LACRIMI PENTRU COPILUL DIN MINE

Cel mai dureros lucru nu este faptul ca parintii nostri, in anumite momente, au ranit si au
abandonat copilul nostru interior, ci ca noi insine am lasat acel copil in urma atunci cand
ne-am simtit umiliti, uitati, certati, micsorati si neputinciosi in sufletul nostru fragil, atunci cand
eram copii.
De curand m-a izbit realizarea acestui fapt si mi-am facut putin timp sa vorbesc cu dragul
meu copil care la 10 ani a ramas singur acasa pentru o perioada mai lunga. Cate lucruri au depins
apoi in viata mea de perceptia acestui copilin cate situatii din viata nu am reactionat din
perspectiva acestui copilcare a decis atunci ca nu se mai poate bucura de frumusetea jocului si
ca trebuie sa creasca; ca trebuie sa aiba grija intotdeauna de sine insusi, pentru ca nimeni altcineva
nu o va facesi ca trebuie sa fie serios, pentru ca viata este grea si nu are rost sa se bucure prea
tare de nimic pe lumea asta pentru ca oricum intr-o zi va ramane singur din nou.
De atunci a hotarat ca nu va cere ajutor niciodata, pentru ca se poate descurca singur. Si a
hotarat sa faca pe plac tuturor ca sa nu se mai supere nimeni pe el vreodatasi ca nimeni sa nu-l
mai lase singur vreodata Atunci si-a reconfigurat Universul si si-a dat seama ca, pe cat de
confortabila si sigura pare lumea atunci cand mama si tata sunt acasa, pe atat de nesigur este totul
atunci cand te scufunzi in singuratate.
Si am plans pentru el si i-am simtit durerea si i-am soptit, printre lacrimi:
Scumpul meu copil, nu trebuie sa intelegi ce s-a intamplat atunci insa trebuie sa stii ca toti
cei implicati au facut ce au putut si stiut mai bine. Acum poti sa traiesti durerea de a fi singursi
dupa ce o traiesti cu adevarat, poti sa uiti sa te mai intorci in acel locpoti sa incepi sa-ti amintesti
de bucuria jocului si de frumusetea de a fi copil, poti sa lasi pe cineva sa aiba grija de tine si poti
sa te bucuri fara sa-ti fie frica ca se va intampla ceva rau. Imi pare rau ca te-am lasat acolo. M-a
durut prea tare. Si am preferat sa-mi gasesc alte ocupatiiAm preferat sa ma fac mare, sa pot avea
grija de minesi am uitat ca nu pot sa am pe de-a-ntregul grija de mine pana cand tu nu esti din
nou parte din mine. Acum ma intorc dupa tine, pentru ca in toti acesti ani am vazut cat de grea
eviata fara tine. Ce obositor e sa te iei in serios atat de tare, asa cum fac oamenii mari sau nevoiti
sa devina mari prea devremeCe dureros e sa nu te poti relaxa nici macar o secunda, pentru ca ti-
e frica ca se va duce totul de rapa daca renunti la control o singura clipa
Draga copile, e timpul sa te revendic din amintiri prafuite si distorsionate de prea multa
dureree timpul sa vii acasa si e timpul sa stii ca locul tau cel sigur de la sanul parintilor nu ti l-a
luat si nu ti-l va lua nimeni. E timpul sa stii ca durerea ta a fost indreptatita, dar e timpul sa se
transforme in altceva. E timpul sa iti iei din nou locul in viata mea si sa ne cream impreuna calea
jucausa prin viata. E timpul ca plansul tau sa fie auzit. L-am auzit, in sfarsit. Am fost nevoita,
pentru ca adultul din mine incepuse sa urle dupa tinede dor
Ce vieti triste traim fara copilul din noi! Dar preferam sa o facem, pentru ca e mult prea dureros sa
ne intoarcem dupa ella momentul cand, in ochisori lui cei frumosi, lumea s-a schimbat pentru
totdeauna, atunci cand tot ce stia el ca e sigur si cald si prietenos si are sens pe lumea asta s-a
transformat intr-o mare si singura si muta disperare. Acel moment este cel care ne-a facut viata
atat de dureroasadaca am gasi puterea sa rescriem cu iubire povestea acelui moment, am putea
trai in mod sigur o alta viata.