală a l u i Platon sau despre eti ca
l u i Cicero. Montaigne a subl i n i at, în sch im b, l aşitatea şi pl icti­
seal a pe care le i m p l i că această activitate. N u există, practic,
talent În operele secundare (" I nvenţi a depăşeşte i ncom parabi l
de m ult citat u l "), d ifi c u ltatea l o r este ceva de o rd i n tehnic -
ţine de răbdare şi de o b i b l i otecă l i n iştită. Î n p l u s, m u lte d i ntre
cărţ i l e pe care trad iţia academ i că ne Încu rajează să le repetăm
papagal iceşte n u sunt fascinante În s i ne. Li se acordă un l oc
central În programă, pentru că sunt l ucrări le u n o r autori presti­
gioşi, În timp ce m u lte subiecte la fel de valoroase, sau poate
şi mai valoroase, zac nebăgate În seamă, fi i ndcă n u le-a el ucidat
n iciodată vreo măreaţă autoritate i ntel ectuală. Relaţia d intre
artă şi real itate a fost cons iderată m u lt t i m p u n s u b i ect fi lozofi c
serios, În parte fi i ndcă a fost pomen ită pentru prima dată de
Platon; relaţia d i ntre ti m i ditate şi înfăţişare n u, În parte fi i n dcă
nu a atras atenţia n ici u n u i fi l ozof d i n Antich itate.
Î n l u m i na acestui respect nefi resc pentru tradiţie, Montaigne
a considerat că merită să le mărturi sească ci titori lor că, de fapt,
Platon poate fi socotit mărgi n it şi anost:
"Va scuza oare l icenţiozitatea epoc i i noastre înd răzneţul sacri­
l egi u de a considera că Dialogurile sunt i stovitoare, înăbuşin­
d u-ş i idei le, ş i de a deplânge timpul pierdut cu ace le l u ngi
d i scuţi i pregătitoare de către u n om care a avut atât de m u lte
l ucruri mai bune de spus? "

(Ce uşurare să găsesc această i dee la Montaigne, un scri itor

prestigios care conferă cred i b i l itate băn uiel i lor ti m i de şi m ute
ale altu ia!) Î n ceea ce-I priveşte pe Cicero, n ici nu mai era
nevoie să se scuze Înai nte de a-I ataca:
1 64 / ALA I N DE BonON

" Pasaj ele i n trod uctive, defi n iţi i le, subdiviz i un i le şi etimologi i le
Îi ocupă aproape toată opera . . . Dacă Îm i petrec o oră citind u-I
(pentru m i ne e m u lt) şi apoi stau să rez um esenţa şi substanţa
a ceea ce am citit, În cea mai mare pa rte a ti m pu l u i nu găsesc
n i m ic În afară de vânt."

S avanţi i le acordă atâta atenţie clasici l or, credea Montaigne,

d i n prici na van ităţi i de a fi consideraţi i ntel i genţi prin asociere
cu n u me p restigioase. Rezu ltatul era, pentru publicul cititor,
u n m u nte de cărţi foarte erud ite, dar com plet l i psite de înţelep­
ci une:
" Ex i stă mai m u lte cărţi despre al te cărţi decât despre oricare alt
, s ubiect; nu facem decât să n e comentăm unii pe a l ţii Totul .

m işună de comentarii : de autori este pen u rie."

Dar idei l e i nteresante, i nsista el, se găsesc pe toate d rumu­

ri le. Oricât de modeste ar fi povesti ri le noastre, putem extrage
an a l i ze mai profunde de la noi înş i ne decât d i n toate cărţi l e de
dem u lt:
" Dacă aş fi un mare savant, aş găsi În propria mea experienţă
suficiente l ucruri care să mă facă înţel ept. Oricine îş i aduce
a m i n te de ultima sa ieş i re de mân ie . . . vede u râţen ia propriei
pati m i mai b i ne decât la Aristote l . Oricine îşi a m i n teşte de
re lele pe care le-a suferit, de cele care l-au amen inţat şi de
i n c identele neÎn sem n ate care l-a u transpus d i ntr-o cond iţie În
alta, se pregăteşte astfel pentru mişcări vi itoare şi pentru explo­
rarea condiţiei sa le. Până şi viaţa l u i Cezar este mai puţi n pi l ­

d u itoare decât a noastră; o viaţă, fi e ea i m perială sau p lebee,

rămâne la cherem u l a tot ceea ce i se poate Întâmpla u n u i om."

N u mai cultura savantă ne i ntim idează şi ne face să gân d i m

altfe l :
" S u ntem m a i bogaţi decât credem, fiecare d i ntre noi".

Am p utea aj unge cu toţi i la i dei înţe lepte, dacă am înceta

să ne consi derăm atât de i ncapabi l i de aşa ceva pentru că nu
avem două mii de ani, nu ne i nteresează di aloguri l e l ui Platon
şi trăim l i n i ştiţi la ţară:
" Poţi ataşa întreaga fi l ozofi e morală unei vieţi private obişnu ite,
la fel ca şi uneia făcută d i ntr-o materie mai bogată".
 Consolări le filozofiei / 1 65

Poate pentru a transm ite această idee ne-a oferit Montaigne

atâtea i nformaţ i i despre cât de com u nă şi privată era viaţa sa -
de aceea a vrut să ne spună:
- că nu-i plac merele:
" N u poftesc n i ci un fruct, În afară de pepen i".

- că avea o relaţie complexă cu ridichiile:

" La în ceput, am găs it că rid i ch i i le Îmi cad bi n e; apoi nu m i-au
mai căz ut bine; acum Îmi cad b i ne din nou".

- că practica igiena dentară cea mai avansată:

"Am avut mereu d i nţi excepţiona l i . . . Din copi lărie am Învăţat
să mi-i frec cu un şervet, atât la scu lare, cât şi îna i nte şi d upă
mese./I

- că mânca prea repede:

" De grăb it ce sunt, Îm i m u şc adeseori l i m ba şi uneori chiar ş i
degetele".

- şi-i plăcea să se ştea rgă la gură:

"Aş putea l ua masa la fel de bine şi fără faţă de masă, dar mă
s i mt foarte stânjenit să m ănânc fără un şervet curat. . . Regret că
nu am u rmat moda începută de regii noştri, de a sch i mba şer­
vete le ca pe fa rfu rii, d u pă fi ecare feL/I

Informaţi i banale, ce-i

d rept, dar care ne ad uc
am i nte că există u n "eu"
gânditor În spate le cărţii
sale, că fi l ozofia morală
izvorâse - şi că putea
o ricând izvorî d i n n o u -
d i ntr-u n s uflet o b i ş n u it,
căruia nu-i pl ac fructe le.
N u e nevoie câtuşi de
puţi n să ne si m ţi m des­
c u rajaţi dacă, văzuţi d i n
exterior, n u părem deloc
asemănători celor care au
cugetat În trecut.

M. Tul l i u5 Cicero ( 1 06-43 L C )

1 6 6 / A LA I N D E BOTTO N

Î n portretu l redesenat de Montaigne al fi i nţei u m ane com­

petente, semi-raţi onale, este foarte pos i b i l să nu cunoşti l i mba
el i nă, să tragi vântu ri, să-ţi schi m bi di spoziţia d upă câte o masă,
să te pl ictiseşti de citit, să nu cunoşti n ici un fi l ozof anti c şi să-i
confunzi pe cei doi Sci pio.
O viaţă v i rtuoasă, obişn u ită, aflată în căutarea înţelepc i u n i i ,
dar care n i ciodată n u se îndepărtează de prostie - iată o real i­
zare suficientă.
 v

Consolare
pentru
inima zdrobită
 1

Pentru necaz u ri l e d i n d ragoste, acesta este, poate, cel mai

potrivit d i ntre fi lozofi :

Viaţa, 1 788-1 860

1 78 8 - La Danz ig, vede l u m i n a zi lei Arth u r Schopenhauer.

Spre sfârşitul vieţii, contem p l a acest eveni ment cu regret: " N e
p utem privi viaţa c a p e u n episod care tu l b u ră fără rost od i hn a
bi n ecuvântată a neantu l u i "; şi specifi ca: " Existenţa omenească
trebu i e că este un fel de greşeală; se poate spune despre ea că
«azi este rea şi se va în răutăţi pe z i ce trece, până cân d surv i n e
rău l c e l m a i mare»" . Tatăl l u i Schopenhauer, Hei n ri ch, era u n
negustor Înstărit, iar mama sa, Johan na, o doamnă d e societate,
cu douăzeci de a n i mai tânără d ecât soţul ei şi fl uşturatică; cei
d o i s-au i nteresat prea puţi n de fi u l lor, care a d eve n i t u n u l
d i ntre cei m a i mari pes i m i şti d i n istoria fi lozofiei : " Î n că de l a
vârsta de şase an i, Întorcându-se Într-o seară de la p l i m bare,
pări nţi i mei m-au găsit În mrejele deznădej d i i " .
1 70 I A LA I N DE B OTTON

1 803-1 805 - D u pă ceea ce a părut a fi s i n uciderea tată l u i

s ă u (a fost găs it pl uti nd pe a p a u n u i canal de lângă depozitul
fam i l iei), Schopen hauer, pe atunci În vârstă de şaptesprezece
an i , m oşteneşte o avere care ÎI scutea pentru totdeauna de a
mai m u nci ca să-şi câştige existenţa. Gând u l acesta n u i-a ad us
mângâiere. Î şi ami ntea ulterior: " La şaptes prezece ani, fără să fi
pri m it vreo ed ucaţi e savantă, am fost cuprins de tristeţea vieţii,
la fe l ca B uddha În tinereţe, când a văz ut boa l a, bătrâneţea,
d u rerea şi m oartea. Adevăru l . . . era că l um ea aceasta nu putea
fi l ucrarea unei F i i nţe atot i u bitoare, ci mai degrabă a d iavo l u­
l ui , care ad usese fi i nţe l e pe l u me pentru a se del ecta la vederea
suferi nţelor lor; această exp l i caţi e o sugerau datele p rob lemei,
iar cred i nţa că aşa şi este a tri umfat În cele din urmă".
Adolescentu l Scho-
pen hauer este tri m i s l a
Lond ra, să înveţe en­
gl ezeşte la o şcoal ă cu
i n ternat, Eagle H ouse,
d i n Wimbledon. Pri ete­
n u l său, Lorenz Meyer,
Îi scrie, Într-o scrisoare:
J m i pare ră u că sej u ru l
Î n Angl ia te-a făcut să
u răşti întreaga naţiune".
 Conso/ările filozofiei / 1 7 1

Î n c i uda acestu i senti m ent de u ră, el a învăţat l i mba engleză

aproape la perfecţie şi era adeseori confundat cu un englez în
curs u l conversaţi i l or.
Tot acum face o călătorie În Franţa, vizitează o raşu l NÎmes,
u nde, cu vreo o m ie opt sute de ani mai d evre m e, i ngineri i
roman i constru iseră aped ucte de-a l ungu l mai estuos u l u i Pont
du Gard, ca să le asigure l ocu itori l o r, În permanenţă, sufi c i entă
apă de Îm băiat. Pe vi itoru l fi l ozof îl I asă rece rui nele romane:
"Aceste rămăşiţe te d u c de Îndată cu gâ nd u l la m i i le de oam e n i
dem u l t putreziţi".

Mama lui Schopen hauer se plângea de pas i u n ea fi u l u i ei

pentru " m editaţia asupra nenoroc i r i i omeneşti".
1 809-1 8 1 1- Schopenhauer stud iază la U n iversitatea d i n
Gătti ngen şi s e hotărăşte s ă dev i n ă fi l ozof: "Vi aţa este amără­
ci une, am decis să m i-o petrec reflectând as u p ra e i " .
Î n t i m p u l unei excu rs i i l a
ţară, un prieten i-a propus s ă
Încerce să m eargă împreună l a
fem e i . Schopen hauer a înăbuşit
plan u l d i n faşă, argumentând
că "viaţa este atât de scurtă, d e
n esigură şi evanescentă, Încât
n u are rost să mergi atât de de­
parte cu deranj u l " .

Schopenhauer În tinereţe
1 72 / ALA I N DE BOTTO N

1813 - Îşi v i z itează mama la Wei m ar. J o ha n n a S ch open­

hauer se îm prieten i se cu cel mai cel ebru l o c u itor al oraş u l u i,
J o h a n n Wo l fgan g vo n G oethe, ca re îi făcea v i z i te reg u l ate
(îi pl ăcea să stea de vorbă cu Soph i e, cam eri sta J o h a n n e i , şi cu
Ade l e, sora mai tânără a l u i Arth u r) . D u p ă o pri m ă întâ l n i re,
Schopen h a u er îl descria pe Goethe ca fi i n d " sen i n, soci a b i l ,
săritor, pri eten os: l ăudat fi e-i n u mele î n veci ! " Goethe povestea:
"
"Tânăru l Schopenhauer mi s-a părut i eşit d i n com u n , interesant .
Sentimentel e l u i Arth u r faţă de scri itor n u au fost n i c i odată pe
dep l i n împărtăş ite de acesta din u rmă. Când fi l ozofu l a părăsit
We i m ar-u l , G oethe i-a com p u s u n c u p l et:

Willst du dich des Lebens freuen,

So musst der Welt du Werth verleihen.
" Dacă doreşti să dobân deşti plăcere din vi aţă,
Trebu ie să ataşezi val oare vi eţ i i ."

Sch open hauer n u a fost i m p res ionat, i a r în carneţe l u l său,

lângă s ugesti a făcută de Goethe, ş i-a notat u rmătorul ci tat d i n
Chamfort : II vaut m ieux laisser les hommes pour ce qu 'ils sont,
que les prendre pour ce qu 'ils ne sont pas ("Mai b i n e să accepţi
oam en i i aşa cum s u nt, decât să-i i ei d rept ceea ce nu s u nt") .

1 8 1 4-1 8 1 5 - Schopenhauer se m ută la Dresda şi scrie teza:

" C u priv i re la rădăcina cvad ru p l ă a p ri nc i pi u l u i raţ i u n i i sufi­
ci ente". Are p uţ i n i p r i eten i aco l o şi se a n gaj ează în conversaţi e
fără să n utrească c i n e-şt ie-ce aşteptări : " U neori m ă ad resez
bărbaţi l o r şi fem e i l o r p rec u m vorbeşte o fetiţă cu păp uşa ei .
Ştie, des i g u r, că păp uşa n-o înţe l ege, dar îş i creează de u n a
s i n g u ră b u c u r i a com u n icări i p r i ntr-o decepţie de s i n e p l ăc ută
şi conştientă. " Dev i ne cl ient obişn u i t în tr-o tavernă ital ienească
u nd e se serveau m�ze l u ri l e sale preferate - salam ven eţian,
cârn aţ i cu trufe ş i ş u n că de Parma.

1818 - Term i n ă de scris Lumea ca voinţă ş i reprezentare,

despre care ştie că este o capod operă . Cartea exp l i că l i psa de
prieten i a a utoru l u i : " U n om de gen i u n u are c u m să fi e foarte
soci abi l ; oare poate fi vre u n d i al og la fe l de i nte l i gent şi de
am uzant ca propri i l e sale mono logu ri ?/I

1 8 1 8-1 8 1 9 - Pentru a cel ebra Încheierea cărţi i sale, Scho­

pen hauer că l ătoreşte În Ital ia. Se del ectează cu arta, cu natura
 Consolările filozofiei / 1 7 3

şi cl i m a, deş i d i spoz i ţi a îi rămân e frag i l ă: "Ar treb u i să ţi nem

seama întotdea u n a de faptu l că n i men i nu este vreodată foa rte
departe de starea În care ar fi gata să p u n ă mâna pe sabie sau
pe otravă pentru a p u n e capăt propri e i exi stenţe; iar cei care
s u n t departe de a crede acest l ucru pot fi uşor con v i n ş i d e
contrari u pri ntr- u n acc i d ent, o boa l ă, o bruscă sc h i mbare a
desti n u l u i - sau a vre m i i " . V i z itează Fl orenţa, Roma, Napo l i
ş i Ven eţia ş i c u n oaşte o m u l ţ i m e de fem ei fru m oase l a recepţi i :
"M i-au p l ăcut foarte m u l t - m ăcar d e m-ar fi acceptat".
Refuz u l întâ m p i nat a contri b u it la formarea o p i n iei că: "" N u mai
intel ectul bă rbătesc, î n n eg u rat de i m pu l s u l sexual, poate n u m i
frumos sex u l acesta p i pern i cit, c u u merii înguşti, c u şo ld u ri l e
late şi cu p i cioare l e scu rte".

1 8 1 9 - P u b l i că Lumea ca voinţă şi reprezentare. Se vâ nd

230 de exem p l a re . " F i ecare poveste de v i aţă este o poveste
a suferi nţei "; " M i-aş dori să mă pot dezbăra de i l uz i a de a privi
această generaţ i e de vi pere ş i broaşte râ i oase ca fi i n d ega l i i mei;
m i-ar fi de mare aj utor".

1 82 0 - Schope n h a uer con c u rează l a u n post d e fi lozofi e la

U n ivers itatea d i n Berl i n . Ţine curs u ri despre "Întreaga fi l ozofie,
adi că teoria despre esenţa l u m i i şi a m i nţi i umane". Se înscri u
c i n c i studenţ i . Într-o clăd i re d i n vec i n ătate, riva l u l său, H egel ,
se adresa u n u i p u b l i c de trei s ute. Sch open hauer, eval uând
fi l ozofia l u i H ege l : " Idei le [sa l e] fu ndamenta l e sunt înch i pui rea
cea mai abs u rdă, o l u me cu s u s u l În j os, o bufoneri e fi lozo­
fi că . . . al cărei conţ i n ut este cea mai găunoasă şi mai l i psită de
sens în ş i ru i re de cuvi nte aruncate vreodată l ao l a l tă de vreun
cap pătrat, preze ntarea . . . fi i n d cea mai resp i n gătoare, mai p ros­
tească băl măj ea l ă, care ad uce cu dec l amaţi i l e u n u i nebu n " .
În cepe să fie dezamăgit de l u mea academ i că: " N u i-a trecut,
de regu l ă, n i măn u i p r i n cap, şi cu atât mai p u ţ i n u n u i profesor
d e fi l ozofie, că poţi trata fi l ozofia c u seriozitate - l a fel cum
n i men i n u cred e mai puţi n în c reşti n i sm decât Papa".

1 82 1 - Schopen hauer se îndrăgosteşte de Ca rol i ne Medon,

o cântăreaţă în vârstă d e n o uăsprezece an i . Relaţia lor a d u rat,
cu i nterm itenţe, zece an i , dar fi lozofu l n u avea n ici o i n tenţie
de a ofi cial i za aranj amentu l : " Căsătoria înseamnă să faci tot
 1 74 / AlA I N DE BOTTO N

posi b i l u l pentru a d even i ţi nta dezgustu l u i cel u i l a lt". Cu toate

acestea, visa la pol i ga m ie: " D i ntre m u ltele avantaj e a l e po l iga­
m i e i , u n u l este că soţ u l nu ar m a i avea rel aţ i i atât de apro p i ate
cu socri i, team ă de care se Îm p i ed i că În p rezent nen u mărate
căsători i . Zece soacre În loc de u n a ! "

1 822 - Că l ătoreşte pentru a două oară În Itai ia ( I a M i l a n o,

F l o renţa, Veneţia) . Înai nte de p l ecare, ÎI roagă pe pri eten u l său
Fried ri c h Osan n să u rm ărească "dacă se menţionează n u m e l e
meu În cărţi, reviste, period ice l ite rare ş i alte l e asemenea " . L u i
Osa n n n u i s-a părut c ă sarc i na i-ar fi ocu pat prea m u lt t i m p .

1 825 - D u pă eşec u l d i n v i aţa academ i că, Schopen hauer

a Încercat să dev i n ă trad ucător. Dar oferte l e sal e de a-I trad u ce
pe Kant În e n g l eză ş i roman u l Tristram Shandy În germ ană au
fost refuzate de ed itori . Într-o scrisoare, el Îş i m ărtu risea dori nţa
m el a n co l i că de a avea "o poz iţie În soci etatea b u rgheză", deşi
n u a aj u n s n i c i od ată să se bucure de aşa ceva. " Dacă un
D u m n ezeu a creat l umea În care tră i m , nu m i-ar pl ăcea să fi u
D u m neze u l acel a - amărăci unea şi c h i n u l ei m i-ar frânge i n i­
m a . " D i n fe ri c i re, În momente l e m a i gre l e se poate consola c u
senti mentu l l i n i ştitor al propriei valori : " Cât de d e s treb u i e oare
să Învăţ . . . că În p ri v i nţa v i eţi i de zi cu zi . sp i ritu l şi m i ntea
. .

m ea s u nt la fel ca un tel esco p În sal a O pere i sau ca un tun l a

o vânătoa re d e i ep u ri ?"

1 828 - Îm p l i neşte patruzeci de an i . " D u pă vârsta de patru­

zeci de a n i - se con s o l a el -, n i c i un om de valoare . . . nu are
cum să scape de o u m b ră de m i zantro p i e . "

1 8 3 1 - La patruzec i ş i trei de a n i , stabi l it l a Berl i n, Scho­

penhauer se gândeşte d i n nou la căsători e. Îi atrăgea atenţ i a
F lora Wei ss, o tânără fru m oasă, p l i n ă d e v iaţă, care tocm a i
îm p l i n i se şaptesprezece an i . Î n t i m p u l u n e i excu rs i i cu barca,
Încercâ n d s-o cucerească, j-a zâm b i t şi i-a oferit un ciorch i ne
de struguri a l b i . F l o ra mărtu ri sea u l teri o r, În j urna l u l ei : " N u-m i
treb u i a u . M-am u m p l ut de scârbă l a gând u l că-i ati nsese
bătrân u l Schopen h auer, aşa că i-am l ăsat să a l u nece, uşure l , În
apă, În spatel e m e u . " Schope n ha uer părăseşte B erl i n u l În mare
grabă: " V i aţa n u are n ici o val oare intrin secă a utenti că, ci este
p u să În m i şcare n u m a i de l i p s u ri şi de i l uz i i " .
 Conso/ări/e filozofiei / 'j 7 5

1 83 3 - Se stab i leşte într-un m odest apartament din Fran k­

fu rt-pe-Ma i n , care avea vreo 5 0 . 000 de l ocu itori pe atu n c i .
Descri e oraş u l , centru l bancar a l E u ropei conti n e nta l e, drept
"o n aţ i u n e m ăruntă de ţă rănoi îngâmfaţi şi to nţi, cu aere de
orăşen i rigiz i şi vu l gari, cu care nu vreau să am n i m i c de-a face".
Relaţi i l e cele mai aprop i ate l e avea acu m cu o succes i u n e
întreagă d e p u de l i , despre care s i mţea c ă aveau o del i cateţe ş i
o m odestie care l e l i psea oa men i lor: " Vederea oricăru i an i m a l
îm i provoacă pe loc p l ăcere şi-m i face i n i ma să tresalte de
bucurie". Sch open hauer îş i revărsa d ragostea pe acei pudel i ,
s p u nâ n d u- I e " Do m n u l e", şi s e i nteresa i ntens de soa rta a n i m a­
l e l or: " Câi n e l e, dotat cu o i ntel i genţă ascuţită, cel mai veritabi l
ş i mai l o i a l p r i eten a l om u l u i, este ţi n ut d e o m l egat c u l a nţ!
N i c i odată n u văd un astfe l de câ i n e fără s i mţăm i nte de cea m a i
profu ndă com pas i u ne faţă d e e l ş i cea m a i profu nd ă i n d i gnare
faţă de stăpâ n u l l u i . Mă gândesc cu sati sfacţie la u n caz, rel atat
acu m câţ iva an i în ziarul The Times, despre Lord u l X care ţi nea
u n câi n e m are l egat cu l anţ. Într-o z i , În timp ce se p l i m ba pri n
c u rte, i-a trecut pri n cap s ă s e d u că s ă mân gâ i e câi n e le, l a care
a n i m al u l i-a sfâşiat braţu l de sus până j os, ş i b i n e i-a făcut! Pri n
aceasta, a vrut să spună u rmătoare l e: «N u eşti stăpâ n u l m e u ,
ci d i avo l u l care Îm i transformă scu rta exi stenţă Într- u n i a d ! »
A ş a s ă păţească toţi c e i care ţi n câi n i i În lanţ."
F i l ozofu l adoptase u n pro­
gram z i l n i c rigid. Scria t i m p de
trei ore d i m i n eaţa, câ nta Ros­
si n i la flaut o j u m ătate de oră,
apoi se Îm b răca În costum, Îş i
p u n ea cravată aibă şi mergea
să i a prân z u l la Englischer Hof,
pe Rossmarkt. Avea un apetit
e n o r m , ş i-ş i Î n d esa În g u l e r
u n şervet ,m are, a l b . R efuz a
să bage În seamă a l ţ i c l i enţi Î n
ti m p c e l ua masa, d a r u neo ri
se l ansa În conversaţi i l a cafea.
Un i nterl ocutor ÎI descria astfel :
" com i c d e morocănos, d e fapt
i nofe n s i v şi u rsuz-b i nevo itor" .
 1 76 / A LA I N DE B OnO N

U n a ltu l povestea că Schopen hauer se l ăuda adeseori cu

starea excepţi o n a l ă a d i nţi lor săi - dovad ă că l e era superior
altora, sau, c u m se exp ri ma el, era s u perior " b i ped u l u i com u n " .
D u pă prânz, se retrăgea la c l u b u l său d i n aprop iere, Cas i n o,
unde stătea În b i b l i otecă şi citea The Times - z i a ru l de care
se s i mţea i nformat cel mai b i n e cu privi re la n ecaz uri l e l u m i i .
D u pă-am i aza, făcea o p l i mbare d e două ore c u câi n e l e de-a
l u n g u l m a l u ri l o r M ai n u l u i , bodogăn i n d u-ş i În barbă. Seara,
mergea ori la operă, ori l a teatru, unde adeseo ri se Înfu ri a de
zgomot u l făcut de cei Întâ rz i aţi, de cei ca re-şi târşâiau p i ci oa­
rel e şi tuşea u - şi recl am a aceste l ucruri În scris, cerâ n d u- I e
a utorităţi lor să i a m ăs u ri u rgente îm potriva lor. D e ş i citea m u l t
şi-I adm i ra pe Sen eca, n u era de acord cu verd ictu l fi l ozofu l u i
roman În p ri v i n ţa zgomotu l u i : " De m u l t ti m p s u n t d e părere
că vo l u m u l de zgo m ot pe care-I poate În d u ra o persoană este
i nvers proporţi o n a l cu puteri l e sale menta l e . . . C i n e are obi-
cei u l să trânteas că uşi l e, În l oc să le Înch i d ă cu mâna . . . nu este
n u m ai prost-crescut, ci şi grosolan şi Îngust la m i nte . . . Nu vom
fi cu adevărat civi l i zaţi, decât atu n c i când n i m e n i nu va mai
avea d reptu l să dea b uzna În conşti i nţa n i ci u n e i fi i nţe gând i­
toare p r i n fl u i erături, u rl ete, zbierăte, ciocăn ituri, p l es n itu ri de
bici . . . şi aşa mai departe".

1 840 - C u m p ără un alt pudel a l b, o căţel uşă pe care o

n um eşte Atma, d u pă s ufl etul l u mesc al brah man i l o r. Este atras
de rel igi i l e răsărite n e În general şi de brah man is m În parti cu lar
(ci tea În fi ecare seară câteva pagi n i d i n Upanişade). Îi descria
pe brahman i d rept "cei mai nob i l i şi mai vech i d i ntre oam e n i "
şi amen i nţa s-o dea afară p e menajera sa, Margareta Schnepp,
ori d e câte ori aceasta nu ţi n ea seama d e poru nca de a nu m a i
şterge de p raf statu i a l u i B uddha d i n b i ro u l său.
Schopenhauer Îş i petrece d i n ce În ce mai m u l t ti m p de
unul si ngur. Mama l u i Îşi face grij i În l egătu ră cu e l : " Două l u n i
Î n camera t a fără s ă vezi p e n i men i . . . N u e bi ne, fi u l e, ş i mă
Întristează - nu poţi ş i nu treb u i e să te izolezi În fe l u l acesta."
Începe să d oa rm ă ore întregi În t i m p u l z i l e i : " D acă vi aţa şi
ex istenţa ar fi stări plăcute, atu nci toată l u mea s-ar l ăsa pradă
stării de i n conştienţă care e som n u l fără n i c i o tragere de i n i m ă
şi a b i a ar aştepta s ă se trezească d i n n o u . D a r s e întâ m p l ă exact
 Conso/ările filozofiei / 1 7 7

pe dos, căci toată l u m ea abia aşteaptă să adoarmă şi se trezeşte

fără n i ci o tragere de i n i m ă . " Îş i j u stifi că apetitu l pentru somn
com parând u-se cu doi di ntre gând itori i săi preferaţi : " F i i nţel e
omen eşti n eces ită d i n c e În c e mai m u l t som n, p e m ăs u ră c e
creierul l o r se dezvol tă . . . ş i dev i n e tot m a i activ. Montaigne
scria despre el în s u ş i că d i ntotdeau n a avusese u n somn adânc;
că-ş i petrecuse o mare parte a v i eţi i d o rm i n d; şi că, la o vârstă
înai ntată, încă mai dormea câte opt-n ouă ceas u ri n eîntreru pt.
Şi despre Descartes se s p u n e că dormea m u l t. "

1 843 - F i l ozofu l se m ută î n t r-o a l tă

casă d i n Fran kfu rt, de pe strada
S c h o n e Auss i c ht (în trad ucere:
Ved ere fru m o asă), la n u m ă­
ru l 1 7, l â n gă râu l Mai n ,
În centru l o raş u l u i .
Avea s ă locu i ască pe
aceeaş i stradă tot res­
tul v i eţ i i , deşi În 1 85 9
s-a m utat l a n u măru l
1 6, d u pă o ceartă cu
p roprietaru l , l egată de
câi n e .

1 8 44 - P u b l i că o
a doua ed iţie şi Încă u n
vo l u m d i n Lumea ca
voinţă şi reprezentare.
În p refaţă, rem a rca:
"Nu co ntem poran i l or
ş i com patri oţi lor mei, ci omen i ri i îi ded i c opera mea de acum
com p l etă, Încrezător că nu va fi total l i psită de val o are pentru
uman itate, ch iar dacă valoarea ei nu va fi rec u noscută decât
mai tâ rz i u, aceasta fi i n d soa rta i nevitab i l ă a b i n e l u i s u b orice
formă." Cartea s-a vân d ut în m a i puţ i n de 300 de exem p l are:
"Cea mai mare p l ăcere a noastră constă în a fi ad m i raţ i; dar
adm i rato ri i , c h i ar şi at u n c i când a u toate m ot i v e l e 5-0 facă,
nu se grăbesc s ă-şi expri me adm i raţia. De aceea, o m u l cel mai
fericit este ace l a care a reuşit să se ad m i re s i n ce r pe el În s u ş i ,
i n d i ferent s u b c e form ă. "
1 78 / ALA I N DE B OTTON

1 85 0 - Moare Atma. Schope n h a uer Îşi cu m pă ră un pudel

cafen i u pe n u m e B utz, care dev i n e an i m a l u l său preferat. Când
trecea câte o fanfară m i l itară pri n faţa casei l u i , fi l ozofu l se ridi­
ca, În toi u l con versaţ i e i , ş i aşeza u n sca u n l a fereastră, de pe
care B utz putea privi afară. An i m a l u l era n u m i t de copi i i d i n
ca rtier " tânăru l Schopen h auer" .

1 85 1 - P u b l i că o sel ecţi e de eseuri ş i aforis me, s u b titl u l

Parerga ş i para lipom ena. Spre marea s u rpriză a a utoru l u i,
cartea se vi nde ca p â i n ea ca ldă.

1 8 5 3 - Fa i m a l u i Schope n h auer se ră spândeşte în toată

E u ropa (" comed i a cel eb rităţi i", cum îi spu n ea e l ) . La u n i versită­
ţi l e d i n Bonn, B reslau şi Jena se ţ i n c u rs u r i despre fi l ozofi a sa.
Pri m eşte scrisori de la ad m i ratori . O fem e ie d i n S i lezia i-a
tri m i s u n poem l u ng ş i s u gestiv. Un bărbat d i n B oe m i a i-a scris
că aşeza În fiecare zi, pe portret u l său, o c u n u nă. " D u pă ce-şi
petrece om u l aproape toată v i aţa În desco n s i d e rare şi anon i­
m at, vi n toţi l a sfârş it cu s u r l e şi trâ m biţe ş i-ş i Înch i p u i e că asta
În seam n ă ceva", com enta e l . Avea, Însă, şi sati sfacţi i : " Ar fi
putut ci n eva cu o m i nte măreaţă să-şi ati n gă scop u l şi să creeze
o operă perman entă ş i d u rab i l ă, d acă ş i-ar fi a l es d rept stea
căl ăuzitoare op i n i a p u b l i că, la fel de sch i m bătoare ca trestia
"
care u n d u ieşte În vânt - ad ică op i n i a m i nţi l o r măru nte ? Lo­
cu itori i mai În c l i n aţi spre fi lozofi e ai Fra n kfu rtu l u i îş i c u m păra u
pude l i În se m n d e o m ag i u .

1 85 9 - C u m ce lebritatea î i ad u cea m a i m u ltă atenţie d i n

partea fem e i l o r, l u i Sch open hauer i s e m a i aten uează părerea
proastă despre e l e. Dacă odată le credea " potri vite să ne fie
dădace şi învăţătoare În fragedă cop i l ărie, toc m a i pentru că ele
înse l e s u nt cop i l ăroase, prostuţe şi n esocot ite, într- u n c u vânt,
n i şte cop i i m a r i toată v i aţa", acu m le co nsi deră capab i l e de
a ltru i s m şi pers p i cacitate. O scu l ptoriţă atrăgătoare, adeptă a
fi l ozofi e i sch o p e n h a u riene, pe n u me E l i zabeth N ey (descen­
dentă a Marecha/-u l u i l u i Napo l eon), vi n e la Fran kfu rt În l u n a
octo m b ri e ş i petrece o l u n ă î n apartamentu l fi lozofu l u i , căru i a
îi face u n b u st: " L ucrează toată z i ua la m i ne acasă. Când m ă
întorc d e l a prânz, n e l uăm cafeaua îm pre u n ă, şedem p e ca na­
pea Împreu n ă şi m ă s i m t de parcă am fi căsătoriţi . "
 Cons o/ările filozofiei / 1 79

1 860 - Deteriorarea gal o pantă a stări i de sănătate îi s p u ne

că i se apro p i e sfârşitu l : " Pot s u porta gând u l că, peste p u ţ i n
t i m p, tru p u l Îm i va fi mâncat de vi erm i ; d a r ideea că n i şte pro­
fesori de fi l ozofi e ar p utea aj unge să-m i c i u g u l ească fi l ozofi a
mă face să mă cutrem u r". La sfârş itul l u n i i septem brie, d u pă o
p l i m bare pe m a l u ri l e râu l u i Main, se întoarce acasă, p l â n gân­
d u-se că res p i ra cu d i fi c u ltate, şi moare conv i n s că "exi stenţa
omenească trebu i e că este un fel de greşeaIăi' •

Aceasta a fost v i aţa u n u i fi l ozof care poate oferi un nepre­

ţu it aj utor În chest i u n i senti menta l e .
 2

o poveste de iubire contemporană

CU N OTE SCHOPE N HAU E RI E N E

n bărbat se străduieşte s ă lucreze Într-un compartiment de

Utren, pe drumul de la Edinburgh la Londra. Este abia trecut
de amiază, Într-o zi călduroasă de primăvară.

Pe măsuţa din faţa lui sunt câteva hârtii şi un ca iet de

Însemnări, iar pe cotieră - o carte deschisă. Dar bărbatul nu
a mai reuşit să form uleze nici o singură idee coerentă Încă de
la Newcastle, când În compartiment a intrat o femeie care s-a
aşeza t pe unul dintre locurile de vizavi de el. După ce s-a uitat
pe fereastră, impasibilă, câteva clipe, şi-a Îndreptat atenţia spre
un teanc de reviste. De la Darlington Încoace tot citeşte Vogue.
Îi aminteşte de un portret al Doamnei H0egh-Guldberg, de
Christen K0bke (deşi nu-şi am inteşte n ici unul dintre aceste
nume), pe care l-a văzut În urmă cu câţiva ani Într-un m uzeu
din Danemarca, şi care l-a mişcat şi Întristat nefiresc de mult.
 Consolările filozofiei / 1 8 1

Spre deosebire de Doam­

na H0egh-Guldberg, femeia
aceasta are părul şa ten tuns
scurt şi poartă blugi, o pere­
che de adidaşi şi un pulover
de culoare galben-ca nar, cu
decolteu În formă de V, tras
peste un tricou. Bărbatul ob­
servă un ceas digita l sport,
exagerat de mare, pe Înche­
ietura pa lidă şi pistruiată. Îşi
imaginează că-şi trece mâna
prin părul ei şa ten, mângâin­
du-i ceafa, că-şi strecoară
mâna pe mâneca puloveru­
lui ei, că o priveşte cum adoarme lângă el, cu buzele uşor
Întredeschise. Îşi imaginează că trăieşte cu ea Într-o casă de pe
o străduţă din sudul Londrei, străjuită de cireşi. Presupune că
e violoncelistă, sau grafician, sau medic specia lizat În cerceta­
rea genetică. Îşi construieşte În minte strategii de conversaţie.
Se gândeşte ce s-o Întrebe: cât e ceas ul, dacă n-are cumva un
creion, dacă ştie unde e toa leta, ce părere are despre vreme,
dacă-i dă voie să se uite şi el pe o revistă de-a ei. Tânjeşte după
un accident, În care vagonul lor să fie proiectat pe unul dintre
vastele ogoare cu orz pe CMe le tra versează trenul. În haosul
creat, el ar conduce-o În siguranţă a fară şi s-ar grăbi cu ea către
unul dintre corturile ridicate În grabă de serviciul de ambu­
lanţă, unde li s-ar oferi ceai călduţ şi s-ar putea privi amândoi
ochi În ochi. După m ulţi ani, el şi ea ar trezi interesul mărturi­
sind că s-au cunoscut În tragicul accident - da - al expres ului
de Edinburgh. Dar, cum tren ul se pare să nu are de gând să
dera ieze şi cu toate că ştie că face un gest dubios şi absurd,
bărba tul nu se poate abţine: Îşi drege glas ul, se apleacă şi
Întreabă Îngerul din faţa lui dacă nu cum va are un pix În p lus.
Se simte de parcă ar sări de pe un pod foarte Înalt.

1 . A deve n it o trad iţie ca fi l ozofi i să n u se l ase i m p res i on aţi :

necazu r i l e d i n d ragoste l i s-au părut întotdeauna prea copi l ă­
roase pentru a merita să fie i nvest i gate, aşa că au lăsat s u bi ectu l
 1 8 2 / A LA I N DE BOTTON

pe seama poeţi lor şi a i steri c i lor. N u fi l ozofi l o r le rev i ne sarc i n a

de a face specu l aţi i despre c u m se ţ i n oamen i i d e mână ş i c u m
î ş i parfum ează scrisori le. Schopenhauer comenta ned um erit
această i n d i ferenţă :

" Este s u rpri nzător c ă o problemă care j oacă, În genera l , u n rol

atât de i mporta nt În viaţa o m u l u i a fost, până acu m, ignorată
aproape complet de către fi lozofi şi se află Înai ntea n oastră s u b
forma u nei m ateri i brute şi neprel ucrate".

N egl i j enţa părea să fi e rez u l tatu l negări i îngâmfate a u n u i

aspect d e v i aţă care contraz i cea i magi n ea d e s i ne raţională a
om u l u i . Sch open h a u e r i nsista a s u p ra rea l ităţi i stânjen itoare:

" I u b i rea . . . Întrerupe la fiecare pas cele mai seri oase ocupaţi i ,
u neori Încu rcă, pe ntru o vreme, pâ nă şi ce le m a i înalte gând i ri .
N u ezită . . . s ă s e amestece Î n negocieri le oamen i l or d e stat şi
În cercetări le Învăţaţi lor. Ştie cum să-ş i strecoare b i l eţe lele şi
buclele până şi În portofo l i i l e m i n i ste riale şi În man uscrisele
fi l ozofice . . . U n eori, cere să-i fie sacrificată . . . săn ătatea, alteori
bogăţia, poz iţia socială şi fericirea.

2. La fe l ca ese i stu l gascon născut cu 2 5 5 de an i Îna i n tea sa,

Scho pen hauer era p reocu pat de ceea ce face ca om u l - fi i nţa
aşa-z i s cea mai raţ i o n a l ă d i ntre toate - să nu mai fi e ch iar atât
de raţi ona l . În b i bl i oteca apartamentu l u i său de pe Schbne Aus­
s i cht, se găsea un exem p l a r d i n opera l u i Monta i gne. Schopen­
h a u e r citi se despre cum poate fi detronată raţi u nea d e o bruscă
fl at u l enţă, de o m asă cop i oasă sau de o ungh i e de l a p i cior
crescută În carne ş i era de acord cu Monta i g n e că m i ntea se
s u p u ne t r u p u l u i , În ci uda cred i nţei n oastre a rogante că este,
de fapt, i nvers .

3 . D a r S c h ope n hauer a mers şi mai departe. Î n l oc să se

oprească la exem p l e i n d i v i d u a l e de detronare a raţi u n i i , a dat
o den um i re ace l e i forţe i nte rioare, despre ca re socotea că are
mereu prioritate asupra raţi u n i i - o forţă destu l de p utern i că
pentru a d i sto rs i o n a toate pl an u r i l e şi j udecăţ i l e raţi u n i i - şi pe
care a n u m it-o vo i nţă de viaţă ( Wille zum Leben), defi n ită ca
u n i m p u l s i n eren t fi i nţe l o r omeneşti de a rămâne În vi aţă şi d e
a se rep ro d u ce. Vo i nţa de vi aţă îi determ i n ă ch i a r ş i depres i v i i
 Consolările filozoiiel / 1 8 3

convi n ş i să l u pte pentru s u p ravieţ u i re, câ nd s u n t ameni nţaţi de

naufrag i u sau de vreo boal ă gravă. Îi face ch iar ş i pe cei mai
cerebra l i i nd i v i z i , p reocu paţi de cari eră, să fie sed uşi de vede­
rea u n u i bebe l uş care gângu reşte, sau, d acă nu, să conceapă ei
înşişi un cop i l pentru care să resi mtă o p utern i că i ubi re a1 unci
câ nd se naşte. Ş i tot voi nţa de viaţă îi face pe oame n i să-şi
p i ardă m i nţi l e la vederea u nor pasagere atrăgătoare aşezate pe
bancheta d i n faţă, în com parti mentu l u n u i tren d e cursă l ungă.

4. Schope n ha uer va fi fost deranjat ş i e l de provocări l e

i u bi ri i ( n u e u ş o r să- i oferi struguri unei şco I ă riţe); dar n u s-a
apucat să le declare n i ci di sproporţionate, n i c i întâ m p l ătoare,
ci întru totu l pe măs u ra fu n cţ i e i aceste ia:
" De ce atâta zgomot şi nebun ie? De ce atâta agitaţie, tărăboi,
ch i n ş i strădanie? .. De ce să joace un fl eac un ro l atât de im­
portant? . . Nu e vorba de n i ci un fleaci d i m potrivă, i m portanţa
chesti u n i i se potriveşte perfect cu fervoarea ş i ardoarea efor­
t u l u i . Scopul suprem al tutu ror legătu ri lor amoroase . . . este, În
realitate, m u lt m a i i m portant decât toate celelalte scopuri d i n
vi aţa o m u l u i; pri n u rm are, este Întru totul dem n de se riozitatea
profu ndă cu care-I urmăreşte toată l u mea."

Ş i care este acest scop? Nu com u n i u nea, n i c i satisfacţia

sex uală; n u înţel egerea, n ici d i stracţi a. Romant i s m u l dom i nă
viaţa fi i ndcă:

" Prin intermed i u l său se decide n ici mai m u lt, n i ci mai puţin
decât com poziţia vi itoarei generaţi i ... existenţa şi constituţia
deosebită a s peciei umane În viitor".

Schope n h a u e r
cons i d e ra i u b i rea
cea mai i nevitabi l ă
ş i mai firească d i ntre
obsesi i le noastre,
pentru că ne propu 1-
sează cu atâta forţă
înspre ce l de-a l doi­
lea d i ntre cel e două
sco p u ri ale vo i n ţe i
de v i aţă.
 1 84 / ALA I N DE BOTTON

5. Faptul că rareori ne gând i m la pe rpetuarea speciei atu nci

când cerem c u i va un n u măr de te l efon nu reprez i ntă o obi ecţie
l a această teori e. Schope n ha uer afi rma că s untem sci ndaţi Între
un eu conştient şi u n u l i nconşti ent, cel i n conştient fi i n d g uver­
nat de vo i nţa de viaţă, iar ce l conştient s upus aceste i a şi inca pa­
b i l să-i afl e toate p l a n u ri le. Departe de a fi o entitate s uverană,
gân d i rea conştientă este un servitor parţial băgat În seamă de
către o voi nţă d e v i aţă dom i nantă, obsedată de cop i i :

,, [I n tel ectul] n u pătru nde Î n atel ierul secret al deci z i i lor voinţei.
Este, fi reşte, un confident al acesteia, dar unul care n u aj unge
"
să afl e totu !.

I n te l ect u l nu pricepe decât atât cât îi este necesar pentru a

promova rep ro d ucerea - ceea ce însea m n ă că p ricepe foarte
p uţ i n :

I/ [EI] rămâne . . . Î n bună măsură exclus d i n decizi i le adevărate

şi secrete ale p ropriei voi n ţe " .

o excl udere care exp l ică d e c e n u simţim, Î n m o d conştient,

d ecât o dori nţă i ntensă de a revedea pe c i n eva, În vreme ce i n­
/
conştient s u ntem pro p u l sati de o forţă care ţi nteşte la reprod u-
cerea u rmătoare i generaţ i i .
De ce ar f i n ecesară o asemenea a utodecepţi e ? Pentru că,
În v i z i u nea fi l ozofică a l u i Sch open h auer, n u se poate conta pe
oam e n i să se . reprod ucă În m od voit - decât dacă, În prea l ab i l ,
Î ş i p i e rd m i nţi l e .

6. Anal iza d istruge, fără Îndoială, i magi nea de s i ne raţiona lă,

dar ce l p uţi n contra z i ce afi rmaţi i l e că i u b i rea romantică este
o Îndepărtare fac u l tat ivă de sarc i n i l e mai seri oase, că le este În­
găd uit t i n e re i l or ca re a u prea m u l t t i m p l i ber să cadă În l eşi n u ri
la l um i na l u n i i şi să s uspi ne s ub p l a p u mă, dar că este i n uti l şi
i responsab i l ca oamen i i maturi să-şi negl ij eze m u nca n um a i şi
n u mai pentru că au zărit un chip În tre n .
Cons iderând i u b i rea d rept i nev ita b i l ă b i o l og i c, d rept cheia
perpetuă r i i speci e i , teoria voi nţei a lui Sch open hauer n e i n vită
să adoptăm o poz iţie mai to lerantă faţă de comportamentul ex­
centric la care ne obl i gă adeseori i ub i rea�
 Conso /ări/e filozofiei / Î 85

ărba tul şi femeia sunt aşezaţi la o masă de lâng� fereastră,

B Într-un restaurant grecesc din nordul Londrei. Intre ei se
află un bol cu măsline, dar nici unuia nu-i trece prin cap vreo
metodă de a scuipa sâmburii cu o demnitate elegantă, aşa că
nu se ating de ele.
Ea nu a vusese pix, dar
Îi dăduse un creion. După
o vreme, Îi spusese cât de
puţin Îi plăceau călătoriile
lungi cu trenul - o remar­
că superfluă, care Îi dăduse
bărbatului pUţina Încura­
jare necesară. Nu era nici
violoncel istă, n ici grafician,
era a vocat specia lizat În
finanţe de corporaţie la o
firmă londoneză. De felul
ei era din Newcastle, dar
locuia la Londra de opt ani. Când trenul a ajuns la gara Euston,
el obţinuse deja numărul ei de telefon şi acordul pentru o
viitoare invitaţie la cină.
Un chelner vine să le ia comanda. Ea cere
o salată şi o porţie de peşte-sabie. Vine direct
de la serviciu şi poartă un ta ior gri-deschis şi
acelaşi ceas ca prima dată.
Încep să vorbească. Ea povesteşte că hobby-ul
ei de weekend este alpinismul. A Început Încă
de la şcoală şi de atunci a luat parte la expediţii
În Franţa, Spania şi Canada . Descrie fioru l pe
care-I resimte când stă atârnată la sute de metri de fundul văii
şi cum este să dorm i În cort la mare altitudine, unde până
dimineaţa se formează ţurţuri În interiorul cortului. Bărbatul
din faţa ei ameţeşte şi la etajul al doilea al blocurilor. Cea la ltă
pasiune a ei este dansul - adoră energia şi sentimentul de
libertate pe care i-I dă. Când poate, stă trează până dim ineaţa .
EI preferă să ajungă În apropierea patului până la ora unspre­
zece şi jumătate. Vorbesc despre serviciu. Ea lucrează la un caz
legat de un brevet. Un proiectant de cea inicuri din Frankfurt a
acuzat o companie britanică de Încălcarea dreptului de autor.
1 8 6 / A LAI N DE BOTTON

Compania era pasibilă de sancţiuni În baza paragra fului 60- 1 -a

al Legii Brevetelor din 1 9 77.
EI nu Înţelege descrierea amănunţită a cazului ce urmează
să se desfăşoare, da r este con vins de inteligenţa ei deosebită şi
de compatibilitatea desăvârşită dintre ei.

1. U n u l d i ntre ce l e mai profu nde m i stere ale i ub i r i i este

" De ce e l ? " şi " De ce ea?" De ce, d i ntre toţi cand idaţi i pos i bi l i ,
s-a oprit dori nţa n oastră tocm a i la această fi i nţă, de ce am aj u n s
s-o p reţu i m mai p resus decât pe ori care alta, când conversaţ ia
ei din ti m p u l c i n ei nu a fost Întotdea u n a cea mai Î n ă l ţătoare,
şi n ici obice i u ri le ei ce l e m a i com pati b i l e cu a l e noastre? Şi de
ce, În ci uda b u n e l o r i ntenţi i , nu am reuşit să dezvo ltăm vre u n
i n teres sexual pentru alte pe rsoane, ca re a u fost, poate, efectiv
l a fel de atrăgătoare ş i c u care ne-ar fi fost mai uşor să con­
v i eţu i m ?

2. O asemenea opţi u n e preferenţ i a l ă n u l-a s u rpri n s pe

S chope n h a uer. N u s u ntem l i beri să ne În drăgost i m de orici ne,
pentru că nu p utem face copi i s ănătoşi c u orici n e . Voi nţa de
vi aţă ne î m p i nge spre cei care n e sporesc şan se l e de a prod uce
u rmaş i fru moşi şi i nte l i genţi şi ne face să fug i m de cei care ne
d i m i n uează aceste şanse. D ragostea nu este n i m i c altceva
decât m a n i festarea conştientă a descoperi ri i , de către voi nţa de
viaţă, a u n u i co-pări nte idea l :

"Momentu l Î n care [două persoane] Încep s ă se i u bească - să

se placă, d u pă expres i a englezească atât de n i merită - trebu i e
socotit, î n rea l itate, c h i a r Începutu l formări i u n u i nou i nd ivid".

În curs u l Întâ l n i ri lor p re l i m i n are, d i nco lo de păI ăvrăgea l a

cotid iană, s u bconşt i entul amb i l or i nd ivizi eval uează dacă într-o
b u nă zi ar p utea rez u l ta un cop i l sănătos d i n re l aţia res pectivă:

" Există ceva cu totul bizar În se rioz itatea profu ndă, i nconştien­
tă, cu care se p rivesc doi tin eri de sexe opuse cân d se Întâln esc
pentru prima dată, în privi rile cercetătoare şi pen etrante pe
care şi le aruncă u n u l altuia, În i nspecţia atentă la care sunt
s u p use toate trăsăturile şi părţi le ce l e i l a lte persoane. Această
anal iză şi exam i n are este med itaţia gen i u l u i speciei În legătură
cu i ndivi d u l care ar putea rez u l ta d i n cei doi . "
 Conso/ărife filozofie; / 1 8 7

3 . Ş i c e an ume ca ută voi nţa de viaţă pri n aceste exam i nări ?

Dovezi În legătură cu prod ucerea de cop i i sănătoş i . Voi nţa de
viaţă treb u i e să se asigure că u r mătoarea generaţi e va avea
sănătatea p s i h o logică ş i fiz i o logică necesa ră pentru a p utea
su pravieţu i Într-o l u m e p l i nă de pericol e, aşa Încât ca ută sem ne
că u rmaş i i vor fi b i n e p roporţionaţi la trup ( n i c i p rea scu n z i ,
n i ci p rea Î n a l ţ i , n i ci prea graş i , n i c i prea s l abi) ş i ech i l i b raţi l a
m i nte (n i ci p rea fri coş i , n i ci prea temerari, n i ci prea reci, n i c i
p rea senti menta l i etc.).
Din moment ce păr i n-
ţii noştri a u mai şi greş it
atunci când şi-au făcut - --� -i- v'- �
curte u n u l a l tu i a, e p uţ i n _ __, ' T'�'�A�:-� -_ -
- .
����;
:�l:--
..
�\'V
p ro babi l ca şi noi să n e \\ - A'. -
d oved i m ech i l i braţi la
mod u l idea l . S u ntem o r i
p rea Înalţi, ori p rea v i ri l i ,
,
1
ori prea efem i n aţi; avem
nasu l prea I u n g ori bărbia
teş ită. D acă u n o r aseme-
nea dezech i l i b re l i s-ar
perm ite să fie trecute m a i
d eparte sau să se agraveze, În scu rt ti m p spec i a umană s-ar
scufu nda În ci udăţe n i e . De aceea, voi nţa de vi aţă tre b u i e să ne
Îm p i n gă Înspre persoane care pot, d i n prici na i m perfeqi u n i l or
pro pri i, să l e a n u l eze pe a l e noastre (un nas mare com bi nat cu
unul cârn p rom ite u n nas perfect) ş i să ne ajute astfel să refacem
ech i l i b r u l fi z i c ş i p s i h o l og i c l a n i ve l u l generaţiei u rmătoare:

" Fiecare se străd ui eşte să e l i m ine pri n ce lălalt i ndivid propri i l e

sa l e slăbici uni, defecte şi devieri de la ideal, pen tru ca acestea
să nu se pe rpetueze sau chiar să se presch i m be În a n ormal ităţi
propri u-zi s, În caz u l În care ar apărea ş i u n cop i l ".

Teor i a n eutra l izări i i-a dat Încredere l u i Schope n h a uer În

puterea lui de a prezice că i l e atracţie i . Fem e i l e s c u n de se vor
Îndrăgosti de bărbaţi Înalţi, dar n u m a i În m od excepţional băr­
baţi i Înalţi de fem ei Înalte (s u bconştientu l am bi l o r temând u-se
că ar p utea prod uce n i şte copi i u ri aş i ) . B ărbaţii efe m i n aţi, cărora
nu le p l ace sportu l, vor fi adeseori atraş i de fem e i băi eţoase,
care-ş i poartă păru l scurt (şi cea s u ri butucănoase la mâi n i ) :
1 88 / ALA I N DE B OTTON

" Neutra l i zarea cel o r două i ndividual ităţi . . . cere corespondenţa

perfectă în tre grad u l lui de bărbăţie şi grad ul ei de fem i n i tate,
în aşa fel, încât particularitatea u n u i a s-o anuleze perfect pe a
cel u i l al t".

4. D i n neferi c i re, teoria atracţiei l-a cond us pe Schopen­

hauer l a o conci uzie atât de s u m bră, Încât cit itori i care s u n t pe
p u nct u l de a se căsători ar face b i ne să sară peste următoare l e
câteva paragrafe, c a s ă n u se vadă nevoiţi să-ş i facă alte p l a n u ri
- ş i a n u m e, că o persoană foarte potrivită c u eventual u l co p i l
care ar p utea rezu lta d i n re l aţ i a noastră c u e a n u s e potri veşte
aproape n ic i od ată (deşi n u n e-a m fi p utut da seam a la momen­
tul opo rt u n , pentru că eram orb iti de voi nţa de vi aţă) şi cu n o i .
" Potriv i rea Între parteneri ş i i ub i rea lor păti maşă să m eargă
mână În m â n ă ? ! I ată cea mai p uţ i n pro bab i l ă m a n i festare a n o­
rocu l u i " , rem a rca Schopenhauer. I u bitul care ne scapă copi l u l
de o vi itoare bărb ie g i gantică sa u d e u n tem perament efem i nat
este rareori şi persoana care ne va dăru i ferici re tot restu l vieţi i .
G oana d u pă fericire person a l ă şi ad ucerea p e l um e d e cop i i
să nătoş i s u nt d o u ă proi ecte di ametra l o p u se, p e care i ub i rea,
în perfi d ia ei, ne face să le confu n dăm pentru un a n u m it n u măr
de a n i . N u tre b u i e să ne s u rp r i ndă căsători i l e Între persoanele
care n-ar fi putut fi prieten i s u b n i c i o fo rmă:

" I ub i rea . . . se agaţă de aceia care, d i ncolo de atracţia sexuală,

l i s-ar părea detestab i l i , demni de dispreţ, sau chiar respingători
ce l u i Înd răgostit. Dar voi nţa speci e i este cu m u lt mai puternică
decât cea a i n d ividu l u i, aşa Încât înd răgostitul înch ide och i i la
toate trăsătu rile care-i displac, trece tot u l cu vederea, j udecă
totul greşit şi se leagă pentru totdea u na de ob iectul pasi u n i i
sale. E I aj u nge astfel îmbătat comp l et d e acest m i raL care
d is pa re de Îndată ce vo inţa speciei se declară satisfăcută şi I asă
În urma l u i u n partener detestat pentru tot restu l vieţ i i . N umai
aşa se poate expl ica de ce vedem adeseori bărbaţi raţiona l i ,
em inenţi c h iar, în l ănţu iţi d e n işte scorp i i şi d i avol iţe d e soţi i ş i
n u re u ş i m să p ricepem c u m de au putut face o ase menea ale­
gere . . .Un bă rbat înd răgostit poate recun oaşte şi resimti chi ar,
cu amărăci une, la i u bita sa defi ci enţe in suportabi le de tem­
perament şi de caracter, care îl ameni nţă cu o viaţă neferic ită,
şi totu şi să nu dea înapoi , speriat. . . fi i ndcă, În ultimă i nstanţă,
el nu u rmă reşte interesu l lui propriu, ci pe cel al unei a treia
persoane ca re încă n u a ve n i t pe l u me, chiar dacă este pri n s În
m rejele i l uziei că i nte resul său este ace la pe care-I u rm ă reşte . "
 Consolările filozofiei / 1 89

Capacitatea voi nţei de v i aţă de a-şi u rmări propri i l e scopu ri,

şi nu ferici rea noastră - i m p l i că teori a lui Schopenhauer - se
regăseşte c u d eosebită l i m pez i m e În l etargia şi tristeţea care
cupri nde adeseori cu p l u r i l e i med i at d upă ce fac d ragoste:

" N u s-a remarcat oare cum iIIico post coitum cachinnus auditur
Oiabo/i? (imed i at după copulaţi e se aude chicotitul d iavo l u l ui)"

I ată d e ce, Într-o b u nă zi, o femeie băi eţoasă ş i u n bărbat

efe m i nat vor păşi În faţa a l taru l u i d i n motive pe ca re n ic i e i
n u l e vor f i pri ceput, n ic i alţi i (În afară de o mână de schopen­
hauerien i care-şi fac veac u l l a i ntrare) . D u p ă ce vor fi fost
satisfăcute pretenţi i l e voi nţe i şi un băiat voi n i c va p utea fi
văzut bătând m i n gea Într-o grădi n ă d i n s u b u rb i i, abi a atunci va
fi descoperit ş i retl i c u ! Cei doi parteneri se vor despărţi sau îşi
.

vor petrece mesel e de seară Într-o tăcere osti lă. Schopen hauer
ne-a oferit o a lternativă:

"Se pare că, atunci când are loc o căsătorie, fie individul, fie
i nteresu l speciei trebuie să a i bă de sufe ri t",

deşi nu ne-a l ăsat n ic i un d u b i u cu privi re la capacitatea s u pe­

rioară a speciei de a-şi urmări i nteresele:

"Generaţia următoare e asigurată, În detrimentul celei prezente".

ărbatul achită nota de plată şi Întreabă, pe un ton voit ne­

B păsător, ce-ar fi dacă s-ar duce amândo i la el acasă, pentru
a Încheia seara cu un pahar de băutură. Ea zâmbeşte şi se uită
fix În podea. Pe sub masă, . Împătureşte un şerveţel de hârtie
În pătrăţele din ce În ce mai mici. "Ar fi m in unat, zău c-ar fi -
zice ea , dar trebuie să mă trezesc foarte devreme, ca să
-

prind a vionul de Frankfurt pentru Întâlnirea de care ţi-am spus.

La cinci şi jumătate, sau, nu ştiu, chiar şi mai devreme. Poate
altă dată. Ar fi minunat. Zău c-ar fi. Încă un zâmbet. Şerveţe­
1/

lui se dezintegrează de atâtea pliuri.

Disperarea lui este atenuată de promisiunea că-1 va suna
din Germania şi că trebuie neapărat să se Întâlnească din nou,
cât de curând, poate chiar În ziua când se Întoarce ea de la
Frankfurt. Dar telefonul se Încăpăţânează şi nu s ună până spre
sfârşitul zilei respective: este chiar ea, de la o cabină telefonică
de pe aeroportul din Frankfurt. În fundal, se aud zgomote de
 1 9 0 I ALA I N DE B OTTO N

mulţime şi voci metalice

care anunţă zboruri spre
Orient. Femeia Îi spune
bărbatului că pe fereastră
se văd a vioane imense şi
că este oribil acolo.
Îi spune că nenoro­
citul de zbor Lufthansa
are Întârziere şi că ea va
Încerca să-şi găsească un loc la o a ltă companie, dar el să n-o
aştepte. U rm ea ză o pauză, după care lui i se confirmă cele mai
sumbre aşteptări. Îi spune că duce o viaţă destul de complicată
În momentul de faţă, că nu prea ştie ce vrea, dar că un lucru
ştie - că are nevoie de singurătate şi de timp de gândire şi că,
dacă el nu are nimic Împotrivă, o să-I mai sune ea după ce Îşi
mai fa ce puţină ordine În gânduri.

1 . F i l ozofu l va fi oferit expl i caţ i i prea p uţ i n flatante pentru

m otive l e care ne fac să n e Îndrăgostim, dar În orice respi ngere
exi stă şi o co n s ol are - aceea de a şti că d u rerea d i n sufl etu l
nostru este n orma lă. N u tre b u i e să ne l ăsăm b u i măciţi de
enorm i tatea supărări i care poate u rm a u n e i spera nţe de n u ma i
câteva z i l e. A r f i ceva i raţi o n a l dacă o forţă suficient d e p uter­
n i că pentru a n e Îm p i n ge spre făcutu l de cop i i - În s i tuaţia În
care n u re u şeşte să-şi ati n gă scop u l - s-ar vol ati l i za fără să n e
izbească În m o a l e l e capu l u i . I ub i rea n u ne-ar putea determ i na
să l uă m a s upra n oastră povara de a perpetua specia, fără să n e
prom i tă cea m a i mare ferici re p e ca re n e-o p utem Înch i p u i .
Dacă rămâ i şocat de cât de m u lt d oare să fi i resp i n s, Însea m nă
că n u ai h abar de ce a n u m e i m p l i că acceptarea. N i ciodată să
n u-i perm item suferi nţei noastre să s e l as e amăgită de sugestia
că ar fi ceva În neregul ă cu faptu l că suferi m atât de profun d .
Ar f i ceva În n e regu l ă dacă n u am s uferi d e l oc.

2 . Î n p l u s, nu su ntem În mod i nerent de nei ubit. Nu su ntem

n eatrăgători În esenţa noastră. N ic i caracteru l nostru nu e
detestabi l , n ici Înfăţişarea noastră n u e resp i n gătoare. U n i u nea
a eş uat pentru că nu eram persoana potrivită care să ad ucă pe
l u me un cop i l ech i l i brat cu o anumită altă persoană. N u este
 Consolările filozofiei / 1 9 1

caz u l cât u ş i de p uţi n să ne a uto-flage I ă m . Într-o b u n ă z i , vom

da peste c i n eva care ne va cons idera m i n u n aţi şi care se va
simţ i excepţional de firesc şi de comod În p rezenţa noastră
(pentru că bărb i a n oastră şi a ace l e i persoane va rep rezen ta
o com b i n aţ i e opt i m ă d i n p u n ctu l de vedere a l voi nţe i de viaţă) .

3. În ti m p, treb u i e să învăţăm să-i i e rtăm pe cei care ne-a u

res p i n s . Despărţi rea n u a fost a legerea l o F. În fiecare Încercare
stân gace a u n e i persoane d e a-i aduce a ltei a la cu noşti nţă că
are nevo ie de l ibertate şi de ti m p de gân d i re, că n u-ş i doreşte
să se l ege de c i n eva sau că-i este fri că de i nt i m itate, cel care
respi nge se străd u i eşte să prezi nte la m od u l raţional u n verd i ct
n egativ, esenţia l m ente i n conştient, form u lat de voi nţa de viaţă.
Poate că raţ i u nea l ui ne-a apreci at ca l ităţi le, dar nu şi voi nţa l u i
d e v i aţă, ş i aceasta ş i-a tra n s m i s verd i ct u l Î n aşa fel , Î ncât n u
a l ăsat n i ci o portiţă d e n egociere - a făcut să-i sece c u tot u l
interes u l sexual faţă de noi . Dacă cel care respinge a fost sedu s
de o a l tă pe rsoană, mai p u ţ i n i nte l i gentă decât n o i , n u trebu i e
să-I acuzăm de s uperfi c ia l itate. Schopenhauer l ă m u rea că:

" N u trebuie u itat că scopu l unei căs n i c i i n u este am uzamentul

i ntelectual, ci procrearea".

4. Trebu i e să respectăm acel ed i ct al natu ri i îm potriva

procreări i , pe care-I con ţ i ne orice refuz, aşa cum respectăm u n
trăznet sau erupţia u n u i v u l can - este u n eve n i ment c u m p l it,
m u lt mai putern i c decât noi. Să n e con so lăm cu gân d u l că l i ps a
d e i u b i re

" , . . d i ntre un bărbat şi o femeie este un avertisment că eventua­

l u l prod us al celor doi nu ar fi decât o fi i nţă prost organ izată,
nefericită, l ipsită de armonie În sine".

Am fi fost, poate, fericiţi a l ături de persoana i u b ită, dar n u

ş i n atura - u n motiv Î n p l us pentru a n u n e cram pona d e i u b i re.

vreme, bărbatul este copleşit de melancolie. În weekend,

Ose plimbă prin Parcul Battersea şi se aşează pe o bancă
de lemn, cu vedere la Tamisa. Şi-a luat cu el o e diţie broşată
a Suferi nţelor tânăru l u i Werther de Goethe, publicată pentru
prima dată la Leipzig, În 1 774.
 1 9 2 / A LAI N DE BOTTO N

Trec perechi care Împing landouri sa u Îşi duc copilaşii de

mână. O fetiţă cu o rochiţă albastră mânjită cu ciocolată arată
cu degetul un a vion care coboară spre aeroportul Heathrow.
Ta ti acolo e Dumnezeu?", Întreabă ea, dar tati se grăbeşte
II ,

şi este prost dispus, aşa că o ia În braţe şi zice că n u ştie, de

parcă fetiţa i-ar fi cerut să-i spună cum se ajunge cine-ştie-unde.
Un băieţel de patru ani intră cu tricicleta Într-un tufiş şi plânge
după maică-sa, care tocmai a aţipit pe o pătură Întinsă pe un
petec de iarbă pipernicită. Ea îi cere soţului să vadă ce vrea
copilul. EI Îi răsp unde ursuz că e rândul ei. Ea se răsteşte: ba
e rândul lui. EI nu zice nimic. Ea îl face scârbă şi se ridică. Un
cuplu de vârstn ici, de pe banca alăturată, împarte În tăcere un
sandviş cu ou şi salată.

1 . S chope n hauer ne s p u n ea să n u fi m s u rpri nşi de cât de

n efericiţi s untem . N u trebu ie să ne întrebăm ce rost are să tră i m,
să ne căsătorim sau să facem cop i i .

2 . Schopenhauer avea m u lte cărţi d e şti i nţe a l e n aturi ; În

b i b l i oteca sa, de p i ldă: Introducere În entomologie, de W i l l i am
Kirby ş i Wi l l iam S p e n ce; Despre albine, de Franc;ois H uber;
Despre cârti,tă. Despre moravurile şi obiceiurile ei şi despre
m ijloacele de a o distruge, de Cadet de Vaux. Fi l ozoful c i t i se
despre fu rn ici, gândaci, a l b i n e, m uşte, l ăcu ste, cârtiţe şi păsări
m igratoare şi observase, cu com pas i u ne şi ned u meri re, că toate
aceste creatu ri m a n i festau o încăpăţânare păti maşă, l i ps i tă de
sen s, d e a tră i . I se făcuse m i l ă mai c u seamă de cârtiţă, această
m o nstruozitate s u bdezvoltată, care trăia pe n i şte cu loare u mede
şi înguste, foarte rar vedea l u m i na zi l e i şi ad u cea pe l u me n işte
 Consolările filozofiei / 1 93

u rmaşi care arăta u ca n i şte v i erm i gelati noşi - dar făcea tot
ce-i stătea În puteri pentru a s u p ravi eţu i şi a-şi perpetua s pecia:

" P reocupa rea ei con stantă, de-a lu ngul În tregii vieţi, este să
sape sârgu in cios cu labele enorme, ca n i şte lopeţi , pe care le
are; În j u ru l ei este noapte Întru na; och i i ei rudi mentari n u fac
decât s-o ferească de l um i n ă . . . Ce o bţine ea de la această viaţă
p l i n ă de trudă şi l i psită de plăcere? . . G rij i l e şi necaz uri le vieţi i
sunt cu totul d i sproporţionate faţă de ava ntajele ei./I

Orice fi i nţă de pe pământ i se părea lui Schopenhauer l a fel

de devotată u n e i ex istenţe la fel de l i ps ită de sens:

)a priviţi hărnicia neobosită a amă­

râtelor de fu rn i cuţe . . . Viaţa celor mai
m u lte i nsecte nu Înseam n ă decât o
trudă neîncetată de a p regăti h rană ş i
l ocui nţă pentru urmaş i i care le vor ieşi
din ouă. D u pă ce con sumă hrana ş i se
transformă În crisa l ide, aceşti u rmaşi
i ntră În v iaţă pentru a rel ua aceeaşi
sarcină de la capăt. . . n u p utem să n u
ne întrebăm ce rez u ltă din toate aces­
tea . . . nu există n i ci un rez u ltat vizibil,
În afară de satisfacerea nevo i i de hrană
ş i a patim i i sexuale şi o m ică m u lţu­
m i re de moment. . . ici şi col o Între . ..

nesfârşite nevoi şi strădan ii . /I

3 . F i l ozofu l n i c i n u avea nevo i e s ă form u l eze para l e l a În

m od exp l i cit. Căutăm aventuri amoroase, stăm de vo rbă p ri n
cafenele cu eventual i parteneri ş i facem cop i i , fără să avem m a i
m u ltă l i bertate de opţi u n e Î n materie faţă de cârtiţe şi fu rn ici, ş i
rareori s untem m a i feri ciţi decât ele.
1 94 / ALAIN DE BOTTON

4. EI nu a i nte nţionat să n e depri me, ci, mai curând, să n e

scape d e aşteptări care a l i mentează amărăci u nea. Este o con­
solare, atu n c i cân d i ub i rea ne-a dezamăgit, să auzim că fericirea
nu s-a afl at n i c i od ată pe l i sta de i ngred iente. În mod paradoxa l ,
ce i m a i pes i m i şti gând i tori n e pot Învese l i cel mai m u lt:

" Ex i stă o singură eroare Înnăscută, şi a n u me ideea că exi stăm

ca să fi m fericiţ i . . . Câtă vreme vom pers ista În această eroare
Înn ăscută . . . l u mea ni se va părea p l i n ă de contrad icţi i . Căci la
fiecare pas, d i n o rice l ucru, măreţ şi mărunt, suntem nevoiţi să
tragem concluzia că l umea şi viaţa nu sunt, În n ici un caz, alcă­
tu ite În aşa fe l, Încât să menţine o existenţă fericită . . . de unde
şi faptul că a proape toţi bătrâ n i ; au Înti p ărită p e ch i p expresia
a ceea ce se n umeşte dezamăgire. "

B ătrâ n i ca re n u ar f i aj u n s atât de dezamăgiţi, dacă s-ar fi

aruncat În braţel e i ub i r i i cu aşteptări l e coresp u nzătoare:

" Ceea ce tulbură şi nefericeşte. . . vârsta tinereţii . . . este alergatu l

d u pă ferici re cu co nvi ngerea fermă că trebuie neapărat ca ea
să facă parte d i n viaţă. De a ici rez ultă speranţe năruite În m od
con stant şi, În p l us, nem u lţum i re. I magi n i Înşel ătoare ale unei
feri ciri vagi l a care visăm ne persistă În faţa och i lor, În forme
alese cap rici os, În t i m p ce căutăm În zadar original u l . . . Ar fi
fost m u lt de câştigat dacă, prin sfaturi date şi Învăţămi n te trase
la momentul o portu n, tineri i şi-ar fi putut a l unga d i n m i nte
i deea greşită că l u mea are mu lte să le ofere. "
 3

Avem, totuşi, un avantaj În com paraţi e cu cârtiţele. Poate

că trebu i e să l u ptăm pentru s u p ravieţu i re şi să vân ăm parteneri
ş i să facem cop i i l a fel ca ele, dar n o i m a i p utem, În pl us, să
mergem l a teatru , l a operă şi l a co n cert, iar seara, În pat, să
citim romane, fi l ozofi e şi poeme epice - şi În aceste activităţi
loca l i za Schopen hauer o supremă s u rs ă de e l i berare de cer i n­
ţel e voi nţei de v i aţă. În opere l e de artă şi În fi l ozofi e Întâl n i m
vers i u n i obiective a l e propri i l or noastre d u reri şi strădan i i , evo­
cate şi defi n ite p r i n s u n et, l i mbaj sau i m ag i n e . A rtişti i şi fi l ozo­
fi i nu ne arată n umai ce am s i mţit, ci ne prez i ntă experienţele
noastre mai i nten s ş i mai inte l i gent decât l e-am trăit n o i ; dau
formă u n o r aspecte de vi aţă pe care l e recu n oaştem ca fi i nd ale
n oastre, dar pe care nu l e-am fi Înţe l es n i ciodată l a fel de
l i m ped e fără aj utorul lor; ne l ă m u resc În l egătu ră cu cond iţia
noastră ş i În fe l u l acesta n e aj ută să n e s i mţ i m m a i p u ţ i n În­
s i n guraţi şi ned um eriţi În raport cu ea. Poate că s u n tem nevo iţi
să n e săpăm În co nti n uare t u ne l u ri l e pe sub pământ, dar, p r i n
l ucrări de creaţi e, p utem să obţi nem cel p u ţ i n câteva momente
de Înţel egere a nenoroc i ri lor n oastre, care ne scutesc de
senti mente de n e l i n i şte şi izol are (ch iar ş i de persecuţie) când
n e cop l eşesc. În fe l uri l e lor d eoseb ite, arta ş i fi l ozofia ne aj ută
- d u pă cum afi rma Schope n hauer - să presch i m băm d u rerea
În cunoaştere.
F i lozofu l ÎI adm i ra pe Johann Wolfgan g von Goethe, pri ete­
n u l mamei sale, pentru că p resch i m base În c u n oaştere atât de
m u lte d i ntre ch i n u r i l e i u b i ri i, cel mai celebru fi i n d roman u l pe
care l-a p ub l i cat la vârsta de douăzeci ş i cinci d e ani, ş i care i-a
făcut cu noscut n um e l e În toată Europa. În Suferinţele tânăru/ui
Werther era descrisă i u b i rea n eÎm părtăşită a u n u i a n ume tânăr
pentru o a n u me tânără (fermecătoarea Lotte, care avea În com u n
 1 9 6 / ALAIN DE BOTTO N

cu We rther pas i u n ea pen tru roman u l Vicaru/ din Wakefie/d ş i

p u rta roch i i al be, c u dantele roz l a man şete) , d a r era u d escri se,
s i m u l ta n , poveşt i l e amoroase a m i i d i ntre cititori i săi (se zicea
că N apoleo n ar fi c i t i t ro man u l de n o uă o r i ) . Cele mai mari
opere de artă ne vorbesc fără să ştie n i m ic d espre n o i . D u pă
c u m spu nea S ch open h a uer:

" Poetul ia d i n v iaţă ceva ce este absol ut particu l ar şi i n d ividual

şi descri e cu acu rateţe acel ceva, În i nd ividual itatea sa; dar, În
fel u l acesta, scoate l a l u m ină În treaga existenţă umană . . . deş i
pare a fi preocu pat de particu lar, el de fapt este preoc upat de
acel ceva care este pretuti nde n i şi întotdeau na. De aici rezultă
că frazele, mai a les cele ale poeţi lor d ramati ci, ch iar şi fără să
constituie apoftegme ge nera l e, Îş i găsesc o apl icare frecventă
În viaţa reală."

Cit itor i i l u i G oeth e n u n u m a i că s-au rec u noscut În Suferin­

ţele tâ năru/ui Werther, dar s-au şi Înţeles mai b i ne În con se­
ci nţă, pentru că Goeth e a l ă m u ri t o gamă Întreagă de momente
stânjen itoa re, evanescente de i ub i re, mom ente pe care cititori i
le trăiseră dej a, fără să le fi pătru ns neapărat. E I a dezvă l u i t
câteva l eg i a l e i u b i ri i, pe care Schope n h a u e r l e-a n u m it " idei"
esenţi a l e ale psi h o l ogiei rom antice. De exem p l u, Goethe a
s u rp ri n s la pe rfecţi u n e mod u l aparent b i nevoitor - dar i nfi n i t
de c r u d - , În care persoan a care n u i u beşte se poartă cu cea
care i u beşte. Spre sfâ rş i tu l roman u l u i, ch i n u i t de sentimentele
s a l e, Werth er Îşi p i erde contro l u l În faţa Lotte i :

" «Lotte», strigă el, «n u t e v o i m a i vedea nic iodată!» - « D e ce

n u ?», răspu nse ea. " Putem, We rther, şi ch i a r trebu ie să ne re­
vedem, dar zău, te rog, poartă-te mai puţin pătimaş. Ah, de ce
a trebuit să te naşti cu acest spirit i n tens, cu această pati mă
nestăpân ită d upă tot ce te înconjoară? Te impl or» - conti n uă
ea, l uând u-I de mână -, «fi i mai cal m . Gând eşte-te la nenu­
mărate le bucuri i pe care ţi le îngăd u i e spiritu l, cun oaşterea şi
daru rile tale!»"

Nu avem n evoi e să fi tră i t În Germ a n ia, În a doua j u mătate

a seco l u l u i XVI I I , ca să ne dăm seama de ce i m p l i că acest l ucru .
S u nt m a i p u ţ i n e poveşti decât oam e n i pe pământ, s u b i ecte l e
repetând u-se n eîn cetat - si ngurele care s e sch i m bă fi i nd n u­
mele ş i contextele. " Esenţa a rte i este faptu l că u n caz se apl i că
l a o m i e", era convi n s Sch open hauer.
 Consolările filozofiei / 1 9 7

În sch i m b, există o consol are În a rea l iza că s i tuaţia n oastră

este n u m a i una d i ntr-o m i e. Sch open hauer a făcut două căl ă­
to ri i la F l o renţa - În 1 8 1 8 şi 1 82 2 . Este de pres u p u s că a viz itat
cape l a B ran cacci de l a bi serica Santa Maria del Carm i n e, În care
Masacci o p i ctase m a i m u l te fresce În an i i 1 42 5 şi 1 42 6 .
D i sperarea l u i Adam ş i a Evei l a
izgo n i rea d i n parad i s n u l e aparţ i n e
n u mai l or. Î n ch i p u r i l e ş i ipostazele
celor două personaje, p icto ru l a s u r­
pri ns esenţa d i s perări i - a s u rpri n s
I deea Însăşi a d isperări i; fresca s a
reprez i ntă u n s i m bol u n iversal va­
l ab i l al capac ităţi i noastre de a greşi
ş i a l fragi l i tăţ i i n oastre . C u toţi i am
fost a l u n gaţi d i n grăd i na ra i u l u i .
C i t i n d o poveste tragică d e i u­
b i re, un pretendent refuzat se Înalţă
deas upra s ituaţiei sale; n u mai este
un si ngu r om care suferă În si n ea
l u i , izo l at şi confuz, ci dev i ne parte
a u n u i i mens grup de fi i nţe u ma n e
care, de-a l u n g u l ti m p u l u i , s-au În­
drăgosti t de a l ţi oamen i , d i n cauza
i m p u l s u l u i ch i n u itor de a perpetua
specia. S uferi nţa sa Îş i mai pierde
d i n acuitate, dev i n e mai i nte l i g i b i l ă,
n u m a i este u n b lestem personal .
Schopen hauer afirma, despre om u l
care aj unge l a o atare obi ectivitate:

" De-a l u ngul propriei sale vieţi şi În nenorocirile ad use de ea,

se va u ita mai puţin la soarta sa i n d ividuală şi m a i m u lt la soarta
omen i r i i întregi şi, prin urmare, se va com porta mai m u lt ca un
cunoscător şi mai puţin ca un suferind" .

De la o perioadă de săpat În Întune ric până l a a l ta, treb u i e

s ă căutăm Întotdea u n a să presch i mbăm lacri m i le În c u noaştere.
 VI

Consolare
pentru
greutăţile vieţii
 1

Puţi n i fi l ozofi au apreci at senti mentu l de amărăc i u n e. V i aţa

înţel eaptă este în mod trad iţional asoc i ată cu Încercarea d e a
red uce suferi nţa: nel i niştea, d isperarea, mânia, d ispreţu l de s i ne
şi j a l ea.

Ş i totuş i, d u pă cum a răta Fried rich N i etzsche, cei m a i m u lţi

fi l ozofi au fost n işte "capete pătrate": " Desti n u l m-a făcut să fi u
pri ma fi i nţă omenească reuşită", recunoştea el, cu o a n u m i tă
stânjenea l ă, în toam na an u l u i 1 888; Mă tem nespus că într-o
"
zi vo i fi declarat sfânt" - şi fi xa data respectivă pe la încep utu l
cel u i d e-a l tre i l ea m i l en i u : " Pres u p u n că oamen i i vor avea voie
să-m i citească [operaJ p r i n j u ru l a n u l u i 2 000". Era convins că
v i i tori i săi cititori aveau să fi e încântaţi de ea:

"Mi se pare că a l ua În mână o carte de-a mea reprezi ntă una

d i n tre cele mai rare distincţii pe care şi-o poate conferi ci neva
sieş i . Presupun ch iar că simte nevoia să-şi scoată pantofii pentru
asta - ca să nu mai vorbesc de cizme."

o d i sti ncţie, deoarece, fi i nd e l s i n g u r pri ntre atâtea capete

pătrate, N i etzsche îş i dădea seama că d ifi cu ltăţi l e de orice fel
avea u să fie întâm p i n ate cu bucu rie de cei care ar fi căutat
î m p l i n i rea:

"Voi doriţi, dacă se poate - n u există neb u n ie mai mare decât

acest «dacă se poate» -, să aboliţi suferinţa; dar noi? - s-ar
zice, Într-adevăr, că noi dori m s-o sporim, mai degrabă, şi s-o
facem mai rea decât a fost vreodată!"
2 02 / A LAI N DE BOTTON

Deşi meti cu los În a le t r i m ite priete n i lor ce l e mai b u n e u rări,

N i etzsche ştia, În adâncu l i n i m i i , de ce aveau n evoi e aceşti a:

"Ace lor fi i nţe omeneşti de care îmi pasă cât-de-cât, le d oresc

suferi nţă, însingurare, boa lă, mal tratare, u m i l i nţe - le doresc
să nu rămână stră i n i cel u i mai profu nd auto-d ispreţ, ch i n u l u i
neîncrederii î n s i ne, nenoroci rii învinsu l u i " .

Ceea ce ne aj ută să ne expl i căm de ce opera l u i ech i vala

- chiar dacă el în s uşi afi rma acest l ucru - c u

" Cel m a i mare d a r pri m it vreodată [de omen i re] ".

N u treb u i e să ne l ăsăm i nt i m i daţi de aparenţe.

Î n och i i cel or care ne văd pentru prima dată, nu su ntem,

de ob icei, decât o s i n gu ră trăsătu ră i nd ividuală, care sa re
în och i şi determ ină întreaga impresie pe care o facem .
D e exem p l u, cel mai b l ând şi m a i rezonab i l di ntre oamen i,
dacă arborează o m ustaţă stufoasă . . . , n u pare, d e obicei,
nimic a ltceva decât accesori u l unei m ustăţi stufoase,
adică un tip m i l ităros, i rasci b i l ş i uneori violent -
şi va fi tratat ca atare.
 Consolările filozofiei / 203

N i etzsche n u a avut mere u o păre re atât de b u n ă despre

d ifi cu l tăţ i . I dei l e s a l e i n iţi a l e şi l e datora u n u i fi l ozof pe care-I
descoperise la vârsta de douăzeci şi u n u de a n i , pe când era
student la U n i versi tatea d i n Lei pz i g. În toam na a n u l u i 1 865,
Într-un anticariat de pe B l u mengasse, din Lei pz i g, a pus mâna,
Întâm p l ător, pe un exem p l ar din Lumea ca voinţă şi repre­
zentare, al cărei autor m u rise cu cinci an i mai devreme, Într-un
apartament din F rankfu rt, l a trei s ute de ki l ometri vest de u n d e
se afla e l :

"Am l uat Î n mână [cartea l u i Schopen hauer] c a p e ceva total

străin şi am Început s-a răsfoiesc. Nu şti u ce demon m i-a şoptit:
«Ia cu tine cartea asta». Î n orice caz, s-a Întâm pl at, ceea ce era
contrar obicei u l u i meu de a nu mă repezi să c u m păr o carte.
Când am aj uns acasă, m-am trântit pe o canapea cu noua mea
comoară şi m-am l ăsat În voia ace l u i gen i u d i nam ic şi sumbru.
F iecare rând emana abandon, resemnare, negare."

B ătrâ n u l i-a sch i m bat vi aţa tânăru l u i . Esenţa Înţe l e pc i u n i i

fi l ozofice consta, d u pă Schopen hauer, Î n remarca l u i Ari stote l
d i n Etica Nicomahică:

" O m u l prudent l u ptă ca să scape de d u rere, nu de p lăcere".

Prioritatea tutu ror cel o r care caută m u l ţu m i rea este aceea

de a recunoaşte că Îm p l i n i rea este i m pos i b i l ă, evitând astfe l
necaz u ri l e şi n e l i n i ştea pe care le Întâl n i m În mod i n ev itab i l În
căutarea e i :

,,[Trebu ie] să ne fi xăm d rept scop n u ceea c e e plăc ut şi agrea­

b i l În viaţă, ci evitarea, pe cât pos i b i l, a nenumăratelor ei rele . . .
Cea m a i fericită soartă este a cel u i care a trecut pri n viaţă fără
prea m u ltă d u rere, fie trupească, fie sufletească."

În pro x i ma scri soare tri m i să mamei sale văd uve ş i s u ro ri i În

vârstă de nouăsprezece an i , care l oc u i au În oraşu l N a u m b u rg,
N i etzsche a ren u nţat să mai descrie, cum făcuse În scrisori l e
precedente, c e mânca ş i c u m avan sau stud i i l e s a l e , ş i l e-a făcut
celor două fem e i un rez u mat a l n o i i sa l e fi l ozofi i a ren u nţări i
şi rese m nări i :
 2 04 / ALA I N DE BOTTON

"Ştim că viaţa constă În suferi nţă, că deve n i m sclav i i ei cu atât

mai m u lt cu cât În cercăm să ne bucurăm de ea şi că [ar trebui]
să renu nţăm la tot ce e bun În vi aţă şi să practicăm abstinenţa".

Mamei sal e i-a s u n at ci udat, drept care i-a răs p u ns, ex p l i­

când u-i că n u- i p l ăcea "o asem enea exp u n ere sau o asemenea
opi n i e la fe l de m u l t ca o scri soa re norma l ă, p l i n ă de veşt i "
ş i-I sfăt u i a p e fi u l ei să-ş i încred i n ţeze i n i m a l u i D u m nezeu ş i
s ă a i bă grijă s ă mănânce cu m trebu ie.
Dar i nfl uenţa l u i Schopenhauer nu s-a d i m i n uat. N i etzsche
a început să tră iască p rud ent. Sex u l figura l a l oc de frunte pe
l i sta pe ca re ş i-o a l căt u i se, i ntitu l ată " Dez i l uz i i l e i n d iv id u l u i " .
În t i m p u l serv i c i u l u i m i l ita r, l a N a u m b u rg, şi-a aşezat o foto­
grafi e a l u i S chopen hauer pe biro u , i a r În m omentele d ifi c i l e
striga: " Schope n h a u er, aj uto r! " L a vârsta d e douăzeci ş i patru
de a n i , cân d a pre l uat catedra de F i l o l og i e c l as i că de la U n i ver­
s i tatea d i n Base l , a fost atras În cercu l i nt i m al l u i R i ch ard şi al
Cos i m e i Wagner, prin i ub i rea l or co m u n ă pentru pes i m istu l şi
p rudentu l gânditor de l a Fra n kfu rt.

Apoi, d u pă mai b i n e de zece an i de ataşament, În toam na

an u l u i 1 8 76, N i etzsche a că l ăto rit În Ita l i a ş i ş i-a sch i m bat radi­
ca l op i n i i l e. F u sese i n vitat aco l o de M a l w i da von Meysen b u rg,
o femeie Între două vârste, bogată şi i u bitoare de artă, pentru
a petrece câteva l u n i Îm preună cu ea ş i c u u n grup de prieten i
Într-o v i l ă d i n So rrento, d e p e ţărm u l go l fu l u i Napo l i .
" N u-I m a i văz u sem n i ci odată atât d e vo ios. Râdea foa rte
tare, de b ucuros ce e ra", povestea M a l w i da prima reacţie a l u i
N ietzsche l a vederea V i l e i R u b i n acci, care s e Înălţa p e o a l ee
Înverzi tă de l a marg i n ea oraş u l u i So rrento. S a l o n u l avea vede­
re spre golf, s p re i n s u l a I sch i a şi spre m u nte l e Vez uv i u, i a r d i n
faţa casei până la mare s e Înti ndea o grăd i n ă cu smoch i n i ş i
portoca l i , c u c h i paroşi ş i butuci de v iţă-de-vie.
Musafi ri i se d u ceau să în oate, v i z i ta u ru i ne l e Pom pei u l u i ,
Vezuvi u l , i n s u l a Capri ş i tem plele vech i greceşti d e l a Paestu m .
La mese, mânca u fe l u ri uşoa re, p reparate c u u l ei d e măs l i ne,
 Consofărife fifozofiei / 2 0 5

iar seara citeau l ao l a l tă, În sa lon, co nferi nţe l e despre c i v i l izaţia

greacă ale l u i Jacob B u rckhardt, Montai gne, Vauvenargues, La
Rochefoucau ld, La B ruyere, Stendhal, citeau balada Mireasa
din Corint a l u i G oethe şi p i esa l u i Fiica naturală, Herodot,
Tuci d ide şi Legile l u i P l aton (deş i , i nfl uenţat, poate, de mărt u­
ri s i rea l u i Montaigne că n u-i p l ăcuse d i a l ogu l, şi pe N i etzsche
a sfârşit pri n a-I en erva: " D ialogul p l aton i c, d i a l ecti ca aceea
s i n i stru de Îngâmfată şi copi lăroasă, nu poate avea un efect
sti m u lato r decât pentru ce i care n-a u citit n iciodată vre u n autor
francez b u n . . . P l aton este p l icticos") .
Şi tot aşa, Înotând În Med iterana, înd opând u-se cu mâncare
gătită cu u l e i de m ăs l i n e În l oc de u n t, res p i rând aerul c a l d
ş i c i t i n d u-i pe Mo ntaigne ş i Stendhal ("Aceste mărunţ i ş u ri -
h rana, l oc u l , c l i mat u l , recreerea, toată această caz u i stică a
ego i sm u l u i - s u n t i nfi n it mai i m portante decât tot ce a fost
con s i derat i m porta nt până acu m"), N i etzsche şi-a sch i m bat,
Încetu l cu încetu l , con cepţia asu p ra d u reri i şi p l ăceri i ş i , odată
cu ea, perspecti va asupra greutăţ i l or. La vederea soare l u i care
apu n ea În go l fu l Napo l i la sfârş i t u l l u i octombri e 1 8 76, el a fost
În s ufleţ it de o cred i nţă n ouă, abs o l ut n e-schopen h a ueriană,
În existenţă. A s i m ţi t că fus ese bătrân la Începutu l v i eţ i i ş i a
Iăcrimat la gând u l că fusese salvat În u lt i m a c l i pă.
2 06 / ALA I N DE B OTTO N

A n u n ţu l fo rma l al convers i u n i i sale l-a făcut într-o scrisoare

ad resată Cos i m e i Wagner la sfârşitu l an u l u i 1 8 76: "Te-ai m i ra
dacă ţi-aş mărtu ri si ceva ce s-a petrecut treptat, dar care m i-a
pătru ns mai m u l t sau mai puţi n pe n es i mţite În conşti i nţă -
u n dezacord cu Învăţături l e l u i Sch open hauer? N u mai s u nt de
partea l u i În p ractic n i ci u n a d i ntre afi rmaţ i i l e gen era l e . "
U na d i ntre afi rmaţi i l e respective era aceea că, îm p l i n i rea
fi i n d o i l uz i e, înţe l epţi i treb u i e să-şi propu n ă să evite d u rerea,
mai degrabă decât să ca ute p l ăcerea, să trăiască l i n i ştiţi, d u pă
cum Înde m n a Schope n h auer, "într-o cămăruţă ignifugă" - sfat
despre care N i etzsche Îşi dădea seama acu m că era atât laş, cât
şi fal s, o Încerca re perversă de a l oc u i , d u pă cum se exp ri m a e l
peio rativ d u pă câţi va a n i , " asc u n s Î n păd u re, c a o căprioară
t i m i dă". Îm p l i n i rea u rm a să fie at i n să n u evitând d u rerea, ci re­
c u n oscând ro l u l ei de pas fi resc şi i n evitab i l pe cal ea obţi neri i
oricăru i l u cru b u n .

Ceea ce contri b u i se, pe lângă mâncarea şi aeru l ital ian, l a

modifi carea concepţ i e i l u i N i etzsche a fost refl ecţia asupra
cel o r câţiva i nd iv i z i care, de-a l u ngul i stori e i , păreau să fi trăit
vieţi cu ad evărat Îm p l i n ite; i n d i v i z i care ar fi p utut fi descri şi
pe d rept cuvânt - ca să fo l o s i m u n u l d i ntre term en i i cei mai
contestaţi din lexico n u l n i etzschean - d rept Obermenschen,
ad i că supra-oameni.
N otorietatea şi abs u rdi tatea cuvântu l u i se datorează mai
puţin fi l ozofi e i l u i N i etzsche În si ne, cât, pe de o parte, faptu l u i
c ă sora l u i , E l i sabeth ("gâscu l iţa aceea răzbunătoare ş i anti­
sem ită", c u m o descria Fried ri ch cu m u l t Înai nte ca ea să dea
mâna cu FDhrer-u l), s-a decl arat fermecată, ceva mai târz i u , de
n aţi ona l-socia l i s m şi, pe de altă parte, i n iţ i ativei n e i n s p i rate a
p ri m i lor trad u cători an glo-saxo n i ai l u i N i etzsche de a- I face pe
Obermensch, În l i m ba engleză, om o n i m cu un ero u l egendar
d e benz i desenate.
 Conso/ări/e filozofiei / 2 0 7

l a Weimar, Î n octombrie 1 9 35

Dar supra-oamen i i l u i N i etzsche nu aveau n i m i c În com u n

n ic i c u e ro i i zburăto r i , n ic i cu fascişt i i . O exp l i caţie m a i b u n ă
asupra identităţii l o r apărea într-o remarcă întâmp lătoare d i n tr-o
scri soare ad resată mamei ş i s u rori i sale:

"Zău aşa, n u există n i men i În viaţă de care să-m i placă mult.

Oamen ii care Îmi plac sunt morţi de foarte m u l t t i m p, de pi ldă,
Abate le Gal iani, sau Henri Beyle, sau Monta igne. "

Ar fi putut adăuga un alt ero u , J ohan n Wolfgang von G oethe.

Aceşti patru bărbaţi su nt, poate, cel e mai s ugesti ve i n d ic i i cu
privi re la ceea ce aj unsese N i etzsche să înţeleagă, la matu ritate,
pri ntr-o vi aţă î m p l i n i tă.
Cei patru aveau m u l te În com u n . Era u curioşi, dotaţi d i n
p u n ct de vedere artistic ş i vigu roşi Î n mate rie sexua l ă . Î n c i uda
părţi lor l o r Întun ecate, râdea u ş i u n i i mai şi dan sau; era u atraşi
de " l u m i n a blândă a soa re l u i , aeru l sen i n ş i revi gorant, vegeta­
ţia me rid i o n a l ă, briza mări i [ş i] mese l e fruga l e cu peşte, fru cte
şi o uă". U n i i d i ntre ei avea u un u m o r n egru asemăn ător cu cel
al l u i N ietzsche - un râs voios şi ră utăcios, care izvo ra d i ntr-u n
pes i m i sm l ă u ntric. Îş i exp l o raseră pos i b i l ităţ i l e, debordau d e
ceea c e N i etzsche n u mea "viaţă" - ad i că de tem eritate, ambiţi e,
dem n itate, p utere de caracter, u mor şi i ndependenţă (şi, În pa­
ra l e l , fără u rmă de făţărn i ci e, co nform i s m , c i udă şi p u rita n ism) .
Cu toţ i i se i m p l i caseră ş i în viaţa p u b l i că. Montaigne fusese
p ri maru l oraşu l u i Bordeaux t i m p de două mandate ş i căIăto rise
pri n toată E u ropa căl are. Abate l e G a l i a n i , ori g i n ar d i n N apo l i ,
2 08 / ALA I N DE BOnON

Montaigne ( 1 5 3 3-1 592) Abatele Galiani (1 728-1 78 7)

Goethe (1 749-1 832) Stendhal (Henri Beyle, 1 783-1 842)

 Cons o(ări(e fi(ozofiei / 209

fusese secreta ru I Am basadei

de l a Pa ris ş i scrisese despre
rezerva monetară şi d i stri buţia
de grâ ne - scrieri pe care
Vo lta i re le l ăuda s p u nând că
re u neau s p i ritu l l u i Mo l i ere cu
i ntel i genţa l u i P l aton . Goethe
l u crase t i m p de zece a n i ca
fu n cţ i onar pu b l i c la Tri bu na l u l
d i n Wei m a r; propusese refor­
me În agri cu ltură, i nd ustri e şi
asi stenţă soci a l ă, fu sese tri m is
În mi si u n i d i p l om atice şi pri m i t
de două ori În aud i enţă de
către Napo l eo n .
În curs u l viz itei făc ute
în 1 78 7 în Ita l ia, viz itase
tem p l e l e greceşti de la
Paestu m şi urcase d e trei
ori pe m u ntel e Vez u v i u ,
aj u ngând destu l de aproape
de crater, ca să trebu iască
să se ferească de p i etre l e ş i
cen uşa care ţâş neau d i n e l
p e neaşteptate.
N i etzsc he îl con sidera
" m agn ifi c" şi "ce l d i n u rmă
german pe care-I venerez ";
s p u nea despre el că " s-a
dedat. . . activităţi i p ractice . . .
N u s-a despărţit de viaţă, ci
s-a cufu n dat în ea . . . [ş i-la asumat cât mai m u lte cu puti nţă . . .
Ceea ce şi-a dorit a fost tota l i tatea; a l u ptat îm potriva separaţ iei
între raţi u ne, se nzual itate, s i mţi re, voi nţă. "
Stend h a l în soţise armate l e l u i N a po l eon peste tot î n Europa,
vizitase ru i ne l e de la Pom pei de şapte ori şi ad m i rase m are l e
viad uct de l a Pont d u Ga rd s u b l u na p l i n ă, l a ora cinci d i m i neaţa
(" N i ci Colosseum-u l de la Roma nu m-a aru ncat într-o reve rie
mai profu ndă . . . ") .
2 1 0 / ALAIN DE BOnON

Ero i i l u i N i etzsche se şi Înd răgostiseră de mai m u l te ori .

"
În t reaga m işcare a l u m i i tinde şi condu ce spre copulaţie",
susţi n use Monta i gne. La vârsta de şaptezeci ş i patru de ani,
aflând u-se În vacanţă l a M a r i enbad, lui Goethe îi căzuse cu
tronc U l ri ke von Levetzow, o fru m uş i că de nouăsprezece an i ,
pe care o i nvitase l a cea i ş i l a p l i m bare, d u pă care Î i ceruse
mâna (fără s u cces) . Stend h a l , care-I citise şi adorase pe
Werther, era la fel de păti m aş ca ş i a utoru l acestu i a, j urna l e l e
sal e de În sem nări descri i nd În d eta l i u cuceriri desfăş u rate de-a
l u ngu l decen i i lor. La douăzeci şi patru d e an i , fi i nd staţionat În
German ia a l ături de armatele l u i Napol eon, se c u l case cu fata
hangi u l u i ş i-şi notase mândru În j u rn a l u l său că era " pri m a
nemţoai că pe care am văzut-o vreodată epuizată com p l et d e
u n orgasm. A fost cupri nsă d e pati m ă de p e urm a m ângâi eri lor
m el e; s-a s periat rău de tot. "
Şi, În sfâ rş it, cu toţ i i fuseseră art i şti ("Arta este m arel e
sti m u l ent a l v i eţi i", recu noştea N i etzsche) ş i treb u i e să fi s i mţit,
fiecare, o enormă sati sfacţie atu n c i câ nd au term i n at de scr i s
Eseurile, /1 Socrate immaginario (Socrate Înch i p u it), Romische
Elegien ( E l eg i i l e rom ane) şi De I'amour ( De s p re i ubi re) .

Acestea erau, s ugera N ietzsche, câteva d i ntre el ementele

de care ar fi avut nevoie fi i nţa u mană, În m od norm a l , pentru
a d uce o v i aţă Îm p l i n ită . Mai a d ă u ga un d eta l i u i m portant - că
era u i m pos i b i l de obţ i n ut fără m u l tă amărăc i une:
" Da r dacă pl ăcerea şi neplăcerea sunt atât de strâns legate una
de a lta, Încât oricine ar vrea să a i bă parte de cât mai m u lt cu
puti nţă d i ntr-una trebuie, de asemenea, să pri mească la fel de
m u lt d i n ceala ltă? . . O m u l are de a l es: ori cât mai puţină ne­
plăcere cu putinţă - pe scurt, l i psa d u reri i . . . ori cât mai multă
neplăcere cu putinţă, ca preţ pentru În m ulţirea unor pl ăceri şi
bucuri i subti l e, d i n care foarte ra r s-a Înfruptat. Dacă se decide
În favoarea primei varia nte şi do reşte să reducă şi să coboare
n ivel u l durerii omeneşti , eset obl igat, de asemenea, să reducă
şi să coboare nivel u l capacităţii sale de a te bucura . "
 Conso/ări/e filozofiei / 2 1 1

Ce l e mai satisfăcătoare pro i ecte u mane par a fi i nseparab i l

l egate d e u n an u m i t grad d e ch i n , s u rs e l e ce l o r m a i mari bu cu­
ri i ale noastre afl ând u-se d u reros de aproape de s u rse l e ce l o r
mai mari necaz u r i :

" Exam i n aţi vieţi l e ce lor mai b u n i şi mai prol ifici oa men i ş i
popoare ş i întrebaţi-vă dacă un copac men it s ă crească până l a
o înălţi me mând ră s e poate l i ps i de vremea rea ş i d e fu rt u n i ;
dacă nenoroci rea ş i rezistenţa externă, anum ite forme de ură,
geloz i e, încăpăţânare, neîncredere, indiferenţă, zgârcenie şi
violenţă nu se numără cu mva prin tre cond iţi i le favorabile fără
de care nu e posi b i l ă nici o dezvoltare, nici măcar a vi rtuţi i . "

De ce? Pentru că n i m e n i n u este ca pa b i l să prod u că o m are

operă de artă fără expe rienţă, n i ci să ocupe o poz iţie soc i a l ă
înal tă i m ed iat, n ici să dev i nă u n amant pricep ut de la p r i m a
Încercare; iar î n i nterva l u l d i ntre eşec u l i n iţ i a l ş i succes u l
u lterior, Î n prăpastia d i ntre ceea c e ne dorim să deven i m Într-o
b u nă zi şi ceea ce s u ntem În prezent, îş i găsesc l oc u l d u rerea,
n e l i n i ştea, i n v i d i a şi u m i l i nţa . S uferim fi i ndcă nu p utem stăpân i
În m od spontan i ngred iente l e Îm p l i n i ri i .
N i etzsche s e străd u ia s ă corecteze cred inţa c ă l a îm p l i n i re
treb u i e să se poată aj u n ge uşor sau d e l oc, o cred i nţă cu efecte
deva statoare, fi i ndcă ne face să ne retragem Înai nte de vreme
din faţa unor provocă ri care a r fi p utut fi Î n v i n se, dacă am fi fost
pregătiţi pentru bruta l itatea cerută În mod l egitim de aproape
tot ce este va loros.
N e-am pu tea i m ag i n a că Eseurile
l u i Montaigne au izvorât gata al că­
tu ite d i n m i ntea fi l ozofu l u i ş i , deci,
să l uăm stângăci a p ri me l o r noastre
în cercă ri d e a scri e o fi l ozofi e a v i eţi i .
d rept sem n al u ne i i n capacităţi con­
gen ita l e de a n e achita de sarc i n ă.
Mai b i n e să n u u ităm de dovezi l e
ace l o r efort u ri aucto r i a l e co l os a l e
care a u con d u s la capod opera fi nală,
2 1 2 I ALA I N DE BOTTON

de toată p l etora de adă ugi ri şi revizuiri pe care l e-au necesitat

Eseurile.
Roşu şi negru, Viaţa lui Henri BruJard şi Despre iubire n u
a u fost n ici ele mai uşor de scris. Stendhal şi-a Început cariera
artisti că sch iţând mai m u lte p iese de teatru proaste. U n a era
centrată pe debarcarea unei arm ate de em igranţi l a Qu iberon
(printre person aj e se n u măra u Wi l l iam Pitt ş i Charles Jam es
Fox), a lta u rmărea accesu l la putere al l u i Bonaparte, iar a treia
- i nt itu l ată provizori u Omul care se teme să fie guvernat -
înfăţi şa a l uneca rea înspre sen i l itate a u n u i bătrân. Stendhal a
petrecut săptă m ân i În ş i r la B ibl iotheq ue N ation a l e, transcri i nd
defi n iţ i i l e de d i cţionar ale unor cuvi nte precum plaisanterie,
ridicule şi comique - dar s-a dovedit că nu era suficient pentru
a transforma l i m baj u l de lemn al p i es elo r sale. Capodoperele
stendhal iene au apărut abia d upă zeci de an i de trudă.
Majoritatea operelor l iterare sunt mai puţin val o roase decât
Roşu şi negru, dar acest l ucru se Întâmplă, era de părere
N ietzsche, n u d i n prici n a l i psei de gen i u a autori lor respectivi,
ci a concepţiei lor greş ite În legătură cu cantitatea de efort
n ecesar. I ată cât de m u l t ch i n pres u p u ne scrierea u n u i roman:
" Reţeta pentru a deveni un bun romanci er. . . e uşor de prescris,
dar respectarea ei presupune cal ităţi pe care suntem obişnuiţi
să le trecem cu vederea când spunem « N u am destul talent».
N u trebuie decât să trasezi o sută şi ceva de sch iţe de roman,
ni ci una mai l ungă de două pagini, dar atât de bine structu rate,
Încât fiecare cuvânt al l o r să fie necesar; trebuie să scrii anec­
dote În fiecare zi, până când Înveţi cum să le dai forma cea
mai p l ină de Înţelesuri şi mai eficientă; trebuie să fi i neobosit
În col ectarea şi descrierea tipuri lor şi caracterelor um ane; tre­
buie, mai presus de toate, să le povesteşti altora şi să-i ascu lţi
pe alţi i cum povestesc, cu och i i ţi ntă şi urechi le ci u l i te ca să
nu pierzi efectu l prod us asupra celor de faţă; trebuie să călă­
toreşti ca un peisagi st sau creator de costume . . . Î n fi ne, trebuie
să refl ectezi asu pra motivelor acţi uni lor omeneşti, să n u treci
cu vederea n ici o ocaz i e de in stru i re În privi nţa lor şi să ad uni
neobosit aceste lucruri , z i ş i noapte. Trebu i e să perseverezi În
acest exerciţi u m u lti lateral t i m p de vreo zece ani; ceea ce vei
avea atunci creat În ate l i erul personaL .. va fi demn de a ieşi În
l u me."
 Conso/ările filozofiei / 2 1 3

F i l ozofia este ech ivalentă, aşadar, cu un amestec neobi ş n u i t

de cred i nţă extremă În potenţial ul u m a n (Împl i n i rea s e găseşte
la îndemâna tuturor, la fel ca scrierea marilor romane) şi de
asprime fără margin i (va trebui, poate, să ne ch i n u i m un Întreg
dece n i u lucrân d la prima carte) .
Pentru a ne obişn u i cu legiti m itatea d u reri i a vorbit N ietz­
sche atât de m u l t despre m u nţi.

10

E greu să citeşti mai m u lt de câteva pagi n i fără să Întâ l neşti

o referire la m u nţ i :
Ecce Homo: "Cel care şti e c u m s ă respire ae rul scrieri lor mele
ştie că este un aer al înăl ţ i m i lor, un aer robust. Trebuie să fi i
făcut pentru asta - dacă nu, eşti în mare primej d i e să răceşti .
G heaţa este aproape, singurătatea e teri b i l ă - d a r cât d e
paşnic se conturează toate î n l u m i nă! Cât de l iber resp i r i ! Cât
de mărunt te s i mţi! Fi lozofia, aşa cum am înţe les-o şi am tră it-o
până acum, înseamnă să trăieşti de bunăvo ie la mare alti tu­
d i ne, pri ntre gheţuri";

Genealogia moralei: "Am avea nevoie de un alt fel de spi rit

[pentru a-mi înţelege fi lozofia] decât cele pe care l e întâl n i m,
după cum se vede, în epoca noastră . . . ar trebui să fie nişte
spi rite acl i matizate cu aerul rarefiat de la mare altitud i n e, cu
cărări le înzăpez i te, cu gheata şi mu ntele în toate sensuri le";

Uman, prea uman: "Munţi i adevăru l u i nu-i escaladezi niciodată

în van : fie te trezeşti la o al titud i ne mai mare astăz i, fie îţi p u i
la contri buţ ie forţele pentru a t e putea trez i la o a l titudi ne mai
mare mâi ne";

Consideraţii inactua/e: "Să urci prin aerul pur şi îngheţat al

m unţilor mai sus decât a u rcat vreodată orice fi lozof, unde se
term i nă toată ceaţa şi obscuritatea şi unde con strucţia funda­
mentală a lucruri lor vorbeşte pe o voce rigidă şi aspră, dar
i neluctabi l de com prehen s i b i I ă ! "

Era un om al m u nţi lor În ' sens deopotrivă practic şi spi ritual .

După ce a obţi n ut cetăţen i a, În apri l ie 1 8 69, N i etzsche poate
fi considerat cel mai celebru fi l ozof elveţian . Ch iar şi aşa, d i n
când Î n când cădea pradă u n u i senti ment de care puţi n Î elve-
2 1 4 / ALAI N DE B OTTON

ţieni sunt străi n i : "Mă Înd urerează să fi u e l veţi a n ! " - i se plân­

gea el mamei sale la n umai un an d u pă obţi nerea cetăţen iei .
După ce şi-a dat demisia de la U n iversitatea d i n Basel, l a
vârsta de treizeci şi ci nci de an i , a Început să-ş i petreacă iern i l e
p e ţărm u r i l e Med iteranei, m a i ales l a Genova şi N i sa, i a r veri le
În A l p i , În sătucu l S i l s-Maria, l a altitudi n ea de 1 . 800 de metri
deasupra n ivel u l u i mării , În reg i unea Engad i n e d i n sud-estu l
E l veţiei, la câţ i va k i l ometri de 51. Moritz, unde vântu ri le d i n
Ital i a se ci ocnesc de rafalele nord i ce, m a i reci, şi colorează
ce ru l În bleumari n.
N ietzsche mai fu sese o dată În Engad i ne, În iunie 1 8 79, şi
se Îndrăgost ise pe loc de cl ima ş i Înfăţişarea l ocuri l or. " Respi r
acu m cel m a i b u n şi m a i putern i c aer d i n Europa - natura d e
aici e d u pă fi rea mea", Î i spunea e l l u i Pau l Ree; l u i Peter Gast
Îi scria: "Aici n u este E l veţia . . . , e ceva cu totu l diferit, În orice
caz m ult mai meri d i onal - ar trebu i să mă duc pe Înalte l e
pod i ş u ri m ex i cane cu vedere l a Pacific, pentru a găs i ceva
asemănător (de p i ldă, la Oaxaca) , iar vegetaţi a ae acolo să fi e,
desigur, tro p i cală. Mă rog, o să Încerc să păstrez pentru m i n e
acest S i ls-Maria"; i a r fostu l ui coleg de şcoală Cari von Gersdorff
Îi expl i ca: " S i m t că aici şi n i căieri altundeva se găseşte adevă­
rata mea casă ş i teren u l pe care cresc".
N ietzsche şi-a petrecut şapte veri l a S i l s-Maria, Într-o cămă­
ruţă Înch i ri ată, d i ntr-o cabană cu vedere către pi n i ş i m u nţ i .
Aco l o şi-a scris o r i În Întregi me, ori, cel puţ i n , părţ i l e i m por­
tante d i n Ştiinţa voioasă, Aşa grăit-a Zarathustra, Dincolo de
bine şi rău, Genealogia moralei şi Am urgul idolilor. Se trezea
la ora ci nci d i m i n eaţa şi l ucra până la prânz, apoi se p l i m ba pe
i m ensele plai u ri care strâng satu l ca Într-o Îmbrăţişare: Piz
Corvatsch, Piz Lagrev, Piz de la Margna - m u nţi colţuroşi ş i
săl batici, care p a r s ă f i străpuns d e curând crusta pământu l u i ,
s u b pres i u n i tecton ice cumpl ite. Seara, si ngur Î n camera l u i ,
Îngh iţea câteva fel i i de şuncă, u n ou ş i o ch iflă ş i s e c u l ca
devreme (" C u m ar putea cineva să dev i n ă gânditor fără să-şi
petreacă măcar o tre i me d i n zi fără pati m i, oameni ş i cărţi ?") .
Astăzi, În m od i nevitabi l, În sat exi stă un m uzeu. Plăteşti
câţiva franci şi eşti i nvitat să pătru nzi În dorm itoru l fi lozofu l u i,
decorat - susţ i n e gh idul - "aşa cum arăta pe vrem ea l u i
N ietzsche, Î n toată sim pl itatea sa".
 Conso/ări/e filozofiei / 2 1 5

Ş i totuşi , pentru a înţelege de

ce res i mţea N ietzsche o aseme­
n ea afi n itate Între fi lozofia l u i şi
m unţi, cel mai bine ar fi să lăsăm
deoparte camera ş i să vizităm ,
mai degrabă, u n u l di ntre n ume­
roase l e m aga z i n e de art i co l e
sportive d i n S i l s-Maria, c a s ă n e
c u m părăm boca n c i , un rucsac,
o sticlă de apă, mănuşi, o buso l ă
şi un piol et.
O excu rsi e pe cărăril e m unte­
l u i Piz Corvatsch, la doar câţiva
ki l ometri de casa l ui N i etzsche,
va l ăm u ri mai b i n e decât orice
m uzeu spiritul fi l ozofi e i sale şi m otiv u l pentru care a l uat
apărarea dificu ltăţilor şi a întors spatele tim i d ităţi i de căprioară
a l u i Schopenhauer.
La poal e l e m u n­
tel u i , este o parcare
mare, un rân d de
lăzi pentru m ateriale
reciclab i l e, u n garaj
pentru maş i n i de gu­
noi şi un restaurant
care serveşte cârnaţi
u nsuroşi şi rosti.
2 1 6 / A LA I N DE BOTTON

Vârfu l, d i m potrivă, este subl i m . Se vede întreaga regi une

Engad i ne: l acuri le cu apa În n uanţe de tu rcoaz de la Segl,
S i lvap lana şi St. Moritz, iar, spre sud, În apropierea gran iţei cu
Ital ia, gheţari i Sel la şi Roseg. Î n aer este o l i n i şte extraord i n a ră,
ţi se pare că atin gi acoperişul l u m i i . Î nălţi m i l e te Iasă fără sufl u,
dar curios de exaltat. Abia poţi să te abţ i i să n u rânj eşti, sau
ch iar să râz i fără n ici un motiv an u me, un râs nevinovat care
izvorăşte d i n străfunduri le fi i nţei umane ş i exprimă b ucuria ei
pri m itivă de a fi vie ca să poată vedea o asemenea fru m useţe.
Dar, pentru a reven i la mora l a filozofiei al pine a l u i N ietz­
sche, nu e uşor de urcat la 3 . 45 1 de metri deasupra n ivel u l u i
mări i . Durează cel puţi n cinci ore, treb u i e s ă te caţeri p e poteci
abrupte, să-ţi găseşti d r u m u l oco l i n d stânci şi traversând păd uri
dese de p i n , ţi se taie respiraţia În aeru l rarefiat, porţi pe tine
straturi întreg i de hai ne care să te apere de vânt şi-ţi scârţâ ie
sub p i cioare zăpez i l e eterne.
 Consolările filozofiei / 2 1 7

11

N ietzsche ne-a mai oferit o metaforă montană. De l a câţiva

paş i de odaia sa d i n Si ls-Maria, pornea o potecă înspre val ea
Fex, u n a d i ntre cele mai fert i l e văi d i n Engad in e. Pantele ei
b lânde sunt expl oatate
la max i m u m de fermieri .
Vara, fam i l i i întregi de
vaci stau şi ru megă me­
d itat i v la i a rba grasă, de
un verde a p roape fosfo­
rescent, cu tăI ăngile de
l a gât s u n ând l a fiecare
pas pe care-I fac încolo
şi Încoace pe paj işte.
Pri ntre păş u n i , curg para l e care susură ca apa m i nera l ă
turnată în pahare. P e lângă m u l tel e ferm ul iţe i maculate (fiecare
arborând d rapel ul naţional şi pe cel al canton u l u i), se întind
grăd i n i de l egume atent Îngrij ite, d i n al căror sol argi los răsar
conopide, sfecl e, morcovi şi sal ate viguroase, care te isp itesc
să Înge n u n chezi şi să m uşti d i n ele precum iepuri i .
Î n l o cu r i l e acestea cresc aşa n i şte sal ate frumoase, pentru că
val ea Fex este glaciară, cu acea bogăţie m i neral ă caracteristică
a sol u l u i d upă retragerea mantalei
de gheaţă. Mult mai departe În
l u ngu l văi i , d upă ore întregi de
mers întins de l a fermele îngrij ite,
dai peste gheţaru l însuşi, masiv ş i
înfricoşător. Arată cam c a o faţă
de masă care aşteaptă să fie trasă
de colţu ri ca să-şi îndrepte fal d u ri­
le, dar aceste fald uri sunt de d i­
mensi unea u nei case şi făcute d i n
gheţuri ascuţite ca bri c i u l , care d i n
când Î n când, sub soarele veri i, îş i
mai rearanj ează poziţia unele faţă
de altele şi scot n işte zgomote ca
u n fel de mugete de ago n ie.
2 1 8 / ALAI N DE BOTTON

Este greu de conceput, când stai la m argi nea gheţaru l u i ne­

m i l os, cum a putut această grămadă de apă înţepen ită să j oace
un rol În creşterea l egumelor şi a ierb i i l uxu riante la doar câţiva
k i lometri În l u ngul văi i , să-ţi i magi nez i că un l ucru la prima
vedere atât de antitetic cu o păşune Înverz ită să fie răspunzător
pentru ferti l itatea ierb i i proaspete.
N ietzsche, care se p l i mba de m u lte ori pri n valea Fex cu
creion u l ş i carneţel ul său legat în p i e l e (" N umai gând uri le care
îţi vin din mers au cât-de-cât valoare"), a făcut o analogie c u
dependenţa elementelor pozitive d i n viaţa om u l u i de cele
negative, a î m p l i n i ri i de d ificu ltăţi:
" Când contemplăm acele brazde adânci, trasate de gheţari,
n ici n u ne trece pri n m i nte că va ven i o vreme când, În acelaşi
l oc, se va Înti nde o vale Împădurită, crescută cu iarbă, udată
de pâraie. La fel se Întâmplă şi În istoria omen i ri i : forţe d i ntre
cele mai săl batice bătătoresc o potecă şi s u nt, În l i n i i mari, des­
tructive; dar opera lor se dovedeşte, cu toate acestea, necesară,
pentru ca o civi l i zaţie mai blândă să-şi ridice casele mai târz i u.
E nergi i l e Înfri coşătoare - În care vedem, de obicei, ră ul -
s unt arhitecţi i şi desch izători i de drum ci clopici ai omeniri i . "

12

Dar, cum era de aşteptat, greutăţi l e înfri coşătoare n u sunt,

d i n păcate, şi suficiente. Toate vieţ i l e sunt d ifi c i l e; ceea ce le
face pe unele d i ntre ele să fie şi î m p l i n ite este fel u l În care au
fost Întâm p i nate d u rerile. Fiecare d u rere este u n fel de sem n a l
nedes l u ş it că ceva n u este î n regu lă, ceea c e poate da naştere
fie u n u i rez u ltat b u n , fie u n u i a rău, în fu n cţie de sagacitatea
şi puterea ps i h i că a cel ui care suferă. N e l i n iştea poate preci p ita
pan ica, sau o ana l iză corectă a ceea ce nu merge b ine. Simţu l
ned reptăţi i poate d uce fie la crim ă, fie l a o l ucrare i novatoare
de teorie econom i că. I nvidia poate d uce fie la amărăci u ne, fie
l a deciz i a de a concura cu u n rival şi la prod ucerea u nei capo­
dopere.
După cum exp l i ca Montaigne, preferatu l l u i N ietzsche, În
ultimele cap itole ale Eseuri/or sale, arta de a trăi con stă În
găs i rea unor sol uţ i i la d ific u l tăţi :
 Consolările filozofiei / 2 1 9

" Trebu ie să învăţăm să s u portăm ceea ce n u putem evita. Viaţa

noastră, la fel ca armonia l u m i i , se compune d i n di scordante
ca şi d i n ton u ri fel u rite, d u l ci şi aspre, diez şi bemol, piano şi
forte. Dacă u n u i m uzi cian nu i-a r pl ăcea decât u nele d i ntre ele,
ce ar mai cânta? Trebu i e să ştie să se folosească de toate şi să
le contopească. Şi noi trebu ie să facem acelaşi l ucru cu bi nele
şi cu rău l , care sunt una cu viaţa noastră."

D u pă vreo trei sute de an i, N ietzsche rel ua aceeaşi idee:

" Dacă am fi câm p i i ferti le, nu am lăsa nimic să piară nefolosit
şi am vedea în fiecare eveni ment, l ucru sau om u n bineven it
îngrăşămâ nt" .

Atu nci, cum să devii ferti l ?

13

N ăscut l a U rbi n o, În a n u l 1 48 3 , Rafael a m an ifestat i nteres

pentru desen de la o vârstă atât de fragedă, Încât tatăl său l-a
d u s la Peru gia, să l ucreze ca ucen ic al celebrul u i Pietro Peru­
gino. la scurt ti m p d upă aceea, băiatul executa l ucrări propri i ,
i a r spre sfârş itu l ado lescenţei pictase dej a câteva protrete a l e
mem b ri lor Tri b u n al u l u i d i n U rb i n o ş i câteva p i cturi de a ltar În
b iserici le d i n Citta di Castel l o, la o zi de mers călare de U rb i no
peste m u nţi, pe dru m u l către Perugia.
Dar Rafael, unul d i ntre p i ctorii preferaţi ai lui N ietzsche,
ştia că nu era Încă un mare artist, fi i ndcă văz use l ucrări l e a doi
'
maeştri - Michelangelo B uo narroti şi leonardo da Vinei". De la
ei Înţelesese că n u se pricepea să picteze personaj e În m işcare
şi că, În ciuda u n u i an u m it talent pentru geometria p icturală,
nu stăpân ea Încă perspectiva l i n iară. I nvid ia ar fi putut deve n i
monstruoasă. Rafael a presch i m bat-o, Însă, În în grăşământ.
Î n 1 5 04, având douăzec i şi u n u de a n i , a părăsit U rb i n o
şi s-a d us l a Florenţa, pentru a stud ia operele celor d o i maeştri .
le-a exa m i n at sch iţele În Sala Mare l u i Consi l i u, unde l ucrase
leonardo la Bătălia de la Anghiari, iar M ichel angelo, la Bătălia
de la Cascina. A absorb it Învăţă m i ntele pe care le putea trage
d i n desen e l e anato m i ce a l e l u i leonard o şi M i c h e l <.t l 1 ge l o ş i
le-a urm at exempl u l d e a d i seca ş i desena cadavre. A Învăţat
2 2 0 / ALAI N DE BOTTO N

d i n Adoraţia Magilor a l u i Leonardo şi d i n schiţe l e sa l e pentru

Fecioara cu Pruncul şi a studiat îndeaproape un portret neobiş­
n u it, care-i fusese comandat l u i Leonardo de un nobi l pe n ume
Francesco del G i ocondo: acesta dorea o reprezentare a soţiei
sa le, o tân ără fru moasă, cu u n zâmbet oa recu m en igmatic.
Rez u ltatel e eforturilor l ui Rafael au devenit, În scu rt t i m p,
vizi b i l e. Putem com para Portretul unei tinere, desenat de el
Înai nte de a se m uta l a Florenţa, cu Portret de femeie, term i nat
câţiva an i mai târz i u .

Portretul G iocondei i-a dat l ui Rafael ideea de a p icta mo­

del u l aşezat, de la ta l i e În sus, cu braţele constitui nd baza unei
compoz iţi i p i ra m idale. L-a învăţat cum să contrasteze axele
capu l u i, umeri lor şi braţelor, pentru a da vol um personaj u l u i .
În timp c e fem e i a desenată la U rb i n o părea stânj e n i tă de hai ne
prea strâmte, cu braţe le retezate nefi resc, cea de la Florenţa
este mobi l ă şi În l a rgul e i .
Rafael n u şi-a obţi n ut ta lentu l În m o d spontan; el a deve n it
mare pri ntr-o reacţi e i ntel igentă la u n senti ment de i nferioritate
care ar fi p ut ut conduce la d i s pera re alţi oamen i , mai mărunţi .
Evol uţia cariere i sale oferă o lecţie n i etzscheană despre
benefici i l e d u reri i i nterpretate cu înţe l epci u ne:
 Conso/ările filozofiei / 2 2 1

" N u-mi vorbiţi m ie despre har, despre talente înnăscute! Se

pot înşi ra tot fel u l de mari personal ităţi care nu au avut vreun
talent deosebit. A u obţinut măreţ ia, au deven it, cum se spu ne,
«genii" prin cal ităţi despre a căror l i psă n i ci u n u i om conştient
de ele nu-i p lace să vorbească: toţi aveau acea serioz itate
harn i că a meseriaşul u i, care Învaţă Întâi să constru iască părţi le '
aşa cum se cuvine ş i abia apoi îndrăzn eşte să facă un mare '
întreg. Şi-au acordat ti mp pentru asta, deoarece găsea u mai
m u l tă pl ăcere În a face bine l ucruri mărunte, secu ndare, decât
În efectu l unui splendid Întreg."

Rafael: stud i i pentru Madonna N iccolin i-Cowper; Madonna Nico l i ni-Cowper

Rafael a reuşit - pentru a folosi un te rmen n ietzschean -

să subli meze (sublimieren), să spi ritual i zeze (vergeistigen) şi să
Înalţe (aufheben) spre Îm p l i n ire difi cultăţi le Întâ l n ite În cale.

14

Filozofu l avea şi u n interes practic, n u doar u n u l metaforic,

pentru horticu ltură. După ce a dem isi onat de la U n i versi tatea
d i n Basel, În 1 8 79, N i etzsche şi-a propus să devi n ă grăd i nar
profesi o n i st. " Şti i că În c l i n spre u n trai s i m p l u , natural - Îşi in­
forma el mama surpri nsă - şi s u nt d i n ce În ce m a i nerăbdător
să aj ung la e l . N u exi stă n ici un alt leac pentru sănătatea mea.
2 2 2 / ALA I N DE B OTTO N

Am nevoie de m uncă autentică, de fel ul acela care ocupă ti mp

ş i conduce l a oboseală fără efort ps i hi c . " EI ş i-a ream intit de
un vechi turn d i n Naumburg, de lâ ngă locui nţa mamei sale, pe
care şi-a făcut p l anuri să-I Închi rieze ca să se ocupe de grăd i n a
alătu rată. Viaţa de grăd i n ar şi-a început-o cu m u lt entuziasm În
septembrie 1 8 79, dar au apărut curând şi problemele. Vederea
s l abă a l u i N i etzsche îl împied ica să vadă ce tundea, abia putea
să se îndoaie d i n m ij l oc, cădeau prea m ulte frunze (era toamnă),
iar d u pă trei săptămân i , a si mţit că nu avea de ales - trebu i a
s ă ren u nţe.
Şi totuşi, urm e ale entuzia sm u l u i său pentru grădi n ărit au
supravi eţuit În fi l ozofia l u i N i etzsche, d i n moment ce, În unele
pasaj e, susţi nea că ar trebu i să ne privi m d ificultăţi l e ca n i şte
grăd i nari. La rădăci nă, p lantel e pot fi ci udate şi neplăcute, dar
o persoană cu o a n u mită cunoaştere şi cu încredere în propri u l
potenţial l e poate face să p roducă fl ori şi fructe frumoase - tot
aşa cum, În viaţă, la rădăc i nă pot exista sentimente şi situaţi i
difici l e, care să a i bă, totuşi, ca rez ultat, printr-o cultivare atentă,
cele mai mari Îm p l i n i ri şi bucu ri i . De aceea:
"Te poţi fol osi de propri i l e i m bolduri ca un grăd in ar, cu toate
că puţ i n i şti u acest l ucru, şi să cu ltivi lăstari i mâniei, ai m i lei,
a i cu ri oz i tăţi i , ai van ităţi i la fel de prod uctiv şi de profita b i l ca
pe un fru m os pom fructifer pe un spa l i er" .

Artă, fru museţe, dragoste

Mânie, m i lă, cu rioz itate, va nitate

 Consolările filozofiei / 2 2 3

Cei m a i mu lţi d i n tre noi n u reuşim să recunoaştem, însă,

cât de m u lt le datorăm acestor lăstari ai d ifi cu ltăţi i . Su ntem
suscepti b i l i să gând i m că nu avem n i m ic l egit i m de învăţat de
la anxietate ş i i nvid ie, d rept care le s m ulgem ca pe n i şte bu ru­
ien i psih ice. Credem că - după cum se expri m a N i etzsche:
" Ce este sus n u se poate să fi crescut din ce este jos, nu se poate
să fi crescut În generaL .. tot ce este excepţional trebuie să fie
causa sui [p ropria sa cauză] " .

Totuşi, l ucruri le " b u n e şi onorabi l e" su nt, i n s i sta N i etzsche,

"în rudite, În nodate şi croşetate cu d i băcie . . . de alte l ucruri , re le,
aparent opuse" . " I u bi rea şi ura, recu noşti nţa şi răzbu narea,
b u n ăvoi nţa şi mân i a . . . s unt legate Între ele" - ceea ce nu În­
seamnă că trebuie să se exprime deodată, ci că poz itivu l poate
fi rezu ltatul negativ u l u i culti vat cu succes. Pri n urmare:
"Senti mentele de u ră, i nvidie, avariţie şi pofta de dom inaţie
[s unt] emoţi i care con d iţionează viaţa . . . care s u nt prezente În
mod fundamental şi esenţial În economia totală a vieţi i".

Dacă am s m u lge toate rădăci n i l e negative ar Însem na, În

acelaşi timp, să sugrumăm elementele poz itive ca re ar putea
rez u lta d i n ele spre vârfu l tu l pi n i i .
N u trebuie s ă ne s i m ţ i m stânjen iţi d e d ificu ltăţi, c i nu mai d e
eşecu l n ostru d e a scoate ceva fru mos d i n ele.

15

Fii ndcă păreau să aprecieze această idee, Nietzsche îi privea

cu ad m i raţie pe vech i i grec i .
S u ntem i s p i t i ţ i , atu nci
când contem p lăm tem plele
lor sen i ne pe Înserat, pe cel e
d e l a Paestum, de p i ldă, l a
câţiva k i l ometri de Sorrento,
pe care N ietzsche le-a vizitat
împreună cu Malwida von
Meysen b u rg, la încep utu l
anu l u i 1 8 7 7, să ne i m agi năm
că grec i i au fost u n popor
2 2 4 / ALA I N DE BOTTON

neobişn u it de măsurat, cu tem p l e l e ca n i şte manifestări exte­

rioare ale ord i n i i pe care o res i mţea u În si nea lor şi În soci etate.
Aşa crezuse m arel e clasicist Johan n Wi ncke l mann ( 1 7 1 7-
1 768), iar opi n i a l ui se i m pusese as upra unor generaţ i i întregi
de profesori u n iversitari germ an i . Dar N ietzsche afi rma că, de­
parte de a fi i zvorât d i n sen i n ătate, civi l izaţia clasică grecească
se înălţase pri n s u b l i marea celor mai s i n i stre forţe:
" Cu cât sunt m a i mari şi mai teri bile pasi u n i l e pe care şi le per­
m it o epocă, un popor sau un individ, fi i ndcă sunt capabi l i să le
fol osească drept mijloace, cu atât mai Înaltă le va fi cultura".

Poate că tem p l e l e păreau focare de l i n i şte, d a r erau fl ori le

unor plante b i ne cultivate, având rădăc i n i Întunecate. Serbări le
d io n isiace demonstrau atât Întunericul, cât şi Încercarea de a-I
contro l a şi cu ltiva:
" N i m i c nu u l uieşte mai m u lt obse rvatoru l l u m i i greceşti , decât
faptul de a descoperi că, din când În câ nd, grec i i făceau, cu m
ar ven i, un fest ival al tuturor pas i u n i lor şi Înc l i naţ i i lor natu ra le

spre ră u pe care le aveau şi institu iau ch iar un fel de program

oficial de ce lebra re a ceea ce era m u lt prea omenesc În ei . . .
Considerau inevitabi l acest « m u lt prea omenesol şi, În loc să-I
ocărască, preferau să-i acorde un fel de d rept de cetate de ordin
secundar, reglementând u-I În uzanţele societăţi i şi ale religiei:
într-adevăr, tot ceea ce Înseamnă putere în lăuntrul omului ei
n u meau divin ş i Înscriau pe pereţii Ceru l u i lor. N u rep ud iau
i m boldul natural, care Îşi găseşte exp rimarea În ca l i tăţi le rele,
ci îl reglementau şi, de Îndată ce găseau suficiente metode pre­
scri ptive de a canaliza ş i a lăsa să se reverse aceste ape Învol­
b u rate În fe l u l cel mai puţin nociv cu puti nţă, le în cred i nţau
cu lte şi z i le anu me. De aici întregu l l i beral ism moral al Antichi­
tăţi i . Tot ce era rău şi su spect avea pos i b i l itatea unei descărcări
m oderate: n i meni nu înce rca să-şi an i h i leze complet porn i ri l e."

G rec i i n u-şi tăiau din rădăc i n ă d ifi cu ltăţi le, ci le cu ltivau:

"Toate pas i u n i le trec prin tr-o fază În care su nt, p u r ş i s i m p l u,
dezastruoase, În care Îşi doboară victi mele prin greutatea stupi­
zen iei - şi una u lterioară, m u lt mai târzie, În care se în soţesc
cu spiritul, «se spiritualizează" . Î n trecut, d i n prici na stup izen iei
pat i m i lor, oamen i i se războiau cu pati ma Însăşi - com plotau
s-o d istrugă . A distruge pati m i l e şi dori nţele n u mai pentru a
. .

le evita stup izenia şi consecinţele dezagreabi le a l e acesteia n i

s e pare astăzi o formă acută de stu pi zenie. N u-i mai adm i răm
pe dentişt i i ca re extrag di nţii ca să nu ne mai doară."
 Conso/ări/e filozofiei I 2 2 5

La împl i n i re se aj unge re­

acţionând înţel ept l a greută­
ţ i l e care ne-ar putea zd robi .
Spi ritele mai sens i b i l e sunt
i spitite să-şi dorească molarul
extras cât mai repede sau să
coboare de pe Piz Corvatsch
cât mai aproape d e poal e. N i etzsc he ne îmbol dea să Îndurăm .

16

Ş i , n u fără legătură, să n u bem . Î n 1 8 6 3 , având optsprezece

an i , Friedrich Îi scria mamei sale, du pă ce băuse patru pahare
de bere Într-o cârci umă d i n Attenburg, de lângă şcoal a sa:
" Dragă m amă,
Astăzi îţi scri u desp re u n u l di ntre cel e mai n ep lăcute şi mai
d ureroase i ncidente de care m-am făcut vreodată răspunzător.
De fapt, am făcut o p rostie foarte mare ş i nu şti u dacă vei putea
sau vei dori să mă ierţi vreodată. Iau pana În mână cu mu ltă
ezitare şi cu i n i ma grea, mai ales când îmi am i ntesc de cât de
b i ne ne-am petrecut împreună vacanţa de Paşti, care n u a fost
stri cată de n i ci o d i scord i e. D u m i n i ca trecută m-am îmbătat -
şti u că nu am n i ci o scuză, doar că nu şti am cât de mult pot să
beau şi eram destu l de agitat d u pă-masă."

Frăţia studenţească a lui N ietzsche de la Universitatea d i n Bon n.

Filozoful se află pe rând u l al doi lea, aplecat Într-o parte.
Se observă, În mij locu l rândului de jos, butoiul de bere al frăţiei .
2 2 6 / ALA I N DE B OTTON

Câţiva a n i mai târz i u, la u n iversităţi le d i n Bonn şi Lei pzig,

se si mţea scârbit de col eg i i săi i ubitori de alcoo l :
"Adeseori m i s-au părut de-a dreptu l dezgu stătoare expres i i l e
de bună camaraderie de la club . . . Mă scoteau d i n sărite câţiva
indizivi, din pricina materi a l i s m u l u i lor d u h n i n d a bere . "

Această atit ud i n e a rămas neschim bată de-a l un g u l întregi i

vieţi ad u lte a fi l ozofu l u i :
" B ăuturi le alcool ice n u sunt d e m i ne; u n pahar d e v i n sau de
bere pe zi este arh i sufi cient ca să-mi tran sforme viaţa Într-o
«Vale a P lângeri i,'; la Mu nchen trăiesc antipoz i i m e i " .

" Câtă bere m ai conţi ne şi i ntel igenţa germană!", se plângea

e l . " Poate că nem u lţum i rea europeană modernă se d atorează
faptul u i că strămoş i i noştri n-au făc ut decât să se îm bete de-a
lu ngul întregul u i Ev Med i u . . . Evul m ed i u a însem n at otrăvi rea
cu alcool a Europei ."
Î n pri măvara an u l u i 1 8 7 1 , N i etzsche a plecat În vaca nţă, cu
sora sa, l a H âte l du Parc d i n Luga no. N ota de p l ată din zi lele
de 2 - 9 martie arată că a băut paisprezece paha re de l apte.
Aceasta e ra m a i m ult decât o p referi nţă personală. EI sfătu ia
vehement pe oricine căuta să fie fericit să nu bea alcool deloc
şi n i ciod ată:
" N u pot să sfătu i esc destu l de serios firile mai curând spirituale
să se a bţi nă cu desăvârşi re să bea alcoo l . Apa le este de aj uns."

De ce asta? Pentru că Rafael nu şi-a Înecat În băutură sen­

ti mentu l de i nv i d ie la Urb i n o, În 1 5 04, ci a p lecat l a Florenţa
şi a învăţat cum să dev i n ă un mare pictor. Pentru că Stendhal
 Consolările filozofiei / 2 2 7

nu şi-a Înecat amaru i În băutu ră Î n 1 80 5 , când a sc ri s Omul

care se teme să fie guvernat, ci şi-a cultivat durerea timp de
şaptesprezece a n i şi a p u b l i cat Despre iubire În 1 82 2 :
" Dacă refuzi s ă t e l a ş i pradă suferi nţei fie ş i t i m p de o oră ş i
dacă încerci î n m o d con stant s ă previ i şi s ă preîntâmpi n i orice
posibi lă amărăc i u ne; dacă tră ieşti suferi nţa şi neplăcerea ca pe
n i şte l ucru ri re le, demne de ură, care treb u i e an i h i late, şi ca pe
nişte defecte ale existenţei, atu nci e l i mpede că lai În i n i mă] . . .

religia comodităţii. Cât de puţi n ştiţi despre fericirea umană

vo i, cei comoz i, căci fericirea ş i nefericirea sunt s u rori, chiar
gemene, care fi e cresc împreu nă, fie, în caz ul vostru, rămân
m ici împreună . "

17

Anti patia l u i N i etzsche faţă de alcool expl ica, totodată, şi

anti patia sa faţă de acea şcoal ă dom i n antă britan ică de fi lozofie
morală care era uti l itarism u l , şi faţă de cel m a i mare exponent
al ei, care era John Stuart M i i I . Uti l itarişti i s usţi neau că, Într-o
l ume năpăd ită de ambiguităţi morale, pentru a j udeca dacă o
acţi une este bună sau rea n u t rebu i e decât să m ăsori cantitatea
de plăcere sau d urere pe care o p rovoacă. M i I I afi rma că:
"Acţi u n i l e sunt b u ne proporţi onal cu ferici rea pe care o pro­
voacă şi re le proporţional cu invers u l fericiri i . Prin ferici re, se
înţel ege plăcere şi absenţa dure ri i; pri n neferic ire - d u rere şi
privarea de plăcere."

Gând u l la uti l i tarism şi ch iar la naţi un ea d i n care acesta

izvo râse îl Înfu ria pe N ietzsche:
"Vulgaritatea eu ropeană, p lebeism u l idei lor moderne ls unt
opera şi i n venţia] Angliei;
O m u l nu se străd u i eşte să aj ungă la fericire - n u mai englezi i . "

Ş i el se străduia să aj ungă l a feric i re; dar credea că ea nu

poate fi ati nsă fără n ici o d u rere, aşa cum susţ i neau util itarişti i :
"Toate aceste fel u ri d e gând i re care eva l uează l ucruri l e În func­
ţie de plăcere şi durere, adică În funcţie de fen o mene an exe ş i
secundare, s u n t mod u ri de gând ire ş i naiv ităţi de prim p lan, l a
care oricine este conştient de puterea s a creatoare ş i care are
conştii nţă de a rtist se va u ita batj ocoritor".
2 2 8 / ALA I N DE BOTTO N

Conşti i nţă de a rt ist deoa rece creaţia artistică oferă un exem­

p l u foarte expl icit de activitate care poate produce o împl i n i re
nesfârşită, dar care cere mereu o suferi nţă fără margi n i . Dacă
Stendhal ar fi cântărit valoarea artei sale d u pă " plăcerea" sau
" d u rerea" pe care i le prici nu ise vreodată, el n-ar mai fi înaintat
n i ciod ată de l a Omul care se teme să fie guvernat însp re piscu l
p uteri l o r sale creatoa re.

Î n l oc să bem bere l a şes, N ietzsche ne sfăt u i a să ne asu măm

ch i n u l u rcuşu l u i . E I l e-a oferit o sugestie şi a rh i tecţi lor o raşelor:
"Secretul recoltării d i n existenţă a fructelor celor mai bogate şi
a plăceri i supreme rezidă În trăitu{ primejdios! Constru iţi-vă
oraşe le pe pa ntele Vez uv i u l u i ! "

Eru pţia Vezuvi u l u i d i n 1 8 79,

cu trei ani Înai nte de form ularea îndem n u l u i de mai sus
 Consolări le filozofiei / 2 2 9

Iar dacă suntem, totuşi, tentaţi să bem un păhărel şi nu avem

o părere prea b u n ă despre creşti n ism, N i etzsche mai adăuga
un argument pentru a ne convi nge să ren unţăm . Oricu i Îi p l ace
băutu ra are, susţinea el, b vizi une profu nd creştină asupra vieţi i :
" Pentru a crede c ă vi n u l Înveseleşte, a r trebui s ă fi u creştin,
adică să cred ceva ce, pentru mine unul, este o absurd itate",

18

N ietzsche avea o experienţă mai bogată În materie de creş­

tin ism decât de alcop l . Se născuse În cătu n u l Rocken de lângă
Lei pzig, În Saxon ia. Tatăl său, Cari Ludwig N ietzsche, era preot,
mama sa, profu nd pi oasă, era şi ea fi ica u n u i preot, David Ernst
Oeh ler, care predi ca În satul Pobl es, afl at l a u n ceas depărtare.
F i u l lor fusese botezat În faţa cleru l u i local re u n it l a biserica
d i n Rocken, În octombrie
1 844.

Fri ed rich îş i i ub ise tatăl, care a m u rit când el avea n umai

patru ani, şi i-a venerat memoria de-a l u ngul întregi i sal e vieţi .
S i ngura dată când a avut ceva ban i , du pă ce a câştigat un proces
împotriva u n ui ed itor, În 1 88 5 , a comandat o piatră fu nerară
mare pentru mormântu l tatăl ui său, pe ca re a pus să fi e gravat
un citat d i n I Corinteni, 1 3 , 8 :
Die Liebe hăret nimmer auf - " I u b i rea n u d ă greş n i c i odată",
 2 3 0 / A L A I N DE BOTTON

" Era întruch i parea desăvârş ită a

u n u i pastor de la ţară " - îşi am i ntea
N i etzsche despre tată l său, Ca r i
Ludwig. " E ra înalt d e statură şi fi rav,
avea un ch i p cu trăsătu ri fine, era
bi nevoitor şi mări n i mos. Î ntâmpinat
cu bucu rie p retuti nden i şi înd răgit
atât pentru conversaţia sa spi rituală,
cât şi pentru compas i unea sa ca ldă,
preţu it şi i u bit de ţăran i, împărţea
bi necuvântări prin vo rbă şi faptă, În
cal itatea sa de gh id spi ritual . "
Şi totuş i, i ubi rea fi l ia l ă n u l-a împied i cat pe N ietzsche să
aibă ce le mai profu nde rezerve cu privi re la consolarea pe care
tată l său şi creştin ism ul În general l e-o ofereau celor Înd u reraţi:
" Î m potriva b i seri c i i creştine ad uc cea mai groaznică acuzaţie
pe ca re a pronu nţat-o vreodată un p rocu ror. Pentru m i ne, re­
prez i ntă forma de corupţie extremă pe care ş i-o poate Înch i p u i
c i neva . . . n u a lăsat n i m i c neati ns de depravarea [sa] . . . Arăt c u
deget u l spre creşt i n i sm c a s p re singurul m are bl estem, singura
mare depravare i ntri n secă . . .
A m face b i n e să n e pu nem mănuşi câ n d c i t i m Noul Testament.
Prox i m itatea u ne i necu răţen i i atât de m ari n e obl igă l a acest
gest . . . Tot u l este laşitate acolo, totu l este auto-înşelare şi orb i re
faţă de s i n e . . . Mai trebu i e să ada ug că în tot N o u l Testament
există un singur personaj însingurat, pe care suntem nevoiţi să-I
respectă m ? Este vorba de P i l at, guvernatorul roman."

Sau, p u r şi s i m p l u :
" Este i ndecent s ă fi i creşti n, Î n z i ua de astăz i " .

19

Cum n e co nso lează N o u l Testament pentru d ificultăţi le de

ca re ne l ovi m ? Prin sugestia că m u l te d i ntre ele nu sunt n i ci pe
departe d ifi cultăţi , ci mai degrabă virtuţi:
" Dacă suntem îngrijoraţi d e ti m i d i tatea n oastră, N o u l Testa­
ment a rată că:
Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul ( Mat e i, 5, 5);
 ConsolăriJe filozofiei / 23 1

Dacă s u ntem îng rij oraţi de faptu l că nu avem prieteni, N o u l

Testament ne sugerează:
Fericiţi veţi fi câ nd oam e n i i vă vor urî pe voi şi vă vor izgoni
din tre ei, şi vă vor batjo cori ş i vor lepăda numele voastre ca
rău . . . plata voastră m ultă este În cer (Luca, 6, 2 2-2 3 ) ;

Dacă su ntem îngrij oraţi d e o m u ncă istovitoare, Noul Testament

ne sfătuieşte:
Slugilor, ascultaţi Întru toate pe stăpânii voştri cei trupeşti. . .
Bine ştiind că de la Domnul veţi prim i răsplata moşten irii; căci
Domnului Hristos slujiţi (Coloseni, 3, 22-24);

Dacă su ntem îngrijoraţi de l i psa de ban i , Noul Testament ne

spune:
Ma i lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bo­
gatu l ui să intre În Împărăţia lui Dumn ezeu (Ma rcu, 1 0, 25)."

C h i ar dacă sunt d iferenţe între aceste cuvi nte şi un pahar de

al coo l, N ietzsche i n sista as upra unor ech ival enţe esenţiale
între el e. Atât creşti n is m u l , cât şi al coo l u l au puterea de a ne
con vin ge că l ucruri le despre ca re am crezut înai nte că ar fi
n i şte defecte ale noastre sau ale l u m i i n u neces ită atenţie;
amândouă ne s l ăbesc hotărârea de a ne cu ltiva problemele;
amândouă ne refuză şan sa îm p l i n i ri i :
"Cel e două mari drogu ri europene, alcoo l u l ş i creşti n i sm u l . . . "

Creştin ism ul izvo râse, În opi n ia l u i N ietzsche, d i n m i n ţi l e

sclav i l o r fri coşi d i n I m peri u l Roman, care n u aveau cu raj u l s ă
u rce p e vârfu ri le m u nţi lor, aşa încât şi-au constru it o fi l ozofie
care preti nde că şi poalele sunt Încântătoare. Creşti n i i doriseră
să se bucure de i ngredi entele rea le ale împ l i n i ri i (s ituaţie, sex,
putere i n telectuală, creativitate), dar nu aveau cu raj u l să Înd ure
greutăţi le pe care le i m p u neau aceste avantaje. Î n conseci nţă,
ei ş i-au fău rit un crez i pocrit, care den u nţa ceea ce vo iau, dar
pentru care n u aveau tă ria să l upte, preţu i nd ceea ce nu voiau,
dar, d i n întâm plare, avea u deja. Neputi nţa lor a deve n it " b u nă­
tate", josn icia - " u m i l i nţă", supun erea faţă de cei pe care-i
urau - " ascultare" şi, d u pă cum spunea N i etzsche, " neputinţa
de răzbunare" s-a presc h i m bat În " i e rtare". Fieca re sentiment
de sl ăbic i u ne a fost dotat cu u n n ume sanctificator şi făcut să
pară "o real izare vol u ntară, ceva do rit, ales, o realizare, o Îm­
plinire". Dependenţi de " re l igia comod ităţ i i " , creşti n i i acordau
2 3 2 I A LA I N DE BOTTON

prioritate, În sistem u l lor de valori, l ucru ri lor uşoare, nu celor

de dorit, secătu i n d astfel viaţa de potenţia l .

20

Pe rspectiva "creşt i n ă" as upra d ifi cu ltăţi lor nu s e l i mitează l a

membri i biserici i creşt i n e; pentru N ietzsche, era o pos i b i l itate
ps ihologică permanentă. Cu toţ i i deveni m creşti n i atunci când
ne prefacem i nd iferenţi la l ucru r i l e d u pă care tânj im În secret
de m u lt, dar pe care n u le avem; atunci când afi rmăm cu
sen i n ătate că n u avem nevoi e de d ragoste sau de o situaţie, de
ban i sau de s ucces, de creativitate sau de săn ătate - În vreme
ce colţu ri l e guri i ne zvâcnesc de amărăci une; şi ne războ i m În
tăcere cu l ucruri le l a care am ren u nţat oficial, trăgând focuri de
armă de d u pă parapet, pân d i n d d i ntre copaci .
Cum ar f i preferat N ietzsche s ă abordăm obstacolele care
ne ieşeau În cale? Să credem În cont i n uare În ceea ce n e
dori m , ch iar ş i când nu n e aparţine şi, poate, nu n e va aparţine
niciodată. Cu alte cuv i n te, să rezi stăm tentaţiei de a den igra şi
a den u nţa anum ite b u n u ri pentru că s-au doved it greu de obţi­
n ut - u n ti par compo rtamental pentru care poate cel mai bun
exe m p l u este viaţa nesfârşit de tragică a lui N ietzsche Îns u ş i .

21

Epicur s-a n u mărat pri ntre fi l ozofii săi antici preferaţi , ş i asta
de la o vârstă fragedă; ÎI n umea "al i năto ru l de suflete d i n anti­
ch itatea târz ie", " u n u l d i ntre cei mai mari oamen i, inventatorul
unui mod eroic-id i l i c de a fi l ozofa". Ceea ce-I atrăgea În mod
deosebit era ideea l u i Epicur că ferici rea presupune să trăieşti
Înconj u rat de prieten i . Dar el avea să cunoască rareori mu lţu­
m i rea unei comun ităţi: " Este soarta n oastră să fi m pustn ici
i n telectual i ş i , ocaz io n a l , să legăm câte o co nversaţie cu cineva
care gân deşte la fel ca n o i " . La treizeci de ani, a compus un
Imn singurătăţii, pe care nu a avut tăria sufletească să-I term i n e.
Căutarea unei soţi i nu a fost mai puţi n aducătoare de su­
ferinţe, În parte d i n cauza Înfăţişări i l u i N i etz sche - p u rta acea
 Consolările filozofiei / 2 3 3

m ustaţă i men să, ca de morsă - şi a t i m id ităţ i i sale, care-I făcea

să a i bă man ierele stâ ngace şi rigide ale u n u i colonel în rezervă.
Î n pri măva ra an u l u i 1 8 76, în timpul unei căl ători i la Geneva,
N ietzsche s-a îndrăgostit de o blondă de douăzeci şi trei de a n i ,
c u och i verzi, pe n u me Math i l de Trampedach . Î ntr-o conver­
saţie despre poezia l u i Hen ry Longfe l l ow, N i etzsche a afi rmat
că nu dăd use n i ciodată peste vreo traducere ge rmană a poeziei
Excelsior. Math i l de i-a spus că ea avea o asemenea trad ucere
acasă şi s-a oferit să i-o copi eze. Î ncu rajat, N ietzsche a i nvitat-o
la p l i m bare. Ea ş i-a ad us gazda pe post de în soţitoare. D upă
câteva zi le, fi lozofu l s-a oferit să cânte la pian special pentru ea,
şi pri m u l l ucru pe care i l-a spus profeso rul de fi l ologie clasi că
de la U n iversitatea d i n Basel, în vârstă de treizeci şi u n u de ani,
a fost s-o ceară în căsătorie : " N u crezi că îm preună fiecare
d i ntre noi va putea fi mai bun ,ş i mai l i ber decât ar putea fi de
u n u l s ingu r - şi astfel excelsior? ", a întrebat g l umeţ colon e l u l .
" A i c u raj u l să mă urmez i . . . p e toate cărări le tră i ri i şi gâ nd i r i i ?
"

Math i lde n u a avut acest curaj .

O succes i u n e de refuzuri s i m i lare şi-au spus cuvântu l .
Văzâ n d u-1 depresiv şi bol n av, Richard Wagner a decis c ă n u
existau decât două remed i i posi bi l e: "Trebu ie ori s ă s e în soare,
ori să compu nă o operă". Dar N ietzsche nu era în stare să
com pună o operă - se pare că-i l i psea talentu l de a înj gheba
chiar şi o melod i e modestă. (Î n i u l ie 1 8 72 , i-a tri m i s d i rijoru l u i
Hans von B Lilow u n d uet pen tru pian scris d e e l , cerându-i o
eval uare si nceră. B O low i-a răspuns că era " cea mai fantastică
extravaganţă, cea mai enervantă şi mai ant i m uz icală colecţi e
d e note puse vreodată p e hârtie, p e care mi-a fost dat s-o văd
de foarte m u lt ti mp" şi s-a întrebat dacă nu cu mva N ietzsche
îşi bătea joc de el: "Ţi-ai descris m uz ica drept «îngrozitoa re» -
şi chiar aşa ş i este".)
Wagner a deve n it mai i n s istent: " Pentru n u m el e l u i Dum ne­
"
zeu, în soară-te cu o fem eie bogată! , i-a strigat el l u i N i etzsche
şi a început o co respondenţă cu docto ru l acest u i a, Otto Eiser,
băn u i n d că boal a fi l ozofu l u i se datora mast u rbări i exces i ve.
O i ron ie care i-a scăpat l u i Wagner a fost aceea că s i n g u ra
femeie bogată de care N ietzsche era cu adevărat îndrăgostit era
chiar soţi a l u i Wagner, Cosi ma. An i de z i l e şi-a ascuns cu grijă
sentim entele faţă de ea sub masca ataşamentu l u i prietenesc.
2 3 4 / A LA I N DE BOTTON

"Ariadna, te i u besc", Îi scria N ietzsche - sau Dionysos, d u pă

cum s-a sem nat pe o carte poşta l ă tri m i să Cos i m e i de la Torino,
la începutu l l u i ian uarie 1 8 8 9 .
Cu toate acestea, N ietzsche e ra, din când În cân d, de aco rd
cu teza wagneriană despre i mportanţa căsn iciei . Î ntr-o scrisoare
ad resată prietenu l u i său Însurat Franz Ove rbeck, el se plângea:
"Mu lţum ită soţiei tal e, l ucru ri le sunt de o sută de ori mai bune
pentru tine decât pentru m i ne. Aveţi u n c u i b amând o i . Eu am,
În cel mai b u n caz, o peşteră Contactu l sporad ic c u oamen i i
. . .

este ca o vacanţă, o mântu i re d e « m i ne»."

Î n 1 8 8 2 , a sperat Încă o dată că-ş i găsise soţia potrivită -
pe Lo u And reas-Salome, cea mai mare ş i mai d u reroasă i u bi re
a sa. Avea douăzeci şi u n u de a n i , era frumoasă, deşteaptă,
uşurati că şi fasci nată de fi l ozofia l u i . N ietzsche era l i psit de
apărare În faţa e i : " N u mai vreau să fi u si ngur, vreau să învăţ
d i n n o u să fi u o fi i nţă omen ească. Ah, în această privi nţă a m
practic totu l de învăţatI " - i-a s p u s e l . Au petrecut două săptă­
mân i îm preună în păd u rea Tautenburg, iar la Lucerna au pozat,
alătu ri de priete n u l lor com u n Pau l Ree, Într-o fotografie ne­
obişnu ită .
 Consolări/e filozofiei / 2 3 5

Dar p e Lou o i nteresa N i etzsche m a i m u l t ca fil ozof, decât

ca soţ. Refuz u l ei l-a adâncit Într-o nouă depresi e violentă şi
pre l u n gită. " Li psa de mea de Încredere În m i ne Îns u m i este
acu m i m ensă", Îi spu nea el l u i Overbeck. "Tot ce a ud mă face
să cred că l u mea mă d i spreţu ieşte." Resi mţea o amărăc i u n e
ieşită d i n com u n faţă de mama şi sora sa, care s e amestecaseră
În relaţia l u i cu Lou, i a r acu m a rupt contactu l cu ele, agravân­
d u-şi izolarea: " N-o plac pe mama şi mă zgârie pe urech i vocea
s u rorii me le. Mă Îmbo l năveam mereu când eram cu ele. "
Ma i avea şi d ifi cu ltăţ i materiale. N ici una d i ntre cărţi le sal e
n u s e vân d use Î n m a i m u lt d e d o u ă m i i d e exemplare cât t i m p
fusese săn ătos; majoritatea, În d o a r câteva sute. Tră i n d n umai
d i ntr-o pen sie modestă şi de pe u rma câtorva acţi u n i moşten ite
de la o mătuşă, autoru l abia putea să-şi c u m pere ha i ne n o i -
de aceea arăta, d u pă cum se exprima el Însuşi, "zdrenţăros ca
o oaie de la m u nte". La hotel uri, se caza mereu În cele mai
iefti ne camere, adeseori rămânea În u rmă cu plata c h i riei ş i
n u-şi permi tea n ici să s e Încăl zească, n ici s ă m ănânce şu n ca şi
cârnaţ i i care-i p l ăceau.
Săn ătatea îi era l a fel de şubred ă. De cân d era elev, suferi se
de mai m u l te afecţi u n i : d u reri de cap, i n d igestie, vom i s mente,
ameţea lă, orb i re tem po ra ră şi i n so m ni e, m u lte d i ntre acestea
fi i n d s i m ptome ale sifi l isu l u i pe care-I căpătase, aproape cu
certitud i ne, Într-un bordel d i n Ko l n , În februarie 1 8 65 (deşi el
preti ndea că ieşise de aco lo fără să ati n gă n i m i c, În afară de u n
p ian). Î ntr-o scrisoare ad resată Malwidei von Meyersburg la trei
ani d upă călătoria la Sorrento, expl ica:
) n ceea ce priveşte ch i n u l şi absti ne nţa, viaţa mea din aceşti
tre i a n i se aseamănă îndeaproape cu aceea a u n u i ascet d i n
oricare alte vrem uri . . . "

Iar doctoru l u i său Îi spunea:

" Durere constantă, o senzaţie de semi-para l i zie, o stare În ru­
d ită de aproape cu rău l de ma re, În t i m p u l căreia îmi vine greu
să vorbesc - această senzaţie durează câteva o re pe z i . Şi, ca
să nu mă pl ictisesc, am n i şte crize violente (cea mai rece n tă
m-a forţat să vomit trei z i l e şi trei nopţi; tânjeam d u pă moarte) .

Nu pot să citesc! Rareori re uşesc să scri u! N u pot să mă înţel eg

cu semen i i ! N u pot să ascult muz ică!"
2 3 6 / ALAIN DE BOnON
Î n cel e d i n urmă, la începutu l l u i i a n uarie 1 8 89, N ietzsche
a cedat nervos în Piazza Ca rlo A l berto d i n Tori no şi a îmbră­
ţi şat u n cal , a fost d u s pe b raţe înapo i la pen s i unea u nde loc u ia
şi u nde plăn u i a să-I împuşte pe Kaiser sau să d ucă un războ i
îm potriva anti sem iţi lor, deven i nd co nvins că era - în fu ncţie
de ora din z i - Dionysos, I s us, D u m nezeu, Napo leon, regele
Ital iei, B udd ha, Alexandru cel Mare, Cezar, Vo ltai re, Alexan­
der Herzen şi Richard Wagner; apoi a fost u rcat cu forţa în tren
şi d u s la un azi l d i n German ia, unde l-au îngrij it mama bătrână
şi sora până când a m u rit, unsprezece a n i mai târz i u, la vârsta
de ci nzeci şi c i n ci de a n i .

22

Şi totuşi, În ci uda si ngurătăţi i sal e apăsătoare, a obscu rităţi i,

a sărăciei ş i a bo l i i, N ietzsche n u a man ifestat comportamentu l
de care i-a acuzat pe creşti n i ; n u s-a îm potrivit prieten i e i , n u
a atacat em i nenţa, bogăţia sa u b u năstarea. Abatele Ga l ia n i ş i
Goethe a u rămas ero i i săi . Deşi Math i lde n u-şi do rise decât o
conversaţie despre poezie, el a conti n uat să creadă că " pentru
boala bărbătească a d i spreţu l u i de s i ne cel m ai sigu r leac este
de a fi i ubit de o femeie deşteaptă " . Deşi bol n ăvicios şi fără
priceperea într-a le căIăritu l u i a l u i Montaigne sau Stendhal,
N ietzsche a rămas adeptul ide i i de viaţă activă: " D is-de-d i m i­
neaţă, când se crapă de zi uă, cu forţel e proaspete şi renăscute,
să citeşti o carte - mi se pare curat v i c i u ! "
S-a l u ptat d i n greu să fie feri cit, dar, cu toate că n u a reuş it,
nu s-a întors îm potriva aspi raţi i l or sale. A rămas cred i n cios
celei mai i m portante - în och i i săi - caracteristici ale unei
fi i nţe u mane nobi le: să fi i ci neva care "nu mai neagă".

23

D upă şapte ore d e mers, î n cea m a i mare parte a timpu l u i

pe p l oaie, a m aj uns frânt d e obosea l ă pe vârfu l m u nte l u i Piz
Corvatsch, u ndeva sus, deas u p ra nori lor care acopereau văi l e
de m u lt m a i j o s a l e regi u n i i Engad i ne. Aveam în rucsac o sticlă
 Conso/ări/e filozofiei / 2 3 7

c u apă, u n sandviş c u caşcaval Em mental ş i un p l i c d e la hote l u l

Edel weiss (" Floare de colţ") d i n S i l s-Ma ria, p e care scri sesem,
în d i m i n eaţa aceea, un citat d i n fi l ozofu l montan, cu intenţia
de a mă întoarce cu faţa spre Ital ia şi a-I citi vântu l u i şi stânci l o r,
la 3 .400 de metri altitu d i ne.
La fel ca tatăl său, pastoru l , N i etzsche îş i as u mase sarcina
de a consola. La fel ca tatăl său, ne oferise căi spre împ l i n i re.
Dar, spre deosebi re de pastori, de denti şt i i care extrag d i nţi i
zvâcn i n d de d u rere ş i de grăd i nari i care d istrug plantele care
au rădăci n i nefaste, el considerase d ificultăţi le o necesitate
critică a îm p l i n i ri i şi şti use, prin urmare, că mângâieri l e d u lcegi
s u nt, În fond, mai degrabă nem i l oase decât de aj utor:
" Cea mai rea boa lă a oamen i lor s-a născut din fe l u l În care
aceştia şi-au combătut bol i l e. Ceea ce părea un leac a produs,
pe te rmen l u ng, ceva mai rău decât ce trebuia de fapt să
v i n dece . M ij l oacele care aveau efect pe moment, anestez i i nd
şi i ntox icând, aşa-zisele consolări, au fost considerate, În m od
ign orant, leacuri le Însele. Nu s-a observat. . . că aceste a l i nări
sponta ne erau plătite, adeseori, cu o înrăutăţi re generală şi
p rofu ndă a suferinţe i . "

N u tot ce ne face să ne simţim b i n e ne face b i n e. N u tot ce

doare ne face rău .

"A privi stările de neplăcere Î n genera l d rept i m pedi me nte,

d rept ceva ce trebuie înlătu rat, este [p rostia supremă], În l i n i i
mari un adevărat dezastru, pri n conseci nţele sale . . . aproape l a
fel d e prostesc c a ş i dori nţa d e a desfi i nţa vremea rea. "
 Mulţum i ri

Le sunt prafu n d îndatorat u rm ători l or special işti pentru obser­

vaţ i i l e pe care le-au făcut pe marginea capito lelor acestei cărţi:
d r. Rob i n Waterfi e l d (pentru Seneca), praf. David Sed l ey
(pentru Epi cur), praf. Mart i n Ferguson Sm ith (pentru Epicu r),
praf. C . D . N . Costa (pentru Sen eca), reveren d u l ui praf. M i chael
Screech (pentru Montaigne), Reg Hol l i ngdale (pentru Schopen­
hauer) ş i d r. D u n can Large (pentru N ietzsche). Le sunt În egală
m ăsură îndatorat, pentru observaţ i i l e l or, l u i John A rmstrang,
Harriet B raun, Michele H utch i nson, N oga Arikha şi Mi riam
G ross. Le mu lţumesc şi l u i S i m o n Prasser, Les l ey Shaw, Helen
Fraser, M ichael Lynton, J u l iet Annan, G ra i n n e Kel ly, A n n a
Kobryn, Cara l i ne Dawnay, A n n abel Hardman, Mi riam Be rke­
l ey, C h l oe Chance l l or, Lisabel McDo nald, K i m Witherspoon
şi Dan Fra n k.
 C U PRI N S

- Consol are pentru l i psa d e popu l aritate 5

I I - Consolare pentru l i psa ban i l or 45

I I I - Consol are pentru frustrare 75

IV - Con s o lare pentru nepotriv i re 113

V - Consol are pentru i n i ma zd rob ită 1 67

VI - Consol are pentru greutăţi le v i eţi i 1 99