Abia acum

Rnit la piept de crivul cinesc,

Ce-mi bandajeaz rnile cu luna,
Abia acum ncep s te iubesc
Cnd simt c te-am pierdut pe totdeauna.

i rnile mereu m vor durea,

Slvind ntmpinarea ta trzie
i-abia acum i spun iubita mea,
Cnd nici nu-i tiu adresa spre a-i scrie.

Deodat, apa lumii te-a-nghiit,

Deodat am rmas rnit de criv,
Gesticulnd spre minus infinit
i construind delicte mpotriv-i

Atunci cnd totul se-ntmpla firesc

Ne-mpotriveam ca soarele i luna,
i-abia acum ncep s te iubesc
Cnd simt c te-am pierdut pe totdeauna.

Deodat ce spun eu i ce spui tu

Snt dou ngheate limbi strine
i la hotarul dintre da i nu
Un martor mut mi-ar tot vorbi de tne.

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,

O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,

Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,

Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren

Si mieii duc iarba uscata pe coarne.
Adrian Paunescu - Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaste,

Inima mea de bivol tnar stie
Ca pe al lumii pat absurd de broaste
Iubirea este o anomalie.

Sa mai iubesti cnd visul un negot e,

Sa mai iubesti cnd prea putini au sale,
Cnd ne clocesc de-un veac prudente clote,
Acestea toate nu snt stari normale.

Eu cnt la o vioara care doare,

Eu cnt la un pian bolnav de ciuma,
Cu voiosie si cu disperare
Eu cnt un cntec care ma consuma.

Nu-i profitabil sa iubesti cnd este

Mai profitabil sa te faci ca sngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduiosat de ngeri.

Normal ramne numai restul lumii

Care sa se abtina bine stie,
Vioara calda si pianul ciumii
Nu snt dect acea anomalie

La care pururi sufletul mai spera

Pentru ca ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, n prudenta lume mamifera,
Si sus, pe unde gndul meu e mire.