Sunteți pe pagina 1din 3

UTIL - DESPRE LICENTA - CONCLUZII SI

ALTELE
O teza de licenta este o lucrare n care studentul trateaza o problema referitoare la orientarea de
studii n care vrea sa-si ia licenta. Teza este, potrivit legii italiene, indispensabila pentru a lua
licenta . Atunci cnd a dat toate examenele prescrise, studentul prezinta teza n fata unei comisii
de licenta care asculta referatul conducatorului stiintific (profesorul cu care "se face" teza) si a /
sau ale coreferantului/ coreferentilor, care aduce / aduc si unele obiectii candidatului; se isca de-
aici o discutie la care iau parte si ceilalti membri ai comisiei. Din cuvintele celor doi conducatorul
stiintifici, care garanteaza asupra calitatii (sau asupra defectelor) lucrarii scrise, si din capacitatea
pe care candidatul o arata n sustinerea opiniilor exprimate n scris se iveste judecata comisiei.

A face o teza este ca si cum ai antrena memoria. Si nu intereseaza daca s-a exercitat nvatnd pe
de rost componenta tuturor echipelor din seria A sau lista mparatilor romani de la Augustus pna
la Romulus Augustus. Desigur, dat fiind faptul ca memoria se exercita e mai bine sa nvatam
lucruri care ne intereseaza si care sunt folositoare: dar uneori si nvatarea de lucruri inutile
constituie o buna gimnastica. Si, astfel, chiar daca e mai bine sa facem o teza despre un subiect
care ne place, subiectul este secundar n raport cu metoda de lucru si cu experienta ce rezurlta
din aceasta.

Patru reguli evidente


Sunt cazuri n care candidatul si face teza despre subiectul impus de catre profesor. Ele trebuie
evitate.

Evident, nu facem aici aluzie la cazurile n care candidatul se lasa sfatuit de catre profesor. Facem
aluzie mai curnd sau la acele cazuri n care vina este a profesorului sau la acelea n care vina
este a candidatului, lipsit de interese si dispus sa faca rau orice lucru numai sa o termine mai
repede.

1) Ca argumentul sa raspunda intereselor candidatului (sa fie legat de tipui de examene date, de
lecturile sale, de lumea sa politica, culturala sau religioasa);

2) Ca sursele la care se recurge sa fie reperabile, adica accesibile material candidatului;

3) Ca sursele la care recurge sa fie manevrabile, adica accesibile cultural candidatului;

4) Ca tabloul metodologic al cercetarii sa fie accesibil experientei candidatului.

***
Nu se poate face o teza despre un autor strain daca acest autor nu este citit n original.

Nu se poate face o teza despre un subiect daca operele cele mai importante despre el sunt scrise
ntr-o limba pe care n-o cunoastem.

Nu se poate face o teza despre un autor sau despre un subiect citind doar operele scrise n limbile
pe care le cunoastem
***

Surse de prima si de a doua mna.


Atunci cnd se lucreaza pe carti, o sursa de prima mna este o editie originala sau o editie critica
a operei n discutie.

O traducere nu este o sursa: este o proteza, precum placa dentara sau ochelarii, un mijloc pentru
a atinge ntr-un mod limitat ceva ce nu se gaseste la ndemna mea.

O antologie nu este o sursa: este un ghiveci de surse, poate fi utila ca prima aproximare, dar a
face o teza despre un autor nseamna a paria ca eu voi vedea n el lucruri pe care altii nu le-au
vazut, iar o antologie mi da doar ceea ce a vazut acolo un altul.

Darile de seama facute de altii, fie ele si integrate cu foarte ample citate, nu sunt o sursa: sunt cel
mult surse de mna a doua.

Notele de subsol
La ce folosesc notele

O opinie destul de raspndita este aceea ca nu numai teza de licenta, dar si cartile cu multe note
ar fi un exemplu de snobism erudit si, deseori, o tentativa de a arunca praf n ochi. Desigur, nu se
poate exclude ca multi autori abunda n note spre a conferi un ton important propriei lucrari, nici
ca multi altii umplu pna la refuz notele de informatii inesentiale, poate chiar furate ca-n codru din
literatura critica examinata. Dar asta nu nseamna ca notele, atunci cnd sunt folosite cu justa
masura, n-ar fi de folos. Care ar fi masura justa nu se poate spune, fiindca depinde de tipul de
texte, dar vom ncerca sa ilustram cazurile n care notele sunt de folos si cum ar trebui facute.

a) Notele folosesc spre a indica sursele citatelor.

b) Notele folosesc spre a adauga alte indicatii bibliografice de ntarire despre un subiect discutat
n text.

c) Notele servesc pentru trimiteri externe si interne.

d) Notele folosesc pentru a introduce un citat de ntarire.

e) Notele folosesc la a da amploare afirmatiilor pe care le-ati facut n text .

f) Notele folosesc pentru corectarea afirmatiilor din text.

***

LA FINAL
A face o teza nseamna a te distra iar teza este asemenea porcului, nu se sinchiseste de nimic.
Cel care, lipsit de practica de cercetare, nspaimntat de teza pe care nu stia cum s-o nceapa se
poate simti terorizat. Cu attea reguli, cu attea instructiuni nu se iese viu Ia capat...

Si, n realitate, nimic mai fals. Chiar si un automobilist, atunci cnd e pus sa reflecteze asupra
propriilor gesturi, si da seama ca este o masina uimitoare care n fractiuni de secunda ia decizii
de o importanta vitala fara a-si putea permite erori. Important e a face lucrurile cu gust. Iar daca ati
fi ales un subiect ce va intereseaza, daca veti fi decis sa dedicati cu adevarat tezei perioada chiar
scurta pe care v-ati prestabilit-o va veti da seama ca teza poate fi traita ca un joc, ca un pariu, ca o
vnatoare de comoara. Exista o satisfactie sportiva n a vna un text ce nu se gaseste, exista o
satisfactie enigmistica n a gasi, dupa ce vei fi refjectat mult, solutia unei probleme ce parea de
nerezolvat. Trebuie sa traiti teza ca pe o sfidare. Cel care sfideaza sunteti voi: v-ati pus la nceput
o ntrebare la care nu stiati nca sa raspundeti. E vorba de a gasi solutia printr-un numar dat de
mutari. Cteodata, teza poate fi traita ca o partida n doi: autorul vostru nu vrea sa va ncredinteze
taina sa, trebuie sa nconjurati, sa-l interogati cu delicatete, sa-l faceti sa spuna ceea ce nu voia sa
spuna, dar ar fi trebuit sa spuna. Cteodata, teza este ca un joc : aveti toate piesele, e vorba de a
le face sa mearga la locul lor.

Daca veti fi facut teza cu gust, va va apuca pofta de a continua. De obicei, n timp ce lucram la o
teza ne gndim numai la momentul n care se va fi ncheiat: visam vacantele ce vor urma . Dar
daca lucrarea a fost facut bine, fenomenul cel mai normal, dupa teza, este ivirea unei mari frenezii
de lucru. Vrem a aprofunda toate punctele ce fusesera amnate, vrem sa urmam ideile ce ne
venisera-n minte, dar pe care a trebuit sa le eliminam, vrem sa citim alte carti, sa scriem unele
studii. Si acesta este semnul ca teza v-a activat metabolismul intelectual, ca a fost o experienta
pozitiva. E semn si ca ati devenit de-acum victima a constrngeri la cercetare, putin asemenea lui
Chaplin din Timpuri Noi care continua sa faca pe bufonul si dupa ce termina de filmat: si ar trebui
sa faceti un efort spre a va opri.

Dar odata oprit, poate ca tocmai bagati de seama ca aveti o vocatie de cercetare, ca teza nu era
numai instrumentul pentru a lua licenta, iar licenta instrumentul spre a avansa n grad n pozitiile
sociale ori spre a-i multumi pe parinti. Si nu-i deloc valabil a spune ca, propunndu-va sa
continuati a cerceta ar nsemna sa va dedicati carierei universitare, a astepta un contract, a
renunta la un lucru imediat. Se poate consacra un timp rezonabil cercetarii si fnd o alta meserie,
fara a pretinde sa ai o sarcina universitara. Chiar un bun profesionist trebuie sa continue sa
studieze. Daca va veti dedica n vreun fel cercetarii, veti descoperi ca o teza bine facuta este un
produs din care nu se arunca nimic. Ca prima utilizare veti extrage unul sau mai multe articole
stiintifice, poate o carte (printr-o reelaborare). Dar cu trecerea timpului va veti da seama ca veti
reveni la teza spre a extrage din ea un material de citat, veti reutiliza fisele de lectura, folosind din
ele poate parti ce nu intrasera n redactarea finala a lucrarii voastre; acelea care erau parti
secundare ale tezei voastre va vor aparea ca nceput de noi cercetari...Vi se va ntmpla sa
reveniti la teza voastra si zeci de ani dupa aceea. Si pentru ca va fi fost precum prima
iubire si va va fi greu s-o uitati !

BAFTA !