Efectele stresului psihic asupra deciziilor ce trebuie adoptate in cel mai scurt timp

de catre agentii de securitate atunci cand se intalnesc cu o situatie neobisnuita

(patrundere in obiectivul aflat sub paza acestora, incendiu sau alte situatii de forta
majora) pot fi puse in evidenta la nivelul etapelor procesului decizional. Atunci
cand colectarea informatiilor prima etapa- se efectueaza in conditii de stres, este
foarte probabil sa nu fie recoltate informatiile care intr-adevar sunt utile procesului
decizional. Aflati sub stres, agentii de securitate nu mai pot lua in considerare toate
alternativele avute la dispozitie, nu mai pot corela si nici retine alternativele cu cea
mai mare probabilitate de reusita si se grabesc spre finalizari premature. In etapa
executarii deciziei, presiunea stresului ii va face pe agenti sa comita mai multe
erori decat in situatiile in care executia deciziei s-ar fi realizat in conditii de
relaxare, nivelurile crescute de stres influentand negativ ambele caracteristici ale
deciziei calitatea si acceptanta. Incertitudinea ia nastere atunci cand o persoana
percepe prezenta unui risc, si aceasta este un concept subiectiv, deci nu poate fi
masurata in mod direct si variaza de la individ la individ. Nivelul de risc perceput
depinde de informatiile pe care o persoana le poate utiliza pentru a evalua
posibilele rezultate, dar si de capacitatea individului de a evalua aceste informatii.

Deciziile devin vulnerabile atunci cand se iau in conditii de incertitudine, de risc

crescut, unde stresul amplifica si accentueaza caracterul incert si riscant al deciziei.
Stresul cronic determina efecte si asupra memoriei, timpului de reactie, preciziei si
performantei intr-o mare varietate de sarcini. In plus, agentii de securitate aflati sub
stres au adesea dificultati de concentrare a atentiei, acesta conducand si la reactii
premature la stimuli, impreuna cu cresterea erorilor pe sarcinile cognitive.

Dincolo de o analiza psihologica a riscului in procesul luarii deciziilor, o alta

abordare este cea a riscurilor ca si afecte. Emotii ca frica sau furia joaca un rol
important in perceperea riscului, avand efecte opuse: frica amplifica estimarea
riscurilor in timp ce furia le atenueaza. Emotiile pot sa afecteze capacitatea de a lua
decizii, iar agentii de securitate nu beneficiaza intotdeauna de toate informatiile
necesare pentru a decide intr-o maniera rationala. Oamenii, in general, tind sa
supraestimeze riscurile cu probabilitate scazuta (vorbim aici de drame reale), si sa
subestimeze riscurile de inalta frecventa (drame ireale). Deciziile neprogramate
sunt deciziile cel mai greu de luat, ele fiind luate in conditii nestabilite sau in
situatii unice, probleme pentru care nu exista proceduri prestabilite de rezolvare,
fie datorita faptului ca nu au mai fost intalnite, fie pentru ca sunt foarte importante
si complexe.

Riscul si incertitudinea au un impact important asupra organizatiilor, in sensul ca

ele estimeaza un cost, costul de risc, concept foarte discutat in profesia de
management a riscului. Astfel, riscul presupune costuri pentru o organizatie, iar cel
mai evident cost este costul pierderilor, care se aplica atunci cand obiectivul pazit
este pradat, cand agentul de securitate este atacat, etc, sau poate sa apara sub forma
ingrijorarii si a anxietatii, stari tensionale care influenteaza la randul lor luarea
deciziilor, si nu intotdeauna intr-un mod benefic.