2

Elemente de Logic a
Matematica
(curs de lectii)
Cucu Ion Rusu Andrei
Rusu Elena
1
CUPRINS 3 4 CUPRINS
Cuprins 3.6.2 Regula generalizarii. . . . . . . . . . . . . 46
3.7 Teoremele principale ale calculului predicatelor. . 47
1 Introducere. 5 3.8 Formule echivalente. Forma perfecta . . . . . . . 58
3.9 Principiul dualitatii. . . . . . . . . . . . . . . . . 61
2 Algebra si calculul propozitiilor. 7 3.10 Forme normale. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
2.1 Algebra propozitiilor. . . . . . . . . . . . . . . . . 7 3.11 Formule normale Scolem. . . . . . . . . . . . . . 72
2.2 Teorema Post . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8 3.12 Problema completitudinii calculului predicatelor.
2.3 Calculul propozitiilor. . . . . . . . . . . . . . . . 18 Teorema Godel. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor. . . . . 18
2.3.2 Axiomele calculului propozitional. . . . . 19 4 Algoritmi 84
2.3.3 Regulile de deductie. . . . . . . . . . . . . 20 4.1 Notiune de algoritm. Proprietactile caracteristice 84
2.4Teorema deductiei. . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing 85
2.5Aplicatiile teoremei deductiei. . . . . . . . . . . . 25 4.3 Probleme algoritmice indecidabile . . . . . . . . . 89
2.6Formule echivalente. . . . . . . . . . . . . . . . . 28
2.7Necontradictia calculului propozitional. . . . . . 29 5 Teoriile matematice 90
2.8Alte axiomatizari ale calculului propozitiilor . . . 30 5.1 Limbajul teoriei de ordinul 1 . . . . . . . . . . . 90
2.9Independenta axiomelor . . . . . . . . . . . . . . 31 5.2 Exemple de teorii matematice din algebra si
analiza matematica . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
3 Calculul predicatelor. 34 5.3 Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul mod-
3.1 Algebra predicatelor . . . . . . . . . . . . . . . . 34 elelor si categoricitatea teoriilor . . . . . . . . . . 92
3.2 Formulele calculului predicatelor . . . . . . . . . 36
3.3 Sistemul de axiome si reguli de deductie ^n calcu-
lul predicatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
3.4 Necontradictia calculului predicatelor. . . . . . . 39
3.5 Teorema deductiei ^n calculul predicatelor. . . . . 40
3.6 Exemple de formule deductibile ^n calculul pred-
icatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44
3.6.1 Regula silogismului pentru calculul pred-
icatelor. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
 5 6 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
1 Introducere. Prin urmare, logica matematica este o disciplina stiintica al
carei drept la viata i-a fost contestat multa vreme si de lozo,
^In antichitate logica nu era conceputa ca o stiinta si cu at^at mai si de matematicieni.
mult ca un sistem axiomatic. ^Insa cu timpul logica a suferit o Interesul pentru logica matematica a crescut treptat si
transformare, devenind o stiinta matematizata, adica ceea ce se putem arma ca ^n prezent numarul celor ce se intereseaza de
numeste ^n prezent un sistem formal logico-matematic. aceasta disciplina este ^n crestere.
Aceasta disciplina era conceputa ca "stiinta stiintelor" sau ^In afara de aceasta, la interesul teoretic cresc^and pentru log-
ca "arta artelor", neput^and sa se prezinte ^n constructia ei ca o ica matematica se adauga ^n ultimul timp si interesul practic
stiinta printre alte stiinte, ^ntruc^at ar  ^nsemnat ^n acest caz, pentru aceasta disciplina al inginerilor si tehnicienilor.
ca ea sa e gen (al tuturor stiintelor) si o specie a acestui gen Acest interes se datoreste faptului ca logica matematica se
(ind o stiinta). aplica ^n proiectarea circuitelor cu contacte si relee si a cir-
Putem spune ca logica era pentru losoi greci, ca si pen- cuitelor cu elemente electronice.
tru logicienii scolastici, o teorie (^n sensul etimlogic pe care ^l Logica matematica ^n prezent ^si gaseste o aplicare si ^n
aveau ^n limba greceasca cuvintele "contemplatie", "viziune"). acel capitol al lingvisticii matematice ^n care se studiaza tra-
^In acest sens logica putea sa e, ^n conceptia celor antici, si
^n special ^n conceptia lui Aristotel, o "teorie", adica un corp
de adevaruri nedemonstrate, obtinute direct, "contemplate" sau
re
ectate ^n oglinda intelectului omenesc.
^In logica veche si cea a scolasticilor nu exista dec^at principii,
ducerea automata precum si ^n teoria codurilor, care serveste
^n calitate de punte de legatura ^ntre lingvistica matematica
si telemecanica. Un alt aspect al problemei ^n cauza este,
pe de alta parte, importanta cresc^anda a rezultatelor obtinute
de cercetarile din teoria algoritmilor, precum si interesul unor
din ea ind excluse consecintele. Altfel spus, exista principii cercetari ^n care logica matematica este legata de algebra mod-
logice ^n virtutea carora se pot trage consecinte ^n alte stiinte. erna.
Prin urmare, logica enunta principiile stiintelor, dar nu era ea ^In lucrarea de fata vom cerceta numai logica clasica sau log-
^nsasi o stiinta deductiva. ica bivalenta, numita logica lui Chrysippes. Cu alte cuvinte,
Cu timpul logica matematica este construita ca o stiinta de- orice propozitie este adevarata sau falsa si nu poate  ^n acelasi
ductiva axiomatica. Adica o serie de propozitii sau armatii timp si adevarata si falsa, adica se ^ndeplineste principiul ex-
sunt acceptate ^n fruntea unei stiinte fara a  denite si fara a cluderii tertului si principiul contradictiei.
 demonstrate. Celelalte armatii sunt introduse prin denitie,
ind formate cu ajutorul unor procedeie de denitie date cu
ajutorul primelor armatii.
 7 8 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
2 Algebra si calculul propozitiilor. prin formula? Prin formula a algebrei propozitiilor vom ^ntelege
orice armatie simpla, precum si orice armatie compusa care se
2.1 Algebra propozitiilor. obtine din armatii simple folosind operatiile indicate mai sus.
Putem considera ca ecare formula ne determina o functie, ar-
Vom cerceta diferite armatii (propozitii), presupun^and ca ele se gumentele careea sunt armatii elementare variabile. Deoarece
supun actiunii legii tertului exclus si legii de contradictie, adica argumentele functiei si valoarea functiei primesc doar doua val-
ecare armatie sau este falsa sau este adevarata si nu poate  ori diferite, atunci aceasta functie poate  descrisa cu ajutorul
simultan si adevarata si falsa. Facem abstractie de continutul tabelelor. Sa prezentam tabelele functiilor elementare.
semantic al propozitiei si ne vom limita doar la proprietatea sa
de a  adevarata sau falsa. Atunci armatia poate  considerata A B A&B A _ B :A A ! B
ca o valoare ce poate lua doar doua valori: "adevar" si "fals" a a a a f a
(notate^n continuare prin a, f sau 1, 0). Propozitiile le vom nota a f f a f f
cu litere majuscule latine. Exemple: prin A notam armatia f a f a a a
"5 > 4" care este adevarata; prin B notam armatia "Chisinau f f f f a a
este capitala Rom^aniei" care este falsa.
^In vorbirea curenta propozitiile sunt unite ^ntre ele cu aju- Doua formule A si B se numesc echivalente (notam A  B )
torul cuvintelor de legatura: si, sau, etc. Aceste cuvinte de daca pentru orice valori ale variabilelor, care intra ^n formulele
legatura ne permit sa obtinem armatii noi din cele pe care le date, ele iau aceeasi valoare de adevar. Exemple: ::X  X ,
avem deja. Sa denim asupra propozitiilor niste operatii noi: (X &Y )  (Y &X ), :(X &Y )  (:X ) _ (:Y ), (X ! Y ) 
& (conjunctia), _ (disjunctia), ! (implicatia), : (negatia). Fie (:X _ Y ).
sunt date doua armatii arbitrare A, B . Deoarece pe noi ne in-
tereseaza doar veridicitatea armatiilor, trebuie sa denim cum 2.2 Teorema Post
in
uenteaza aceste operatii asupra adevarului armatiilor com-
puse. Vom avea A&B este adevarata daca si numai daca am- Conform celor mentionate ^n paragraful anterior orice formula
bele armatii A si B sunt adevarate; A _ B este falsa daca determina o functie denita pe multimea valorilor de adevar
si numai daca ambele armatii A si B sunt false; :A este fa; f g cu valori ^n fa; f g. Vom nota a cu 1 si f cu 0. Se spune
adevarata daca si numai daca A este falsa; A ! B este falsa ca doua formule A si B sunt egale grac, daca ind scrise ele
daca si numai daca A este adevarata, iar B este falsa; A se arata la fel. Exemplu: e formula A este (p ! q)&r, iar formula
mai numeste ipoteza si B se numeste consecinta. Ce ^ntelegem B este (p ! q)&r. Atunci formulele A si B sunt grac egale.
Teorema Post 9 10 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
Spunem ca formula A este direct expresibila prin formulele rezulta relatia
sistemului , daca formula A se poate obtine din formulele sis-
temului  si variabile folosind regula slaba a substitutiei, adica R(f (11 ; : : : ; 1 ); : : : ; f ( 1 ; : : : ;  )):
n m mn
daca avem formulele B si C , atunci avem si formula B [x=C ], ^In mod similar spunem ca formula F (p1 ; : : : ; p ) conserva
unde B [x=C ] semnica rezultatul substitutiei ^n locul locul vari-
abilei arbitrare x a formulei B .
Exemplul 1. Fie  = fp&q; p _ q; p ! q; :pg. Este clar ca
orice formula este direct expresibila prin formulele sistemului ,
deoarece av^and la dispozitie variabilele si formulele respective
elementare noi putem construi orice formula.
Exemplul 2. Fie avem sistemul de formule
 = fp&q; p _ q; :pg: (1)
Este clar ca nu orice formula este direct expresibila prin . De
exemplu, formula p ! q nu este direct expresibila prin .
predicatul R(x1 ; : : : ; x ) pe algebra A.
n
m
Sistemul de formule se numeste complet la expresibiltate ^n
logica L, daca prin  este expresibila ^n L orice formula a lim-
bajului logicii L. Sistemul de formule  este numit precomplet
^n L, daca  nu este complet ^n L, iar orice completare a lui
cu o formula, care nu este exprisibila prin  ^n L, se obtine un
sistem complet ^n L.
Vom considera ^n continuare algebra booleana cu doua ele-
mente B =< f0; 1g; &; _; : >. Ca de obicei, vom considera ca
p ! q este o forma mai scurta de a scrie :p _ q, iar p  q este
(p ! q)&(q ! p). Formulele calculului clasic al propozitiilor se
interpreteaza ^n mod standard pe algebra boolleana B.
Se spune ca formula A este expresibila (functional) prin for- Vom prezenta ^n continuare conditiile necesare si su-
mulele sistemului  ^n logica L, daca A poaste  obtinuta din ciente pentru ca un sistem de formule  din calculul clasic al
variabile si formulele din  folosind regula slaba a substitutiei si propozitiilor sa e complet relativ la expresibilitate.
regula de^nlocuire cu o formula echivalenta ^n L, care ne permite
sa trecem de la formula G la formula H , care este echivalenta Teorema 2.1 Pentru ca sistemul de formule  sa e com-
^n L cu ea. plet relativ la expresibilitate ^n logica clasica a propozitiilor este
necasar si sucient ca sistemul de formule  sa contina cel putin
Se spune ca functia f (x1 ; : : : ; x conserva pe algebra
n
o formula care nu conserva pe algebra booleana cu doua ele-
booleana A predicatul R(x1 ; : : : ; x , daca pentru orice elemente
m
mente respectiv relatiile: x = 0, x = 1, x = :y , x  y si
 (i = 1; : : : ; m; j = 1; : : : ; n) ale algebrei A din adevarul
ij
x  y = u  v.
relatiilor
Demonstrat
 ie. Demonstratia teoremei se bazeaza pe
R(11 ; : : : ;  1 ); : : : ; R(1 ; : : : ;  )
m n mn urmatoarele 6 leme.
Teorema Post 11 12 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
Sa notam relatiile din teorema cu T0 , T1, S , M si Lin respec- Demonstrat  ie. ^Intr-adev ar, conform lemei 2.1 prin for-
tiv, iar clasele de formule care conserva aceste relatii le vom nota mula F si variabile este expresibila sau :p, sau 1, iar conform
cu K0 , K1 , K , K , K respectiv. Este evident ca clasele
S M Lin lemei 2.2 prin G si variabile este expresibila sau :p, sau 0. Prin
date de formule sunt ^nchise la expresibilitate. La examinarea urmare, lema 2.3 este evidenta.
formulelor din sistemul complet f0; 1; :p; p&q; p _ qg se poate
usor stabili ca aceste clase sunt distincte. Lema 2.4 Prin variabile, negatie :p si o formula arbitrara F ,
care nu conserva predicatul S pe algebra B, sunt expresibile con-
Lema 2.1 Prin variabile si o formula F care nu conserva pe al- stantele 0 si 1.
gebra booleana cu doua elemente B predicatul T0 este expresibila
o formula F0 (p), care poseda proprietatea ca F [0] = 1. Demonstrat  ie. Fie formula F (p1 ; : : : ; p ) nu conserv
n aS
pe B. Atunci exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ;  > si n
Demonstrat  ie. Fie formula F (p1 ; : : : ; p ) nu conserv
n a < 1 ; : : : ;  > din B, astfel ^nc^at
n
pe algebra B predicatul T0 . Prin urmare exista cortejul <    
0; : : : ; 0 > de elemente (exista doar un singur cortej) din B 1 : : : n
 0 1 (2)
asa anc^at F [0; : : : ; 0] = 1. Consideram formula unara F0 (p) = 1 : : : 
n 1 0
F [p1 =p; : : : ; p =p]. Este clar ca F0 [0] = 1. Lema este demon-
si
n
strata.    
F [1 ; : : : ;  ]  0 1
n
(3)
Lema 2.2 Prin variabile si o formula G care nu conserva pe al- F [1 ; : : : ;  ] n 0 1
gebra booleana cu doua elemente B predicatul T1 este expresibila Av^and ^n vedere (3), consideram formula F 0 (p1 ; : : : ; p ) de-
o formula F1 (p), care poseda proprietatea ca F [1] = 0.
n
terminata de schema
 ie. Demonstratia acestei ultime armatii este

F 0 (p1 ; : : : ; p ) = F:F(p(1p; :;::::;:p; p);); dac
a F [1 ; : : : ;  ] = 0
Demonstrat n n
analogica cu demonstratia lemei 2.1. n
1 n daca F [1 ; : : : ;  ] = 1
n
^In calitate de consecinta din lemele 2.1 si 2.2 avem
Este evident ca formula F 0 conserva relatiile F 0 [1 ; : : : ;  ] = 0
si F 0 [1 ; : : : ;  ] = 0.
n
Lema 2.3 Prin variabile si formulele arbitrare F si G, care nu n
conserva pe algebra booleana B respectiv relatiile T0 si T1 este Construim ^n continuare formula H (p) care este egala grac
exprisibila sau :p, sau sunt expresibile ambele constante 0 si 1. cu formula F 0 [p1 =H1(p); : : : ; p =H (p)], unde pentru ecare i =
n n
Teorema Post 13 14 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
1; : : : ; n avem (conform relatiei (4) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este
 direct expresibila prin formulele din formularea lemei si poseda
H = : p; daca  = 0;  = 1;
i
i i
p; daca  = 1;  = 0:
i i
(conform relatiei (2) alte cazuri nu sunt). Formula H (p) este
direct expresibila prin formulele din formularea lemei si poseda
proprietatea ca H [0] = H [1] = 0. Prin urmare es este echiva-
lenta ^n logica clasica cu constanta 0. Prin urmare avem si
constanta 1, deoarece 1 = :0. Lema 2.4 este demonstrata.
Lema 2.5 Prin variabile, constantele 0 si 1 si o formula arbi-
proprietatea ca H [0] = 1 si H [1] = 0. Prin urmare es este echiva-
lenta ^n logica clasica cu negatia :p. Lema 2.5 este demonstrata.
Lema 2.6 Prin variabile, constantele 0 si 1, negatia :p si o
formula arbitrara F , care nu conserva pe algebra B predicatul
Lin este exprisibila conjunctia p&q.
Demonstrat  ie. Consideram formula arbitrara
F (p1 ; : : : ; p ), care nu conserva predicatul Lin pe B. Atunci
n
trara F , care nu conserva predicatul M pe albegra B este expre- exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ;  >, < 1 ; : : : ;  >,
n n
sibila ^n logica clasica a propozitiilor negatia :p. <
1 ; : : : ;
> si < 1 ; : : : ; > din B, astfel ^nc^at
0 1 0 1
n n
Demonstrat  ie. Consideram formula arbitrara  ::: 
1 0 0 0 0 1 1 1 1
B 1 : : :  C C B B0 0 1 1 0 0 1 1C C
n
F (p1 ; : : : ; p ), care nu conserva predicatul M pe B. Atunci B
@
1 : : :
A  @ 0 1 0 1 0 1 0 1 A (6)
n
n
exista cortejurile de elemente < 1 ; : : : ;  > si < 1 ; : : : ;  > n
1 : : : 0 1 1 0 1 0 0 1
n n
din B, astfel ^nc^at n
    si
1 : : : 
n
 00 10 11 (4) 0 1 0 1
1 : : : 
n F [1 ; : : : ;  ] 0 0 0 0 1 1 1 1
B C B0 0 1 1 0 0 1 1C C
n
si     B F [ 1 ; : : : ;  ] C @B
@ A 0 1 0 1 0 1 0 1 A (7)
n
F [1 ; : : : ;  ] 1 F [
1 ; : : : ;
]
F [1 ; : : : ;  ]  0 (5)
n n
n
F [1 ; : : : ; ]
n 1 0 0 1 0 1 1 0
Construim ^n continuare formula H (p) care este egala grac Notam prin ,  ,
si respectiv elementele F [1 ; : : : ;  ], n
cu formula F [p1 =H1(p); : : : ; p =H (p)], unde pentru ecare i =
n n F [1 ; : : : ;  ], F [
1 ; : : : ;
] si F [1 ; : : : ; ] respectiv.
Consideram formula F 0 (p1 ; : : : ; p ), care se construieste con-
n n n
1; : : : ; n avem
8 form schemei:
n
< 0; daca  = 0;  = 0; i i

H = p; daca  = 1;  = 0; F 0 (p1 ; : : : ; p ) = F (p1 ; : : : ; p ); daca  = 0
i
: 1; daca  = 1;  = 0: i
i

i
i
n
n
:F (p1 ; : : : ; p );
n daca  = 0;  = 0:
Teorema Post 15 16 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
Este clar, ca formula F 0 (p) satisface relatiile. A(p; q; r) conform schemei:
0 1 0 1 8
F 0 [1 ; : : : ;  ] 0 0 0 0 >
>
< C (p; q; r); daca  =  =
= 0;
B F 0 [1 ; : : : ;  ] C B B C C [p; :q; :r]; daca  =  = = 0;
n
B
@ F 0 [
1 ; : : : ;
]
n C
A  @ 00 10 01 11 A
C (8) A(p; q; r) =
>
> C [:p; q; :r]; daca  =
= = 0;
: :C [:p; :q; r];
F 0 [1 ; : : : ; ] daca  =
= = 1:
n
n 1 0 0 1
Formula A(p; q; r) este direct expresibila prin formulele din for-
Sa observam ca formula B 0 este direct expresibila prin for- mularea lemei. Deaceea, din conditiile (9) si tin^and cont de
mulele din formularea lemei. Construim formula C (p; q; r) = constructia formulei A, avem:
B 0 [B10 (p; q; r); : : : ; B 0 (p; q; r)], unde pentru orice i = 1; : : : ; n
n
avem A[0; 0; 0] = 0; A[0; 1; 1] = 0; A[1; 0; 1] = 0; A[1; 1; 0] = 1:
8
>
>
< 0; daca i =i =
i = 0; Prin urmare, disjunctia p&q este expresibila prin formulele din
B 0 (p; q; r) = p; daca i =i =
i = 0; formularea lemei si A(p; q; r) ^n ecare dintre cele patru cazuri:
i
>
>
: q; daca i =
i =
i = 0; 1) Daca A[0; 1; 0] = 0, A[1; 0; 0] = 0, atunci p&q = A[p; q; 0].
r; daca i =
i =
i = 1: 2) Daca A[0; 1; 0] = 1, A[1; 0; 0] = 1, atunci p&q =
:A[:p; :q; 0].
(conform (8) alte cazuri nu sunt posibile). Formula C (p; q; r) 3) Daca A[0; 1; 0] = 0, A[1; 0; 0] = 1, atunci p&q =
este direct expresibila prin formulele din formularea lemei si for- A[p; :p; :q].
mula B 0 . Sunt evidente egalitatile: B 0 (0; 0; 0) =  , B 0 (0; 1; 1) = 4) Daca A[0; 1; 0] = 1, A[1; 0; 0] = 0, atunci p&q =
 , B 0 (1; 0; 1) =
, B 0 (1; 1; 0) = . Prin urmare, ^n baza relatiei
i
i i i A[:p; p; :q].
(8) avem Lema 2.6 este demonstrata.
0 1 0 1 Sa revenim la demonstrarea teoremei Post. Pentru a demon-
C [0; 0; 0] 0 0 0 0
B C [0; 1; 1] C B B C stra sucienta teoremei consideram ca sistemul  este complet
B
@ C [1; 0; 1]
C
A  @ 00 10 01 11 A
C (9) ^n logica clasica a propozitiilor, iar ^n el exista un sistem de
C [1; 1; 0] 1 0 0 1 formule F1 , F2 , F3 , F4 si F5 , care nu conserva pe algebra B
respectiv predicatele T0, T1 , S , M si Lin si care nu contin alte
Notam prin ,  ,
, elementele F 0 [1 ; : : : ;  ], F 0 [1 ; : : : ;  ], variabile dec^at p1 ; : : : ; p . Nu se presupune ca formulele respec-
F 0 [
1 ; : : : ;
], F 0 [1 ; : : : ; ]. Construim ^n continuare formula
n n n
n n tive sunt diferite. Este sucient de demonstrat ca prin formulele
Teorema Post 17 18 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
F1 ; : : : ; F5 sunt expresibile formulele 0, 1, :p si p&q. Conform 2.3 Calculul propozitiilor.
lemelor 2.1, ..., 2.6 demonstrate anterior rezulta sucienta teo-
remei. Spre deosebire de algebra propozitiilor, unde am avut notiunea
de armatii (care pot  adevarate sau false) si operatii asupra
Necesitatea conditiilor din teorema rezulta din faptul ca
clasele de formule, care conserva predicatele T0 , T1 , S , M , Lin
sunt ^nchise ^n raport cu expresibilitatea, adica daca avem for-
mule dintr-o clasa determinata de unele dintre aceste predicate,
atunci prin ele putem exprima doar formule din aceeasi clasa.
lor, care se deneau cu ajutorul tabelelor de valori, ^n calculul
propozitiilor nu se introduc operatii si nu se alcatuiesc tabele de
valori, dar se introduc formule, iar unele dintre ele se considera
adevarate prin ipoteza. Formulele considerate adevarate se mai
numesc si axiome, iar celelalte formule adevarate se obtin din
^In afara de aceasta, se poate verica ca clasele respectiv sunt
distincte, si prin urmare nu sunt complete relativ la expresibili-
tate.
Teorema este demonstrata.
Exemplul 3. Urmatorul sistem este (functional) complet ^n
logica propozitionala clasica:
fp ! q; p&:pg
^Intr-adevar, :p nu conserva predicatele T0, T1 , M , iar p !
q nu conserva predicatele Lin, S , T0 . Prin urmare, conform
teoremei demonstrate sistemul din exemplul dat este complet.
Exemplul 4. Sistemul
acestea ^n baza anumitor reguli, pe care le numim ^n continuare
reguli de deductie.
2.3.1 Simbolurile calculului propozitiilor.
^n calculul propozitiilor se folosesc trei categorii de simboluri
pentru a forma formule:
I. Litere majuscule latine (posibil si indexate) A; B; C; : : : ;
X; Z; Y; A1 ; B1 ; : : : utilizate pentru notarea variabilelor
propozitionale si a formulelor;
II. Simbolurile conectorilor logici & (conjunctia), _
(disjunctia), ! (implicatia), : (negatia);
III. Simboluri auxiliare: parantezele ( , ) si virgula ;.
Formulele calculului propozitional constau dintr-o multime
nita de simboluri din aceste trei categorii. Denitia stricta a
fp ! q; p _ qg formulei este inductiva si recursiva:
a) Literele se considera formule, care se mai numesc si for-
nu este functional complet ^n logica clasica a propozitiilor. mule elementare;
^Intr-adevar, se poate usor de vericat ca ambele formule b) Daca A si B sunt formule, atunci sunt formule si expresiile
conserva predicatul T1 . Prin urmare, el nu poate  complet. (A&B ), (A _ B ), (A ! B ) , (:A);
Calculul propozitiilor 19 20 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
c) Formulele se obtin doar conform regulilor a) si b) de mai 2. (A&B ) ! B ,
sus. 3. (A ! B ) ! ((A ! C ) ! (A ! (B &C ))).
Exemplu. Urmatoarea expresie este formula:
III (!; _)
(((A&B ) ! (A _ B )) ! (:B )): 1. A ! (A _ B ),
2. B ! (A _ B ),
Pentru a simplica citirea si scrierea formulelor vom conveni 3. (A ! C ) ! ((B ! C ) ! ((A _ B ) ! C )).
ca parantezele exterioare ale formulei sa le excludem, iar unele
din parantezele interioare sa e eliminate utiliz^and regulile de IV (!; :)
prioritate ale conectorilor logici si regula de citire de la st^anga 1. (A ! B ) ! (:B ! :A),
la dreapta, care sunt prezentate ^n aceasta lista la ^nceput cu 2. A ! ::A,
cea mai mare prioritate, ca mai apoi prioritatea operatiilor sa 3. ::A ! A.
descreasca: :,&, _,!. De exemplu, formula de mai sus se va Axioma 2 din grupa I o vom nota (I:2). Analog vom folosi
scrie astfel: A&B ! A _ B ! :B sau (A&B ! A _ B ) ! :B . notatiile respective si pentru celelalte axiome.
^In multimea formulelor evidentiem initial o submultime de Exemplu. Axioma (II:3) este urmatoarea formula: (A !
formule, pe care le vom considera ca formule adevarate si le vom B ) ! ((A ! C ) ! (A ! (B &C ))).
numi axiome.
2.3.3 Regulile de deductie.
2.3.2 Axiomele calculului propozitional. ^
In calculul propozitiilor avem doua reguli de deductie:
Vom considera ^n calculul propozitional 4 grupe de axiome, 1) Substitutia. Fie A(A1 ; :::; A ) este o formula adevarata.
n
ecare dintre care va specica axiomele care contin implicatia, Daca B este o formula oarecare, atunci formula A(B; A2 ; :::; A ),n
implicatia si conjunctia, implicatia si disjunctia, implicatia si care se obtine prin ^nlocuirea subformulei A1 prin formula B ^n
negatia: formula initiala A, deasemenea este formula adevarata. Notam:
S 1 A. De exemplu: S (A&(B ! C )) = (A&(D ! C )).
B D
I ( !) A
2) Modus ponens (MP). Daca formulele A si A ! B
B
1. A ! (B ! A), sunt adevarate, atunci concludem ca si formula B este la fel
2. (A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C )). adevarata. Notam: A;A ! . De exemplu: & & ! .
B A B;A B C
II (!; &)
B C
Vom numi sir de deductie orice sir de formule A1 ; A2 ; :::; A n
1. (A&B ) ! A, care poseda urmatoarea proprietate: ecare formulaA , i = i
Calculul propozitiilor 21 22 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
1; :::; n, sau este axioma, sau exista j < i astfel ^nc^at A se obtine
i Legatura dintre calculul propozitiilor si algebra propozitiilor
din A conform regulii de substitutie, sau exista j < i; k < i ast-
j este data de urmatoarea teorema.
fel ^nc^at A se obtine din A si A conform regulii modus ponens.
i j k Teorema. O formula este deductibila ^n calculul
Se spune ca formula A este deductibila ^n calculul propozitiilor propozitiilor daca si numai daca ea este identic adevarata in
daca exista un sir de deductie A1 ; A2 ; :::; A astfel ^nc^at A = A .
n n algebra propozitiilor.
Notam acest fapt astfel: ` A.
Exemplul 1. Sa demonstram ca formula (A ! B ) ! (A ! 2.4 Teorema deductiei.
A) poate  dedusa, adica are loc relatia:
Fie = fA1 ; A2 ; : : : ; A
g este o lista de formule arbitrare.
` (A ! B ) ! (A ! A):
m
Denitia 2.1 Vom spune ca formula B se deduce din lista
^Intr-adevar, ^n axioma I.2 efectuam substitutia S (I:2) si A de formule , notam ` B , daca exista un sir de formule
B1 ; B2 ; : : : ; Bn = B cu proprietatea ca ecare formula Bi este
C
obtinem
sau axioma, sau este din , sau se obtine din formulele Bj ; Bk ,
` (A ! (B ! A)) ! ((A ! B ) ! (A ! A)): unde k; j < i, conform regulilor de deductie (substitutiei sau
MP).
Apoi aplic^and regula MP pentru ultima formula si axioma I.1
obtinem ^In acest caz sirul de formule B1 ; B2 ; : : : ; B se numeste
n
` (A ! B ) ! (A ! A): deductia formulei B din lista . ^In cazul c^and m = 0 se scrie
; ` B sau ` B . De exemplu avem fA; A ! B g ` A; A ! B; B .
Exemplul 2. Sa demonstram ca are loc relatia:
Teorema 2.2 ` A ! A.
` :::A ! :A: Demonstrat  ie. Construim deductia formulei date, in-
Vom prezenta sirul de deductie sub forma de pasi, indic^and dic^and ca si mai sus ^n paranteze patrate motivul includerii
alaturi ^n paranteze patrate motivul includerii formulei date ^n formulei ^n deductia data.
sirul de deductie. (1) (A ! ((A ! A) ! C )) ! ((A ! (A ! A)) ! (A ! C ))
i) (A ! B ) ! (:B ! :A) [Ax. (IV:1)]; [S ! (I:2)],
ii) (A ! ::A) ! (:::A ! :A) [S :: (i)];
A A
A B
iii) A ! ::A [Ax. (IV:2)]; (2) (A ! ((A ! A) ! A)) ! ((A ! (A ! A)) ! (A ! A))
B
iv) :::A ! :A [MP(iii, ii)]. [S (1)],
A
C
Teorema deductiei 23 24 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
(3) (A ! ((A ! A) ! A)) [S ! (I:1)],
A
B
A
armatia teoremei pentru lungimea sirului de deductie k +1. Fie
sirul de deductie este B1 ; : : : ; B ; B +1 = B . Conform ipotezei
(4) ((A ! (A ! A)) ! (A ! A)) [MP (2); (3)],
k k
inductiei avem ` A ! B1 , ..., ` A ! B . Deoarece sirul k
(5) (A ! (A ! A)) [S (I:1)],
A fB1 ; : : : ; B ; B +1 g este deductia din si A, avem 5 cazuri: a)
k k
B
B +1 este axioma; b) B +1 2 ; c) B +1 = A; d) B +1 se obtine
k k k k
(6) (A ! A) [MP (4); (5)]. prin regula de substitutie; e) B +1 se obtine prin regula MP. ^In
k
cazurile a) si b) avem ca ` B +1 ! (A ! B +1 ) ca rezultat k k
Vom demonstra ^n continuare teorema deductiei. al substitutiei ^n axioma (I.1). Apoi aplicam regula MP pentru
B +1 si B +1 ! (A ! B +1 ) si obtinem ` A ! B +1 . ^In
k k k k
Teorema 2.3 (Erbran, 1930) Daca este o lista de formule, cazul c) folosim teorema 2.2. Avem ` A ! A, deci si ` A !
iar A si B sunt formule arbitrare astfel ^nc^at are loc relatia B +1 . ^In cazul d) avem ca B +1 este rezultatul substitutiei ^n
; A ` B , atunci avem ` A ! B .
k k
careva formula B , adica B +1 = S (B ), unde i  k. Conform
i k i
ipotezei avem ` A ! B . Prin urmare au loc si urmatoarele
i
Demonstrat  ie. Fie B1 ; : : : ; B este sirul deductiv pentru
n relatii: ` A ! S (B ), ` A ! B +1 . Fie ca ^n cazul e) B +1
i k k
formula B din si formula A, unde B = B . Vom demonstra
n se obtine din formulele B si B conform regulei MP, i  k,
i j
teorema folosind inductia matematica relativ la lungimea sirului j  k, unde B are forma B ! B +1 . Sa demonstram ca are
j i k
de deductie. loc relatia ` A ! B +1 . k
Fie n = 1. Atunci sunt posibile urmatoarele situatii:
a) B1 2 ; (1) ` (A ! (B ! B +1 )), [conform ipotezei inductiei]
i k
b) B1 este axioma;
c) B1 = A. (2) (A ! (B ! B +1 )) !
i k
^In cazurile a) si b) avem B1 = B .Folosim regula de ((A ! B ) ! (A ! B +1 )) [S i k+1 (I:2)],
i k
B ;B
B;C
substitutie S 1 (I:1) = B1 ! (A ! B1 ). Aplicam regula
B ;A
MP la ultima formula si la formula B1 si obtinem ` A ! B .
A;B
(3) ` (A ! B ) ! (A ! B +1 ) [MP (1); (2)],
i k
^In cazul c) avem ca B = B1 = A. Conform teoremei ante-
(4) ` (A ! B ) [conform ipotezei inductiei],
rioare avem ` A ! A. Prin urmare, ` A ! B . Deci pasul
i
inductiv este complet demonstrat. (5) ` (A ! B +1 ) [MP (3); (4)].
k
Presupunem ca teorema este adevarata pentru cazul c^and
sirul deductiei are k termeni, unde k < n. Sa demonstram Ceea ce si trebuia de demonstrat.
2.5 Aplicatiile teoremei deductiei. 25 26 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
2.5 Aplicatiile teoremei deductiei. Consecinta 2.5.1 Are loc legea transpozitiei ipotezelor:
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )).
Teorema 2.4 (A ! (B ! C ))
(B ! (A ! C ))
Demonstrat  ie. Din formulele A ! B , B ! C si A
folosind regula MP putem obtine deductia formulei C , adica Teorema 2.6 ` (A ! (B ! (A&B ))).
avem
Demonstrat
 ie. Fie A este o formula identic adevarata si deci
fA ! B; B ! C; Ag ` C: a
deductibila ^n calculul propozitiilor, adica
Folosind teorema deductiei, din ultima relatie avem:
`A : a
fA ! B; B ! C g ` (A ! C ): Atunci ^n axioma (II.2) efectuam urmatoarea substitutie:
Aplic^and ^n continuare teorema deductiei obtinem mai ^nt^ai S a (II:2). ^In rezultat obtinem
A ;A;B
A;B;C
f A ! B g ` (B ! C ) ! (A ! C ) ; ` (A ! A) ! ((A ! B ) ! (A ! A&B )):
a a a (10)
Not^and ultima formula prin A0 , observam ca are loc relatia:
iar apoi
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )): fA0 ; A; B g ` A&B: (11)
Teorema este demonstrata. ^Intr-adevar, pentru a demonstra aceasta mai ^nt^ai efectuam
substitutia S a (I:1). ^In rezultat obtinem
A
Teorema 2.5 ` (A ! (B ! C )) ! (B ! (A ! C )) B
` A ! (A ! A):a
Demonstrat  ie. Este usor de observat c
a aplic^and de 2 ori
regula MP se poate stabili relatia Aplic^and regula MP , ultima formula poate  scrisa ^n forma:
A ` A ! A:
fA ! (B ! C )); B; Ag ` C: a
^In mod analogic se demonstreaza si relatia
Aplic^and ca si ^n teorema precedenta de 2 ori teorema deductiei
obtinem armatia teoremei. B`A a ! B:
Aplicatiile teoremei deductiei. 27 28 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Ultimele relatii pot  scrise ^n forma: 2.6 Formule echivalente.
fA0 ; A; B g ` A ! A; Expresia de forma (A ! B )&(B ! A) o vom nota astfel
A  B . Semnul  nu este simbol al calculului propozitiilor,
a
fA0 ; A; B g ` A ! B: dar se ^ntrebuinteaza numai pentru prescurtarea formulei date.
Semnul  ^l vom numi semn al echivalentei.
a
Aplic^and MP la ultimele relatii si la (10), tin^and cont ca ` A ,
a Exemplu. Sa aratam ca A  ::A.
obtinem (11). Aplic^and apoi de trei ori teorema deductiei la Conform axiomelor (IV.2) si (IV.3) avem ` A ! ::A, si
relatia (11), obtinem ` ::A ! A respectiv. Aplic^and apoi legea & pe care am
A;B
A B
dedus-o mai sus obtinem
` (A0 ! (A ! (B ! A&B ))):
` (A ! ::A)&(::A ! A);
Amintim ca A0 se obtine prin substitutie din axioma, prin ur-
mare ea poate  dedusa si deci putem aplica regula MP, obtin^nd: adica avem ` A  ::A.
Denitia 2.2 Vom spune ca formulele A si B sunt echivalente
` (A ! (B ! (A&B ))); daca are loc relatia ` A  B
ceea ce si trebuia de demonstrat. Observatia 2.1 Orice doua formule, care pot  deduse ^n cal-
culul propozitional, sunt echivalente.
Consecinta 2.6.1 Din aceasta teorema rezulta legea: ^Intr-adevar, e ` A, ` B . Deci A ` B , si conform teoremei
A; B deductiei avem ` A ! B . Analog se obtine si relatia ` B ! A.
A&B Mai departe rationam ca si ^n cadrul exemplului anterior.
Din axiomele (II.1) si (II.2) rezulta si legea inversa: Teorema 2.7 (teorema echivalentei) Fie C este o subformula
a formulei A, adica A(C ) si e B1  B2 . Atunci formulele
A&B A(B1 ) si A(B2 ) ce se obtin din A prin substituirea aparitiilor
A; B subformulei C cu formulele B1 si B2 sunt deasemeni echivalente.
Adica are loc relatia ` (B1  B2 ) ! (A(B1 )  A(B2 )).
^ calculul propozitiilor are loc regula silo-
Consecinta 2.6.2 In Demonstrarea se efectuaza prin inductie relativ la lungimea for-
gismului A!AB;B !C A!B
!C si regula de inversiune :B!:A . mulei A.
2.7 Necontradictia calculului propozitional. 29 30 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
2.7 Necontradictia calculului propozitional. ca si formula A ! B nu este identic adevarata, ceea ce nu poate
 prin ipoteza. Deci regula MP ind aplicata la formule identic
Problema necontradictiei apare la analiza oricarui calcul logic. adevarate ne da o formula identic adevarata. Deci am aratat ca
Aceasta este una din problemele cardinale ale logicii matemat- toate formulele care pot  deduse ^n calculul propozitiilor sunt
ice. identic adevarate ^n algebra propozitiilor. Deci daca ` A, atunci
Denitia 2.3 Numim calculul logic necontradictoriu, daca ^n A este identic adevarata, iar :A este identic falsa, si, prin ur-
el nu pot  deduse doua formule ^n asa fel ^nc^at una din ele sa mare, nu poate  dedusa ^n calculul propozitiilor, dupa cum am
e negatia celeilalte formule. aratat anterior.
Teorema 2.9 (teorema de completitudine a calculu-
Problema necontradictiei consta ^n urmatoarele: este oare lui propozitional). Orice formula identic adevarata ^n algebra
calculul logic necontradictoriu sau nu? propozitiilor este deductibila ^n calculul propozitional.
Denitia 2.4 Calculul logic ^n care sunt deductibile ambele for-
mule A si :A se numeste contradictoriu. 2.8 Alte axiomatizari ale calculului
propozitiilor
Teorema 2.8 Calculul propozitional este necontradictoriu. ^In paragrafele anterioare noi am cercetat calculul propozitiilor
Demonstratie. Orice formula din calculul propozitional consider^and sistemul de axiome denit ^n paragraful 2.3.2.
poate  interpretata ca o formula ^n algebra propozitiilor. Vom Dar exista si multe ale axiomatizari ale calculului clasic al
arata ca orice formula din calculul propozitiilor ind consid- propozitiilor. Poate varia nu doar sistemul de xiome, dar si
erata ca formula ^n algebra propozitiilor este identic adevarata, lista conectorilor logici initiali (primari).
adica primeste valoarea de adevar "a" pentru orice valori ale Exemplul 1. ^In calitate de conectori logici primari se con-
variabilelor. Aceasta usor se demostreaza pentru axiome. La fel sidera implicatia ! si negatia :. Ceilalti conectori logici usuali
este clar ca daca formula F (A) este identic adefarata, atunci si se denesc traditional: (A&B ) = (:(A ! :B )), (A _ B ) =
formula F (B ), care se obtine prin substituirea formulei A cu o ((:A) ! B ). ^In calitate de axiome servesc orice formule dente
formula arbitrara B , este identic adevarata. Sa observam ca reg- conform schemelor urmatoare:
ula MP la fel nu ne scoate ^n afara formulelor identic adevarate. (A ! (B ! A)); (12)
^Intr-adevar, e formulele A si A ! B sunt identic adevarate,
iar formula B nu este identic adevarata. ^In acest caz obtinem ((A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C )); (13)
2.9 Independenta axiomelor 31 32 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
((:B ! :A) ! ((:B ! A) ! B )): (14) Teorema.Fiecare schema de axioma din lista (12), (13),
Unica regula de deductie este regula cunoscuta deja regula (14) este independenta.
modus ponens. Demonstrat
 ie.
Exemplul 2. Alt sistem examinat de D. Hilbert si W. Ack- Sa demonstram pentru ^nceput independenta axiomei (12).
ermann ^n 1938 este sistemul bazat pe conectorii logici primari Consideram urmatoarele tabele:
_, :, iar A ! B reprezinta doar o notatie prescurtata pentru A :A A B A!B
formula :A _ B si care este determinat de urmatoarele patru
scheme de axiome: 0 1 0 0 0
(A _ A) ! A; 1 1 1 0 2
2 0 2 0 0
A ! (A _ B ); 0 1 2
(A _ B ) ! (B _ A); 1 1 2
2 1 0
(B ! C ) ! ((A _ B ) _ (A _ B )); 0 2 2
si pentru care avem denita doar regula de deductie modus po- 1 2 0
nens. 2 2 0
Lasam cititorului sa demonstreze ca toate cele trei sisteme
de deductie sunt echivalente, adica multimile de formule de- Este clar ca ^n baza acestor tabele noi putem evalua orice
ductibile ^n ecare dintre ele coincid. formula. Spunem ca formula A este marcata daca penbtru orice
valori ale variabilelor sale ea ia valoarea 0. Sa observam ca
regula de deductie modus ponens conserva aceasta proprietate
2.9 Independenta axiomelor a formulei a de  marcata. De asemenea se verica utiliz^and
Submultimea Y a multimii tuturor axiomelor a calculului logic tabelele ca ecare formula, care este o instantaa axiomelor cele
dat se numeste independenta, daca exista o axioma ^n Y care nu ramase, adica schemele (13) si (14), este marcata. Dar formula
p[oate  dedusa cu ajutorul regulilor de deductie din axiomele (A ! (B ! A)) nu este marcata, deoarece c^and A ia valoarea
care nu sunt ^n Y . 1 si B ia valoarea 2, atunci formula data ia valoarea 2. Prin
Ne propunem sa demonstram ^n continuare, ^n calitate de urmare, axioma (12) este independenta de celelalte doua axiome.
exemplu ca sistemul de axiome (12), (13), (14), denit ^n para- Pentru a demonstra independenta axiomei (13) vom consid-
graful anterior ^n exemplul 1 este independent. era tabelele
Independenta axiomelor 33 34 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
A :A A B A!B formula A deductibila din axiomele (12) si (13) cu ajutorul reg-
0 1 0 0 0 ulei modus ponens poseda proprietatea ca h(A) este tautologie.
1 0 1 0 0 Sa observam ca formula h(((:A ! :A) ! ((:A ! A) ! A))),
2 1 2 0 0 care este o instanta a axiomei (14), nu este tautologie, si prin
0 1 2 urmare nu poate  dedusa din axiomele (12) si (13) folosind
1 1 2 regula de deductie modus ponens.
2 1 0
0 2 1
1 2 0 3 Calculul predicatelor.
2 2 0
^In acest capitol vom cerceta descrierea axiomatica a logicii pred-
Orice formula care ^ntotdeauna ia valoarea 0 conform tabelu- icatelor.
lui de mai sus pentru orice valori ale variabilelor sale se numeste
grotexa. Se verica nemijlocit utiliz^and tabelele de mai sus
ca regula de deductie modus ponens , precum si orice for- 3.1 Algebra predicatelor
mula care se obtine din schemele de axiome (12) si (14) con- Algebra predicatelor contine ^n sine toata algebra propozitiilor,
serva proprietatea de grotexitate a formulelor. Dar formula adica formulele elementare (armatia sau negatia ei), ce pot lua
((A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C ))) nu este gro- doua valori de adevar: adevarat si fals, notate mai sus prin a si
texa, deoarece ia valoarea 2 pentru valoarea 0 lui A, 0 a lui B f , toate opera'iile algebrei propozitionale si, prin urmare, toate
si 1 a lui C . formulele din algebra propozitionala. ^Insa ^n afara de aceasta,
Sa demonstram, ^n sf^arsit, ca axioma (14) este independenta algebra predicatelor mai cerceteaza si asa armatii, care se refera
de celelalte. Consideram aplicatia h din multimea formulelor ^n la obiecte concrete si pe care le vom numi^n continuare predicate
multimea formulelor, care sterge din ecare formula A toate denite pe o multime (domeniu) M.
negatiile. De exemplu, h(:(:A ! ::B )) = (A ! B ). Fie Fie M o multime arbitrara de obiecte, iar a; b; c; d 2 M.
formula A este o instanta a axiomei (12) sau a axiomei (13).
Este clar ca h(A) = A. Prin urmare, h(A) este tautologie. Este
evident ca h(A ! B ) = h(A) ! h(B ). ^In consecinta avem, ca
si regula de deductie modus ponens, aplicaa tautologiilor h(A !
B ) si h(A), ne permita sa obtinem tautologia h(B ). Deci, orice
Atunci armatiile despre aceste obiecte le vom nota respectiv
prin P (a); Q(b); R(c; d); : : :.
Exemplu. Fie M este multimea numerelor naturale, iar a =
5, b = 8, c = 3, d = 1. ^In acest caz predicatele iau forma
P (a) = "5 este numar prim",
Algebra predicatelor 35 36 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Q(b) = "8 este numar impar", Precum ^n algebra propozitiilor putem deni operatii asupra
R(c; d) = "3 este mai mare ca 1". formulelor asa si asupra predicatelor se denesc aceleasi operatii
Astfel de armatii pot  at^at adevarate, ^at si false. Spre de- ^n mod analogic. De exemplu, A _ F (x) este un predicat care
osebire de algebra propozitionala aici vom considera ca valorile este adevarat ^n cazul c^and sau armatia A, sau predicatul F (x)
de adevar a si falf f le corespund anumite obiecte sau grupuri sunt adevarate.
de obiecte din domeniul M. ^In afara de operatiile din algebra propozitiilor se mai folosesc
Daca x 2 M atunci predicatul F (x) este o armatie ce devine ^nca doua operatii legate de cuaticatorii de generalizare 8x si
concreta ^n cazul c^and x ia o valoare concreta din M. existenta 9x.
Deoarece din punctul nostru de vedere orice armatie de Fie R(x) este un predicat concret denit pe domeniul M
acest gen ia valoare de adevar a sau fals f , atunci expresia F (x) care ia valoarea de adevar a sau f pentru orice x 2 M. Atunci
poate  privita ca o functie denita pe domeniul M cu valori ^n expresia 8xR(x) este o armatie adevarata c^and predicatul R(x)
multimea fa; f g, adica este adevarat pentru orice element x din M si este fals ^n caz
contrar.
F (x) : M ! fa; f g: Ultima armatie deja nu mai depinde de variabila x.
Expresia 9xR(x) este o armatie care este adevarata ^n cazul
Astfel de functii le vom numi ^n continuare functii logice sau c^and exista un element a 2 M pentru care R(a) este adevarata
predicate. si fals ^n caz contrar.
Cu ajutorul predicatelor putem exprima diferite relatii dintre Ultima armatie deja nu mai depinde de variabila x.
obiectele domeniului M. Operatiile cu cuanticatori se denesc ^n mod similar si pen-
Exemplul 1. Fie M este multimea numerelor reale, iar tru predicatele de mai multe variabile.
x; y; z 2 M. Se poate cu ajutorul predicatelor de exprimat
careva relatii dintre elementele multimii M, si anume, e A(x; y)
este urmatorul predicat x  y; B (x; y; z ) reprezinta urmatoarea
relatie dintre x; y si z : x + y + z = 0.
Exemplul 2. Fie M este multimea membrilor de familie.
Atunci relatiile de rubedenie dintre membrii familiei date le
putem exprima, de exemplu, prin urmatoarele predicate: L(x; y)
este predicatul "x este mama pentru y"; M (x; y) este predicatul
"x si y sunt frati".
3.2 Formulele calculului predicatelor
Alfabetul ^n baza caruia se constriesc formulele calculului pred-
icatelor consta din urmatoarele grupe de simboluri:
{ simbolurile constantelor: a; b; c; : : :;
{ simbolurile variabilelor propozitionale p; q; r; x; y; : : :
Formulele calculului predicatelor 37 38 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
{ simboluri functionale f; g; : : :; aparitie libera a lui x ^n A nu se a
a ^n domeniul de incidenta a
i
nici unuia din cuanticatorii 8x sau 9x , unde x este variabila
{ simboluri de predicate P; Q; R; F; : : :;
j j j
din termenul t.
{ simbolurile conectorilor logici &; _; !; :; 8; 9;
3.3 Sistemul de axiome si reguli de deductie
{ simboluri auxiliare: parantezele (,) si virgula ;. ^n calculul predicatelor.
Formulele le vom deni analogic ca si ^n calculul Primele patru grupe I { IV de axiome din calculul propozitiilor
propozitional prin inductie. Pentru ^nceput vom deni notiunea coincid cu primele patru grupe de axiome pentru calculul predi-
de termen (term, armatie). Orice simbol de constanta sau de catelor. Dar ^n calculul preducatelor folosim ^nca o grupa, grupa
variabila se numeste termen. Daca f este un simbol functional a V de axiome, care utilizeaza la cuanticatorii 8 si 9:
de aritatea n, iar t1 ; : : : ; t sunt termeni, atunci f (t1 ; : : : ; t )
V. (8, 9)
n n
este termen. Fie P este un simbol de predicat de aritatea k, iar
t1 ; : : : ; t sunt termeni arbitrari. Atunci expresia P (t1 ; : : : ; t ) 1. 8xF (x) ! F (y),
2. F (y) ! 9xF (x).
n k
este o formula (formula atomara, formula elementara).
^In expresiille (8xA) si (9xA), unde A este o formula arbi- Regulile de deductie sunt aceleasi:
trara, A se numeste domeniu de incidenta (de actiune) a cuan- 1. Regula Modus Ponens (MP) este aceeasi ca si ^n calculul
ticatorilor 8x si 9x respectiv. propozitiilor.
Aparitia variabilei x ^n formula se numeste legata, daca x 2. Regula substitutiei S U (A) = U (V ) este analogica cu
V
A
este variabila cuanticatorului 8x sau 9x din formula, sau daca x cea din calculul propozitiilor cu respectarea conditiilor:
se a
a ^n domeniul de incidenta a acelorasi cuanticatori din for- a) Variabilele legate ^n V sunt notate cu litere diferite de
mula. ^In caz contrar, aparitia variabelei x se numeste libera. O varibilele libere din U si invers.
variabila se numeste libera (legata) ^n formula data, daca exista b) Daca formula A ^n U se a
a ^n domeniul de incidenta a
aparitii libere (legate) ale sale ^n formula. Vom utiliza notatia cuanticatorului 8x sau 9x, atunci variabila x nu intra ^n V .
A(x1 ; : : : ; x ) pentru a arata ca formula A contine variabilele Exemplu. S ( ) (A _8zF (z )) = Q(y) _8zF (z ), dar nu putem
Q y
efectua substitutia S ( ) .
n A
x1 ; : : : ; x . Notatia A(x1 =t1 ; : : : ; x =t ), pe scurt A(t1 ; : : : ; t ),
n n n n
Q z
A
o vom folosi pentru a indica ca variabilele x1 ; : : : ; x au fost sub-
n 3. Regulile de legare cu cuanticatori. Fie V si U (x) doua
stituite ^n formula cu termenii t1 ; : : : ; t , respectiv. Termenul t
n formule care satisfac conditia: V nu contine variabila libera x,
se numeste liber pentru variabila x ^n formula A, daca nici o
i atunci au loc urmatoarele reguli de deductie:
3.4 Necontradictia calculului predicatelor. 39 40 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
a) prima regua de legare cu cuanticatori: !8! () ;
V U x
necontradictoriu. Astfel am expus schema de demonstrare a
V () xU x
b) a doua regua de legare cu cuanticatori: 9 ( ()!
)! .
U x
xU x
V
V
urmatoarei teoreme.
Observatia 3.1 Toate formulele care pot  deduse ^n calculul Teorema 3.1 Calculul predicatelor este necontradictoriu.
propozitiilor pot  deduse si ^n calculul predicatelor.
3.5 Teorema deductiei ^n calculul predi-
3.4 Necontradictia calculului predicatelor. catelor.
Problema necontradictiei calculului predicatelor se formuleaza Lema 3.1 (regula de conjuctie a ipotezelor) Urmatoarea regula
la fel ca si ^n calcululul propozitiilor. Schema demonstratiei de deductie este valida:
necontradictiei calculului predicatelor consta ^n urmatoarele.
Vom cerceta formulele calculului predicatelor din punct de A ! (B ! C )
vedere semantic, adica vom considera ca toate predicatele care (A&B ) ! C
intra ^n formula sunt denite pe un domeniu M. Daca acest
domeniu contine doar un element a, atunci cuanticatorii pot ^Intr-adevar, are loc relatia:
 eliminati, deoarece ambele armatii 8xU (x) si 9xU (x) sunt
echivalente pe domeniul M cu propozitia U (a). La o astfel de in- fA ! (B ! C ); A&B g ` C
terpretare toate formulele din calculul predicatelor se ^nlocuiesc
cu formule din calculul propozitiilor; toate axiomele calculului deoarece fA&B g ` A; B . Conform teoremei deductiei avem:
predicatelor sunt formule deductibile ^n calculul propozitiilor,
iar toate regulile de deductie din calculul predicatelor devin reg- fA ! (B ! C )g ` (A&B ) ! C;
uli de deductie ^n calculul propozitiilor. Daca ^n calculul predi-
catelor ar exista o formula A, careea ^n calculul propozitiilor iar ceea ce trebuia de demonstrat.
corespunde conform celor descrise mai sus formula B din calcu-
lul propozitiilor, astfel ^nc^at ^n calculul predicatelor avem ` A Lema 3.2 (regula de separare a ipotezelor) Urmatoarea regula
si ` :A, atunci ^n calculul propozitiilor pot  deduse armatiile de deductie este valida:
` B si ` :B , ceea ce ar ^nsemna ca calculul propozitiilor
este contradictoriu. Dar noi cunoastem ca calculul propozitiilor (A&B ) ! C
este necontradictoriu. Prin urmare si calculul predicatelor este A ! (B ! C )
Teorema deductiei ^n calculul predicatelor 41 42 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
^Intr-adevar, are loc relatia: b) Daca teorema este adevarata pentru formulele V1 si V1 ! V2 ,
atunci ea este adevarata si pentru formula V2 .
f(A&B ) ! C; A; B g ` C
c) Daca teorema este adevarata pentru formula V1 ! V2 (x),
deoarece fA; B g ` A&B . Conform teoremei deductiei, aplicata unde x nu este variabila din V1 si nici din U , atunci teo-
de doua ori, avem: rema este adevarata si pentru formula V1 ! 8xV2 (x).
f(A&B ) ! C g ` A ! (B ! C ); d) Daca teorema este adevarata pentru formula V2 (x) ! V1 ,
ceea ce trebuia de demonstrat. unde variabila x nu este din V1 si nici din U , atunci ea
este adevarata si pentru formula 9xV2 (x) ! V1 .
Denitia 3.1 Spunem ca formula V se deduce din formula U
daca U ! V este formula si formula V este deductibila din
multimea tuturor formulelor deductibile din calculul predicatelor
si formula U prin aplicarea tuturor regulilor de deductie a cal-
culului predicatelor, astfel ^nc^at ambele reguli de legare cu cuan-
e) Daca teorema este adevarata pentru formula V , atunci ea
este adevarata si pentru formula V 0 , care se obtine din
formula V prin substituirea variabilelor propozitionale sau
a predicatelor variabile, ce nu se contin ^n U , cu conditia
ticatori se aplica doar predicatelor variabile sau variabilelor ca ^ntre U si V 0 nu apare coloziunea de variabile.
propozitionale care nu intra ^n U . ^In cazul armatiei a) avem: ` A ! A , deoarece efectu^and
a
substitutia S a (I:1), obtinem ` A ! (A ! A ), unde A
A
Teorema 3.2 (teorema deductiei.) Daca formula V este de- A a a
este deductibila. Prin urmare, daca V este formula deductibila,
a
ductibila din formula U , atunci formula U ! V este deductibila
atunci U ! V este la fel deductibila pentru orice formula U .
^n calculul predicatelor.
Sa examinam armatia b). Fie formulele V1 si V1 ! V2 sunt
Noi presupunem ca U si V sunt astfel construite, ^nc^at formule deductibile din formula U , pentru care are loc teorema
U ! V este formula, adica ^ntre U si V nu apare o coliziune de deductiei, adica ` U ! V1 , ` U ! (V1 ! V2 ). Consideram
variabile. Acest lucru poate  realizat pentru orice formula V axioma (I.2): (A ! (B ! C )) ! ((A ! B ) ! (A ! C )).
prin redenumirea variabilelor propozitionale din V . Efectua substitutia S 1 2 (I:2) si obtinem:
U;V ;V
A;B;C
Pentru a demonstra teorema de deductie este sucient de ` (U ! (V1 ! V2 )) ! ((U ! V1 ) ! (U ! V2 )):
aratat ca sunt adevarate urmatoarele armatii:
Din ultima, conform regulii MP obtinem:
a) Pentru orice formula deductibila ^n calculul predicatelor teo-
rema deductiei este adevarata. ` U ! V2 :
Teorema deductiei ^n calculul predicatelor 43 44 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Sa demonstram acum armatia c). ^Intr-adevar, presupunem Aplicam a doua regula de legare cu cuanticatori, deoarece vari-
ca pentru formula V1 ! V2 (x) deductibila din formula U (vari- abila propozitionala x nu apartine formulei U ! V1 , avem
abila propozitionala x nu apartine nici lui V1 , nici lui U ) este
adevarata teorema noastra, i.e. avem: ` 9xV2 (x) ! (U ! V1 ):
` U ! (V1 ! V2 (x)): Apoi mai aplicam o data regula de transpunere a ipotezelor:
Folosind regula de conjunctie a ipotezelor !&( !
A
A
! ) obtinem:
B
B
C
C
` U ! (9xV2 (x) ! V1 ):
` (U &V1 ) ! V2 (x): Sa purcedem la examinarea cazului e). Fie pentru formula
deductibila V din formula U avem:
Aplic^and prima regula de legare cu cuanticatori, tin^and cont
de faptul ca x 62 (U &V1 ), vom obtine: ` U ! V:
` (U &V1 ) ! 8xV2 (x): Daca formula V 0 este rezultatul substitutiei ^n locul variabilei
propozitionale sau ^n locul unui predicat variabil, care nu se
Aplic^and regula de despartire a ipotezelor !&( !
A ! ) , vom
A B
B
C
C contine ^n U , atunci formula (U ! V 0 ) este rezultatul aceleeasi
obtine: substitutii ^n formula U ! V . Deaceea, formula U ! V 0 dease-
` U ! (V1 ! 8xV2 (x): meni este o formula deductibila ^n calculul predicatelor.
Sa examinam armatia d). ^Intr-adevar, e pentru formula
deductibila V2 (x) ! V1 din formula U (variabila propozitionala 3.6 Exemple de formule deductibile ^n calculul
x nu apartine nici lui V2 , nici lui U ) este adevarata teorema predicatelor.
noastra, i.e. avem:
Armatia, ca formula U este deductibila ^n calculul predicatelor
` U ! (V2 (x) ! V1 ): o vom nota ca si ^n calculul propozitiilor:
Aplic^and regula de transpunere a ipotezelor, care am `U
demonstrat-o ^n paragraful de mai sus, si anume !( ! )
!( ! ) ,
A
B
B
A
C
C
obtinem: Deaorece toate formulele deductibile ^n calculul propozitiilor
` V2 (x) ! (U ! V1 ): deasemenea sunt deductibile si ^n calculul predicatelor, atunci
Exemple de formule deductibile ^n calculul predicatelor
efectu^and substitutii ^n formulele deductibile ^n calculul
propozitiilor noi vom obtine formule deductibile^n calculul pred-
icatelor.
Exemple.
1) Substituind ^n formula deductibila A _ :A ^n calculul
propozitiilor formula A cu F (x) obtinem o formula deductibila
45 46 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Dar deoarece ^n calculul predicatelor are loc regula de
substitutie, din ultima formula, substituind A; B; C cu formule
din calculul predicatelor U; V; C , obtinem
` (U ! V ) ! ((V ! C ) ! (U ! C )):
Coliziunea de variabile la formarea acestei formule nu poate sa
^n calculul predicatelor F (x) _ :F (x). apara deoarece am  avut coliziune de variabile ^ntre formulele
2) Efectu^and ^n formula deductibila ^n calculul propozitiilor U; V; C sau ^ntre perechile posibile dintre aceste formule. Dar
A ! (A _ B ) substitutia formulei A cu F (x), iar a formulei B deoarece ecare pereche posibila din formulele date intra ^n una
cu formula 8yG(y), obtinem: din formulele U ! V ,V ! C si U ! C , atunci coliziunea
variabilelor ar  avut loc cel putin ^n una din aceste formule, ceia
` F (x) ! (F (x) _ 8yG(y)) ce prin ipoteza nu este. Conform conditiilor formulele U ! V
si V ! C sunt deductibile ^n calculul predicatelor. Aplic^and
Prin umare, prin substitutie se pot obtine usor formule de- regula silogismului, obtinem ca formula U ! C deasemeni este
ductibile ^n calculul predicatelor forlosind formule deductibile deductibila ^n calculul predicatelor.
^n calculul propozitiilor. ^Insa nu orice formula deductibila din
calculul predicatelor poate  obtinuta din formule deductibile
din calculul propozitiilor prin substitutie. 3.6.2 Regula generalizarii.
Fie formula U (x) contine variabila libera x. Atunci regula gen-
3.6.1 Regula silogismului pentru calculul predicatelor. eralizarii se formuleaza astfel:
^In calculul propozitiilor are loc regula silogismului U (x)
A ! B; B ! C 8xU (x)
A!C ^Intr-adevar, ^n virtutea faptului ca are loc ` A ! B , unde
care poate  dedusa din relatia B este o formula deductibila arbitrara, avem:
` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C )): ` A ! U (x):
3.7 Teoremele principale ale calculului predicatelor. 47 48 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori si obtinem: Demonstrat  ia se obtine prin aplicarea regulii silogismului
axiomelor (V.1) si (V.2).
` A ! 8xU (x):
Putem presupune ca formula A nu intra ^n formula U (aceasta Introducem simbolul , pe care ^l numim simbol al
poate  realizat oric^and). Substituim ^n ultima relatie formula echicvalentei si pe care ^l defeninim la fel ca si ^n calculul
A cu o formula deductibila V , avem: propozitiilor, i.e. vom folosi notatia U  V pentru formula
(U ! V )&(V ! U ).
` V ! 8xU (x):
Teorema 3.4 ` 8x8yF (x; y)  8y8xF (x; y).
Aplic^and ultimelor doua formule regula MP, obtinem:
Demonstrat
 ie. Aplic^and de doua ori axioma (V.1), avem:
` 8xU (x):
` 8x8yF (x; y) ! F (u; v):
Deci, am demonstrat regula de deductie 8 ( () ) , pe care o vom
U x
xU x
numi regula de generalizare. Ea poate  aplicata, evident, Aplicam apoi acestei formule prima regula de legare cu cuan-
oricarei variabile propozitionale libere. Aplic^and aceasta regula ticatori la ^nceput variabilei u, apoi analogic si variabilei v,
avem posibilitatea de a deduce noi formule ^n calculul predi- obtinem:
catelor. ` 8x8yF (x; y) ! 8v8uF (u; v):
Exemple. Substituind ^n ultima formula variabilele u; v cu x; y respectiv,
1) Are loc relatia cunoscuta ` F (x) _ :F (x). Aplic^and apoi avem:
regula de generalizare, obtinem: ` 8x(F (x) _ :F (x)). ` 8x8yF (x; y) ! 8y8xF (x; y):
2) Avem ` F (x) ! (G(y) ! F (x)). Aplicam de doua ori Analogic se demonstreaza si relatia:
regula de generalizare si obtinem: ` 8x8y(F (x) ! (G(y) !
F (x))). ` 8y8xF (x; y) ! 8x8yF (x; y):
3.7 Teoremele principale ale calculului predi- Aplicam apoi regula de conjunctie a ipotezelor & , obtinem
U
U;V
V
catelor. echivalenta necesara.
` 8xF (x) ! 9xF (x).
Teorema 3.3 Teorema 3.5 ` 9x8yF (x; y) ! 8y9xF (x; y).
Teoremele principale ale calculului predicatelor
Demonstrat  ie. Substituind ^n axioma (V.1) si schimb^
and
denumirea variabilelor libere, obtinem:
` 8yF (x; y) ! F (x; v):
Analogic, din axioma (V.2) obtnem:
` F (x; v) ! 9wF (w; v):
Aplicam regula silogismului formulelor obtinute. Avem:
` 8yF (x; y) ! 9wF (w; v):
Deoarece x nu este variabila libera ^n 9wF (w; v), aplic^andu-i ul-
49 50 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Teorema 3.6 ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (8xF (x) ! 8xG(x)).
Demonstrat  ie. Pentru a demonstra deductibilitatea aces-
tei formule vom folosi teorema deductiei. Vom arata ca:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x)
^Intr-adevar, facem urmatoarea substitutie ^n axioma (V.1)
S (( ))! ( ). Obtinem urmatoarea formula deductibila:
F x
F x
G x
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y)):
Prin urmare, are loc si relatia
timei formule a doua regula de legare cu cuanticatori, obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y)):
` 9x8yF (x; y) ! 9wF (w; v):
Aplicam regula MP si obtinem:
Deoarece v nu este variabila libera ^n formula 9x8yF (x; y),
aplic^and ultimei formule prima regula de legare cu cuantica- f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! G(y)): (15)
tori, obtinem:
Cercetam formula deductibila ^n calculul propozitiilor (vezi
` 9x8yF (x; y) ! 8v9wF (w; v): paragraful "Aplicatiile teoremei deductiei" ^n capitolul "Calcu-
Aplic^and, ^n sf^arsit, regula de redenumire a variabilelor legate, lul propozitiilor")
obtinem relatia necesara. ` (A ! B ) ! ((B ! C ) ! (A ! C ))
Observatia 3.2 Implicatia inversa
Efectu^and substitutia S 8 ( ) ( ) ( ) ^n ultima formula
xF x ;F y ;G y
A; B; C
8y9xF (x; y) ! 9x8yF (x; y) obtinem:
nu este o formula deductibila ^n calculul propozitiilor. ` (8xF (x) ! F (y)) ! ((F (y) ! G(y)) ! (8xF (x) ! G(y)))
Teoremele principale ale calculului predicatelor 51 52 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Dar ipoteza ^n formula data reprezinta axioma (V.1). Aplic^and Pe de alta parte avem:
regula MP, avem:
S (( )) (V:2) = (G(y) ! 9xG(x)):
G x
` (F (y) ! G(y)) ! (8xF (x) ! G(y)): (16) F x
Aplicam ultimelor doua formule regula silogismului si
Aplic^and regula MP relatiilor (15) si (16) obtinem: obtinem:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! G(y): f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! 9xG(x)):
^In nal, aplic^and ultimei relatii prima regula de legare cu cuan-
ticatori si redenumind apoi variabila legata y, obtinem: Aplicam ulterior a doua regula de legare cu cuanticatori, apoi
redenumim variabilele si obtinem formula:
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x): f8x(F (x) ! G(x))g ` (9xF (x) ! 9xG(x)):
Aplic^and acum teorema de deductie obtinem formula dorita. ^In virtutea teoremei de deductie ^n nal obtinem:
Teorema 3.7 ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (9xF (x) ! 9xG(x)).
` 8x(F (x) ! G(x)) ! (9xF (x) ! 9xG(x)):
Demonstrat  ie. Sa aratam ca consecinta din partea
dreapta a implicatiei se deduce din ipoteza. Efectuam Teorema 3.8 ` 8x(F (x)  G(x)) ! (8xF (x)  8xG(x)):
substitutia
Demonstrat  ie. Efectu
am substitutia.
S (( ))! ( )(V:1) = 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y))
F x G x
F x
S (( )) ( )(V:1) = 8x(F (x)  G(x)) ! (F (y)  G(y)):
F x
F x
G x
Prin urmare aceasta formula este deductibila din orice formula,
^n particular avem: De aici urmeaza, ca
f8x(F (x) ! G(x))g ` 8x(F (x) ! G(x)) ! (F (y) ! G(y)) f8x(F (x)  G(x)g ` F (y)  G(y):
Acum aplicam regula MP si obtinem: Ultima formula poate  scrisa astfel:
f8x(F (x) ! G(x))g ` (F (y) ! G(y)) f8x(F (x)  G(x)g ` (F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)):
Teoremele principale ale calculului predicatelor 53 54 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Consideram doua formule deductibile: Teorema 3.9 Au loc urmatoarele relatii:
(F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)) ! (F (y) ! G(y)); a) ` 9xF (x)  :(8x:F (x))
(F (y) ! G(y))&(G(y) ! F (y)) ! (G(y) ! F (y)):
b) ` 9x:F (x)  :(8xF (x))
Aplic^and regula MP poate  usor aratat ca
Demonstrat
 ie. a) Efectuam urmatoarele substitutii:
f8x(F (x)  G(x))g ` (F (y) ! G(y)); (17)
f8x(F (x)  G(x))g ` (G(y) ! F (y)): S :( () ) (V:1) = 8:F (x) ! :F (y);
F x
F x
Din formula deductibila 8xF (x) ! F (y) si (17) avem
f8x(F (x)  G(x))g ` 8xF (x) ! G(y): S 8 : ( ) : ( )(IV:1) = (8:F (x) ! :F (y)) !
x
A;
F x ;
B
F y
Aplic^and prima regula de legare cu cuanticatori si schimb^and (::F (y) ! :8x:F (x)):
denumirea variabilelor, avem:
Aplicam regula MP, obtinem:
f8x(F (x)  G(x))g ` 8xF (x) ! 8xG(x):
^In mod analog se demonstreza si relatia:
` ::F (y) ! :8x:F (x):
f8x(F (x)  G(x))g ` 8xG(x) ! 8xF (x): Este clara relatia:
Utiliz^and regula de legare prin conjunctie a ipotezelor & ,
A
A;B
B
S ( ) (IV:2) = F (y) ! ::F (y):
F y
A
obtinem:
Aplic^and ultimelor doua formule regula silogismului, obtinem:
f8x(F (x)  G(x))g ` (8xF (x) ! 8xG(x))&(8xG(x) ! 8xF (x));
adica avem demonstrata relatia:
` F (y) ! :8x:F (x):
f8x(F (x)  G(x))g ` 8xF (x)  8xG(x): Utilizam acum a doua regula de legare cu cuanticatori si
schimbam denumirea variabilelor. Obtinem:
Aplic^and acum teorema de deductie obtinem ceea ce trebuia de
demonstrat. ` 9xF (x) ! :8x:F (x): (18)
Teoremele principale ale calculului predicatelor 55 56 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Sa deducem acum implicatia inversa. Aplicam axiomei (V.2) Conform teoremei precedente avem:
regula de inversiune : !
!: , obtinem
A B
B A
` 8x(F (x)  G(x)) ! (8xF (x)  8xG(x)):
` :9xF (x) ! :F (y):
Efectuam ^n ultima formula substitutia S ::( ) ( ) si obtinem
F x
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori. G x
` :9xF (x) ! 8x:F (x): ` 8x(F (x)  ::F (x)) ! (8xF (x)  8x::F (x)) (20)
Invers^and implicatia, avem: Aplicam regula MP formulelor (19) si (20) obtinem:
` :8x:F (x) ! ::9xF (x): ` 8xF (x)  8x::F (x):
Relatia urmatoare este adevarata. Sa examinam ambele implicatii care se contin ^n aceasta for-
mula:
` ::9xF (x) ! 9xF (x): ` 8xF (x) ! 8x::F (x)
Din ultimele doua formule conform regulei silogismului avem: si
` 8x::F (x) ! 8xF (x):
` :8x:F (x) ! 9xF (x): Inversam aceste implicatii si le unim apoi prin conjunctie.
Aplicam ultimei formule si formulei (18) regula & , obtinem:
A;B Obtinem:
A B
` :8x::F (x)  :8xF (x):
` 9xF (x)  :8x:F (x): Efectuam substitutia ^n formula a) din teorema, ^nlocuind F (x)
b) Consideram relatia adevarata: cu :F (x). Avem:
` F (x)  ::F (x) ` 9x:F (x)  :8x::F (x):
Aplicam ultimelor doua formule regula  U V ;V  . ^In nal
C
Deoarece vartiabila x este libera, aplicam acestei formule regula U  C
de generalizare, obtinem: obtinem formula:
` 8x(F (x)  ::F (x)) (19) ` 9x:F (x)  :8xF (x):
Teoremele principale ale calculului predicatelor 57 58 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Observatia 3.3 Deductibilitatea formulelor Aplic^and regula de despartire a ipotezelor ( !&( )!! ) , obtinem:
U
U V
V
C
C
:9F (x)  8x:F (x) si :9:F (x)  8xF (x) ` (A ! 8xF (x)) ! (A ! F (y)):
^In ultima formula aplicam prima regula de legare cu cuanti-
se demonstreaza usor cu ajutorul regulii de inversare a
implicatiei folosind formulele a) si b) din teorema. catori si schimbam denumirea variabilelor. ^In rezultat obtinem
implicatia dorita (21).
Teorema 3.10 ` (A ! 8xF (x))  8x(A ! F (x)), unde x 62 Sa demonstram implicatia inversa. Efectuam urmatoarea
A. substitutie:
Demonstrat
 ie. Sa demonstram pentru ^nceput implicatia:
A
S (!) ( ) (V:1) = 8x(A ! F (x)) ! (A ! F (y)):
F x
F x
Din ultima formula deductibila obtinem relatia:
` (A ! 8xF (x)) ! 8x(A ! F (x)): (21)
^Intr-adevar, are loc:
f8x(A ! F (x))g ` (A ! F (y)):
Aplicam prima regula de legare cu cuanticatori, apoi redenu-
f(A ! 8xF (x))&Ag ` (A ! 8xF (x)) mim variabilele si obtinem:
si f8x(A ! F (x))g ` (A ! 8xF (x)):
f(A ! 8xF (x))&Ag ` A: ^In virtutea teoremei de deductie putem conchide ca:
Aplicam regula MP. Avem: ` 8x(A ! F (x)) ! (A ! 8xF (x)): (22)
f(A ! 8xF (x))&Ag ` (8xF (x))
Utiliz^and axioma (V.1) si regula silogismului avem:
f(A ! 8xF (x))&Ag ` F (y):
^In virtutea teoremei de deductie putem conchide ca:
` ((A ! 8xF (x))&A) ! F (y):
Prin urmare, din formulele (21) si (22) rezulta armatia teore-
mei.
3.8 Formule echivalente. Forma perfecta
Ca si ^n calculul propozitiilor vom spune ca formulele U si V
sunt echivalente daca are loc relatia:
`U V
Formule echivalente. Forma perfecta 59 60 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Relatia de echivalenta este simetrica si tranzitiva, i.e. au loc referi la o subformula fara cuanticatori. Echivalentele
relatiile:
` :(U &V )  (:U _ :V );
U  
V;V C
` :(U _ V )  (:U &:V );
U C
U :V
` ::U  U:
V U
Observatia 3.4 Daca ^n formula U de substituit orice subfor- care au fost demonstrate pentru calculul propozitiilor sunt
mula a ei cu una echivalenta cu subformula data si daca ^n rezul- adevarate si ^n calculul predicatelor (demonstratia este ana-
tat se obtine o expresie U 0 , care este formula si care contine toate logica cu demonstratia din calculul propozitiilor).
variabilele libere din U , atunci formulele U si U 0 sunt echiva- Prin urmare, ^n virtutea celor mentionate mai sus, noi putem
lente. deplasa simbolul negatiei ^n interiorul formulei, obtin^and astfel
formule echivalente, la care domeniul de incidenta a simbolului
Echivalenta formulelor A ! B si :A _ B , care este adevarata negatiei este doar o formula elementara.
^n calculul propozitiilor, are loc si ^n calculul predicatelor, adica
Denitia 3.2 Formulele, care nu contin simbolul implicatiei si
` (U ! V )  (:U _ V ): ^n care simbolul negatiei se refera doar la formule elementare se
numesc formule perfecte.
Demonstratia acestui fapt ^n calculul predicatelor poate
 obtinut prin substitutii ^n formulele date din calculul Din cele expuse deja rezulta ca pentru ecare formula U
propozitiilor. exista formula perfecta U 0 echivalenta cu U . Aceasta formula
Prin urmare, din orice formula pot  excluse implicatiile de U 0 o vom numi forma perfecta a formulei U .
forma U ! V , ele ind ^nlocuite cu formule echivalente de forma Exemplu de transformare a formulei ^n forma perfecta.
:U _ V . ^In afara de aceasta, noi putem pentru ecare formula,
care nu contine simbolul implicatiei, sa determinam asa o for-
mula echivalenta formulei date, ^nc^at simbolurile negatiei se re-
fera doar la subformulele atomare.
^Intr-adevar, daca careva formula are forma :8xU (x) (respec-
tiv :9xU (x)), atunci formula 9x:U (x) (respectiv 8x:U (x))
este echivalenta ei. Astfel, noi oric^and putem sa deplasam sim-
:(9x(A(x) ! B (x)))  :(9x(:A(x) _ B (x)))
 8x:(:A(x) _ B (x))  8x(::A(x)&:B (x))
 8x(A(x)&:B (x))
Urmatoarele echivalente, care au loc ^n calculul propozitiilor,
sunt adevarate si ^n calculul predicatelor:
bolul negatiei care se refera la cuaticatori asa ^nc^at el se va ` (A _ B ) _ C  A _ (B _ C );
3.9 Principiul dualitatii.
` A _ B  B _ A;
` (A&B )&C  A&(B &C );
` A&B  B &A;
` A&(B _ C )  (A&B ) _ (A&C );
` A _ (B &C )  (A _ B )&(A _ C ):
3.9 Principiul dualitatii.
61 62 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
d) Daca formula U  (x) este duala formulei U (x), atunci pentru
formula 8xU (x) (respectiv pentru 9xU (x)) formula duala
este 9xU  (x) (respectiv 8xU  (x)).
Lema 3.3 Fie U (A1 ; : : : ; An ; F1 ; : : : ; Fm ) este o formula din
calculul predicatelor, care nu contine simbolul implicatiei
(A1 ; : : : ; An sunt toate propozitiile elementare, iar F1 ; : : : ; Fm
sunt toate predicatele elementare din U ). Atunci are loc relatia:
Cuanticatorii 8x si 9x se numesc duali unul altuia, la fel se
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )  U  (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
n m n m
numesc si conectorii logici & si _. Demonstratie. Vom demonstra aceasta lema prin inductie, ^n
conformitate cu denitia formulei duale.
Denitia 3.3 Vom spune ca formula V este duala formulei U , Pentru formulele elementare veridicitatea lemei este evi-
daca poate  obtinuta din formula U prin substituirea ecarui denta, deoarece o formula elemetara este sau o propozitie, sau
simbol &; _; 8x; 9x cu dualul sau. un predicat, iar formula duala ei coincide cu ea.
Fie lema este adevarata pentru for-
Din denitie rezulta ca notiunea de dualitate este simetrica, mulele U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) si V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ),
n m p q
i.e. daca V este duala lui U , atunci si U este duala lui V . i.e. avem:
Sa denim prin inductie notiunea de formula duala.
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
Denitia 3.4 U  (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F );
n m (23)
a) Pentru formula elementara duala coincide cu ea ^nsasi. ` :V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ) 
p q
V  (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ) (24)
b) Daca U  este duala formulei U , iar V  este duala formulei p q
V , atunci pentru formula U &V duala este U  _ V  , iar Vom arata, ca lema este adevarata si pentru conjunctia, si pen-
pentru U _ V duala este U  &V  . tru disjunctia formulelor U si V .
^Intr-adevar, avem relatia:
c) Daca U  este duala lui U , atunci duala pentru :U este
:(U  ). ` :(U &V )  (:U _ :V ):
Principiul dualitatii 63 64 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Substituind :U si :V , ^n virtutea echivalentelor (23) si (24), Dar conform denitiei :(U  ) este (:U ) . Prin urmare, avem:
obtinem:
::U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
` :(U &V )  (U  (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ) _
n m
n m
(:U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) :
V  (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ))
n m
p q
Dar conform denitiei, formula din partea dreapta a echivalentei Astfel am obtinut echivalenta dorita.
poate  reprezintata ^n forma: Fie lema este adevarata pentru formula U (x; A1 ; : : : ; A ; n
F1 ; : : : ; F ), unde x este variabila libera ^n aceasta formula.
m
(U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )&
n m Vom arata ca ea este adevarata si pentru formulele
V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G )) :
p q
8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F
n m )
Deaceea avem
si
` :(U &V )  (U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )&
n m
9xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ):
V (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G )) :
n m
p q
^In virtutea presupunerii inductiei avem:
Veridicitatea lemei pentru formula U _ V se demonstreaza ^n
mod analogic. ` :U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
Fie lema este adevarata pentru U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ).
n m U  (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
Sa aratam ca ea este adevarata si pentru :U . ^In virtutea celor
n m
presupuse si mentionate mai sus vom avea: Atunci, deoarece x este variabila libera, avem:
:U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
` 9x:U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )
n m
n m
9xU  (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
n m
Daca aceste formule sunt echivalente, atunci si negatiile lor sunt
echivalente. Deaceea avem: Av^and ^n vedere teorema 3.9, obtinem:
::U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m ` 9x:U (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
:U  (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )
n m :8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ):
n m
Principiul dualitatii 65 66 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Din ultimile doua echivalente deducem: ^In virtutea lemei precedente, avem
` :8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
9xU  (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ):
n m
U (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F );
n m
^In virtutea denitiei partea dreapta a acestei formule reprezinta si
formula (8xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) . Prin urmare,
n m
` :V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ) 
p q
` :8xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
V  (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ):
p q
(8xU (x; :A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F )) :
n m
Substituind ambele partti ale formulei (25) cu formule echiva-
^In cazul formulei 9xU (x; A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) lema se lente, obtinem:
n m
demonstreaza analogic. ` U  (:A1 ; : : : ; :A ; :F1 ; : : : ; :F ) 
n m
Prin urmare, lema este complet demonstrata. V  (:B1 ; : : : ; :B ; :G1 ; : : : ; :G ):
p q
Teorema 3.11 Daca formulele U si V sunt echivalente, atunci ^In ultima relatie substituim A cu :A , B cu :B , F cu :F
i i j j k k
formulele duale lor deasemeni sunt echivalente. si G cu :G . ^In rezultat se obtine:
r r
Demonstrat  ie. Fie U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F )
n m ` U  (::A1 ; : : : ; ::A ; ::F1 ; : : : ; ::F ) 
si V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ) sunt doua formule echivalente,
n m
p q
A1 ; : : : ; A ; B1 ; : : : ; B sunt toate propozitiile variabile care V  (::B1 ; : : : ; ::B ; ::G1 ; : : : ; ::G ):
p q
n p
intra ^n formulele date, iar F1 ; : : : ; F ; G1 ; : : : ; G sunt toate
m q ^In virtutea echivalentei C  ::C , din ultima relatie avem:
predicatele din ele. Formulele duale le vom nota ca si mai sus
cu semnul  . ` U  (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m
Daca formulele U si V sunt echivalente, atunci si negatiile V  (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ):
lor sunt echivalente. Deci: p q
Teorema este demonstrata.
` :U (A1 ; : : : ; A ; F1 ; : : : ; F ) 
n m Teorema demonstrata mai poarta numele de principiul du-
:V (B1 ; : : : ; B ; G1 ; : : : ; G ):
p q (25) alitatii. Ea permite de a obtine echivalente noi din echivalente
3.10 Forme normale. 67 68 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
demonstrate mai ^nainte. Ea, ca si teorema de deductie, ne Demonstrat  ie. ^In teorema 3.10 am demonstrat relatia
usureaza deducerea unor formule. De exemplu, noi am demon- ` (A ! 8xF (x))  8x(A ! F (x)). ^In virtutea echivalentei
strat (teorema ), ca ` (U ! V )  (:U _ V ), efectu^and substitutia ^n formula exam-
inata, obtinem:
` 8x8yF (x; y)  8y8xF (x; y):
^In virtutea principiului de dualitate putem stabili relatia: ` 8x(:A _ F (x))  (:A _ 8xF (x)):
^In ultima formula ^nlocuim A cu :A. Avem:
` 9x9yF (x; y)  9y9xF (x; y):
Din aceste echivalente poate  dedusa regula: ` 8x(::A _ F (x))  (::A _ 8xF (x)):
Observatia 3.5 Daca se schimba cu locurile cuanticatorii de ^In sf^arsit ^nlocuim formula ::A cu formula echivalenta ei A si
acelasi tip, care stau unul l^anga altul, atunci obtinem o formula obtinem relatia necesara.
echivalenta cu formula initiala.
Teorema 3.13 ` 8x(A&F (x))  (A&8xF (x)), unde x 62 A.
3.10 Forme normale. Demonstrat  ie. La demonstratie utilizam teorema
Denitia 3.5 Forma perfecta a formulei se numeste normala, deductiei. Consideram formula:
daca ea are forma Q1 x1 : : : Qn xn U , unde Q1 x1 : : : Qn xn sunt
quanticatori arbitrari,, formula U este ^n forma sa perfecta si 8x(A&F (x)) ! (A&8xF (x))
nu contine simboluri de cuanticatori.
Vom arata ca consecinta A&8xF (x) este deductibila din ipoteza
Observatia 3.6 Pentru ecare formula exista forma ei nor- 8x(A&F (x)). ^Intr-adevar, urmatoarea formula este deductibila
mala echivalenta cu formula initiala. ^n calculul predicatelor, adica
Demonstrat  ie. Pentru a demonstra aceast a armatie este ` 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x)))
necesar de a demonstra initial niste teoreme suplimentare despre
echivalenta formulelor ^n calculul predicatelor. deoarece are loc relatia:
Teorema 3.12 ` 8x(A _ F (x))  (A _ 8xF (x)), unde x 62 A. f8xF (x); Ag ` (A&8xF (x)):
Forme normale 69 70 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Prin urmare, ea este deductibila si din alte formule. ^In particu- Conform axiomei (I.1), ^n urma substitutiilor corespunzatoare
lar avem avem:
` (A&F (y)) ! (A ! (A&F (y))):
f8x(A&F (x))g ` 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x))): (26) Aplic^and regula MP si regula silogismului, obtinem:
Aplicam de doua ori consecutiv regula MP formulelor 8xF (x),
A si 8xF (x) ! (A ! (A&8xF (x))) si observam ca fA&8xF (x)g ` (A ! (A&F (y))):
formula A&8xF (x) este deasemeni deductibila din formula Deoarece x 62 A, aplic^and n continuare regula de legare cu
8x(A&F (x)), deoarece: cuanticatori si redenumind variabilele, obtinem:
f8x(A&F (x))g ` (A&F (y)); fA&8xF (x)g ` (A ! 8x(A&F (x))):
f(A&F (y))g ` fA; F (y)g;
fA; F (y)g ` fA; 8xF (x)g: Excludem, ^n virtutea regulii MP, ipoteza A si obtinem:
^In rezultat obtinem fA&8xF (x)g ` 8x(A&F (x)):
Atunci ^n baza teoremei de deductie conchidem ca:
f8x(A&F (x))g ` fA; 8xF (x)g:
Din ultima relatie, ^n virtutea teoremei de deductie si (26)
` (A&8xF (x)) ! 8(A&F (x)):
obtinem: Acum armatia teoremei deriva din ultima armatie si (27).
` 8x(A&F (x)) ! (A&8xF (x)) (27) Din teoremele de mai sus, ^n virtutea principiului de duali-
Sa demonstram deductibilitatea implicatiei inverse. Pentru tate, avem teoremele:
aceasta vom demonstra: Teorema 3.14 ` 9x(A&F (x))  (A&9xF (x)).
fA&8xF (x)g ` 8x(A&F (x)): Teorema 3.15 ` 9x(A _ F (x))  (A _ 9xF (x)).
^Intr-adevar, conform axiomei (V.1) si regulii & avem:
U;V
U V Analogic se demonstreaza si urmatoarele teoreme:
fA&8xF (x)g ` (A&F (y)): Teorema 3.16 a) ` (8xU (x) _ 8xV (x)) ! 8x(U (x) _ V (x)),
Forme normale 71 72 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
b) ` (8xU (x)&8xV (x))  8x(U (x)&V (x)).
precum si teoremele duale lor:
Teorema 3.17 a)
` 9x(U (x)&V (x)) ! ((9xU (x))&(9xV (x)),
^ ar, e ` U  V . Atunci avem ` U ! V , dar atunci
Intr-adev
U ` U ! V , iar din ultimile doua formule, aplic^and regula
MP, obtinem U ` V . Analogic se demonstreaza si relatia V `
U . Dar aceasta si ^nseamna ca formulele U si V sunt deductiv
echivalente.
b) ` 9x(U (x) _ V (x))  ((9xU (x))&(9xV (x)).
^In capitolul anterior c^and se explica algebra predicatelor noi
am determinat transformarile echivalente, care sunt analogice
cu transformarile exprimate de teoremele de mai sus. Utiliz^and
aceste transformari echivalente ^n capitotlul anterior, noi am
Observatia 3.8 Armatia inversa observatiei de mai sus nu
este adevarata.
Consideram doua formule elementare arbitrare A si B . Sa
aratam ca ele sunt deductiv echivalente. ^Intr-adevar, daca in-
troducem ^n lista ipotezelor formula A, atunci orice formula, ^n
demonstrat ca pentru ecare formula exista echivalenta ei ^n particular si formula B , va deveni deductibila din A ca rezultat
forma normala. Exact ^n acelasi mod noi putem demonsra acum a substitutiei ^n formula A. Deci avem A ` B . Analogic se ex-
ca pentru ecare formula perfecta (prin urmare, si pentru orice plica si relatia B ` A. ^Insa aceste formule nu sunt echivalente,
formula) exista forma normala a sa cu care formula initiala este deoarece ele sunt arbitrare.
echivalenta. Aceasta demonstratie nu va  prezentata aici ^n
detalii. 3.11 Formule normale Scolem.
Forma normala echivalenta cu formula data o vom numi
forma normala a formulei date. Scolem a stabilit o forma interesanta a formulelor, la care poate
 adusa orice formula din calculul predicatelor.
Denitia 3.6 Doua formule U si V se numesc deductiv echiva-
lente, daca au loc relatiile: Denitia 3.7 O formula se numeste formula normala Scolem,
daca ea, ^n primul r^and, este o forma normala, iar, ^n al doilea
U ` V; V ` U: r^and, ^n ea toti cuanticatorii de existenta se a
a ^naintea
^In calculul predicatelor notiunile de formule echivalente si oricarui cuanticator de universalitate, daca ei sunt prezenti
^n formula.
formule deductiv echivalente nu coincid.
De exemplu, formulele
Observatia 3.7 Daca formulele U si V sunt echivalente ^n cal-
culul predicatelor, atunci ele sint si deductiv echivalente. 9x9y8z 8uA(x; y; z; u); 8x8yA(x; y)
Formule normale Scolem 73 74 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
sunt ^n forma normala Scolem. Dar formulele ^ continuare, aplicam prima regula de legare cu cuanticatori,
In
apoi redenumim variabilele si obtinem:
8x9yA(x; y); 9x8y9zA(x; y; z ):
` 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 8y((U ! A(y)) ! A(y)):
n
nu sunt ^n forma normala Scolem. Apoi ^n virtutea teoremei 3.6, utiliz^and regula silogismului,
^Inainte de a demonstra teorema Scolem vom stabili veridic-
itatea unor leme. obtinem:
` 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))
Lema 3.4 Formula 9x1 : : : 9xn 8yU , unde U este ^n forma nor-
n
mala, este deductiv echivalenta cu formula 9x1 : : : 9xn [8y (U ! Aplicam formulei date regula de generalizare 8 ( () ) , si lu^and ^n
U x
! 8yA(y)] ,
xU x
A(y)) unde A este predicat variabil, care nu se consideratie faptul, ca x este variabila libera ^n formula data,
n
contine ^n U . obtinem:
Demonstratie. Presupunem, ca formula ` 8x (8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))):
n n
9x1 : : : 9x 8yU Apoi ^n virtutea teoremei 3.7, efectu^and substitutia core-
n
spunzatoare, obtinem:
este deductibila ^n calculul predicatelor. Deoarece are loc relatia ` 8x [8yU (x1; : : : ; x ; y) ! (8y(U ! A(y) ! 8yA(y))] !
fU; U ! A(t)g ` A(t), avem: n n
[9x 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y))]:
n n n
` U (x1 ; : : : ; x ; t) ! ((U
n ! A(t)) ! A(t)): Ipoteza formulei date este o formula deductibila, deaceea, ^n
Conform axiomei V.1 avem virtutea regulii MP, avem:
` 9x 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):
` 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) ! U (x1 ; : : : ; x ; t): n n n
Analogic, din aceasta formula, folosind cuanticatorul 8x 1 si
n n
n
Din ultimele doua formule, conform regulii silogismului, obtinem teorema 3.7, obtinem:
formula:
` 9x 1 9x 8yU (x1 ; : : : ; x ; y) !
n n n
` 8yU (x1; : : : ; x ; y) ! ((U ! A(t)) ! A(t)):
n 9x n1 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):
n
Formule normale Scolem 75 76 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Ration^and ^n acelasi mod ca si mai sus si folosind cuanticatorii Aplic^and acestei formule teorema 3.7 si rationamentele din
8x n 2 ; : : : ; 8x1 , obtinem: prima parte a demonstratiei lemei date, obtinem o formula de-
ductibila
` 9x1 : : : 9x 8yU ! 9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):
n n
Dar deoarece ipoteza ^n ultima formula este o formula de- ` 9x (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 9x 8yU (y):
n n
ductibila, presupusa la ^nceputul demonstratiei, folosind MP,
obtinem: Ration^and ^n acelasi mod, obtinem:
` 9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8yA(y)):
n (28) ` 9x1 : : : 9x (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 9x1 : : : 9x 8yU (y):
n n
Prin urmare, lema este este demonstrata ^ntr-o directie. Ipoteza acestei formule este formula (29), care este deductibila la
Admitem, ca formula (28) este deductibila ^n calculul r^andul sau din formula (28). Atunci conform regulii MP este de-
predicatelor. Substituim ^n ea predicatul A(y) cu formula ductibila si consecinta formulei. Astfel, echivalenta deductibila
U (x1 ; : : : ; x ; y). Atunci este deductibila si formula:
n a formulelor din lema data este demonstrata.
9x1 : : : 9x (8y(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! U (x1 ; : : : ; x ; y)) !
Lema 3.5 Presupunem, ca formula U are forma
n n n
8yU (x1; : : : ; x ; y)): (29)
n
Q1 z1 Q2 z2 : : : Qm zm C , unde prin Qi zi notam cuanticatorii 8zi
Formula (B ! 8yU (y)) ! 8yU (y), unde B este orice formula sau 9zi , iar formula C nu contine cuanticatori. Atunci are loc
deductibila, deasemeni este deductibila, deoarece se obtine din relatia
relatia:
fB ! 8yU (y)g ` 8yU (y) ` ((U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )) 
n
Deoarece formula 8y(U ! U ) este deductibila, atunci o putem Q1z1 : : : Q z 8z ((C (z1 ; : : : ; z ; x1 ; : : : ; x ; y) !
m m m n
substitui ^n locul formulei deductibile B si atunci obtinem: A(y)) ! A(z )) (30)
` (8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 8yU (y): Demonstratie. Pentru a demonstra relatia (30) vom trans-
Deoarece x este variabila libera, putem folosi ^n continuare forma partea st^anga a ei. Pentru ^nceput, introducem ^n formula
U quanticatorii si atunci partea st^anga va obtine forma:
n
regula generalizarii:
` 8x [(8y(U ! U ) ! 8yU (y)) ! 8yU (y)]:
n (Q1 z1 : : : Q z C ! A(y)) ! 8zA(z ):
m m
Formule normale Scolem 77 78 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Apoi excludem semnul implicatiei prin transformari echivalente Demonstratie. ^In virtutea lemei 3.5 are loc
cunoscute:
` [(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !
:(:(Q1 z1 : : : Q z C ) _ A(y)) _ 8zA(z ):
m m
1 1 m m

n
Q z : : : Q z 8z [(C (z ; : : : ; z ; x ; : : : ; x ; y) !
1 m 1 n
^In rezultatul unor transformari echivalente cunoscute deja, ul- A(y)) ! A(z )]
tima formula poate  adusa la forma
^In ultima formula variabila y este libera si putem aplica regula
((Q1 z1 : : : Q z C )&:A(y)) _ 8zA(z ):
m m
generalizarii:
Aplic^and teoremele 6.2 - 6.5, scoatem ^n afara parantezelor co-
mune cuanticatorii Q1 z1 ; : : : ; Q z si 8z . Obtinem ` 8y([(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !
n
Q z : : : Q z 8z [(C (z ; : : : ; z ; x ; : : : ; x ; y) !
m m
1 1 1 1
Q1 z1 : : : Q z 8z ((C &:A(y)) _ A(z )):
m m m n
m m
A(y)) ! A(z )])
Ultima formula este echivalenta cu
Utiliz^and teorema 3.7, la fel ca si ^n lema 3.4, obtinem
Q1 z1 : : : Q z 8z ((C ! A(y)) ! A(z )):
m m
Aceasta formula reprezinta partea dreapta a echivalentei (30),
` 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] !
n
care trebuia de demonstrat. Dar deoarece noi am obtinut-o din 9yQ1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
m m
partea st^anga a ei prin transformari echivalente, atunci aceasta Consider^and implicatia inversa, care este adevarata ^n virtutea
echivalenta are loc si lema este demonstrata. lemmei 3.5
Lema 3.6 Formula
` Q1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )] !
9x1 : : : 9x (8y(U ! A(y)) ! 8zA(z ));
m m
n
[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]
unde U este reprezentata ca si ^n lema 3.5, este echivalenta cu
n
formula vom obtine ^n acelasi mod relatia
9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C (z1; : : : ; z ; y)
n m m m ` 9yQ1 z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )] !
m m
! A(y)) ! A(z )]: 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]:
n
Formule normale Scolem 79 80 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Compar^and ultimele doua implicatii, obtinem Apel^and la transform^arile echivalente pentru a reintroduce ^n
formula data simbolul implicatiei, vom obtine partea dreapta a
` 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )] 
n echivalentei, astfel ea ind demonstrata.
9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
m m
Aplicam acestei ultime echivalente aceleasi rationamente,
pe care noi nu o data le-am utilizat ^n acest compartiment si
Este evident, ca pornind de la aceasta formula si lu^and ^n obtinem
consideratie faptul ca x1 ; : : : ; x sunt variabile libere, ^n contin-
n
uare putem sa repretam consecutiv rationamentul nostru pentru ` 9x : : : 9x [8y(U ! A(y)) ! 8zA(z )] 
1 n
cuaticatorii 9x , 9x 1 ; : : : ; 9x1 . Ca rezultat, vom ajunge la
n n
9x1 : : : 9x 9y[(U ! A(y)) ! 8zA(z )]
n
echivalenta
Cercet^and ultima echivalenta si (31), noi cu ajutorul regulii sil-
` 9x1 : : : 9x 9y[(U (x1 ; : : : ; x ; y) ! A(y)) ! 8zA(z )]  ogismului obtinem echivalenta necesara. iar lema prin aceasta
este demonstrata.
n n
9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z [(C ! A(y)) ! A(z )]:
n m m (31)
Teorema 3.18 (teorema Scolem) Pentru orice formula a cal-
Sa aratam ^n continuare ca are loc relatia culului predicatelor exista o formula ^n forma normala Scolem,
care este echivalenta cu formula initiala.
` [8y(U ! A(y)) ! 8zA(z )] 
9y[(U ! A(y)) ! 8zA(z )] Demonstratie. Din lemele 3.4 si 3.6 rezulta urmatoarea con-
cluzie: formula
Vom obtine partea dreapta a acestei echivalente din partea
st^anga cu ajutorul transformarilor cunoscute. Pentru aceasta 9x1 : : : 9x 8yQ1z1 : : : Q z C (z1 ; : : : ; z ; x1 ; : : : ; x ; y)
n m m m n (32)
eliminam din partea st^anga simbolul implicatiei, si obtinem: este deductiv echivalenta cu formula
[:8y(:U _ A(y)) _ 8zA(z )]: 9x1 : : : 9x 9yQ1z1 : : : Q z 8z ((C ! A(y)) ! A(z ));
n m m (33)
Apoi introducem semnul negatiei ^n interiorul cuanticatorului. si formula C nu contine cuanticatori.
^In rezultat partea st^anga a echivalentei capata forma. Prin urmare, primul cuanticator de universalitate 8y din
formula (32) trece^n cuanticatorul de existenta respectiv^n for-
9y[:(:U _ A(y)) _ 8zA(z )]: mula deductiv echivalenta cu ea (33), dar mai apare ^n schimb
Formule normale Scolem 81 82 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
^n formula un cuanticator de universalitate suplimentar 8z . este o formula de tipul (32). Indroduc^and toti cuanticatorii
Daca ^n formula (33) printre cuanticatorii Q z sunt cuanti- i i Q z ^n paranteze, vom obtine o formula echivalenta cu ea
i i
catori de universalitate, atunci aplic^and fotmulei (33) aceleasi
rationamente putem obtine o formula dedcutiv echivalenta cu 9x8y[Q1 z1 : : : Q z B &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))]
m m
ea, ^n care primul cuanticator de universalitate Q z trece ^n r r
cuanticatorul de existenta respectiv si mai apare ultimul ^n Usor se observa, ca aceasta formula este echivalenta cu formula
lista cuaticatorilor un cuanticator de universalitate suplimen-
tar. Daca formula (33) are forma
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 1 8z Q +1 z +1 : : : Q z 8zC1;
n r r r r m
atunci formula dedcutiv echivalenta cu ea are forma
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 1 9z Q +1 z +1 : : : Q z 8z 8z 0C2 :
(35), deoarece pentru orice formula U , care nu contine vari-
abilele x si y, are loc
m ` 9x8y[U &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))]  U
Ca consecinta obtinem, ca formula arbitrara normala (35) este
echivalenta cu o formula (36) de tipul (32). Prin urmare, am
demonstrat, ca pentru ecare formula exista o formula ^n forma
n r r r r m m
Continu^and acest proces, vom obtine, ^n nal, formula normala Scolem deductiv echivalenta cu formula data. Aceasta
formula o vom numi formula normala Scolem.
9x1 : : : 9x 9y9z1 : : : 9z 8z 8z 08z 1C ;
n m (34)p
p
care este deductiv echivalenta cu formula (32). Dar, ^n acelasi 3.12 Problema completitudinii calculului
timp, formula (34) este formula normala Scolem. predicatelor. Teorema Godel.
Teorema va  demonstrata daca noi vom arata ca ecare
formula este deductiv echivalenta cu o formula de tipul (32). La examinarea logicii predicatelor din punct de vedere semantic
Sa consideram o formula arbitrara ^n forma normala noi am introdus notiunea de formula identic adevarata, careia
^i corespunde ^ntr-un anumit sens notiunea de "armatie tau-
Q1z1 : : : Q z B; m m (35) tologic adevarata". Pe de alta parte, ^n calculul predicatelor
unde B este o formula fara cuanticatori. Cuanticatorii Q z noi avem deasemeni notiunea de formula deductibila. Apare
^ntrebarea despre raportul dintre aceste doua notiuni. Dupa
i i
pot sa si lipseasca. Fie x si y sunt niste variabile, care nu intra
^n formula data. Formula cum am aratat mai sus, ecare formula deductibila ^n calculul
predicatelor este deasemeni si identic adevarata din punct de
9x8yQ1 z1 : : : Q z [B &(A(x) _ :A(x))&(A(y) _ :A(y))]
m m (36) vedere semantic.
Teorema Godel ^n calculul predicatelor 83 84 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
Apare ^ntrebarea reciproca: este oare orice formula iden-
tic adevarata si deductibila ^n calculul predicatelor? Aceata
^ntrebare poarta denumirea de problema a completitudinii cal-
culului predicatelor. Ea a fost solutionata pozitiv de catre sa-
vantul austriac K. Godel.
Teorema 3.19 (teorema lui Godel despre completitudinea cal-
culului predicatelor) Orice formula identic adevarata ^n logica
predicatelor este deductibila ^n calculul predicatelor.
La demonstrarea acestei teoreme se utilizeaza urmatoarea
observatie.
Observatia 3.9 Daca doua formule sunt deductiv echivalente,
atunci din faptul ca una din ele este identic adevarata rezulta
ca si cealalta formula este identic adevarata.
noi am demonstrat ca ecare formula normala Scolem identic
adevarata este deductibila ^n calculul predicatelor. Fie U este o
formula arbitrara, iar U  este forma ei normala Scolem. Daca U
este identic adevarata, atunci U  la fel este identic adevarata.
Dar atunci U  este deductibila ^n calculul predicatelor si, prin
urmare, formula deductiv echivalenta cu ea U este la fel de-
ductibila ^n calculul predicatelor.
4 Algoritmi
4.1 Notiune de algoritm. Proprietactile car-
acteristice
C^and vorbim de functia f (x1 ; : : : ; x ) se presupune ca valorile
n
functiei date pot  calculate pentru orice valori ale variabilelor
^Intr-adevar, e U si V sunt doua formule deductiv echiva- x1 ; : : : ; x . ^In aceasta situatie noi ^ntelegem ca exista o proce-
n
lente, iar U este o formula identic adevarata. Dupa cum dura mecanica efectiva, care ind urmata ne-ar permite sa cal-
am vazut, toate formulele, deductibile din formulele identic culam valoarea functiei f . Prin notiunea de procedura mecanica
adevarate, sunt la fel formule identic adevarate. Deoarece con-
form ipotezei avem ca V este deductiv echivalenta cu U , i.e.
U ` V , rezulta ca si formula V este identic adevarata. ^In afara
de aceasta, daca U si V sunt deductiv echivalente si U este
formula deductibila ^n calculul predicatelor, atunci si V este de-
se ^ntelege faptul ca aceasta procedura este simpla pentru a 
urmata mecanioc de orice persoana sau mecanizm mecanic. ^In
calitate de exemplu de algoritm ne poate servi algoritmul lui Eu-
clid pentru determinarea celui mai mare divizor comun a doua
numere naturale. Dar foarte des noi susntem interesati ^n a
ductibila ^n calculul predicatelor. Ultima armatie rezulta din demonstra ca pentru rezolvarea unei probleme sau pentru a cal-
denitia echivalentei deductive. cula o functie nu exista acea procedura mecanica despre care am
Din cele relatate mai sus urmeaza ca la solutionarea proble- vorbit mai sus. Dar pentru a putea demonstra matematic ca nu
mei de completitudine a calculului predicatelor ne putem limita exista algoritmul de solutionare a unei probleme este necesar
doar la formulele normale Scolem. ^Intr-adevar, presupunem ca de a preciza pentru ^nceput notiunea de algoritm din punct de
4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing 85 86 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
vedere matematic. normal Markov.
Multimea S de triplete ordonate << 1 ; 1 ; 1 >; : : : ; <
4.2 Algoritmul normal a lui Markov, masina  ;  ; >> se numeste schema ^n alfabetul A, daca primele
n n n
lui Turing doua elemente din ecare cortej  ;  sunt cuvinte ^n alfabetul i i
A, iar 2 f0; 1g. Perechea < A; S > se numeste algoritm
i
Dupa cum am spus anterior, vom preciza ^n acest paragraf normal ^n alfabetul A. Fie  este un cuv^ant ^n alfabetul A,
notiunea de algoritm. A =< A; S > este un algoritm normal, S =<< 1 ; 1 ; 1 >
Orice problema poate  formulata ^ntr-un limbaj core- ; : : : ; <  ;  ; >>. Daca nici un cuv^ant dintre cuvintele
n n n
spunzator. Orice expresie dintr-un limbaj sau din altul poate  1 ; : : : ;  nu este un subcuv^ant al cuv^antului , atunci spunem
n
considerata ca o consecutivitate de simboluri din limbajul dat, ca algoritmul A nu este aplicabil cuv^antului . Daca i0 este cel
cu conditia ca spatiul dintre cuvinte sa e considerat ca un sim- mai mic indice, pentru care  0 este subcuv^ant al cuv^antului ,
i
bol din limbajul dat. Vom numi alfabet orice multime nevida de iar  este rezultatul substitutiei primei aparitii a cuv^antului  0 i
simboluri, iar simbolurile alfabetului le vom numi litere. Vom ^n  cu cuv^antul  0 , atunci vom spune ca A transforma simplu
i
nota literele, de obicei, cu simbolurile S0 ; S1 ; : : :. Prin cuv^ant ^n  ^n  , daca 0 = 0 (notam A :  `  ), si spunem ca A trans-
i
alfabetul A se ^ntelege orice consecutivitate nita de litere din forma nal  ^n  , daca 0 = 1 (notam A :  `
 ). Evident,
i
alfabetul A. O consecutivitate vida de litere se numeste cuv^ant ca se presupune ca simbolurile
si ` nu apartin alfabetului A.
vid si ^l notam cu . Daca notam cu P cuv^antul S 1 : : : S k ,
j j Daca algoritmul normal A transforma nal sau simplu  ^n  ,
iar cu Q cuv^antul S 1 : : : S m , atunci prin P Q se ^ntelege reuni-
i i atunci spunem ca algoritmul normal A transforma cuv^antul  ^n
unea acestor cuvinte S 1 : : : S k S 1 : : : S m . ^In particular, avem
j j i i cuv^antul  (noteaza A() =  ), daca exista un sir
0 ; : : : ;
de k
P  = P = P si (P1 P2 )P3 = P1 (P2 P3 ). cuvinte din alfabetul A, astfel ^nc^at se ^ndeplinesc conditiile: a)
Se spune ca alfabetul A este o extensie a alfabetului B , daca
0 =  si
=  ; b) daca k = 0, atunci A nu poate  aplicat lui
k
B  A. Prin algoritm ^n alfabetul A se ^ntelege orice functie, ; c) A transforma simplu
^n
+1 pentru i < k 1; d) daca
i i
care poate  efectiv calculata, domeniul de denitie al careia este k > 0 si nu are loc A :
1 `

, atunci avem ca A :
1 `
,
k k k k
o submultime a multimei tuturor cuvintelor ^n alfabetul A, iar iar A nu este aplicabil cuv^antului
. k
valorile sunt de asemenea cuvinte ^n alfabetul A. Fie P este un Daca sirul
0 ; : : : ;
satisface conditiile a), b), c) si relatia
k
cuv^ant ^n alfabetul A. Se spune ca algoritmul A este aplicabil A :
1 `
(A :
1 `

), atunci vom scrie A :  j= 
k k k k
cuv^antului P daca, daca P se a
a ^n domeniul de denitie al (A :j=
 ).
algoritmului A. Dar denirea algoritmului ^n forma data este la Daca algoritmul normal A nu transforma cuv^antul  ^n nici
fel de confuza. Deaceea vom purcede la denirea algoritmului un cuv^ant, atunci se spune ca algoritmul A nu este aplicabil
Algoritmul normal a lui Markov, masina lui Turing 87 88 Cucu I., Rusu A., Rusu E.
cuv^antului . q0 ; q1 ; : : : ; q , nu se intersecteaza si nu contin literele L si R;
m
Exemplu. Fie alfabetul A este fb; cg. Consideram 2) a0 2 A, q0 ; q1 2 Q; 3) Programul P satisface conditiile: a)
urmatoarea schema << b; ; 1 >; < c; c; 0 >>. Algoritmul nor- comenzile sunt de unul de tipuri: q a ! q a , q a ! q a R,
i j k l i j k l
mal A determinat de schema data transforma orice cuv^ant din q a ! q a L, unde i = 1; : : : ; m, j = 0; : : : ; n; b) nu exista doua
i j k l
alfabetul A, care contine macar o aparitiei a literei b ^ntr-un comenzi diferite, la care primele doua elemente sa coincida ^ntre
cuv^ant, ^n care aparitia cea mai din st^anga a literei b este stearsa. ele; c) q0 nu este primul element nici ^ntr-o comanda.
Cuv^antul vid algotirmul A ^l transforma ^n el ^nsasi. Algoritmul Prin conguratie a masinii Turing ^ntelegem cuv^antul de
A nu este aplicabil cuvintelor, care nu contin litera b. tipul Aq a B , unde 0  k  m, 0  l  n, A si B sunt cu-
k l
Algoritmii B si C sunt echivalenti peste alfabetul A, daca vinte ^n alfabetul A.
a) pentru orice cuv^ant  ^n alfabetul A avem ca daca B este Fie este data masina T si conguratia M = Aq a B , unde i j
aplicabil cuv^antului , atunci si C este aplicabil cuv^antului  0  i  m. Notam cu M cuv^antul, care se obtine din M
0
si B() = C; b) pentru orice cuv^ant  ^n alfabetul A avem
T
conform regulilor:
ca daca C este aplicabil cuv^antului , atunci si B este aplicabil 1) daca i = 0, atunci M = M ;
0
cuv^antului  si B() = C.
T
2) daca i > 0, atunci:
Principiul de normalizare. Orice algoritm peste alfabetul 2.1) daca comanda este de tipul q a ! q a , atunci M =
0
i j k l
nit A este echivalent peste alfabetul A cu un algoritm normal
T
Aq a B ;
k l
peste A. 2.2) daca comanda este de tipul q a ! q a R, atunci
i j k l
Sa denim clasa algoritmilor deniti de A.M. Turing si E. 2.2.1) daca B nu este vid, atunci M = Aa q B ;
0
Post ^n 1936. 2.2.2) daca B este vid, atunci M = Aa q a0 ;
0
T l k
Fie avem doua multimi nite A si Q, care nu contin literele 2.3) daca comanda este de tipul q a ! q a L, atunci
T l k
L si R. Multimea cortejurilor din patru elemente P = f< i j k l
2.3.1) daca A = A1 a pentru careva A1 si a , atunci M =
0
x ; y ; u ; v >: i  mg se numeste program cu alfabetul extern s s T
i i i i
A si cu alfabetul intern Q, daca x 2 Q, y 2 A, u 2 Q si A1 q a a B ;
k s l
2.3.2) daca A este vid, atunci M = q a0 a B .
i i i
v 2 A [ fL; Rg pentru orice i  m. Vom numi ^n continuare
0
k l
Consideram M (0) = M , M ( +1) = (M ) . Spunem ca
T
i 0
elementele programului < x; y; u; v > comenzi si le vom nota
n n
T T T
astfel xy ! uv. masina T transforma conguratia M ^n conguratia M1, daca
Vom numi masina Turing multimea ordonata din sase ele- M ( ) = M1 pentru careva n.
n
T
mente < A; Q; a0 ; q0 ; q1 ; P >, care satisface urmatoarele relatii: Fie  este o conguratie ^n alfabetul B . Cuv^antul, care se
1) multimile A; Q sunt nite i.e. A = fa0 ; a1 ; : : : ; a g, n obtine din  ^n rezultatul substitutiei tuturor aparitiilor literei
4.3 Probleme algoritmice indecidabile 89 90 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
b cu cuvinte vide, ^l notam ca =b. Fie  si  doua cuvinte ^n 5 Teoriile matematice
alfabetul Anfa0 g. Vom spune ca masina M transforma cuv^antul
 ^n cuv^antul  (notam M () =  ), daca exista un sir ordonat 5.1 Limbajul teoriei de ordinul 1
de conguratii
0 ; : : : ;
, care satisface relatiile:
Simbolurile oricarei teorii K de ordinul 1 sunt: conectorii logici
n
1)
0 = q1 ;
2)  = (
=q0 )=a0 ; &, _, !, :, 8, 9; semnele de punctuatie (, ), ,; un sir numerabil
n
3) M (
) =
+1 , i < n. de variabile propozitionale x1 ; x2 ; : : :; o multime nevida de sim-
i i
Daca masina M nu transforma cuv^antul  ^n nici un cuv^ant, boluri predicative A , n; j  1; o multime (posibil si vida) de
n
simboluri functionale f , n; j  1; o multime (posibil si vida) de
j
n
atunci spunem ca masina M nu este aplicabila cuv^antului , sau
simboluri pentru constantele propozitionale a , i  1. Diferite
j
ca valoarea M () nu este denita. ^In acest caz ori exista un sir i
innit de conguratii, sau daca acest sir este nit, atunci ultima teorii pot sa difere prin multimile de simboluri pe care le uti-
conguratie nu contine q0 . lizeaza. Notiunile de termen si formula se denesc analogic ca
Exemplu. Fie alfabetul masinii Turing T consta din 1; S0 . si formulele ^n calculul clasic al predicatelor. Axiomele teoriei
Comenzile masinii T sunt: q0 1 ! 1q1 L, q1 S0 ! 1q2 . Se poate K se ^mpart ^n doua categorii: a) axiomele logice, i.e. axiomele
usor de observat ca masina data Turing T transforma orice claculului clasic al predicatelor; b) axiomele proprii ale teoriei
conguratie de tipul q0 1P ^n conguratia q0 11P , iar orice cuv^ant
P , care nu ^ncepe cu litera 1 este trecuta ^n P de T .
4.3 Probleme algoritmice indecidabile
Fiind dat un calcul arbitrar, ^ntotdeauna exista o problema, care
este cercetata relativ la calculul dat. Aceasta problema se refera
la decidabilitatea calculului. Calculul I se numeste decidabil,
daca exista un algoritm, care ne-ar permite sa decidem daca o
formula a calculului dat este teorema a calculului dat sau este
teorema ^n I . Daca un asa algoritm nu exista, atunci calculul
dat se numeste indecidabil. ^In calitate de exemplu de calcul in-
decidabil serveste calculul clasic al predicatelor. Iar ca exemplu
de calcul decidabil serveste calculul clasic al propozitiilor.
K . Regulile de deductie ^n teoria K sunt aceleasi ca si ^n cazul
calculului clasic al predicatelor. Analogic, ca si ^n cazul calcul-
ului clasic al predicatelor, se introduce notiunea de formule de-
ductibile ^n cadrul teoriei K . Prin teoria K se ^ntelege multimea
tuturor formulelor deductibile ^n cadrul teoriei K .
5.2 Exemple de teorii matematice din algebra
si analiza matematica
^
In calitate de teorii de ordinul 1 vom aduce urmatoarele exemple.
Teoria multimilor partial ordonate. Fie teoria K contine
doar un singur simbol predicativ A12 si nu contine simboluri
functionale si constante propozitionale. Teoria K contine
urmatoarele doua axiome proprii:
Exemple de teorii matematice 91 92 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
1. Axioma ire
exibilitatii 6. Proprietatea de tranzitivitate a egalitatii:
8x1 (:A12 (x1 ; x1 )); 8x1 8x2 8x3 (x1 = x2 ! (x2 = x3 ! x1 = x3 ));
2. Axioma de tranzitivitate 7. Proprietatea de substituire a partilor echivalente:
8x1 8x28x3 ((A12 (x1 ; x2 )&A12 (x2 ; x3 )) ! A12 (x1 ; x3 )): 8x1 8x2 8x3 (x2 = x3 ! (x1 + x2 = x1 + x3 &x2 + x1 = x3 + x1 )):
Teoria grupurilor. Fie K poseda doar un singur simbol pred- Daca ^n grup este adevarata formula 8x1 8x2(x1 + x2 = x2 +
icativ A12 , un simbol functional f12 si o constanta propozitionala x1 ), atunci grupul se numeste abelian, sau comutativ.
a1 . (^In corespundere cu notatiile obisnuite noi vom scrie t = s
^n loc de A12 (t; s), t + s ^n loc de f12 (t; s) si 0 ^n loc de a1 .) ^In 5.3 Notiunea de model al teoriei. Izomors-
calitate de axiome proprii servesc formulele: mul modelelor si categoricitatea teoriilor
1. Asociativitatea adunarii:
Notam cu  simbolurile predicative, simbolurile functionale si
8x1 8x2 8x3 (x1 + (x2 + x3 ) = (x1 + x2 ) + x3 ); constantele propozitionale ale limbajului teoriei K . Vom numi
 signatura a teoriei K .
2. Proprietatea elementului neutru: Fie M este o multime nevida, iar R este o relatie n-ara
n
pe M . Prin predicat n-ar pe multimea M se ^ntelege o functie
8x1 (0 + x1 = x1 ); n-ara P din M ^n multimea valorilor de adevar 0; 1 asa ^nc^at
n
3. Existenta elementului invers: pentru orice elemente a1 ; : : : ; a din M avem
n
P (a1 ; : : : ; a ) = 1 daca si numai daca < a1 ; : : : ; a >2 R :
n n
8x1 9x2 (x2 + x1 = 0); n n
Numim M =< M ;  > sistem algebric de signatura , daca
4. Proprietatea de re
exibilitate a egalitatii: multimea M nu este vida, ecarui simbol predicativ din  ^i este
8x1 (x1 = x1 ); pus ^n corespondenta un predicat n-ar pe multimea M , ecarui
simbol functional din  ^i este pus ^n corespondenta o functie
5. Proprietatea de simetrie a egalitatii: pe multimea M , iar ecarei constante propozitionale din  ^i
este pusa ^n corespondenta un element din M . Pentru a simpli-
8x1 8x2 (x1 = x2 ! x2 = x1 ); ca interpretarile ulterioare a formulelor, predicatele, functiile
Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor 93 94 Cucu I., Rusu A. Rusu E.
si constantele din M le vom nota cu aceleasi simboluri ca si b) substituirea partilor egale
simbolurile respective din signatura. O formula A a teoriei K (x = y) ! (A(x; x) ! A(x; y));
^n signatura  se numeste adevarata ^n sistemul algebric M,
daca pentru orice substitutie a variabilelor libere din A cu el- unde x si y sunt variabile propozitionale, A(x; x) este o formula
emente din M, rezultatul interpretarii formulei A pe M este o arbitrara, iar A(x; y) se obtine din A(x; x) prin substituirea unor
formula adevarata. O formula A de signatura  se numeste iden-
tic adevarata, daca A este adevarata ^n orice sistem algebric de
signatura  pentru orice valori ale variabilelor sale libere (notam
M j= A). Prin model al teoriei K se ^ntelege orice sistem alge-
bric ^n care sunt identic adevarate toate teoremele si formulele
teoriei K .
Sistemele algebrice M1 =< M1 ;  > si M2 =< M2 ;  > se
numesc izomorfe, daca exista o aplicatiei bijectiva ' : M1 !
M2 , astfel ^nc^at pentru orice m1 ; : : : ; m 2 M1 si pentru orice
n b) x1 + 0 = x1 ;
P ; f ; a 2 , avem
n n
k c) 8x1 9x2 (x1 + x2 = 0;
M1 j= P (m1 ; : : : ; m ) i M2 j= P ('(m1 ); : : : ; '(m ));
n n
'(f (m1 ; : : : ; m )) = f ('(m1 ); : : : ; '(m ));
n n
'(a ) = a :
k k
Fie K este o teorie de ordinul 1, care printre simbolurile sale
predicative contine simbolul A12 . Pentru simplitate vom scrie t =
s ^n loc de A12 (t; s) si vom scrie t 6= s ^n loc de :A12 (t; s). Teoria
K se numeste teorie de ordinul 1 cu egalitate, daca urmatoarele
formule sunt teoreme ^n K :
a) re
exibilitatea egalitatii are cel putin un model normal de cardinalitate m.
8x1 (x1 = x1 );
aparitii libere ale varibilei x cu y, cu conditia ca y va  libera
pentru acele aparitii ale variabilei x, care se substituie.
Exemplu. Consideram teoria elementara a grupurilor
G: simbolul predicativ =, simbolul functional f12 , constanta
propozitionala a1 . Pentru simplitate vom scrie ^n continuare
t + s ^n loc de f12 (t; s) si 0 ^n loc de a1 . Axiomele proprii ale
acestei teorii sunt:
a) x1 + (x2 + x3 ) = (x1 + x2 ) + x3 ;
d) x1 = x1 ;
e) x1 = x2 ! x2 = x1 ;
f) x1 = x2 ! (x2 = x3 ! x1 = x3 );
g) x1 = x2 ! (x1 + x3 = x2 + x3 &x3 + x1 = x3 + x2 ).
^In orice model M al teoriei K de ordinul 1 cu egalitate =,
simbolului egalitatii = ^i corespunde o relatie de echivalenta.
Daca pe modelul M relatia = este o relatie de egalitate de iden-
titate, atunci modelul M se numeste normal.
Fie m este un numar cardinal. Teoria K de ordinul 1 cu
egalitate se numeste m-categorica, daca 1) orice doua modele
normale ale teoriei K de cardinalitate m sunt izomorfe; 2) K
Exemplu. Consideram urmatoarea teorie K 2 cu un singur
simbol predicativ =, fara simboluri functionale si fara constante
Notiunea de model al teoriei. Izomorsmul modelelor 95 96 BIBLIOGRAFIE
propozitionale, iar axiomele proprii ale teoriei sunt: 8x1 (x1 =
x1 ), 8x18x2 (x1 = x2 ! x2 = x1 ), 8x1 8x2 8x3 (x1 = x2 ! (x2 =
x3 ! x1 = x3 )), 9x1 9x2 (x1 6= x2 &8x3(x3 = x1 _ x3 = x2 )).
Teoria K 2 este 2-categorica. Mai mult dec^at at^at, orice
model normal al acestei teorii are exact doua elemente.
Bibliograe
[1] Elliott Mendelson, Introduction to mathematical logic, D.
Van Nostrand Company, Inc., Princeton, Toronto, London,
1964.
[2] Iu. L. Ersov, E. A. Paliutin, Logica matematica, Moscova,
ed. Nauka, 1987, (^n limba rusa)
[3] D.W. Barnes, J.M. Mack, An Algebraic Introduction to
Mathematical Logic, Springer-Verlag, New York, Heide-
berg, Berlin, 1975.
[4] R.C. Lyndon, Notes on Logic, Van Nostrand, New York,
1966.
[5] Sergiu Rudeanu, Lectii de calculul predicatelor si calculul
propozitiilor, Editura Universitatii din Bucuresti, 1997.
[6] Virgil Cazanescu, Curs de bazele informaticii. Introducere
^n logica matematica, Universitatea Bucuresti, Fac. Matem-
atica, 1981.