Protectia si securitatea in munca

1.Accidentul de munca . Bolile profesionale

Accidentul reprezinta o ntamplare neplacuta, care apare brusc, de cele mai multe ori
imprevizibil si care ntrerupe n mod neprevazut mersul normal al unei activitati.
n cazul accidentelor de munca ntamplarea neprevazuta apare n circumstantele unui
proces de munca si implica n mod obligatoriu prezenta omului n calitate de executant al unei
actiuni.
Accidentele de munca sau mbolnavirile profesionale reprezinta un fenomen complex,
cu implicatii socio-profesionale profunde, datorita complexitatii raporturilor om -
echipamente tehnice atat n contextul proceselor de munca cat si n ansamblul ntregii
societati.
Amintim ca legislatia romaneasca defineste accidentul de munca ca fiind vatamarea
violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care au loc n timpul
procesului de munca sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridica
a contractului n baza caruia se desfasoara activitatea si care provoaca incapacitate temporara
de munca de cel putin 3 zile, invaliditate ori deces.
Aceleasi reglementari definesc boala profesionala ca fiind afectiune care se produce ca
urmare a exercitarii unei meserii sau profesiuni, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici sau
biologici, caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau
sisteme ale organismului n procesul de munca.

1.1. Accidentele de munca - o fatalitate?

Aparent, accidentele de munca reprezinta o fatalitate, o decizie a hazardului sau un joc

tragic al sortii. ntr-o maniera fatalista, desprinsa din tragica legenda a mesterului Manole, se
considera ca accidentele de munca reprezinta "jertfa de sange" necesara realizarii unor lucrari
noi.
Ele sunt generate de o atitudine necorespunzatoare fata de riscuri, de ncalcari -
constiente sau inconstiente - ale unor reglementari sau prescriptii tehnice, n cadrul unui
proces de munca.
Practica demonstreaza ca accidentele, inclusiv accidentele de munca, sunt fenomene
naturale. n consecinta se poate analiza un accident ca efect al uneia sau mai multor cauze.

1
Cauzele producerii accidentelor se regasesc n pericole, noxe sau situatii periculoase
preexistente n sistemul reprezentat de procesul de munca.
Rezulta ca, ntr-un sistem complex cum este procesul de munca, accidentele de munca
se produc prin suprapunerea actiunii a cel putin unui element material periculos cu cel putin o
eroare umana. Gasirea modalitatilor cele mai eficiente pentru evitarea ntalnirii celor doua
categorii este data de munca de prevenire.
Cunoscand ca nu exista activitate care sa nu prezinte pericole "latente" n desfasurarea
ei, activitatea de prevenire a accidentelor se impune de la sine.
Cerinta de asigurare a unui grad cat mai ridicat de securitate n munca a determinat
necesitatea cunoasterii n amanunt a fenomenelor periculoase existente n procesul de munca,
a cauzelor ce pot determina declansarea accidentelor sau mbolnavirilor profesionale si a
mecanismelor dupa care acestea se produc. Aceste cunostinte asigura baza stiintifica a
activitatii de prevenire, componenta a strategiei de dezvoltare a fiecarui agent economic.
n conditiile date, prevenirea accidentelor de munca se poate face numai prin gasirea
si aplicarea metodelor si mijloacelor de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale.

1.2. Accidentele de munca - efecte nedorite ale unor riscuri potentiale nesolutionate

Legislatia romaneasca, ca si legislatia altor tari, defineste accidentul de munca ca fiind

"vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala, care are loc n
timpul procesului de munca sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu..."
Originile acestora se regasesc cu mult nainte de momentul producerii accidentului.
n dinamica producerii accidentelor se constata ca de cele mai multe ori se
ntrepatrund doua sau mai multe cauze, efectele uneia favorizand cresterea efectelor celeilalte.
De obicei cauza esentiala a accidentelor o reprezinta un element minor n aparenta, dar cu
efecte ce se pot amplifica hiperbolic, favorizate de efectele cauzelor conexe.
n sprijinul afirmatiilor de mai sus, se da urmatorul exemplu de accident. La schimbul
III, un electrician categoria a V-a, avand grupa III NPN, cu o vechime n munca de 26 de ani,
a primit sarcina de a efectua o interventie la un tablou electric al unei macarale portal. La
aproximativ o jumatate de ora de la primirea sarcinii de lucru, electricianul a fost gasit mort
pe platforma metalica a macaralei portal unde se gasea tabloul electric. Asupra victimei s-a
gasit o lampa de control improvizata.

2
1.3. Se pot preveni accidentele de munca?

Raspunsul la aceasta ntrebare este afirmativ, numai ca munca de prevenire a

accidentelor presupune o activitate extrem de laborioasa si complexa.
Mecanismul de producere a unui accident de munca sau mbolnavire profesionala este
complex, determinat de elemente ce pot apartine celor patru subsisteme aflate ntr-o miscare
dinamica activa si interactiva.
Analiza apriorica a riscurilor este un proces deductiv, ipotetic, n care tinand cont de
pericolele existente ne imaginam conditionari si fenomene cu probabilitate de producere a
unor evenimente ce se pot solda cu accidente.
Cunoscand elemente "statice" imaginam actiuni "dinamice" si ne nchipuim consecinte
si probabilitati de expunere la risc. Functie de rezultatele unei astfel de analize concepem
masuri pentru eliminarea sau reducerea riscurilor si a posibilitatilor de declansare a acestora.
Identificarea si ierarhizarea, cat mai corecta, a riscurilor profesionale reprezinta "piatra
de temelie " n stabilirea unei strategii coerente a prevenirii accidentelor de munca si a
mbolnavirilor profesionale pe care se bazeaza managementul de securitate si sanatate n
munca.
Factori de risc profesional :
- factori de risc generati de factorul uman;
- factori de risc generati dependente de mijloacele de productie;
- factori de risc generati de sarcina de munca;
- factori de risc generati de mediul de munca.
n consecinta, la stabilirea masurilor corective, nu se va putea lua n considerare
ntotdeauna de corespondenta biunivoca ntre cauza si masura preventiva. Aceasta pentru ca,
uneori, pentru eliminarea unui factor de risc sunt necesare mai multe masuri iar n alte situatii
este posibil ca o singura masura sa elimine mai multi factori de risc.
Putem mparti masurile corective n doua mari categorii:
- masuri organizatorice, care vizeaza n special evitarea producerii de erorii umane atat la
executant (gesturi, pozitii, metode de lucru, atitudini etc.) cat si n sarcina de munca
(omisiuni, suprasolicitari etc.);
- masuri tehnice, care vizeaza n special echipamentele tehnice (n scopul asigurarii
conditiilor minime de securitate) materialele utilizate (urmarind riscurile chimice, de
incendiu sau de explozie) precum si conditiile legate de mediul de munca.

3
1.4 Costul accidentelor

Prin tragismul lor, accidentele de munca afecteaza, asa cum s-a mai aratat n primul rand
victimele si familiile acestora. Prin suferintele suportate, prin pierderea capacitatii de munca,
accidentele de munca sau mbolnavirile profesionale produc puternice traume fizice, psihice si
sociale, afectand profund viata de familie. De cele mai multe ori costurile suportate de
victimele accidentelor de munca sau mbolnavirilor profesionale nu pot fi evaluate. n egala
masura, la producerea unui accident sau a unei mbolnaviri profesionale, trebuiesc luate n
consideratie si elementele concrete si indiscutabile ce nu pot da nastere la nici o interpretare.
Astfel la analiza costului total se au n vedere doua componente:
- costul direct, care cuprinde toate cheltuielile legate de serviciul de ambulanta, de
spitalizare, de medicamente, de protezari, de reinsertie, de readaptare etc. Costul direct se
introduce n cheltuielile de ntreprindere si n ultima instanta sunt suportate de consumatorii
care cumpara produsele firmei. Tot n costul direct se introduc amenzile si cota parte din
pensia victimei.
- costul indirect care de cele mai multe ori este greu de evaluat la adevaratele sale
dimensiuni.
Costul indirect implica:
a) Costurile salariale:
- plata concediului medical pe primele zile;
- ajutoarele sociale;
- plata orelor necesare cercetarii accidentului;
- plata orelor pierdute de salariatii care trebuie sa participe la cercetare n calitate de
martori;
- timpul pierdut cu angajarea unui nlocuitor;
- timpul necesar formarii nlocuitorului;
- diverse.
b) Costuri materiale:
- valoarea materialelor pierdute;
- valoarea echipamentelor tehnice deteriorate;
- costul reparatiilor echipamentelor tehnice.
c) Costul serviciilor n situatia n care se impune apelarea la terti.
d) Costuri datorate ntreruperii productiei pe perioada dintre momentul producerii
accidentului si momentul reluarii activitatii.

4
e) Costuri diverse (penalizari pentru ntarzieri la livrare, alterarea imaginii firmei n
randul clientilor, surclasare de produse, penalizari, amenzi pentru accident).
De asemenea, la estimarea costului indirect trebuiesc incluse si unele costuri incalculabile
suportate de victima constand n:
- pierderi financiare n bugetul familiei datorate:
- diminuarii castigului real;
- cheltuieli suplimentare legate de spitalizare (vizite, alimentatie suplimentara etc.);
- perturbari ale vietii de familie (suspendarea unor lucrari, abandonarea unor proiecte
etc.);
- modificari n climatul conjugal si mediul social datorate irascibilitatii victimei;
- modificari de comportament ale victimei vis vis de munca sau fata de colegi;
- dificultati sau imposibilitati de a continua munca.
Totodata si la nivelul agentului economic nregistrarea unui accident conduce la o
imagine de marca defavorabila, la repercusiuni pe care accidentul le poate avea pentru
derularea carierei profesionale a victimei si la deteriorarea raporturilor de munca cea ce
conduce direct la o diminuare a productivitatii muncii.

5
1.5. Analiza accidentelor de munca

Analiza accidentelor de munca reprezinta o importanta baza de date necesara pentru

orientarea preveniri si motivarii actiunilor ei. Metodele de analiza a accidentelor se pot grupa
n trei categorii functie de orientarea rezultatelor sau modul de tratare. Acestea sunt:
- tratarea statistica;
- tratarea etiologica sau de caz;
- tratarea socio-tehnica.
a) Tratarea statistica
Tratarea statistica a accidentelor de munca sau a mbolnavirilor profesionale se bazeaza pe
analiza unui numar cat mai mare de cazuri de la care se extrag caracteristicile comune. Indicii
de frecventa, de gravitate etc. analizele factoriale, analiza tipurilor de distributie, permit
studierea factorilor comuni. Rezultatele unor astfel de analize permit orientarea actiunilor de
prevenire catre directiile prioritare.

b)Tratarea etiologica
Numita si analiza cazurilor se bazeaza pe studiul amanuntit al antecedentelor personale si al
circumstantelor producerii accidentelor. Este o metoda utilizata n special n studiul
multitudini de factori pentru a determina n ce masura unele trasaturi personale fizice sau
psihologice ale anumitor persoane pot avea legatura cu repetitivitatea accidentelor. Are
urmatoarele caracteristici, n legatura cu metodele statistice:da posibilitatea unei analize
psiho-somantice a persoanelor;se aplica situatiilor cu risc ridicat;este costisitoare;este
concreta (individualizata) si nu se poate extrapola la alte cazuri.
Fara ndoiala analiza statistica mpreuna cu un numar semnificativ de cazuri permit
clasificarea variabilelor (factorilor) care intervin ntr-un model etiologic si defineste aspecte :
factorii de risc (pericole, noxe sau situatii periculoase); marcatorii si indicatorii de risc.

c) Tratarea socio-tehnica
Se caracterizeaza prin faptul ca accidentele de munca sau a mbolnavirile profesionale sunt
interpretate ca simptome ale disfunctionalitatii modului de organizare a ntreprinderii iar
accidentatii ca o "consecinta multipla de grup" a conditiilor din ntreprindere. Accidentele si
conditiile n care se produc sunt date care, mpreuna cu absenteismul, mbolnavirile, rotirea
cadrelor, schimbarile tehnologice, productivitatea permit un diagnostic global al conditiilor
din ntreprindere.

6
1.6. Cauzele accidentelor

n activitatea de prevenire, principalele metode de analiza a riscurilor profesionale se

orienteaza, n majoritatea cazurilor, pe urmatoarele aspecte:
- analiza cauzelor;
- analiza consecintelor.
Accidentele de munca sau a mbolnavirile profesionale sunt considerate fenomene naturale,
deci n consecinta se pot explica prin legea efectelor, ele tinand de cauze naturale. n calitatea
sa de singur responsabil de securitatea si sanatatea salariatilor sai angajatorul trebuie sa fie cel
mai interesat sa cunoasca cauzele reale ale accidentelor de munca sau a mbolnavirilor
profesionale (el suportand cea mai mare parte a costului total al accidentelor) pentru ai
permite sa aleaga cele mai eficiente cai de prevenire.
Cunoasterea cauzelor reale ale accidentelor de munca sau a mbolnavirilor profesionale este
deosebit de importanta n cea ce priveste stabilirea masurilor corective pentru evitarea
repetarii unor accidente similare. De obicei la originea accidentelor de munca sau a
mbolnavirilor profesionale se afla o succesiune de ncalcari, voluntare sau involuntare, a unor
norme tehnice sau a unor reglementari organizatorice. Cunoasterea acestei succesiuni permite
gasirea locului, cel mai apropiat de origine, unde se poate interveni cel mai eficient pentru
eliminarea posibilitatii de producere a unor accidente similare. Data fiind importanta acestei
actiuni de cunoastere a legaturii de cauzalitate ntre diversele ncalcari (aflate la originea
accidentelor de munca) si accident au fost create mai multe metode de analiza.

7
2.Dezvoltarea /formarea profesionala continua a asistentului medical
Perfectionarea profesionala continua reprezinta procesul prin care profesionistii sanatatii si
mentin standardele cunostintelor la un anumit nivel, pentru a corespunde cerintelor
pacientilor, ale serviciilor de sanatate si pentru propria lor evolutie profesionala.
Aici sunt incluse dobndirea continua de noi cunostinte, abilitati si atitudini care sa le permita
practicarea competenta a profesiunii. Nu exista o divizare ferma ntre educatia medicala
continua si dezvoltarea profesionala continua, deoarece n ultimul deceniu educatia medicala
continua a ajuns sa includa abilitati manageriale, sociale si personale, subiecte care depasesc
granitele traditionale ale medicinei clinice. Termenul de dezvoltare profesionala continua
pune n evidenta nu numai larga gama a competentelor necesare practicarii unei medicine de
nalta calificare, ci si contextul multidisciplinar al ngrijirilor pacientului.
Pe plan international se constata o deplasare de la educatia medicala continua (sau informarea
clinica) catre perfectionarea profesionala continua, incluznd abilitati medicale, manageriale,
sociale si personale.
Perfectionarea profesionala continua reprezinta un proces de nvatare practica permanenta.
Cu toate ca sistemele internationale difera in ceea ce priveste detaliile, continutul n sine
prezinta multe trasaturi comune, ca si procedeele care permit recunoasterea mutuala
internationala a activitatilor ce tin de perfectionarea profesionala.
Majoritatea sistemelor se bazeaza pe un sistem de credite asociat orelor de munca.
n cazul n care este nevoie de revalidarea sau de reacreditarea practicienilor, demonstrarea
perfectionarii profesionale continue reprezinta o parte integrala importanta a acestui proces.
Trasaturi comune ale sistemelor internationale de dezvoltare profesionala
Desi se constata ample variatii n interiorul sistemelor de dezvoltare profesionala din tari
diferite si din diverse sisteme de ngrijire a sanatatii, exista totusi unele trasaturi comune:
majoritatea sunt bazate pe un complex de credite legat de ore, n care o ora de activitate
educationala este echivalenta cu un credit; activitatile educationale tind sa fie divizate n trei
categorii: (a) activitati externe sau "n direct" (cursuri, seminarii, ntlniri, conferinte,
prezentari audio si video), (b) activitati interne (activitati bazate pe practica, prezentari de
cazuri, conferinte oficiale, reviste de cluburi, nvatare, cosultarea cu egalii si colegii si (c)
materiale de durata (tiparituri, CD Rom sau materiale publicate pe internet, posibil bazate pe o
programa de nvatamnt, cu testari sau evaluari) si, acolo unde exista, o reacreditare sau o
revalidare obligatorie, care sa demonstreze ca prezenta unui angajament permanent de a
continua dezvoltarea profesionala este o componenta majora a procesului.

8
Perfectionarea profesionala continua si reacreditarea n Europa
O supraveghere a 18 tari din Europa a ilustrat diversitatea sistemelor care opereaza n
interiorul teritorial (caseta 1).1 Nici o tara europeana nu a urmat modelul american de
examinare pentru reacreditare. Numai Olanda are un sistem de reacreditare legiferat, dar mai
multe tari, inclusiv Marea Britanie si Irlanda, iau n considerare introducerea obligatorie a
reacreditarii sau a reevaluarii. Exista, de asemenea, mai multe stimulente pentru realizarea
dezvoltarii profesionale continue (caseta 2 si tabelul A pe website).
Punctele de credit
O jumatate dintre tarile supravegheate utilizau un sistem de credite bazat pe ore pentru a
cuantifica activitatile educationale, prin care o ora de activitate educationala echivaleaza cu
un credit.
Diverse tari utilizeaza cicluri fie de trei, fie de cinci ani, numarul de credite necesar variind
ntre 50 pna la 100 pe an. Alte tari iau n considerare introducerea unui sistem bazat pe ore,
dar exista multe dezbateri privitoare la eficienta acestui sistem de activitate educationala prin
acumulare de ore si capacitatea sa de a fi o masura a acestei activitati. Sunt mai valabile
modificarile n comportament sau evaluarile activitatilor, dar masurarea lor obiectiva este
dificila.

Acreditarea n Europa
Cu toate ca exista trasaturi comune, din punct de vedere legislativ, ale educatiei medicale
universitare n Europa, recunoasterea mutuala a creditelor pentru educatie medicala sau
dezvoltare profesionala continua pe teritoriul european este organizata de Comisia Europeana.
Planurile, insa, sunt elaborate de European Union of Medical Specialties (Uniunea Europeana
a Specialitatilor Medicale) pentru acreditarea europeana a diferitelor sisteme.Acest comitet
european de activitate va actiona ca un organism de compensare a acreditarii, pentru a permite
recunoasterea mutuala a creditelor ntre tarile europene, diferitele specialitati si sistemul de
credite din Europa si din America de Nord. American Medical Association (Asociatia
Medicala Americana) este preocupata de recunoasterea creditelor europene in educatia
medicala continua, pentru membrii sai, si, n septembrie 1998, a semnat o scrisoare de intentie
cu specialistii Uniunii Europene Medicale in vederea elaborarii unui sistem, recunoscut in
unanimitate, al activitatilor si creditelor internationale. Scopul consta n elaborarea unui
sistem de schimburi reciproce sau de recunoastere a creditelor conform unor cerinte de
calitate comune stabilite ntre tarile participante. Cu toate acestea, comitetul european de

9
acreditare nu va recompensa creditele si nu va ncalca responsabilitatile locale ale autoritatilor
profesionale nationale.
Trebuie ndeplinite cteva conditii pentru a se obtine o activitate eficienta a sistemului:
Consens privind cerintele fundamentale ale calitatii pentru activitatile educationale
internationale.
Evaluarea calitatii formatorilor internationali de catre societati profesionale nationale sau
europene relevante.
Implicarea autoritatilor profesionale nationale.
Sistem de acreditare compatibil si credite de educatie medicala continua cu recompensa n
Europa; European Union of Medical Specialties a recomandat creditul pe ora drept unitatea
comuna.
Canalizarea educatiei medicale continue profesionale nationale prin comitetul de acreditare
european.
Primul sistem de acreditare pan-europeana pentru educatia medicala continua n oncologie,
dezvoltat de Federatia Societatilor Europene de Cancer, lansat la conferinta europeana asupra
cancerului de la Viena, Austria, n septembrie 1999.

Canada
n Canada, mentinerea unui program de competente ncurajeaza clinicienii sa se preocupe de
propria lor educatie medicala continua punnd accentul pe nvatamintele activitatii practice
zilnice. ncepnd cu 1 ianuarie 2000, specialistilor li se cere sa raporteze activitatile
referitoare la dezvoltarea profesionala continua pe baza unui ciclu de cinci ani. Royal College
of Physicians and Surgeons (Colegiul Regal al Internistilor si Chirurgilor) din Canada, cu
societati nationale de specialitate, va stabili standarde educationale si criterii pentru fiecare
specialitate.Specialistii care vor realiza cu succes acest program vor primi un certificat, iar
numele lor vor fi publicate. Numele si scrisorile de acreditare ale specialistilor vor fi, de
asemenea, accesibile pe website-ul colegilor.Cadrul optiunilor educationale este format de
diverse activitati (tabelul B pe website). Va fi necesara dobindirea a 400 de credite, pe o
perioada de cinci ani de activitate practica, prin participarea la activitatile educationale prin
libera alegere.
In comun cu alte sisteme, creditul este bazat, n principal, pe activitatea de o ora, dar exista un
balans preferential catre acele activitati care recunosc ca unele tipuri de activitate educationala
sunt mai eficiente decit altele pentru a induce schimbari in activitatea practica.

10
Noul program le va oferi medicilor si instrumentele de documentare asupra perfectionarii lor
profesionale, inclusiv cele de nvatare, utilizate n mentinerea programului de competenta.
Colegiul a elaborat un jurnal electronic pentru a permite medicilor sa-si defineasca
necesitatile de nvatare si sa-si pastreze un portofoliu de nvatare, generat, de exemplu, de
practica, de reflectarea experientei clinice, de ntilnirile educationale, de lectura de reviste si
de consultarile informative cu colegii. Prin informatiile incluse n jurnal se obtine o baza de
date ce poate fi cercetata pentru a se realiza o biblioteca de ntrebari, disponibila pe Internet,
care sa poata permite medicilor sa-si compare obiectivele de pregatire profesionala cu cele ale
colegilor. Cu toate acestea, dintre cei 11088 de membri ai colegiului, nregistrati n programul
de mentinere a competentei, n 1998, numai 554 au folosit jurnalul electronic.5
Statele Unite
n Statele Unite, educatia medicala continua se afla n strinsa corelatie cu reacreditarea. Nu
toate cele 24 de consilii medicale de specialitate solicita reacreditarea regulata, dar aceasta
poate fi ceruta, de exemplu, de catre societatile si asociatiile medicale, de organizatiile de
mentinere a sanatatii, de casele de asigurari si de partenerii de practica din cadrul cabinetelor
medicale. Consiliile medicale de specialitate stabilesc standardele pentru reacreditare, dar
colegiile, asociatiile, academiile, facultatile si societatile diverselor specialitati medicale,
societatile medicale ale statului si companiile comerciale ofera resurse educationale si
materiale pentru reacreditare si educatie medicala continua. Exista un program riguros de
asigurare a calitatii furnizorilor de educatie medicala continua, administrat de catre Consiliul
de Acreditare pentru Educatie Medicala Continua, care acrediteaza peste 600 de organizatii.
Multe programe educationale sunt bazate pe programe de nvatamint, cu ntrebari si
raspunsuri multiple, autoevaluare sau alte teste. Diploma de recunoastere a medicilor din
American Medical Association (Asociatia Medicala Americana) defineste tipul de activitati
pe care le poate efectua un medic pentru a obtine credite.8 Furnizorii de educatie doresc sa
stabileasca activitatile pentru categoria 1 a diplomei, deoarece aceasta a devenit un element
definitoriu pentru calitatea programelor educationale organizate oficial. Activitatile din
categoria 1 includ astfel de programe oficiale, materiale extrase din reviste si din alte surse
"de durata", conferinte internationale, aprobate de American Medical Association si
sustinerea unei probe de reacreditare. n categoria 2 se includ alte activitati (de exemplu,
consultatiile cu colegii si expertii, trecerile n revista, discutiile n grupuri mici, cluburile
organizate de reviste, nvatatul, articolele scrise), considerate, n prezent, ca avind o valoare
educationala mai mare pentru sistemul de nvatare al adultilor.9 Exista un program similar de

11
educatie medicala continua si acreditare pentru medicii de familie, administrat de American
Association of Family Physicians (Asociatia Americana a Medicilor de Familie).

Australia si Noua Zeelanda

Programele din Australia si din Noua Zeelanda sunt coordonate de colegiile medicale
respective si de catre facultati si ofera membrilor lor posibilitatea de a participa atit la
activitatile de educatie medicala continua, ct si la cele de asigurare a calitatii.

n iunie 1998 s-a desfasurat o actiune de supraveghere a 16 colegii medicale si facultati asociate la
Comitetul Australian si Neo-Zeelandez de Mentinere a Standardelor Profesionale.10 S-a demonstrat ca toate
programele au ncurajat nvatarea autodirectionata si au permis existenta unor stiluri diferite de invatare si
de aplicare n practica. Cu exceptia programelor pentru obstetricieni si ginecologi (1986) si a celor pentru
medicii de familie (1987), toate programele au debutat dupa 1992.
Programele colegiilor medicale supravegheate s-au bazat pe autoraportarea din partea medicilor. Ciclurile
de programe sunt continue, iar durata unui ciclu este fie de trei, fie de cinci ani, exceptie facind
anatomopatologii, care si revizuesc cunostintele la fiecare sase luni. Se aloca puncte atit pentru educatia
medicala continua, cit si pentru activitatile de asigurare a calitatii, prin intermediul unui sistem de credite
bazat pe numarul de ore; multe programe aloca un numar definit de puncte pentru anumite activitati, cum ar
fi colaborarile la anumite publicatii si prezentari, indiferent de numarul de ore alocat.
Asigurarea calitatii reprezinta o componenta a tuturor programelor colegiilor si facultatilor, exceptie facind
dermatologii, radiologii si anatomopatologii. Pentru acestia din urma se ofera un program separat de
asigurare a calitatii la nivelul laboratoarelor. Numai cinci dintre colegiile sau facultatile supravegheate nu
au indicat componente obligatorii ale programelor lor. n caseta 3 sunt trecute n revista componentele
obligatorii ale programelor celorlalte colegii si facultati. n Noua Zeelanda a devenit obligatorie
participarea la un program aprobat, n scopul pastrarii nregistrarii profesionale (specialisti). Legea
Medicilor de Familie din Noua Zeelanda statuteaza ca o completare nesatisfacatoare a reacreditarii sau a
programelor de competenta poate sa conduca la o restrictionare a certificatului de practica ori de
nregistrare a medicului, sau la suspendarea nregistrarii oficiale a medicului; n aceasta situatie medicul va
fi obligat sa se mentina n nregistrarile generale, ceea ce presupune ndeplinirea activitatii sub
supraveghere.

n Australia, legislatia n vigoare nu obliga clinicienii sa participe la programele oficiale de

dezvoltare profesionala.Totusi, n ultimii ani, mai ales n Australia de Vest, rennoirea
contractelor de angajare, n cadrul spitalelor publice, a presupus demonstrarea participarii la
activitatile de educatie si de asigurare a calitatii si, n unele situatii, la programe specifice ale

12
colegiilor sau facultatilor. n cazul medicilor de familie, legislatia guvernamentala impune
descurajarea financiara pentru non-complianta la programele de dezvoltare profesionala ale
colegiilor.
Majoritatea programelor colegiilor sunt voluntare, exceptie facind cele oferite de colegiile de
chirurgi, obstetricieni si ginecologi, precum si de medicina de urgenta. Pentru a evita non-
complianta, colegiile respective apeleaza la comitetele controlate de corporatii, la
nregistrarea oficiala si la revizia contabila a evenimentelor de returnare a costurilor. Rata de
participare la colegiile care ofera programe voluntare variaza de la 30% pina la mai mult de
70%. Ratele de participare pentru medicii de familie si internisti sunt mai mari de 90%, iar
cele ale obstetricienilor si ginecologilor sunt, in mod frecvent, de 100%.
Royal Australasian College of Physicians (Colegiul Regal Australian-asiatic al Internistilor) a
luat, de asemenea, n considerare, mentinerea standardelor profesionale prin programe de
evaluare a realizarii obiectivelor. Obiectivele sale constau n promovarea activitatilor capabile
de a ameliora calitatea ngrijirii pacientilor si oferirea posibilitatii de a participa la activitatile
de educatie si de asigurare a calitatii. Grupul operativ de evaluare a activitatii a raportat la
sfirsitul anului 1999 ca structurile si procedurile erau nca valabile - pe scara larga - pentru
necesitatile actuale ale colegiilor si ale comunitatii. Au avut loc unele schimbari referitoare la
balanta activitatilor, anumite domenii impunind mbunatatiri, cum ar fi comunicarea
electronica si strategiile de asistare a dezvoltarii profesionale ale membrilor colegiilor care fie
locuiesc n zone rurale, fie activeaza n regim de colaborare.10
Concluzii
Legiferarea revalidarii si reacreditarii practicienilor ndruma profesia catre programe de
perfectionare profesionala obligatorii, acreditate la nivel international, care acopera un spatiu
larg al activitatilor clinice, profesionale si manageriale. Abordarile difera foarte mult pe tot
globul, dar majoritatea se bazeaza pe autoreglare profesionala. Chiar si n absenta unui sistem
obligatoriu, multi medici sunt deja participanti activi la acest proces. Se constata, totodata, ca
exista din ce in ce mai multe trasaturi comune intre specialitati, ele depasind granitele
geografice si bucurindu-se de recunoasterea legaturilor dintre asociatiile nationale si cele
internationale. Cu toate acestea, indiferent de sistemul adoptat sau legiferat, fiecare medic are
responsabilitatea de a se perfectiona continuu din punct de vedere profesional si are
posibilitatea de a alege dintr-o gama larga de activitati educationale acreditate, n scopul
ndeplinirii acestui deziderat.

13
3. Eficienta la locul de munca
Munca eficient n cadrul echipei

Crearea i pstrarea unor bune relaii de munc cu colegii necesit dezvoltarea unor abiliti
personale, precum aceea de a comunica. Aceste abiliti v vor ajuta s contribuii la crearea
unui cadru armonios la locul de munc.

Eficiena n munc
Aceast seciune se refer exclusiv la dumneavoastr. Vei afla cum s v asumai
responsabilitatea pentru mbuntirea muncii dumneavoastr i cum s colaborai cu colegii.
Fiind capabili s v evaluai cu detaare i obiectivitate comportamentul, vei reui s v
dezvoltai mai bine atitudinile personale i emoionale, v vei mbunti relaiile cu colegii i
vei contribui la crearea unui climat de munc pozitiv .
Ce vei nva
Cum s v mbuntii eficiena personal n munc G8.1
Cum s desfurai o activitate eficient n cadrul echipei G8.2

Eficiena personal

Dezvoltarea personal i dezvoltarea abilitilor de stilist sunt eseniale dac dorii s avei un
rol activ. Aceast seciune prezint manierele n care v-ai putea mbunti abilitile
profesionale, att prin intermediul sistemului de evaluare stabilit, ct i concentrndu-v pe
ndeplinirea obiectivelor i prin intermediul oportunitilor de formare de care putei beneficia
n calitate de angajat.

Eficiena personal: Ghid pas cu pas

E important s nelegei care este rolul dumneavoastr. Cum v-ai putea ridica la nivelul
ateptrilor managerilor i colegilor, dac nu nelegei ce se ateapt de la dumneavoastr la
locul de munc ?
O dat ce rolul dumneavoastr profesional este clar definit, vei putea fi un membru eficient al
echipei. Astfel vei reui s anticipai paii tratamentelor, nevoile colegilor i vei putea s
oferii prompt ajutorul necesar.
Dac nu tii cu certitudine care este rolul dumneavoastr, trebuie s-i cerei proprietarului sau
managerului instruciuni clare cu privire la ce avei de fcut pe parcursul zilei/ sptmnii de

14
lucru. Dac nu nelegei clar care sunt sarcinile dumneavoastr, ai putea fi catalogat drept
lene de ctre colegii care vd c nu facei ceea ce ar trebui s facei. Toate activitile
dumneavoastr trebuie s respecte standardele profesiei. Toate aceste prevederi au un rol!
Dac decidei s folosii o tehnic proprie de neutralizare, nerespectnd tehnica menionat n
standardele profesiei, ai putea genera probleme pentru client i pentru propria persoan.

Eficiena personal - Pasul nr. 2

Dac facei permanent aceleai greeli i clienii se plng, atunci ceva este n neregul!
Depistarea propriilor greeli i schimbarea manierei n care facei un anumit lucru, astfel nct
s prevenii comiterea unor noi erori, este o metod de a remedia situaia. Cu toate acestea,
autoevaluarea nu este ntotdeauna uor de realizat. Un bun manager v poate ajuta,
analizndu-v i evalundu-v periodic activitatea la locul de munc.
Multe societi mari pun la dispoziia angajatului un formular de auto-evaluare i un formular
oficial de evaluare. Acesta din urm este discutat de ctre angajat mpreun cu managerul.
Evaluarea implic o discuie ntre angajat i angajator cu privire la performanele angajatului,
discuie benefic pentru ambele pri. Este important s reacionai pozitiv la toate
comentariile primite din partea angajatorului i a colegilor. Nimnui nu-i place s fie criticat,
dar e important s ascultai cu atenie tot ce vi se spune.
Evaluarea nu vizeaz doar reuitele dumneavoastr la locul de munc sau vnzrile efectuate
de dumneavoastr. Evaluarea vizeaz i evoluia dumneavoastr ca individ. Implic o serie de
teme de discuie ntre manager i angajat, inclusiv planurile de viitor ale acestuia din urm.
Evaluarea ar trebui s reveleze ct de bine facei fa dumneavoastr, ca individ, sarcinilor
care v revin, dac v simii suprasolicitat la locul de munc i dac vi se ofer posibilitatea
de a v exprima prerile n cadrul colectivului. Evaluarea trebuie s fie o discuie n ambele
sensuri i nu o ocazie de a face mustrri!

O evaluare sau o analiz din partea colegilor ar trebui s fie realizate periodic (o dat pe lun
sau la fiecare trei luni);ar trebui s aib loc la o dat i or stabilite de comun acord; s fie
constructiv, deschis i s nu aduc cu sine perspectiva pierderii locului de munc; s fie
obiectiv i ct de nepersonal cu putin; s fie o evaluare a tuturor prilor implicate, nu
doar o judecare a prestaiei angajatului; s fie constructiv i pozitiv.
Ca urmare a ei, angajatul ar trebui s se simt entuziasmat, nu deprimat.

15
Pasul nr. 3 - Self-appraisal
Un formular de auto-evaluare cuprinde toate aspectele pe care angajatorul/ managerul le
consider pertinente pentru respectivul post.
ncercai s fii sinceri atunci cnd v identificai punctele forte i punctele slabe. Nu v
concentrai exclusiv asupra punctelor slabe fii constructivi.

Eficiena personal - Pasul nr. 4

Cum s cerei clarificri atunci cnd instruciunile sunt neclare
Dac vi s-a trasat o anumit sarcin, dar nu suntei sigur ce avei de fcut, este important s
cerei clarificri de la o persoan abilitat. n primul rnd, ar trebui s cerei detalii
suplimentare din partea persoanei care v-a trasat sarcina, pentru a nelege perfect ce se
ateapt de la dumneavoastr. Doar dup ce ai neles perfect sarcina, vei reui s o
ndeplinii, respectnd standardele cele mai nalte. Nu v temei s punei ntrebri colegii
dumneavoastr ar prefera s rspund la ntrebri, dect s v vad greind!

Cum s solicitai feedback la prestaiile dumneavoastr

Pentru a v mbunti abilitile, trebuie s v identificai punctele forte i punctele slabe.
Nimeni nu se ateapt s devenii experi imediat n timp, vei acumula cunotine i
experien. Cu toate acestea, trebuie s v meninei abilitile i cunotinele n pas cu
ultimele evoluii. Formrile periodice, lectura revistelor de specialitate i participarea la
evenimentele n domeniu v vor ajuta s fii la curent cu cele mai noi tendine. nvai lucruri
noi cu entuziasm i privii acest tip de activiti ca o provocare i nu ca o obligaie.

Un formular de auto-evaluare v va ajuta s v identificai punctele forte i punctele slabe i,

pornind de la acestea, v vei putea stabili obiective personale pe termen mediu i lung. O
evaluare fcut mai apoi alturi de manager, evaluator sau profesor v va ajuta, prin folosirea
formulei SMART (vezi mai jos), s stabilii dac aceste obiective sunt realiste i pot fi atinse.

Obiectivele pe termen scurt sunt mai uor de msurat i de evaluat dect obiectivele pe termen
lung. Atingerea acestor obiective v va ncuraja s v mbuntii. O serie de obiective pe
termen scurt v poate ajuta de asemenea s atingei un obiectiv pe termen lung.

Obiectivele pe termen lung nu sunt la fel de uor de msurat i sunt mai greu de urmrit.
Pentru atingerea lor este nevoie de mult mai mult determinare.

16
FORMULARUL DE AUTO-EVALUARE

Scopul acestui formular este s v ajute s reflectai asupra performanelor dumneavoastr

profesionale i s v pregtii pentru discuia oficial de evaluare. Folosii acest formular ca
un punct de plecare pentru aspectele pe care dorii s le discutai cu managerul.
Tinei minte c cele trei scopuri principale ale discuiei de evaluare sunt:
1. Analizarea reuitelor/ nereuitelor anterioare
2. Evaluarea nevoii de instruire/ dezvoltare suplimentar
3. Stabilirea cilor care trebuie urmate pentru mbuntirea performanelor

Cum s cerei ajutorul colegilor

Unora li se pare greu s cear ajutor. Cu toate acestea, trebuie s fii capabili s cerei ajutorul
colegilor, i asta din mai multe motive. Ct timp suntei ucenic este foarte important s le
cerei asistena colegilor, pentru c doar astfel putei nva. Unii dintre dumneavoastr vor
resimi unele dintre aspectele instruirii ca fiind mai dificile dect altele, dar exerciiul este
esenial. Dac nu reuii din prima, ncercai din nou i din nou (i dac n continuare avei
dificulti, cerei ajutor).

Cum s creai i s exploatai ocaziile de a nva

Putei cere ajutorul persoanei abilitate, dac nu reuii s avei ocazii de a v mbogi
cunotinele n domeniu. Aceast persoan abilitat este de obicei proprietarul sau managerul,
deoarece doar el/ ea v-ar putea ajuta n cazul n care ocaziile de formare implic anumite
costuri. Ai putea ns s rmnei n apropierea unui coleg mai experimentat i observndu-i
activitatea, s nvai o mulime de lucruri. Trebuie s exploatai fiecare oportunitate de a
nva. Este uor s v relaxai i s fii de prere c tii totul, dar n domeniul nostru n
venic micare, apare ntotdeauna ceva nou!

Verificai
- Uitai-v peste formularul de auto-evaluare pe care l-ai completat mai devreme.
- Cum ai remedia punctele slabe?
- Care sunt obiectivele pe termen scurt i lung pe care vi le-ai putea stabili pentru a v
potena punctele forte?

17
Pasul nr. 5- Developments and Targets
Trebuie s cunoatei noile evoluii din domeniu, pentru a le putea oferi clienilor
dumneavoastr cele mai de calitate i cele mai moderne servicii. Cum v-ai simi dac v-ai da
seama c nu avei cunotinele necesare pentru a face ce vi se cere? Dezvoltarea personal i
formarea continu sunt importante dac nu dorii s devenii dezinteresat i deloc n pas cu
moda sau s v pierdei clienii din pricina slabelor cunotine i a slabelor abiliti.

Cum s acceptai i s revizuii periodic obiectivele stabilite pentru a v putea crea un

plan personal de carier
O parte integrant a sistemului de evaluare i monitorizare a performanelor este stabilirea de
obiective pentru un plan de aciune privind mbuntirea performanelor la locul de munc.
Iat cteva principii de tip SMART de care ai putea s inei cont:

Specific: Stabilii-v obiective pe care s le putei atinge, i nu obiective prea mree.

Stabilii-v obiective specifice.

Msurabil: Stabilii-v obiective care au un nceput i un sfrit i care pot fi msurate.

Evalurile pot fi comparate cu criteriile i standardele de performan NVQ. Trebuie s tii
unde v aflai n momentul de fa i unde dorii s fii n viitor.

Realizabil: Stabilii obiective pe care le putei atinge. Ai putea avea obiective pe termen
scurt.

Realism: Stabilii obiective realiste.De ct timp ai avea nevoie pentru a nva toate criteriile
de performan dintr-o seciune?

Calendar: Ar trebui s stabilii un calendar pentru atingerea obiectivelor, spre exemplu Pn

sptmna viitoare mi voi mbunti cu 50 la sut gestiunea timpului.
Ct de des trebuie revizuite obiectivele este un aspect care trebuie stabilit de dumneavoastr
sau superiorii dumneavoastr. Cu toate acestea obiectivele pe termen scurt sunt de obicei mai
uor de gestionat.
Suntei stpn pe destinul dumneavoastr. Dac v evaluai periodic activitatea la locul de
munc, vei reui s v concentrai mai bine asupra atingerii obiectivelor stabilite. Nu ratai
ocaziile din cauz c suntei prea lene pentru a avea un plan de carier pentru viitor.

18
Eficiena personal: Pasul nr. 6 - Intelegere cooperare si atingerea obiectivelor

Este important ca punctele forte ale angajailor s fie exploatate la maxim, n timp ce punctele
slabe s fie ameliorate. O echip este format de asemenea din indivizi cu personaliti
diferite i este important ca toate persoanele s se neleag ntre ele atunci cnd lucreaz n
echip. Echipa va fi eficient doar dac toat lumea consider c cei din jur i fac treaba.
Resentimentele n schimb apar atunci cnd unii membri ai echipei nu lucreaz la fel de mult
ca ceilali. Asigurai-v c suntei un membru eficient al echipei, lucrnd ct de mult putei.
Reuniunile periodice ale echipei (preferabil, sptmnale) vor contribui la pstrarea unor
relaii bune de munc, deoarece toate problemele pot fi rezolvate ntr-o ntlnire oficial.
Cum s devenii un membru eficient al echipei
Cnd suntei angajat, devenii membru al unei echipe i se ateapt de la dumneavoastr s
colaborai cu ceilali colegi n scopul asigurrii unei funcionri eficiente.
O bun echip are: Obiective clare i o direcie clar stabilit.
Un bun echilibru ntre planificare i aciune.
Numrul potrivit de membri
O bun comunicare
Flexibilitate i toleran
Roluri profesionale clar stabilite
Simul umorului!
O combinaie potrivit de abiliti
Capacitatea de a asculta i de a avea schimburi de opinii
Membri ai echipei entuziati i angajai
Un lider corect, dar ferm
n diagrama opus vedei cum ne privim unii pe alii, cu alte cuvinte, care sunt criteriile n
funcie de care suntem judecai. Dac ne comportm ntr-o manier iresponsabil, aciunea
noastr ar putea afecta ntreaga echip.
S-ar putea pierde spiritul de echip dac:
un membru al grupului lucreaz pe cont propriu, adic, nu ca parte a unei echipe apare un
blocaj n comunicare
un membru/ membri al/ ai echipei nu sunt dispui s dea dovad de flexibilitate i toleran
cnd vine vorba despre greelile comise de alii
sunt prea multe lucruri de fcut i prea puine persoane

19
Ca membru al echipei trebuie s tii:
Cine sunt membrii personalului
Cine e responsabil pentru ce
La cine s mergei pentru a obine informaii i sprijin.

Eficiena personal: Pasul nr. 7 - Ajutor si asistenta

Cum s cerei politicos ajutor i informaii

O bun comunicare ntre colegi genereaz relaii solide care vor duce la o bun funcionare
Ar trebui s fii capabil s cerei ajutor atunci cnd avei nevoie .
Dac avei nevoie de ajutor sau informaii, trebuie s le cerei politicos. Spunndu-le colegilor
de ce avei nevoie de ajutor, le vei explica cum v-ar putea ajuta. Politeea i profesionalismul
vor ntri spiritul de echip.

Cum s dai curs cererilor cu bunvoin i politicos

Cnd un coleg v cere ajutorul, trebuie s reacionai cu bunvoin i politicos. Dac nu
procedai aa, nu vei fi un membru eficient al echipei i nu vei absolvi aceast seciune.
Maniera n care suntei percepui de ctre colegi este foarte important pentru cariera
dumneavoastr. Ar trebui s fii cunoscut drept un ucenic politicos i sritor, iar, dac nu
suntei aa, cariera dumneavoastr n domeniu va fi scurt.

Cum s anticipai nevoile celorlali i s oferii prompt ajutor

Cnd vedei c un coleg are nevoie de ajutor, trebuie s v oferii asistena i s tii dac
suntei sau nu capabil s oferii un anume tip de ajutor. Pentru a putea anticipa nevoile
celorlali, trebuie s v cunoatei rolul i responsabilitile. Vei nva s recunoatei
momentele n care colegii necesit asisten. La nceput colegii vor trebui s v cear explicit
ajutorul, dar n scurt timp vei nva s nelegei cnd cineva are nevoie de dumneavoastr.
Astfel vei reui s anticipai nevoile colegilor i vei putea s v oferii ajutorul. Cnd tii c
un coleg are nevoie de dumneavoastr, este important s v oprii din activitatea
dumneavoastr (dac este posibil) i s ajutai imediat. ncercai s stabilii prioriti n ceea
ce facei, pentru a putea fi ct mai eficient cu putin .

20
A fi capabil i competent nseamn a face o munc de calitate, aa cum ai fost nvai s
facei. Nu ncercai s v exagerai abilitile sau calificarea, pentru a nu pune n pericol un
client sau un coleg.

A fi responsabil pentru aciunile proprii nseamn a-i asuma rspunderea pentru eventualele
greeli comise i luarea msurilor necesare pentru minimizarea daunelor.

Nota Bene!
Tratai-i pe ceilali aa cum ai dori s fii dumneavoastr tratat.
Nu ncercai s facei lucruri pentru care nu avei cunotinele necesare.
Nu ncercai s muamalizai greelile pentru c astfel vei nruti doar consecinele.
Nu facei ceva de care nu suntei sigur. Pentru a nu comite vreo greeal, ntrebai-l
ntotdeauna pe un coleg care are mai mult experien sau are o poziie de conducere.

Recomandare:
Ascultai cu atenie ce vi se cere. Abilitatea de a asculta este una foarte important. Pentru a
semnaliza faptul c nelegei, da-i din cap, spre exemplu, iar dac nu nelegei ceva, nu
ascundei asta, ci ntrebai!

Eficiena personal: Pasul nr. 8 - Managementul timpului

Fia postului dumneavoastr va conine un anumit numr de atribuii i instruciunile v vor fi

date una dup alta. Nu intrai n panic! Iat cteva linii directoare care v-ar putea ajuta.
Facei o list cu lucrurile pe care trebuie s le facei.
Verificai cu ajutorul unei persoane competente dac ai notat toate atribuiile care v revin.
ntrebai care sunt atribuiile prioritare, adic cele pe care trebuie s le ducei la bun sfrit
mai nti.
Bifai atribuiile pe msur ce le-ai ndeplinit.
Dac nu suntei sigur pe vreuna dintre atribuiile ce v revin, ntrebai un coleg nainte de a
trece la punerea n aplicare.
Dac vi se d o list i nu nelegei scrisul, ntrebai-l pe un coleg.

21
Verificai
Scriei o list cu sarcinile ce decurg din rolul pe care l avei n momentul de fa. Avei
autoritatea necesar pentru a duce la bun sfrit aceste sarcini? Dac avei ndoieli legate de
responsabilitile dumneavoastr, cui i cerei mai multe informaii? (Indiciu util: dac avei
un contract de munc, acesta trebuie s conin i o fi a postului.)

Eficiena personal: Pasul nr. 9 - Raportarea problemelor

Exist ntotdeauna o ierarhie i este important s tii cui trebuie s v adresai cnd avei o
problem. Aceasta nseamn c trebuie s tii cui trebuie sa va adresai n funcie de
problema cu care v confruntai. Spre exemplu, dac este vorba de o problem legat de
orarul de lucru, trebuie s v adresai managerului. Din contr, dac este vorba de o problem
legat de salariu, trebuie s v adresai proprietarului salonului, care este singurul respunsabil
pentru chestiunile financiare. Dac abordai persoan nepotrivit, s-ar putea s nrutii
situaia.

Eficiena personal: Pasul nr. 10 - Rezolvarea problemelor

Dac ntmpinai o proble n relaia cu un coleg, este important s discutai nti cu persoana
respectiv. Ar trebui s v gndii cu atentie ce urmeaz s i spunei i s v asigirai c o
abordai ntr-un moment i o mprejurare potrivite. De pild, ateptai pn rmnei singur cu
colegul respectiv i asigurai-v c nu suntei auzii. Adoptai o atitudine matur i nu ridicai
tonul. Spunei ce avei de spus cu calm, deoarece astfel vei putea foarte probabil contribui la
soluionarea diferendului. Ascultai i punctul de vedere al colegului i ncercai s ajungei la
o rezolvare avantajoas pentru ambele pri, astfel nct s putei continua s lucrai mpreun
fr resentimente. Dac considerai c nu putei gestiona situaia, este probabil necesar s
cerei sprijinul managerului.

22
4.Infectiile nosocomiale

Infectiile nosocomiale sunt infeciile contractate n spital sau alte uniti sanitare, si se refer
la orice boal datorat microorganismelor, boal ce poate fi recunoscut clinic sau
microbiologic, care afecteaz fie bolnavul, datorit internrii lui n spital sau ngrijirilor
primite, fie ca pacient spitalizat sau n tratament ambulatoriu, fie personalul sanitar datorit
activitilor sale.
-reflect schimbrile din ecosistemul uman:
-abuz de antibiotice, neglijarea igienei,
-perturbarea raporturilor dintre agenii patogeni,
-grupuri mari de imunosupresai.

Incidenta este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport cu
gradul de dezvoltare a unei tari sau regiuni.
Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, parazitilor sau micetelor, pot
produce infectie nozocomiala, in functie de:
- conditiile generale dintr-o unitate medico-sanitara,
- natura gazdelor umane,
-particularitatile agentilor patogeni circulanti,
-specificul prestatiilor efectuate,
-situatia din populatia generala, etc.
In mod frecvent cele mai grave IN sunt cauzate de agenti patogeni cu rezistenta mare in
mediu, iar pentru unele bacterii, aceasta se caracterizeaza prin plurirezistenta la antibiotice
(stafilococi, E.coli, Klebsiella, Proteus, Pseudomonas aeruginosa, Yersinia, Campylobacter).
La acestea se adauga virusurile hepatitice, HIV, virusurile cu poarta de intrare la nivelul cailor
respiratorii, micete, paraziti etc.

Procesul epidemiologic in i.n.

Surse de agenti patogeni

-bolnavi cu boli netransmisibile, care pot prezenta forme atipice de boala transmisibila sau
sunt purtatori de agenti patogeni
-bolnavi cu boala transmisibila, dar purtatori ai altor agenti patogeni.

23
In IN, purtatorii de agenti patogeni, in afara celor 3 categorii clasice (preinfectiosi, sanatosi
si fosti bolnavi), se mai clasifica si in raport de zona anatomica pe care o colonizeaza (nazali,
faringieni, nazofaringieni, tegumentari, fecali, urinari, vaginali).

Sursele de agenti patogeni pot proveni din urmatoarele categorii populationale:

-personalul medico-sanitar de baza,
-stagiari (medici, studenti, elevi),
- personalul auxiliar (intretinere, bucatarie, spalatorie, magazii)
- vizitatori.

Moduri si cai de transmitere

Modul direct presupune transmiterea agentilor patogeni prin relatii intre bolnavi, intre acestia
si personalul medico-sanitar, cu ocazia efectuarii diferitelor prestatii si in cadrul modului de
viata specific serviciilor de asistenta spitaliceasca sau de ambulator, cu aglomeratii si
conditii igienico-sanitare cu risc.
Modul indirect este predominant deoarece, frecvent, intervin agenti patogeni cu rezistenta
mare, avand astfel posibilitatea de a fi vehiculati prin aer, apa, pulberi de sol, obiecte (inclusiv
instrumenatr medico-chirurgical, mobilier, elementele bailor si WC-urilor, termometre,
spatule), medicamente si produse biologice cu administrare fractionata si expuse
contaminarii; deasemeni, mainile bolnavilor si diferitelor categorii de personal care vin in
raport cu acestia.

Receptivitatea
Prin natura prestatiilor solicitate, bolnavii sunt receptivi in grade diferite, fata de agresiunea
agentilor implicati in IN. Imunosupresatii, bolnavii cu arsuri, marii traumatizati . Constituie
grupuri cu risc crescut fata de IN.

Sectoarele din spital cu risc crescut de IN sunt:

-sectiile de ATI
-sectiile de chirurgie arsuri
-sectiile de hematologie-oncologie

24
Formele clinice cele mai frecvente de IN sunt:
-infectiile urinare
-infectii de cateter
-pneumonii
-infectiile plagilor operatorii.

Preventia
Masurile preventionale generale includ:
-preocupari pentru ca proiectarea si realizarea constructiilor pentru asistenta medico-sanitara
sa dispuna de circuite multiple si alte facilitati care sa evite diseminarea agentilor patogeni
- aisgurarea unei igienizari zilnice corecte, decontaminare, dezinsectie si deratizare periodica
- folosirea corecta a circuitelor pentru persoane si materiale
- reglementarea accesului vizitatorilor
- asigurarea unor operatiuni corecte de pregatire si efectuarea sterilizarii instrumentarului si a
altor materiale
- pastrarea in rezerva a unor antibiotice cu spectru larg pentru interventia de urgenta in caz de
infectia nosocomiala produsa de agenti rezistenti la antibioticele utilizate.

Masurile specifice si speciale bazate pe aplicarea antibioticelor, imunoglobulinelor si

vaccinurilor au o utilizare limitata si numai la indicatiile specialistilor si dependent de situatia
din populatia generala.

Combaterea
In cazul aparitiei unei imbolnaviri de tip nosocomial se va efectua, cu caracter de urgenta:
-ancheta epidemiologica, interventii epidemiologice, clinice si cu laboratorul pentru
depistarea si izolarea bolnavilor;
-se vor institui masuri de protectie a celorlalti bolnavi, mai ales cei cu risc;
-se suspenda internarile;
-se desfasoara investigatii complexe pentru depistarea si corijarea cauzelor care au determinat
imbolnavirile;
-se suspenda total sau partial, pe termene variate, activitatea serviciului, timp in care se vor
efectua renovari si reprofilari;
-in cazul repetarii unor episoade epidemice, unitatea poate fi desfiintata;
-educatia si instruirea personalului medico-sanitar va completa procesul de combatere.

25
 Bibliografie

http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ACCIDENTELE-DE-MUNCA-SI-
BOLILE151481316.php

http://www.bmj.ro/articles/2000/03/01/educatia-medicala-continua-si-perfectionarea-
profesionala-continua-comparatii

https://www.scribd.com/document/345733645/Protect-ia-s-i-securitatea-i-n-munca

http://cursuriamg.blogspot.ro/2012/09/infectii-nosocomiale.html

http://www.umfiasi.ro/Rezidenti/suporturidecurs/Facultatea%20de%20Medicina/Neonatologi
e%20-%20modul%20Epidemiologie/Curs%201%20IN.pdf

26