Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deschiderea Cerurilor Alinierea Taramurilor Si Starile de Constiinta
Deschiderea Cerurilor Alinierea Taramurilor Si Starile de Constiinta
constiinta
Starile de constiinta: 1. veghea; 2. visul; 3. somnul profund fara
vise si 4. transa(starea a patra: in lb. sanskrita: turiya)
Vizualizati cele doua puncte din simbolul Yin Yang, ca doua singularitati, ca
doua vortexuri, ca doua ochiuri de ciclon, de unde incepe miscarea in plan
vertical: "deschiderea cerurilor".
Intrarea este intotdeauna prin veghere, prin prezenta constienta impartiala
(starea paradoxala de veghe), ca in cazul eliberarii prin auditie sau din nidra
yoga, iar iesirea este mereu prin starea paradoxala de somn(vedeti inelul
din imaginea de mai jos).
Aceste taramuri pot fi accesate in cele patru stari de constiinta, dupa
trecerea la perceptia nemijlocita- vedeti cele doua tipuri de cunoastere si de
actiune (mijlocita si nemijlocita) in comentariul dedicat capitolului 33 al lui
Lao Tzu:
Capitolul 33 Calea catre Imortalitate si cunoastere directa
http://www.scribd.com/Capitolul-33-Calea-catre-Imortalitate-si-cunoastere-
directa/d/21576407
Modelul cu doua camere prezentat in alegoria pesterii lui Platon a fost gresit
interpretat
(pierzandu-se functia sa soterologica sau eliberatoare) si a devenit baza sau
izvorul modelului impartirii activitatilor mentale, ca apartinand de doua
domenii constient si inconstient.
De primul domeniu ar apartine starea profana de veghe, in timp ce de al
doilea restul starilor de constiinta(vis, somn profund). Nu se zice nici o
vorba despre temelia tuturor starilor, despre realitatea suport desemnata de
starea a patra( in lb. sanskrita: turiya)
Traducerea convergenta/ConvergentTranslation:
Din clasificarea acestor unde cerebrale dupa frecventa(in oscilatii pe secunda: hertzi)
observam ca ele apartin starilor de constiinta normale, prin care trece orice fiinta
umana pe parcursul unei zile:
S-au formulat diferite teorii despre apariia, meninerea i evoluia somnului, trezire i
meninerea strii de veghe.
Pavlov a admis dou posibiliti de genez a somnului:
-pe calea detasarii sau dezaferentrii, a ntreruperii contingenelor care ntrein
starea de veghe (somnul pasiv)
-pe calea aciunii care induce inhibiia: actiunea repetat, n anumite condiii
realizndu-se un proces de inhibiie activ, cortical (somnul activ).
Dup numeroase cercetri s-a crezut c starea de veghe este un rezultat al activrii
prin mesaje senzoriale. Problema dac somnul reprezint un fenomen activ sau pasiv
comport discuii, pentru c din modul de abordare a fenomenului, din orientarea
experimental a cercetrii decurg consecine teoretice i practice. Acceptnd ns
ideea somnului activ, nu excludem posibilitatea adormirii prin deconectare, printr-o
reducere important a informaiei senzoriale cu care creierul este alimentat, printr-o
dezactivare a structurilor cerebrale care ntrein starea de veghe i printr-un proces de
depresiune n avalan.
W. Dement i N. Kleitman au descris dou tipuri de somn, obiectivate de traseele
electroencefalografice (E.E.G.):
La om, profilul tipic al unei nopi de somn se prezint astfel: individul adult trece
succesiv prin patru stadii de somn, ncepnd cu somnul lent superficial pn la somnul
profund, care se desfoar n primele dou ore de somn. Prima faz de somn profund
apare n general la 120 de minute dup adormire, dureaz n medie 15 minute i
marcheaz terminarea primului ciclu de somn. Urmeaz al doilea ciclu, cu durat
medie de 90 de minute, terminat de asemenea printr-o faz de somn profund de 15-
20 minute. In acest fel, n cursul unei nopi, se succed 4 5 - 6 cicluri de somn i de
faze paradoxale, astfel nct la sfritul nopii, somnul paradoxal va constitui 18 22%
din cantitatea total de somn, adic n medie 80 120 minute
Visul
Visul ca stare de contiin modificat este mai complex dect somnul dei apare pe
fondul lui. El este o form de mentaie, de activitate a creierului, diferit n funcie de
fazele somnului. Studiile psihologice au ncercat s stabileasc dac visul este imagine
sau idee, dac este produs de imaginaie sau de gndire. Jung l consider gndire
oniric n care se opereaz cu parabole, simboluri i arhetipuri.
In aceast ipostaz i descrie ca funcii:
compensatoare,
premonitorie,
simbolic,
de comunicare,
reductiv,
integratoare.
Este interesant relaia stabilit de Aserinski ntre visele din diversele tipuri de
somn REM, care a identificat dou perioade denumite segmente n cadrul acestor
tipuri de somn:
Segmente Q (Quecent Segments = segmente linitite);
n visul de tip Q, visele sunt slab pictoriale, slab derulate, dificil de reinut i de
povestit;
b. Segmente M (Motility Segments = segmente cu mobilitate ocular).
n visul de tip M, se ntlnesc visele vii, cu imagini strlucitoare, mobile, de mare
claritate, care sunt uor de reinut i care pot fi redate.
Din punct de vedere al coninutului unui vis, Freud difereniaz visele absurde (n care
critica i ironia motiveaz unul dintre raionamentele incontiente ale vistorului) i
visele de tip neplcut.
c) funcia simbolic;
d) funcia de comunicare
Visul este o form de exprimare original, important i personal a incontientului.
Este la fel de real ca orice alt fenomen raportat la individ. Mesajele incontientului,
purtate de vise sunt de cea mai mare importan pentru cel care viseaz, i acest fapt
este normal, cci incontientul reprezint cel puin jumtate din fiina sa total. Aceste
mesaje sunt frecvent sfaturi i preri pe care nu le-ar obine din nici o alt surs. Visul
este o comunicare direct, personal i ncrcat de sens, adresata celui ce
viseaz./../ Aceasta comunicare se efectueaz prin intermediul simbolurilor, care cu
toate ca sunt comune ntregii umaniti sunt utilizate de fiecare dat ntr-o manier
individual, astfel nct necesit de fiecare data o cheie (Jung, 1964 apud L.
Popoviciu 1994 pag239);
e) funcia integratoare - al crei scop este s unifice subsistemele din care este
format personalitatea. Visul, din acest punct de vedere este, dup cum a demonstrat
Jung, una din modalitile de operare ale personalitii, ocupnd n economia acesteia
importantul rol de integrare (Wallace i Fischer, 1983 apud L. Popoviciu 1994 pag
239).
Hipnoza -
ca stare de contiin modificat a fost considerat fie stare supranatural fie stare
patologic. Psihologii au considerat-o stare de somn parial sau somn incomplet
(Hypnosis = somn).
Insa timpul strii hipnotice nu sunt prezente undele encefalografice specifice strii de
somn iar inhibiia cortexului nu este parial, ci generalizat.
Hipnoza este, poate, una dintre cele mai complexe i contradictorii stri
psihice. Fenomen cu aparen de supranatural, considerat mult vreme ca
fcnd parte din domeniul magiei, ce fascineaz prin nota de inedit, hipnoza
a suscitat cele mai contradictorii ntrebri i opinii. Nu este de mirare ca ea
a fost introdus n rndul fenomenelor parapsihologice sau al celor
patologice. Insui Charcot, marele psihiatru francez, considera hipnoza un
fenomen patologic, datorit faptului ca receptarea hipnotic este ntlnit
doar la persoanele isterice, care, dup ce i recapt echilibrul, nu mai pot
fi hipnotizate.
BIBLIOGRAFIE
NEVEANU, POPESCU, P. (1976), Curs de psihologie general, Tip.Univ.Bucureti
RADU, I., DRUU, I., MARE, V., MICLEA, M., PODAR, T., PREDA, V., (1991), Introducere
n psihologia contemporan, Editura Sincron, Cluj-Napoca