Leucocite (numarul de celule albe) sange

Descriere

Leucocitele se impart in doua grupe principale: granulocite si

a-/non-granulocite. Granulocitele sunt denumite astfel datorita
prezentei in citoplasma de granulatii distincte si se identifica trei
tipuri de granulocite in functie de afinitatile de colorare pe frotiul
de sange colorat Wright: neutrofile, eozinofile si bazofile. De
asemenea, aceste celule sunt denumite si leucocite
polimorfonucleare datorita nucleului multilobulat.
Nongranulocitele care constau din limfocite si monocite nu contin
in general granulatii citoplasmatice distincte si au nucleul
nonlobulat, fiind denumite si leucocite mononucleare.

Formula leucocitara - consta in diferentierea numarului total de

leucocite circulante in cele cinci tipuri de leucocite, exprimate
procentual si respectiv in numar absolut, fiecare dintre acestea
indeplinind o functie specifica. Actualmente este de preferat
raportarea fiecarui tip de leucocite in valori absolute. Formula
leucocitara este efectuata automat de catre analizor. Exista anumite
situatii insa in care este necesara efectuarea manuala a formulei
leucocitare: numar de leucocite prea mic/prea mare, prezenta de
celule anormale semnalizata de analizor prin anumite mesaje de
avertizare/chiar esecul analizorului de a indica formula leucocitara.
In aceste cazuri se efectueaza numaratoarea microscopica: frotiul
de sange venos (recoltat pe EDTA; heparina poate produce
deformari ale leucocitelor) sau frotiul de sange capilar.

Variatiile fiziologice ale leucocitelor:

- cresterea si dezvoltarea: la nou-nascuti si copii numarul de
leucocite este crescut, cu scaderea treptata a valorilor, cu atingerea
valorilor de la adult intre 18-21 ani;

1
- variatii rasiale: la negrii din Africa numarul de neutrofile si
monocite este mai mic, iar numarul de eozinofile mai mare;
- fluctuatii diurne si de la o zi la alta: influentate de lumina; de
asemenea activitatea obisnuita determina valori mai mari ale
leucocitelor dupa-amiaza, dar care tind sa ramana in limite
normale;
- variatii climatice si sezoniere: caldura si radiatiile solare intense
ar determina leucocitoza, iar rezidenta prelungita in Antarctica
determina leucopenie; lumina artificiala si ultravioleta determina
limfocitoza;
- anoxia acuta determina neutrofilie;
- in primele zile de rezidenta la altitudine crescuta apare
leucocitoza asociata cu limfopenie si eozinopenie, urmate de
limfocitoza si eozinofilie usoare;
- exercitiile fizice intense determina leucocitoza marcata, de obicei
pe seama neutrofilelor segmentate (se datoreaza trecerii
neutrofilelor marginate in circulatie), dar poate fi prezenta si
limfocitoza; normalizarea survine in mai putin de o ora; gradul
leucocitozei se coreleaza cu intensitatea efortului fizic si nu cu
durata sa;
- crizele convulsive determina cresterea numarului de leucocite;
- injectiile cu epinefrina determina leucocitoza, in special
neutrofilie;
- atacurile de tahicardie paroxistica pot determina leucocitoza;
- durerea, greata, varsaturile, anxietatea pot determina leucocitoza
in absenta infectiei, prin redistribuirea celulelor marginate spre
circulatie;
- anestezia cu eter determina leucocitoza, iar narcoza cu compusi
barbiturici de obicei scade numarul de leucocite;
- in perioada ovulatorie poate aparea leucocitoza usoara si
eozinopenie;
- in sarcina apare leucocitoza usoara, iar neutrofilia se accentueaza
odata cu apropierea termenului; de asemenea, in timpul travaliului
apare neutrofilie uneori pronuntata, cu normalizarea valorilor dupa
4-5 zile si asociata cu eozinopenie.

2
Majoritatea variatiilor fiziologice se explica prin stimularea
cortexului adrenal. Administrarea de cortizon si hidrocortizon se
asociaza cu neutrofilie (datorata probabil scaderii efluxului din
sange si cresterii eliberarii medulare), urmata de eozinopenie si
limfopenie.

Recomandari

Recomandari pentru determinarea leucocitelor:

- evaluarea infectiilor, inflamatiilor, necrozelor tisulare;

- intoxicatii;
- alergii;
- boli mieloproliferative si limfoproliferative acute si cronice;
- tumori maligne;
- depresia medulara (iradiere, medicamente citotoxice, imunosupresoare,
antitiroidiene etc.).

Pregatire pacient

Se recolteaza a jeun (pe nemancate) sau postprandial (trebuie totusi evitate

mesele bogate in lipide care pot interfera cu anumiti parametri ai
hemogramei). Sexul, varsta pacientului, precum si anumite conditii cum ar
fi: starea de soc, varsaturile incoercibile, administrarea masiva de lichide i.v.
etc., care pot duce la deshidratarea, respectiv hiperhidratarea pacientului,
precum si anumite tratamente urmate de pacient trebuie comunicate
laboratorului. Este de preferat evitarea pe cat posibil a stresului in momentul
recoltarii. In cazul monitorizarii regulate (zilnic sau la doua zile) a anumitor
parametri, proba de sange pentru efectuarea hemogramei trebuie obtinuta in
acelasi moment al zilei (datorita fluctuatiilor fiziologice circadiene ale unor
parametri).

3
Metoda

Se foloseste pentru determinare analizorul automat (dupa ce hematiile sunt

lizate, iar leucocitele sunt colorate cu o substanta fluorescenta cu afinitate
pentru acizii nucleici) prin metoda de citometrie in flux cu fluorescenta
utilizand LASER semiconductor. De asemenea, sunt efectuate doua
scatergrame bidimensionale. In scatergrama 4 DIFF axa x reprezinta
intensitatea luminii dispersate lateral (respectiv complexitatea interna a
celulelor), iar axa y intensitatea fluorescentei laterale (respectiv continutul
de acizi nucleici), sunt proiectate cele cinci clase leucocitare si grupul de
umbre eritrocitare, precum si anumite semnale de avertizare. In scatergrama
WBC/BASO axa x reprezinta intensitatea luminii dispersate lateral, iar axa y
intensitatea luminii dispersate frontal (respectiv marimea celulelor) si sunt
proiectate trei grupuri, respectiv grupul de umbre eritrocitare, grupul de
bazofile si grupul de alte leucocite.

Pentru cadre medicale

Specimen recoltat - sange venos; la copii mici se poate recolta sange capilar
din deget/calcai.

Recipient de recoltare - vacutainer ce contine EDTA ca anticoagulant

tripotassium/dipotasium/disodium (vacutainer cu capac mov/roz K3
EDTA); in cazul copiilor mici se foloseste un microtainer cu heparina.

Cantitate recoltata - tubul trebuie sa fie umplut cel putin trei sferturi pentru
ca raportul sange/anticoagulant sa fie optim (concentratia recomandata de
EDTA este de 1.2 2.0 mg/mL de sange) .

Cauze de respingere a probei - tub incorect, specimen coagulat, specimen

hemolizat, cantitate insuficienta.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se amesteca continutul prin

inversiunea usoara a tubului de cca. 10 ori; daca proba nu este trimisa
imediat la laborator trebuie refrigerata.

Stabilitate proba - 36-48 ore la temperatura camerei (18-26o C) sau la

frigider (28o C) pentru determinarea hemoglobinei si numaratorile de
celule. Este recomandat ca probele sa fie analizate in primele 6 ore de la

4
recoltare. Daca proba a fost refrigerata, trebuie echilibrata la temperatura
camerei inainte de a fi analizata.

Limite si interferente

1.Numar fals crescut de leucocite: prezenta de eritrocite rezistente la liza (la

nou-nascuti, reticulocitoza), prezenta de eritroblasti circulanti in numar
mare, trombocitele gigante (pot fi numarate ca leucocite), prezenta
de crioglobuline (la temperatura camerei se formeaza cristale proteice care
sunt numarate ca leucocite; dispar dupa incalzirea probei la
37o C), paraproteinemia, prezenta de aglutinine la rece.

2.Numar fals scazut de leucocite: prezenta de leucocite

alterate (chimioterapie, sepsis) - nu sunt incluse in numaratoare.