UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAII INTERNAIONALE, TIINE POLITICE SI

ADMINISTRATIVE
DEPARTAMENTUL RELAII INTERNAIONALE

GRIGORIA ADRIAN

Negociereile pentru constituirea unor structuri de securitate i

cooperare

Lucru individual

Drept Internaional

Conductor tiinific: Bors Vladimir, dr. conf

Autorul: Grigoria Adrian, gr. RI-202

 CHIINU, 2017

Cuprins
Introducere............................................................................................................3

1. Aspecte generale....................................................................................................5

2. Crearea unorproceduri specifice.........................................................................10

3. De la organizaii internationale la regimuri de securitate i comuniti de

securitate ..............................................................................................................................
12

4. Studiu de caz.......................................................................................................14

5. Concluzii i recomandri...................................................................................17

Bibliografie..........................................................................................................18

2
 Introducere
Fluviile internaionale sunt apele curgtoare care traverseaz sau separ teritoriile a
dou sau mai multe state i sunt navigabile pn la vrsarea lor n mare. Fiecare stat este
suveran asupra poriunii din aceste fluvii care l traverseaz sau asupra prii din fluviu care i
revine cnd acesta desparte dou state. Regimul internaional al acestor fluvii se refer numai la
navigaie, n privina creia se aplic, potrivit conveniilor internaionale, principiul libertii de
navigaie.
Prima afirmare a principiului libertii de navigaie s-a fcut printr-un tratat din 1177
ncheiat ntre mai multe state orae italiene cu privire la rul Pad (Po).Tratatul de la Osnabruck
din 1648 dintre Suedia, Frana i Imperiul German prevedea pentru statele semnatare libertatea
de navigaie pe mai multe fluvii, iar Revoluia francez afirma n 1792 principiul libertii de
navigaie pe fluviile internaionale. Prin Tratatul de pace de la Paris din 1814 se stabilea
libertatea de navigaie pe Rin, iar Congresul de la Viena (1815) stabilea regimul internaional al
Dunrii i extindea acest principiu i la alte fluvii europene, recomandnd ncheierea de
convenii speciale pentru fiecare fluviu, ceea ce s-a i realizat ulterior pentru Oder, Niemen, Elba
i Escaut. Conferina de la Berlin din 1885 a stabilit libertatea de navigaie pe fluviile africane
Congo i Niger, iar prin tratate i acte interne ale statelor riverane s-a declarat libertatea de
navigaie pe fluviul Amazon din America de Sud. Tratatul de la Versailles a reafirmat regimul de
fluvii internaionale pentru Elba, Oder, Niemen i Dunre.
Din actul final al congresului de la Viena i din conventiile privind fluviile menionate
rezult unele principii privind navigaia pe fluviile internaionale: -statele riverane, care sunt
suverane asupra poriunilor de fluviu situate n limitele frontierelor lor, sunt singurele n msur
s reglementeze prin acorduri navigaia pe fluviile internaionale; -n timp de pace navele
comerciale ale tuturor statelor au dreptul deplin de a naviga liber, fr discriminare pe fluviile
internaionale;navele de rzboi ale statelor neriverane nu au acces pe fluviile internaionale, iar
cele ale statelor riverane pot naviga pe poriunile de fluviu aparinnd altor state numai cu
permisiunea acestora; -statele riverane au obligaia de a menine fluviile n stare de navigaie, iar
pentru lucrrile de ntreinere i amenajare pe care le execut au dreptul de a percepe taxe
corespunztoare; -pentru coordonarea activitii lor n vederea asigurrii navigaiei statelor
riverane pot constitui comisii internaionale. Conferina de la Barcelona din 1921, convocat de
Societatea Naiunilor, a elaborat o convenie, un statut i un protocol privind cursurile de ap
navigabile de interes internaional, care reafirmau principiul libertii i egalitii de tratament n
navigaia pe fluviile internaionale, relund regulile stabilite anterior.
Acestea au fost ratificate de un numr relativ mic de state, astfel c pn n prezent nu
exist o reglementare general i uniform pentru toate fluviile internaionale, ci doar unele
principii generale i reglementri punctuale pentru diferite cursuri de ap. Regimul navigaiei pe

3
DunreStatutul juridic de fluviu internaional al Dunrii a fost stabilit prin reglementri
internaionale succesive. Dup ce la Congresul de la Viena din 1815 Dunrea a fost recunoscut
ca fluviu internaional, interesul pentru dominaia asupra acestuia din partea marilor puteri a
crescut, marile puteri europene ncercnd s-i impun controlul n dauna Imperiului Otoman,
apoi a Rusiei, iar prin nfrngerea Rusiei n rzboiul Crimeei puterile Europei occidentale i-au
asigurat dominaia asupra gurilor Dunrii i implicit asupra ntregului fluviu. Prin tratatul de la
Paris din 1856 se stabilea pentru prima dat un regim juridic general privind navigaia pe
Dunre. Tratatul prevedea libertatea de navigaie att pentru statele riverane, ct i pentru cele
neriverane i mprea fluviul, din punctul de vedere al administraiei navigaiei, n 2 sectoare:
Dunrea fluvial i Dunrea maritim.Pentru ultima poriune a fost creat Comisia European a
Dunrii, format din reprezentanii marilor puteri (Anglia, Frana, Prusia i Sardinia) i ai
marilor imperii riverane (Austria, Rusia i Turcia).
nsrcinat iniial doar cu competene tehnice privind curarea i amenajarea poriunii
navigabile de la Gurile Dunrii, Comisia i-a extins ulterior nepermis de mult atribuiile,
devenind un adevrat stat n stat. Ea elabora regulamentele de navigaie, asigura poliia fluvial,
inclusiv prin folosirea forelor armate ale statelor membre, exercitnd un drept de jurisdicie
privind nclcarea regulilor de navigaie, stabilea i percepea taxele pentru navigaie, avea
pavilion propriu i se bucura de imuniti i privilegii de orice natur (diplomatic, fiscal,
vamal, etc.), aducnd prin aceasta grave prejudicii Romniei, pe teritoriul creia i exercita
competenele i unde i avea sediul (la Galai). Dup primul rzboi mondial, n 1921, se ncheia
o nou Convenie a Dunrii la Paris, care instituia un regim internaional pe toat poriunea
navigabil a fluviului, da la Ulm pn la vrsarea n mare, precum i asupra principalilor aflueni
ai Dunrii (Mureul, Tisa, Morava i Drava) i a canalelor.
Se nfiinau dou organe internaionale pentru administrarea navigaiei pe Dunre:
Comisia European a Dunrii, format din reprezentanii Angliei, Franei i Romniei, pentru
Dunrea maritim, de la vrsare pn la Brila, creia i s-au conferit toate drepturile i
privilegiile pe care le avusese i nainte de rzboi, i Comisia Internaional a Dunrii, pentru
poriunea de la Brila la Ulm, din care fceau parte cele trei mari puteri i toate rile riverane.
ntre cele dou rzboaie mondiale Romnia a dus o lupt continu pentru suprimarea privilegiilor
Comisiei Europene a Dunrii i pentru afirmarea propriei suveraniti n ce privete puterea de
decizie n probleme de reglementare a navigaiei, stabilirea i ncasarea taxelor, exercitarea
propriei jurisdicii i aprarea intereselor sale naionale, obinnd unele midificri ale statutului
internaional n favoarea sa.
Prin Convenia de la Sinaia din 1938 o mare parte a atribuiilor Comisiei Europene a
Dunrii au trecut asupra Romniei. Regimul actual al navigaiei pe Dunre este cel stabilit prin
Convenia de la Belgrad din 1948, ncheiat numai ntre statele riverane. El se refer la poriunea
navigabil a Dunrii, de la Ulm pn la Marea Neagr, cu ieire la mare prin Braul Sulina.
Convenia recunoate suveranitatea deplin a statelor riverane asupra poriunilor de fluviu aflate
n limitele granielor lor.Fiecare stat riveran are dreptul s stabileasc condiiile de navigaie n
poriunea de fluviu supus suveranitii sale n baza unor norme generale de navigaie convenite
4
ntre statele riverane, s efectueze controlul vamal i sanitar i s-i exercite jurisdicia n zona
proprie, fiind obligate s menin n stare de navigaie zona respectiv i s efectueze lucrrile
necesare n acest scop. Navigaia este liber pentru navele comerciale ale tuturor statelor, pe baz
de egalitate n ce privete taxele i condiiile de desfurare a traficului. Navigaia navelor
militare ale statelor neriverane este interzis, iar cea a navelor statelor riverane este permis pe
poriunile ce revin altor state cu acordul acestora. Pentru realizarea colaborrii statelor riverane
i adoptarea de recomandri privind regulile de navigaie, de supraveghere a traficului, poliia
vamal sau sanitar i pentru efectuarea unor lucrri comune de asigurare a navigaiei a fost
constituit Comisia Dunrii, cu sediul actual la Budapesta, dup ce pn n 1957 acesta a fost la
Galai.

1.Aspecte generale
Dunrea este cel de al doilea mare fluviu din Europa, dup Volga, nsumnd un numr
de 2857 km lungime dintre care 2588 252f59c km navigabili, ntre Sulina i Ulm. Fluviu se
formeaz la Donaueschingen prin unirea rurilor Briegach i Brege, care izvorsc din Munii
Pdurea Neagr; bazinul sau are o suprafa de 817.000 kmp. Printre afluenii Dunrii se
numr ruri precum Inn, Drava, Tisa i Prutul, cursuri internaionale de ap la rndul lor. n
trecut, Dunrea avea mai multe brae nsa,Dunrea a cunoscut mai multe denumiri: "Danubius",
"Istrus", "Histru", Danare", "Donaris", "Phisos" , "Rio Divino". Napoleon Bonaparte consider
c este Le roi des fleuves de I Europe. Herodot din Halicarnas scria ntr-una din lucrrile sale:
"ntre fluviile care au renume i care sunt navigabile cnd vii de la mare este i Istrul ."
Dunrea izvorte din Munii Pdurea Neagr (Germania) i se vars n Marea Neagr
n apropierea pdurii Caraoman, care n limba turc nseamna Pdurea Neagr. Debitul Dunrii
este de aproximativ 6300 mc/s.
datorita unui proces natural de colmatare astzi exist 3 brae prin care Dunrea
construiete continuu Delta: Chilia, Sulina i Sfntul Gheorghe. Drumul sau strbate teritoriul a
10 ri (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croaia, Iugoslavia, Romnia, Bulgaria, Moldova
i Ucraina) i patru capitale (Viena, Bratislava, Budapesta i Belgrad). Bazinul hidrografic al
Dunrii este mpartit de 18 state europene: Albania, Austria, Bosnia-Herzegovina, Bulgaria,
Croaia, Republica Ceh, Germania, Ungaria, Italia, Macedonia, Republica Moldova, Polonia,
Romnia, Serbia, Muntenegru, Republica Slovac, Slovenia, Elveia i Ucraina. Dintre rile
dunrene, Romnia deine cea mai mare suprafa - 30% din Bazinul Dunrii, sectorul cel mai
lung al fluviului Dunrea - 1.076 kilometri i Delta Dunrii - a dou mare zona umed din
Europa.
Bazinul dunrean cuprinde un mare numr de ri riverane i o populaie total de circa
250 milioane de locuitori, fapt care genereaz presiune asupra mediului fluvial. Statele riverane
au, n general, o economie insuficient dezvoltat i nu acord atenia cuvenit problemelor
proteciei mediului; din punctul de vedere al industriei, agriculturii i tehnologiei, cel mai
dezvoltat este bazinul superior, urmat de bazinul mijlociu i de bazinul inferior.

5
 Cooperarea statelor dunrene este influenat de raportarea la procesul de integrare
european, n contextul n care unele ri riverane sunt deja membre ale Uniunii Europene
(Germania, Austria, Republica Ceh, Ungaria,Romnia, Bulgaria ). Herodot scris c "Istrul"
avea cinci brae, Ptolemeu vorbea de ase brae, Polybiu apte brae etc.
Chilia-bra 120 km cel mai viguros prin faptul c preia 58% din debitul Dunrii. Avnd
multe ramificaii i ostroave acesta cel mai tnar bra, nregistrnd i cea mai mare adncime 39
m. Braul Chilia este folosit pentru navigaie, cele mai importante porturi fiind Ismail i Vlcov.
Sulina, n urm adnciri i corectri unor meandre este folosit cu predilecie pentru
navigaie. n urm acestor lucrri care au avut loc ntre 1862 i 1902, lungimea braului a sczut
de la 93 de km la 64 km, iar volumul de ap scurs s-a dublat (18% n prezent), adncimea
minim fiind de 7 m, iar cea maxim de 18 m.
Sfntul Gheorghe este cel mai vechi bra, care transporta 24% din volum de ap i
aluviuni. Cea mai mare adncime pe acest bra este de 26 m. i acest bras a suferit transformri
prin tierea unui numr de ase meandre, lungimea s scurtndu-se la 70 km.
Crearea cursului unic de ap Marea Neagr - Dunre - Rin - Main - Marea Nordului a
determinat apariia unor premise noi ale cooperrii Internaionale n ceea ce privete utilizarea
fluviului pentru navigaie, a determinat probleme suplimentare pentru poluarea transfrontalier a
apelor sale i a sporit interesul comunitii internaionale pentru gsirea unor soluii optime.
Totodata trebuie avute n considerare strile conflictuale tradiionale, inclusiv cele de
natur ecologic dintre statele riverane precum situaia dintre Ungaria i Slovacia n ceea ce
privete proiectul hidroenergetic Gabcikovo-Nagymaros sau cea dintre Romnia i Bulgaria n
privina polurii atmosferice i respectiv centralei atomoelectrice de la Koslodui.
Evenimente regionale precum conflictul din Iugoslavia (martie - iunie 1999), precum i
cele dou accidente ecologice din Romnia (judeul Maramure; ianuarie, respectiv martie 2000)
au determinat o poluare accidental a Dunrii i apariia unor probleme n derularea cooperrii
statelor dunrene n privina proteciei fluviului.
Trebuie precizat c toate rile bazinului polueaz fluviul i c efectele acestei poluri
sunt resimite de toate nsa statele situate n aval sufer mai intens din cauza acestui fenomen; n
plus, poluarea afluenilor se adaug polurii Dunrii.
2.Evolutia reglementarilor internationale privind
Reglementarile internationale privind protectia Dunarii au aparut relativ trziu n raport
cu situatia altor ape continentale. Pentru o perioada ndelungata regimul juridic international al
Dunarii s-a referit exclusiv la libertatea de navigatie, la utilizarea economico-tehnica a apelor si
la pescuit.
Tratatul austro-turc din 1616 a stabilit prin continutul sau, pentru prima data, regimul
juridic al Dunarii.
Tratatul de la Paris din 1856 a declarat Dunare fluviu international, a creat Comisia
Europeana a Dunarii si a consacrat principiu libertatii de navigatie pe Dunare; acest principiu a
fost preluat si dezvoltat ulterior de alte documente internationale (Conventia de la Paris 1921,
Conventia privind regimul de navigatie pe Dunare - Belgrad 1948).
6
 Tratatele de pace de la Saint Germain (10 septembrie 1919) si Trianon (4 iunie 1990)
au prevazut reguli pentru utilizarea cailor de apa si au creat Comisia Tehnica Permanenta a
Regimului Apelor.
n perioada dintre cele doua razboaie mondiale, statele membre ale comisiei Austria,
Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia si Romnia) au ncheiat un numar de sapte conventii
bilaterale; conventiile contineau principii referitoare la utilizarea apelor limitrofe si protectia
mpotriva inundatiilor; instituiau cte o comisie mixta. n timpul celui de al II-lea razboi
mondial, comisia si-a ncetat activitatea iar conventiile bilaterale au fost abrogate.
Conventia privind regimul navigatiei pe Dunare (Belgrad 1948) nu cuprinde dispozitii
referitoare la oprirea sau diminuarea poluarii apelor Dunarii; Comisia Dunarii a ncetat totusi sa-
si extinda preocuparile referitoare la protectia mediului adoptnd rezolutii privind protectia
fluviului cu hidrocarburi si problemele hidrologice.n anul 1961 a avut loc prima activitate n
domeniu a comisiei, pe baza hotarrii cu caracter de recomandare, a celei de a XIX-a sesiuni a sa
si a vizat depozitarea deseurilor de petrol provenite de la nave; documentul interzicea navelor sa
deverseze,
Statutul Comisiei, stabilit printr-o Conventie semnata n 1932 la Paris, i conferea
acesteia si initiativa de a ncheia conventii competente viznd reglementarea diferendelor,
discutarea rapoartelor anuale, realizarea schimbului de informatii etc. sub orice forma, deseuri de
petrol sau alte produse si cerea ca acestea sa fie depozitate n containere fixe sau plutitoare,
prevazute de statele riverane
Dispozitiile conventiilor bilaterale ncheiate ntre statele riverane au suplinit lipsa
reglementarilor juridice internationale n materia opririi si respectiv diminuarii poluarii apelor; n
acest sens s-a facut aplicarea conventiilor referitoare la utilizarea energiei hidraulice (romno-
iugoslave, romno-bulgare, cehoslovaco-ungare) precum si a celor peste 20 de conventii din
domeniul regimului apelor limitrofe.
Normele generale de protectie si gestiunea apelor continentale prevazute n
documentele unor organizatii internationale precum ONU si Comisia Economica a ONU
pentru Europa (CEE/ONU) s-au aplicat si se aplica si n ceea ce priveste protectia Dunarii
mpotriva poluarii.
Un moment important n ceea ce priveste activitatea de protectie a Dunarii este
reprezentat de semnarea Declaratiei privind cooperarea statelor dunarene n materie de
gospodarire si protectie a apelor fluviale contra poluarii, la 13 decembrie 1985, n cadrul
Conferintei de la Bucuresti.
Dupa 1990, s-au intensificat preocuparile riveranilor n materia cooperarii n vederea
protectiei fluviului contra poluarii, att la nivel bilateral ct si multilateral, situatie concretizata
prin ncheierea mai multor conventii si acorduri; printre acestea, Conventia privind cooperarea
pentru protectia si utilizarea durabila a fluviului Dunarea (Sofia, 29 iunie 1994) ocupa un rol
cheie.
3.Cadru juridic international actual

7
 Cadrul juridic international al protectiei Dunarii mpotriva poluarii transfrontaliere este
reprezentat n prezent de trei categorii de norme internationale: regulile si principiile privind
poluarile transfrontaliere, reglementarile specifice viznd cursurile de apa si lacurile
internationale si, respectiv, reglementarile n domeniu reglementate de catre statele riverane n
cadrul cooperarii bilaterale si zonale.
1. Principiile privind poluarile transfrontaliere.
Majoritatea acestor principii si au originea n Dreptul international cutumiar. Regula
fundamentala a fost proclamata prin Declaratia de la Stockholm privind mediul uman (1972) si
prevede ca statele trebuie sa procedeze de o asa maniera nct, activitatile exercitate n limitele
jurisdictiei lor sa nu cauzeze pagube mediului altor state. Aceasta regula a fost preluata si
proclamata ulterior de textele adoptate n 1992 la Conventia de la Rio de Janeiro asupra mediului
si dezvoltarii.
Alte principii si reguli au fost enuntate n cadrul Conventiei de la Espoo (1991) privind
evaluarea impactului asupra mediului n context transfrontalier. Regulile privind
responsabilitatea poluatorilor, ndatorirea de a informa de urgenta statele susceptibile sa fie
afectate de orice eveniment putnd sa cauzeze brusc efecte prejudiciabile mediului lor, regula
aplicarii egale a legislatiei nationale, indiferent care ar fi locul de producere a atingerilor aduse
mediului, fac parte tot din categoria principiilor privind poluarile transfrontaliere.
2.Regelementarile specifice viznd cursurile de apa si lacurile internationale
Dezvoltarea acestei categorii de reglementari s-a produs prin intermediul a doua
conventii cadru: Conventia de la Helsinki (1992) privind protectia si utilizarea cursurilor de apa
transfrontaliere si a lacurilor internationale si Conventia asupra dreptului referitor la utilizarea
cursurilor de apa si n alte scopuri dect navigatia (New York, 1997).
Conventia de la Helsinki reprezinta reglementarea cadru internationala n materie;
conform prevederilor sale s-a explicat si reglementat notiunea de ape transfrontaliere si impact
transfrontalier. Efectul prejudiciabil al impactului transfrontalier poate "lua numeroase forme:
atentate la sanatatea omului, florei, faunei, solului, aerului, peisajului si monumentelor istorice,
ale altor constructii ori interactiunea dintre acesti factori poate nsemna de asemenea, o atingere
adusa patrimoniului cultural si conditiilor socio-economice rezultate din modificarea acestor
factori". Conform obiectivului principal al conventiei, statele participante trebuie sa ia "toate
masurile adecvate pentru a preveni, controla si reduce orice impact transfrontalier"; partile
trebuie sa se ghideze n special dupa principiul precautiei, principiul poluatorul plateste si
principiul respectarii drepturilor generatiilor viitoare; partile riverane trebuie sa coopereze sa ia
masurile necesare si sa utilizeze instrumentele de promovare ale obiectivului principal al
conventiei. Conventia de la Helsinki a creat astfel un cadru juridic general stimulator pentru
elaborarea de acorduri ntre riveranii unor cursuri de apa internationale n domeniul prevenirii si
diminuarii poluarii transfrontaliere.
Conventia de la New York si-a propus: "sa permita sa se utilizeze, sa se puna n valoare,
sa se consacre, sa se gestioneze si sa se protejeze cursurile internationale de apa precum si sa
promoveze utilizarea optima si durabila n beneficiul generatiilor actuale si viitoare". Principiile
8
generale ale acestor conventii sunt: utilizarea si participarea echitabila si rezonabila, obligatia de
a nu cauza pagube semnificative, acordarea unei atentii speciale satisfacerii unor nevoi esentiale
n cadrul rezolvarii conflictelor etc.
3. Conventia pentru protectia Dunarii.
Conventiile internationale particulare referitoare la anumite cursuri de apa sau lacuri
internationale preiau si particularizeaza principiile si regulile generale la contextul geografico-
politico-strategico-ecologice. Conventia de la Sofia (1994) privind protectia si conservarea
durabila a fluviului Dunarea s-a ncheiat ntre cele zece state dunarene si Comunitatea
Europeana; are un caracter integrator la nivel subregional. Ca si n cazul celorlalte conventii
internationale n domeniu, si aici se ntlnesc att norme cuprinznd masuri concrete de
cooperare pentru prevenirea si combaterea poluarii transfrontaliere ct si norme de ordin
institutional. Sunt stabilite obiectivele fundamentale ale cooperarii statelor dunarene n materie,
principiile de baza ale masurilor privind protectia fluviului etc. Prevederile de continut ale
conventiei vizeaza att protectia fluviului mpotriva poluarii (prin prevenire, control si reducere a
impactului transfrontalier), ct si gospodarirea durabila n vederea unei dezvoltari stabile si
ecologice adecvate.
4. Alte reglementari privind protectia Dunarii mpotriva poluarii
ntre statele riverane s-au ncheiat o serie de documente bilaterale avnd drept scop
prevenirea si combaterea poluarii apelor fluviului. Astfel de documente sunt: (1991) Conventia
dintre Romnia si Republica Moldova; (1991) Conventia dintre Romnia si Bulgaria; (1993)
Acordul dintre Germania si Romnia; (1993) Conventia dintre Romnia si Slovacia; (1998)
Conventia dintre Romnia si Iugoslavia privind exploatarea si ntretinerea sistemelor
hidroenergetice si de navigatie Portile de Fier I si Portile de Fier II .
Incidenta prevederilor din dreptul comunitar al mediului este ntr-o continua crestere.
Statele membre ale Comunitatii Europene au asimilat deja n dreptul intern normele comunitare
n materie iar statele aspirante sunt n plin proces de armonizare si asimilare raportat la acestea;
reglementarile juridice comunitare (reprezentate prin cca 20 de directive referitoare la apa)
constituie un reper important n mod deosebit pentru fixarea obiectivelor de calitate a apei si a
reglementarii deversarilor de apa.
Un numar foarte mare de conventii, protocoale mondiale, protocoale regionale si
zonale au incidenta n ceea ce priveste protectia Dunarii.
Conventii. Protocoale mondiale:
1970 RAMSAR - Conventie referitoare la Zone umede de importanta internationala;
1972 PARIS - Conventie pentru Protejarea Fondului Natural si Cultural al Planetei;
1973 WASHINGTON - Conventie privind Comertul International al Speciilor n
Pericol;
1973 LONDRA - Conventia Internationala pentru Prevenirea Poluarii generata de Nave
(MARPOL);
1979 Bonn - Conventia pentru Conservarea Speciilor Migratoare de Animalele
Salbatice;
9
 1998 BASEL - Conventia pentru Controlul Transporturilor Transfrontiere ale Deseurilor
Periculoase;
1992 RIO - Conventia pentru Diversitate Biologica. Semnata de UE si alte 80 de tari,
inclusiv toate tarile riverane Dunarii, are ca scop conservarea diversitatii biologice prin utilizarea
durabila a resurselor naturale;
1992 NEW YORK - Conventia Cadru referitoare la Schimbarile de Clima;
1998 - Conventia Natiunilor Unite referitoare la Utilizarile exterioare Navigatiei pe
Cursurile navigabile internationale.
Conventii. Protocoale regionale si zonale:
1950 PARIS - Conventia Internationala pentru Protejarea Pasarilor;
1976 BARCELONA - Conventia - Protocol mpotriva poluarii Marii Meditareene;
1976 BARCELONA - Protocol despre depozitarea gunoaielor;
1989 ATENA - Protocol despre sursele terestre de poluare;
1982 GENEVA - Protocol pentru Speciile deosebite protejate;
1995 MADRID - Protocol mpotriva poluarii rezultate ca urmare a
explorarii/exploatarii;
1979 BERNA - Conventia despre conservarea habitatelor naturale si a animalelor
salbatice din Europa;
1991 ESPOO - Conventia despre evaluarea impactului asupra mediului nconjurator n
context transfrontalier;
1992 HELSINKI - Conventia - Protocol despre utilizarea apelor transfrontaliere si a
lacurilor internationale;
1992 HELSINKI - Conventia despre efectele transfrontaliere ale accidentelor
industriale;
1993 ODESSA - Declaratia referitoare la Protectia Marii Negre. Adoptata n 1993, ea
exprima principiile, telurile, prioritatile si actiunile ce trebuie ntreprinse pentru a reabilita si
proteja Marea Neagra;
1994 SOFIA - Conventia referitoare la colaborarea pentru protectia si utilizarea durabila
a fluviului Dunarea.
Documentele cu caracter programator au la rndul lor un rol din ce n ce mai important
n definirea si aplicarea cadrului juridic al protectiei bazinului Dunarii mpotriva poluarii. Din
aceasta categorie fac parte:
1994 Declaratia privind mediul n bazinul Dunarii
1995 Planul strategic de actiune pentru bazinul fluviului Dunarea
1997 Programul de studiu pentru bazinul dunarean

10