Quin Sherrer, Ruthanne Garlock - Ghidul Femeii Pentru o Viata Plina de Duhul Sfant

Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul
Sfânt
Quin Sherrer şi Ruthanne Garlock
life
PUBLISHERS INTERNATIONAL
Originally published in English as A Woman's Guide to Spirit-Filled
Living by Quin Sherrer & Ruthanne Garlock
Copyright © 1996 by Quin Sherrer 8c Ruthanne Garlock
Published by Servant Publications
Ann Arbor, Michigan 48107, USA.
SIS ZondervanPublishingHouse
A Christian Conimunications CompAny
Dacă nu există alte precizări, citatele biblice sunt luate din Sfânta
Scriptură, traducerea D. Cornilescu.
Drepturile de autor pentru ediţia în limba română:
© 2001, 2003 LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL
Springfield, Missouri, SUA
şi LIFE PUBLISHERS ROMÂNIA
Str. Ady Endre nr. 33, 3700 Oradea, România
Tel. (0259) 136 264, fax (0259) 447 180
E-mail: liferom@rdslink.ro
Web site: www.liferomania.ro
Toate drepturile rezervate.
Traducerea: Fidelia Stroie
Editarea: Dorin Comariţă
Tehnoredactarea: Cornelia Costi
Coperta: Ionel Socaciu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
SHERRER, QUIN
Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt / Quin
Sherrer, Ruthanne Garlock, - Oradea: Life, 2001
p. 268; 20,5 cm.
ISBN 973-99871-8-4
I. Garlock, Ruthanne
28:3-055.2
Romanian Edition.
Printed in România by Tipografia LES srl
3900 Satu Mare, str. Arenei nr. 16
tel./fax: (0261) 768 352
e-mail: gabriel_les@zappmobile.ro
„încă o dată, două dintre cele mai respectate femei ale lui Dumnezeu
din vremea noastră au scris o altă carte practică şi totuşi profundă,
pentru femei. Acest ghid s-a născut din experienţa lor şi prezintă
înţelegerea pe care au dobândit-o precum şi relatări alte diferitelor
incidente din propria viaţă destinate să ofere încurajare, înţelegere,
autenticitate şi claritate pentru fiecare femeie care doreşte să trăiască
o viaţă plină de Duhul Sfânt."
ELIZABETH (BETH) ALVES
PREŞEDINTA ORGANIZAŢIEI INTERCESSORS INTERNATIONAL
„Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt este o carte care tre-
buie citită de toate femeile ocupate. Quin şi Ruthanne au făcut legă-
tura între frumuseţea unei femei şi puterea lui Dumnezeu care
lucrează în ea. Există aici multe ilustraţii dătătoare de viaţă care sunt
nepreţuite pentru cititoare. M-am bucurat foarte mult de ele."
BOBBYE BYERI.E
PREŞEDINTA NAŢIONALA PENTRU S.U.A., AGLOW INTERNATIONAL
„Această carte foarte informativă este echilibrată în abordarea sa
practică referitoare la viaţa plină de Duhul. Este uşor de citit şi va fi
în mod sigur o unealtă utilă atât pentru femeile întoarse de curând
la Hristos cât şi pentru credincioasele mature. Multe vor descoperi
că aceasta este o carte care nu poate lipsi din bibliotecile lor."
PASTOR TED HAGGARD
NEW LIFE CHURCH, COLORADO SPRINGS, SUA
„Inspiraţie, încurajare şi ajutor de fiecare zi pentru femei şi de la
femei care preţuiesc umblarea în Duhul."
RUSSELL P. SWTTLER
REGTOR ŞI PROFESOR DE NOUL TESTAMENT
FULLER THEOLOGICAL SEMINARY, PASADENA, CA, SUA
„Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt este un dar minunat
pentru trupul lui Hristos! Aceasta dezvăluie adevărul profund şi le
împuterniceşte pe femeile de toate felurile pentru o slujire rodnică
prin utilizarea multor ilustraţii din vieţile femeilor pline de Duhul
Sfânt care îl slujesc pe Dumnezeu într-un mod remarcabil. Indife-
rent dacă eşti femeie sau bărbat, Quin şi Ruthanne îţi vor atinge
inima şi te vor determina să acţionezi într-un mod de neuitat."
C. PETER WAGNER
FULLER TIIEOLOGICAL SEMINARY, PASADENA, CA, SUA
în amintirea mamei lui Quin
Jewett Lammon Moore
Şi
în cinstea mamei lui Ruthanne
Hazel McBee Sandidge
Precum şi a multor altor femei, mentori şi învăţătoare care ne-
au încurajat mereu şi ne-au învăţat lecţii importante despre
viaţa plină de Duhul Sfânt.
Eu (Quin) îi mulţumesc în mod special reverendului Forrest
Mobley şi reverendului Peter Lord pentru îmbogăţirea de-a
lungul multor ani a umblării mele în rugăciune. De asemenea
îi mulţumesc pastorului meu de acum, reverendului Dutch
Sheets, pentru încurajarea sa şi sprijinului său în rugăciune.
Eu (Ruthanne) îmi exprim aprecierea pentur hrana spiritvială
şi îndrumarea primită de la fostul reverend John Stubblefield
şi de la Lydia, soţia acestuia, care mi L-au prezentat pe Duhul
Sfânt şi m-au păstorit în anii creşterii mele spirituale.
Cuprins
Introducere.......................................11
1. în întâmpinarea Duhului Sfânt....................13
2. Darul extraordinar al lui Dumnezeu..............31
3. Reînnoirea din interior spre exterior..............49
4. De ce să vorbim în alte limbi?....................69
5. Cultivând roadă Duhului.....................89
6. Femeia înzestrată cu daruri pentru slujire..........115
7. Luptătoarea neînfricată şi plină de Duhul Sfânt.....143
8. Rugăciunea prin Duhul.........................165
9. Aşteptările noastre - intervenţia lui Dumnezeu......185
10. Umblarea prin Duhul...........................209
11. Evitarea capcanelor............................229
12. Proclamarea Veştii Bune!........................251
Bibliografie recomandată..........................265
Introducere
' I xistenta acestei cărţi este rezultatul tangibil al lucrării
C^Duhului Sfânt. El ne-a dovedit-o în mod personal (nouă,
lui Quin şi Ruthanne) că poate să-1 reînnoiască pe flecare
credincios în parte, poate să-Şi împartă darurile Sale mădu-
larelor trupului lui Hristos şi poate să aducă unitate între
creştinii proveniţi din medii teologice foarte diferite.
Am învăţat că viaţa plină de Duhul înseamnă mult inai mult
decât să îmbrăţişezi un manual de teologie despre Duhul
Sfânt.
Eu (Ruthanne) am crescut în tradiţia penticostală şi am
absolvit un colegiu biblic penticostal. Tot acest context al meu
m-a determinat să cred că denominaţiunea din care făceam
parte avea o înţelegere superioară a adevărului spiritual.
Aproape toate rudele din partea părinţilor mei făceau parte
din denominaţiunea din care a plecat mama şi tata atunci
când au fost botezaţi cu Duhul Sfânt. întotdeauna am simţit că
ne privesc de sus datorită crezului nostru. Acelaşi lucru s-a
întâmplat şi în relaţiile mele cu colegii din şcoala publică,
unde am avut foarte puţini prieteni apropiaţi. Bineînţeles, dat
fiind faptul că refuzau să accepte ceea ce credeam eu despre
Duhul Sfânt, eu consideram că ei sunt inferiori. Cât de per-
versă poate fi această mândrie spirituală!
Eu (Quin), pe de altă parte, provin din marginea opusă a
spectrului denominaţional. Privind în urmă la generaţii, toţi
înaintaşii mei au slujit în cadrul unor biserici tradiţionale pre-
dominante. Eu credeam că penticostalii nu numai că au o
doctrină greşită, dar şi că este posibil să fie „nebuni" datorită
faptului că practică vorbirea în alte limbi.
11
12 / Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt
In mod normal, noi două nu am fi putut ajunge niciodată să
fim prietene, cu atât mai puţin partenere în rugăciune şi coau-
toare. Dar am ajuns să înţelegem că dacă ne recunoaştem
greşelile, lăsăm la o parte mândria şi ideile dogmatice şi ne
deschidem pentru lucrarea interioară a Duhului Sfânt şi a re-
velaţiei Sale prin Cuvântul lui Dumnezeu, putem să depăşim
bariere formidabile. Am simţit împreună cum s-a schimbat
modul în care ne privim pe noi înşine, modul în care îi privim
pe ceilalţi credincioşi şi modul în care II înţelegem pe Duhul
Sfânt.
Am învăţat că, în dorinţa noastră după darurile spirituale,
trebuie să urmăm calea dragostei (vezi 1 Corinteni 14:1).
Procedând astfel, putem împlini porunca lui Isus de-a ne iubi
unii pe alţii, aşa încât lumea să cunoască că suntem ucenicii
Săi (vezi Ioan 13:34-35).
Vei întâlni pe paginile acestei cărţi o mulţime de femei ale
căror vieţi au fost atinse şi transformate de puterea Duhului
Sfânt. Vei întâlni femei din Biblie, femei din istoria recentă şi
femei asemenea celor de lângă tine. Vei descoperi că toate
femeile credincioase - indiferent de rasă, cultură, momentul
istoric sau contextul religios - au o legătură comună în Per-
soana lui Isus Hristos şi lucrarea Duhului Său Cel Sfânt.
în esenţă, viaţa plină de Duhul înseamnă strădania de a trăi
aşa cum a trăit Isus când umbla pe pământ.
—Quin Sherrer şi Ruthanne Garlock
Dallas, Texas
UNU
în întâmpinarea
Duhului Sfânt
Aceştia [Petru şi Ioan] au venit la samariteni şi s-au
rugat pentru ei ca să primească Duhul Sfânt. Căci nu
Se pogorăse încă peste nici unul din ei, ci fuseseră
numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
Fapte 8:15-16
Cerându-I Duhului Sfânt să lucreze mai profund în vieţile
noastre, ale celor care tânjesc după mai mult din Dum-
nezeu, vom putea descoperi un nou nivel al trăirii supra-
naturale. Este vorba de ceea ce am experimentat eu (Quin)
într-o seară la o bisericuţă din Destin, Florida. Plecasem la
Destin ca să-i fac o vizită mamei mele şi acolo am învăţat că
Duhul Sfânt doreşte să locuiască pe deplin în fiecare
credincios.
Descoperirea noului adevăr
Serviciul de închinare era ceva cu totul străin pentru mine.
Bărbaţi şi femei îşi ridicau mâinile ca laudă înaintea lui
Dumnezeu. Adunarea începuse să cânte din Biblie. Totul mi
se părea copleşitor. M-am încruntat şi i-am aruncat mamei o
privire întrebătoare în timp ce toată lumea cânta. „Sunt
melodii cântate pe versete biblice", mi-a şoptit ea cu zâmbetul
pe buze, apoi a început să cânte împreună cu ceilalţi.
După multe şovăieli am fost de acord în cele din urmă să
vizitez împreună cu mama Biserica Episcopală Sfântul Andrei,
doar pentru că ea insista să mă convingă că este un mod bun
13
şi plăcut de a-ţi petrece o seară de joi. In plus, cu această oca-
zie dorea să mă întâlnesc cu câţiva dintre noii ei prieteni.
Ea ne crescuse într-o biserică liturgică - deşi nu era episco-
pală. Nu îmi amintesc să fi existat vreun timp în care să nu-L
fi iubit pe Isus sau să nu mă fi rugat Tatălui. Insă Duhul Sfânt
era doar menţionat.
Eram obişnuită cu o formă rigidă de închinare, în care la
început întreaga adunare cânta următoarea doxologie:
Lăudaţi pe Dumnezeu, căci de la El vin toate binecuvântările;
Lăudaţi-L toate făpturile de jos de pe pământ;
Lăudaţi-L în locurile cele înalte, toate oştirile cereşti;
Lăudaţi pe Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt!
Preotul începea întotdeauna slujba cu o rugăciune, urmând
ca apoi noi să cântăm trei imnuri vechi, mult îndrăgite, să
aşezăm cu un gest venerabil darurile noastre în farfuriile de
argint, să ascultăm o predică de douăzeci de minute şi să ple-
căm îndată ce era rostită binecuvântarea de sfârşit. Stăteam o
oră duminică dimineaţa şi apoi eram deja pregătiţi pentru
masa de prânz.
Aveam puţin peste treizeci de ani şi trei copii pe care,
împreună cu soţul meu, îi creşteam în aceeaşi tradiţie. Dar
aici, în această biserică mică şi neîncăpătoare, cu oameni care
stăteau înghesuiţi pe intervale, am intrat pentru prima dată în
prezenţa Duhului Sfânt.
Priveam uimită la un bătrânel care avea mâinile ridicate şi a
început deodată, cu o voce caldă, să-L laude pe Domnul, în
timp ce lacrimile îi curgeau şiroi pe obraji. „Isuse, Te iubesc!
Isuse, Te laud! Isuse, îţi mulţumesc că mi-ai pregătit o cale
spre cer", şoptea el. Mă captiva tot ceea ce vedeam şi auzeam.
• Deşi serviciul a durat mai mult de două ore, mi s-a părut că au
fost doar câteva clipe. Ştiam în inima mea că aceşti oameni îl
cunosc pe Isus într-o profunzime pe care eu nu am atins-o
niciodată şi îmi doream mult să am ceea ce aveau ei.
în întâmpinarea Duhului Sfânt / 15
Plecând de la întâlnire, am încercat să calc peste mândria
mea încăpăţânată. „Ce îi face pe aceşti oameni atât de diferiţi
de mine şi de alţi creştini pe care îi cunosc?", l-am întrebat pe
pastorul Forrest Mobley. „Cea mai mare parte din viaţa mea
am predat la şcoala duminicală şi Isus este Mântuitorul meu.
Dar eu nu mă închin aşa cum se închină aceşti oameni. Cum
aş putea să o fac?"
„Majoritatea celor ce vin să se închine joi seara au primit
botezul în Duhul Sfânt - darul pe care 1-a promis Isus uceni-
cilor Săi înainte de-a Se înălţa la cer", mi-a spus pastorul
Mobley.
„Vreţi să spuneţi că îl pot primi şi eu?", l-am întrebat.
„Desigur că poţi", mi-a răspuns el. „După întâlnirile noastre
de joi, cei care sunt interesaţi să afle mai multe detalii pot veni
la mine la birou. Mai întâi îi învăţ cu privire la această lucrare,
apoi mă rog pentru ei ca să fie umpluţi cu putere - sau aşa
cum spunea Isus, să fie botezaţi cu Duhul Sfânt."
„Va trebui să mă mai gândesc la asta", i-am replicat eu întin-
zându-i mâna. însă în mintea mea mă întrebam: Oare acest
Duh Sfânt este acelaşi cu Spiritul Sfânt despre care cântăm noi în
doxologie?
„Dacă eşti sinceră şi hotărâtă", mi-a întrerupt pastorul şirul
gândurilor, „reciteşte primele patru capitole din Faptele Apos-
tolilor, apoi vino şi pune-mi mai multe întrebări. Dar te rog să
le citeşti fără prejudecăţi, cerându-I lui Dumnezeu să-ţi desco-
pere adevărul", m-a sfătuit el. Am promis că voi face acest
lucru în timpul celor zece zile cât mai stăteam în vizită la
mama mea.
Rugăciunea vindecătoare
în seara următoare am participat la o întâlnire de rugăciu-
ne la cineva acasă, unde se adunase un grup de credincioşi din
Biserica Sfântul Andrei. Aşa cum ne rugam, unii stând pe
scaun, alţii pe genunchi, a sunat telefonul. Betty, gazda noas-
tră, s-a grăbit să răspundă la telefonul din hol, în timp ce toţi
ceilalţi continuau să stea în rugăciune. Toţi ceilalţi, adică cu
excepţia mea. Nefiind obişnuită să mă rog cu voce tare, stă-
team acolo şi pur şi simplu ascultam.
Unii se rugau încet în limbi pe care nu le auzisem niciodată
înainte. Alţii Ii mulţumeau lui Dumnezeu pentru vindecarea
unui om cu numele Bill. Toţi aceşti oameni îi vorbeau lui
Dumnezeu de parcă îl cunoşteau îndeaproape! I-am invidiat,
însă atmosfera aceea m-a uluit de tot. Betty a intrat din nou în
cameră şi a anunţat cu o voce calmă: „Am primit un mesaj cu
privire la Bill Lance. Medicii de la Spitalul Forţelor Aeriene
din Mississippi spun că este pe moarte. Haideţi să ne rugăm
chiar acum pentru ca Dumnezeu să-i cruţe viaţa."
Atunci Betty a început să se roage cu voce tare, iar ceilalţi
ascultau: „Doamne, noi deja ne-am rugat pentru Bill la servi-
ciul special de vindecare din biserica noastră. Acum credem că
Tu îi dai sănătate, indiferent de ceea ce spun medicii. De
aceea venim cu toţi împreună şi îţi mulţumim dinainte pentru
vindecarea sa."
Cineva din cameră a strigat: „Satan, află de la noi că tu şi
forţele tale demonice nu-1 puteţi obţine nicidecum pe Bill
Lance. El este proprietatea lui Dumnezeu şi noi stăm în spăr-
tură pentru vindecarea lui deplină. Duhuri de neputinţă,
depărtaţi-vă de la el, în Numele lui Isus!"
Betty s-a aplecat spre mine şi mi-a explicat cu calm că Bill
Lance era un creştin întors de curând, un căpitan al Forţelor
Aeriene în vârstă de treizeci şi unu de ani, stabilit la o bază
militară din apropiere. „El şi soţia lui, Sharon, au doi copii
mici", mi-a spus ea. „Medicii spun că va muri de leucemie
acută. în această seară trece printr-o stare critică, de aceea s-a
făcut apel la rugăciune pentru el în cadrul tuturor grupurilor
răspândite în tot oraşul. Noi am primit încredinţarea că
Dumnezeu îl va vindeca pe Bill. Şi el are această încredinţare
şi, prin urmare, continuăm să ne rugăm."
Am plecat capul şi am început să mă rog în inima mea:
Doamne, ascultă rugăciunile lui Betty - rugăciunile tuturor celor de
aici — însă pe a mea nu o ţine în socoteală. Doamne, nu ştiu dacă mai
vindeci şi astăzi, însă sunt gata să învăţ. Arată-mi adevărul.
Eram de-a dreptul nedumerită. Oare Dumnezeu mai era
încă preocupat de vindecare? în biserica mea învăţasem că
vindecarea a dispărut o dată cu apostolii şi cu perioada din
Noul Testament care se referă la vorbirea în limbi. Şi totuşi, în
seara aceea am simţit ceva dinamic în modul în care se rugau
aceşti oameni.
Cei din încăpere continuau să se roage pentru alţii cu o
îndrăzneală pe care nu am mai întâlnit-o niciodată. înainte de
terminarea întâlnirii am fost sigură şi convinsă că doresc să-L
cunosc pe Isus într-un mod la fel de personal cum îl cunoş-
teau ei. Şi îmi doream să mă rog şi să-L laud pe Dumnezeu în
propriul meu limbaj devoţional.
Este Isus cu adevărat Domnul meu?
Ştiam că Isus este Mântuitorul meu, dar acum îmi puneam
întrebarea dacă L-am lăsat să fie Domnul meu. Categoric că
nu, am tras eu concluzia. Indiferent că era sau nu corect din
punct de vedere teologic, aşa priveam eu lucrurile din viaţa
mea. în următoarea seară de joi m-am dus din nou la Biserica
Sfântul Andrei, iar după întâlnire am luat parte împreună cu
alţi câţiva oameni la studiul pastorului pentru a afla mai multe
amănunte.
„Deschideţi la primul capitol din Fapte", ne-a îndrumat pas-
torul Mobley. Apoi a citit versetele care în Biblia mea erau
tipărite cu roşu - pentru a distinge cuvintele spuse de Isus
însuşi ucenicilor Săi:
Să nu vă depărtaţi de Ierusalim, ci să aşteptaţi acolo făgă-
duinţa Tatălui, pe care aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a
botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi
cu Duhul Sfânt... Ci voi veţi primi o putere când Se va po-
gon Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim,
în toată ludea, în Samaria şi până la marginile pământului
(Fapte 1:4b, 5, 8).
„Duhul Sfânt era un dar pe care Isus 1-a promis ucenicilor
Săi", a adăugat pastorul Mobley. „Astăzi şi noi suntem ucenicii
Săi. Acum să citim ce s-a întâmplat după înălţarea Sa, când
urmaşii lui Isus - 120 de toţi - aşteptau în camera de sus să
coboare peste ei puterea pe care le-o făgăduise Domnul."
După ce a citit câteva versete din Fapte 2, a început să înşire
evenimentele înregistrate:
1. Cei adunaţi laolaltă erau toţi într-un asentiment.
2. Au auzit un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic ce venea
din cer.
3. Au văzut nişte limbi ca de foc aşezându-se pe fiecare din
cei prezenţi.
4. Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt.
5. Au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea
Duhul.
„Cu toate că cei mai apropiaţi unsprezece ucenici fuseseră
aproape întotdeauna alături de Isus timp de trei ani, El totuşi
le-a spus atât lor, cât şi celorlalţi ucenici: «...rămâneţi în cetate
până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus»" (Luca 24:49), a spus
pastorul. De ce? Pentru că ei urmau să aibă nevoie de puterea
Duhului Sfânt din momentul în care Isus Se înălţa la cer.
„In seara aceasta ne vom ruga împreună, ne vom mărturisi
păcatele şi îi vom cere Duhului Sfânt să preia controlul vieţii
noastre. Atunci veţi primi un nou limbaj devoţional. Rugă-
ciunea în limbi ocoleşte mintea noastră, dând posibilitatea
duhului din noi să vorbească direct cu Dumnezeu prin Duhul
Sfânt."
O seară de neuitat
Ceea ce a urmat după lecţia biblică ţinută în acea seară de
pastorul Mobley în biroul său, în urmă cu 25 de ani, mi-a
schimbat în întregime viaţa. El ne-a cerut să rostim cu cuvin-
tele noastre o rugăciune cam de felul următor:
In întâmpinarea Duhului Sfânt / 19
Doamne huse, mărturisesc, că eşti Domnul şi Mântuitorul meu. Te
rog să-mi ierţi păcatele: lucrurile pe care nu le-am făcut bine şi
lucrurile pe care nu le-am făcut deloc; lucrurile de care îmi amintesc
şi cele de care nu-mi mai amintesc. Doresc să-i iert pe toţi cei care
m-au rănit sau m-au jignit; vreau să îi eliberez din orice fel de robie
în care i-am ţinut prin neiertarea mea. Dacă am glumit vreodată
pe seama cuiva care vorbea în limbi, Te rog să mă ierţi. Doamne,
primesc iertarea Ta pentru păcatele mele.
Renunţ acum la orice implicare a mea în practici oculte (horos-
coape, citirea gândurilor, ghicirea viitorului etc.), şi Te rog să mă
ierţi. Renunţ la diavolul şi la toate lucrările lui.
Doamne, îţi cer acum din toată inima botezul în Duhul Sfânt şi
vorbirea într-o limbă nouă. In Numele lui Isus Hristos, II primesc
prin credinţă. Amin.
Pastorul Mobley şi-a pus mâinile peste fiecare dintre noi şi
s-a rugat ca darurile spirituale din 1 Corinteni 12:8-10 să ne fie
împărţite şi nouă în timp ce el le enumera: cuvântul de înţe-
lepciune, cuvântul de cunoaştere, credinţa, vindecarea, face-
rea minunilor, prorocia, deosebirea duhurilor, felurite limbi,
tălmăcirea limbilor. Apoi s-a rugat ca Dumnezeu să ne dea
roadă Duhului, aşa cum este menţionată în Galateni 5.
Am rostit cu timiditate doar trei silabe scurte şi necunos-
cute. Mi s-a părut că sunau atât de primitiv. Era asta într-ade-
văr o rugăciune în limbi sau o compusesem eu? M-a bucurat
mult avertismentul pe care pastorul Mobley ni 1-a dat la sfâr-
şitul întâlnirii.
„Să nu-i permiteţi diavolului să vă spună că n-aţi vorbit în
limbi în seara aceasta", ne-a prevenit el. „Dumnezeu v-a dat
darul Duhului Sfânt. Şi întocmai cum un copil învaţă să vor-
bească, folosind la început doar câteva sunete, tot aşa limbajul
vostru devoţional începe cu câteva silabe, ca apoi să se extindă,
să se îmbogăţească şi adesea să se schimbe."
A fost o seară pe care nu o voi uita niciodată. Clopotele nu
au încetat să bată şi nici mâinile nu mi-au transpirat. In schimb,
a început să mă pătrundă o dragoste copleşitoare pentru
Dumnezeu şi pentru oameni - în special dragoste şi iertare
faţă de tatăl meu, care îşi abandonase întreaga familie pe când
eu aveam doar doisprezece ani.
Reînnoirea ajunge şi acasă
Când am plecat de la mama mea şi m-am întors acasă după
câteva zile, eram complet schimbată. Râdeam mai mult. Stu-
diam Biblia cu o foame nemaiîntâlnită. Am început chiar să
mă rog pentru câţiva prieteni apropiaţi ca Dumnezeu să-i vin-
dece. Şi, surprinzător, unii din ei au fost vindecaţi pe loc!
Duhul Sfânt era atât de real pentru mine, iar cuvintele im-
nurilor bisericeşti atât de familiare căpătau acum un nou înţe-
les. Cântam Gloria Patri - datând din perioada bisericii celui
de-al doilea secol - cu bucurie şi entuziasm:
Gloria să fie a Tatălui
Şi a Fiului şi a Duhului Sfânt!
Cum a fost la început,
Fie acum, şi pentru totdeauna,
In vecii vecilor, Amin. Amin!
De asemenea, am abordat într-un mod cu totul nou prima
întrebare din Catehismul de la Westminster: „I: Care este sco-
pul suprem al omului?" „R: Scopul suprem al omului este să-L
glorifice pe Dumnezeu şi să se bucure de El o veşnicie în-
treagă." Memorasem această afirmaţie pe vremea când eram
copil, dar de-abia acum învăţam ce înseamnă să-L glorifici pe
Dumnezeu şi să mă bucur de prezenţa Lui în viaţa mea.
Soţul meu, LeRoy, pe atunci prezbiter în biserica noastră,
m-a urmărit timp de şase luni. Dar în cele din urmă, într-o zi,
pe când eram în bucătărie, s-a apropiat de mine pe la spate şi
m-a cuprins în braţe: „Draga mea, ceea ce s-a întâmplat cu tine
vara trecută când ai fost în vizită la mama ta, vreau să se întâm-
ple şi cu mine", mi-a spus el. „Te-ai schimbat atât de mult, şi
vreau să am şi eu aceeaşi experienţă."
„Acea experienţă se numeşte botezul Duhujlui Sfânt" i-am
spus eu zâmbind. „Dar, sinceră să fiu, nu ştiu crurn sa te a;ut ca
să-1 primeşti - eu personal nu sunt prea exp^rimentata Haj
să-1 chemăm pe un pastor din Orlando despre care am auzit şj
să-i cerem să se roage împreună cu tine."
în urma unei rugăciuni deosebite, LeRoy ai primit botezul
Duhului Sfânt şi a vorbit în alte limbi. ApoJ a început să-i
iubească şi să-i încurajeze pe alţii aşa cum nu o făcuse nicio-
dată înainte. De atunci, ori de câte ori dorâm sa merg să
ascult un vorbitor creştin - chiar la o sută dle kilometri de-
părtare - el mă ducea cu maşina. Dar nu mergeam singuri.
Umpleam maşina cu copiii şi prietenii noştri; care experi-
mentau cu toţii o mare foame spirituală. Cur^n(j am început
să ţinem la noi acasă două studii biblice în fiecare săptămână.
Istoria unei minuni
In vara următoare, când m-am întors la Destin pentru a o
vizita pe mama mea, chiar în prima după-ami^za am trecut pe
la biserică să-1 revăd pe pastorul Mobley.
„Quin, vino să-1 întâlneşti pe Bill Lance; creţ^ că ar trebui să
scrii mărturia lui, deoarece este prima minune de vindecare
din biserica noastră", a exclamat el când m-a vj|Zut. (Eu scriam
de mulţi ani de zile povestiri din viaţa oamenilor.) „îţi aduci
aminte de vara trecută când ne-am rugat cu toţii pentru Bill ca
Dumnezeu să-1 vindece de leucemie?"
L-am urmat în biblioteca bisericii, aşteptându-mă să întâl-
nesc un om slăbit şi cu părul rar. în schimb, oţniil îmbrăcat în
blugi şi cu o cămaşă sport care a venit să dea mâna cu mine era
plin de vigoare şi exuberanţă. Faţa sa rotundă strălucea de să-
nătate şi fericire, iar pe cap avea o chică deas^ de păr.
După ce ne-am aşezat toţi trei pe o canapea, Bill mi-a împăr-
tăşit povestea minunii sale. La scurt timp după, aceea am aşter-
nut pe hârtie mărturia sa despre vindecare şi această istorioară
a câştigat prestigiosul concurs al scriitorilor din revista
Guideposts, dându-mi astfel posibilitatea să învăţ o mulţime de
lucruri de la cei mai buni scriitori creştini de la Guideposts din
New York. De atunci încoace cariera mea s-a schimbat: am
renunţat să mai scriu articole pentru ziarul local şi am început
să scriu pentru reviste creştine şi, până la urmă, am ajuns să
scriu cărţi. Mă amuzam spunându-le oamenilor că „noul meu
şef este un tâmplar evreu!"
Sunt fericită să vă pot spune că astăzi, după atâţia ani, Bill
Lance este încă în viaţă şi se simte foarte bine. Şi-a lansat pro-
pria afacere şi acum locuieşte în Colorado, nu departe de noi.
Iar pastorul Mobley se mai roagă şi acum ca oamenii să pri-
mească botezul Duhului Sfânt.
Eu nu mai ezit să le spun oamenilor pe care îi întâlnesc
despre Isus, şi mă rog pentru vindecarea lor. Limbajul meu
devoţional a devenit bineînţeles mult mai fluent decât atunci,
când rosteam cu greu primele silabe. De fapt, m-am rugat pen-
tru o mulţime de oameni ca să primească şi ei acest dar.
Neînţeleasă sau prigonită
Totuşi, trebuie să te previn că vei fi neînţeleasă şi vei întâm-
pina opoziţie atunci când vei începe să trăieşti o viaţă plină de
Duhul. Apostolul Pavel a scris: „Toţi cei ce voiesc să trăiască cu
evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi" (2 Timotei 3:12).
Unele prigoane vor veni fără îndoială din partea propriei
familii sau a prietenilor din biserică, care nu vor înţelege noua
ta râvnă şi înflăcărare pentru Dumnezeu. S-ar putea să fii ridi-
culizată sau chiar acuzată că eşti o fanatică religioasă.
Aceasta a fost experienţa prin care am trecut şi eu pe la în-
ceputul anilor '70, după ce am primit Duhul Sfânt. Unii prie-
teni din biserică nu puteau pricepe ce s-a întâmplat cu mine.
Eram la o masă festivă când un prezbiter din biserică m-a criti-
cat, spunându-mi că limbile au fost relevante doar pentru bise-
rica din Noul Testament, nu şi pentru vremurile de astăzi.
„Cum mai poţi să crezi că diavolul este activ şi astăzi?", m-a
întrebat el, refuzând să creadă. Altcineva m-a întrebat de ce
îmi duc şi acum Biblia cu mine la biserică, dovedind prin asta
că vreau să verific dacă predicatorul citează corect din Biblie.
Chiar pastorul m-a chemat la el în birou şi m-a prevenit să
nu-mi mai ridic mâinile în timpul închinării pentru că îi de-
ranjez pe cei din cor. Auzise şi el despre modul de închinare
al carismaticilor.
Privind în urmă, îmi dau seama că nu întotdeauna am ales
cu înţelepciune momentul şi modul în care le-am vorbit altora
despre întâlnirea mea cu Duhul Sfânt. Eram atât de entuzias-
mată încât doream ca toţi prietenii mei apropiaţi să ştie că pot
primi şi ei acest dar.
După un şir nesfârşit de persecuţii, l-am sunat pe pastorul
Mobley din Destin să-i cer sfatul şi să se roage pentru mine.
„Quin", mi-a spus el, „Dumnezeu nu ne-a promis o grădină de
trandafiri şi, chiar dacă ar fi făcut-o, există o grămadă de spini
în ea. De ce nu citeşti câteva versete din Noul Testament des-
pre persecuţie şi necazuri? Şi ai grijă să nu porţi pică nimănui.
Mă voi ruga pentru tine."
îndemnul pe care el mi 1-a dat nu m-a liniştit în mod deose-
bit, dar am încercat să fac ce mi-a spus.
Doi ani mai târziu, când pastorul Mobley a venit la Titusville
ca să ne viziteze pe mine şi pe LeRoy şi să se roage împreună
cu noi, toţi trei am simţit că Dumnezeu ne îndrumă paşii spre
o nouă etapă în umblarea noastră cu Domnul. Puteam acum
să ne mutăm la o altă biserică. Pastorul Peter Lord de la Biserica
Baptistă din Park Avenue a fost de acord să ne ofere sprijin şi
înţelegere şi astfel ne-am alăturat bisericii sale. învăţăturile lui
m-au inspirat să scriu câteva din cărţile mele. Deşi biserica sa
nu era cunoscută drept carismatică, el ne-a acceptat pe mine
şi pe LeRoy aşa cum eram. Ba chiar a apreciat învăţătura noas-
tră despre manifestarea darurilor spirituale pe care o pro-
movam la studiile biblice din casa noastră. De aceea îi voi fi
întotdeauna recunoscătoare.
Putere pentru mărturisire
Isus a afirmat că, după ce vor primi Duhul Sfânt, ucenicii
Săi vor avea puterea să-I fie martori (vezi Fapte 1:8).
Eu personal mi-am dat seama că acum am această în-
drăzneală de a-L împărtăşi pe Domnul şi de-a mă ruga cu alţi
oameni - lucru pe care nu l-am avut niciodată înainte. Am stat
de vorbă cu profesori de la şcoală, cu directorul, cu poştaşul
nostru, cu măcelarul de unde cumpăr carne şi chiar cu oa-
menii din magazin. Ba mai mult, i-am cerut editorului meu de
la ziarul pentru care lucrasem ani de zile, să-mi dea voie să
scriu în fiecare vineri câte o pagină intitulată „Cetatea credin-
ţei", în care să includ mărturii creştine ale liderilor din comu-
nitate şi articole atractive despre păstorii locali şi bisericile lor.
Astfel am avut posibilitatea să mă întâlnesc pe rând cu aproa-
pe toţi păstorii din oraş şi nu doream să vorbesc cu ei altceva
decât despre Isus - şi despre noua mea dragoste pe care am
descoperit-o faţă de El.
Lib, prietena mea cea mai bună, care ne însoţise împreună
cu soţul ei la câteva întâlniri de evanghelizare, m-a urmărit cu
mult interes vreme de câteva luni. în cele din urmă a recunos-
cut că tânjeşte şi ea după botezul Duhului Sfânt. „Dar, Quin,
încă nu mă simt îndeajuns de bună pentru aşa ceva, - încă nu
pot să-I cer lui Isus acest dar", îmi tot spunea. Nu am reuşit să
o conving că darul îi era oferit şi ei.
într-o zi mi-a spus-o din nou, plângând în hohote. Am pri-
vit-o în ochi şi i-am zis: „Desigur, Lib, nu eşti îndeajuns de
bună. Nici eu nu sunt. De altfel, nimeni nu este. Dar dacă
Tatăl promite că va da daruri bune copiilor Săi, înseamnă că şi
tu, în calitate de copil al Său, ai dreptul să primeşti un dar
bun. Duhul Sfânt vrea să fie Ajutorul tău, învăţătorul tău,
Mângâietorul tău şi doreşte să Se roage prin tine. Cere-I pur şi
simplu acest lucru odată când eşti singură."
„Bine, o voi face", a spus ea. La scurt timp după aceea, într-o
miercuri seara, Lib şi soţul ei, Gene, erau la biserică şi ascultau
mesajul pastorului. Deodată Duhul Sfânt, în suveranitatea Sa,
S-a coborât peste amândoi în acelaşi timp şi ei au început să
plângă. Au cedat prezenţei Duhului Sfânt şi îndată fiecare din
ei a primit propriul limbaj devoţional.
După această experienţă, Lib şi cu mine am început să ne
rugăm împreună la telefon în fiecare dimineaţă din zilele
lucrătoare la ora 8:00, timp de cinci minute. Ne rugam pentru
copiii noştri. Eram foarte încântată că atât soţul meu, cât şi
prietena mea cea mai bună, se bucurau acum de plinătatea
Duhului.
în anii care au urmat eu şi cu Lib am devenit partenere de
rugăciune.
Odihnă şi eliberare
La scurt timp după ce am primit botezul Duhului Sfânt, am
dat peste o carte scrisă de John Sherrill, They Speak With Other
Tongues [Ei vorbesc în alte limbi], şi am „devorat-o" imediat. în
vremea aceea existau puţine cărţi care să explice modul în
care Duhul Sfânt schimbă viaţa creştinilor contemporani.
Deoarece autorul aparţinea unei denominaţiuni predomi-
nante, am ţinut cont de tot ceea ce a spus el. Şi chiar an>
împărţit altora o mulţime de exemplare.
Am citit în cartea lui Sherrill mărturii ale celor pe care el i-a
intervievat şi le-a adresat următoarea întrebare: „La ce foloseşte
vorbirea în limbi?" O casnică a răspuns: „La ce foloseşte o pa-
săre albastră? La ce foloseşte un apus de soare? Doar pentru
zborul cutezător spre înălţimi, doar pentru bucuria de negrăit
care aduce cu sine sănătate şi pace şi odihnă şi eliberare de
poveri şi tensiune."1
Un slujitor al bisericii i-a mărturisit cum reuşea el să se odih-
nească atunci când călătorea: „...în momentul în care închid
ochii, încep să mă rog în Duhul. Mă rog aşa toată noaptea, fie
că mă trezesc, fie că adorm din nou, dar mă rog tot timpul. Nu
reuşesc să dorm prea mult, însă mă odihnesc suficient. Di-
mineaţa următoare sunt proaspăt şi viguros, pregătit pentru o
zi încărcată de lucru."2
ijohn Sherrill, They Speak With Other Tongues [Ei vorbesc în alte limbi], (Grand
Rapids, Mich.: Chosen Books/Fleming H. Revell, 1964, 1985), 90.
2
Sherrill, 90.
După aceea, ori de câte ori mă trezeam noaptea mă rugam
în limbi, aşa cum făcea acel slujitor, şi mi-am dat seama că
dimineaţa mă trezeam şi eu foarte împrospătată. Am învăţat
că, atunci când mă rugam în acest fel, se întâmplau două
lucruri: în primul rând, mă zideam pe mine însămi în Duhul
Sfânt (vezi Iuda 1:20) şi, în al doilea rând, un anumit timp
mijloceam în Duhul pentru alţii (vezi Romani 8:27).
Cartea lui Sherrill m-a încurajat şi dintr-un alt motiv: el a
abordat subiectul în calitate de reporter, iar în final a primit el
însuşi botezul Duhului Sfânt. In urma tuturor interviurilor pe
care le-a luat celor care au trăit această experienţă, autorul a
tras concluzia următoare:
în varietatea de experienţe cu Duhul Sfânt, există un lucru
care rămâne valabil în toate cazurile. Indiferent dacă botezul
este primit în tăcere sau cu bubuituri, în mod neaşteptat sau
după o lungă căutare, rezultatul final este acela că îl duce pe
individ mai aproape de Hristos. Isus nu mai este un personaj
de pe paginile unei cărţi de istorie. Nici măcar o amintire
din vreo experienţă personală de pe vârf de munte. Duhul
Său este mereu prezent pe cale împreună cu credinciosul
botezat, în orice moment, descoperindu-i la fiecare cotitură
natura şi personalitatea lui Hristos.3
Pentru mine, orele de şcoală duminicală în care predam la
fetele şi băieţii de clasa a cincea au devenit timpul cel mai exu-
berant, întrucât le împărtăşeam ceva nou şi proaspăt. Nu numai
paginile din Biblie au prins viaţă, ci chiar şi istoria bisericii.
La patru luni după primirea botezului cu Duhul Sfânt am
plecat în Israel ca să păşesc prin locurile pe unde a umblat Isus
şi Petru şi Pavel. Apoi, la un an după ce am câştigat concursul
scriitorilor de la revista Guideposts, m-am trezit stând la aceeaşi
masă cu profesorii John şi Elizabeth Sherrill, de la care am
învăţat câteva din tainele scrisului. Cuvintele lui John m-au
3
Sherrill, 130.
In întâmpinarea Duhului Sfânt / 27
inspirat ca, începând de atunci, ori de câte ori mă apucam de
scris, să mă rog mai întâi în Duhul. Am încercat să fiu cât mai
consecventă în această practică, dându-I astfel posibilitatea
Duhului Sfânt să mă pătrundă cu creativitatea Sa.
Suflarea lui Dumnezeu
învăţătorul biblic Gerald Rowlands ne aminteşte că în
greacă pentru duh se foloseşte acelaşi cuvânt ca şi pentru
suflare. Echivalentul ebraic este vânt. Iată cum îi sfătuieşte pas-
torul Rowlands pe toţi cei ce doresc să fie botezaţi în Duhul
Sfânt:
Aşa cum îţi deschizi gura ca să bei apă, tot astfel poţi să-ţi
deschizi gura şi să bei din Duhul Sfânt. Deschide-ţi gura şi
respiră adânc, iar când faci acest lucru să crezi că Duhul Sfânt
pătrunde în viaţa ta într-un mod inedit. Fă asta prin credinţă.
...S-ar putea să ai sau să nu ai o experienţă emoţională
concomitent cu acest eveniment. Dacă simţi ceva deosebit,
destinde-te şi bucură-te de aceasta. Dacă nu simţi nimic,
atunci nu-ţi face griji. Emoţiile sunt foarte schimbătoare şi
nestatornice. Cel mai important lucru nu este ceea ce simţi,
ci ceea ce crezi. Crede că ai primit Duhul Sfânt.
...Vorbirea în limbi este o minune. Este o abilitate supra-
naturală dată de Duhul Sfânt. Asta nu înseamnă că este
greu de realizat. înseamnă pur şi simplu că trebuie să coo-
perezi cu Dumnezeu.
...Noi ne folosim limba şi buzele la fel ca atunci când vor-
bim în graiul nostru matern. Minunea nu constă în actul
fizic al vorbirii. Minunea constă în limbajul care ne este dat
să-1 folosim. Cu alte cuvinte, nu modul în care vorbeşti, ci ce
vorbeşti este o minune... Când vorbeşti în limbi, partea fizică
a acestui proces este la fel de naturală ca şi atunci când îţi
exersezi în mod obişnuit capacităţile de vorbire.4
4
Gerald Rowlands, „How to Receive the Holy Spirit [Cum să primeşti Duhul
Sfânt]", Turning Point II, (Lynnwood, Wash.: Women's Aglow Fellowship,
1986)', 12-13.
28/ Ghidul femeii pentru o viată plină de Duhul Sfânt
Cheamă-L să te umple şi pe tine
5SS
experimentezi în mod obişnuit ac astâ dulc^ " V" *
duJce
partaşie cu El. §! plăcută
Duhul Sfânt doreşte să locuiască pe declin în fi
cios, dar El este blând, nu agresivûhul S âf"" ^ "
invitaţie. Dacă doreşti să-L cunoşti mai mu t ^
sfătuim să rosteşti rugăciunea pe care a facm o o7 f
aceea la studiul ţinut de pastor, şi apoi să-dde^
tru a primi tot ceea ce doreşte li să-ti dea ™™
Iata câţiva paşi esenţiali pe care trebuie să-i faci:
1. Mărturiseşte şi pocăieşte-te de orice păcat din •
lartă-i pe cei ce te-au rănit vreodată te aTde7 ?* **
mag Sau
te-au acuzat pe nedrept Cere T n i "
aminte de oie resenu^ en^ ^* ^ aduf
înăuntrul tău şi eliberează-te de el prin rutâSCUnda
teste Marcu 11:22-26 şi Efeseni 4:25-32) "' (d"
2. Roagă-L pe Domnul să-ţi descopere orice
iertare;
lucrările sale din viaţii ta
dat
g pe Dumnezeu să te ierte pentru că m.

Duhului Sfânt cinstea cuvenită.
4- Roagă-L pe Duhul Sfânt să te umple şi să-ţi dea canari, ,
de-a te ruga în Iimbi. Apoi deschide-ţi gura H
rosteşti silabele pe care ţi fe dă Duhul lV
Unul din cele mai bune moduri de a

limbi este prin cântare. Mulţi au primit propriul lor lim-
baj devoţional atunci când au început să cânte un simplu
vers: „Aleluia, Aleluia, Aleluia...", ca apoi să continue să
cânte pe aceeaşi melodie silabele pe care li le da Duhul
Sfânt.
5. Foloseşte-ţi noul limbaj devoţional în fiecare zi. Acest
lucru te ajută să ţii permanent legătura cu Domnul şi, de
asemenea, te zideşte în duhul tău. Pe măsură ce vei folosi
acest dar vei fi din ce în ce tot mai puţin timidă şi stân-
gace, iar limbajul tău devoţional va deveni tot mai fluent.
VOI
Darul extraordinar
al lui Dumnezeu
Şi [Isus] le-a zis:... „Iată că voi trimite peste voi făgă-
duinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi
îmbrăcaţi cu putere de sus.
Luca 24:46, 49
Doreşti din tot sufletul să ai o relaţie vie, intimă şi dina-
mică cu Dumnezeu?
Vrei să ai parte fără îndoială de mângâierea, dragostea
necondiţionată, ocrotirea, călăuzirea, reînnoirea şi îm-
puternicirea lui Dumnezeu?
Simţi că nu eşti în stare să apelezi la ajutorul lui
Dumnezeu în vremuri de necaz?
acă răspunsul tău este „Da!", atunci înseamnă că eşti o
femeie care doreşte să experimenteze viaţa plină de
Duhul Sfânt. Tu candidezi nu numai pentru a primi darul
Duhului Sfânt, ci şi pentru a experimenta puterea Duhului ca
pe o realitate cotidiană.
Duşmanul ne fură binecuvântările
In cărţile anterioare pe care le-am scris, am afirmat că
Satan, duşmanul lui Dumnezeu şi al nostru, ponegreşte carac-
terul lui Dumnezeu şi încearcă să provoace în noi mai degrabă
teamă decât încredere în Dumnezeu. în acelaşi timp, Satan
creează neînţelegere şi confuzie în ce priveşte persoana şi
puterea Duhului Sfânt, lipsindu-i astfel pe numeroşi creştini
31
de binecuvântările care se ascund în spatele acestui dar a lui
Dumnezeu.
Multe femei ne spun că sunt derutate de mulţimea părerilor
ce se bat cap în cap cu privire la rolul Duhului Sfânt în viaţa
credinciosului, astfel că nu prea ştiu cum să facă deosebire
între lucrările Duhului Sfânt şi lucrările unui duh străin. Şi
totuşi, ele au o sete nestăvilită după mai multă putere şi pre-
zenţă a lui Dumnezeu în viaţa lor.
Domnul însuşi are un răspuns pentru cei care au o astfel de
dorinţă arzătoare:
...Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să
vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor
curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Spunea cuvin-
tele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei
ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat,
fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit. (Ioan 7:37-39)
însetată după mai mult
Poate că te poţi identifica cu prietena noastră Katy, care a
devenit creştină încă din adolescenţă. Proaspătă absolventă a
colegiului, tocmai primise funcţia de ofiţer în armată în cali-
tate de asistentă medicală. în vara aceea, pe când stătea de
vorbă cu femeia aşezată chiar în faţa ei la picnicul organizat de
biserică, aceasta i-a spus: „în ultimul timp Domnul mi-a des-
coperit multe lucruri despre Duhul Sfânt."
„Ce este Duhul Sfânt?", a întrebat-o Katy, simţindu-se dintr-o
dată atinsă de scânteia curiozităţii.
Femeia a continuat să-i mărturisească cum a fost botezată cu
Duhul Sfânt, cum a vorbit în limbi şi cum experimenta acum
darurile şi puterea Duhului Sfânt.
„Ştiu că «Spiritul Sfânt» este inclus în Crezul apostolic pe
care îl recităm în fiecare duminică şi care este menţionat la
oficierea botezurilor şi în rugăciunile de binecuvântare", a
recunoscut Katy. „Dar niciodată nu am auzit o lecţie biblică
sau o predică despre Duhul Sfânt. Relaţia mea cu Hristos este
Darul extraordinar al lui Dumnezeu / 33
autentică, dar sunt însetată după mai mult - în mod deosebit
în această perioadă crucială din viaţa mea."
Timp de cinci săptămâni Katy a căutat în toate modalităţile
posibile să afle şi să înveţe mai multe despre Duhul Sfânt,
într-o seară, la una din întâlnirile de părtăşie a ofiţerilor creş-
tini, avea pe suflet o mulţime de întrebări.
„Ai vrea să primeşti Duhul Sfânt?", a întrebat-o învăţătoarea
biblică, după ce a răspuns la câteva interpelări.
„Da!", a răspuns Katy nerăbdătoare, şi s-a îndreptat împre-
ună cu învăţătoarea şi cu soţul ei spre o încăpere alăturată
pentru rugăciune.
Ei şi-au pus mâinile peste ea şi s-au rugat, iar apoi au con-
dus-o pe Katy într-o rugăciune prin care cereau ca Duhul Sfânt
să o umple până la revărsare. Ea nu a vorbit în limbi, dar deo-
dată a simţit că o copleşeşte dragostea şi pacea lui Dumnezeu.
Experienţa aceasta i-a schimbat atât de mult comportamentul
încât a doua zi colegele ei au observat diferenţa.
Un şuvoi de putere
„Eram atât de încântată de pacea imensă din interiorul
meu, încât mi-am zis că nu este neapărat nevoie să vorbesc în
limbi", a spus Katy. „Dar cei doi, care se rugaseră pentru mine
să primesc Duhul Sfânt, m-au încurajat să rămân deschisă vor-
birii în limbi, fără a forţa însă lucrurile. Am învăţat multe
despre darurile Duhului Sfânt şi despre feluritele moduri în
care Acesta lucrează în viaţa noastră. Mi-au arătat prin exem-
plul personal ce înseamnă atât roadă cât şi puterea Duhului
Sfânt."
Şase luni mai târziu, la o serbare a Crăciunului organizată
pentru ofiţeri, o altă prietenă s-a rugat pentru Katy ca să
primească limbajul devoţional şi, după o seamă de poticneli, a
rostit câteva cuvinte în alte limbi. „Nu am dobândit imediat
acea fluenţă a vorbirii în limbi, deoarece am opus rezistenţă",
a recunoscut ea. „însă mai târziu, când am început să mă lovesc
de probleme din căsnicie, m-am rugat în limbi în singurătatea
mea. Treptat, limbajul meu a început să devină tot mai uşor.
Nu am avut experienţa unui «jet», aşa cum se întâmplase în
cazul unor prieteni de-ai mei, ci mai degrabă mi s-a părut că
Duhul Sfânt mă alimenta zilnic, «picătură cu picătură»,
dintr-un şuvoi neîntrerupt de putere şi curaj."
Katy a înţeles că primirea acestui dar nu a fost doar un sim-
plu eveniment - cu toate că prima ei întâlnire cu Duhul Sfânt
a constituit o adevărată piatră de hotar în viaţa ei, de care îşi
va aduce mereu aminte. De fapt, ea a învăţat că Duhul Sfânt
care trăieşte înăuntrul ei face să se reverse peste ea tăria, în-
ţelepciunea şi puterea Sa, atunci când se confruntă cu pro-
vocările vieţii. Astăzi, după mulţi ani, Katy se roagă în limbi în
orice situaţie, însă totuşi preferă să folosească acest dar când
se roagă singură, mai degrabă decât într-un grup.
Renăscută prin Duhul Sfânt
Dacă eşti într-adevăr născută din nou, să ştii că Duhul Sfânt
a fost Cel care te-a convins de păcat, ţi-a descoperit adevărul
Evangheliei şi te-a adus într-o relaţie cu Hristos. Următoarele
versete evidenţiază acest adevăr:
Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci
aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Avat',
adică: „Tată!" însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul
nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. (Romani 8:15-16)
... Nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu
zice: „Isus să fie anatema!" Şi nimeni nu poate zice: „Isus
este Domnul!", decât prin Duhul Sfânt. (1 Corinteni 12:3)
Duhul Sfânt Se află cu siguranţă în tine din momentul în
care te-ai convertit, dar botezul Duhului Sfânt despre care
vorbim, şi pe care 1-a primit Katy, este ulterior experienţei
mântuirii, aşa cum explică pastorul Jack Hayford:
Puterea Duhului Sfânt trebuie „primită"; ea nu este o expe-
rienţă care are loc de la sine. După cum avem siguranţa că
Duhul Sfânt locuieşte în fiecare credincios (Romani 8:9),
tot astfel avem aceeaşi siguranţă că El îi va umple şi Se va
revărsa peste toţi cei care primesc Duhul Sfânt printr-o cre-
dinţă copilărească (Ioan 7:37-39). Când Duhul Sfânt te va
umple, tu vei şti aceasta. Isus a spus acest lucru şi ucenicii au
găsit că este adevărat (Fapte 1:4; 2:1-4).1
Cum răspundem la acest dar?
Duhul Sfânt poate fi descris în multe feluri, însă deseori se
face referire la El ca la un dar. Oricine îl acceptă pe Isus
Hristos ca Mântuitor şi îi cere darul Duhului Sfânt poate să-L
primească.
Modalităţile în care răspundem la primirea acestui dar al
Duhului Sfânt sunt tot atât de felurite ca şi modurile în care
lucrează Duhul Sfânt în vieţile noastre. Katy a înţeles că Duhul
Sfânt o întăreşte prin puterea Sa. Alte câteva prietene ne-au
împărtăşit ceea ce au simţit ele şi modul în care au reacţionat
atunci când au primit Duhul Sfânt:
• „Eram atât de învăluită de dragostea lui Isus, încât îmi
doream să rămân în îmbrăţişarea braţelor Sale pentru tot-
deauna", ne-a spus Dorothy. „Era ca şi în ziua în care m-am
căsătorit, ca şi atunci când îmi strângeam primul copil în
braţe sau mă bucuram de cel mai minunat Crăciun pe care
l-am avut vreodată - toate acestea îngemănate la un loc.
Doream să alerg pe stradă încolo şi încoace ca să spun
tuturor despre Isus, Domnul vieţii mele."
• Ceci a primit Duhul Sfânt la vârsta de paisprezece ani şi
acest fapt i-a schimbat complet viaţa. „Aveam o foame
grozavă după Scripturi - nu puteam să mă satur", ne-a măr-
turisit ea. „I-am condus pe mulţi colegi de clasă la Domnul
Jack Hayford, „Kingdom Dynamics [Dinamica împărăţiei]" The Spirit-Filled
LifeBibleed. Jack Hayford (Nashville: Thomas Nelson, 1991), 1622.
şi, în anii ce au urmat, m-am maturizat în cunoaşterea
Bibliei. Mama mea nu prea ştia ce să creadă despre mine,
astfel că m-a urmărit cu atenţie. I-a plăcut roadă pe care o
vedea în viaţa mea, deoarece niciodată nu am fost o tânără
răzvrătită ca ceilalţi adolescenţi."
• Răspunsul lui Lynn a fost unul muzical. „Acum, când mă
aşez la pian, cânt melodii pe care le primesc prin Duhul
Sfânt şi astfel îl laud pe Dumnezeu în limbajul meu de-
voţional", povesteşte ea. „Am avut această nouă experienţă
după ce am primit botezul în Duhul Sfânt."
• Kay a suferit un abuz în copilărie şi realmente nu a ştiut
niciodată ce înseamnă a fi iubită. îl acceptase pe Hristos ca
Mântuitor personal, dar se lupta mereu să scape de depen-
denţa de droguri şi alcool, precum şi de neiertarea, mânia şi
furia care o chinuiau. Ajunsese la concluzia că e prea greu să
trăiască o viaţă creştină şi astfel a renunţat. La un moment
dat în lupta ei a venit în contact cu un slujitor al bisericii,
care şi-a pus mâinile peste ea şi s-a rugat ca să primească
Duhul Sfânt. După patru ani de la acea rugăciune, prezenţa
Sa divină a „invadat" literalmente maşina în care se afla şi a
început să vorbească în limbi în timp ce conducea.
Trăgând maşina pe dreapta, Kay s-a rugat în limbi mai
bine de două ore şi a simţit cum Duhul Sfânt o eliberează
de toate poverile şi legăturile care o împiedicaseră în um-
blarea ei cu Dumnezeu. După ce s-a întors acasă s-a rugat
necontenit în limbi aproape trei zile.
„Atunci am înţeles că într-adevăr puteam să renunţ la
strădania de a lupta şi de a birui cu propriile mele puteri",
a recunoscut ea. „Acum, când mă supun Duhului Sfânt şi îl
las să lucreze în inima mea, mă pot destinde şi mă pot
bucura de prietenia şi prezenţa Lui. Având această expe-
rienţă a intimităţii şi prieteniei cu Duhul Sfânt în viaţa mea,
am ajuns să simt că Tatăl meu Cel ceresc mă iubeşte şi mă
acceptă aşa cum sunt."
• După ce a fost provocată să citească cartea Faptelor
Apostolilor, Diane şi-a dat seama că ceea ce îi lipsea era
puterea. „Acum văd că Duhul Sfânt este putere", a zis ea.
„Prin rugăciunea în limbi am primit îndrăzneala să mărtu-
risesc altora despre Dumnezeu şi împuternicirea să-i ajut
pe cei asupriţi de duhuri necurate să se elibereze. Nu ştiam
că este posibil ca un creştin obişnuit ca mine să-i ajute pe
alţi oameni să se elibereze de duhuri rele, chinuitoare."
• Gloria a fost crescută ca evreică ortodoxă, dar s-a întors la
Hristos după o perioadă lungă de rebeliune împotriva lui
Dumnezeu. La trei săptămâni după ce s-a convertit, în timp
ce citea o carte care o îndemna să ceară botezul cu Duhul
Sfânt, deodată a început să rostească câteva cuvinte în alte
limbi. Prietena ei, şi „mamă în Domnul", i-a arătat că acest
lucru s-a întâmplat în Noul Testament în perioada prazni-
cului evreiesc de la Cincizecime şi că experienţa pe care a
avut-o este biblică. A continuat să folosească acel limbaj
devoţional limitat, însă după câteva zile s-a întâmplat ceva
uimitor.
„Dintr-o dată mi-am dat frâu liber şi am cântat în limbi,
în cea mai sublimă ebraică pe care am auzit-o vreodată cur-
gând de pe buzele mele", a mărturisit Gloria. Nu ştia să vor-
bească în ebraică, dar a recunoscut-o fiindcă frecventase
sinagoga ani în şir. „M-am simţit de parcă stăteam în sina-
gogă. Experienţa vorbirii în limbi a validat întâlnirea mea
cu Isus, deoarece toată viaţa am crezut că dacă cineva din
poporul meu îl acceptă pe Isus, nu mai este evreu. Dar
atunci, pentru prima dată de când devenisem creştină, am
ştiut cu siguranţă că sunt încă evreică! După această expe-
rienţă Cuvântul lui Dumnezeu a fost plin de viaţă pentru
mine."
Experienţele acestor femei sunt diferite, însă toate au câteva
lucruri în comun:
1. Fiecare L-a acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor înainte
de-a avea propria experienţă cu Duhul Sfânt (la fel ca în
Fapte 8:15-17).
2. Fiecare a simţit nevoia unei relaţii mai profunde cu Dom-
nul.
3. Fiecare a avut o întâlnire cu Duhul Sfânt care i-a influenţat
viaţa în funcţie de nevoile individuale şi a trăsăturilor de
personalitate.
Un dar pentru toţi copiii lui Dumnezeu
După înviere, chiar înainte de-a Se înălţa la cer, Isus S-a ară-
tat ucenicilor şi le-a promis că Tatăl le va trimite Duhul Sfânt.
Ei trebuiau să aştepte în Ierusalim până avea să se întâmple
acest lucru, fiindcă atunci când Se va coborî Duhul Sfânt peste
ei, vor fi „îmbrăcaţi cu putere". Cuvântul putere- având aceeaşi
rădăcină ca şi cuvintele dinam sau dinamită - mai înseamnă
tărie, abilitate sau abundenţă.2 Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt
avea să-i împuternicească şi să-i echipeze pentru a-şi îndeplini
sarcina de-a duce mesajul Evangheliei până la marginile
pământului (vezi Matei 28:19-20; Fapte 1:8).
In ziua Cincizecimii, printre cei 120 de credincioşi care au
experimentat revărsarea Duhului Sfânt în odaia de sus s-au
aflat şi femei, inclusiv Măria, mama lui Isus (vezi Fapte 1:14).
Este evident că Isus a promis acest dar tuturor credincioşilor, nu
doar celor doisprezece apostoli. Toţi cei prezenţi au auzit vâ-
jâitul unui vânt puternic, au văzut foc pogorându-se din cer şi
au început să vorbească în limbi pe care nu le învăţaseră nicio-
dată (vezi Fapte 2:1-4).
Apostolul Petru a explicat mulţimii cuprinse de uimire fe-
nomenul care a avut loc, iar apoi le-a zis: „Făgăduinţa aceasta
este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt
tStrong's Exhaustive Concordance ofthe Bible [Concordanţa bibică exhaustivă a lui
Strong] (Nashville: Broadman and Holman, 1978), Referinţele greceşti nr.
departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul,
Dumnezeul nostru" (Fapte 2:39).
Liderii creştini sunt în general de acord asupra faptului că
acest eveniment marchează naşterea Bisericii - începutul
epocii Bisericii. însă există mulţi şi dintre aceia care susţin
prin învăţătura lor că semnele miraculoase, precum vorbirea
în limbi sau vindecările, au fost doar pentru Biserica primară
- că astfel de semne nu mai sunt necesare devreme ce acum
avem Cuvântul scris al lui Dumnezeu.
Datorită acestei învăţături unii credincioşi tind să-L pună pe
Duhul Sfânt într-o cutie confortabilă teologic, bine aranjată,
care să-I impună restricţii în lucrare. Alţii au crescut în biserici
unde Duhul Sfânt a fost foarte rar menţionat sau unde terme-
nul de „Sfântul Spirit" i-a dezorientat.
Totuşi, istoria înregistrează exemple fără număr ale unor
credincioşi înfometaţi care au cerut darul făgăduit de Isus. Ei
au primit Duhul Sfânt, însoţit de cele mai multe ori de semnul
exterior al vorbirii în limbi. Toţi aceştia au crezut că fac parte
din grupul „celor ce sunt departe", menţionat în predica lui
Petru (vezi Fapte 2:39).
Cooperând cu Duhul Sfânt
Promisiunea făcută de Isus ucenicilor a fost aceasta: „Eu voi
ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână
cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului" (Ioan 14:16-17a).
Numele de Mângâietor (greceşte: paraclet, apărător, ajutor)
dat Duhului Sfânt înseamnă „cineva chemat de partea altcuiva
pentru a-1 ajuta sau a-1 îndruma."3 Aceasta presupune ideea
cuiva care dă un sfat legitim.
Dar aşa cum Dumnezeu nu-i forţează pe copiii Săi să pri-
mească acest dar, tot astfel Duhul Sfânt nu-şi exercită contro-
lul deplin asupra tuturor deciziilor noastre. El ne vorbeşte
atunci când ne facem timp să-L ascultăm şi rămâne credincios
The F. W. Bullinger Companion Bible, (Grand Rapids, Mich.: Zondervan,
1964), referinţa numărul 1556.
să ne călăuzească în multe feluri, însă niciodată nu trece peste
voinţa noastră liberă. Adeseori noi chiar neglijăm să cerem
ajutorul Duhului Sfânt, iar când El încearcă să ne ajute
preferăm uneori să-I ignorăm îndemnurile.
Cu câţiva ani în urmă, eu (Ruthanne) predam într-o mier-
curi seara un curs despre războiul spiritual la o biserică ce se
afla la cinci mile depărtare de casă. După întâlnire am discu-
tat cu câţiva oameni şi ne-am rugat împreună, iar când am ple-
cat de la biserică se făcuse deja târziu.
Am stat câteva momente şi-am luat în considerare cele două
variante posibile de a mă întoarce acasă, alegând-o în final pe
cea mai lungă - un drum pe care l-am parcurs de multe ori cu
maşina - deoarece avea mai puţine semafoare şi ajungeam
mai repede. Cam pe la jumătatea drumului, când intram în-
tr-o intersecţie, am lovit bordura de pe banda specială de cotit
la stânga şi mi-a explodat cauciucul de la roata stângă din faţă.
„Doamne, ajută-mă!", am strigat, în timp ce manevram ma-
şina în virajul la stânga şi m-am oprit pe partea dreaptă a dru-
mului. Stăteam aşa în întuneric, cu motorul încă pornit, când
deodată mi-am dat seama că mă aflu pe o porţiunea pustie de
drum, într-una din cele mai renumite zone pentru crimă din
Dallas. îndată ce mi s-a conturat realitatea dilemei în care mă
găseam, m-am rugat Domnului: „Doamne, nu am acum decât
două opţiuni - fie să mă pornesc pe jos prin întuneric în cău-
tarea unui telefon, fie să stau aici în maşină până va trece cine-
va care să-mi dea o mână de ajutor. Te rog arată-mi ce să fac."
Am simţit îndemnul să cobor din maşină şi să merg până la
următoarea intersecţie, la o distanţă de câteva clădiri. Mi-am
pus bara de siguranţă pe volan, am încuiat maşina, am trecut
de cealaltă parte a drumului ca să merg cu faţa spre trafic şi
mă rugam la fiecare pas ca Dumnezeu să-mi scoată în cale vreo
maşină a poliţiei.
La scurt timp a trecut pe acolo un microbuz alb, îndreptân-
du-se în aceeaşi direcţie în care mergeam şi eu. La o distanţă
oarecare am observat că a întors într-o parcare a unui com-
plex de apartamente, iar apoi după câteva minute am văzut că-
şi îndreaptă lumina farurilor spre mine. Inima începuse să-mi
bată când am văzut că vehiculul încetineşte şi frânează,
trăgând pe dreapta.
„Doamne, nu am decât să mă încred în Tine că această per-
soană este de bună credinţă", m-am rugat eu.
Geamul fumuriu s-a întredeschis şi am auzit o voce feminină
întrebându-mă: „Cum aş putea să te ajut?" I-am explicat în
grabă care era problema mea. Apoi uşa maşinii s-a deschis.
„Urcă sus - e periculos pe-aici!", a spus femeia. M-a cuprins
o mare uşurare când am zărit o Biblie pe podeaua microbuzu-
lui în timp ce mă aşezam pe unul din scaunele pentru pasageri
şi îi explicam izbăvitoarei mele direcţia spre casă.
„Te-am văzut pe tine şi maşina ta în pană pe marginea dru-
mului şi m-am rugat pentru tine când am trecut pe aici în
urmă cu un minut", mi-a spus ea. „Şi eu sunt în drum spre casă
de la biserică. De obicei nu merg pe acest drum, dar în seara
asta am decis s-o iau totuşi pe aici şi Domnul mi-a spus să
opresc şi să te ajut. Am tras în parcarea acelui complex de
apartamente ca să mă rog şi să mă asigur că am auzit bine."
„Mă bucur foarte mult nu doar pentru că ai auzit bine, ci şi
că ai ascultat de Domnul!", am exclamat eu.
Deoarece era târziu, şi nici eu, nici soţul meu nu dispuneam
de încă o maşină, am aşteptat până dimineaţa pentru a încer-
ca să recuperăm microbuzul - doar ca să descoperim că hoţii
încercaseră să-1 fure. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-au
găsit acolo stând neajutorată! Bara de siguranţă de pe volan i-a
împiedicat să mute maşina din loc, însă au spart-o şi au furat
tot ce era înăuntru. Poliţia a remorcat-o şi a dus-o într-un parc
de maşini din oraş, unde în final am dat de ea.
Asigurarea a acoperit toate cheltuielile de reparaţie, însă
printre lucrurile furate era şi Biblia mea de studiu bine uzată,
câteva exemplare ale cărţilor mele şi banii din vânzările de
carte din acea seară. Mi-am pierdut Biblia mea de neînlocuit,
plină de notiţe şi referinţe, pentru a plăti preţul unei lecţii
despre imboldurile fine pe care mi le dădea Duhul Sfânt şi pe
care eu trebuia să le iau în seamă.
Privind în urmă la întregul episod, îmi doresc să mă fi oprit
şi să mă fi rugat pentru direcţie în momentul în care am simţit
o uşoară ezitare în alegerea drumului pe care să-1 urmez. Dar
în ciuda neatenţiei mele, Duhul Sfânt a fost credincios şi a călă-
uzit-o pe femeia aceea cu microbuzul ca să mă ajute. Probabil
că prin ascultarea ei m-a ferit de a fi inclusă în cifrele statistice
ale crimelor înregistrate în Dallas.
Primind belşugul din partea lui Dumnezeu
Câtă ironie există în faptul că adesea credincioşii neglijează
- prin ignoranţă, nepăsare, mândrie sau încăpăţânare - să
folosească ajutorul dat de Duhul Sfânt. Poate că au suficientă
hrană spirituala ca să supravieţuiască, dar le lipseşte belşugul
de dragoste, bucurie, pace, purtare de grijă şi putere din viaţă.
Alţii poate ca au avut o întâlnire personală cu Duhul Sfânt,
însă din nenumărate motive nu au reuşit să persevereze în
aprofundarea revelaţiei pe care au experimentat-o.
Prietena noastră, Kerry, a crescut într-o familie de creştini şi
a fost educat la diferite colegii biblice creştine. Odată, pe când
era studentă, i-a îngăduit unui evanghelist să se roage pentru
ea ca să primească Duhul Sfânt - mai mult din curiozitate de-
cât dintr-o foame spirituală. Atunci nu i s-a întâmplat nimic
spectaculos, însă după două zile, în timp ce se ruga, deodată
şi-a dat seama câ nu se mai roagă în engleză, ci în alte limbi.
„M-am rugat astfel timp de trei ore şi niciodată în viaţa mea
nu m-am simţit mai bine", a spus Kerry. „Dar nu m-a învăţat
nimeni despre Duhul Sfânt şi, de fapt, n-am înţeles ce mi se
întâmplase atunci. Nu am ştiut că pot vorbi în limbi după
placul inimii, şi de aceea în următorii optsprezece ani nu
mi-am mai folosit acest limbaj devoţional."
Atitudinea lui Kerry a fost asemănătoare cu cea a multor
creştini care spun: „Dacă Dumnezeu vrea să vorbesc în limbi,
El este Cel care trebuie s-o facă pentru mine sau prin mine -
eu nu am de gând să iniţiez acest lucru."
Câţiva ani mai târziu, într-o tabără a bisericii, un consilier a
întrebat-o: „Vorbeşti în limbi?" Kerry i-a povestit experienţa pe
care a avut-o în timpul colegiului. „Dar atunci când vorbeşti în
limbi, tu eşti cea care deţii controlul", i-a explicat consilierul.
„Aşa că te poţi ruga în limbi ori de câte ori doreşti." S-au rugat
împreună şi Kerry a început să vorbească în limbi în câteva
dialecte diferite, iar consilierul a încurajat-o să se roage în
acest fel de câteva ori pe zi.
„După ce am început să fac ceea ce m-a provocat consilierul,
am observat că discernământul meu a sporit în mod conside-
rabil ", povesteşte Kerry. „Duhul Sfânt îmi descopere acum lu-
cruri privitoare la cei pe care îi consiliez sau pentru care mă
rog. Rugăciunea în limbi îmi dă posibilitatea să mijlocesc pen-
tru alţii atunci când, în mod natural, nu am nici cea mai mică
cunoştinţă despre ceea ce se întâmplă în viaţa lor. Bineînţeles,
ştiu că Duhul Sfânt era cu mine încă de când L-am primit pe
Hristos, însă această experienţă mai profundă a fost un dar
deosebit în viaţa mea."
Pastorul Gerald Rowlands afirmă că nu este deloc greu să
primeşti vorbirea în limbi, aşa cum sunt unii înclinaţi să creadă.
El spune:
Când începi să vorbeşti în limbi, tu eşti cel care iniţiază
acest lucru. Tu rosteşti cuvintele, însă Duhul Sfânt ţi le dă.
Duhul Sfânt este Cel care te aprovizionează la nivelul minţii
cu sunete, cuvinte şi propoziţii.
...Pe măsură ce le rosteşti cu îndrăzneală prin credinţă,
Duhul Sfânt îţi dezvoltă vocabularul. Fluxul de cuvinte va
creşte, până când vor începe să curgă râuri din străfundul
fiinţei tale. Propune-ţi ca atunci când te afli sub cercetarea
Duhului Sfânt să rosteşti cuvinte de laudă la adresa lui
Dumnezeu. Propune-ţi să faci acest lucru cu vocea ta, dar
nu în limba maternă. Aşteaptă-te ca Duhul Sfânt să-ţi dea
chiar în momentul acela o limbă nouă, şi apoi începe să vor-
beşti prin credinţă acea limbă nouă. Rosteşte cu putere tot
ce pune Duhul Sfânt în mintea ta. S-ar putea să simţi că
buzele încep să-ţi tremure şi că gura scoate sunete ciudate.
Rosteşte-le cu curaj.
...O dată ce ai început să vorbeşti, continuă. Lasă să curgă,
pentru că cu cât curge mai mult, cu atât te vei simţi mai
liberă... O dată ce vorbeşti în limbi, după cum îţi dă Duhul
să vorbeşti, ulterior vei putea exersa acest dar ori de câte ori
doreşti. Pavel spune: „Mă yozruga cu duhul, dar mă voi rugă
şi cu mintea" (1 Corinteni 14:15, sublinierea ne aparţine).4
Duhul Sfânt vindecă depresia
Cindyjacobs era o tânără studentă la un colegiu denomi-
naţional când a citit o carte despre puterea laudei. Aceasta
făcea referire la botezul Duhului Sfânt şi la folosirea limbaju-
lui devoţional în rugăciune pentru a-I aduce laudă Domnului.
„Nu cunoşteam pe nimeni care să vorbească în limbi, însă
îmi doream toate darurile pe care le avea Dumnezeu pentru
mine", a spus Cindy. „Aşa că m-am rugat: Doamne, dacă acesta
este un dar adevărat din partea Ta, atunci îl doresc. Toate
predicile pe care le-am auzit în sensul acesta spun că darul
acesta este de la diavolul. Nu ştiu dacă trebuie să fiu ceea ce
oamenii numesc „tăvălugul sfânt" sau nu - sunt de-a dreptul
speriată. Dar, Doamne, dacă mai ales este adevărat şi bun,
dă-mi botezul Duhului Sfânt însoţit de vorbirea în limbi."
Cindy şi-a ridicat apoi mâinile ca laudă înaintea lui
Dumnezeu - ceea ce nu văzuse niciodată la nimeni.
„M-am simţit scăldată în pace - prezenţa Lui era atât de pu-
ternică", ne-a mărturisit ea. „Eram plină de bucurie şi am
început să cânt melodii cunoscute, ca să realizez apoi că de
fapt nu cântam în engleză. Nu-mi pierdusem controlul, ci
Duhul Sfânt curgea pur şi simplu prin mine. M-am întrebat:
„Oare ce spun?" Deodată mintea mi-a fost inundată de înţelesul
Gerald Rowlands, "How to Receive the Holy Spirit" [„Cum să primeşti
Duhul Sfânt"], Turning Point II, (Edmonds, Wash.: Women's Aglow
Fellowship, 1986), 14.
vorbelor pe care le rosteam. Cântam laude lui Dumnezeu. Era
ceva ceresc şi plin de pace. Nu cântasem niciodată înainte atât
de frumos - şi am cântat în cel puţin cinci limbi diferite." în
ziua următoare câţiva studenţi au oprit-o pe Cindy în campus
şi i-au zis: „Tu ai plinătatea Duhului Sfânt - tu eşti diferită!"
Cindy nu vorbise cu nimeni despre experienţa sa şi ezita să
povestească ceva de teama de a nu fi înţeleasă greşit. „Dar cine
v-a spus?", i-a întrebat Cindy nedumerită. Era evident că şi
aceşti studenţi fuseseră atinşi de Duhul Sfânt.
Unul din lucrurile care o făcea diferită era şi acela că a fost
vindecată de depresie. Era plină de bucurie şi lumină, că nu
i-ar fi rezistat nici un nor de disperare.
„De acum puteam să-I spun lui Isus totul despre rănile şi de-
zamăgirile mele şi să mă descarc de ele vorbind în limbi", ne-a
împărtăşit Cindy. „Chiar şi atunci când nu puteam să identific
cauza depresiei mele, mă rugam în limbi mult timp şi apoi
depresia dispărea. La scurtă vreme a avut loc o schimbare dra-
matică în viaţa mea. îmi amintesc că mă uitam la mâinile mele
şi spuneam: «Vindecarea este în mâinile mele.» Era ceva
înfricoşător, ceva copleşitor."
Tatăl lui Cindy era pastor într-o biserică denominaţională,
dar nu a ştiut niciodată că Cindy a vorbit în limbi deoarece a
murit la scurt timp după ce ea a avut această experienţă.
„Odată, când eram mică, el mi-a spus că are încredinţarea că
la sfârşitul vremurilor oamenii vor vorbi din nou în limbi", şi-a
adus ea aminte.
Acum, după douăzeci şi patru de ani, într-o cameră închiri-
ată de lângă campusul studenţesc, Domnul se foloseşte de
Cindy pentru a aduce vindecare naţiunilor şi împăcare în Tru-
pul lui Hristos cu ajutorul organizaţiei misionare Generals of
Intercession (Generalii mijlocirii). De asemenea, a văzut o
mulţime de oameni care au fost vindecaţi n>ic atunci când şi-a
pus mâinile peste ei şi s-a rugat ca Dumnezeu să Se atingă de
trupurile lor.
Foame după Duhul Sfânt
Dacă te identifici într-un anume fel cu experienţa lui Cindy
sau a lui Kerry, sau dacă trăieşti o foame spirituală cum a trăit
Katy, atunci această carte este pentru tine. Şi următoarele cu-
vinte ale lui Isus din Scriptură sunt pentru tine:
De aceea şi Eu vă spun: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi
găsi; bateţi şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere, capătă;
cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este
tatăl acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său pâine, să-i dea
o piatră? Ori, dacă cere un peşte, să-i dea un şarpe în loc de
peşte? Sau, dacă cere un ou, să-i dea o scorpie? Deci, dacă
voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri,
cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da Duhul
Sfânt celor ce I-L cer! (Luca 11:9-13)
Poate că citeşti această carte din mai multe motive: să creşti
în înţelegere spirituală, să te lămureşti în ceea ce priveşte
Duhul Sfânt, să primeşti o împuternicire mai mare, sau să gă-
seşti o modalitate prin care să-L laşi pe Duhul Sfânt să Se ma-
nifeste în viaţa ta.
Nădăjduim că vom reuşi să-ţi arătăm clar ce ne învaţă
Scriptura despre lucrarea felurită a Celei de-a treia Persoane a
Trinităţii. Dorim, de asemenea, să cultivăm în tine o foame
pentru a învăţa cum poate Duhul Sfânt să adâncească relaţia
ta cu Dumnezeu şi să-ţi dea putere să trăieşti o viaţă mult mai
îmbelşugată.
In timp ce citeşti această carte, noi ne rugăm să experimen-
tezi prezenţa şi puterea Duhului Sfânt într-un mod nou, cople-
şitor şi care să-ţi schimbe întreaga viaţă.
RUGĂCIUNE
Doamne, Iţi mulţumesc pentru darul incredibil al Duhului Sfânt,
lartă-mă că nu am dat atenţie, aşa cum ar fi trebuit, acestui dar ofe-
rit de Tine. Doresc să experimentez prezenţa Ta, să Te cunosc mai
îndeaproape şi să simt dragostea Ta necondiţionată. îţi mulţumesc că
ai să mi Te descoperi astfel prin Duhul Sfânt. Amin.
Aplicaţie
1. Cum îl înţelegi tu pe Duhul Sfânt?
2. Cum experimentezi lucrarea Duhului Sfânt în fiecare zi din
viaţa ta?
3. Fă o listă cu întrebările pe care le ai referitoare la Duhul
Sfânt.
4. Foloseşte următoarele versete pentru o discuţie în grup:
Marcu 1:8
Marcu 13:11
Luca 24:49
Fapte 1:8
Fapte 2:4
Fapte 2:38
TKEI
Reînnoirea
din interior spre exterior
Căci Domnul este Duhul, şi unde este Duhul Domnului,
acolo este slobozenia. Noi toţi privim cu faţa descoperită,
ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi
în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul
Domnului. 2 Corinteni 3:17-18
Tendinţa noastră naturală ca şi femei este să dorim să ne
schimbăm situaţia, să-i schimbăm pe soţii şi copiii noştri,
decorul casei şi din când în când coafura. Dar cine vrea să se
schimbe în interior? Sau să-şi schimbe modul de gândire? Nu
multe dintre noi s-ar oferi voluntar pentru o metamorfoză
adevărată.
A fi reînnoit - sau „schimbat", aşa cum spune Scriptura - în-
seamnă a fi transformat prin lucrarea Duhului Sfânt. Nu într-o
formă cosmetică, care are de-a face doar cu suprafaţa, ci într-un
mod profund şi de durată, care să schimbe chiar natura noas-
tră, într-un mod care să ne determine să privim viaţa din jurul
nostru diferit - aşa cum am exemplificat prin mărturia lui Quin.
La început Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, dar fără
un caracter ca al Său. Deoarece ne-a creat cu voinţă liberă, noi
trebuie să alegem în fiecare zi să ne formăm un caracter ca al
Său. în pasajul biblic de mai sus, apostolul Pavel afirmă că,
datorită experienţei sale cu Duhul Sfânt, el este în perma-
nenţă transformat în chipul lui Dumnezeu şi poate trăi astfel
încât să reflecte caracterul lui Dumnezeu.1
Gordon D. Fee, God'sEmpoweringPresence [Prezenţa luiDumnezeu care împuter-
niceşte] (Peabody, Mass.: Hendrickson, 1994), 319-320.
49
Mesajul acestei cărţi este că acest lucru este posibil pentru fiecare
dintre noi. Dar pentru a fi asemenea chipului lui Hristos,
trebuie să cooperăm cu lucrarea pe care Duhul Sfânt doreşte
s-o facă în noi.
în cartea sa The Helper [Ajutorul], renumita autoare
Catherine Marshall relatează modul în care a fost schimbată
treptat din interior spre exterior ca urmare a experienţei sale
cu Duhul Sfânt. La scurt timp după ce I-a cerut lui Dumnezeu
acest dar, a început să recunoască vocea blândă şi caldă a
Duhului Sfânt care vorbea în inima ei. Când era ispitită să
vorbească cuvinte dure sau urâte faţă de cineva - sau chiar să
vorbească prea mult - simţea o stavilă tăioasă în interiorul ei.
Duhul Sfânt a început s-o ajute să ia decizii în fiecare zi şi să-L
mărturisească altora pe Isus. Ea scrie:
Curând mi-am dat seama că botezul Duhului Sfânt nu era o
experienţă de moment, ci mai degrabă un proces care se
derulează pe parcursul întregii mele vieţi. Este adevărat că
la început a existat acea umplere iniţială. Dar ştiu foarte
bine că prin aceasta nu am fost înălţată în mod instantaneu
la o stare de sfinţenie. Prin ceea ce este omenesc în mine,
eul mă trăgea mereu înapoi, de aceea aveam nevoie de
umpleri repetate dacă doream să ajung la maturitatea pe
care Dumnezeu o aştepta de la mine.2
Disperată după ajutor
Beverly este o prietenă care a descoperit puterea regenera-
toare a Duhului Sfânt în mijlocul disperării ei. Deşi în anii co-
pilăriei şi ai adolescenţei trăise cu credincioşie faţă de
Domnul, activităţile sale de la colegiu L-au îndepărtat din viaţa
ei, mai ales după ce 1-a întâlnit pe Tom. După doi ani s-au căsă-
torit în biserică, dar niciodată nu I-au făcut loc lui Dumnezeu
în relaţia lor.
2
Catherine Marshall, The Helper [Mângâietorul] (Grand Rapids, Mich.: Baker,
1988), 66-67.
Reînnoirea din interior spre exterior / 51
„In toţi acei ani eu încă credeam în Dumnezeu", spunea
Beverly, „dar mă depărtasem de El. Curând după aceea lucru-
rile nu au mai mers aşa de bine în căsnicia noastră perfectă -
deşi în exterior arătam drăguţi, tineri şi plini de succes. Am
aflat că soţul meu îl abandonase pe Dumnezeu din cauza trau-
melor pe care le-a avut în copilărie, iar acum era plin de mânie
înăbuşită. Reacţia mea a fost să mă retrag şi să tac."
„Când s-a născut primul nostru băiat ne-am alăturat unei
biserici, dar a fost doar o simplă iniţiativă. Eu aveam o slujbă
bună şi colegii de muncă mă respectau, dar mă simţeam mize-
rabil. Patru ani mai târziu ni s-a născut al doilea băiat, însă de
data asta mă aflam într-o stare de depresie cronică, beam din
răsputeri şi sufeream de migrenă. Trăgeam draperiile şi
ieşeam afară numai dacă eram nevoită şi nu răspundeam
aproape deloc la telefon sau la uşă. în ciuda faptului că aveam
doi copii ideali, nu puteam să scap de depresie."
între timp Tom a început să aibă câteva accese de mânie,
după care nu vorbea cu Beverly zile întregi. Aruncând asupra
ei vina pentru toate problemele pe care le aveau, depresia ei
s-a accentuat, iar el a ajuns chiar în pragul sinuciderii. în tot
acest timp ei erau membri la biserica în care Tom ocupa şi o
poziţie de conducere, dar se părea că slujba sa în biserică nu
le schimba cu nimic situaţia.
Reînnoire şi restaurare
In biserică era însă un mic grup de oameni care primiseră
botezul Duhului Sfânt. Aceştia au început să se intereseze de
Beverly şi Tom deoarece şi-au dat seama, în urma rugăciunilor,
că acest cuplu de tineri avea probleme serioase. O femeie din
grup a telefonat într-o zi acasă la Beverly chiar când aceasta
avea o migrenă şi a fost de acord s-o viziteze ca să se roage pen-
tru ea. După rugăciune Beverly a simţit dintr-o dată pacea lui
Dumnezeu, iar durerea de cap i-a dispărut.
Femeia i-a împărtăşit apoi despre botezul Duhului Sfânt şi
modul inedit în care acesta îi dă posibilitatea să stea de vorbă
cu Dumnezeu prin rugăciunea în alte limbi - folosind pentru
explicaţie următorul verset din Biblie:
Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu
ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte
pentru noi cu suspine negrăite.
(Romani 8:26)
„E uimitor faptul că acesta era singurul verset pe care l-am
subliniat în Biblia mea când eram copil", a povestit Beverly.
„întotdeauna mă zbăteam singură în problemele mele şi de
aceea mă încânta ideea de a fi în stare să vorbesc direct cu
Dumnezeu în acest mod - şi atunci ştiam că am nevoie să mă
apropii din nou de El. în seara aceea am îngenuncheat singu-
ră lângă patul meu şi i-am spus lui Dumnezeu în şoaptă că,
dacă mai are ceva pentru mine, sunt gata să primesc. Când
mi-am deschis gura să vorbesc, au început să-mi vină cuvinte
într-o limbă deosebită, necunoscută. Ştiam că vorbesc cu
Dumnezeu. Parcă mă învăluia prezenţa Sa, iar durerea de cap
şi depresia au dispărut pe loc."
Acesta a fost începutul reînnoirii lui Beverly din interior
spre exterior. Un păstor dintr-o biserică locală a consiliat-o şi a
început să o înveţe adevărurile privitoare la Duhul Sfânt.
După două săptămâni a avut curajul să-i spună lui Tom ceea ce
s-a întâmplat, doar ca să afle că experimentase şi el acelaşi
lucru, dar îi era teamă să-i spună. Astăzi ei au o căsnicie restau-
rată şi fericită, slujind împreună între oamenii fără adăpost
din comunitatea lor, prin intermediul unui centru de distri-
buţie pe care l-au obţinut cu ajutorul lui Dumnezeu.
„Studiul intensiv al Cuvântului lui Dumnezeu a fost ca o
doză imensă de radiaţii care ne-au tămăduit şi ne-au restaurat.
Acum dorim să dăm o mână de ajutor pentru a aduce speranţă
şi restaurare şi în viaţa altor oameni", povesteşte Beverly.
„Bineînţeles că duşmanul a încercat să mă aducă din nou în
depresie şi boală - el întotdeauna testează o victorie. Dar am
înţeles că numai stând necurmat în Cuvânt şi rugându-mă în
Duhul primesc puteri ca să rezist acestor atacuri. De asemenea,
prin Cuvânt şi în timpul meu de rugăciune, Duhul Sfânt îmi
descoperă fiecare domeniu din viaţa mea care nu este pe
placul Domnului."
Trup, suflet şi duh
Atunci când urmărim o schimbare noi obişnuim să ne con-
centrăm atenţia asupra lucrurilor vizibile, exterioare. Ştim, de-
sigur, că viaţa înseamnă mult mai mult decât lucrurile pe care
le vedem cu ochii noştri fizici, dar de obicei lucrurile intangi-
bile se găsesc tocmai la capătul listei noastre de priorităţi.
Scriptura ne învaţă că suntem formaţi din trei părţi: duh,
suflet şi trup. însă doar una dintre ele este vizibilă. Cu toate
acestea, următorul verset dovedeşte în mod clar că toate trei
sunt importante pentru Dumnezeu:
Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi
duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite
întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus
Hristos. (1 Tesaloniceni 5:23)
Duhul Sfânt vrea să lucreze în viaţa noastră la fiecare din
aceste trei niveluri - duh, suflet şi trup - dar trebuie să înceapă
cu domeniul sufletului - mintea, emoţiile şi voinţa noastră. Iar
voinţa trebuie s-o ia înaintea celorlalte. Atunci când decidem să
supunem voinţa noastră voii lui Dumnezeu, gândurile şi emo-
ţiile noastre o vor urma. Acest lucru îi va permite Duhului
Sfânt să ne descopere - prin intermediul spiritului din fiinţa
noastră - domeniile în care atitudinile şi comportamentul
nostru au nevoie de schimbare.
Unii credincioşi fac greşeala de a-şi scuza slăbiciunile şi
păcatele făcute în trup sub pretextul că mântuirea are de-a
face doar cu sufletul, nu şi cu trupul. Alţii cad în extrema cea-
laltă, încercând prin propriile lor puteri şi strădanii să ajungă
la nivelul unui comportament desăvârşit, având impresia că
astfel îşi pot câştiga mântuirea. Ambele abordări sunt greşite.
Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o învăţătură clară în acest sens:
Dacă trăiţi după îndemnurile firii pământeşti, veţi muri; dar
dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt
fii [şi fiice] ai [ale] lui Dumnezeu. (Romani 8:13-14)
Intrarea într-o viaţă cu adevărat plină de Duhul Sfânt presu-
pune o întoarcere din păcat şi-o pocăinţă autentică. Evanghe-
listul Charles Finney scria:
Cel care s-a pocăit cu adevărat priveşte păcatul într-un mod
cu totul diferit faţă de vremea de dinaintea pocăinţei. în loc
să fie ceva fascinant şi de dorit, păcatul apare acum la polul
opus: cel mai odios şi detestabil lucru. Un păcătos care s-a
pocăit cu adevărat se va cutremura la gândul că a putut
vreodată să-şi găsească plăcerea în păcat.
... Dacă pocăinţa ta este autentică, în mintea ta va avea loc
o schimbare conştientă a perspectivelor şi a sentimentelor
legate de păcat. Vei fi la fel de conştient de acest lucru aşa
cum eşti de schimbarea perspectivei tale asupra oricărui alt
subiect.
... Când pocăinţa este autentică, dispare dispoziţia de a
păcătui din nou. Dacă te-ai pocăit cu adevărat, nu mai
iubeşti păcatul. De-acum încolo nu te mai abţii de la păcat
de frica pedepsei, ci pur şi simplu pentru că îl urăşti.3
Dorinţa de schimbare
A permite Duhului Sfânt să mă călăuzească şi a coopera cu
El în lucrarea Sa de schimbare a fiinţei mele din interior spre
exterior presupune două lucruri: în primul rând, trebuie
să-mi recunosc propria neputinţă de a fi îndeajuns de bună
pentru a câştiga aprobarea din partea lui Dumnezeu; în al
doilea rând, în loc să-mi găsesc scuze, trebuie să renunţ la
•'Charles Finney, Principles of Salvation [Principiile mântuirii] (Minneapolis,
Minn.: Bethany House, 1989), predici publicate iniţial în 1839-1891, 44,
46.
toate domeniile în care slăbiciunile şi păcatul mă împiedică să
fac progrese înspre o viaţă plină de Duhul.
Noi nu putem prin propriile noastre puteri să dăm o lovitură
de moarte tuturor atitudinilor greşite şi fărădelegilor noastre.
Avem în noi o înclinaţie egoistă înnăscută de a ceda în faţa
poftelor trupeşti şi aceasta se află într-un război permanent cu
trăirea unei vieţi pline de Duhul. însă din momentul în care
luăm hotărârea că vrem într-adevăr să scăpăm de aceste nea-
junsuri, Duhul Sfânt ne întăreşte şi ne dă putere să începem
procesul de schimbare din interior spre exterior. Doar prin
puterea Sa avem şansa să trăim experienţa transformării.
0 căutare dureroasă
Căutând plinătatea şi reînnoirea Duhului Sfânt, Sarah a trecut
prin experienţe dureroase, dar în procesul acesta a reuşit să-şi
dezvolte o relaţie profundă cu Dumnezeu. La vârsta de două-
zeci şi şase de ani ea a auzit pentru prima dată Evanghelia şi a
răspuns numaidecât, predându-şi viaţa lui Hristos.
„Crescusem departe de orice influenţă creştină, iar acum
am început să frecventez biserica şi să cercetez în amănunţime
toate învăţăturile pe care le găseam în Biblie", a spus ea. „Era
ca o apă vie ce mă vindeca sufleteşte. După ce am învăţat să mă
rog, am început să-I cer mereu lui Dumnezeu ca să mă umple
cu Duhul Său, fără să înţeleg neapărat ce înseamnă acest lucru,
însă am continuat să umblu prin puterile mele."
Simţindu-se atrasă spre o intimitate mai adâncă cu Dum-
nezeu, a început să frecventeze o biserică carismatică şi astfel
a pătruns într-o atmosferă de închinare zguduitoare, care îl
avea în centru pe Dumnezeu. Sarah a continuat să se roage
pentru darurile Duhului Sfânt şi s-a trezit deodată cu o nouă
revelaţie din partea lui Dumnezeu. Deşi ştia cum să fie drăguţă
şi politicoasă, Domnul i-a arătat că roadă dragostei nu se mani-
festa deloc în viaţa ei.
Zidind o temelie a dragostei
„Nu ştiam cum, şi nici nu eram sigură că doream într-adevăr
să iubesc pe cineva - mai ales pe cei din biserică, care m-au în-
ţeles greşit şi apoi m-au respins atât pe mine cât şi pe membrii
familiei mele şi care-mi provocaseră atâtea răni de-a lungul
anilor. Dar de trei ani mă tot rugam lui Dumnezeu să producă
această roadă în caracterul meu.
într-o zi, soţul meu, Ted, s-a întors de la serviciu obosit şi agi-
tat. Eram supărată pe el din cauza unei dispute pe care am
avut-o mai devreme şi doream să pun capăt la toată treaba
asta, dar el a refuzat şi s-a dus la culcare. Atunci am strigat
către Domnul, rugându-L să mă facă să simt dragostea şi mân-
gâierea Sa."
Dar în loc să fie mângâiată în timp ce citea din Biblie, Sarah
a simţit că Domnul o mustră pentru atitudinea ei faţă de Ted.
Versetele următoare i-au vorbit în mod deosebit:
De aceea, vă rog să vă arătaţi iarăşi afecţiunea faţă de el şi
să-1 asiguraţi de dragostea voastră pentru el; căci v-am scris
... cu gândul ca să vă pun la încercare şi să văd dacă treceţi
cu succes, dacă sunteţi ascultători şi de acord în totul [să-mi
urmaţi poruncile]. ... ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un
câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre amăgiri-
le î planurile lui. (2 Corinteni 2:8-9,11 - The Amplified Bible
[Biblia Amplificată])
„Mi-au trebuit câteva ore în seara aceea ca să mă frâng
înaintea Domnului şi să mă supun cu adevărat domniei Sale",
povestea Sarah. „Dar am făcut-o în cele din urmă, pentru că
doream mai mult să ascult de El decât să fiu mângâiată. în
dimineaţa următoare m-am purtat cu dragoste faţă de Ted şi
nu l-am tratat cu tăcere şi indiferenţă, aşa cum o făceam de
obicei. El a trecut cu vederea acest lucru, dar totul a fost în
regulă deoarece ştiam că sunt pe placul Domnului."
Sarah şi-a propus apoi să urmeze exemplul femeii pe care a
găsit-o în Proverbe 31: „Ea îl mângâie, îl încurajează şi îi face
[soţului ei] numai bine, şi nu rău, în toate zilele vieţii sale" (v.
12 -The Amplified Bible [Biblia Amplificată]).
„Am studiat definiţia acestor trei cuvinte - mângâiere, încu-
rajare şi bunătate - şi m-am hotărât să fiu o împlinitoare a
Cuvântului", ne-a povestit ea. „Cu cât puneam mai mult în
practică acest lucru, cu atât era mai uşor. După o perioadă de
timp, Dumnezeu mi-a dat puterea să iert şi să mă eliberez de
obiceiul de a-i judeca pe toţi oamenii împotriva cărora aveam
ceva, împlinind astfel versetele din Luca 6:27-38. în sfârşit,
m-am simţit liberă, după mai bine de douăzeci de ani de
neiertare, amărăciune şi o inimă zdrobită, plină de durere!
Acum puteam să-i iubesc pe aceşti oameni cu iubirea Sa."
După ce a învăţat să se supună mai degrabă Duhului Sfânt
decât să se lase cuprinsă de frică şi nesiguranţă, Sarah a înce-
put să primească cuvinte de cunoaştere şi cuvinte de înţelep-
ciune pentru femeile care veneau la ea să se roage. îndrăzneala
ei a sporit tot mai mult. Odată a rostit cuvinte de profeţie.
După câţiva ani a primit darul limbilor. însă întotdeauna se
ruga ca darurile să se manifeste prin ea împreună cu dragos-
tea lui Dumnezeu.
„Nu aş putea identifica cu exactitate momentul când am
fost botezată cu Duhul Sfânt", spunea Sarah. „Cu cât îl lăsam
mai mult pe Dumnezeu să mă frângă şi să sădească dragoste în
viaţa mea, cu atât se revărsau mai mult peste mine darurile Du-
hului Său. Luca 3:16 spune că Isus „vă va boteza cu Duhul
Sfânt şi cu foc." Cred că botezul meu cu Duhul Sfânt a avut loc
o dată cu purificarea mea prin focul Său. Lucrul cel mai im-
portant a fost să mă supun voii Sale în domeniul iertării şi al
dragostei, aşa încât să pot fi reînnoită începând din interior."
Identifică piedicile
Identificarea piedicilor face parte din procesul de reînnoire
din interior spre exterior, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui
Sarah, care I-a îngăduit Domnului să facă acest lucru în viaţa
ei. Adeseori noi vrem să schimbăm circumstanţele sau să-i
schimbăm pe cei apropiaţi - dar acest lucru ne împiedică să
privim la domeniile din viaţa noastră în care trebuie să ne su-
punem Duhului Sfânt pentru a produce schimbare. Ai lăsat ca
mânia, amărăciunea, invidia sau înstrăinarea să te îndepărteze
de scopul lui Dumnezeu? Eşti dezamăgită de tine? Decepţio-
nată de Dumnezeu?
Dacă suferi din cauza respingerii, abandonării sau trădării,
aminteşte-ţi că Domnul Isus a ştiut ce înseamnă să fii trădat de
cei apropiaţi. El Se poate identifica cu durerile şi rănile tale.
Când stătea atârnat pe cruce, sângerând şi agonizând din cau-
za rănilor pe care nu le merita, S-a rugat ca Dumnezeu să-i ier-
te pe toţi cei care îşi băteau joc de El. Şi noi putem să cerem
din partea Duhului Sfânt putere ca să-i iertăm pe toţi cei care
ne-au abuzat, ne-au respins sau ne-au trădat. El este numit
Ajutorul- însă noi trebuie să-I cerem acest ajutor.
Când nu reuşim să iertăm, noi ne legăm de fapt de persoa-
na sau de situaţia respectivă, şi de durerea necontenită provo-
cată de faptul că persistăm în indignarea noastră. Acest lucru
se vede pe feţele noastre, pe umerii noştri căzuţi şi,chiar în
conversaţia noastră. Pavel a scris:
Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie, orice strigare,
orice clevetire şi orice fel de răutate să piară din mijlocul
vostru. Dimpotrivă, fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă
unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.
(Efeseni 4:31-32).
Acest fel de iertare presupune să acorzi o favoare necondiţiona-
tă, fără a pretinde nimic în schimb.^ Dar cuvântul pe care 1-a fo-
losit Isus când a spus: „Iertaţi, şi vi se va ierta" (Luca 6:37b), în-
seamnă a elibera, a pune în libertate, ca şi atunci când ai descătuşa
pe cinevaP Când alegi să ierţi, tu înceredinţezi acea persoană
în mâna lui Dumnezeu, ca să Se ocupe El aşa cum alege de
ocările pe care ea ţi le-a adus. Iar tu personal te descătuşezi din
lanţurile celui ce te-a ofensat şi din lanţurile durerii.
Numărul 5483 în Dicţionarul grec-englei al lui Strong.
5
Numărul 630 în Dicţionarul grec-engkz al lui Strong.
Iertarea este o decizie
De fapt, iertarea este o decizie a noastră - un act al voinţei,
un act al ascultării de Hristos. Partea noastră este să iertăm.
Partea lui Dumnezeu este să vindece. Unele dintre noi trebuie
să ne iertăm pe noi înşine - de păcate care ne ţintuiesc în tre-
cut. Dacă eşti într-o astfel de situaţie, acceptă dragostea şi
iertarea lui Isus chiar acum. Apoi iartă-te pe tine şi nu lăsa ca
ziua de ieri să-ţi jefuiască ziua de astăzi.
Atunci când identificăm domeniile în care am fost răniţi şi
dezamăgiţi şi le punem apoi în braţul lui Dumnezeu, noi Ii
îngăduim prin aceasta ca El să înceapă schimbarea noastră.
Când Duhul Sfânt te umileşte şi face o lucrare nouă în inima
ta, se poate ca plânsul să te ajute să te eliberezi de frustrările
pe care le înăbuşi în interiorul tău. Să nu fii surprinsă dacă El
te va umple de lacrimi, revărsând astfel peste tine un potop de
pace şi vindecare. Când capitulezi înaintea Duhului Sfânt,
dragostea Sa începe să te inunde.
Evanghelista olandeză Corrie ten Boom prezintă în scrierile
sale o imagine clară a importanţei extraordinare pe care o are
supunerea înaintea Duhului Sfânt:
Atunci când suntem plini de Duhul Sfânt, poate va fi nevoie
să mai facem încă un pas. Poate că trebuie să îndepărtăm o
parte din mobila din inima noastră: televizorul sau anumite
cărţi, prietenii, pasiuni personale - tot ce ne poate împiedi-
ca să-L urmăm pe Isus Hristos. Putem îndepărta chiar mai
multe pentru Isus, astfel încât să-I putem oferi Duhului
Sfânt un loc mai larg. Mănuşa mea nu poate face nimic de
una singură, dar dacă mâna mea este în mănuşă, ea poate
face o treabă nemaipomenită. Poate găti, poate scrie şi poa-
te face o mulţime de lucruri! Eu ştiu că nu mănuşa e cea
care le face pe toate astea, ci mâna din mănuşă. Dacă intro-
duc doar un deget în mănuşă, ea nu poate face nimic! Tot
astfel este şi cu noi. Noi suntem mănuşile, iar Duhul Sfânt
este mâna care poate face totul, cu condiţia ca noi să-I fa-
cem loc în orice colţişor al vieţilor noastre. Doar atunci ne
putem aştepta ca El să facă lucrări nespus de mari în şi prin
noi.6
Fiind supusă Duhului Sfânt
Uneori, fără să ne dăm seama, ne identificăm prin ceea ce
facem - ca soţie, mamă, slujitoare în biserică sau femeie anga-
jată, mai degrabă decât prin ceea ce suntem ca şi copii ai lui
Dumnezeu. Elizabeth, care a fost manechin de profesie de la
vârsta de optsprezece până la treizeci de ani, a descoperit
într-adevăr că acesta este un drum anevoios. Ea a primit
umplerea cu Duhul Sfânt în perioada de trezire din anii 1960,
însă după câţiva ani a experimentat o „operaţie spirituală
majoră", cum îi place ei să o numească.
într-o zi, în timp ce făcea compot de mere împreună cu o
prietenă de-a ei mai în vârstă, Marlene, au început să vorbească
despre umblarea ei cu Domnul. Deodată conversaţia a luat un
alt curs. „Vorbeşte-mi despre cariera ta de fotomodel", i-a spus
Marlene. Elizabeth a povestit vrute şi nevrute despre profesia
ei de manechin şi spectacolele ei de televiziune, până când
Marlene a oprit-o.
„Asta era!", a exclamat Marlene. „Simţeam eu că te ţine ceva
în loc în umblarea ta creştină, şi asta era - mândria de a fi fost
fotomodel."
Elizabeth a pus jos cuţitul cu care curăţa şi a privit-o pe
Marlene, făcând ochii mari de uimire.
„Elizabeth, mândria este un păcat în ochii lui Dumnezeu",
i-a spus Marlene. „Identitatea ta stă în ceea ce ai fost ca şi foto-
model şi în frumuseţea ta fizică, când de fapt ar trebui să fie
în Hristos Isus. El este singurul care îţi dă adevărata identitate.
Dar pentru că ţi-ai supraestimat cariera de fotomodel, ai per-
mis astfel duhului de mândrie să pătrundă înăuntrul tău. Dacă
vrei, hai să ne ocupăm chiar acum de această mândrie - şi de
orice alt lucru stricat din viaţa ta pe care ţi-1 arată Domnul."
Corrie ten Boom, Marching Orders for the End Battle [Ordine de marş pentru
bătălia finală] (Fort Washington, Pa.: Christian Literature Crusade, 1969),
32-33.
Stând acolo la masa din bucătărie, Elizabeth s-a pocăit şi I-a
cerut Domnului iertare pentru mândria ei adânc înrădăcinată.
„Când ai plâns ultima dată?", a întrebat-o pe urmă Marlene.
„O, demult, nici nu-mi aduc aminte când", a răspuns
Elizabeth dând din cap.
„Tu ai nevoie să plângi şi să-L laşi pe Duhul Sfânt să te
zdrobească", a insistat Marlene. „Cât mai curând!"
Au continuat să se roage şi după patruzeci şi cinci de mi-
nute Elizabeth a început să plângă în hohote. „Am plâns şi iar
am plâns, simţindu-mă tot mai zdrobită", îşi aminteşte ea.
„Cred că Domnul îmi înlocuia inima de piatră cu o inimă de
carne, aşa încât să pot simţi compasiune pentru cei care ve-
neau la mine să-mi împărtăşească rănile lor sufleteşti. In timp
ce plângeam, am început să mă văd acceptată de Hristos aşa
cum sunt - fără a avea nimic de-a face cu realizările mele. Ce
moment de cotitură spirituală pentru mine!"
O înnoire spirituală
Elizabeth era o soţie rugativă, plină de Duhul, care frecventa
biserica în mod regulat şi încerca să-şi crească copiii în frică
sfântă şi respect faţă de Dumnezeu. Totuşi ea a avut nevoie de
eliberare într-un domeniu în care îi oferise duşmanului un
punct de sprijin. Mândria datorată înfăţişării ei exterioare, a
performanţei şi succesului ei de fotomodel - toate acestea au
fost nişte obstacole păcătoase care au împiedicat-o să vadă că
adevărata ei identitate este doar în Hristos.
Dennis şi Rita Bennett, lideri vechi în ceea ce priveşte lucra-
rea de reînnoire a Duhului Sfânt, au făcut următoarea obser-
vaţie:
Când o persoană primeşte botezul cu Duhul Sfânt, asta nu
înseamnă că ea este „îndeajuns" de spirituală... Să nu cedezi
niciodată în faţa ispitei duşmanului care vrea să te facă să ai
un sentiment de superioritate, ci roagă-te pentru roadă
umilinţei; aceasta este un bun antidot. Botezul cu Duhul
Sfânt este doar începutul unei noi dimensiuni în viaţa ta de
creştin, şi depinde de tine dacă vei creşte sau vei da înapoi.^
Din momentul în care Elizabeth L-a lăsat pe Duhul Sfânt să
facă o „renovare spirituală" în viaţa ei, frumuseţea Domnului
radiază prin ea în aşa măsură că întrece frumuseţea fizică cu
care se mândrea cândva. De atunci ea se roagă împreună cu
multe alte tinere femei creştine care trec prin aceleaşi încurcă-
turi şi se lovesc în viaţă de aceleaşi piedici ca şi ea.
Autorul şi psihiatrul John White face referire la acest su-
biect în cartea sa Changing on the Inside [Schimbarea lăuntrică]:
El [Isus] vrea să ne arate cât de neputincioşi suntem, nu
doar prin cuvinte, ci şi prin experienţele noastre. Dumne-
zeu poate s-o facă într-un ritm mai lent, prin intermediul si-
tuaţiilor obişnuite din viaţă, sau într-un ritm mai rapid, prin
iluminarea Duhului Sfânt. Sau poate să ne dezvăluie acest
lucru printr-o combinaţie a celor două...
Dacă Ii cerem s-o facă, în oricare dintre cele două mo-
duri, Dumnezeu o va face. O va face cu siguranţă. De aceea
noi trebuie să îi spunem, indiferent dacă înţelegem sau nu
în profunzime ceea ce spunem, că ne recunoaştem
neputinţa. Trebuie să-L rugăm să lucreze în noi la timpul
Său şi în modul Său, dar să ia în serios cuvintele pe care le
rostim. Când vom proceda astfel, Dumnezeu va începe să
producă schimbări serioase în noi, indiferent dacă ne vom
da seama sau nu. Mai devreme sau mai târziu, natura noas-
tră va începe să fie infiltrată de însăşi natura Sa.
Curios, dar atunci când se întâmplă acest lucru, nu devii
mai puţin tu însăţi, ci mai mult tu însăţi. Acea tărie şi fru-
museţe care îţi aparţin în mod unic, plănuite pentru tine
încă dinainte de creaţie, încep să strălucească acum mult
mai clar. Tu ai trăsăturile comune familiei lui Dumnezeu,
pentru că El este sursa originală a fiinţei tale. De vreme ce
între voi nu mai există separaţie, El poate restaura tot ceea
ce ai pierdut.8
Descoperindu-ţi menirea
De atâtea ori noi uităm cine suntem şi cui îi aparţinem.
Dacă ne măsurăm după standardul lumii, s-ar putea că ne
simţim falimentare. Eu (Quin), după ce am dat naştere la trei
copii în mai puţin de patru ani, am fost cuprinsă de o frustrare
enormă în ce priveşte rolul meu de mamă, deşi îmi dorisem cu
disperare să am copii. Câteodată, legănându-mi noaptea
copilul agitat, mă năpădea sentimentul că nu voi mai avea
niciodată timp să scriu din nou. La fel ca şi femeile descura-
jate cu care mă rog acum, m-am întrebat: „Oare de acum
încolo voi fi doar o simplă mămică a unor copii plângăcioşi şi
mucoşi?"
Dar după ce am primit botezul cu Duhul Sfânt, am înţeles
că prin ajutorul lui Dumnezeu pot să mă bucur de rolul meu ca
mamă şi pot să mă bucur de preţioşii mei copii. Eram conştien-
tă că va veni şi vremea când voi avea din nou libertatea să scriu.
Decât să diminuăm rolul nostru de mame, ar trebui mai de-
grabă să acceptăm cu bucurie această perioadă din viaţa noas-
tră şi să recunoaştem ce chemare înaltă este să îţi creşti copiii
astfel încât să ajungă să slujească lui Dumnezeu.
Pastorul meu, Dutch Sheets, spune: „Dumnezeu are o ţintă
pentru viaţa noastră - un scop, o intenţie, un final bine stabi-
lit. Dumnezeu a rânduit un scop pentru fiecare dintre noi. El
ne echipează cu tot ce avem nevoie ca să împlinim scopul Său,
şi nu ne cere să facem nimic altceva decât lucrul pentru care
ne-a echipat."
Povestea Esterei din Biblie este un exemplu clar al unei femei
pe care Dumnezeu a echipat-o ca să-şi ducă planul la înde-
plinire. Autoarea Eileen Wallis face următoarea comparaţie:
8
John White, Changing on the Inside [Schimbarea din interior] (Ann Arbor,
Mich.: Servant, 1991), 156.
Aşa cum Estera şi-a dus la îndeplinire planul lui Dumnezeu
în generaţia ei, la fel eşti chemată şi tu să fii o femeie cu
autoritate şi să-ţi împlineşti destinul pentru împărăţie.
Poate că nu înţelegi ce înseamnă acest lucru pentru tine.
Nici Estera nu a înţeles întru totul atunci când a făcut primul
pas prin credinţă şi a ascultat de chemarea lui Dumnezeu.
Dar misiunea ei a fost dezvăluită pe măsură ce a umblat în
supunere faţă de Dumnezeu, şi atunci a înţeles că frumu-
seţea duhului său binevoitor şi ascultător era comoara ei cea
mai de preţ.9
Dacă te simţi frustrată de perioada vieţii pe care tocmai o
traversezi, roagă-te Domnului: „Doamne, care este scopul Tău cu
privire la viaţa mea în momentele acestea?"Duhul Sfânt vrea să te
ajute să identifici care este ţinta şi scopul tău. în loc să avem
aşteptări nerealiste de la viaţă, mai bine să consimţim cu ceea
ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre noi. Meditând asu-
pra următoarelor versete (uneori personalizate sau parafraza-
te) vei fi ajutată să te menţii pe poziţie:
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în mine şi îmi dă,
după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea. (Filipeni 2:13)
Domnul va sfârşi ce a început pentru mine... (Psalmul
138:8a)
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele ma-
mei mele. Te laud că sunt o făptură aşa de minunată! Minu-
nate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul
acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine când am fost fă-
cut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile
pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii
Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi
erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
(Psalmul 139:13-16)
**•— •»' - P.
Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să
facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să
fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam...
(Efeseni 3:20-21)
în versiunea amplificată a Bibliei în limba engleză acest ul-
tim verset adevereşte faptul că Dumnezeu nu doar că îşi va îm-
plini scopul Său în noi, ci totodată va face „nespus mai mult şi
mai presus decât orice cutezăm noi să cerem sau să gândim -
infinit mai mult decât cele mai îndrăzneţe dorinţe, rugăciuni,
gânduri, speranţe sau vise ale noastre."
Se vede schimbarea în afară?
Când căutăm scopul lui Dumnezeu pentru viaţa noastră,
noi trebuie să căutăm în acelaşi timp şi prezenţa Sa. Prezenţa Sa
ne schimbă pe dinăuntru. Şi pentru că trupurile noastre sunt
temple ale Duhului Sfânt, puterea Sa ne schimbă pe dinafară.
Iar prin noi El îi poate schimba şi pe alţii.
Atunci când Moise a coborât de pe Muntele Sinai cu cele
două table ale mărturiei în mâini, el nu era conştient de fap-
tul că pielea de pe faţa lui avea o strălucire neobişnuită, răs-
pândind în jur raze de lumină. Acest lucru s-a întâmplat
deoarece el fusese în prezenţa lui Dumnezeu.
Dacă petrecem timp în prezenţa Sa şi îl lăsăm pe Duhul
Sfânt să ne schimbe pe dinăuntru, atunci comportamentul şi
înfăţişarea noastră exterioară vor reflecta pe deplin acest lu-
cru. Prin conduita şi ţinuta noastră putem afişa acel sentiment
de pace şi de seninătate care dovedeşte lucrarea Duhului Sfânt
din noi. Pentru că suntem fiice ale împăratului, noi de fapt II
reprezentăm pe Domnul Isus oriunde mergem. De aceea tre-
buie să căutăm să ne îmbrăcăm decent şi corespunzător în orice
situaţie, pentru a reflecta astfel frumuseţea Celui ce ne-a creat.
JoAnne Wallace, autoarea unei cărţi pentru femeile creştine
intitulată Dress With Style [îmbracă-te cu gust], ne explică de ce:
Femeile sunt create după chipul lui Dumnezeu şi sunt lucra-
rea mâinilor Lui. Cel puţin din acest motiv, dacă nu pentru
altul, trebuie să te înfăţişezi în cel mai plăcut mod posibil şi
să păstrezi acest dar - trupul tău - cât mai agreabil. Nu cred
că ceea ce a creat Dumnezeu ar trebui să fie lipsit de vlagă,
mohorât sau jerpelit. Nu cred nici că ar trebui să arate
ieftin, fără gust sau indecent. Din contră! Dumnezeu a creat
frumuseţea apusului de soare, a narciselor galbene, splen-
doarea frunzelor de toamnă ce cad în culori strălucitoare -
şi te-a creat şi pe tine, cea mai minunată dintre toate crea-
turile Sale.10
Când suntem nepieptănate şi neîngrijite, noi afişăm o atitu-
dine de „nu-mi pasă" care reprezintă o piedică în mărturia
noastră pentru Dumnezeu. Noi trebuie să dăm toată atenţia
igienei şi curăţeniei personale, şi totuşi să evităm extrema opu-
să, aceea de a fi mândre în mod necuvenit de înfăţişarea noas-
tră. Dar, în acelaşi timp, să nu neglijăm problema frumuseţii
interioare, după cum ne reaminteşte Eileen Wallis:
Scriptura... scoate în evidenţa faptul că cel mai important în
ochii lui Dumnezeu este modul în care arătăm pe dinăun-
tru. Nici hainele scumpe şi nici lucrurile de gata nu ne vor
schimba.
Dar o dată ce ai fost schimbată pe dinăuntru, în mod obli-
gatoriu aceasta va avea o influenţă asupra hainelor pe care
alegi să le îmbraci şi asupra modului în care te îngrijeşti de
înfăţişarea ta. Toate hainele tale vor purta o nouă etichetă:
„Pentru gloria Sa!" Desigur, asta presupune să-ţi dai toată
osteneala să fii curată, aranjată şi atrăgătoare şi să arăţi că te
bucuri că eşti femeie. Totuşi, puritatea şi modestia vor tre-
bui să te preocupe mai mult decât ultima modă.11
10
JoAnne Wallace, Dress With Style [îmbracă-te cu gust] (Old Tappan, N.J.:
Fleming Revell, 1983), 13.
11
Eileen Wallis, 63.
Vrei să descoperi cine eşti cu adevărat? Vrei să experimen-
tezi reînnoirea din interior spre exterior? Duhul Sfânt este cel
mai bun artist renovator pe care ţi-1 poţi imagina. Dar pentru
ca El să-şi facă lucrarea cu grijă, noi trebuie să ne punem la dis-
poziţia mâinilor Sale. Dacă ne supunem Duhului, vom desco-
peri că unele dintre obiceiurile păcătoase cel mai adânc înră-
dăcinate în noi au să dispară pentru totdeauna şi astfel vom
putea să ne conformăm tot mai mult caracterului lui Hristos.
Peste un an de zile, sau chiar după mulţi ani de acum
încolo, vei putea privi în urmă şi vei vedea că ai experimentat
cu adevărat o metamorfoză minunată.
RUGĂCIUNE
Doamne, ajută-mă să aleg în fiecare zi să mă modelez după caracterul
Tău. Vreau să fiu mereu transformată după asemănarea Ta tot mai
glorioasă. Sădeşte în mine un interes mult mai mare pentru a fi pe
placul Tău, decât pentru a dori să schimb situaţia în care mă aflu
sau să-i schimb pe oamenii din jurul meu. Ajută-mă să-mi găsesc
identitatea în Tine şi nu în ceea ce fac sau în locul în care trăiesc.
Duhule Sfinte, Iţi dau voie să mă schimbi din interior spre exterior. Iţi
mulţumesc că o vei face în dragostea Ta plină de gingăşie şi la
momentul ales de Tine. In Numele lui Isus, Amin.
APLICAŢIE
întreabă-te:
1. Care sunt obstacolele din viaţa mea care II împiedică pe
Duhul Sfânt să lucreze în vederea schimbării? (Identifică
obstacolele, apoi recunoaşte domeniile în care acum coope-
rezi cu Duhul Sfânt.)
2. Pot să identific care este scopul lui Dumnezeu pentru mine
în această perioadă din viaţa mea? Cum pot coopera mai
bine în împlinirea scopului Său?
3. Fă o analiză a înfăţişării tale cu ajutorul următoarei liste de
întrebări:
Ce anume din înfăţişarea mea exterioară i-ar atrage pe oa-
meni la Isus? Ce i-ar opri? Sunt destul de atentă ca hainele
pe care le port să nu stârnească poftă sau dezgust? Reflectă
înfăţişarea mea maturitate spirituală? îl onorează ea pe
Dumnezeu? Mesajul de pe tricoul meu este semnificativ
pentru ceea ce sunt? Nu cumva aduce omagii unui dum-
nezeu străin? Sunt o bună administratoare a hainelor pe
care le am? Sunt preocupată de o igienă personală corectă?
J/C
De ce să vorbim
în alte limbi?
Mulţumesc lui Dumnezeu că eu [Pavel] vorbesc în alte
limbi mai mult decât voi toţi... râvniţi după prorocire,
fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi.
1 Corinteni 14:18, 39
X Iu vom putea niciodată să-L înţelegem pe Duhul Sfânt
I V doar prin raţionament omenesc, nici să-I dictăm cum şi
când să îşi facă lucrarea. Dar nu ne putem permite să tratăm
cu uşurinţă tot ce spune Biblia despre Cea de-a treia şi cel mai
puţin înţeleasă Persoană din Trinitate - darul special al lui
Dumnezeu, Duhul Sfânt.
Poate că te întrebi: „Cum poate Duhul Sfânt să mă ajute pe
mine, o femeie obişnuită'? Nu este suficient că-L am pe Isus?"
însuşi Isus Hristos a promis că atunci când Se va întoarce în
ceruri îl va ruga pe Tatăl să trimită „un alt Mângâietor". Apoi
le-a spus ucenicilor să aştepte în Ierusalim până ce va veni
Duhul. Desigur că El prevăzuse dinainte cât de multă nevoie
vor avea ei de ajutorul Duhului Sfânt.
După cum am menţionat într-unui din capitolele anterioare,
au existat şi femei printre cei ce L-au urmat pe Isus (vezi Luca
8:1-3), iar din grupul celor care s-au adunat în camera de sus în
aşteptarea promisiunii făceau parte şi femei: „Toţi aceştia
stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu fe-
meile, şi cu Măria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui" (Fapte 1:14).
Scriptura ne dezvăluie faptul că rolul Duhului Sfânt în viaţa
credincioşilor care s-au predat este multiplu şi variat, după
cum ilustrează lista următoare.
69
I
Duhul Sfânt...
• Confirmă mântuirea noastră: Romani 8:16; 1 Ioan 3:24, 4:13
• Dă viaţă: Romani 8:5-11
• Dă bucurie: Fapte 13:52; Romani 14:17
• Dă speranţă: Romani 15:13; 1 Tesaloniceni 1:6
• Aduce libertate: Romani 8:1-2
• Dă putere pentru a învinge păcatul: Romani 8:9-11;
Galateni 5:16
• Pecetluieşte moştenirea noastră în Hristos: 1 Corinteni
1:22; Efeseni 1:13-14
• Vorbeşte prin noi: Matei 10:19-20
• învaţă: Luca 12:12; Ioan 14:26; 1 Corinteni 2:13
• Mângâie: Ioan 14:16
• II mărturiseşte pe Isus: Ioan 15:26; 1 Ioan 5:6
• Convinge de păcat: Ioan 16:7-8
• Vorbeşte şi călăuzeşte: Ioan 16:13; Fapte 10:19, 16:6;
Romani 8:14
• Dă putere în mărturie: Luca 4:14; Fapte 1:8; 1 Petru 1:12
• Face posibilă vorbirea în limbi: Fapte 2:4, 19:6
• întăreşte şi încurajează: Fapte 9:31
• Iubeşte prin noi: Romani 5:5
• Produce roadă neprihănirii: Galateni 5:22-23
• Ne ajută să ne rugăm: Romani 8:26-27; 1 Corinteni 14:15
• Ne ajută să ne închinăm: Efeseni 5:18-19; Filipeni 3:3
• Descoperă lucrurile lui Dumnezeu: 1 Corinteni 2:9-10
• Dă daruri spirituale: 1 Corinteni 12:7-11
• Zideşte duhurile noastre: 1 Corinteni 14:2, 4; Efeseni 3:16;
Iuda 1:18-20
• îi uneşte pe credincioşi: Filipeni 2:1-2; Efeseni 4:3-4.
Ce dar extraordinar le-a oferit Tatăl copiilor Săi atunci când
L-a trimis pe Duhul Sfânt ca să fie ajutorul nostru! Să ne mai
mirăm că Satan încearcă să minimalizeze semnificaţia acestui
De ce să vorbim în alte limbi? / 71
dar măreţ, divizând şi creând confuzie în trupul lui Hristos cu
privire la El?
Vremea cea mai bună aleasă de Dumnezeu
Dacă înţelegem vremea în care a avut loc revărsarea Duhului
Sfânt, acest fapt ne va ajuta să înţelegem care a fost scopul ur-
mărit de Dumnezeu prin trimiterea acestui dar. Pentru aceasta
haideţi să aruncăm o scurtă privire asupra ultimelor zile petre-
cute de Isus în lucrarea Sa pământească.
Răstignirea lui Hristos a avut loc în timpul praznicului evre-
iesc al Pastelor. Această sărbătoare importantă era o comemo-
rare a eliberării poporului Israel din Egipt - când Dumnezeu
a promis prin Moise că fiecare familie care sacrifica un miel şi
ungea cu sângele lui stâlpii şi pragul de sus al uşii, va fi păzită
de urgia morţii trimisă peste egipteni (vezi Exod 12).
Peste secole, Hristos avea să fie „Mielul lui Dumnezeu, care
ridică păcatul lumii" (Ioan 1:29). Ca urmare, planul lui Dum-
nezeu a fost ca această jertfă pentru păcat —moartea lui
Hristos - să fie oferită chiar de Paşte.
Exact la cincizeci de zile după Paşte, conform tradiţiei evre-
ieşti, se prăznuia sărbătoarea Săptămânilor (şapte săptămâni
plus ziua de după Paşte) - numită şi Cincizecime, care înseamnă
„cincizeci". Cu ocazia acestei sărbători oamenii îi aduceau
Domnului primele roade din recolta de grâu - recunoscând
astfel faptul că Dumnezeu stăpâneşte peste pământul şi lu-
crările lor. De asemenea, ziua Cincizecimii comemora mo-
mentul în care a fost dată Legea pe Muntele Sinai, la cincizeci
de zile după ce poporul Israel ieşise din Egipt. Un comentator
face următoarea observaţie:
Era tocmai în ziua Cincizecimii când Duhul Sfânt S-a revăr-
sat pentru prima dată peste apostoli şi peste biserica creş-
tină (Fapte 2:1-5). Cu această ocazie, la fel ca şi cu cea prile-
juită de Paşte cu şapte săptămâni înainte, iudaismul a fost
onorat şi în acelaşi timp înlocuit în mod glorios cu creştinis-
mul. Mielul pascal i-a cedat locul lui „Hristos, Pastele noas-
tre", iar sărbătoarea evreilor în amintirea legii date pe Sinai
i-a făcut loc darului Duhului Sfânt, oferit „tuturor neamu-
rilor care sunt sub cer" (v. 5).1
După înviere, Hristos a mai rămas pe pământ timp de patru-
zeci de zile. La plecarea Sa le-a poruncit ucenicilor să aştepte
în Ierusalim pogorârea Duhului Sfânt, ştiind că mai erau încă
zece zile până la Cincizecime. Mai mult ca sigur că ucenicii
n-au înţeles importanţa acestei aşteptări până în ziua Cincize-
cimii, la fel cum n-au înţeles decât mult mai târziu semnificaţia
morţii lui Hristos care a avut loc la Paşte. Cu toate acestea, au
aşteptat în supunere.
Teologul Stanley M. Horton comentează: „Cincizecimea cu
simbolismul său de seceriş a fost importantă deoarece scopul
botezului în Duhul a fost putere pentru slujire, în special în
holdele lumii, gata de seceriş... pentru Biserică aceasta a mar-
cat începutul secerişului spiritual aşteptat de multă vreme."2
Putere de mărturisire, rugăciune şi laudă
Este evident faptul că Isus a dorit ca Evanghelia să fie pro-
povăduită tuturor oamenilor de pretutindeni - nu doar
evreilor:
El le-a răspuns: „...Ci voi veţi primi o putere când Se va
pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată ludea, în Samaria şi până la marginile
pământului" (Fapte 1:7-8).
C. Peter Wagner, specialist în creşterea bisericii, afirmă:
Internaţional Bibk Dictionary [Dicţionarul biblic internaţional] (Plainfield, N.J.:
Logos, 1977), 335.
^Stanley M. Horton, What the Bible Says About the Holy Spirit [Ce spune Biblia
despre Duhul Sfânt] (Life Publishers International, Oradea, 2001) 156, 157.
De ce să vorbim în alte limbi"? / 73
Sarcina misiologică era clară şi a fost îndeplinită într-un
mod admirabil în cartea Faptelor. însă ea n-a putut fi înde-
plinită numai prin putere omenească. După trei ani în care
i-a învăţat şi i-a instruit în mod personal, Isus le-a spus uceni-
cilor: „...rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere
de sus" (Luca 24:49). în cei trei ani petrecuţi alături de Isus,
ucenicii nu fuseseră echipaţi decât parţial pentru ceea ce le
stătea înainte. Ei aveau nevoie de ceva mult mai mult ca să
se angajeze în războiul spiritual necesar pentru a pune mâna
pe împărăţie (vezi Matei 11:12).3
Linda, una dintre partenerele noastre de rugăciune, ne-a
împărtăşit modul în care s-a întâlnit ea cu Duhul Sfânt. Era
creştină de mai bine de douăzeci de ani când a început să ci-
tească cu un nou interes cele întâmplate în cartea Faptelor.
Atunci s-a rugat Domnului să o umple cu Duhul Său Cel Sfânt,
chiar dacă învăţătura din biserica ei era ostilă la aşa ceva.
„Prima mea reacţie, după ce am primit Duhul Sfânt, a fost să
simt o dragoste copleşitoare pentru Isus Hristos şi o bucurie pe
care n-am mai avut-o niciodată", a povestit Linda. „Recunoş-
team în mine o putere pe care n-am mai întâlnit-o niciodată
înainte - în special puterea de-a mă ruga. Am primit vorbirea în
limbi când m-am rugat pentru acest dar, iar de atunci viaţa mea
de rugăciune s-a schimbat radical. Nu numai că mă rog mai
mult, atunci când mă rog «cu mintea», dar mă rog şi în limbi,
aproape tot timpul când mă ocup de treburile casei."
Linda este una dintre multele persoane care, asemenea lui
Quin, a fost atât de flămândă după mai mult din Dumnezeu
încât s-a rugat să fie botezată cu Duhul Sfânt, în ciuda faptului
că ştia foarte puţine lucruri despre asta. Experienţa aceasta nu
a fost în detrimentul lor, ci dimpotrivă, le-a motivat la o dra-
goste mai profundă pentru Isus şi le-a dat puterea să păşească
într-un nivel superior de laudă şi închinare pe care nu-1 mai
atinseseră vreodată.
LI
C. Peter Wagner, Spreading the Fire [Răspândind focul] (Ventura, Calif.:

Regal, 1994), 25.
J. Rodman Williams spune:
In relatarea despre Cincizecime [Fapte 2:7-11 şi 10:44-47]
este evident că limbile nu reprezintă un limbaj obişnuit, ci
un mod de închinare înaintea lui Dumnezeu într-un limbaj
diferit de cel nativ. Prin urmare, vorbirea în alte limbi poate
fi numită o laudă transcendentă: lauda care trece dincolo de
capacitatea şi experienţa obişnuită.
...Limbajul obişnuit, chiar şi muzica, pot fi insuficiente
pentru a exprima minunăţia darului lui Dumnezeu ... s-ar
putea să existe o vorbire sau un limbaj mult mai potrivit
atunci când se experimentează bogăţia darului spiritual al
lui Dumnezeu. Omeneşte vorbind, acest lucru este imposi-
bil, dar Dumnezeu, prin Duhul Său, poate trece dincolo de
ceea ce s-a rostit sau s-a cântat înainte şi poate crea un
limbaj nou!4
Revărsare o singură dată?
Probabil că cea mai gravă concepţie greşită despre Duhul
Sfânt este credinţa că botezul (sau umplerea) cu Duhul Sfânt
şi manifestările darurilor Sale nu mai sunt valabile pentru cre-
dincioşii de astăzi. Conform acestei abordări, evenimentul de
la Cincizecime a însemnat o revărsare care a avut loc o singură
dată, cu scopul de a aduce în existenţă Biserica - şi de atunci
încoace noi ne-am îndepărtat de această sursă.
Dr. Horton respinge o asemenea idee:
Biserica nu este un rezervor care a primit o singură donaţie a
Duhului odată pentru totdeauna... Botezul în Duhul este
cufundarea într-o relaţie cu o Persoană divină, nu într-un
fluid sau într-o influenţă. Aceasta este o relaţie care poate
continua să se dezvolte sau să se extindă. Astfel, botezul este
doar un început, însă acesta se aseamănă unui botez în
4
J. Rodman Williams, The Gift of the Holy Spirit Today [Darul Duhului Sfânt
astăzi] (Plainfield, N.J.: Logos, 1980), 29.
aceea că implică un act distinct de ascultare şi credinţă din
partea noastră.
...însă Biblia mai spune că acesta a fost şi o umplere
(Fapte 2:4)... Trebuie să recunoaştem că botezul este ceva
ce se întâmplă indivizilor. Deşi în Ziua Cincizecimii toţi au
fost umpluţi în acelaşi moment, umplerea însăşi a fost o
experienţă individuală. Prin urmare, având în vedere pro-
rocia lui Ioan Botezătorul, trebuie să ne aşteptăm ca Isus să
continue să boteze în Duhul Sfânt atâta vreme cât cre-
dincioşii vor continua să vină la El pentru a primi acest
botez.5
Dulcea apropiere a lui Dumnezeu
Evidenţele istorice dovedesc faptul că focul Duhului Sfânt
nu s-a stins niciodată de-a lungul istoriei Bisericii, deşi uneori
a avut perioade de declin.6
O dată cu momentele de redeşteptare din timpul Marii Tre-
ziri din secolul al XVIII-lea, au avut loc o serie de manifestări
deosebite pe care le-au experimentat cei ce au fost atinşi de
Duhul Sfânt. Sarah, soţia lui Jonathan Edwards, a scris despre
o perioadă de şaptesprezece zile când S-a revărsat Duhul Sfânt
în anii 1740 şi 1741, perioadă în care a experimentat dragos-
tea, puterea şi, ceea ce numea ea, „dulcea apropiere a lui Dum-
nezeu". Prezentăm în continuare câteva fragmente din cartea
Personal Narrative [Povestire personală] a soţului ei, în care el
citează din experienţele lui Sarah, aşa cum le-a relatat ea însăşi.
Pe 28 ianuarie ea a scris:
Seara aceea a fost cea mai plăcută seară pe care am avut-o
vreodată în viaţa mea. Nu am petrecut niciodată un timp aşa
5
Horton, 154-155.
6
Donald Lee Barnett & Jeffrey P. McGregor, Speaking in Other Tongues: A
Scholarly Defense [Vorbirea în alte limbi: o apărare erudită] (Seattle, Wash.:
Community Chapel, 1986), Capitolul 5, Partea a V-a, 228-254.
de lung în care să mă bucur atât de mult de lumina, odihna
şi farmecul cerului în sufletul meu... să simt în mod con-
tinuu, constant şi clar, dragostea extraordinară şi imensă a lui
Hristos, apropierea Lui faţă de mine şi afecţiunea mea faţă de El,
însoţită de liniştea sufletească profundă şi inexprimabilă a
unei odihne depline în El... (sublinierea ne aparţine).
...Cuvintele „MÂNGÂIETORUL VINE", pe care le-am
auzit într-o seară, mi-au pătruns sufletul cu o siguranţă atât
de conştientă şi cu o bucurie atât de intensă, încât m-au
lăsat de îndată puterile şi eram gata să cad la podea; atunci
câţiva dintre cei ce se aflau în apropierea mea m-au prins şi
m-au sprijinit.^
„Marea Trezire" din secolul al XVIII-lea nu numai că le-a
făcut cunoştinţă multor credincioşi, asemenea lui Sarah, cu
realitatea Duhului Sfânt, dar a făcut în acelaşi timp ca mii de
necredincioşi să-L primească pe Hristos. Pentru biserică aceasta
a fost într-adevăr o vreme a secerişului.
în secolul următor, cea de-a „Doua Mare Trezire" s-a deru-
lat în trei etape. La început s-a pus un accent puternic pe rugă-
ciune şi convingere de păcat, care au fost urmate de o revăr-
sare a Duhului Sfânt. Evanghelizarea a constituit apoi cea de-a
doua etapă, caracterizată de predicile lui Charles G. Finney,
Walter şi Phoebe Palmer, Dwight L. Moody şi alţii. în cea de-a
treia etapă, tinerii au fost mobilizaţi la cele mai mari eforturi
pe câmpul misionar pe care le-a cunoscut Biserica până la
acea dată.8
Un nou val al Duhului Sfânt
Trecerea în acest secol a fost marcată de revărsarea Duhului
Sfânt la şcoala biblică a lui Charles F. Parham din Topeka,
'Citat din cartea lui Guy Chevreau, Catch the Fire [Prinde focul!] (Toronto,
Canada: Harper Collins, 1995), 78, 79, 82-83.
J. Edwin Orr, The Fervent Prayer [Rugăciunea fierbinte] (Chicago, 111.: Moody,
1974), 200.
Kansas, atunci când Agnes Ozman, o tânără ce frecventa întâl-
nirile de rugăciune ale studenţilor, a fost prima care a primit
Duhul Sfânt. Ceea ce urmează este un fragment din relatarea
ei personală pe marginea acestei experienţe:
Ca şi mulţi alţii, eu credeam că am primit botezul cu Duhul
Sfânt în momentul în care mi-am dedicat viaţa lui Hristos,
dar când am aflat că Duhul Sfânt poate încă să Se reverse cu
o plinătate mai mare, s-a născut în inima mea o adevărată
foame. Uneori tânjeam mai mult pentru ca Duhul Sfânt să
Se coboare peste mine decât pentru hrana cea de toate
zilele. Am fost îndemnaţi să aducem onoare sângelui lui
Isus Hristos şi să-1 lăsăm să-şi facă lucrarea în inimile noas-
tre, fapt care ne-a adus multă pace şi izbândă.
în noaptea de Anul Nou am avut un serviciu binecuvân-
tat ;n care ne-am rugat ca binecuvântarea lui Dumnezeu să
rămână peste noi şi în noul an. în prima zi a anului 1901
prezenţa Domnului s-a făcut simţită în mijlocul nostru
într-un mod deosebit, aşteptând în tăcere ca El să facă
lucruri mari. în seara aceea un duh de rugăciune ne-a
cuprins pe toţi. Era către ora unsprezece în acea primă zi
din ianuarie, când am simţit deodată în inima mea îndem-
nul să cer să fie puse mâinile peste mine ca să pot primi
darul Sfântului Duh. Când s-au pus mâinile pe capul meu,
Duhul Sfânt a coborât peste mine şi am început să vorbesc
în alte limbi, glorificându-L pe Dumnezeu. Am vorbit în
câteva limbi. Era ca şi cum râuri de apă vie ţâşneau din stră-
fundurile fiinţei mele.9
Pauline Parham, nora lui Charles Parham, locuieşte aproa-
pe de mine (Ruthanne), în acelaşi complex de apartamente.
Ea povesteşte că imediat după ce Agnes Ozman a primit
Duhul Sfânt, la întâlnirea de rugăciune din acea seară au mai
fost şi alţii care au avut aceeaşi experienţă, iar noutatea eveni-
9
Stanley Howard Frodsham, With Signs Folbwing [Iată semnele care-i vor
însoţi...] (Springfield, Mo.: Gospel Publishing House, prima ediţie 1926;
citat din ediţia revizuită, 1946), 20.
mentelor a început imediat să atragă tot felul de jurnalişti din
zonă. Insă reporterii n-au căpătat nici un răspuns satisfăcător
de la domnişoara Ozman, deoarece timp de trei zile ea n-a ştiut
să vorbească şi să scrie decât în limba chineză. Doamna Parham
spune că a aflat despre alţii că, după ce au primit Duhul Sfânt
la acea întâlnire de rugăciune, au început să vorbească în lim-
bile zulu, chineză şi hindusă. Mai târziu, când Charles Parham
a avut el însuşi această experienţă, se spune că a vorbit o ger-
mană fluentă, limbă pe care nu o învăţase niciodată.
Curând după aceea a avut loc mişcarea de trezire de pe stra-
da Azusa din Los Angeles, condusă de William Seymour, iar de
acolo s-a răspândit în întreaga lume mişcarea penticostală.
Printre liderii mişcării s-au aflat şi numeroase femei, între care
şi Aimee Semple McPherson. In autobiografia sa, ea relatează
experienţa personală a umplerii cu Duhul Sfânt din anul
1908, pe vremea când era încă o adolescentă şi frecventa o
biserică misionară din oraşul său:
Isus era mai real şi mai aproape de mine decât toate lucru-
rile pământeşti care mă înconjurau. în sufletul meu a izbuc-
nit dorinţa de a veni cu laudă, închinare şi adorare înaintea
Lui. Isus era atât de minunat, atât de glorios, iar biata mea
limbă total neputincioasă să găsească cuvinte de laudă la
adresa Lui.
Plămânii au început să mi se umple şi să se zbată sub pu-
terea Mângâietorului care Se apropia... Sunete nedesluşite
ca de pe nişte buze bâlbâitoare şi dintr-o limbă străină, des-
pre care se vorbeşte în Isaia 28:11, au început să curgă de pe
buzele mele... Apoi, din străfundurile fiinţei mele au ţâşnit
deodată râuri de laudă în alte limbi, după cum îmi dădea
Duhul să vorbesc (Fapte 2:4). Am ştiut atunci că Duhul II
laudă pe Isus într-o limbă glorioasă, îmbrăcându-L cu slavă
şi onoare, lucru pe care eu l-am simţit, dar nu l-am putut
exprima niciodată în cuvinte.10
'Âirnee Semple McPherson, This is That [Aceasta este ceea ce...] (Los Angeles,
Calif.: Echo Park Evangelistic Association, 1923), 45.
îndoială şi împotrivire
Mama lui Aimee, care studiase şi predase Biblia timp de
mulţi ani, a obiectat împotriva experienţei fiicei sale şi i-a
interzis să mai meargă la întâlnirile bisericii misionare. Aimee
s-a învoit cu mama ei că nu va mai merge niciodată acolo dacă
îi va putea dovedi prin Scripturi că această experienţă nu este
biblică sau că a fost valabilă numai pentru perioada apostolică
a Bisericii. Aimee a plecat la şcoală, iar mama ei a petrecut
ziua întreagă studiind Biblia şi neglijând astfel toate treburile
gospodăreşti. Seara, când s-a întors acasă, a găsit-o stând încă
la masa pregătită pentru micul dejun şi a întrebat-o ce a găsit.
Mama ei i-a răspuns:
„Draga mea, trebuie să recunosc că este adevărat, şi că ceea
ce-ai experimentat tu a fost vestit prin prorocul loel că tre-
buie să se întâmple în zilele din urmă!"
Citise... că prorocul loel (2:28-29) a profeţit desluşit că în
zilele de pe urmă va fi o revărsare minunată a Duhului
Sfânt, asemuită cu o ploaie târzie, când fiii şi fiicele... se vor
bucura deopotrivă de torentul acesta glorios.11
Majoritatea credincioşilor care au îmbrăţişat darul Duhului
Sfânt în acele zile de început au fost excluşi din bisericile de-
nominaţionale, iar numeroşi lideri au înfiinţat o serie de adu-
nări penticostale. Unele aşa-zise „biserici tradiţionale" au con-
siderat că penticostalii se află la periferia creştinismului, iar
alte grupări i-au acuzat că practicile şi învăţăturile lor sunt de
la diavolul. Dar nimic nu a putut împiedica această mişcare să
înainteze şi să propăşească.
O familie schimbată
Lucrarea de slujire a Măriei Woodworth-Etter, o binecunos-
cută femeie-evanghelist din perioada timpurie a anilor 1900, a
1
McPherson, 50-51.
avut un impact deosebit asupra familiei Garlock. John (soţul
Ruthannei) a avut un bunic care a fost un alcoolic şi un de-
pendent de droguri incurabil. Temperamentul violent al lui
Edmund Garlock a produs multă suferinţă familiei sale - în
special fiului său mai mare, Henry, tatăl lui John. De îndată ce
a auzit că doamna Woodworth-Etter conducea o întrunire de
trezire spirituală într-un cort amplasat în apropiere, Jessie,
soţia lui Edmund, a trecut la fapte. Se ruga de mult pentru
mântuirea soţului ei, iar acum s-a ivit ocazia ca rugăciunile ei
să prindă viaţă.
Jessie a cumpărat un bilet de tren până la Long Hill,
Connecticut, i 1-a înmânat lui Edmund şi i-a spus să meargă la
întâlnirile acelea şi să nu se întoarcă acasă până nu se schim-
bă.12 După câteva zile, Henry era afară şi lucra, când 1-a auzit
pe tatăl său venind pe drum şi cântând cu voce tare. Primul
său gând a fost: „Desigur, tata s-a îmbătat iarăşi - mai bine m-aş
ascunde din calea lui dacă vreau să scap de bătaie."
Atunci Henry şi-a dat seama că tatăl său cânta de fapt o
cântare. Edmund i-a adunat pe Jessie şi pe copii la ferma
veche şi le-a povestit cum a fost mântuit, vindecat, eliberat şi
umplut de Duhul Sfânt. Era atât de schimbat şi de diferit, încât
lui Henry şi celorlalţi oameni le-a fost greu să-1 recunoască. Dar
în lunile ce au urmat, convertirea lui Edmund s-a dovedit a fi
reală şi, nu după mult timp, toţi membrii familiei au fost
umpluţi de Duhul Sfânt.
Duhul Sfânt vorbeşte
Câţiva ani mai târziu Henry s-a înscris la o şcoală biblică, ca
apoi, în 1920, să meargă ca misionar pionier în teritoriile nee-
vanghelizate din Liberia, în Africa de Vest. Lucrarea sa de
12
Un raport al acestei întâlniri apare în cartea A Diary ofSigns and Wonders
[Un jurnal al semnelor şi minunilor] de Măria Woodworth-Etter, (Tulsa,
Okla.: Harrison House, 1981), 258-272.
acolo a fost însoţită de multe semne miraculoase, dar un inci-
dent cu totul remarcabil a culminat cu vorbirea în alte limbi.
Angajase câţiva hamali ca să facă o călătorie lungă până pe
coastă, în vederea aprovizionării cu alimente şi mâncare pen-
tru centrul misionar. Dar pe drum unul dintre hamali a fost
prins şi bătut zdravăn de un trib duşman, aşa că era gata să
moară. Ceilalţi membri din grup au scăpat şi au venit să-i dea
de ştire lui Henry. Când s-a dus să-1 elibereze pe acel om, şefii
de trib s-au înfuriat că se amestecă în treburile lor şi l-au cap-
turat şi pe el. Desigur că intenţia lor era să-i omoare şi să-i mă-
nânce pe amândoi - acesta fiind modul lor de a-şi arăta dis-
preţul total faţă de un duşman. Totuşi, înainte de a-1 ucide pe
Henry, vraciul şi-a pus sceptrul la picioarele captivului, ca
semn că acum avea dreptul să se apere. Iată cu povesteşte el
această întâmplare:
Deodată am început să tremur. M-a deranjat acest fapt, pen-
tru că nu doream ca oamenii aceia să ştie cu adevărat cât de
speriat eram. Atunci mi-am dat seama că Duhul Sfânt Se
pogorâse peste mine şi mi-au venit în minte cuvintele lui
Isus din Marcu 13:11: „...să nu vă îngrijoraţi mai dinainte cu
privire la cele ce veţi vorbi, ci să vorbiţi orice vi se va da să
vorbiţi în ceasul acela; căci nu voi veţi vorbi, ci Duhul Sfânt."
în acel moment, având ungerea Duhului Sfânt peste mine,
m-am ridicat în picioare. M-am aplecat şi am luat de jos
sceptrul vraciului pe care-1 pusese la picioarele mele. Mi-am
deschis gura şi am început să spun: „Ny lay...", care înseamnă
„Ascultă-mă." Şi pe urmă s-a întâmplat minunea. Duhul
Sfânt a preluat controlul deplin al limbii şi al corzilor mele
vocale şi de pe buzele mele a început să se reverse un torent
de cuvinte pe care nu le-am învăţat niciodată. Nu ştiu ce-am
spun, şi nici cât de mult am vorbit. Dar ştiu că după ce am
terminat, s-a aşternut liniştea.13
13
'H. B. Garlock, Before We Kill andEat You [înainte de-a vă omorî şi mânca], edi-
tată de Ruthanne Garlock, (Dallas, Tex.: Christ For the Nations, 1974),
100.
Nu numai că viaţa lui Henry a fost cruţată, dar şefii de trib
au ajuns să-i spună: „Vedem că Dumnezeul tău are putere şi Se
luptă pentru tine. Ce putem face ca să ne ispăşim felul urât în
care ne-am purtat cu tine?" Au pregătit de-ale gurii pentru tot
grupul şi le-au dat câţiva hamali ca să-1 transporte pe omul ră-
nit până în satul de unde veniseră. De atunci încoace, mulţi
dintre fraţii şi descendenţii lui Henry, între care şi fiul său,
John, s-au implicat atât în lucrarea de misiune cât şi în alte
domenii ale slujirii creştine.
Râvnă mai mare, credinţă mai adâncă
Tatăl meu (al Ruthannei), un creştin devotat care se întorse-
se de curând la Dumnezeu şi era membru al unei biserici
denominaţionale, şi-a schimbat radical viaţa la începutul
anilor 1940 când a participat la o adunare penticostală de
trezire spirituală împreună cu câţiva colegi de muncă. Acolo a
primit Duhul Sfânt şi a vorbit în alte limbi. Dar când i-a
povestit mamei mele despre experienţa lui, ea i-a replicat: „Nu
vreau să ştiu nimic despre asta şi nu am de gând să merg cu
tine la nici una din aceste întâlniri. Te rog să mă laşi în pace
cu lucrurile astea."
El i-a respectat dorinţa, deşi a continuat să meargă atât la
adunările de trezire spirituală, cât şi la întrunirile de rugă-
ciune de peste zi. Nu după mult timp ea a devenit tot mai cu-
rioasă să afle ce se întâmplă acolo de îi stârnea tatei un interes
aşa de mare pentru problemele spirituale. Ca urmare, la scurtă
vreme au vizitat împreună o biserică penticostală din apro-
piere, iar mama s-a hotărât că vrea să primească şi ea Duhul
Sfânt. Nu doar că a fost umplută de Duhul, dar a experimen-
tat nişte valuri de bucurie şi de râs încât a doua zi a durut-o
coşul pieptului.
Duhul Sfânt a avut un impact major de lungă durată în viaţa
lor, sporindu-le credinţa până la acel nivel în care să-şi pună
încrederea în Dumnezeu chiar şi pentru vindecare fizică. în
perioada în care fratele meu mai mare a fost trântit la pat de
o meningită a coloanei vertebrale, tata a îngenuncheat la mar-
ginea patului şi s-a rugat toată noaptea ca puterea de vinde-
care a lui Dumnezeu să se atingă de el. Dimineaţa fratele meu
se simţea deja bine. Când aveam aproape zece ani, am luat
câteva injecţii timp de o săptămână pentru o eczemă severă şi
tot nu mă făceam mai bine. într-o duminică seara părinţii mei
l-au chemat pe păstor ca să-mi facă ungerea cu untdelemn şi
să se roage pentru vindecarea mea. într-o săptămână eczema
mi-a dispărut pentru totdeauna.
La vârsta de treisprezece ani am primit Duhul Sfânt. S-a în-
tâmplat într-o duminică seara, în camera de rugăciune a bise-
ricii, după un an de căutări stăruitoare - în acele zile aveam de
multe ori „întâlniri de stăruinţă" după serviciile de seara. In
urma acestei experienţe am avut întotdeauna o mare dorinţă
să-L slujesc pe Dumnezeu prin implicarea mea în diferite lucrări.
Uneori îl însoţeam pe tatăl meu când mergea să predice la
adunările de trezire spirituală conduse de vreunul din colegii
săi de slujbă, sau când ţinea vreun studiu biblic la închisoarea
din districtul nostru. Educaţia mea în spiritul penticostal a
atras după sine multă respingere din partea rudelor şi a cole-
gilor. Uneori mă luptam cu anumite învăţături referitoare la
machiaj şi îmbrăcăminte, care mi se păreau prea stricte, însă
eram sigură că experienţa mea cu Duhul Sfânt a fost reală şi
nu mă gândeam nici o clipă să dau înapoi.
De ce a ales Dumnezeu limbile?
Pe la sfârşitul anilor 1960 Duhul Sfânt „a sărit gardul", ca să
spun aşa, atunci când un număr imens de credincioşi din bise-
ricile denominaţionale, atât protestante cât şi catolice, au în-
ceput să primească Duhul Sfânt şi să vorbească în alte limbi.
Ceea ce avea să se numească ulterior „mişcarea carismatică" a
cunoscut un crescendo în anii '70, timp în care şi Quin a avut
întâlnirea ei cu Duhul Sfânt descrisă în capitolul întâi.
Mişcarea a scăzut ceva în intensitate prin anii '80, dar în
prezent ei i se datorează în mare măsură creşterea rapidă a
numărului de credincioşi din multe ţări.
Cuvântul „carismatic" are la bază cuvântul grecesc charisma,
care înseamnă „un dar al harului", deoarece se pune accent
pe exersarea tuturor darurilor Duhului. Indiferent cât de dis-
creditată sau greşit înţeleasă poate fi această mişcare, lucrul
cert este că reînnoirea făcută de Duhul Sfânt în secolul două-
zeci a transformat radical faţa creştinătăţii din toată lumea.
Fenomenul vorbirii în alte limbi reprezintă principala pia-
tră de poticnire pentru mulţi credincioşi care spun: „Vreau să
primesc Duhul Sfânt, dar nu doresc să vorbesc în limbi. De ce
a ales totuşi Dumnezeu limbile?"
După cum am observat înainte, mintea noastră omenească
nu poate înţelege pe deplin tot planul lui Dumnezeu pentru
că El este suveran. Dar Scriptura ne spune din ce cauză a în-
curcat Dumnezeu limbile în primul loc de pe faţa pământului.
Oamenii răi - imaginându-şi un imperiu în care ei ar deţine
controlul total - au început să construiască turnul Babei. Răs-
punsul lui Dumnezeu a fost următorul:
Şi Domnul a zis: „Iată, ei sunt un singur popor şi toţi au
aceeaşi limbă; şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar
împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând. Haidem să Ne po-
gorâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţelea-
gă vorba unii altora." Şi Domnul i-a împrăştiat de acolo pe
toată faţa pământului; aşa că au încetat să zidească cetatea.
De aceea cetatea a fost numită Babei, căci acolo a încurcat
Domnul limba întregului pământ, şi de acolo i-a împrăştiat
Domnul pe toată faţa pământului. (Genesa 11:6-9)
Un renumit învăţător biblic din secolul al nouăsprezecelea
scrie că, în Genesa 11, Dumnezeu a încurcat limbile ca expre-
sie a judecăţii Sale, în timp ce în Fapte 2 El a dat felurite limbi
ca expresie a harului Său. Dar în Apocalipsa 7 „vedem toate
aceste limbi adunate în jurul Mielului în glorie."^
C. K. Mackintosh, Genesis to Deuteronomy: Notes on the Pentateuch [De la
Genesa la Deuteronom: note asupra Pentateuhului] (Neptune, NJ.: Loizeaux
Brothers, 1972), 58.
învăţătorul biblic Roberta Hromas, nepoata lui Charles F.
Parham, oferă următoarea explicaţie: „Atunci când Dumne-
zeu Şi-a întins degetul de foc şi 1-a aşezat pe fiecare dintre cei
aflaţi în camera de sus, El a scris în inima lor o nouă lege a
dragostei şi le-a dat o limbă nouă care a înlocuit limbile ce le
dăduse la Turnul Babei. Acele limbi au generat confuzie şi
competiţie. însă o dată ce primim această nouă limbă a legii
dragostei ce se manifestă în noi, nu mai trebuie să umblăm în
spiritul de confuzie şi de competiţie de la Babei."
De ce focul?
Cel mai obişnuit motiv pe care se sprijină ideea „revărsării o
singură dată" este faptul că limbile de foc s-au arătat doar în
camera de sus, şi în nici o altă împrejurare ulterioară în care
oamenii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Insă Dr. Horton
explică acest fenomen al focului din cer făcând legătură cu
simbolistica Vechiului Testament:
Vechiul Testament consemnează o dezvoltare progresivă în
ceea ce priveşte închinarea. Mai întâi, aceasta a avut loc sim-
plu, lângă un altar, aşa cum a procedat Avraam. Apoi,
Dumnezeu a poruncit poporului Său să facă un sanctuar în
pustie, Cortul întâlnirii. Acolo s-a pogorât peste o jertfă un
foc din cer pentru a arăta că Dumnezeu a acceptat acest
nou sanctuar. însă, acest lucru s-a întâmplat o singură dată.
Următoarea schimbare a avut loc atunci când Solomon a
zidit templul. Din nou, un foc s-a pogorât şi a ars jertfa,
indicând acceptarea sanctuarului de către Dumnezeu. Şi
aceasta s-a întâmplat doar o singură dată.
...Acum, vechiul templu era pe punctul de a fi distrus.
(Dumnezeu a permis o suprapunere de 40 de ani, până în
anul 70 d.Hr..) ...Credincioşii uniţi împreună formează tem-
plul (sanctuarul) în care locuieşte Dumnezeu prin Duhul
Său (Efeseni 2:21,22; 1 Corinteni 3:16). în plus, trupurile
credincioşilor individuali sunt fiecare în parte templu sau
sanctuar al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6:19). Apariţia focului
care s-a pogorât peste întregul grup a indicat acceptarea de
către Dumnezeu a întregului Trup ca şi templu. Apoi focul
s-a împărţit în limbi de foc, care s-au aşezat câte una pe
capul fiecăruia pentru a arăta că Dumnezeu a acceptat
trupului fiecărui credincios ca templu al Duhului Sfânt.
Aceste semne n-au făcut parte din botezul penticostal şi
nici nu au fost daruri ale Duhului. Ele nu s-au repetat, după
cum şi focul a venit doar o dată peste fiecare nou sanctuar
în vremurile Vechiului Testament.15
Cum stăm cu sentimentalismul?
Unii contestă manifestările contemporane ale Duhului
Sfânt, afirmând că prea adesea se întâmplă ca oamenii să fie
cuprinşi de excese emoţionale. Evident că se abuzează din
când în când. Oamenii care primesc Duhul Sfânt nu devin
dintr-o dată perfecţi. Ei sunt vulnerabili să facă greşeala de a
pune prea mare accent pe un anumit dar specific, sau să fie
induşi în eroare.
Dar abuzurile ocazionale nu certifică discreditarea lucrării
Duhului Sfânt în viaţa credincioşilor de astăzi. Psihiatrul creştin
John White a spus un lucru înţelept:
Sentimentele te pot înspăimânta atât de mult încât să-ţi
diminueze capacitatea de a discerne adevărul. Scriptura
răsună de strigătele din inima oamenilor, de năzuinţele,
temerile, bucuriile şi ovaţiile lor. Din clipa în care refuzăm
să simţim, începem să murim. Ceea ce trebuie să ne înspăi-
mânte cu adevărat este orice sursă carnală sau dăunătoare pen-
tru sentimentele noastre, sau orice tendinţă de a ne baza credinţa
pe sentimentele noastre şi nu pe Cuvântul lui Dumnezeu
(literele italice ne aparţin).
Antiteza din Scriptură nu se face între sentimente şi cre-
dinţă, ci între vedere (având de-a face cu realitatea exteri-
oară vizibilă) şi credinţă. Noi spunem că a vedea înseamnă
15
Horton, 158.
a crede, pe când Scriptura ne învaţă că noi trăim prin cre-
dinţă, nu prin vedere (vezi 2 Corinteni 5:7).16
Ai primit Duhul Sfânt?
încheiem acest capitol cu întrebarea din Fapte 19:2: „Aţi
primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?" Pavel a adresat această
întrebare unor credincioşii din Efes şi a aflat că ei erau în
necunoştinţă în ce priveşte Duhul Sfânt. Dar „când şi-a pus
Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei, şi vor-
beau în alte limbi şi proroceau" (Fapte 19:6).
Mulţi credincioşi se lipsesc de plinătatea Duhului deoarece
cred că această chestiune este prea controversată sau pur şi
simplu pentru că le este teamă de vorbirea în limbi. Dar dacă
Isus vorbeşte despre Duhul Sfânt ca despre un „dar bun"
(Luca 11:13), de ce să te lipseşti de această binecuvântare?
Poate că ai experimentat cândva realitatea Duhului Sfânt,
dar apoi te-ai mulţumit cu o stare căldicea şi de suficienţă în
umblarea ta cu Duhul. Te provocăm - aşa cum 1-a provocat
Pavel pe Timotei — „să înflăcărezi darul lui Dumnezeu care
este în tine..." (2 Timotei 1:6) şi să rosteşti rugăciunea
următoare.
RUGĂCIUNE
Tată din ceruri, îţi mulţumesc pentru darul minunat al Duhului
Sfânt. Recunosc că am nevoie să primesc într-o măsură mai mare acest
dar şi să păşesc pe deplin într-o viaţă plină de Duhul. Doamne, aju-
tă-mă să las deoparte toate prejudecăţile şi ideile mele preconcepute
despre lucrarea Duhului Sfânt, şi să-mi deschid inima ca Tu să faci
din mine tot ce doreşti. îmi predau pe deplin întreaga voinţă în mâna
Ta ca să fiu beneficiarul lucrării harului Tău în viaţa mea, în
Numele lui Isus, Amin.
16
'John White, When tiu Spirit Comes with Power [Când Duhul Sfânt vine cu pute-
re] (Ann Arbor, Mich., Servant, 1988), 53.
APLICAŢIE
1. Citeşte referinţele biblice de la începutul acestui capitol ca
să vezi tu însuţi ce spune Biblia despre Duhul Sfânt.
2. Fă o listă cu caracteristicile Duhului Sfânt, împărţindu-le în
două categorii: mai întâi caracteristicile pe care le-ai văzut
manifestându-se în viaţa ta personală, iar apoi caracteristi-
cile pe care nu le-ai experimentat, dar ai dori să le experi-
mentezi.
3. Citeşte al doilea capitol din Faptele Apostolilor, în special
predica lui Petru în care aceasta citează Ioel 2:28-32. Care
crezi că este semnificaţia afirmaţiei: „După aceea voi turna
Duhul Meu peste orice făptură...?"
ClhJCI
Cultivând roadă Duhului
Roadă Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria,
pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine,
credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. împotriva
acestor lucruri nu este lege.
Galateni 5:22-23
ine aţi venit la Casa Domnului!", stă scris pe uşa din
)%m^ faţă a casei pastorului Peter Lord şi a soţiei sale,
Johnnie, din Florida. Pe această siglă atrăgătoare sunt pictate
cu mâna şi diferite fructe, fiecare dintre ele având o etichetă
cu numele unei roade a Duhului, aşa cum sunt ele menţionate
în versetele de mai sus.
Johnnie Lord, pe care soţul o numeşte „un paradis de
femeie", îşi manifestă roadă Duhului Sfânt în viaţa ei de
aproape patruzeci de ani. La scurt timp după ce eu (Quin) am
fost reînnoită de Duhul Sfânt, Dumnezeu a adus-o pe Johnnie
în viaţa mea. Timp de şase ani, ea şi cu soţul ei au condus un
studiu biblic cu opt cupluri de căsătoriţi, adunându-se la noi
acasă în fiecare duminică seara după biserică.
Nu atât de mult lucrurile pe care le spunea Johnnie, cât mai
ales modul în care îşi trăia viaţa m-a influenţat enorm. Nu am
văzut-o niciodată să fie frustrată, să-şi piardă firea sau să vor-
bească ironic în toţi aceşti ani de când am cunoscut-o. In
fiecare dimineaţă se scula mult mai devreme decât ceilalţi din
familie ca să se roage şi să intre în prezenţa Domnului.
însă Johnnie nu a fost întotdeauna aşa. înaintea celei de-a
patra aniversări a căsniciei lor, Johnnie a suferit o depresie
nervoasă. Hotărârea ei de a fi cu orice preţ o femeie, o mamă
şi o soţie „desăvârşită" înaintea lui Dumnezeu, aproape că a
89
costat-o sănătatea. Nu că n-ar fi cunoscut Cuvântul lui
Dumnezeu - ea şi cu Peter se întâlniseră în şcoala biblică.
Cunoştea Scriptura. Dar încercase să trăiască o viaţă plină de
evlavie prin propriile puteri, în loc să se bazeze pe Duhul Sfânt.
Toată plinătatea Lui în mine
După ce a urmat un tratament prin şoc şi a luat o mulţime
de medicamente, ea şi-a revenit treptat din depresia nervoasă,
într-o zi, pe când îşi vizita rudele din Jamaica, 1-a auzit pe un
predicator făcând o afirmaţie care avea să-i schimbe radical
viaţa: „Atunci când Hristos vine să locuiască în tine, toată plină-
tatea Lui vine să locuiască în tine."
„Dacă este adevărat acest lucru, de ce sunt eu în această situ-
aţie?", s-a întrebat Johnnie.
Apoi s-a rugat: „Doamne, dacă ceea ce-a spus omul acesta
este adevărat - dacă toată plinătatea lui Isus a venit să locu-
iască în mine din momentul în care m-am convertit - fă-mă să
învăţ să trăiesc în felul acesta. Arată-mi cum să las puterea în-
vierii Sale să locuiască în mine şi să se manifeste prin mine."
S-a întors acasă şi a început să predea la şcoala duminicală
şi să facă aceleaşi lucruri fără de sfârşit care se aşteaptă de la o
soţie de păstor. într-o duminică se grăbea să le dea de mâncare
şi să-i îmbrace pe cei doi copii pentru a ajunge la timp la bise-
rică, dar toate păreau că merg pe dos.
„Era într-una din dimineţile acelea haotice - nasturele de la
singura cămaşă bună a lui Richard tocmai căzuse, iar Susan îşi
pierduse un pantof, povestea Johnnie. „Eu am început să mă
enervez şi am ajuns chiar să ţip la ei - şi niciodată nu am ţipat
ca atunci. M-am oprit în mijlocul vorbelor, m-am rezemat de
tejgheaua din bucătărie şi am început să stau de vorbă cu
Dumnezeu. Doamne, am să mă dau la o parte şi am să Te las
pe Tine să faci rânduială. Fă-mă să reacţionez în momentele
astea de încordare aşa cum ai reacţiona Tu. Deodată pacea s-a
coborât peste mine şi peste copii, iar în locul frustrării am
simţit liniştea şi dragostea Sa."
Cultivând roadă Duhului / 91
De curând am întrebat-o pe Johnnie despre ziua în care s-au
schimbat lucrurile. „Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este forma
prin care Isus Hristos trăieşte în noi", mi-a zis ea. „El vine să
locuiască în noi. Mi-am dat seama în dimineaţa aceea că dacă
toată plinătatea lui Isus a venit să locuiască în mine, înseamnă
că El nu Şi-a lăsat pe dinafară nici o trăsătură. Acest lucru tre-
buia să mi-1 însuşesc pe deplin în viaţa mea. Insă a trebuit să
renunţ la modul meu de a rezolva lucrurile, şi să spun:
Doamne, mă predau Ţie şi Te las să reacţionezi Tu în locul
meu. Nu mai vreau să rezolv lucrurile în felul meu."
La început Johnnie a încercat să se deprindă cu această
nouă abordare a lucrurilor. Când se simţea frustrată, încerca
să-şi aducă aminte că trebuie să se oprească şi să se roage:
„Doamne, Tu eşti Cel care trebuie să lucrezi în această situaţie
- prin modul în care răspund, prin ceea ce spun şi prin ceea
ce fac." în cele din urmă n-a mai fost însă vorba de o încer-
care, ci a devenit un mod de viaţă.
A redescoperit capitolul 6 din Romani. Aproape fiecare ver-
set îi vorbea în mod personal, dar în special următoarele:
Să nu mai daţi în stăpânirea păcatului mădularele voastre,
ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui
Dumnezeu ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu
mădularele voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii. Căci
păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sun-
teţi sub Lege, ci sub har (Romani 6:13-14).
Sub har! Ce minunată umbrelă ne-a pregătit Dumnezeu
Tatăl! Chiar şi atunci când greşim, harul Său este prezent ca să
ne ridice, pentru ca astfel Duhul Sfânt să ne poată învăţa căile
Sale.
Cum lucrează Duhul Sfânt în noi?
Multe femei creştine ar putea probabil să spună pe de rost
lista roadei Duhului Sfânt menţionată în Scriptură: dragostea,
bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credin-
cioşia, blândeţea şi înfrănarea poftelor. Aceste trăsături, atunci
când sunt prezente în viaţa unei femei, reflectă o relaţie pro-
fundă şi îndestulătoare cu Dumnezeu - o încredere deplină în
ajutorul şi în purtarea Sa de grijă, care face viaţa paşnică şi
senină. Şi totuşi multe femei nu reuşesc să înţeleagă acest fel
de a-şi trăi viaţa, deoarece îşi evaluează propriile imperfecţiuni
prin prisma roadelor pe care le văd în viaţa altcuiva.
Cum am putea să cooperăm cu Duhul Sfânt în lucrarea Sa
de a cultiva roade în viaţa noastră, debarasându-ne de toate
gunoaiele care ne fac rău?
In primul rând, să recunoaştem că numai Duhul Sfânt, care
lucrează în noi şi prin noi, poate produce roadă. Dacă am fi
lăsaţi de capul nostru, nu am produce decât buruieni, spini şi
mărăcini.
In al doilea rând, să recunoaştem că cultivarea roadei
Duhului nu este un eveniment, ci un proces. Să te naşti în
împărăţia lui Dumnezeu este un eveniment; el are loc spontan,
în momentul în care crezi în Hristos şi primeşti iertarea Sa de
păcat. Dar pentru a deveni un creştin matur şi roditor e nevoie
de timp, şi aceasta se întâmplă pe măsură ce ne împotrivim tot
mai mult eului nostru şi cedăm în favoarea Duhului Sfânt.
Isus le-a dat ucenicilor Săi următoarea învăţătură, de care
trebuie să ţinem seamă şi noi:
Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi. După cum mlă-
diţa nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă,
tot aşa nici voi nu puteţi aduce roadă, dacă nu rămâneţi în
Mine. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în
Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despăr-
ţiţi de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15:4-5).
Comentatorul biblic Herbert Lockyer ne reaminteşte:
Duhul Sfânt conferă întotdeauna un standard de lucru mai
înalt decât firea. Şi un astfel de rezultat nu poate fi obţinut
prin putere omenească, ci printr-o Prezenţă sfântă care pe-
netrează toate aspectele vieţii. Roadă Duhului înseamnă
mai degrabă caracter decât conduită - a fi, mai degrabă
decât a face.
...Un alt aspect al roadei este faptul că ea nu există pen-
tru sine şi nici chiar pentru pom, ci pentru a oferi sprijin,
tărie şi înviorare celor care se îngrijesc să culeagă roadă.
Hristos, Viţa, nu trăieşte pentru Sine. El nu S-a mântuit pe
Sine. Dacă trăim pentru noi înşine, trăim degeaba.1
Viaţa prin Duhul
în contrast puternic cu roadă Duhului menţionată în Gala-
teni se află o listă cu „faptele firii pământeşti" (Galateni
5:19-21), numite „faptele cărnii" în traducerea englezească
King James. Dr. Gordon Fee spune că aceste cincisprezece
fapte pot fi împărţite în patru categorii:
1. relaţii sexuale interzise (trei)
2. închinare interzisă (două)
3. rupere a relaţiilor (opt)
4. excese (două).
Nici una din listele prezentate în Scriptură nu este completă
(chiar dacă este demn de remarcat faptul că cele mai multe
din „faptele cărnii" menţionate au de-a face cu relaţiile dintre
oameni). în schimb, se pare că această idee evidenţiază con-
trastul dintre comportamentul unui necredincios şi compor-
tamentul unui credincios care se supune întru totul Duhului
Sfânt. Dr. Fee observă că „«faptele» pun accent pe strădaniile
omeneşti, iar «roadă» pe împuternicirea divină."^
Să comparăm cele două liste pentru a vedea modul în care
dezvoltarea roadei Duhului în viaţa noastră ne poate ajuta la
câştigarea victoriei asupra reacţiilor firii pământeşti:
1
Herbert Lockyer, AU About the Holy Spirit [Totul despre Duhul Sfânt] (Peabody,
Mass.: Hendrickson, 1995), 106, 107. Această lucrare a fost publicată sub
titlul The Breath ofGod [Suflarea lui Dumnezeu] de Union Gospel Press, 1949.
2
Fee, 441.
Roadele Duhului Faptele trupului
Dragostea biruie Vrăjbile, invidiile
Bucuria biruie Neînţelegerile
Pacea biruie Dezbinările, zavistiile
îndelunga răbdare biruie Mâniile
Bunătatea şi
facerea de bine biruie Ambiţiile egoiste
Credincioşia biruie Idolatria, vrăjitoria
Blândeţea biruie Certurile
înfrânarea
poftelor biruie Imoralitatea sexuală,
necurăţia, beţiile
De fapt, calităţile menţionate ca roadă a Duhului sunt trăsă-
turi de caracter pe care viaţa trăită de Isus Hristos le-a exem-
plificat într-un mod desăvârşit. Reacţiile şi răspunsurile Sale ar
putea fi descrise ca o „trăire într-un alt fel de duh".
O asemenea roadă nu creşte în seră. Ea se dezvoltă şi pros-
peră în situaţiile de fiecare zi, pe măsură ce îi îngăduim Du-
hului Sfânt să modeleze atitudinile şi comportamentul nostru
faţă de alţii după exemplul lui Isus. Pavel menţionează aceste
calităţi şi într-un alt pasaj biblic, unde accentuează importanţa
iertării în relaţiile noastre sociale:
Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi,
îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu
smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare. îngăduiţi-vă
unii pe alţii şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul,
iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă
şi voi. Dar mai pe sus de toate acestea îmbrăcaţi-vă cu dra-
gostea, care este legătura desăvârşirii. (Coloseni 3:12-14)
Alegând să iubeşti şi să ierţi
O întâmplare din viaţa lui Noreen este un exemplu elocvent
a ceea ce înseamnă să trăieşti, mânată de un alt fel de duh, în
faţa necazului şi a durerii. Când Gardner, fiul ei în vârstă de 21
de ani, a fost împuşcat şi omorât, aparent fără nici un motiv,
iar ucigaşul a scăpat fără a fi identificat, ea a trebuit să ia o de-
cizie importantă. Să ierte!
în urma acestei tragedii, Noreen s-a rugat lui Dumnezeu,
cerându-I mângâiere şi putere ca să fie în stare să se împotri-
vească mâniei şi amărăciunii. Apoi s-a adresat duşmanului cu
voce tare: „Satan, revendic din mâna ta sufletul ucigaşului lui
Gardner, pentru împărăţia lui Dumnezeu. Nu vreau să te
bucuri deloc şi să ai parte de vreo glorie pe seama morţii fiu-
lui meu."
La serviciul de înmormântare i-a cerut pastorului să facă ur-
mătorul anunţ: „Familia 1-a iertat pe ucigaşul acestui tânăr,
oricine ar fi el. Chiar dacă se află astăzi în locul acesta, mama
lui Gardner doreşte să-1 asigure de iertarea pe care i-o oferă."
După o perioadă de timp poliţia a venit să-i spună lui
Noreen că l-au arestat pe cel mai bun prieten din copilărie al
fiului ei. Vestea a fost chiar mai dureroasă, deoarece Noreen
şi mama acestui tânăr fuseseră prietene apropiate. Oricât ar
părea de ciudat, la înmormântare acest tânăr a fost unul din-
tre cei care au dus sicriul şi a auzit când a fost rostită iertarea
ucigaşului.
Noreen a fost prezentă la audierea preliminară din timpul
anchetei pentru a-i spune ucigaşului fiului ei că 1-a iertat. Până
în prezent el încă nu i-a permis să-1 viziteze la închisoare, dar
ea şi-a propus să nu contenească să se roage pentru el până
când nu-1 va vedea că îl acceptă pe Isus ca Domn în viaţa lui şi
va fi vindecat prin iertarea lui Dumnezeu.
Noreen a reuşit să întoarcă spatele amărăciunii şi dorinţei
de răzbunare numai prin împuternicirea dată de Duhul Sfânt,
aşa cum afirmă Scriptura:
Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele
firii pământeşti. Căci firea pământească pofteşte împotriva
Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri
potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.
(Galateni 5:16-18)
Să aducem roadă
Să privim mai îndeaproape la roadă Duhului.
Dragostea
Cum putem să-i iubim chiar şi pe cei ce ne sunt antipatici?
Noi nu putem, dar Duhul Sfânt din noi poate. Scriptura spune:
„...dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre
prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat" (Romani 5:5b). Eu
(Quin) îmi aduc aminte că atunci când vreo prietenă sau
vreun membru al familiei mă rănea sau mă dezamăgea într-un
fel sau altul, eu strigam: „Doamne, fă ca versetul din Romani
5:5 să fie real în viaţa mea. Acum am nevoie de ajutor!" în mo-
mentele acelea nu aveam nici un sentiment de dragoste „natu-
rală" pentru acea persoană, deoarece mă simţeam rănită. Dar
în astfel de situaţii îl putem chema pe Duhul Sfânt ca să ne
ajute să-i iubim pe alţii cu dragostea lui Dumnezeu pe care El
o toarnă în noi.
Dragostea creştină este roadă Duhului Său care lucrează în
noi şi care ne determină la fapte pline de iubire faţă de alţii.
Dragostea caută tot ce este mai bun pentru alţii, indiferent de
comportamentul lor. Dragostea se dă pe sine, fără să ceară
nimic în schimb. Este aceeaşi dragoste necondiţionată pe care
a arătat-o Dumnezeu faţă de lume atunci când L-a trimis pe
Fiul Său ca să plătească preţul pentru păcatele noastre.3
Când suntem ofensaţi, ni se pare ceva firesc să ne rugăm ca
Domnul să o schimbe pe persoana care ne-a greşit. Dar s-ar
putea ca Duhul Sfânt să aibă o altă prioritate, după cum ne
putem da seama din următoarea relatare a lui Carolyn.
„După ce am fost umplută de Duhul Sfânt am devenit atât
de nemulţumită de stilul de viaţă lumesc al soţului meu, încât
am început să mă rog: «Doamne, Dumnezeule, schimbă-1!»,
zicea ea. „Dar într-o zi m-am trezit că Duhul Sfânt îmi spune:
Comentariu la Romani 5:5, Biblia de studiu pentru o viaţă deplină (Life
Publishers International, Oradea, 2000), 1605.
«Carolyn, roagă-L pe Dumnezeu să te schimbe pe tine.»"
„Deşi la început mi-a fost greu, m-am hotărât totuşi să mă
rog Domnului ca să facă o schimbare în inima mea. Ştiam că
am nevoie de roadă dragostei în viaţa mea. Nu după mult timp
mi-am dat seama că atitudinea mea într-adevăr se schimba. Era
uimitor, dar începeam să-i răspund lui Mark cu mai multă dra-
goste. Şi cu cât mă purtam mai drăguţ faţă de el, cu atât el era
mai puţin aspru faţă de mine."
Faptul că Carolyn îl iubea pe Mark într-un mod cu totul dife-
rit, nu însemna că acum îi permitea s-o trateze ca pe un preş
de şters picioarele. Odată, când el a început să o ocărască şi să
arunce asupra ei vina pentru un lucru de care nu era întru totul
vinovată, ea s-a rugat pentru înţelepciune. Duhul Sfânt a
îndemnat-o să-i explice cu multă diplomaţie care era adevărul
în legătură cu chestiunea respectivă şi să-i spună lui Mark că
nu o trata corect.
„După vreo oră el şi-a cerut iertare - ceea ce a fost o adevă-
rată minune", povestea Carolyn. „El încă nu s-a convertit, dar
acum se poartă cu mai multă delicateţe faţă de lucrurile lui
Dumnezeu şi îmi dă voie să cânt în corul bisericii şi să particip
la activităţile din biserică. Doar după ce Duhul Sfânt mi-a arătat
că am nevoie de mai multă roadă a Duhului şi L-am rugat să
mă ajute, relaţia noastră de căsnicie s-a îmbunătăţit."
Bucuria
Una dintre lucrările Duhului Sfânt este să aducă bucurie.
Chiar şi în mijlocul greutăţilor, „...bucuria Domnului va fi tăria
voastră" (Neemia 8:10b). Cum am putea găsi o astfel de bu-
curie? Din nou, Isus rămâne exemplul nostru:
...să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară
aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne
stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea
credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era
pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi sade la
dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Evrei
12:1-2, sublinierea cu litere italice ne aparţine).
Isus a putut să îndure o suferinţă atât de mare deoarece ştia
că împlinirea scopului Său pe pământ va aduce multă
bucurie. Puterea acestei viziuni a fost cea care L-a susţinut.
Dragostea şi bucuria sunt „semne ale puterii spirituale",
scrie autorul Richard J. Foster. Tot el ne mai aminteşte că:
„Bucuria lăuntrică deplină a puterii spirituale cunoaşte sufe-
rinţa şi este familiarizată cu durerea. Bucuria şi suferinţa se
află deseori într-o relaţie reciproc avantajoasă."4
Noi putem să ne rugăm Duhului Sfânt ca El să ne ajute să
ne concentrăm mereu asupra scopului nostru în viaţă şi, cu
această viziune în minte, să ne păstrăm bucuria chiar şi în
mijlocul necazurilor. O asemenea bucurie poate determina o
„renovare" autentică - atât a fiinţei noastre lăuntrice, cât şi a
comportamentului nostru exterior.
Pacea
Acest cuvânt descrie relaţiile armonioase între oameni şi
între naţiuni; prietenia; eliberarea de supărare şi apăsare;
relaţiile armonioase între Dumnezeu şi om.5 Pentru creştini
pacea înseamnă un calm lăuntric, o linişte sufletească, o
imperturbabilă tihnă şi dependenţă de Duhul Sfânt. Cuvintele
pe care le-a spus Isus ucenicilor Săi înainte de a muri răsună
încă şi astăzi pentru noi: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu
v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu
se înspăimânte" (Ioan 14:27).
Când totul în jurul tău pare că se agită, Domnul poate să-ţi
dea pacea Sa în mijlocul furtunii. De fapt, pacea capătă o sem-
nificaţie mult mai mare atunci când ea există în contrast cu
haosul înconjurător.
îndelunga răbdare
Cuvântul grecesc care uneori este tradus răbdare, iar alteori
îndelungă răbdare, „este folosit întotdeauna în contexte referi-
4
RichardJ. Foster, The Challenge ofthe Disciplined Life [Provocarea unei vieţi dis-
ciplinate] (San Francisco, Calif.: Harper & Row, 1985), 204.
W. E. Vine, Vine's Expository Dictionary of Old and New Testament Words
[Dicţionarul expozitiv Vine al cuvintelor Vechiului şi Noului Testament] (Old
Tappan, N.J.: Fleming H. Revell, 1981), 169-170.
toare la îngăduinţa cuiva faţă de ceilalţi", scrie Dr. Fee. El mai
adaugă:
Nicăieri altundeva Pavel nu atribuie această îngăduinţă lu-
crării directe a Duhului; dar faptul că Pavel o aminteşte aici
dovedeşte că Duhul ne împuterniceşte nu doar pentru a avea
bucurie şi a experimenta minuni, ci şi pentru a dobândi
această calitate atât de necesară de „a-i suporta" pe cei care
au nevoie de dragostea îndelung răbdătoare şi de blândeţe
(vezi Coloseni 1:11). Ea este antidotul „mâniilor" (Galateni
5:20) sau al „întărâtării unora împotriva altora" (Gal. 5:26) .6
In cartea sa Queen Take Your Throne [Regină, ocupă-ţi tronul],
Eileen Wallis îşi împărtăşeşte propria ei experienţă în a-şi dez-
volta această calitate a îngăduinţei sau răbdării lui Hristos:
A trebuit să învăţ acest lucru în anii de grea încercare când
am avut grijă de soacra mea, care era destul de vârstnică şi
îşi pierduse mintea. Simţeam că sunt prizoniera unor cir-
cumstanţe pe care nu le mai puteam controla şi căutam cu
disperare să scap din acele constrângeri stăruitoare. Ajunse-
sem la capătul răbdării.
Cel mai greu mi-a fost să renunţ la drepturile mele... In
duhul meu s-a dezlănţuit o luptă teribilă de când tânjeam
după libertate... Căutam să-mi câştig libertatea prin evadarea
din situaţie, însă Dumnezeu dorea să-mi găsesc libertatea în
situaţia în care mă aflam. Această eliberare am simţit-o din
momentul în care am acceptat faptul că Tatăl meu ceresc,
atotînţelept şi atotiubitor, ţinea situaţia sub control. El folo-
sea toate aceste circumstanţe ca şi parte a unei terapii de
înfrumuseţare de care eu nici măcar nu eram conştientă că
am nevoie. în cele din urmă am reuşit să spun: „Bine,
Doamne. Renunţ la drepturile mele şi vreau să mă desfâtez
făcând voia Ta."
Situaţia nu s-a schimbat. însă eu m-am schimbat. Prin actul
supunerii am acceptat jugul lui Hristos şi am reuşit să fac
3
Fee, 449-50.
faţă încercărilor, având o pace cum nu mai avusesem înain-
te... învăţătorul nostru ceresc ne întăreşte paşii în realizările
noastre şi ne aminteşte mereu de harul care ne stă la dispo-
ziţie pentru vremuri de nevoie.7
în Scriptură avem această promisiune: „Să nu obosim în fa-
cerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu
vom cădea de oboseală" (Galateni 6:9). Cuvântul răbdare pre-
supune şi îndurare. Când vrei să te răzbuni, Duhul Sfânt te
poate ajuta să te stăpâneşti şi să fii destul de îndurătoare pentru
a oferi iertare.
Bunătatea
Bunătate în fapte, caracter blajin, blândeţe faţă de alţii, bu-
năvoinţă. „Cuvântul descrie capacitatea de a acţiona pentru
bunăstarea celor care îţi încearcă răbdarea. Duhul Sfânt înde-
părtează asperităţile trăsăturilor de caracter ale celui care se
află sub controlul Său."8
Se pare că uneori roadă bunătăţii este mai greu de exprimat
faţă de membrii propriei familii decât faţă de oricine altcine-
va. Margaret ne-a împărtăşit faptul că, înainte de a primi
Duhul Sfânt, nu se aştepta din partea soţului ei, Eric, decât la
lucruri negative. După aceea, i-a vizitat şi a stat pentru o vreme
la ei un prieten, care îl lăuda pe Eric pentru orice lucru
mărunt pe care îl făcea.
„Duhul Sfânt a început să mă condamne cu privire la aştep-
tările mele negative", spunea Margaret, „şi mi-a sugerat să
notez pe o foaie de hârtie toate lucrurile bune pe care le făcea
soţul meu. Pe măsură ce mă concentram asupra acestor
lucruri, aşteptările mele negative se împuţinau tot mai mult.
Acum pot foarte uşor să-mi arăt bunătatea faţă de Eric, să-1
apreciez şi să-1 binecuvântez. Această schimbare a atras după
sine o măsură mult mai mare de pace şi dragoste în casa
noastră."
'Wallis, 61-62.
Q
Nota de la Galateni 5:22, Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, 1704.

Facerea de bine
Expresia face referire la excelenţa în caracter şi moralitate;
calitatea de a fi bun sau de a da dovadă de un comportament
bun - înrudită îndeaproape cu bunătatea. Dr. Fee spune:
„Dacă îndelunga răbdare înseamnă „să nu me mâncăm unii
pe alţii" (Galateni 5:15), facerea de bine înseamnă să găseşti
mijloacele prin care să-ţi arăţi în mod activ îndurarea faţă de
alţii, să iei un ştergar şi un lighean în mână şi să le speli
picioarele... Bineînţeles că facerea de bine nu poate exista
separată de expresia ei activă şi concretă."9
Credincioşia
Cuvântul vorbeşte despre credinciosul care este demn de
încredere în îndeplinirea datoriei; care se ţine de promisiuni;
care este loial. Se referă la acea calitate care îi dă putere cre-
dinciosului „să se încreadă în Dumnezeu în orice vreme."10
Mărturia neştirbită a credincioşiei lui Dumnezeu faţă de noi
ar trebui să ne inspire întotdeauna la o viaţă plină de credin-
cioşie faţă de El. Psalmistul proclama: „Dar Tu, Doamne, Tu
eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi
bogat în bunătate şi în credincioşie" (Psalmul 86:15). IarJsus,
exemplul nostru, a fost credincios chiar până la moarte.
Blândeţea (umilinţa)
Dintre cele nouă, această roadă este cel mai greu de tradus
într-un singur cuvânt. Conceptul care stă la baza cuvântului în-
seamnă a fi supus voii lui Dumnezeu; a fi umil, docil - nu prea
mândru pentru a învăţa; a fi atent şi delicat cu alţii. William
Barclay spune că: „Ceea ce conferă cea mai mare lumină asu-
pra înţelesului acestui cuvânt este faptul că forma lui adjecti-
vală se foloseşte în legătură cu un animal care a fost îmblânzit şi
adus sub stăpânire; în acest sens cuvântul vorbeşte despre acea
stăpânire de sine pe care o poate da numai Hristos."11
9
Fee, 450-51.
10
Fee, 451.
înfrănarea poftelor (cumpătarea)
Dacă celelalte virtuţi enumerate ca roade ale Duhului au
de-a face cu comunitatea şi relaţiile sociale, această ultimă vir-
tute are de-a face cu viaţa lăuntrică a fiecărui credincios în
parte. Rădăcina cuvântului înseamnă „stăpânire, putere,
tărie", şi în esenţă are înţelesul de a avea toate capacităţile,
resursele sau energiile sub controlul voinţei.12
Această roadă este antidotul atât pentru păcatele sexuale
menţionate mai devreme, cât şi pentru păcatele datorate abu-
zului, cum ar fi beţiile, îmbuibările etc. Abstinenţa totală sau
ascetismul nu este o soluţie în aceste situaţii, pentru că o ase-
menea abordare ar duce mult prea uşor la legalism.
Uneori criticii le-au adresat reproşuri credincioşilor caris-
matici pentru învăţătura lor care susţine că eliberarea de du-
hurile demonice rezolvă foarte simplu şi rapid problemele le-
gate de îmbuibare, beţie şi alte patimi. In unele cazuri poate
fi nevoie de eliberare, dar pentru a-ţi dezvolta roadă înfrânării
trebuie neapărat să accepţi să faci loc puterii Duhului Sfânt,
care să preia controlul asupra tendinţelor păcătoase. Urmă-
toarea istorioară ilustrează tocmai acest adevăr.
Rodirea duhovnicească
După ce a primit botezul Duhului Sfânt, Betty Anne a stat
trei zile întinsă pe canapea şi a citit din Biblie. „Nu ştiam nimic
despre Biblie, dar pentru că eram flămândă după adevăr am
devorat pur şi simplu Noul Testament, într-o versiune uşor de
înţeles", a spus ea. „In a treia zi am ajuns la concluzia că a
fuma două pachete de ţigări pe zi nu era tocmai voia lui Dum-
nezeu pentru mine, de vreme ce pretindeam că sunt într-adevăr
William Barclay, The Letters to the Galatians and Ephesians [Epistolele către
Galateni şiEfeseni] (Philadelphia: The Westminster Press, 1976), 51, 52.
^Strong's Exhaustive Concordance of the Bible [Concordanţa completă Strâng a
Bibliei], referinţa greacă nr. 2904, and The Reader's Digest Illustrated Dictionary
and Concordance of the Bible [Concordanţa biblică şi Dicţionarul ilustrat Reader's
Digest], (Reader's Digest Association, 1992), 1219.
templul Duhului Sfânt. I-am cerut unei prietene să se roage
împreună cu mine ca să mă opresc din fumat, iar după ce
ne-am rugat n-am mai fumat niciodată."
Deşi încercase de multe ori să renunţe la fumat prin pro-
priile-i puteri, întotdeauna şi-a găsit scuze pentru a o lua de la
capăt. Dar în urma acelei rugăciuni Betty Anne a fost eliberată
cu adevărat, iar libertatea ei durează de douăzeci şi patru de
ani. „A fost greu?", te-ai putea întreba.
„Da, a fost greu la început", ne-a mărturisit ea. „Aveam ochii
plini de poftă şi tot felul de simptome care îmi strigau: «Fumea-
ză numai, şi vom dispărea!» Dar nu am făcut-o, ci am spus:
«Doamne, eu îmi fac partea mea să nu mai fumez; fă-Ţi, Te rog,
partea Ta şi eliberează-mă de aceste simptome îngrozitoare.»
El a fost credincios, iar eu am ştiut că numai puterea Duhului
Sfânt care era peste mine mă ţinea în continuare liberă."
Nu numai roadă înfrânării s-a manifestat în viaţa lui Betty
Anne, ci pe măsură ce ea coopera tot mai mult cu lucrarea
Duhului Sfânt, au început să se dezvolte şi roadă blândeţii şi a
umilinţei.
„Soţul meu mi-a spus că tot timpul zâmbeam şi de aceea
obişnuia să-mi aducă trandafiri pentru a-şi exprima satisfacţia",
a povestit ea. „Felul în care mă comportam acum era total
diferit faţă de zilele în care mă tot plângeam şi-1 cicăleam că
m-a mutat dintr-o casă confortabilă într-un campus universitar,
unde locuiam în chirie şi aveam un venit destul de redus. Dar
după botezul cu Duhul Sfânt nu ra-am mai plâns deloc. Ba mai
mult, schimbările pe care le-a văzut în viaţa mea au produs şi
în el o foame spirituală. După ce a primit şi soţul meu Duhul
Sfânt, am început să ne rugăm împreună şi sa slujim celor care
veneau să ne ceară ajutorul."
în mod natural, toate aceste caracteristici ale roadei duhov-
niceşti par să fie de neatins. într-o zi poţi să ai răbdare, ca în
ziua următoare să explodezi. într-o zi poţi să ai pace, iar în
ziua următoarea nelinişte. într-o săptămână poţi să simţi o
bucurie de neexprimat, iar în săptămâna următoare nici mă-
car nu-ţi aminteşti ce înseamnă bucuria. De ce?
Roadă se dezvoltă în supunere
Poate fi vorba de o lipsă de cooperare cu Duhul Sfânt în ce
priveşte schimbarea obiceiurilor şi a căilor noastre egoiste?
Sau de o dependenţă totală de El în ce priveşte maturizarea
roadei Sale în noi? Mai degrabă, noi ne bizuim pe propriile
sentimente sau pe circumstanţele vieţii la un moment dat. De
aceea trebuie să-L rugăm în fiecare zi pe Duhul Sfânt să
lucreze în inimile noastre, pentru ca astfel să fim roditori şi să
reflectăm caracterul lui Isus.
Adesea problema o constituie supunerea noastră faţă de El.
Când eu (Quin) l-am auzit pe Dr. Peter Wagner spunând la
clasa lui de şcoală duminicală că „roadă se află în rădăcină",
ceva s-a mişcat în mine în dimineaţa aceea.
Mi-am zis în sinea mea: „Dacă Domnul este viţa şi dacă eu,
mlădiţa, sunt legată de această viţă, atunci voi produce roade
din Dumnezeu. Fără îndoială însă că o parte din roadele mele
nu s-au dezvoltat încă." Cuvintele lui Isus ne dau câteva lecţii
preţioase despre roadă care se vede în noi:
îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri
din spini sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom
bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele. Pomul
bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face
roade bune... Aşa că după roadele lor îi veţi cunoaşte.
(Matei 7:16-18, 20)
De atunci am început să-mi dau seama de faptul că roadă
Duhului Sfânt are nevoie de timp şi răbdare ca să crească în
viaţa mea. La scurt timp după ce i-am vizitat clasa, am dat de
cartea Dr.-lui Wagner intitulată Your Spiritual Gifts Can Help
Your Church Grow [Darurile tale spirituale pot să ajute la creşterea
bisericii tale], în care el explică:
Roadă Duhului este rezultatul normal, aşteptat al creşterii,
maturizării, sfinţirii, asemănării cu Hristos şi plinătăţii Du-
hului Sfânt în viaţa unui creştin. Deoarece toţi creştinii au
responsabilitatea de a creşte în credinţă, toţi au şi responsa-
bilitatea de a-şi dezvolta roadă Duhului. Roadă nu se descoperă,
ca şi în cazul darurilor, ci ea se dezvoltă prin umblarea cre-
dinciosului cu Dumnezeu şi prin supunerea lui faţă de
Duhul Sfânt. Dacă darurile spirituale definesc ceea ce face un
creştin, roadă Duhului defineşte ceea ce este. un creştin.13
îndrumări referitoare la evlavie
Scriind unui tânăr predicator pe nume Tit, apostolul Pavel
subliniază nevoia ca atât bărbaţii, cât şi femeile, să aibă o con-
duită evlavioasă. El oferă o serie de îndrumări în ce priveşte
sfinţenia în rândul femeilor, oferind printre altele şi urmă-
toarea povaţă:
Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuviin-
cioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin, ci să în-
veţe pe alţii ce este bine, ca să înveţe pe femeile mai tinere
să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa cu-
rată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse băr-
baţilor lor, pentru ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui
Dumnezeu. (Tit 2:3-5)
Prin urmare, femeile mai în vârstă trebuie să fie un exem-
plu potrivit pentru femeile mai tinere - dându-le sfaturi bune,
învăţându-le ce este bine, ajutându-le cu chibzuinţă să dobân-
dească un caracter creştin şi deprinderi gospodăreşti. Acest
principiu noi îl numim astăzi slujba de mentor, adică transmi-
terea cunoştinţelor şi a educaţiei de la o persoană mai expe-
rimentată la o persoană mai puţin experimentată.
O femeie cu mai multă experienţă într-un anumit domeniu
poate să o înveţe sau să o instruiască pe alta cu mai puţină
experienţă, indiferent de vârsta celor două. Scopul este să
dezvolte la maxim potenţialul celei care este învăţată. Dacă
13
C. Peter Wagner, Your Spiritual Gifts Can Help Your Church Grow [Darurile
tale spirituale pot ajuta biserica ta să crească] (Ventura, Calif.: Regal, 1979,
1994), 83-84.
femeile mai în vârstă sunt îndemnate să dea sfaturi şi învăţă-
tură, de multe ori este necesar ca femeile tinere să le ceară aju-
torul. Acest lucru poate fi umilitor.
Totuşi, s-ar putea ca uneori să beneficiem de învăţătura şi
sfaturile cuiva fără să fim conştiente de acest lucru. Eu (Quin)
voi fi veşnic recunoscătoare acelor femei creştine mature care
mi-au influenţat viaţa şi trăirea prin poveţele lor în diferite
domenii şi în diferite etape ale creşterii mele - mai ales
următoarelor femei:
Mary Jo Looney, care m-a învăţat că o casă poate fi un ade-
vărat adăpost pentru familia mea, chiar şi cu un buget foarte
redus; Lib Parker, care m-a învăţat cum să practic ospitalitatea;
JoAnne Bailey, care m-a învăţat prin exemplu personal cum să
mă adaptez mai uşor la cazare şi să mă simt bine în diferite ţări
din întreaga lume; Fran Ewing, care mi-a fost un model în ce
priveşte modul în care să fiu concretă şi ordonată în viaţa mea
de rugăciune; Margaret Broward, care m-a învăţat cum se face
pâinea de casă; Laura Watson, care m-a încurajat să nu mai fiu
atât de serioasă cu mine însămi; Dee Eastman, care m-a inspi-
rat să ara încredere în promisiunile lui Dumnezeu pentru
familia mea chiar şi în momente de criză.
Dacă meditezi la viaţa ta, fără îndoială că-ţi vei aduce aminte
de anumite femei care te-au învăţat principii de viaţă practice
şi spirituale. Pe de altă parte, ai avut ocazia să instruieşti - sau
să îndrumi - vreo femeie mai tânără?
Mentorul din zilele de astăzi
Jane Hansen este o femeie foarte ocupată, care slujeşte ca
preşedinte al lui Aglow International, misiune implicată în lu-
crarea cu femeile în 126 de ţări. Ea a fost atât de preocupată
de nevoia tinerelor femei de a fi ucenicizate de femeile
creştine mai în vârstă, încât a trecut imediat la fapte. S-a decis
să coordoneze un grup de tinere femei care să se întâlnească
la ea acasă câte o seară pe lună. Chiar dacă ea călătoreşte prin
întreaga lume, totuşi îşi mai găseşte timp pentru această „seară
de slujire acasă."
Jane, o blondă impresionantă, este o femeie frumoasă atât
pe dinăuntru cât şi pe dinafară. Decorează şi găteşte cu mult
talent şi se pricepe de minune în a te face să te simţi bine în
momentul în care păşeşti în casa ei, situată într-o suburbie din
Seattle. Prin seninătatea ei reuşeşte să atragă pe mulţi oameni
la Isus.
Jane a întocmit o listă cu tinerele femei între vârsta de 19 şi
35 de ani pe care le cunoştea, inclusiv fiica ei. Unele erau căsă-
torite, altele erau singure; unele dintre cele căsătorite aveau
copii, la fel ca şi unele dintre cele care nu aveau soţ. Unele
erau creştine, altele nu; unele erau botezate cu Duhul Sfânt,
altele nu.
„Deşi încercam să creez un mediu în care tinerele femei să
aibă libertatea şi siguranţa ca să-şi deschidă inima, doream să
fie realmente ceva cu totul special pentru ele", povestea ea.
„Doream ca fiecare dintre ele să simtă că este iubită şi că cineva
îi poartă de grijă."
Jane a planificat totul dinainte şi a pregătit meniul, aranja-
mentele, atmosfera călduroasă şi timpul de părtăşie în care fie-
care tânără femeie să se simtă binevenită şi acceptată. Trebuia
să fie o seară agreabilă, festivă şi destinsă, în care să nu se gân-
dească deloc la gătit.
După prima întâlnire Jane şi-a dat seama că unele femei nu
s-au simţit bine atunci când li s-a cerut să se roage sau să urmă-
rească versetele în Biblie. Pentru a evita această stânjeneală, ea
a propus câteva studii biblice simple şi le-a lăsat pe ele să-1
aleagă pe cel care le-ar fi plăcut cel mai mult. întrebările din
cadrul manualului de studiu au reprezentat o adevărată tram-
bulină pentru împărtăşirea nevoilor şi preocupărilor lor
personale.
„Am avut momente de-a dreptul înălţătoare când tinerele
femei şi-au vărsat tot focul inimii, împărtăşindu-şi necazurile,
temerile şi frustrările lor", spune Jane. „Dar au găsit acceptare,
sprijin şi acea dragoste necondiţionată atât de necesară în

procesul de vindecare. Ne-am confruntat cu probleme foarte
reale legate de căsnicii neîmplinite, sarcini nedorite, relaţii
nefuncţionale, şi durerea cauzată de toate aceste situaţii."
De asemenea, grupul organizează seri speciale în care se
concentrează pe sfaturi practice, cum ar fi deprinderile gospo-
dăreşti, sugestii pentru aranjament şi decoraţiuni interioare
etc. Indiferent de domeniul de interes al tinerelor femei, Jane
încearcă să fie întotdeauna folositoare ca şi îndrumător.14
Şi alte femei au început să urmeze exemplul lui Jane, după
ce ea le-a povestit despre grupul ei de părtăşie pe care îl coor-
donează deja de trei ani. La rândul lor, acestea îşi găsesc timp
să primească femei tinere în casele lor, cerând călăuzire din
partea Duhului Sfânt pentru o structură care să funcţioneze
cel mai bine în cazul grupului lor. Şi eu (Quin) mă ocup de
ucenicizarea unui grup de tinere femei singure din biserica
mea. (Vezi, la sfârşitul acestui capitol, metodele practice pe
care le folosesc.)
Slujba biblică de mentor
In vremurile biblice fetele se căsătoreau adeseori la o vârstă
fragedă, iar mama soacră urma să continue educaţia pe care
acestea o primiseră până atunci de la mama lor. De obicei
între nurori şi soacre se dezvolta o legătură profundă şi
trainică.
Ţi-ai imaginat vreodată cum a decurs relaţia dintre mentor
şi ucenic - de la femeie la femeie - în relatările biblice? Naomi
a numit-o pe nora sa, Rut, în repetate rânduri „fiica mea" şi
ştim că a învăţat-o multe lucruri spirituale. Rut a rămas alături
de Naomi atunci când ea, fiind văduvă, s-a decis să se întoarcă
în Israel la poporul său. „Poporul tău va fi poporul meu, şi
Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu", i-a spus Rut (Rut
1:16b). Naomi a instruit-o şi a format-o pe Rut în perioada în
14
Jane Hansen, "Let's Talk" [„Să discutăm"], Connection Newsletter, Winter
1995, (Women's Aglow Fellowship, Lynnwood, Wash.), 2.
care ele s-au întors în Israel. Mai târziu, prin căsătoria cu Boaz,
Rut a devenit parte a genealogiei lui Isus Hristos.
Gândeşte-te la Elisabeta, o femeie mai în vârstă care era în-
sărcinată cu Ioan Botezătorul, cum o îndruma pe verişoara ei,
tânăra fecioară Măria ce aştepta să dea naştere lui Mesia, pe
care îl purta în pântece. în timpul cât au stat împreună, aces-
te două femei rude s-au bucurat şi L-au lăudat pe Dumnezeu
pentru bunătatea Sa faţă de ele (vezi Luca 1:35-56).
Lois a fost o femeie care a insuflat adevărurile spirituale în
fiica sa Eunice, care avea un fiu pe nume Timotei. Aceste două
femei, bunica împreună cu mama, au avut un mare impact
asupra acestui tânăr evanghelist pe care Pavel 1-a preţuit nespus
de mult, ca unul care mai târziu urma să ducă mai departe
lucrarea sa (vezi 2 Timotei 1:5).
Dorea, o croitoreasă bine cunoscută, care murise prematur,
a fost înviată în urma rugăciunilor lui Petru, deoarece era atâta
nevoie de slujba ei (vezi Fapte 9). Te-ai gândit vreodată la
toate femeile pe care poate le-a povăţuit - sau le-a învăţat să
coasă?
Duhul Sfânt este Cel care te poate învăţa prin Scriptură şi te
poate încuraja în mijlocul stresului cotidian să-ţi manifeşti roa-
dă Duhului. Dar atunci când îţi trimite un mentor care să aibă
tot timpul un cuvânt de spus în viaţa ta, procesul este mult mai
simplu. Iar lucrul acesta te va obliga să dai socoteală la cineva
mult mai matur în Domnul.
Noi te încurajăm să cooperezi cu Duhul Sfânt atunci când:
1. te convinge că ai nevoie de creştere şi maturitate în ce pri-
veşte vreo roadă;
2. îţi descoperă prin rugăciune modalităţile practice prin care
să-ţi dezvolţi aceste roade;
3. te cheamă să dai socoteală cuiva, de preferinţă unei femei
creştine mature, care să te poată ajuta în încercarea ta de a
trăi o viaţă mai evlavioasă.
RUGĂCIUNE
(Poţi să rosteşti tu însuţi această rugăciune, bazată pe versetele
din Coloseni 1:9-12 şi Romani 15:13. Poţi s-o rosteşti de aseme-
nea pentru altă persoană, adăugând numele respectiv şi
schimbând pronumele.)
Doamne, Te rog umple-mă de cunoştinţa voii Tale şi de orice fel de
înţelepciune şi pricepere duhovnicească. Ajută-mă să mă port într-un
chip vrednic de Tine, Doamne, ca să-Ţi fiu plăcută în orice lucru:
aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoaşterea
lui Dumnezeu. Intăreşte-mă cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei
Tale, ca astfel să pot avea răbdare şi îndelungă răbdare, mulţumin-
du-Ti cu bucurie, Tată, pentru că m-ai învrednicit să am parte de
moştenirea sfinţilor în împărăţia luminii. Doamne, mă rog ca Tu,
Dumnezeul nădejdii, să mă umpli de toată bucuria şi pacea pe care o
dă credinţa în Tine, pentru ca să fiu tare în nădejde, prin puterea
Duhului Sfânt, Amin.
APLICAŢIE
1. Roagă-L pe Domnul să-ţi arate care din roadele Duhului ai
nevoie să le cultivi în viaţa ta.
2. Roagă-L pe Duhul Sfânt să te călăuzească spre una sau mai
multe femei mai în vârstă şi înzestrate, care ar fi dispuse să
te îndrume în domeniile în care te simţi cea mai slabă.
3. Fii gata să le dai socoteală - întâlnindu-te cu ele o dată pe lu-
nă în mod regulat sau comunicând prin telefon ori scrisori.
4. Acceptă să fii corectată fără să te simţi condamnată.
5. Ia în serios dorinţa de schimbare spirituală din viaţa ta şi
roagă-te cu regularitate pentru femeile care au sau vor avea
un rol important în viaţa ta.
îndemnuri pentru slujba de mentor
Atunci când eu (Quin) am înfiinţat şi am luat sub îndruma-
rea mea un grup de tinere femei singure din biserica mea, am
întocmit mai întâi o listă de instrucţiuni privind modul nostru
de lucru, de care ne-am folosit câteva luni de zile. Aceasta le-a
ajutat să fie disciplinate şi să dea socoteală. Manualul nostru
este A Christian Woman's Guide to Hospitality [Ghidul femeii creş-
tine pentru ospitalitate], pe care l-am scris împreună cu Laura
Watson (Servant Publications).
Deoarece „femeile în vârstă trebuie... să le înveţe pe femeile
mai tinere" (Tit 2:3-5), a trebuit să-mi stabilesc de la început
propriile obiective ca mentor:
• Să le ajut pe tinerele femei să descopere care este scopul lor
în viaţă (vezi Luca 1:38; Efeseni 2:10).
• Să le încurajez şi să le echipez pentru a trăi spre slava lui
Dumnezeu.
• Să mă rog pentru ele în mod individual, potrivit cu nevoile
şi obiectivele fiecăreia.
• Să nu uit de deprinderile gospodăreşti şi sfaturile pentru
ospitalitate.
• Să cer ajutor din partea altor femei atunci când grupul este
interesat să înveţe ceva la care eu nu mă pricep.
• Să răspund la întrebările care mi se pun. Dacă nu cunosc
răspunsul, să găsesc pe cineva care îl ştie.
• Să le dau ocazia să planifice fiecare pe rând câte o masă la
ele acasă, unde să ne putem aduna şi bucura împreună.
Lista de instrucţiuni pentru tinerele femei
aflate sub îndrumarea mea
1. Notează care este versetul biblic al vieţii tale.
2. Notează care este scopul vieţii tale. Fii specifică, nu „religi-
3. Notează care crezi că este vremea prin care treci acum în
viaţa ta. (Poate să fie o vreme a aşteptării sau o vreme a
învăţării etc.)
4. Notează care sunt dezamăgirile sau devierile de care ai avut
parte în împlinirea scopului tău în viaţă. Cum ai reacţionat
faţă de ele?
5. Ce faci acum cu privire la obiectivele pe care ţi le-ai propus?
6. Cum te descurci cu relaţiile? Cu alte femei? Cu bărbaţii? Eşti
timidă? îndrăzneaţă? Posesivă? Suferi şi întrerupi relaţiile
de prietenie dacă apar mici neînţelegeri?
7. Ai prieteni sau prietene apropiate şi de vârsta ta, cu care ai
putea să te rogi în mod regulat?
8. Ai probleme legate de îngrijorare sau de teamă? Sau de
greutate? Indiferent de domeniul în care te simţi slabă,
caută cel puţin trei versete biblice care se adresează în mod
specific situaţiei respective şi memorează-le. (Exemplu:
Dacă este vorba de îngrijorare, vei găsi câteva locuri în
Biblie în care Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi!" îngrijorarea
este o nebunie, şi nicidecum încrederea că Dumnezeu îţi va
împlini nevoile.)
9. Cum te privesc alţi oameni? Ce imagine le oferi? Ai o imagi-
ne bună despre tine, sau eşti o persoană neglijentă căreia
nu-i pasă de imaginea ei?
10. Ai nevoie de ajutor în ce priveşte anumite deprinderi pe
care nu ţi le-ai format încă şi dacă da, te-ai decis care din-
tre femeile mai în vârstă din biserica noastră te-ar putea
învăţa aceste lucruri? (De exemplu: cum să faci pâine sau
cum să faci ca dormitorul să fie mai atrăgător şi mai puţin
dezordonat etc.)
11. Eşti disciplinată în viaţa de rugăciune şi în citirea Bibliei?
Fixează-ţi nişte obiective realiste pentru timpul de părtăşie
cu Dumnezeu.
12. Care sunt câteva din priorităţile tale actuale?
13. Fă-ţi un carnet separat pe care numai tu şi Dumnezeu să-1
citiţi şi vino cu sinceritate înaintea Tatălui ceresc cu aceste
domenii din viaţa ta:
a. slăbiciuni;
b. puncte tari;
c. folosirea înţeleaptă a darurilor şi talentelor tale;
d. moduri în care nu ai folosit cu chibzuinţă darurile şi ta-
lentele tale;
e. oameni cărora le porţi pică pentru că te-au rănit şi
te-au dezamăgit. Alege să-i ierţi, pentru ca astfel Dum-
nezeu să te poată elibera de sub povara robiei şi să-ţi
asculte rugăciunile (vezi Marcu 11:22-26).
ŞASE
Femeia înzestrată
cu daruri pentru slujire
Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui
Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora, după
darul pe care l-a primit.
1 Petru 4:10
Dumnezeu îl echipează pe fiecare credincios ca să joace
un rol semnificativ în trupul lui Hristos, într-o varietate
şi diversitate de necrezut. Darurile pe care El le-a dat sunt o
parte vitală a scopului şi misiunii tale ca şi fiică a lui
Dumnezeu, însă de multe ori se întâmplă ca aceste daruri să
fie înăbuşite de nesiguranţă, teamă, îndoială sau decepţie.
Sau poate ai lăsat ca alţii, prin respingerea şi descurajarea
venită din partea lor, să-ţi suprime expresia darurilor tale,
deformându-ţi astfel imaginea despre propria persoană.
Duhul Sfânt doreşte să te elibereze de povara oricărei stări
nepotrivite şi concepţii greşite despre tine, aşa încât să poţi
primi din partea Lui descoperirea domeniilor specifice în care
eşti înzestrată cu daruri. Insă este nevoie de timp petrecut în
rugăciune şi aşteptare înaintea Domnului pentru ca El să-ţi
vorbească şi să-ţi descopere modul în care poţi fi un bun
ispravnic al darurilor tale.
Pe măsură ce vom explora acest subiect al darurilor spiri-
tuale, nădăjduim că vei descoperi care sunt darurile tale şi
cum poţi să le dezvolţi pe deplin în viaţa ta, împreună cu
roadă Duhului.
115
■

Experienţa noastră personală
Atât Quin, cât şi eu (Ruthanne), credem că avem daruri în
domeniile învăţării şi îndemnării - altminteri nu am fi putut
scrie cărţi de acest fel. Dar pentru a descoperi aceste daruri a
fost nevoie de timp; ele au început să se manifeste în noi pe
măsură ce am învăţat, prin încercări şi greşeli, să depindem de
Duhul Sfânt, având încrederea că numai El ne poate ajuta să
creştem în aceste domenii şi să depăşim sentimentele de infe-
rioritate.
Este mult prea uşor să privim la altcineva cum foloseşte un
anumit dar, ca apoi să ne uităm la noi înşine şi să avem senti-
mentul că nu suntem calificate pentru folosirea acelui dar.
Uneori mi s-a întâmplat şi mie acest lucru, deoarece câteva
dintre prietenele mele au daruri profetice deosebite şi de
multe ori au cuvinte de cunoştinţă chiar la întâlnirile publice
— ceea ce eu experimentez foarte rar.
însă dacă stau să mă gândesc bine, îmi aduc aminte că odată
m-am rugat pentru o femeie la o întâlnire din biserică şi
Duhul Sfânt mi-a dat un cuvânt de cunoştinţă despre faptul că
ea suferise un abuz serios în copilărie. Am îngenuncheat lângă
ea şi i-am şoptit acest lucru la ureche, după care mi-am pus
mâinile peste ea şi am început să mă rog în alte limbi. Mai
târziu mi-a mărturisit: „Nu ştiu ce spuneai când te rugai în
felul acela, dar am simţit că primesc vindecare în adâncul
sufletului meu." încă învăţ şi astăzi să-L las pe Duhul Sfânt să
lucreze prin mine aşa cum doreşte El - fără să mă îngrijorez
că nu sunt la înălţimea aşteptărilor preconcepute, fie ale mele,
fie ale altora.
în cartea sa Spirit-Filled: The Overflowing Power of the Holy Spirit
[Plin de Duhul: Puterea revărsată a Duhului Sfânt], Jack Hayford
subliniază faptul că toate darurile se află la dispoziţia celor ce
sunt deschişi faţă de Duhul Sfânt:
Nu există nici o deosebire între daruri. însă pentru că aces-
tea sunt înşiruite unul după altul, unii oameni susţin că
anumite daruri sunt mai importante decât altele. Roadele
Femeia înzestrată cu daruri pentru slujire / 117
Duhului sunt şi ele enumerate într-o ordine, dar nimeni nu
este atât de naiv să afirme că o anumită trăsătură este mai
mult sau mai puţin valoroasă, ori semnificativă decât alta.
Este posibil să mai auzi câteodată pe cineva spunând că un
anumit dar este mai de dorit decât altul (de exemplu:
înţelepciunea), sau că „limbile" ar fi „cel mai neînsemnat
dintre daruri".
Bineînţeles că acest lucru nu este biblic. De fapt, citatul
„cel mai neînsemnat dintre daruri" nici nu se află în Biblie,
ci este o invenţie omenească.
Duhul Sfânt face ca întreg spectrul de daruri să se afle la
dispoziţia credinciosului care îşi deschide inima în
întregime. Ca urmare, modul în care poţi primi darurile
Duhului Sfânt este să trăieşti permanent cu această
deschidere şi să-ţi exersezi darurile în spiritul dragostei
Sale.1
Cine dă darurile spirituale?
In Scriptură găsim trei pasaje importante în care sunt enu-
merate darurile spirituale. Contextul fiecărei enumerări arată
că darurile din prima grupă sunt date de Dumnezeu Tatăl,
cele din a doua grupă sunt date de Duhul Sfânt, iar cele din a
treia grupă sunt date Bisericii de către Hristos. Referinţele
biblice sunt următoarele:
1. Romani 12:3-8 - Darurile Tatălui (şapte). Daruri date fie-
cărui individ în parte ca motivaţie şi scop fundamental în
viaţă.
2. 1 Corinteni 12:8-10, 28 - Darurile Duhului Sfânt (nouă).
Daruri date pentru folosul şi zidirea trupului Bisericii.
Hayford, Spirit-Filled: The Overflowing Power of the Holy Spirit [Plini de
Duhul: Puterea Duhului Sfânt care se revarsă] (Wheaton 111.: Tyndale, 1984), 91.
o
^Paul Walker, "Holy Spirit Gifts and Power" [„Puterea şi darurile Duhului
Sfânt"], The Spirit-Filled Life Bible [Biblia pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt],
2022-4.
3. Efeseni 4:11 - Darurile Fiului (cinci). Daruri date pentru
susţinerea şi echiparea trupului Bisericii.2
în primul pasaj autorul foloseşte ca analogie trupul fizic
pentru a ilustra varietatea darurilor pe care Dumnezeu le dă
fiecărui credincios în parte - atât bărbaţilor, cât şi femeilor -
ca să poată funcţiona împreună ca şi trup al lui Hristos:
Căci, după cura într-un trup avem mai multe mădulare, şi
mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care sun-
tem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar fiecare în
parte suntem mădulare unii altora.
Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost
dat: cine are darul prorociei, să-1 întrebuinţeze după măsura
credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba
lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbăr-
bătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu
inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine
face milostenie, s-o facă cu bucurie. (Romani 12:4-8)
Darurile motivaţionale
Darurile menţionate în pasajul de mai sus sunt numite ade-
sea „daruri motivaţionale", sugerând faptul că aceste daruri sunt
tendinţe inerente cu care se naşte o persoană, datorită măies-
triei unice cu care Dumnezeu ne-a creat pe fiecare în parte.3
Am definit aceste daruri în felul următor:
1. Prorocia- împuternicirea din partea Duhului Sfânt de a rosti
adevăruri morale cu îndrăzneală şi discernământ, deter-
minându-i pe alţii să înţeleagă şi să îmbrăţişeze adevărul.
2. Slujirea - Oferirea de servicii pline de dragoste care să
împlinească nevoile altora.
3. învăţarea - Abilitatea de a explica şi lămuri adevăruri primite
de la Dumnezeu.
3
Walker, 2022-4.
4. îndemnarea - Capacitatea de-a încuraja pe cineva să urmeze
în viitor o anumită conduită.
5. Dărnicia - împărtăşirea cu generozitate a resurselor cu alţii.
6. Conducerea - Abilitatea de-a face o muncă administrativă în
cadrul trupului şi de a exercita autoritate cu sârguinţă.
7. Milostenia- Raportarea la ceilalţi, simţind cu ei şi ajutându-i
în problemele lor, manifestând respect, onestitate, blândeţe
şi bună dispoziţie.4
Dacă nu-ţi este clar care sunt darurile tale, îţi sugerăm să
faci un inventar cu activităţile în care îţi găseşti cea mai mare
împlinire personală. în mare parte vei descoperi că darurile
tale sunt în domeniile respective. Dr. Wagner aduce lămuriri:
Părerea mea este următoarea: acelaşi Dumnezeu care dă da-
rurile spirituale controlează şi modul în care fiecare din noi
suntem alcătuiţi ca şi fiinţe complete. Dumnezeu cunoaşte
fiecare detaliu al condiţiei noastre psihologice, ne cunoaşte
glandele şi hormonii, metabolismul şi întreaga noastră per-
sonalitate. El înţelege perfect sentimentele noastre. Ştie că,
dacă ne place să facem un anumit lucru, vom avea rezultate
mult mai bune decât atunci când l-am face fără să ne placă.
Aşadar, o parte din planul lui Dumnezeu cu privire la noi,
după cum înţeleg eu, este să potrivească darul spiritual pe
care ni-1 dă cu temperamentul nostru, în aşa fel încât dacă
avem într-adevăr un dar să-1 folosim cu bucurie şi plăcere...
Dumnezeu îşi rezervă pentru Sine această distribuire a
darurilor spirituale. Toate computerele de la IBM nu ar avea
dotarea tehnică necesară pentru a atribui daruri la sute de
milioane de creştini din întreaga lume, însă acest lucru nu
constituie o problemă pentru Dumnezeul Cel Atotputernic.5
Walker, 2022-4. Aceste definiţii sunt o variantă concisă a definiţiilor mai
complete ale darurilor motivaţionale date de Dr. Walker.
5
Wagner, Your Spiritual Gifts Can Help Your Church Grow [Darurile tale spirituale
pot ajuta biserica ta să crească], 116.
Există multe studii şi teste din diferite surse care să te ajute
să-ţi identifici în mod specific darurile, dacă simţi că ai nevoie
de o asemenea îndrumare.6 Totuşi, la fel ca şi în cazul roade-
lor Duhului Sfânt menţionate în capitolul cinci, noi credem că
unul dintre cele mai bune moduri de a-ţi dezvolta încrederea
în folosirea darurilor tale spirituale este să înveţi din exemplul
celor mai maturi în Duhul.
Autoarea Annie Chapman ne sugerează:
In loc să fim preocupate de descoperirea darului pe care îl
avem, lucru ce poate părea cam egoist la un moment dat, aş
propune mai degrabă să ne punem următoarele întrebări:
„Care sunt nevoile din jurul meu? Care sunt ideile sau abili-
tăţile sau lucrurile pe care le am şi care ar putea fi de folos
în împlinirea acestor nevoi?"
Având această preocupare, ne vom face mai puţine griji
în privinţa capacităţilor noastre şi mai multe în privinţa mo-
dului în care să iubim şi să slujim. Pe măsură ce vom dărui,
va ieşi la iveală „darul" pe care îl avem... pe măsură ce vom
sluji altora, vom vedea locul în care Dumnezeu ne
binecuvântează şi modul în care El ne foloseşte cel mai
bine, iar darurile noastre vor fi evidente pentru toţi.7
Subscriem la părerea lui Annie Chapman că noi suntem cei
mai fericiţi atunci când ne folosim darurile pentru a împlini
nevoile celor din jur. Mie una (Quin) îmi face mai mare plă-
cere să le învăţ şi să le îndrum pe tinerele femei din biserica
noastră, decât să pregătesc mâncare pentru o familie nevoiaşă.
Cu toate acestea, în anii tinereţii mele am pregătit şi am dus
multă, multă mâncare la cei bolnavi. Acum mă simt cea mai
fericită când scriu cărţi, când vorbesc unor grupe de femei sau
Cartea Dr. Wagner menţionată anterior poate fi folosită pentru testare. De
asemenea, recomandăm cartea Discover Your God-Given Gifts [Descoperă
darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu] de Don şi Katie Fortune, (Grand Rapids,
Mich.: Fleming H. Revell/Baker, 1987).
'Annie Chapman, Smart Women Keep It Simple [Femeile înţelepte nu complică
lucrurile] (Minneapolis, Minn.: Bethany, 1992), 188.
mijlocesc pentru cei pentru care Dumnezeu m-a chemat să mă
rog. Una din dorinţele inimii mele este să văd cât mai multe
femei libere să fie tot ceea ce Dumnezeu le-a chemat să fie.
Pe de altă parte, LeRoy îşi foloseşte în această vreme da-
rurile sale de conducere (numite daruri de ajutorare \n traduce-
rea King James a Bibliei) pentru a coordona proiectul coşului
cu merinde de Crăciun, pentru a vizita bolnavii şi a-i invita pe
diferiţi păstori la închisoarea locală din districtul nostru. Da-
rurile cu care Dumnezeu ne-a înzestrat sunt foarte diferite,
însă ne acordăm unul altuia libertatea de a lucra în domeniile
în care suntem cei mai productivi în lucrarea Domnului.
Darurile date de Duhul Sfânt
In următorul pasaj sunt enumerate cele „nouă daruri ale
Duhului", aşa cum sunt ele numite de obicei - daruri date de
Duhul Sfânt membrilor trupului lui Hristos spre folosul
întregii Biserici:
Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; sunt felurite slujbe,
dar este acelaşi Domn; sunt felurite lucrări, dar este acelaşi
Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. Şi fiecăruia i se dă
arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este
dat, prin Duhul, să vorbească despre înţelepciune; altuia, să
vorbească despre cunoştinţă, datorită aceluiaşi Duh; altuia
credinţa, prin acelaşi Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin
acelaşi Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, prorocia;
altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; şi altuia,
tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul şi
acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte. Căci, du-
pă cum trupul este unul şi are multe mădulare, şi după cum
toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt
un singur trup - tot aşa este şi Hristos. (1 Corinteni 12:4-12)
Conform opiniei justificate a lui Dr. Fee, această listă nu este
completă, ci a fost întocmită de Pavel pentru credincioşii din
Corint cu scopul de-a le prezenta diversitatea manifestărilor
Duhului şi de a-i împiedica astfel să pună prea mare accent
sau să abuzeze de darul vorbirii în alte limbi.8
Cu siguranţă că n-ar trebui să folosim această listă pentru a
eticheta sau a cataloga pe cineva - nici măcar pe noi înşine. în
schimb, Scriptura ne îndeamnă „să umblăm după darurile du-
hovniceşti" (vezi 1 Corinteni 12:31 şi 14:1), ceea ce înseamnă
că trebuie să fim deschişi şi să lăsăm ca oricare dintre darurile
Duhului Sfânt să lucreze în viaţa noastră după cum vrea El.
Darul spiritual este o capacitate supranaturală acordată unei
persoane de către Duhul Sfânt; el nu este doar un talent sau o
capacitate naturală supradezvoltată.
Noi suntem de acord cu observaţia pe care o face Dr. Wagner:
Mulţi creştini sunt înzestraţi cu mai multe daruri... Probabil
că majoritatea, sau poate chiar toţi creştinii, au ceea ce am
putea numi un „amestec de daruri", în loc de un singur dar.
...Pavel spune că „fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre
folosul altora" (1 Cor. 12:7). Cei mai mulţi sunt de acord că
„fiecăruia" înseamnă atât femeilor, cât şi bărbaţilor.
Femeile, la fel ca şi bărbaţii, sunt membre ale trupului şi pot
primi daruri spirituale.9
Să studiem acum care este semnificaţia diferitelor daruri
menţionate în 1 Corinteni 12 şi să urmărim câteva exemple
referitoare la modul cum operează aceste daruri. Definiţiile
noastre sunt preluate din Spirit-Filled Life Bible [Biblia pentru o
viaţă plină de Duhul]'}®
Cuvântul de înţelepciune
O rostire spirituală la un moment dat, inspirată prin Duhul şi care
8
Fee, 160.
9
Wagner, Your Spiritual Gifts Can Help Your Church Grow [Darurile tale spirituale
pot ajuta biserica ta să crească], 31-32.
10
Defîniţiile celor nouă daruri ale Duhului Sfânt sunt preluate din The
Spirit-Filled Life Bible, 1736-37; notele sunt scrise de Donald Pickerill, Life
Bible College, San Demas, Calif.
dezvăluie în mod supranatural gândul, scopul şi calea lui
Dumnezeu cu privire la o situaţie specifică.
Atunci când ne lipseşte înţelepciunea, Scriptura ne încura-
jează să o cerem: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţe-
lepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână
largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată" (Iacov 1:5). Dar pen-
tru a opera cu darul înţelepciunii, noi trebuie să punem de o
parte înţelepciunea omenească. Manifestarea acestui dar pare
a fi mai puţin spectaculoasă decât în cazul celorlalte daruri
menţionate, însă ea este extrem de preţioasă.
Gordon Lindsay numeşte cuvântul de înţelepciune „un
fragment din înţelepciunea divină, dăruit prin mijloace supra-
naturale." El continuă şi spune:
Cuvântul de înţelepciune nu este un progres al înţelepciunii
umane sau naturale... Una dintre cele mai răspândite erori
este ipoteza că acest cuvânt de înţelepciune reprezintă
capacitatea dumnezeiască a înţelepciunii umane. Asta nu
este cu nimic mai neadevărat decât a presupune că profesia
de medic reprezintă darurile de vindecare.
...O metodă prin care Dumnezeu împarte cuvântul de în-
ţelepciune este vocea care se poate auzi [ca în 1 Samuel 3]...
Fără îndoială că există persoane care primesc un cuvânt de
înţelepciune prin intuiţie directă. Un anumit curs al eveni-
mentelor pare destul de logic şi poate fi intuit prin inter-
mediul simţurilor naturale. Dar, dintr-o dată, persoana
respectivă poate să se oprească din drum. Fără să i se spună
nimic, ea ştie cu certitudine că Dumnezeu i-a vorbit. Eveni-
mentele ulterioare dovedesc că această schimbare a pla-
nului a fost cel mai înţelept lucru care s-a putut întâmpla. ^
Cuvântul de cunoaştere
O revelaţie supranaturală de informaţii legate de o persoană sau
1
Cordon Lindsay, Gifts of the Spirit [Darurile Duhului Sfânt] (Dallas, Tex.:
Christ for the Nations, 1989), Volumul 1, 74-75, 80.
.
un eveniment, dată cu un scop specific şi având de-a face de obicei
cu o nevoie imediată.
Poate că ţi s-a întâmplat vreodată să te întâlneşti cu vreun
străin şi să „cunoşti" pur şi simplu ceva despre persoana lui
fără să fi avut vreo discuţie prealabilă cu el. Dumnezeu ţi-a dat
un cuvânt de cunoaştere - o revelaţie supranaturală în legă-
tură cu persoana respectivă, cu un scop bine determinat. Acest
lucru poate că a însemnat să te rogi pur şi simplu pentru acea
persoană într-un mod mai specific, sau poate să-i spui câteva
cuvinte de încurajare.
In seara în care eu (Quin) i-am cerut pastorului Mobley să
se roage pentru mine ca să fiu umplută cu Duhul Sfânt, el a
primit un cuvânt de cunoaştere referitor la persoana mea.
„înainte de a mă ruga pentru tine ca să primeşti Duhul Sfânt,
simt că trebuie să-ţi pun o întrebare", mi-a zis el. „Pe cine tre-
buie să ierţi?"
întrebarea m-a surprins, dar am ştiut îndată despre cine era
vorba. „Pe tatăl meu", i-am răspuns. Pastorul nu avea cunoş-
tinţă de faptul că tatăl meu ne părăsise - pe mama şi cei patru
copii - pentru secretara lui, când eu aveam doisprezece ani.
Deşi pe vremea aceea nu am prea înţeles ce înseamnă acest lu-
cru, aveam totuşi nişte resentimente ascunse faţă de el datorită
greutăţilor pe care ni le provocase tuturor prin alegerea sa.
Pastorul Mobley mi-a arătat în Marcu 11:25-26 că iertarea
este o condiţie ca rugăciunile mele să fie ascultate şi, la rândul
meu, să primesc iertarea din partea lui Dumnezeu. Deşi nu
voiam să-1 iert pe tata şi nici nu aveam chef s-o fac, totuşi nu
aveam de ales dacă doream ca Dumnezeu să-mi asculte rugă-
ciunile. Voinţa şi sentimentele mele trebuiau să capituleze în
faţa Duhului Sfânt.
Prin urmare, m-am rugat: „Doamne Dumnezeule, aleg să-1
iert pe tata că m-a abandonat. Te rog iartă-mă pentru toată ura,
mânia, amărăciunea şi ranchiuna pe care le-am păstrat în inima
mea în toţi aceşti ani. Doamne, primesc acum iertarea Ta."
De-abia atunci am fost cu adevărat pregătită ca să mă rog
pentru botezul Duhului Sfânt. Domnul nu doar că mi-a răspuns
rugăciunii, botezându-mă cu Duhul Său, dar mi-a dăruit şi un
botez al dragostei pentru tatăl meu. După toţi acei ani de
tăcere am început să-i scriu, cu gândul de a restabili relaţia
noastră.
Până în seara aceea când mi-a explicat pastorul, nu am ştiut
niciodată că există un dar al Duhului - cuvântul de cunoaştere
- pus la dispoziţia tuturor credincioşilor. De atunci încoace
am avut şi continui să am această experienţă de a primi
cuvinte de cunoaştere din partea Duhului Sfânt când mă rog
pentru diferite persoane. Ori de câte ori se întâmplă acest
lucru, el vine ca o confirmare că Dumnezeu le cunoaşte inima
şi se îngrijeşte de nevoile lor.
Darul credinţei
O formă unică de credinţă, care trece dincolo de credinţa naturală şi
credinţa mântuitoare. Această credinţă are o încredere şi o siguranţă
supranaturală în ceea ce priveşte chestiunile specifice implicate.
La începutul anilor 1920, Ruth E. Garlock (soacra lui
Ruthanne) s-a confruntat cu o situaţie disperată pe când avea
douăzeci şi şase de ani şi era misionară în Liberia, Africa de
Vest, împreună cu soţul ei, Henry. Nemaiavând aproape nimic
cu ce să se hrănească decât cu orez fiert, Ruth ajunsese într-o
stare critică de malnutriţie pentru că sistemul ei digestiv nu
mai putea digera orezul.
Deoarece nu mai aveau bani decât pentru un singur bilet,
Henry a decis să o trimită doar pe Ruth cu un vapor de marfă
în Insulele Canare, unde un medic i-a spus că singura ei spe-
ranţă de supravieţuire era o intervenţie chirurgicală la stomac,
însă Ruth a ales mai degrabă să-şi pună încrederea în Dumne-
zeu că o va vindeca, decât să rişte o operaţie în condiţii nesigu-
re şi într-o ţară cu o limbă pe care nu o putea vorbi. Slujnica
de origine spaniolă a unui misionar american a făcut tot ce i-a
stat în putinţă ca să aibă grijă de ea, dar Ruth slăbea tot mai
tare, ajunsese pe jumătate oarbă şi în scurt timp a căzut la pat.
Cu toate acestea, ea continua să creadă că Dumnezeu va inter-
veni. Iată cum povesteşte ea însăşi acea experienţă:
Nu mai eram în stare să citesc de câteva săptămâni, dar îmi
ţineam Biblia sub pernă. Câteodată îi răsfoiam paginile, o
ţineam la piept şi mă rugam. într-o zi am simţit un îndemn
deosebit să privesc în Biblie, aşa că am tras-o de sub pernă,
dar am scăpat-o jos şi ea a căzut deschisă. Vedeam scrisul
dublu, sau neclar, sau pur şi simplu şters, mai puţin ultimele
patru cuvinte de pe o pagină: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!"
(Marcu 11:22). Aceste cuvinte ieşeau în evidenţă prin carac-
terele mari, clare, reliefate şi negre cu care erau scrise. în
timp ce mă gândeam la aceste cuvinte şi mă minunam de
miracolul că pot să le citesc, am zărit şi altceva. în dreapta
mea, chiar deasupra câmpului meu vizual, am văzut la o oa-
recare distanţă ceva ce semăna cu o cărămidă neagră.
Strălucea în toate culorile curcubeului; în structura ei se
vedeau dungi de aur şi marmură, şi aceasta venea cu viteză
spre mine. în momentul în care s-a atins de pieptul meu a
şi dispărut, dar am ştiut că era darul credinţei pe care mi 1-a
dat Dumnezeu. Experienţa m-a umplut imediat de încre-
dinţarea fermă că am fost vindecată.
Stăteam în pat şi am început să-L laud pe Dumnezeu pen-
tru vindecare. Apoi m-am datjos şi am îngenuncheat la mar-
ginea patului, rugându-mă, plângând şi lăudându-L pe
Dumnezeu şi vorbind în alte limbi. Dumnezeu Se atinsese
de mine, iar eu eram perfect conştientă de acest lucru. însă
după puţină vreme, când m-am ridicat să mă aşez din nou
în pat, am simţit că iarăşi sunt bolnavă, ba chiar foarte bol-
navă. Ştiam că acesta era momentul de criză. Dacă nu
reuşeam să mă menţin în stare de vindecare, eram pierdută
pentru totdeauna. Aşa că m-am adresat direct diavolului şi
i-am spus: „Diavol bătrân, este pentru ultima oară când poţi
să mă faci bolnavă. Eu sunt vindecată. Cuvântul spune că
■ sunt vindecată, Dumnezeu spune că sunt vindecată, Duhul
mărturiseşte că sunt vindecată şi eu sunt vindecată!"^
12
H. B. Garlock, 109-110.
într-adevăr ea a fost vindecată. Henry a venit imediat şi a
luat-o, iar apoi au călătorit cu vaporul spre Anglia şi, mai de-
parte, spre Statele Unite, unde după câteva luni de zile li s-a
născut un fiu (soţul lui Ruthanne). „Medicul care a vrut să mă
opereze a crezut că sunt nebună când i-am spus că sunt însăr-
cinată", a spus mama Garlock, gândindu-se la acea întâmplare.
„Dar eu ştiam că urma să am un fiu şi că el avea să fie predi-
cator. I-am dat numele de John încă înainte de a se naşte."
Acum, când scriu aceste rânduri, mama Garlock are nouă-
zeci şi opt de ani şi locuieşte într-o casă de bătrâni. Iar fiul ei,
John, predică de peste cincizeci de ani.
Darul vindecărilor
Acele vindecări pe care Dumnezeu le săvârşeşte în mod supranatu-
ral prin Duhul Sfânt. Pluralul sugerează ideea că, după cum există
o mulţime de boli şi maladii, tot astfel şi darul este asociat cu vin-
decarea diferitelor tulburări.
Noi credem că Dumnezeu poate lucra prin medici pentru a
tămădui bolile, dar, în acelaşi timp, credem în vindecarea
supranaturală practicată de Isus şi de ucenicii Săi în perioada
Noului Testament. Carol Cartwright, ea însăşi vindecată în
mod miraculos de o boală mintală, ne-a povestit recent despre
o tânără femeie pe nume Sherry, care a venit la una din întâl-
nirile ei de rugăciune. Tocmai aflase că tumoarea canceroasă,
care credea că a fost tratată şi vindecată, i-a apărut din nou la
plămâni. Printre lacrimi, fără să dea însă detalii, i-a spus lui
Carol: „Medicii spun că tumoarea pe care am avut-o cu trei ani
în urmă a apărut din nou, şi simt că încă am prea multe de
făcut pentru Domnul ca să plec acasă chiar acum."
La început Carol s-a rugat pentru femeie o rugăciune din
acelea pe care ea le numeşte „rugăciuni de înmuiere", adu-
când pacea lui Dumnezeu peste duhul ei tulburat. Dar când
şi-a pus mâna pe pieptul ei, Sherry i-a zis: „Ai atins chiar locul
în care e tumoarea." Atunci Carol s-a simţit îndemnată de
Duhul să preia autoritatea asupra duhurilor demonice. „Dia-
vole, ea a fost răscumpărată de sub blestemul tumorilor şi a
bubelor [vezi Deuteronom 28:15, 27] prin puterea lui Isus
Hristos", a declarat ea. „Duhule scârbos de cancer, dezleagă
trupul acestei femei, în Numele lui Isus."
Sherry s-a dus din nou la medic în săptămâna aceea şi i-au
făcut alte analize. „Nu înţelegem ce se întâmplă", i-a explicat
doctorul, „dar nu mai există nici o urmă de tumoare cance-
roasă."
Aceasta este o împlinire a cuvintelor lui Isus:
Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele
Meu vor scoate draci... îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi
bolnavii se vor însănătoşi. (Marcu 16:17a, 18b)
Facerea minunilor
O manifestare a puterii dincolo de cursul obişnuit al legilor natu-
rale. Este o împuternicire divină de a săvârşi ceva ce nu se poate
săvârşi în mod natural.
Scriptura menţionează că „... Dumnezeu a uns cu Duhul
Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în
loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul,
căci Dumnezeu era cu El" (Fapte 10:38).
Smith Wigglesworth, un evanghelist britanic care a slujit în
perioada anilor 1930 şi 1940, îi învăţa pe oameni că Dumne-
zeu vrea ca fiecare credincios de astăzi să aibă aceeaşi ungere
şi putere. La întâlnirile sale aveau loc deseori minuni senza-
ţionale. El a spus printre altele:
Trebuie să ne aşteptăm ca Dumnezeu să Se manifeste cu pu-
tere prin noi pentru eliberarea altora... în vechime profeţii
au primit Duhul Sfânt doar într-o anumită măsură; în
schimb Domnului Isus Hristos I-a fost dat Duhul Sfânt fără
măsură. Nu tot la fel a dat El Duhul Sfânt şi în ziua de Ru-
salii? Aceasta este intenţia Lui pentru tine şi pentru mine.
...Credinţa în Dumnezeu va determina acţiunea Duhului,
iar noi vom beneficia de puterea divină care să umple vasul
Femeia înzestrată cu daruri pentru slujire /129
nostru omenesc şi să se reverse ca o binecuvântare spre
alţii.13
într-o zi, după ce eu (Quin) am vorbit la o întâlnire cu fe-
meile, una dintre femei, care nu scosese nici un cuvânt de mai
bine de un an de zile, a venit în faţă pentru rugăciune. Vecina
care a adus-o mi-a explicat care este situaţia. Sinceră să fiu, nu
eram sigură ce să fac, deoarece nu mai întâlnisem niciodată
un astfel de caz. L-am rugat în tăcere pe Duhul Sfânt să mă
călăuzească.
Mai întâi mi-am pus mâinile pe creştetul ei şi m-am adresat
duşmanului: „Duh scârbos de neputinţă, vin împotriva ta în
Numele lui Isus Hristos din Nazaret. Elibereaz-o de sub stăpâ-
nirea ta. Duhule nemernic, pleacă de la ea, în Numele lui
Isus!"
Apoi, uitându-mă ţintă la ea, i-am cerut să rostească: „Isus,
Isus."
La început s-a bâlbâit: „îs... îs... îs..." în cele din urmă a re-
petat cuvântul „Isus" foarte rar, iar apoi 1-a spus tot mai clar.
Am întrebat-o dacă îl cunoaşte pe Isus ca Mântuitor şi
Domn personal. Nu, ea nu era credincioasă. Dar pe măsură ce
şi-a recăpătat vorbirea şi a rostit Numele lui Isus, a ajuns să-L
recunoască. Noi i-am împărtăşit apoi Evanghelia şi ea L-a pri-
mit pe Hristos ca Mântuitor şi Domn în viaţa ei.
Prorocia
O descoperire divină din partea Duhului Sfânt, o revelaţie ziditoare
pentru moment din partea Duhului (vezi 1 Corinteni 14:3), o
intervenţie neaşteptată a Duhului, aducătoare de mângâiere şi
îmbărbătare (14:31).
In discuţiile obişnuite, pentru cei mai mulţi oameni „proro-
cia" înseamnă o anticipare a evenimentelor viitoare. Dar în
paginile Scripturii acest cuvânt are o semnificaţie mult mai
d
Smith Wigglesworth: Ungerea duhului său, ed. Wayne Warner (Life
Publishers International, Oradea, 2001) Volumul 1, 107.
largă şi mai bogată. Prorocia constă în a rosti din partea lui
Dumnezeu către oameni mesajul pe care El vrea să-1 comunice.
Acest mesaj se adresează în mod specific uneia sau mai multor
persoane, cu un scop specific şi, de obicei, la un moment spe-
cific. Aşa cum au afirmat unii învăţători biblici, „prorocia nu
înseamnă numai a spune dinainte, ci şi a proclama ceea ce
Dumnezeu vrea ca oamenii să audă." Cel care transmite un
astfel de mesaj îndeplineşte rolul de proroc, deşi el sau ea s-ar
putea să nu deţină sau nici măcar să nu aibă nevoie de vreo
recunoaştere oficială ca atare.
Darul prorociei are un caracter unic, deoarece el este men-
ţionat în toate cele trei enumerări ale darurilor din Scriptură,
în completarea explicaţiilor de mai sus, trebuie amintit şi faptul
că prorocia este considerată de către unii ca fiind propovă-
duirea sistematică a Cuvântului. Cei care nu recunosc că toate
cele nouă daruri sunt încă operaţionale în biserica de astăzi,
cred de fapt că propovăduirea Cuvântului este echivalentă cu
prorocia (pe baza versetelor din 1 Corinteni 13:9-10). Dar noi
suntem de părere că această interpretare limitată înăbuşă acţi-
unea prorociei inspirate de Duhul Sfânt în biserică.
Cu toate că n-ar trebui să oferim aceeaşi greutate cuvintelor
profetice rostite astăzi în trupul lui Hristos ca şi Cuvântului
scris al lui Dumnezeu, noi credem în mod categoric că Duhul
Sfânt încă vorbeşte prin glas profetic. Un astfel de cuvânt pro-
fetic poate fi pentru o singură persoană, pentru un grup sau o
lucrare specifică, pentru o biserică, un oraş sau chiar pentru o
naţiune.
Punerea unui cuvânt „pe raft". Imediat după moartea mamei
mele, eu (Quin) am plecat în Germania ca s-o vizitez pe par-
tenera ei de rugăciune, al cărei soţ se stabilise acolo. Ea m-a
dus la o conferinţă organizată de Aglow International unde
Beth Alves, binecunoscută pentru lucrarea ei profetică, a fost
vorbitoarea principală. Nu o văzusem pe Beth de câţiva ani şi,
cu excepţia faptului că mi-a murit mama, ea nu ştia aproape
nimic despre ce s-a mai întâmplat în viaţa mea.
La întâlnirea din prima seară - înainte de-a fi avut ocazia s-o
vizitez şi să stăm de vorbă - Beth m-a chemat în faţă şi mi-a
spus un cuvânt profetic. Eram epuizată atât emoţional, cât şi
spiritual, după atâta timp în care avusesem grijă de mama mea
şi venisem la această conferinţă pentru o reînnoire spirituală
- dar bineînţeles că nu m-am aşteptat la un cuvânt profetic.
„Domnul vrea să te înştiinţeze că în tot acest timp cât ai avut
grijă de mama ta El a lucrat în tine milă şi răbdare", mi-a zis
Beth. „Timpul nu a fost irosit. Vei scrie din nou - cărţi care vor
fi o binecuvântare pentru mulţi oameni şi vor fi traduse în alte
limbi. Domnul vrea să te încurajeze în seara aceasta."
Reacţia din partea mea a fost să plâng şi să spun: „Doamne,
cum se poate întâmpla aşa ceva?" Pentru mine această proro-
cie a ei nu era o confirmare - părea de-a dreptul imposibilă.
Aşa că am lăsat-o „pe raft" şi m-am rugat lui Dumnezeu să o
ducă la îndeplinire la vremea hotărâtă de El.
La câteva săptămâni după ce m-am întors din Germania,
m-a sunat un editor şi m-a rugat să scriu o carte despre cum să
te rogi pentru copii. Până în prezent, această carte a apărut
deja în cinci sau şase limbi. De atunci am mai scris alte şapte
cărţi, iar câteva dintre ele au fost traduse şi în alte limbi.
Timpul a dovedit că acel cuvânt profetic a fost adevărat, dar s-a
împlinit la ceasul hotărât de Dumnezeu, nu de mine.
Spaţiul acestei cărţi nu ne permite o discuţie detaliată în
legătură cu prorocia, dar susţinem întru totul cuvintele apos-
tolului Pavel adresate corintenilor: „Astfel, deci, fraţilor [şi
surorilor], râvniţi după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea
în alte limbi. Dar toate să se facă în chip cuviincios şi cu rân-
duială" (1 Corinteni 14:39-40).
Cum pot fi sigură? S-ar putea să simţi vreodată cercetarea
Duhului Sfânt şi să crezi că primeşti un cuvânt profetic într-o
anumită situaţie. Ce faci atunci? Cum poţi fi sigură că auzi clar
vocea Duhului? Cum începi? în cartea sa The Voice ofGod [Vocea
lui Dumnezeu], prietena noastră Cindy Jacobs spune:
...Unul din modurile cele mai frecvente în care eu primesc
un cuvânt profetic este să-mi deschid pur şi simplu gura, să
încep să vorbesc şi să mă încred în Dumnezeu că îmi va da
cuvintele Sale... Alteori primesc doar câteva cuvinte sau o
propoziţie întreagă. Dacă încep să împărtăşesc fidel mesajul
scurt pe care l-am primit, restul prorociei îmi va fi dat prin
inspiraţia Duhului Sfânt o dată ce încep să vorbesc.
Câteodată primesc tema cuvântului profetic şi încep cu asta.
...întotdeauna îi încurajez pe oameni să se roage
Domnului ca să le îngăduie să prorocească. Chiar dacă nu
au darul acesta, uneori Domnul poate să-i folosească.
...Deci cum poţi şti dacă şi când să proroceşti? Poţi să te
încrezi în Duhul Sfânt care te va face să simţi adânc prezenţa
şi pacea Sa. întrebarea pe care trebuie să ţi-o pui este urmă-
toarea: „Este acesta un cuvânt profetic prin care Dumnezeu
îmi vorbeşte mie personal, sau trebuie să-1 împărtăşesc
celorlalţi?" Uneori poate fi pentru ambele părţi... Un alt
mod prin care poţi afla dacă trebuie să proroceşti sau nu
este să-1 întrebi pe un prezbiter ce părere are despre asta.
De obicei, conducătorii maturi pot să spună peste cine se
coboară prezenţa lui Dumnezeu şi ştiu dacă o anumită
persoană poate transmite un cuvânt profetic sau nu.14
Gordon Lindsay afirmă cu înţelepciune:
Oamenii care aud o prorocie ce li se pare că nu se încadrea-
ză în limitele unei prorocii nu sunt chemaţi neapărat să o
judece în mod public şi nici să-şi exprime în mod particular
opinia. în unele situaţii este mai înţelept să nu-ţi exprimi
gândurile. Totuşi, asta nu înseamnă că trebuie să accepţi
orbeşte tot ceea ce auzi. Deşi nu trebuie să dispreţuim pro-
rociile, avem dreptul să le comparăm cu Scriptura, „să
cercetăm toate lucrurile" şi „să păstrăm ce este bun" (vezi 1
Tesaloniceni 5:21).15
14
Cindyjacobs, The VoiceofGod [Vocea lui Dumnezeu] (Ventura, Calif.: Regal,
1992), 191, 193.
15
Lindsay, Volumul 3, 135.
Deosebirea duhurilor
Abilitatea de a face deosebire în lumea duhurilor şi, în special, de a
identifica adevărata sursă pentru diferitele circumstanţe sau moti-
vaţii ale oamenilor.
Termenul a deosebi îşi are rădăcina într-un cuvânt grecesc
care înseamnă a distinge, a deosebi, a separa.16 A deosebi ade-
vărul înseamnă a separa ceea ce este adevărat de ceea ce este
fals. învăţătorul biblic Dr. Fuchsia Pickett ne oferă următoarea
explicaţie mai detaliată:
Deosebirea duhurilor nu este o putere de pătrundere inte-
lectuală şi subtilă, şi nici descoperirea caracterului sau gân-
durilor oamenilor printr-un fel de telepatie mintală. Ea nu
este o înţelegere psihologică profundă, şi nici capacitatea
periculoasă de a descoperi greşelile altora. Nu este nici măcar
o putere supranaturală manipulată de voinţa omului,
pentru că toate darurile spirituale oferite de Dumnezeu
operează numai prin voinţa Duhului Sfânt. Există puteri
supranaturale care operează prin voinţa omului. Asemenea
forţe precum clarviziunea, hipnoza, magia, vrăjitoria, ocul-
tismul, farmecele şi spiritismul, deşi forţe supranaturale
reale, sunt de origine satanică şi operează prin voinţa
pervertită a omului.
Scriptura arată în mod foarte clar că darul deosebirii
duhurilor reprezintă acea abilitate dată de Dumnezeu de a
deosebi sursa diferitelor manifestări spirituale, adică de a
decide dacă această sursă este Duhul Sfânt, un duh străin,
sau pur şi simplu duhul omului.17
Discernământul contracarează blestemul. O prietenă de-a
noastră, Caria, se afla într-o biserică din Canada unde fusese
invitată să vorbească, când trei femei au intrat mai târziu şi s-au
16
Vine, 314-315.
17
Dr. Fuchsia Pickett, Presenting the Holy Spirit [Prezentăndu-L pe Duhul Sfânt]
(Shippensburg, Pa.: Destiny Image, 1994), Volumul 2, 75.
aşezat undeva în spatele adunării. „Imediat am simţit că nu au
venit cu intenţii bune şi am început să mă rog în duhul meu
în timp ce adunarea era în plină desfăşurare", a spus ea.
„Când Duhul Sfânt mi-a arătat că ele erau implicate în practici
oculte şi că se aflau acolo pentru a încerca să arunce blesteme
asupra mea şi asupra bisericii, am început să leg duhurile
demonice şi să proclam protecţia sângelui lui Isus Hristos."
Aşa s-a potrivit că în seara aceea mesajul ei a fost despre
darurile Duhului Sfânt, astfel că în predica ei Clara a vorbit
despre puterea lui Dumnezeu care este mai presus de toate
imitaţiile lui Satan şi a subliniat faptul că biserica are nevoie să
umble din nou în puterea Duhului Sfânt.
„Când a sosit momentul să-i invit pe oameni în faţă, I-am
cerut Domnului să mă călăuzească. Am simţit că El mă
îndeamnă să-i spun pianistului să cânte cântarea „E puterea
ce minuni face, sângele Mielului." Atunci m-am rugat şi am
făcut invitaţia. Două dintre femei au plecat, dar a treia a ră-
mas nemişcată pe bancă, cu o mină plină de hotărâre pe faţa
ei. Câţiva oameni au venit în faţă pentru rugăciune, apoi
s-au întors la locurile lor. Domnul mi-a vorbit şi a zis: „Rămâi
pe poziţie - vreau s-o mântuiesc." Am cerut întregii adunării
să se roage şi le-am spus că Dumnezeu mi-a arătat că vrea să
mântuiască o persoană din mijlocul lor - deşi nu le-am dez-
văluit că eu ştiam despre ce persoană este vorba. Pianistul a
continuat să cânte „Sângele Mielului", iar noi am început să
ne rugăm împreună şi să aşteptăm.
„După douăzeci şi cinci de minute femeia a alergat în faţă
şi s-a prăbuşit înaintea altarului. «Eu sunt o satanistă», mi-a
spus ea. «Am venit aici ca să încerc să arunc un blestem asu-
pra ta, dar nu am reuşit. Vreau să-L primesc pe Isus Hristos
ca Domn în viaţa mea şi să renunţ la Satana.» Când mi-am
pus mâinile peste capul ei ca să mă rog, a început dintr-o
dată să vorbească în alte limbi. în momentul în care ea L-a
mărturisit pe Hristos şi a renunţat la Satana, Duhul Sfânt a
şi botezat-o într-un mod suveran."
Caria ne-a povestit cum un om mai în vârstă s-a ridicat
atunci în picioare şi s-a adresat întregii adunări: „înainte era
ceva obişnuit ca Dumnezeu să lucreze în acest fel în biserica
noastră, dar au trecut patruzeci de ani de când nu am mai
văzut o asemenea manifestare a puterii lui Dumnezeu în mij-
locul nostru. Trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu."
Prin darul deosebirii duhurilor, Caria a ştiut care era planul
duşmanului cu privire la acea întâlnire, iar Duhul Sfânt i-a ară-
tat cura să se roage şi cum să slujească. Ea nu le-a expus pe
acele femei în mod public - Duhul Sfânt a făcut acest lucru.
Rezultatul final: o satanistă a fost convertită, biserica a fost
înviorată şi Isus a fost glorificat.
Duhul Sfânt ne va mări discernământul pe măsură ce vom
căuta tot mai mult călăuzirea Lui şi vom rămâne receptivi la
îndemnurile Lui. Un mijlocitor a împărtăşit odată următorul
aspect: „Domnul mi-a zis: Tu nesocoteşti vocea Mea atunci
când încerci să te convingi tu însuţi de ceea ce ţi-am arătat Eu.
De cele mai multe ori, dacă îl ascultăm pe Dumnezeu şi um-
blăm cu adevărat prin Duhul, trebuie să luăm în considerare
prima impresie pe care ne-o dă despre o anumită situaţie."
Aceeaşi prietenă ne-a spus că a dobândit o nouă înţelegere
despre ceea ce înseamnă discernământul, atunci când un pro-
roc bătrân i-a spus următoarele cuvinte: „O persoană care are
un plan de bătaie nu poate să discearnă."
Iată un exemplu tipic: O tânără necăsătorită s-a rugat lui
Dumnezeu să-i dea un soţ. Un bărbat necăsătorit, nou venit în
adunare, începe să stea de vorbă cu ea, o scoate la plimbare
şi-i face aluzie la căsătorie. Ea este atât de fericită de idee, încât
ignoră senzaţiile vagi de îndoială. Partenera ei de rugăciune o
avertizează să fie precaută. Dar tânăra femeie lasă ca propriul
ei plan de bătaie - dorinţa disperată după un soţ - să-i neu-
tralizeze capacitatea de a discerne. Nu vrem prin aceasta să
insinuăm că este greşit ca o femeie necăsătorită să ceară din
partea Domnului un soţ evlavios, ci vrem doar să te avertizăm
că planul tău personal poate foarte uşor să-ţi denatureze
discernământul.
Vorbirea în alte limbi
Darul de a vorbi în mod supranatural într-o limbă necunoscută de
persoana respectivă. Pluralul ia în considerare diferitele forme,
armonizând într-un fel limbile cunoscute despre care se vorbeşte în
Fapte 2:4-6 şi exprimările transraţionale necunoscute [adică vor-
birea din duhul în locul vorbirii cu mintea] din Corinteni, rezer-
vate îndeosebi pentru rugăciunea şi cântarea prin Duhul Sfânt,
mai cu seamă în închinarea personală (vezi 1 Corinteni 14:14-19),
Gordon Lindsay obişnuieşte să dea următoarea explicaţie
pentru a-i ajuta pe credincioşii dornici să înţeleagă fenomenul
vorbirii în alte limbi:
O persoană nu poate să mai vorbească în limba sa naturală
şi în acelaşi timp să vorbească în alte limbi, decât dacă pre-
tinde că poate vorbi două limbi pământeşti deodată. Nimeni
nu ar fi atât de necugetat să încerce să vorbească în engleză
şi franceză în acelaşi timp. Mai întâi şi-ar lua gândul de la
una dintre ele, ca apoi să înceapă să vorbească în cealaltă
limbă. De ce nu s-ar putea aplica aceeaşi judecată simplă şi
în ceea ce priveşte vorbirea în alte limbi?18
Tălmăcirea limbilor
Darul de a interpreta mesajul transraţional (dar nu iraţional) al
Duhului, plin de semnificaţie pentru alţii atunci când se foloseşte
în public. El nu reprezintă traducerea unei limbi străine.
Ruth Friesen, una dintre prietenele noastre de mijlocire în
rugăciune, a primit botezul Duhului Sfânt în anii 1930 şi a vor-
bit în cel puţin şapte limbi dintre cele cunoscute. Odată, la
timpul de închinare, Ruth a cântat în limbi cu vocea ei puter-
nică de contralto (cea mai joasă voce feminină, între sopran şi
tenor; n.tr.), iar apoi a cântat în engleză ceea ce credea ea că
este tălmăcirea a ce cântase înainte.
în adunare se afla un bărbat care călătorise din Las Vegas
până în Pordand pentru a participa la această întrunire de
18
Lindsay, Volumul 4, 77.
propovăduire a Evangheliei. Imediat după întâlnire, vizita-
torul a spus că doreşte să stea de vorbă cu doamna evreică care
cântase în limba ebraică. Când au făcut cunoştinţă unul cu
celălalt, Ruth 1-a asigurat de faptul că nu era evreică şi nu
cunoştea limba ebraică, aşa cum insista el. El i-a spus că fusese
cantor într-o sinagogă evreiască timp de şapte ani, şi cunoştea
cântarea pe care o cântase ea mai devreme - în traducere
exactă, cu toate jumătăţile de notă. Venise la întâlnire ca să se
lămurească cu privire la validitatea vorbirii în alte limbi. „Aki
a fost cu adevărat prezenţa lui Dumnezeu", a spus el, uimit şi
convins de lucrul acesta.
„El însuşi a primit Duhul Sfânt şi, pentru că schimbarea din
viaţa lui era atât de vizibilă, alţi douăzeci de oameni au primit
şi ei Duhul Sfânt la scurt timp", ne-a spus Ruth. „Am învăţat că
trebuie doar să-mi supun vocea Duhului Sfânt şi să-L las s-o
folosească aşa cum doreşte El."
într-o altă zi, o femeie şi-a părăsit patul în care zăcea bolnavă
ca să participe la o întâlnire organizată la cineva acasă, unde
era prezentă şi Ruth. Femeia a crezut că se va vindeca atunci
când se vor face rugăciuni pentru ea. Liderii care slujeau în
seara aceea (inclusiv Ruth) s-au rugat pentru ea, dar se părea
că nu se întâmplă nimic. Atunci ea a decis să aştepte până se
vor ruga pentru toţi ceilalţi, ca apoi să se poată ruga încă o
dată pentru ea.
înainte de a se ruga a doua oară pentru femeie, Ruth împre-
ună cu ceilalţi lideri şi-au dat mâinile şi au început să se roage
în linişte prin Duhul. Ruth, care stătea chiar lângă femeia bol-
navă, a început să vorbească într-o limbă ce părea a fi orientală.
„Draga mea, draga mea - Dumnezeu tocmai mi-a vorbit
prin tine", a exclamat femeia bolnavă, adresându-se lui Ruth.
„Vorbeşti în dialectul mandarin! Am petrecut mulţi ani în
China împreună cu părinţii mei misionari. Domnul mi-a spus
prin tine: De ce te temi? Nu am altceva decât daruri de iubire
pentru tine. Primeşte darul Meu de vindecare."
In timp ce ea continua să explice mesajul pe care îl auzise
în limba chineză, a şovăit puţin, apoi a exclamat: „Chiar acum
am simţit în tot trupul cum Domnul S-a atins de mine cu
puterea Lui de vindecare!"
într-adevăr s-a vindecat, iar Ruth a păstrat legătura cu această
femeie încă mulţi ani de zile, până când a murit de bătrâneţe.
„Duhul Sfânt nu are limite", susţine Ruth. „S-a întâmplat ca
la diferite întâlniri oamenii să vină în faţă pentru rugăciune şi
eu de multe ori să cânt în alte limbi, iar apoi să cânt şi tălmă-
cirea în engleză. Odată, o tânără, după ce m-a auzit
rugându-mă cu voce tare în alte limbi, mi-a mărturisit că
Domnul îi vorbise într-o spaniolă curată următoarele cuvinte:
«Fiica Mea, primeşte dragostea ce o am pentru tine; Tatăl tău
care este în ceruri te iubeşte.» Altădată, o femeie din Grecia
mi-a înţeles rugăciunea rostită în limba ei."
Când a fost botezată cu Duhul Sfânt la vârsta de cincispre-
zece ani, Ruth a avut o vedenie cu o mare mulţime de oameni
care se tânguiau, plângeau şi se învârteau în cerc.
„M-am văzut stând pe o platformă dărăpănată de lemn şi
ţinând în mână o lanternă învechită care era aprinsă şi pe care
o legănam înainte şi înapoi, iar eu vorbeam într-o limbă necu-
noscută. Oamenii erau atraşi de lumină şi făceau linişte, dân-
du-mi impresia că mă ascultă. Expresia îndurerată de pe faţa
lor se transforma dintr-o dată în bucurie. Apoi întreaga
mulţime de oameni, asemenea unuia singur, îşi ridicau
mâinile în semn de închinare înaintea lui Dumnezeu în timp
ce feţele lor radiau.
Scena s-a schimbat de şapte ori. Vedeam un grup de oameni
care se tânguiau, iar apoi, când mă vedeau cum legănam lan-
terna, începeau să zâmbească plini de bucurie. De fiecare dată
când se schimba limba în care vorbeam, vedeam alte rase de
oameni - orientali, africani, caucazieni, spanioli, indieni."
De-a lungul anilor, Ruth a vizitat majoritatea acestor po-
poare pe care le-a recunoscut în vedenia sa. Ea a adus lumina
lui Isus în viaţa multor oameni, pentru că I-a îngăduit Duhului
Sfânt să se folosească de vocea ei minunată ca să cânte într-un
limbaj devoţional.
Darurile date de Hristos
Şi El [însuşi] a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii,
evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea
sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea tru-
pului lui Hristos, până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi
a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la
înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos. (Efeseni 4:11-13)
Din expresia „El [însuşi] a dat..." a pasajului de mai sus este
limpede că Cel care dă darurile menţionate în această listă
este Hristos. Cuvintele „unii" sau „alţii" dovedesc în mod clar
că darurile - oferite bisericii - reprezintă persoane pe care El le
împuterniceşte să facă lucrarea de slujire la care au fost rân-
duite. Iar scopul avut în vedere este „desăvârşirea sfinţilor".
Nici una dintre aceste funcţii nu este mai însufleţită de Duhul
Sfânt decât celelalte. Duhul Sfânt reprezintă maniera, forma,
puterea şi esenţa fiecărei slujbe.
în enumerările din Romani 12 şi 1 Corinteni 12 darurile
sunt oferite persoanelor individuale. în schimb, în enumera-
rea din Efeseni 4:11, persoanele individuale sunt date ca
daruri bisericii, şi aceasta cu scopul declarat de a-i zidi pe
sfinţii din biserică şi de a-i aduce în unitate. Dr. Fee face urmă-
toarea observaţie:
Pavel enumera natura câtorva „daruri" în sine şi funcţia
acestora în zidirea trupului lui Hristos care are astfel posi-
bilitatea să se maturizeze în unitate... el enumera câteva din
persoanele înzestrate cu daruri şi care, la rândul lor, sunt în
sine nişte daruri pentru biserică... El explică rolul acestor
slujbe şi anume, zidirea trupului lui Hristos până ce acesta
va ajunge la maturitate, fermitate şi unitate, primindu-şi
seva de viaţă de la Cel ce este Capul, adică Hristos Isus.19
19
Fee, 706.
Este foarte uşor să pierdem din vedere adevărata funcţie pe
care o au aceste daruri de slujire - numite adeseori cele cinci
slujbe. Persoanele care slujesc nu sunt chemate să îndeplineas-
că ele însele „lucrarea de slujire" menţionată. Ci mai degrabă,
aceste persoane trebuie să-i echipeze pe toţi credincioşii
(sfinţii), care ar trebui să ducă fiecare pe rând lucrarea la
îndeplinire.
Cu alte cuvinte, putem percepe aceste cinci categorii de slu-
jitori ca fiind nişte „oficii" de alimentare spirituală a bisericii.
Dar nici unul dintre noi nu este calificat să identifice sau să
numească în mod oficial pe fiecare conducător din adunare
ca fiind apostol, proroc, evanghelist, păstor sau învăţător.
Identitatea se recunoaşte atunci când funcţia devine evidentă.
Lasă-L pe Duhul Sfânt să te folosească
Viaţa este ca o tapiserie - stagiile şi etapele din viaţă se
schimbă, îndeosebi la femei. Descoperirea propriului nostru
„dar motivaţional" ne va da libertatea să fim noi înşine şi să nu
mai încercăm să ne potrivim unui tipar greşit. Pe de altă parte,
haideţi să fim dispuse ca să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne folo-
sească aşa cum alege El.
RUGĂCIUNE
Doamne, Cuvântul Tău ne spune că David nu a murit până când
nu a slujit generaţiei sale după planul Tău (vezi Fapte 13:36). Mă
rog să-mi dai puterea să identific şi să recunosc darurile spirituale cu
care m-ai înzestrat şi să mă echipezi pentru a duce la îndeplinire sco-
purile Tale. Depărtează de la mine orice piedică sau reţinere care ar
împiedica împlinirea planurilor Tale în viaţa mea. Iţi mulţumesc,
Tată, pentru aceste daruri măreţe prin care am harul să slujesc altor
credincioşi din trupul lui Hristos. Amin.
APLICAŢIE
1. Reciteşte cele trei pasaje biblice fundamentale referitoare la
darurile spirituale, pasaje menţionate la începutul acestui
capitol. Notează-ţi întrebările care se nasc în mintea ta
citind aceste referinţe.
2. Fă o „analiză" scrisă a propriilor tale tendinţe, puncte tari şi
preferinţe legate de darurile motivaţionale. Apoi notează
oportunităţile de slujire pe care le ai la dispoziţie, unde ţi-ai
putea exersa şi dezvolta aceste daruri personale.
3. Citeşte trimiterile de la versetele din 1 Corinteni 12:8-10
referitoare la darurile Duhului Sfânt. Notează modalităţile
în care ai observat că operează în viaţa ta oricare din aceste
daruri spirituale.
4. Stai de vorbă cu o prietenă sau cu cei din grupul tău de
rugăciune pe marginea întrebărilor pe care ţi le-ai notat la
punctul 1 şi a observaţiilor de la punctele 2 şi 3.
ŞAPTE
Luptătoarca neînfricată
şi plină de Duhul Sfânt
îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să
puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci
noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci
împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva
stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti... Faceţi în
toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi
cereri. Efeseni 6:11-12, 18a
Duhul Sfânt ne echipează ca să stăm neclintite în mijlocul
bătăliilor care se dezlănţuie în jurul nostru. Tot El ne
învaţă cum să ne rugăm. Duşmanul nostru se numeşte Satan.
De fapt, el este duşmanul lui Dumnezeu, dar o dată ce noi sun-
tem copiii lui Dumnezeu, el este şi duşmanul nostru. In ver-
setele de mai sus apostolul Pavel ne pune în gardă cu privire
la acest duşman şi la uneltirile sau „şiretlicurile" pe care el le
foloseşte.
Diavolul împreună cu forţele sale demonice invizibile născo-
cesc tot felul de planuri şi uneltiri pe care să le folosească îm-
potriva noastră - mai ales dacă li se pare că suntem o amenin-
ţare pentru împărăţia întunericului. In notele din Companion
Bible [Biblia ca însoţitoare] se subliniază faptul că folosirea
cuvântului „şiretlicuri" (methodeia, în greacă) în legătură cu
Satan „dovedeşte că metoda uneltirii sau complotului este pro-
prie diavolului însuşi, şi că ea nu reprezintă o simplă greşeală."1
1
The KW. Bullinger Companion Bible, notele de la Efeseni 4:14 şi 6:11, 1766.
143
însă Dumnezeu ne-a echipat cu armele Sale: Numele Său,
autoritatea Sa, sângele lui Isus, Cuvântul scris al lui Dumne-
zeu, lauda, rugăciunea şi călăuzirea Duhului Sfânt.
în anumite momente se poate ca diavolul să-şi declanşeze
cele mai nemiloase strategii împotriva noastră, lovindu-ne
exact atunci când suntem şi unde suntem cei mai vulnerabile.
Asta se poate întâmpla imediat după ce am câştigat o bătălie
spirituală şi ne aşteptăm cel mai puţin la aşa ceva, sau când
suntem atât de slăbite de boală, îngrijorare sau descurajare
încât am lăsat pur şi simplu garda jos. Luptătorul spiritual ex-
perimentat le numeşte „lovituri de bici" sau „contraatacuri".
O zonă a războiului spiritual
Julie, o tânără femeie care pregăteşte mijlocitori în rugăciu-
ne, a trecut printr-o experienţă inedită ce a avut loc chiar după
sărbătorile de Crăciun. Pe când se afla în vizită la sora ei pe
Coasta de Vest, Julie a stat în spărtură şi a mijlocit înaintea lui
Dumnezeu pentru sora şi cumnatul ei, pentru copiii lor, şi
pentru părinţii şi ceilalţi membri din familia lui.
„Mi-am dat seama că motivul principal pentru care mă gă-
seam la ei în săptămâna aceea era să mă rog şi să mă angajez
într-o luptă spirituală pentru salvarea acestor oameni care pă-
reau total izolaţi de orice influenţă spirituală pozitivă", ne-a
împărtăşit Julie. „O parte din rudele apropiate ale familiei -
dintre care unii sunt emigranţi din Europa Centrală - sunt
adepţi ai diferitelor secte şi ai mişcării new age. Eram singura
creştină într-o adevărată zonă a războiului spiritual."
Schimbarea s-a declanşat atunci când tatăl cumnatului ei,
care a găzduit masa tradiţională de Crăciun a familiei, a ales-o
pe Julie dintre toţi cei adunaţi ca să se roage pentru masă. „In
mod evident, el dorea să recunoască prin acest gest că era
vorba despre o sărbătoare creştină, chiar dacă acolo se găseau
şi persoane cu alte convingeri religioase", a spus Julie. „El
pretinde că este ateu, dar are nume din Biblie, şi de aceea i-am
cumpărat o Biblie în care am însemnat versetele cele mai sem-
nificative ce conţin numele său. Ca urmare a acestei atenţii
Luptătoarea neînfricată şi plină de Duhul Sfânt / 145
Dumnezeu mi-a făcut parte de aprecieri atât din partea lui, cât
şi a soţiei sale."
însă la întoarcerea acasă Julie a fost lovită de o depresie
cumplită, care a ţintuit-o neputincioasă la pat timp de două
zile. Deşi viaţa ei era departe de a fi scutită de probleme, totuşi
depresia şi teama nu erau chestiuni cu care se confrunta în
mod obişnuit.
„La început am crezut că poate fi din cauza oboselii acumu-
late în urma călătoriei. Apoi Domnul mi-a arătat că era vorba
de o lovitură din partea duşmanului, nemulţumit de eficienţa
rugăciunilor de mijlocire pentru familia surorii mele. Am
încercat să mă rog împotriva depresiei şi a fricii, dar erau mult
prea adânc înrădăcinate ca să ies singură biruitoare."
Cu toate că Julie are experienţă de luptătoare în rugăciune,
acest atac a luat-o la început prin surprindere. Dar Dumnezeu,
în credincioşia Lui, a mobilizat un alt mijlocitor ca să se roage
pentru ea şi s-o încurajeze.
„Era pe la ora şase şi jumătate într-o vineri dimineaţa, după
o noapte în care nu dormisem aproape deloc din cauza plân-
sului şi a depresiei, când a sunat telefonul", povestea Julie.
„Era o prietenă implicată în rugăciunea de mijlocire şi pe care
nu o întâlnisem de multă vreme. Se ruga pentru mine şi
Duhul Sfânt o înştiinţase că eu nu dormeam şi că trebuie să
mă sune. Ea mi-a zis: ,Julie, Domnul vrea să ştii că te iubeşte,
şi că este mulţumit de tine. Tu te porţi prea aspru cu tine!"
Apoi s-a rugat pentru mine, rostind printre altele şi o parte din
psalmul următor:
Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pă-
mântul. Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce
te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu
doarme Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă..." (Psalmul
121:2-5)
A fost ca un telefon din cer! Fiind copleşită de un sentiment
al prezenţei şi dragostei lui Dumnezeu, Julie s-a datjos din pat
şi a început să-L laude pe Domnul şi să se închine înaintea
Lui. Depresia a început să o părăsească, şi în câteva ore a dis-
părut complet.
„După ce mi-am dat seama că intensitatea acestui atac sata-
nic împotriva mea a dovedit cât de dur este războiul împotriva
împărăţiei întunericului, m-am hotărât să mijlocesc în
continuare pentru mântuirea acestei familii", i-a spus Julie lui
Ruthanne. „în acelaşi timp, mi-am adus aminte de un princi-
piu pe care l-am trecut cu vederea în mijlocul experienţei:
lauda adresată lui Dumnezeu este cea mai eficientă armă
împotriva atacului depresiei şi fricii."
Fii trează şi veghează în rugăciune
Un lucru esenţial pentru a preîntâmpina asemenea atacuri
este să rămâi vigilentă în rugăciune şi să-I ceri Duhului Sfânt
să te facă sensibilă la avertizările Sale. De asemenea, ar fi bine
să apelezi la ajutorul unei partenere de rugăciune care să
mijlocească pentru tine ori de câte ori ştii că vei intra într-o
zonă de război spiritual. Pentru cele mai multe dintre noi nu
este atât de uşor să veghem în rugăciune. Dar Biblia ne spune:
• Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul,
dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită,
împotriviţi-vă lui... (1 Petru 5:8-9a)
• Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă... (Luca 21:36a)
• ...Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciune...
(Efeseni 6:18b)
• Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri.
(Coloseni 4:2)
• ...Vegheaţi!... Vegheaţi şi rugaţi-vă... (Marcu 14:34, 38)
într-un război convenţional, vigilenţa este esenţială pentru
succesul ofensivei împotriva duşmanului; acelaşi lucru este va-
labil şi în cazul războiului spiritual. Arthur Mathews aduce
lămuriri legate de această idee:
In vreme de război există patru atitudini posibile - ofensiva
defensiva, tatonarea şi dezertarea. Adversarul nostru se
teme de prima dintre aceste atitudini, deoarece „Satana
tremură când îl vede pe neprihănitul cel mai slab plecat pe
genunchi."
... Generaţia din vremea lui Iosua s-a angajat prin porun-
ca lui Dumnezeu într-un război ofensiv. Dar după Iosua s-a
ridicat o altă generaţie care şi-a slăbit arcurile şi s-a complă-
cut cu o existenţă civilă de compromis. Ca mulţi alţii, aceştia
au căutat probabil să demonstreze că războiul este imoral şi
au refuzat să înţeleagă că de fapt ei diminuau diferenţa din-
tre cauza lor dreaptă având în vedere că se aflau sub con-
ducerea lui Dumnezeu şi răul pe care Dumnezeu voia să-1
elimine cu ajutorul lor.
...Şi datorită arcurilor lor slăbite Satan a ajuns atunci în
culmea gloriei.
...Pavel foloseşte un limbaj de luptă şi spune că noi „avem
de luptat..." El nu spune că am avut sau că vom avea de lup-
tat, ci că această mobilizare la luptă trebuie să fie un prezent
continuu în viaţa noastră creştină. Şi din această luptă nici
nu poate fi vorba de eliberare sau lăsare la vatră, cel puţin
în viaţa de acum.2
Dumnezeu poate găsi o cale
în anul 1993, eu (Ruthanne) şi soţul meu am zburat cu
avionul la Beijing, China, de unde urma să obţinem vizele de
intrare pentru Mongolia. Fusesem invitaţi să predăm la prima
şcoală biblică înfiinţată acolo, şi ni s-a spus că putem să ne ridi-
căm vizele aprobate de la ambasada Mongoliei. Am crezut cu
naivitate că demersul avea să fie o simplă formalitate.
In prima dimineaţă după ce am ajuns la Beijing m-am trezit
cu o durere de cap, dar şi cu o cântare care răsuna în duhul
meu - „Dumnezeu va găsi o cale, acolo unde se pare că nu
2
Arthur Mathews, Born For Battle [Născut pentru luptă] (Robesonia, Pa.: OMF
Books, 1978), 51-53.
există rezolvare." Abia mai târziu aveam să-mi dau seama cât
de semnificativă a fost cântarea aceea pentru ziua respectivă.
Şoferul de taxi a găsit în cele din urmă adresa pe care i-am
dat-o, dar ne-am îngrozit când am văzut mulţimea imensă de
oameni care aştepta la porţile ambasadei. Gardienii lăsau să
intre pe poartă doar anumiţi oameni, iar când noi am încer-
cat să răzbatem am fost trimişi să stăm la coada aceea lungă şi
dezordonată. Explicaţiile noastre n-au avut nici un rost,
deoarece gardienii nu vorbeau nici o boabă de engleză.
Biroul care elibera vizele era deschis doar până la ora 11:30
- şi erau mai puţin de două are până atunci. Practic nu exista
nici o şansă ca toţi acei oameni să poată primi răspuns la
cererile lor într-un timp atât de scurt.
M-a cuprins un sentiment de deznădejde, iar capul a înce-
put să-mi vâjâie din nou. „Doamne, asta-i o situaţie imposibilă
dacă nu intervii Tu cu ajutorul Tău", m-am rugat eu. „Iartă-mă
că nu am fost suficient de vigilentă în rugăciune - trebuia să
mă fi pregătit mai bine pentru această luptă. Te rog trezeşte-i
pe cei de acasă şi găseşte pe cineva care să mijlocească în rugă-
ciune pentru noi."
Apoi deodată mi-am adus aminte de cântarea cu care mă
trezisem dimineaţa şi am început s-o fredonez. John, trebuie
să credem că Dumnezeu va găsi o cale de rezolvare pentru
noi", i-am spus soţului meu. Am început să purtăm un război
spiritual, legând duhurile obstrucţioniste şi potrivnice lui
Dumnezeu care încercau să ne blocheze. Următoarele nouă-
zeci de minute le-am petrecut stând în picioare şi aşteptând la
porţile acelei ambasade, rugându-ne prin Duhul sau cântând:
„Dumnezeu va găsi o cale..."
Am reuşit să trecem dincolo de poartă chiar înainte de ora
închiderii, dar când să ajungem la biroul consular ne-au în-
chis uşa în faţă. „Mâine o să intraţi primii la rând", ne-a spus
oficialul mongolez în timp ce încuia uşa. Acum se ivise o altă
problemă. Cum vom putea reuşi mâine să venim în oraş, să ne luăm
vizele şi să ajungem la timp la aeroportul aflat destul de departe ca să
Luptâtoarea neînfricată şi plină de Duhul Sfânt / 149
prindem zborul de 9:00 dimineaţa spre Mongolia?, ne-am întrebat.
Părea imposibil, dar eu continuam să-mi cânt cântarea.
înainte ca să plecăm de la hotel în dimineaţa aceea, am lăsat
biletele de avion la un funcţionar ca să obţină confirmarea
pentru zborul din ziua următoare. Când ne-am întors să le ri-
dicăm ni s-a spus că am primit confirmarea, însă zborul se
amânase pentru după-amiază. Câtă purtare de grijă!
Am continuat să ne rugăm lui Dumnezeu ca să dea la o
parte orice altă piedică care ar fi putut să apară în misiunea
noastră din dimineaţa următoare. Am apucat să obţinem vize-
le înainte de amiază, având timp suficient ca să ne ridicăm ba-
gajele de la hotel şi să ajungem la aeroport pe un trafic îngro-
zitor, în tot acest timp am continuat să cântăm: „Dumnezeu va
găsi o cale, acolo unde se pare că nu există rezolvare!" Şi El a
făcut întocmai.
De atunci încerc să nu mai iau nimic drept sigur, ci să-L rog
pe Duhul Sfânt să mă călăuzească dacă este nevoie de război
spiritual şi să mă ajute să fiu mereu precaută. De asemenea,
am învăţat să dau mult mai mare atenţie cântărilor pe care
Duhul Sfânt le pune în mintea mea dimineaţa când mă scol
sau în momentele de răgaz de peste zi. De foarte multe ori
aceste cântări îmi arată anumite lucruri esenţiale pentru care
trebuie să mă rog sau îmi dezvăluie modul în care Duhul Sfânt
mă va călăuzi în timpul evenimentelor zilei.
încercare, ispită sau atac?
învăţătorul biblic Dean Sherman, prin intermediul cărţii sale
Spiritual Warfare for Every Christian [Războiul spiritual pentru
fiecare creştin] şi a conferinţelor pe care le-a ţinut, m-a învăţat
(pe mine, Quin) multe lucruri în legătură cu diferenţa dintre
încercări, ispite şi atacurile diavolului. Astfel am învăţat ca în
vremuri de criză să-mi pun următoarele întrebări:
Este aceasta o încercare din partea lui Dumnezeu ?
Este o ispită?
Este un atac al diavolului ?
încercarea dezvoltă caracterul, răbdarea, îngăduinţa. Ispita
dezvoltă ura faţă de rău. Dar atacul lui Satan mă învaţă să mă
încred în Domnul şi să mă împotrivesc atacului cu Scriptura:
„Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. împotriviţi-vă diavolului şi el
va fugi de la voi" (Iacov 4:7) .3
Este aceasta o încercare de la Dumnezeu? Dumnezeu ne
încearcă, la fel cum i-a încercat şi pe copiii lui Israel. însă
următoarele versete ne dezvăluie faptul că încercarea Sa are
întotdeauna un scop:
Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul
Dumnezeul tău în timpul acestor patruzeci de ani în pustie,
ca să te smerească şi să te încerce, pentru ca să-ţi cunoască por-
nirile inimii... (Deuteronom 8:2a, italicele ne aparţin)
Iată neamurile pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe
Israel prin ele, pe toţi cei ce nu cunoscuseră toate războa-
iele Canaanului. El voia numai ca vârstele de oameni ale
copiilor lui Israel" să cunoască şi să înveţe războiul, şi anume
cei ce nu-1 cunoscuseră mai înainte... Neamurile acestea au
slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca DOMNUL
să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părin-
ţilor lor... (Judecători 3:1-2, 4, italicele ne aparţin)
Este o ispită? Ţine minte, ispita reprezintă oportunitatea de
a păcătui, dar ea nu este un păcat! Atunci când doamna
Potifar a încercat să-1 ademenească pe tânărul Iosif ca să se
culce cu ea, răspunsul lui a fost categoric: „Cum aş putea să fac
eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui
Dumnezeu?" (Genesa 39:9b). El a refuzat-o. Dumnezeu ne
face următoarea promisiune:
Nu v-a ajuns nici o ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea
omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui
o
Aceste idei sunt preluate din notele de lectură şi din cartea Spiritual Warfare
for Every Christian [Războiul spiritual pentru fiecare creştin] de Dean Sherman
(Seattle, Wash.: Frontline Communications, 1990).
să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a
pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda. (1
Corinteni 10:13)
Este un atac?Dacă îmi dau seama că sunt atacată de diavolul,
am învăţat să folosesc în războiul spiritual versete biblice care
să-i abată acţiunea violentă îndreptată împotriva mea sau a
familiei mele.
în pustie, când Isus a fost ispitit de Satan (vezi Luca 4:1-14),
ni se spune că El era plin de Duhul Sfânt şi a folosit Cuvântul
lui Dumnezeu ca să-i respingă atacurile (vezi Luca 4:1, 4, 8,
12). De asemenea, fiind dus de Duhul Sfânt, Isus postea.
Arthur Mathews ne îndeamnă să învăţăm din exemplul lui
Isus:
Isus a luat sabia Duhului, care I-a fost arma de nădejde şi cel
mai bun prieten în această situaţie extremă. Sabia aceasta,
atât de migălos „lucrată şi ascuţită de însuşi Duhul Sfânt",
este Cuvântul rostit al lui Dumnezeu, care are menirea spe-
cială de a se împotrivi şi de a-1 încurca pe Satan şi toată
oştirea lui de duhuri rele.
...De aceea Duhul Sfânt îşi asumă responsabilitatea să
aducă în mintea celui care se află într-o asemenea confrun-
tare, la care El însuşi 1-a dus, cuvântul potrivit pe care 1-a
prelucrat în ascuţişul săbiei.
...Nu există nimic din ce a folosit Isus pentru a-1 înfrânge
pe Satan care să nu fie şi la dispoziţia noastră. Ca urmare şi
noi putem obţine victoria aşa cum a obţinut-o El. El era plin
de Duhul, iar nouă ni s-a poruncit în mod explicit „să fim
plini de Duh". Totuşi, nimeni să nu creadă că doar o singură
experienţă a umplerii îl absolvă de cerinţa ascultării de aceas-
tă poruncă... Condiţia de a fi plini de Duhul Sfânt presupune
o atenţie constantă şi permanentă din partea noastră.4
^Pentru sugestii privitoare la folosirea Cuvântului lui Dumnezeu în războiul
spiritual, vezi cartea noastră The Spiritual Warrior's Prayer Guide [Ghidul de
rugăciune al luptătorului spiritual] (Ann Arbor, Mich.: Servant, 1992).
Anita se luptă pentru viaţă
Când medicii i-au dat puţine speranţe de supravieţuire,
Anita s-a folosit de Cuvântul lui Dumnezeu în lupta ei pentru
viaţă. Primul indiciu legat de o problemă sanguină a apărut în
urma unui test medical ce adeverea faptul că este însărcinată.
Câteva luni mai târziu ea şi-a pierdut copilul din cauza unui
cheag de sânge în placentă.
Problemele au urmat una după alta, până când în final me-
dicii i-au descoperit cheaguri de sânge pe creier. Conform
diagnosticului dat de medici, Anita suferea de o boală de sânge
incurabilă. După intervenţia chirurgicală de urgenţă efectuată
pe creier părea că se reface destul de bine, până în momentul
în care a suferit un accident cerebral vascular în urma căruia
nu a mai fost în stare să rostească o propoziţie întreagă. A stat
două săptămâni şi jumătate la terapie intensivă.
„Vorbeam atât de confuz", a povestit ea. „Dacă încercam să
spun Da, din gura mea ieşea cuvântul Nu. Soţul meu era singu-
rul care reuşea să înţeleagă ce vreau să spun şi le comunica
mai departe doctorilor."
înainte ca să fie dusă de urgenţă la spital, Anita învăţase pe
de rost un pasaj din Epistola către Evrei. Soţul ei a scris ver-
setele respective pe un carton mare, ca să poată fi citite cu
uşurinţă, şi 1-a aşezat lângă patul ei în rezerva spitalului.
Versetele acestea au devenit arma ei de luptă:
Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră neclintită, pe care o
aşteaptă o mare şi glorioasă răsplătire! Căci aveţi nevoie de
răbdare ^'îndurare, ca, după ce aţi săvârşit jz împlinit pe de-
plin voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta şi duce [şi bucura
din plin de] ceea ce v-a fost făgăduit. încă puţină, foarte pu-
ţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel nepri-
hănit va trăi prin credinţă [adică slujitorul Meu cel drept va
trăi prin convingerile sale cu privire la relaţia omului cu
Dumnezeu şi lucrurile dumnezeieşti, şi prin râvna sfântă
născută din credinţă şi strâns legată de ea]; dar dacă dă îna-
poi şi se retrage cu teamă, sufletul Meu nu găseşte plăcere
şi desfătare în el. (Evrei 10:35-38, The Amplified Bible [Biblia
Amplificată])
„Când un doctor m-a întrebat ce fac atunci când încerc să
citesc acele versetele de pe perete cu voce tare, eu i-am răspuns:
«Exersez.» El a râs şi mi-a zis: «Nu vei reuşi să-ţi recapeţi vor-
birea exersând.» Dar, spre surprinderea celor mai mulţi, în
patru zile mi-am recăpătat vorbirea în proporţie de 98 la sută."
Medicii i-au administrat Anitei un anticoagulant - aceeaşi
medicaţie care îi provocase mai devreme sânge pe creier - şi
i-au spus soţului ei ca deocamdată să nu mai vorbească. Din
cauza atâtor perfuzii intravenoase i s-a crăpat un vas de sânge
de la mâna dreaptă, astfel că mâna începu să o doară şi să se
umfle. A fost chemat un medic chirurg care a spus că nu crede
că mâna ei va mai putea fi salvată.
„Pastorul meu m-a vizitat şi a început să se roage şi să-mi
citească cu voce tare din Cuvântul lui Dumnezeu", a continuat
Anita. „Mi-a citit din Isaia şi versetul următor (41:10) mi-a adus
atâta mângâiere: Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita
cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău. Eu te întăresc, tot
Eu îţi vin în ajutor; Eu te sprijinesc cu dreapta Mea
biruitoare."
„Ştiam că nu voi ajunge să-mi pierd mâna - Dumnezeu mă
ţinea de mâna dreaptă cu mâna Sa neprihănită. Patru zile la
rând mi-au tot făcut operaţie la mână. Apoi medicii mi-au
adresat alte cuvinte descurajatoare - spunându-mi că va trebui
să trec numaidecât printr-o perioadă de reabilitare dacă vreau
să-mi mai folosesc mâna. Acest lucru a fost o mare îngrijorare
pentru mine, deoarece ştiam să cânt la pian. Dar nu a mai tre-
buit să suport nici o terapie de reabilitare, şi acum pot să cânt
la pian fără nici o problemă."
După ce a fost externată din spital i s-a făcut o electroence-
falogramă şi, în tot acest timp cât a fost supusă testului, Anita
s-a rugat prin Duhul.
„Nu au găsit nimic anormal la nivelul creierului meu, cu
excepţia cheagului de sânge de dinainte", povestea ea. „După
două luni de zile testele au dovedit că cheagul de sânge a
dispărut complet. Acum am adoptat o fetiţă, şi astăzi umblu
din nou pe picioarele mele şi alerg câte o oră în fiecare zi. în
timpul acestei crize am învăţat să am o teamă plină de reve-
renţă faţă de Domnul, iar El Şi-a dovedit măreţia şi puterea
faţă de mine într-un mod incredibil. Biserica noastră a ţinut
două zile speciale de post şi rugăciune pentru mine atunci
când a fost mai mare nevoie. Rugăciunile credincioşilor m-au
ajutat să trec biruitoare prin această încercare."
Tema lui Dixie
Dixie, o mamă ce primise plinătatea Duhului de mai bine
de opt ani, se ruga pentru fiul ei, Adam, care suferea de SIDA.
Când Duhul Sfânt a conştientizat-o recent de atitudinea ei
negativă faţă de Adam, ea şi-a dat seama că a căzut într-o cursă
subtilă de-a duşmanului.
„Iartă-mă, fiule", i-a spus ea. „Am cârtit şi am fost ne-
mulţumită de tine încă de când ai venit pe lume. în timp ce
am avut grijă de tine şi m-am rugat pentru tine, înăuntrul meu
am murmurat tot timpul."
Dixie 1-a condus la Dumnezeu pe partenerul sexual al fiului
ei, înainte ca acesta să moară, şi crede că şi Adam va accepta
într-o bună zi darul mântuirii din partea Domnului. Ea şi-a
făcut partea ei de a-1 ierta, a se ruga pentru el şi a-i oferi un loc
sigur de adăpost.
„Dumnezeu lucrează în mine o dragoste necondiţionată
pentru fiul meu şi totodată pentru celelalte victime ale SIDEI
de care mă ocup ca voluntară", i-a spus ea lui Quin. „Eu cred
că şi Isus Hristos ar arăta aceeaşi dragoste necondiţionată faţă
de aceşti oameni."
Dixie, împreună cu soţul ei, se folosesc de Cuvântul lui
Dumnezeu în războiul spiritual, rostind cu voce tare împotriva
vrăjmaşului versetele pe care le primesc din partea Domnului.
Rugându-se împreună, ei se împotrivesc întăriturilor pe care
le-a ridicat diavolul la nivelul minţii, voinţei şi sentimentelor
lui Adam.
Străjerii de pe zid
în vremurile biblice străjerii păzeau viile şi câmpurile, dar
stăteau şi ca santinele pe zidurile cetăţii pentru a urmări apro-
pierea solilor sau a duşmanilor. Această ilustraţie ne oferă o
imagine a mijlocitorilor plini de Duhul Sfânt, care continuă să
vegheze şi să se roage pentru domeniul care le-a fost
încredinţat:
Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus nişte străjeri, care nu
vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte! Voi, care aduceţi
aminte Domnului de el, nu vă odihniţi deloc! Şi nu-I daţi
răgaz, până nu va aşeza din nou Ierusalimul şi-1 va face o
laudă pe pământ. (Isaia 62:6-7)
Cuvântul strajă din Vechiul Testament provine dintr-o rădă-
cină verbală care are înţelesul de „a împrejmui cu gard viu (cu
spini); a păzi, a proteja, sau a se ocupa de; a fi circumspect, a
lua seama la, sau a privi îndeaproape."5
Termenul a străjui sau a veghea din Noul Testament înseamnă
„a izgoni somnul". W. E. Vine spune: „Cuvântul exprimă nu
atât starea de veghe, cât vigilenţa sau atenţia celor care se con-
centrează asupra unui anumit lucru."6
Observaţi modul în care putem să-L lăsăm pe Duhul Sfânt
să ne pună în alertă, atât noaptea cât şi ziua, cu privire la o
nevoie specifică pentru care să ne rugăm? Sau cu privire la
nevoia de a face ceva care să elibereze drumul rugăciunilor
noastre spre cer, pentru ca ele să fie ascultate?
Multiplele aspecte ale lucrării de mijlocire
Când noi (Quin şi Ruthanne) mijlocim pentru cineva ne ve-
dem stând între Dumnezeu şi persoana respectivă, implorân-
du-L pe Dumnezeu în numele acesteia. Totodată ne vedem
^Strong's [Dicţionarul lui Strong], referinţa ebraică nr. 8104.
îne, Volumul 4, 201.
stând între persoana respectivă şi Satan, ducând o luptă spiri-
tuală. Prin urmare, se pare că este corect când spunem că mij-
locirea înseamnă intervenţie.
Cum reuşim noi, femei ocupate, să găsim timp pentru rugă-
ciune? Credem că fiecare dintre noi putem să ne rezervăm câ-
teva minute în care să fim singure şi să vorbim cu Dumnezeu
- să-I dedicăm ziua, să-I cerem să ne rânduiască paşii noştri şi
conversaţiile noastre, şi în general „să completăm un cec"
pentru ziua respectivă. Acest timp special - indiferent că sunt
câteva minute sau o perioadă mai lungă - ar trebui să includă
închinare, rugăciune şi citirea/studierea Bibliei. Dar gândeş-
te-te şi la alte momente posibile în care să te rogi.
Te poţi ruga pentru cei din familia ta făcând paturile, spălând
haine, aspirând prin casă, pregătind masa, călcând cămăşile
sau conducând maşina pe autostradă. Femeile angajate, care
sunt foarte ocupate, se pot ruga în drum spre serviciu, în lift,
aşteptând să intre la întâlnirile programate, sau stând la rând
la casă în magazinul alimentar.
Odată eu (Ruthanne) am auzit-o pe o profesoară spunând
că în timp ce suntem la volan ar trebui să practicăm „mijlo-
cirea la intersecţie." în loc să ne batem capul cu şoferii nea-
tenţi sau indolenţi pe care îi întâlnim în cale, putem mai de-
grabă să ne rugăm pentru ei - la fel ca şi pentru ceilalţi pe care
îi vedem în timp ce aşteptăm schimbarea culorii semaforului.
După ce am auzit această sugestie, am început să iau seama
la şoferii maşinilor din apropierea mea în timp ce conduc,
într-o dimineaţă, aşteptând la un semafor, am zărit un soţ şi o
soţie implicaţi într-o ceartă aprinsă care a făcut-o pe ea să izbuc-
nească în lacrimi. Am început să mă rog ca Duhul Sfânt să adu-
că pacea Sa în acea situaţie şi să-i ajute să-şi rezolve problemele.
Altădată m-am oprit la locul unui accident, unde poliţiştii
încercau să-1 scoată afară pe şoferul unei maşini care fusese
lovită din lateral. I-am cerut Domnului ca să le dea poliţiştilor
înţelepciune să ştie cum să-1 scoată pe acel om din maşină şi
m-am rugat ca trauma acelei experienţe să-1 determine pe
rănit să-L caute pe Dumnezeu.
La noi în oraş se pot vedea destul de des oameni fără adă-
post ce stau pe la intersecţii cu tot felul de semne şi pancarte
prin care cer ajutor. După cum mă călăuzeşte Duhul Sfânt,
câteodată le dau bani sau mâncare, însă de cele mai multe ori
încerc să mă rog pentru aceşti oameni ai străzii care îmi apar
în cale atunci când conduc prin oraş.
Odăiţa inimii tale
Prietena mea Joan Morton, preşedinta organizaţiei Aglow
International pentru Australia, mi-a prezentat (lui Quin) con-
ceptul de „odăiţa secretă a inimii" ca loc de rugăciune. Lucrul
cel mai fascinant legat de această idee este să-L lase pe Duhul
Sfânt să se roage prin ea. Joan spune:
Duhul Sfânt este Cel care promovează în mod creator voia
şi planul lui Dumnezeu. El este totodată şi Cel care locuieşte
în noi, Cel care dă glas strigătului din inimile noastre şi îl
pune în rezonanţă cu inima lui Dumnezeu, ajungând
într-un anume fel din duhul nostru până la locurile cereşti
unde locuieşte Dumnezeu. Atunci tot ce este în noi - plan-
şete, gemete sau strigăte - se transformă într-o rugăciune pe
care o adresăm Tatălui din odăiţa inimii noastre. ^
Când a citit capitolul 28 din Exod despre îmbrăcămintea
sfântă pe care Dumnezeu i-a învăţat pe israeliţi s-o facă pentru
preoţi, Joan şi-a dat seama că acest mesaj este plin de semnifi-
caţie şi pentru ea. Marele preot trebuia să poarte un pieptar
cu douăsprezece pietre preţioase, fiecare piatră reprezentând
câte unul din cele douăsprezece triburi ale lui Israel şi având
numele lui inscripţionat pe ea. Când marele preot intra în
prezenţa Domnului, el purta în dreptul inimii sale numele şi
cererile celor douăsprezece seminţii sau familii şi, în esenţă, le
aducea înaintea Domnului:
7
Joan Morton, Women of Prayer [Femeile rugăciunii] (Lynnwood, Wash.:
Womens Aglow Fellowship, 1993), 76.
Când va intra Aron în sfântul locaş, va purta pe inima lui nu-
mele fiilor lui Israel, săpate pe pieptarul judecăţii, ca să păs-
treze totdeauna aducerea aminte de ei înaintea Domnului.
(Exod 28:29)
In alte traduceri apare expresia „aducerea aminte necurmată
înaintea Domnului."
Joan şi-a amintit că în Noul Testament Pavel îi numeşte pe
credincioşi „preoţi". Aşadar, în această calitate de preot, ea
poate să aducă necurmat înaintea Domnului numele pe care
le poartă în inima ei. Joan continuă:
După ce Duhul Sfânt mi-a descoperit acest adevăr, am
observat că din momentul în care I-am făcut de cunoscut lui
Dumnezeu faptul că duhul meu este receptiv la ceea ce El
vrea să-mi spună, El mi-a dat numele mai multor oameni pe
care să le port zilnic pe pieptarul meu şi să le am în inima
mea toată ziua şi chiar toată noaptea, oameni care erau
implicaţi în foarte multe situaţii şi împrejurări.
Ori de câte ori îmi îmbrăcam pieptarul, am constatat că
Duhul Sfânt mă îndemna „să scriu" alte nume pietre. Unele
se găseau acolo de multă vreme, dar ştiind în duhul meu că
Duhul Sfânt rezolvase deja problemele acelor nume, El îmi
dădea alte nume şi alte situaţii pentru care să mă rog.
...Mergând la serviciu, în lucrarea de slujire sau la piaţă,
ştiam că numele respective se găsesc pe pieptarul meu şi în
duhul meu; ele erau necurmat înaintea Domnului. Ce loc
preţios este odăiţa inimii! Ce loc sacru!8
Rugăciunea: un mod de viaţă permanent
Joan a început să le înveţe pe femeile creştine din Australia
să nu se simtă vinovate dacă nu pot petrece zilnic câteva ore în
rugăciune, deoarece până şi femeile ocupate îşi pot găsi timp
suficient ca să se roage - fără să facă prea mari eforturi.
8
Morton, 79.
„Dumnezeu doreşte ca rugăciunea noastră să devină un mod
de viaţă permanent", i-a spus ea lui Quin. „Ne putem aştepta
ca Duhul Sfânt să vină la noi cu anumite gânduri şi impresii,
iar noi să fim îndemnate să ne rugăm pe loc în odăiţa inimilor
noastre."
Chiar una dintre „bunicuţele biblice" ne oferă un astfel de
exemplu. „Ana vorbea (se ruga, în traducerea englezească -
n.tr.) în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea
glasul" (1 Samuel 1:13a). Multe dintre noi ne putem identifica
cu acest tip de rugăciune.
Eu (Quin) le încurajez pe femei să se roage în fiecare zi
pentru sarcinile specifice pe care le-au primit din partea lui
Dumnezeu, şi asta înainte de-a începe munca zilnică. Aceasta
presupune a te ruga pentru familia apropiată şi aceea mai în-
depărtată, pentru prietenii deosebiţi, pentru conducerea bise-
ricii, pentru oraş, ţară şi alte naţiuni ale pământului pe care
Domnul ţi le pune pe inimă.9
O modalitate prin care am simţit îndrumarea plină de cre-
dincioşie din partea Duhului Sfânt au fost jurnalele de
rugăciune pe care le-am ţinut mai bine de douăzeci de ani. în
ele îmi notam rugăciunile, versetele pe care simţeam că
Dumnezeu mi le dă în rugăciune şi, mai târziu, modul şi tim-
pul în care Dumnezeu răspundea rugăciunilor. O parte din
rugăciunile notate în aceste jurnale încă aşteaptă să fie ascul-
tate - dar eu nu contenesc să mă rog. De-a lungul anilor, eu şi
LeRoy am strigat înaintea lui Dumnezeu în rugăciune - şi în
jurnalele noastre - ca să ne călăuzească, să ne ajute să ne vin-
dem casa, să le dea copiilor noştri nişte slujbe bune, să ne
arate unde să ne mutăm şi să trimită oamenii potriviţi în viaţa
noastră. Câteodată, recitind aceste jurnale, rămân uimită când
văd atât de clar modul în care Duhul Sfânt ne-a condus prin
diferite situaţii chiar şi fără să ne dăm seama.
Vezi cartea noastră How To Pray for Family and Friends [Cum să te rogi pentru
familie şi prieteni] (Ann Arbor, Mich.: Servant, 1990).
însă cel mai mult dintre toate am învăţat că trebuie să
stăruiesc în rugăciune!
0 luptătoare este perseverentă
Avem un bun exemplu de perseverenţă în persoana profe-
tului Ilie, care i-a profeţit regelui Ahab cel rău că va ploua şi
astfel se va sfârşi seceta de trei ani de zile pe care el însuşi o
provocase prin rugăciune (vezi 1 Regi 18). Chiar dacă avea si-
guranţa din partea lui Dumnezeu, Ilie s-a rugat de şapte ori
înainte ca primul nor, de mărimea unei palme de om, să apară
pe cer şi ploaia să înceapă în cele din urmă să cadă. Nu ştim
câtă vreme a trecut de la prima şi până la cea de-a şaptea rugă-
ciune, cât timp s-a ghemuit el la pământ şi a stat cu faţa între
genunchi implorându-1 pe Dumnezeu.
Referindu-se la această împrejurare, învăţătorul biblic
Dutch Sheets spune că Ilie „a declanşat puterea lui Dumnezeu pen-
tru acea situaţie."
Dumnezeu aşteaptă ca fiecare dintre noi să ne aducem
aportul la ceea ce El doreşte să înfăptuiască pe pământ. Chiar
şi Noul Testament vorbeşte despre Ilie:
Rugăciunea fierbinte (din inimă, stăruitoare) a celui nepri-
hănit declanşează o mare putere - o acţiune foarte dinamică.
Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi - cu ace-
leaşi sentimente, emoţii, afecţiuni şi cu aceeaşi constituţie
fizică; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă, şi n-a plouat
deloc în ţară trei ani şi şase luni. (Iacov 5:16b-17, The Ampli-
fied Bible [Biblia Amplificată])
Daniel s-a rugat douăzeci şi una de zile înainte ca mesagerul
lui Dumnezeu să poată câştiga lupta spirituală şi să ajungă la el
cu răspunsul la rugăciune. îngerul i-a zis:
Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost as-
cultate din cea dintâi zi, când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi
să te smereşti înaintea Dumnezeului tău, şi tocmai din prici-
na cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei
Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci şi una de zile; însă iată
că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit
în ajutor, şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei.
(Daniel 10:12-13)
Războiul acesta s-a purtat în locurile cereşti. Ce s-ar fi
întâmplat dacă Daniel ar fi renunţat în a zecea zi? Sau în a
douăzecea zi? El nu a renunţat, ci a stăruit şi îngerul lui
Dumnezeu a reuşit să-i aducă răspunsul la rugăciunea sa.
Să ne învingem nehotărârea
Isus ne dă o pildă prin care arată importanţa rugăciunii
stăruitoare (vezi Luca 11). Un prieten merge în miez de
noapte la uşa vecinului său şi bate insistent, cerându-i trei
pâini pentru nişte musafiri neaşteptaţi. El bate şi iar bate până
ce obţine lucrul dorit. Observaţi cât a fost acesta de specific:
scopul lui a fost să obţină trei pâini.
Această pildă nu ne învaţă nici să insistăm înaintea lui
Dumnezeu până obţinem ceea ce dorim, nici să învingem
ezitarea lui Dumnezeu. Pilda ne învaţă că trebuie să ne învin-
gem propria noastră nehotărâre în a cere cu o îndrăzneală
supărătoare.
Vă spun: chiar dacă nu s-ar scula să i le dea pentru că-i este
prieten, totuşi, măcar pentru stăruinţa şi insistenţa lui supă-
rătoare, tot se va scula şi-i va da tot ce-i trebuie. De aceea şi
Eu vă spun: Cereţi şi nu încetaţi să cereţi, şi vi se va da; cău-
taţi şi nu încetaţi să căutaţi, şi veţi găsi; bateţi şi nu încetaţi
să bateţi, şi vi se va deschide. Fiindcă oricine cere şi nu
încetează să ceară, capătă; şi cine caută şi nu încetează să ca-
ute, găseşte; şi celui ce bate şi nu încetează să bată, i se des-
chide. (Luca 11:8-10, The Amplified Bible [Biblia Amplificată])
Eu (Quin) mi-am făcut în Biblie următoarele însemnări,
bazate pe notele de studiu din comentariul la textul din Luca
11 în versiunea The Spirit-Filled Life Bible [Biblia pentru o viaţă
plină de Duhul]:
1. Tatăl din ceruri este mai mult decât prietenul meu. El este
de partea mea şi la dispoziţia mea oricând.
2. îndrăzneala este oportunitatea mea. De aceea am să vin cu
o stăruinţă supărătoare în rugăciune după cum mă călău-
zeşte Duhul Sfânt. Voi cere. Voi căuta. Voi bate.
Isus ne învaţă ce înseamnă stăruinţa în rugăciune, înso-
ţită de un simţ al necesităţii şi al îndrăznelii... în limba
greacă, cele trei imperative sunt la timpul prezent, indicând
o acţiune perseverentă şi neîntreruptă de cerere, căutare şi
batere... Rugăciunea trebuie s-o facem noi, dar până când
nu vom cere să intervină împărăţia Sa şi nu vom da ascultare
învăţăturilor Sale legate de rugăciune, nu se va schimba
nimic. întreaga lucrare a împărăţiei începe, este susţinută şi
va triumfa prin rugăciune.10
Te încurajăm să fii stăruitoare în rugăciunile tale. Poate vrei
să rosteşti rugăciunea următoare pentru toţi cei pentru care
ţi-ai pus încrederea în Dumnezeu că îi va mântui. Fii deschisă
la modul inedit în care Duhul Sfânt vrea să te călăuzească să
te rogi. Rugăciunea nu este o repetiţie de rutină şi nici un
exerciţiu mecanic. în prezenţa Duhului Sfânt rugăciunea este
şi va rămâne mereu vie.
RUGĂCIUNE
Tată din ceruri, mă rog pentru (un nume) şi îţi mulţumesc pentru
siguranţa dată de Cuvântul Tău că nu doreşti ca el/ea să piară. Mă
rog să-l izbăveşti din întunericul spiritual, şi din orice uneltire şi
cursă pe care le-a folosit diavolul ca să-l ţină captiv. Fie ca orice
întăritură de necredinţă şi orice închipuire deşartă din viaţa lui să fie
dărâmate şi aduse sub robia ascultării de Hristos.
Tată, Te rog vorbeşte-i prin Duhul Sfânt şi descoperă-i că trebuie să
Te caute pentru a primi mântuirea — şi pune în el dorinţa să o facă.
Doamne, Dumnezeul secerişului, trimite lucrători în caka lui care să-i
împărtăşească Evanghelia şi să-i influenţeze viaţa, şi pregăteşte-i
10
Spirit-Filled Life Bible [Biblia pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt], 1535.
inima ca să primească cuvintele lor. Iţi mulţumesc că viaţa lui
(numele) va împlini scopul pe care l-ai avut în vedere atunci când
l-ai creat şi că Iţi va aduce cinste şi glorie. Mă rog în Numele lui Isus.
Amin.
APLICAŢIE
1. Identifică domeniile în care duşmanul te atacă de cele mai
multe ori: frica, anxietatea, îngrijorarea, supărarea, vinovăţia,
viciile, practicile oculte, neiertarea, respingerea. Duşmanul
lui Dumnezeu urmăreşte să le facă pe femei să se simtă infe-
rioare, nevrednice, neiubite. Nu îngădui ca acest lucru să se
întâmple, ci roagă-L pe Duhul Sfânt să-ţi descopere un plan
de bătaie prin care să ieşi biruitoare în domeniile tale vul-
nerabile (vezi cartea noastră intitulată A Woman's Guide to
Breaking Bondages [Ghidul femeii pentru ruperea legăturilor],
publicată de Servant Publications).
2. Identifică sarcinile de rugăciune pe care ţi le-a dat Dumne-
zeu - familia ta, rudele nemântuite, biserica ta, oraşul tău,
şi anumite naţiuni pe care El ţi le-a pus pe inimă ca să le
aminteşti în rugăciune.
3. începe să ţii un jurnal devoţional zilnic în care să-ţi notezi
cuvintele pe care ţi le transmite Duhul Sfânt în timpul rugă-
ciunii. Notează-ţi versetele pe care El ţi le dă ca să le rosteşti
în rugăciune atunci când te rogi pentru alţii.
4. Fă-ţi un „panou de rugăciune" sau un afişier cu pozele celor
pentru care te rogi şi cu câte o hartă mică a ţărilor pe care
le aminteşti cel mai des în rugăciune.
5. în continuare sunt prezentate câteva versete care te pot
ajuta să începi să te rogi pentru cei dragi ai tăi nemântuiţi,
folosind Cuvântul lui Dumnezeu:
Matei 18:12-14
2 Timotei 2:25b, 26
Fapte 26:18
2 Corinteni 4:3-6
2 Corinteni 10:4-5
2 Petru 3:8-9
6. Citeşte câteva din versetele de mai sus în alte traduceri. De
exemplu, 2 Corinteni 10:3-5 în traducerea The Living Bible
[Biblia Vie] spune:
Este adevărat că sunt o fiinţă omenească obişnuită şi slabă,
dar nu mă folosesc de planurile şi metodele omeneşti ca
să-mi câştig bătăliile. Mă folosesc de armele puternice ale lui
Dumnezeu, nu de cele făcute de om, ca să surp întăriturile
diavolului. Aceste arme pot răsturna orice argument îndrăz-
neţ împotriva lui Dumnezeu şi orice zid care se ridică pen-
tru a-1 împiedica pe om să-L găsească pe Dumnezeu. Cu
aceste arme pot să-i prind pe cei răzvrătiţi şi să-i aduc înapoi
la Dumnezeu, şi să-i transform în oameni care să nu aibă
altă dorinţă în inimă decât ascultarea de Hristos.
7. Fă un studiu al unor cuvinte din câteva pasaje cheie şi
aplică-le în viaţa ta de rugăciune. De exemplu, studiază
cuvântul întăritură: un loc fortificat, asemenea unui castel,
care pare de nepătruns. întăritură poate fi un tipar de gân-
dire, sau ideile care coordonează sau guvernează modul de
gândire al unei persoane. Poate fi un spirit de deznădejde
adânc înrădăcinat în cineva, care îl determină să considere
că o anumită situaţie este de neschimbat - chiar dacă este
vorba de ceva care este împotriva voii lui Dumnezeu. Noi
putem folosi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a dărâma aceste
întărituri.
OPT
Rugăciunea prin Duhul
Fiindcă dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă,
dar mintea mea este fără rod. Ce este de făcut atunci?
Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea...
1 Corinteni 14:14-15a
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni
şi cereri... Efeseni 6:18a
/[ te „ruga cu duhul" implică atât duhul omenesc, cât şi
/ V Duhul Sfânt. Acceptarea lui Hristos ca Mântuitor nu nu-
mai că te împacă cu Dumnezeu, dar îţi dă şi posibilitatea să
comunici direct cu Dumnezeu „prin puterea Duhului Sfânt".1
Această realitate mistică - care întrece logica umană - trebuie
acceptată cu duhul tău omenesc, nu cu mintea ta.
Pastorul Chuck Pierce, un lider înzestrat al mijlocitorilor şi
unul dintre colegii noştri din Reţeaua Războiului Spiritual,
spune: „Rugăciunea prin Duhul - sau rugăciunea în alte limbi
- îl pune de acord pe credincios cu Duhul Sfânt, deschizându-i
mintea şi netezindu-i calea pentru a auzi vocea lui Dumnezeu.
In acelaşi timp, ea răzbate printre forţele demonice care
lucrează în viaţa credinciosului, sau care încearcă să împiedice
sau să creeze confuzie cu privire la ceea ce-i vorbeşte Duhul lui
Dumnezeu. Acest lucru îi permite minţii să sprijine duhul
omului în înţelegerea voii şi scopului lui Dumnezeu - care
este adevărul fundamental din Romani 8:26-27."
E.W. Bullinger, Word Studies on the Holy Spirit [Studii pe cuvânt despre Duhul
Sfânt] (Grand Rapids, Mich.: Kregel, 1979), 162. [Publicată iniţial sub titlul
The Giver and His Gifts [Dătătorul şi darurile Sale] în Londra, Anglia de către
Eyre & Spottiswoode, 1905.]
165
îndreptată spre Dumnezeu
şi spre rugăciune
Barbara este o femeie ca multe altele pe care le-am întâlnit,
a cărei situaţie disperată a îndreptat-o spre Dumnezeu şi spre
rugăciune. Când s-a căsătorit cu Eldon, la vârsta adolescenţei,
nu ştia că el era dependent de droguri. Cinci ani mai târziu,
cu doi copii şi frustrată de sentimentul că soţul ei nu se va
schimba niciodată, Barbara a înaintat divorţul. Ea şi-a predat
viaţa lui Hristos, a început să meargă la biserică şi a căutat
ajutorul lui Dumnezeu în problemele pe care le întâmpina ca
o mamă care îşi creştea singură copiii.
„Deşi nu am fost crescută în biserică, ştiam că mama mea
este o femeie a rugăciunii", povestea Barbara. „Toată viaţa
m-am bazat pe rugăciunile ei. Am mers şi la diferite întâlniri
de rugăciune, dar întotdeauna m-am simţit stingheră pentru
că nu ştiam ce să-I spun lui Dumnezeu. într-o zi l-am auzit însă
pe un predicator că îmi descrie exact viaţa mea: o persoană
care are siguranţa mântuirii, crede în Cuvântul lui Dumnezeu,
merge la biserică, dar nu trăieşte o viaţă zilnică victorioasă. El
a făcut invitaţia ca cei care se simt într-o asemenea situaţie să
vină în faţă pentru rugăciune ca să primească Duhul Sfânt - şi
astfel să poată începe o viaţă de biruinţă."
Barbara a mers în faţă. Lucrătorul şi-a pus mâinile peste ea,
rugându-L pe Dumnezeu să o boteze cu Duhul Sfânt.
„Am ştiut că am primit darul lui Dumnezeu, prin credinţă,
deşi nu am vorbit în limbi, aşa cum făceau mulţi alţii din jurul
meu", a spus ea. „Insă mai târziu am îngenuncheat în dormi-
tor şi m-am rugat lui Dumnezeu, spunându-I că nu mă ridic de
acolo până când nu voi primi vorbirea în alte limbi. Nu ştiam
nimic despre Duhul Sfânt, dar nici nu aveam vreo prejudecată
împotriva vorbirii în alte limbi. Oricum Domnul m-a ajutat să
mă predau cu totul Lui în seara aceea, şi m-am rugat în limbi,
iar apoi am început să cercetez Scriptura pentru a învăţa mai
multe despre Duhul Sfânt."
Rugăciunea prin Duhul / 167

Nevoia stringentă de a mijloci
Fără nici un ajutor din partea lui Eldon, slujba lui Barbara
a constituit singura sursa de sprijin financiar pentru nevoile
copiilor. însă după şase ani de la divorţ s-a văzut în situaţia de
a-şi pierde slujba, din cauza unor serii de concedieri efectuate
de compania la care lucra. Deşi acum avea mai mult timp pen-
tru rugăciune, nu avea la îndemână nici un mijloc de
întreţinere. Dar apoi, într-o seară târziu, a avut o experienţă
neobişnuită.
„Cam pe la ora două noaptea m-a trezit Duhul Sfânt", a po-
vestit ea. „Stăteam întinsă în pat şi meditam la Cuvântul lui
Dumnezeu, când deodată a sunat telefonul. Era Eldon, fostul
meu soţ. A auzit că fusesem concediată în preajma
Crăciunului şi a sunat ca să-şi exprime îngrijorarea. îmi iubesc
copii, a zis el."
„Nu ştii ce înseamnă dragostea", i-a răspuns Barbara răspicat.
„Biblia spune că Dumnezeu a iubit şi de aceea a dat pe singu-
rul Său Fiu. Să iubeşti înseamnă să dai. Până nu înţelegi acest
adevăr, să nu ne mai spui vreodată că ne iubeşti. Nu le-ai dat
niciodată nimic copiilor tăi ca să-i ajuţi, şi nici acum nu eşti
pregătit s-o faci - de-abia îi vizitezi din când în când."
înfuriat de vorbele ei, Eldon a început să o batjocorească la
telefon. Răspunsul ei a fost să se roage în limbi. Atunci batjocu-
ra a încetat şi el i-a spus: „Ştiu ce înseamnă asta - am mai auzit
şi înainte acest fel de a vorbi." Şi dintr-o dată a închis telefonul.
După ce a terminat de vorbit la telefon Barbara s-a ridicat
din pat, simţind o nevoie acută de-a se ruga. Duhul Sfânt îi des-
coperise faptul că Eldon era în pragul unei căderi iminente,
dacă nu începea imediat să mijlocească pentru el în rugăciune.
„Ştiam că eliberarea lui nu poate veni decât de la Dumne-
zeu, şi de aceea m-am dedicat Domnului în mijlocire", ne-a
mărturisit ea. „M-am rugat în limbi o bucată bună de vreme,
până când Duhul Sfânt a preluat controlul deplin asupra rugă-
ciunii mele. Mai târziu, când povara a început să se ridice şi
am simţit o uşurare, nu mai puteam să opresc lacrimile de
bucurie ce-mi curgeau pe obraji în jos. Am auzit în duhul meu
şoapta Duhului lui Dumnezeu spunându-mi: Este eliberat!"
După trei zile Eldon a sunat din nou: „Nu ştiu ce spuneai în
seara aceea când te-am sunat şi vorbeai într-o altă limbă", a zis
el, „dar ceva s-a întâmplat." El susţinea că de atunci nu mai
luase nici un drog. Dorea să ştie mai multe despre ceea ce
înseamnă să dezvolţi o relaţie cu Dumnezeu. La adunările
unde participase de câteva ori împreună cu un prieten, îi
auzise pe oameni vorbind în alte limbi şi recunoştea în sinea
lui că aceasta este o experienţă autentică.
Barbara i-a împărtăşit modul în care L-a primit ea pe Duhul
Sfânt şi totodată i-a explicat planul de mântuire al lui Dumne-
zeu. Eldon i-a spus că, în cele trei zile care au trecut de când a
sunat-o, s-a pocăit şi L-a acceptat pe Isus Hristos, şi a întrebat-o
dacă poate să meargă la biserică împreună cu ea şi copiii. El a
început să frecventeze biserica în mod regulat, şi la scurt timp
şi-a depus mărturia convertirii sale în faţa întregii adunări.
„După experienţa aceea Eldon nu s-a mai întors la droguri,
iar după cinci luni de zile ne-am recăsătorit", ne-a spus
Barbara. „Unii probabil consideră că trebuia să aştept ceva
mai mult timp, ca el să-mi dovedească acest lucru, dar eu am
făcut ceea ce am simţit că mă îndrumă Dumnezeu. Copiii erau
extaziaţi că au şi ei un tată - de fapt, cel mai mic avea puţine
amintiri despre tăticul lui, deoarece era încă un bebelaş când
am divorţat. Au trecut deja paisprezece ani de când suntem
recăsătoriţi. Este cea mai uluitoare descătuşare pe care am
văzut-o vreodată făcută prin puterea Duhului Sfânt şi cu aju-
torul rugăciunii înalte limbi."
Astăzi, având încurajarea şi sprijinul lui Eldon, Barbara îşi
dedica viaţa pentru instruirea şi educarea mijlocitorilor - atât
în Statele Unite, cât şi în străinătate. „M-am născut ca să mijlo-
cesc", spune ea.
Rugăciunea care întrece cunoştinţa noastră
Comentatorul biblic Arthur Wallis afirmă:
Rugăciunea prin Duhul /169
...Duhul Sfânt poate să ne lumineze mintea atunci când ne
rugăm pentru o problemă despre care nu avem suficientă
cunoştinţă. Dar există situaţii în care nu trebuie să
cunoaştem faptele - poate este mai important faptul că nu
le cunoaştem. Este vorba de cazul când rugăciunea prin
Duhul poate prelua rugăciunea făcută cu mintea, dându-ne
astfel posibilitatea să ne rugăm fără a avea cunoştinţă despre
situaţia respectivă, pentru că Duhul Sfânt, Cel care inspiră
limbajul, cunoaşte toate faptele... Deşi nu înţelegem ce vor-
bim, este suficient să ştim că Duhul Sfânt ne inspiră vorbirea
şi, ca urmare, rugăciunea noastră va fi „la subiect". Ce mai
contează că noi nu înţelegem cuvintele când ştim că
Dumnezeu le înţelege?2
Evitarea dorinţelor egoiste
Rugăciunea este o activitate spirituală, însă se poate întâmpla
ca o persoană să fie motivată de dorinţe nespirituale ca să se
roage pentru un lucru greşit şi astfel rezultatele să fie dra-
matice. Odată am auzit-o pe o femeie descriindu-şi mizeria şi
durerea de care avea parte alături de soţul ei. Ea spunea că s-a
rugat în mod concret: „Doamne, îmi doresc un soţ evlavios şi
îl vreau pe (________)." Problema era că ei trăiau deja împre-
ună. Ea ştia că prietenul ei nu este un om evlavios, îi văzuse
deja defectele de caracter, iar prietenele o avertizaseră să nu
se căsătorească cu el. Ea totuşi a făcut pasul căsătoriei, iar
acum dorea ca Dumnezeu s-o elibereze de suferinţa pe care o
îndura ca urmare a propriei îndărătnicii.
Pe de altă parte, cunoaştem o tânără femeie cu o carieră
remarcabilă, care a învăţat să facă diferenţa între a se bizui pe
Duhul Sfânt şi a asculta de propriile emoţii şi sentimente -
numite adesea „tărâmul sufletului". I s-a oferit o casă frumoasă,
blănuri, bijuterii, şi un fiu vitreg bine crescut, doar să fi accep-
tat să se căsătorească cu şeful ei. Deoarece el nu era creştin, ea
Arthur Wallis, Pray in the Spirit [Rugăciunea în Duhul] (Fort Washington, Pa.:
Christian Literature Crusade, 1970), 86.
1-a condus mai întâi la Dumnezeu. Dar în timp ce se ruga cu
privire la această căsătorie, Duhul Sfânt a pus în duhul ei o
piedică: „Mai aşteaptă... Dumnezeu are ceva mai bun." Ea a
preferat să renunţe la posesiunile materiale ca să-1 aştepte
omul neprihănit ales de Dumnezeu. Şi încă stă în aşteptare,
fără nici un fel de regrete.
Rugăciunea din suflet spune: „Vreau să am ceea ce doresc
atunci când doresc." Rugăciunea din Duhul spune: „Ceea ce
doreşti Tu, Doamne. Dă-mi harul să accept şi să umblu în ceea
ce doreşti Tu fără să mă plâng."
O mare parte dintre noi lăsăm ca domeniile sufletului -
mintea, voinţa, emoţiile - să ne controleze chiar şi viaţa de
rugăciune. Dar în loc să-I spunem Domnului ceea ce este mai
bun pentru noi, ar trebui mai degrabă să ne obişnuim să
cerem călăuzire din partea Duhului Sfânt pentru rugăciunile
noastre.
Biruinţa asupra ezitării
Trebuie să recunoaştem faptul că vorbirea în limbi a devenit
pentru unii creştini un subiect de dispută doctrinară. Practica
aceasta pare pentru unii atât de ciudată şi de lipsită de logică
încât le este greu să o accepte, chiar şi atunci când găsesc
învăţături despre ea în Biblie. în multe cazuri Dumnezeu a
îngăduit o serie de împrejurări speciale în viaţa unor astfel de
persoane, tocmai pentru a le face să o accepte.
Fran şi Mike sunt de multă vreme prieteni de-ai mei (Quin),
fiind conduşi la Dumnezeu de către evanghelista olandeză
Corrie ten Boom. Ei au devenit prieteni apropiaţi, iar Corrie
şi tovarăşii ei de călătorie au petrecut multe zile de vacanţă
odihnitoare acasă la Fran şi Mike, în Florida.
La opt ani după ce prietenii mei L-au acceptat pe Isus, ei au
vizitat-o pe Corrie într-un campus creştin unde aceasta fusese
invitată să vorbească. Intr-o după-masă, în timp ce se plimbau
împreună, Corrie a întrebat-o pe Fran: „Frances, ai vrea să mă
rog pentru tine ca Isus să te boteze cu Duhul Sfânt?"
„Da, vreau", i-a răspuns Fran.
S-au oprit în drum, iar Corrie şi-a pus mâinile peste ea şi s-a
rugat ca Domnul Isus să o boteze cu Duhul Sfânt. „Fran, acum
poţi să vorbeşti în limbi dacă doreşti", a îndemnat-o Corrie.
Fran a studiat faţa frumos brăzdată a prietenei sale, apoi
dând din cap i-a răspuns: „Nu doresc să vorbesc în alte limbi."
Şi-au sfârşit plimbarea, s-au întors la căminul studenţesc din
campus, iar Corrie nu i-a mai amintit niciodată lui Fran despre
chestiunea cu limbile.
„Ideea de a vorbi în limbi m-a speriat", mi-a mărturisit Fran
mai târziu. „Mi-era teamă că-mi pierd controlul asupra limbii,
după o viaţă întreagă în care am învăţat să am grijă de ceea ce
vorbesc. Gândul că altcineva poate să vorbească prin mine mă
înspăimânta. Totodată, nu am avut o înţelegere biblică a ceea
ce înseamnă vorbirea în alte limbi. însă Corrie nu a făcut pre-
siuni asupra mea. Pentru că nu „am simţit" nimic atunci când
s-a rugat pentru mine, şi nici nu am observat vreo schimbare
semnificativă în viaţa mea imediat după aceea, într-adevăr nu
sunt sigură dacă am fost botezată cu Duhul Sfânt sau nu."
O întâlnire planificată de Dumnezeu
La puţin timp după aceea, Fran şi Mike se aflau în vizită la
biserica din Destin, Florida, unde primisem eu Duhul Sfânt cu
câţiva ani înainte. După ce şi-a încheiat mesajul, pastorul i-a
invitat pe toţi cei care nu experimentaseră încă botezul cu
Duhul Sfânt să meargă într-o sală din spatele sanctuarului.
Acolo soţia lui urma să-i pregătească şi să se roage pentru ei.
Cam fără tragere de inimă, Fran şi Mike s-au alăturat şi ei
grupului celor interesaţi, care au mers în sala din spate. Când
soţia păstorului a menţionat că darul vorbirii în alte limbi este
şi astăzi la dispoziţia credincioşilor, Fran a ezitat încă o dată să
se roage pentru acest dar. După experienţa avută cu Corrie în
campusul creştin, ea a întâlnit un evanghelist pe nume Chris,
pe care 1-a auzit vorbind despre darul limbilor. învăţătura lui
părea foarte întemeiată şi a atras respectul din partea ei. De
aceea ea s-a rugat: „Doamne, dacă vrei ca eu să vorbesc în
limbi, pur şi simplu voi aştepta, iar dacă Chris se va întoarce
vreodată în Florida, promit că am să-1 caut ca să se roage pentru
mine."
Numai ce şi-a rostit rugăciunea şi când şi-a ridicat ochii 1-a
văzut dintr-o dată pe Chris intrând pe uşă! Trecea cu maşina
prin Destin, pornit să ajungă în alt oraş, când Duhul Sfânt i-a
spus să oprească şi să intre în biserica Sfântul Andrei. S-a aşe-
zat pe o bancă din adunare, aşteptând să audă ceva în mesajul
pastorului care să-1 lămurească de ce anume îl îndemnase
Domnul să facă această oprire. Dar imediat a simţit în duhul
său că trebuie să se ridice şi să meargă pe hol până la ultima
uşă pe dreapta.
„Fran, Mike, ce faceţi aici?", a întrebat el când i-a văzut. Ei
erau printre puţinii oameni din sală pe care i-a recunoscut.
„Cred că vă aşteptam," s-a bâlbâit Fran, abia putând să vor-
bească. „Vreţi să vă rugaţi pentru mine ca să primesc vorbirea
în alte limbi?" El a fost încântat de această cerere. Când Chris
s-a rugat pentru ea, Fran a rostit doar câteva cuvinte
împleticite, însă el a încurajat-o să-L lase în continuare pe
Duhul Sfânt să vorbească aceste cuvinte prin ea la timpul ei
zilnic de rugăciune. Apoi şi-a văzut mai departe de călătorie.
Rostind voia Tatălui în rugăciune
In următoarele două luni limbajul devoţional al lui Fran a
devenit mult mai fluent, rugându-se în alte limbi câte două
sau chiar trei ore pe zi. Dar a observat că erau mereu aceleaşi
câteva silabe pe care le repeta de mai multe ori.
Intr-o dimineaţă, după ce s-a rugat, a pornit televizorul şi
tocmai atunci gazda unui program spunea: „Suntem onoraţi
să-1 avem astăzi împreună cu noi pe noul preşedinte al
Egiptului. Bine aţi venit, domnule Anwar Sadat!" Fran s-a
apropiat mai mult de televizor şi a ascultat cu atenţie când
gazda emisiunii a pronunţat din nou numele preşedintelui
egiptean. Brusc ea şi-a dat seama că acela era numele pe care
îl tot repeta în ultimele câteva săptămâni în timp ce se ruga în
alte limbi.
„Simţeam cum mi se ridică părul măciucă", a povestit ea.
„Mi-am dat seama că Dumnezeu era Cel care îmi controla ru-
găciunea atunci când mă rugam în limbi, şi că omul acesta era
o persoană importantă pentru Dumnezeu. Am înţeles că, folo-
sindu-se de vorbirea în alte limbi, Duhul Sfânt Se poate ruga
prin credincioşii supuşi, influenţând astfel liderii şi eveni-
mentele mondiale actuale despre care persoanele respective
este posibil să nu ştie nimic. Noi avem potenţialul de a rosti
voia desăvârşită a Tatălui, dacă îi îngăduim Duhului Sfânt să
Se roage prin noi."
Fran s-a rugat mai târziu pentru o tânără femeie care a fost
adusă în casa ei după ce se izbise violent de un perete în timp
ce călărea. în urma rugăciunii făcute de Fran - o mare parte
în alte limbi, tânăra femeie, care studia spaniola la colegiu, i-a
spus: „Tu citezi versete despre vindecare în limba spaniolă
castiliană. Spui că prin rănile lui Isus eu sunt vindecată." Ea a
fost şocată să afle că limbajul devoţional poate fi un limbaj pe
care ea să-1 înţeleagă, iar Fran, cea care se ruga, să nu-1 cunoas-
că. Datorită acestor experienţe Fran se roagă acum în limbi
aproape în fiecare zi, şi asta în timpul destul de lung pe care
îl dedică rugăciunii de mijlocire pentru alţii.
Diversitatea în rugăciune
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi
cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune
pentru toţi sfinţii... (Efeseni 6:18)
în versetul de mai sus Pavel îi îndeamnă pe credincioşi „să
se roage prin Duhul", dar pasajul mai sugerează şi ideea de
diversitate - „tot felul de rugăciuni şi cereri." în 1 Corinteni
14:14-15, Pavel îi încurajează pe credincioşi să se roage în alte
limbi, dar totodată să se roage şi cu mintea.
Mărturiile lui Barbara şi a lui Fran sunt exemple clare ale
modului în care rugăciunea în alte limbi conduce la rezultate
evidente. Dar a te ruga „prin Duhul" mai poate să însemne să
fii călăuzită în mod specific de către Duhul Sfânt în ce priveşte
modul cum să te rogi „cu mintea", în limba ta naturală, pen-
tru o situaţie concretă.
Eu (Ruthanne) îmi amintesc de vremea când, acum zece
ani, eram împreună cu soţul meu într-o călătorie misionară în
sudul Franţei şi m-am îmbolnăvit. Cindy, partenera mea de
rugăciune din Texas, fără să cunoască vreun detaliu, a simţit că
Duhul Sfânt o îndeamnă să se roage ca Domnul să-mi întă-
rească sistemul imunitar. Acesta a fost punctul central al rugă-
ciunilor ei pentru mine timp de câteva zile. Eu am reuşit să
duc la bun sfârşit călătoria, iar când am ajuns acasă am fost
consultată de un medic şi tratată de o infecţie la rinichi. Deşi
efectul lor nu a fost vindecarea mea totală, ştiu că rugăciunile
lui Cindy m-au ajutat să ajung acasă la timp şi în siguranţă,
astfel că boala a putut fi tratată corespunzător.
Stând la dispoziţia lui Dumnezeu
Foarte probabil că ai avut vreo experienţă ca aceea când
să-ţi vină dintr-o dată în minte un nume sau să ai un vis legat
de o persoană. Părerea noastră este că o asemenea întâmplare
ar trebui considerată ca şi o chemare din partea Duhului Sfânt
de a te ruga pentru persoana sau situaţia respectivă. Adeseori,
când începi să te rogi pentru lucrurile pe care le cunoşti deja,
Duhul Sfânt îţi descoperă lucruri suplimentare care au nevoie
să fie amintite în rugăciune. Alteori poţi face ceea ce a făcut
Barbara, şi doar să te rogi în limbi până ţi se ridică povara.
Johannes Facius, care coordonează o lucrare internaţională
de rugăciune în Europa, ne aminteşte despre natura adevăra-
tei rugăciuni:
Rugăciunea nu înseamnă să aducem înaintea Domnului
toate lucrurile care credem că sunt importante, ci rugăciu-
nea înseamnă să ajungem la punctul în care să fim receptivi
la ceea ce Domnul vrea să amintim în rugăciune, indiferent
care ar fi acel lucru. Dacă nu vom învăţa să ne golim înaintea

lui Dumnezeu şi să ne deschidem mintea încărcată şi să ne
eliberăm de orice îngrijorare pe care am putea-o avea, nu
vom ajunge niciodată la punctul în care să fim în stare să-L
lăsăm pe Duhul Sfânt să ne inspire şi să ne ajute în rugăciu-
ne. Succesul deplin al rugăciunii de mijlocire depinde de
sursa actului nostru de mijlocire - dacă lucrurile pentru
care mijlocim au fost hotărâte de Dumnezeu, sau ele con-
stituie rezultatul propriei noastre alegeri, al propriilor noas-
tre sentimente sau al propriilor noastre poveri. Dacă acestea
pornesc de la noi înşine şi încercăm să-L convingem pe
Dumnezeu să fie de partea lor, noi suntem de fapt cei care
îl alegem pe El pentru ceea ce credem noi că este impor-
tant. Dar atunci când ne implicăm în ceea ce El hotărăşte
pentru noi, vom reuşi să vedem roadele muncii noastre:
vom primi răspunsuri la rugăciunile noastre, iar rezultatul
lucrării noastre de mijlocire va fi o roadă pentru eternitate,
o roadă care rămâne.3
Multe femei ale rugăciunii ne-au relatat diverse situaţii în
care Duhul Sfânt le-a schimbat rugăciunea, îndemnându-le să
se roage pentru cineva pe care nici măcar nu-1 cunoşteau -
uneori pentru o persoană pe care o văzuseră doar în trecere,
alteori pentru un străin, şi alteori pentru o personalitate publi-
că sau o celebritate. Poate fi o sarcină de rugăciune de lungă
durată din partea Duhului Sfânt, sau poate fi o chemare singu-
lară la o rugăciune de moment. Kerry, una din partenerele de
rugăciune ale lui Quin, ne-a împărtăşit o experienţă personală
de acest gen.
„Odată m-am trezit la miezul nopţii şi m-am rugat în limbi
un timp destul de îndelungat. Nu ştiam altceva decât că limba-
jul meu devoţional era folosit în războiul ce se purta în locurile
cereşti pentru un lucru care depăşea înţelegerea mea."
„După ce s-a terminat rugăciunea, L-am întrebat pe
Domnul: „Despre ce a fost vorba?" El mi-a arătat faţa unui om
3
Johannes Facius, Explaining Intercession [Explicarea mijlocirii] (Tonbridge,
Kent, England: Sovereign World Ltd., 1993), 39-40.
pe care de-abia l-am recunoscut, aducându-mi aminte că îl vă-
zusem conducând cântările într-o clasă de şcoală duminicală.
„Dar de ce eu, Doamne?", am întrebat din nou. în momentul
în care El mi-a pus în inimă acest gând, am simţit că răspunsul
din partea Domnului îmi este suficient: „Deoarece el este în
pericol, iar tu eşti singura persoană care nu are nimic
împotrivă să se trezească chiar acum şi să lupte în numele lui."
Nu ştim totdeauna care este efectul unor astfel de rugăciuni,
dar de atunci încoace stau la dispoziţia lui Dumnezeu ca să mă
rog, noaptea sau ziua, pentru orice persoană pe care El mi-o
arată prin Duhul."
Ascultă vocea lui Dumnezeu
în orice situaţie
Eu (Quin) am avut o experienţă în care se regăsesc probabil
multe mame. Pe vremea când fiica mea, Sherry, era la colegiu
într-un oraş din apropiere, am început să mă îngrijorez când
o dată nu a venit acasă de Paşte şi nici nu ne-a sunat ca să ne
spună despre planurile ei. Deoarece era un lucru neobişnuit
pentru ea, am sunat-o, dar colega ei de cameră mi-a zis că nu
este acolo. în timp ce mă rugam, Duhul Sfânt mi-a descoperit
exact locul unde plecase.
Am pornit într-acolo cu maşina, am bătut la uşă şi am între-
bat de ea, ca şi cum mă aşteptam să fie acolo. Când a coborât
scările şi m-a văzut, şi-a cerut scuze că nu a venit acasă sau că nu
ne-a sunat. Era îndurerată deoarece aflase că bunica ei mai avea
puţin timp de trăit şi fusese foarte ataşată de ea. Pentru că nu
ştia dacă va fi în stare să-şi stăpânească emoţiile la vederea
bunicii sale în caz că ar fi venit acasă, a ales să evite acest lucru
mergând la o prietenă. Dar s-a întors acasă împreună cu mine,
şi ne-am bucurat cu toţii să fim alături de bunica la ultimul ei
Paşte.
Multe femei creştine deţin acest „radar" controlat de Duhul
Sfânt care le semnalizează situaţiile în care copiii lor sunt la
strâmtorare. Duhul Sfânt poate să le descopere locul unde se

găsesc ei, sau să le dezvăluie planul lui Dumnezeu cu privire la
modul cum să se comporte faţă de ei în vremurile lor tulburi.
O mamă s-a rugat odată pentru fata ei, o adolescentă retrasă
din fire, care considera că nu este iubită la fel de mult ca şi
fraţii ei; femeia aceasta s-a rugat Domnului ca să-i descopere
un mod prin care să-şi arate dragostea faţă de această fiică.
Ideea pe care i-a inspirat-o Duhul Sfânt a fost atât de practică,
încât părea că este prea uşoară: „Schimbă-ţi programul aşa
încât să petreci mai mult timp cu ea, de la a o lua cu tine la
cumpărături, până la a o lăsa să pregătească cina împreună cu
tine. Du-te cu ea la meciurile de baschet de la şcoală. Fă-ţi
timp pe care să-1 petreci pur şi simplu cu ea, făcând ceea ce
este important pentru ea."
Treaba a mers. Nu peste noapte, dar încetul cu încetul răs-
punsul din partea fiicei sale a fost tot mai evident. Acesta a fost
modul prin care Duhul Sfânt a ales să se comporte şi să atingă
o tânără aflată într-o perioadă dificilă în viaţă.
Suspine prea adânci
pentru a fi exprimate în cuvinte
Apoi, există un mod de „rugăciune prin Duhul" care se folo-
seşte de ceea ce Biblia numeşte suspine.
Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu
ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte
pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile,
ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pen-
tru sfinţi după voia lui Dumnezeu. (Romani 8:26-27)
Numeroşi erudiţi în domeniu interpretează acest pasaj,
dându-i diferite semnificaţii. Unii spun că se referă la rugă-
ciunea făcută în tăcere; alţii cred că este vorba despre suspi-
nele nedesluşite şi nearticulate inspirate de Duhul Sfânt; mai
sunt alţii care cred, în special în lumina afirmaţiilor făcute de
Pavel în 1 Corinteni 14, că semnifică rugăciunea în alte limbi.
Dr. Fee scrie:
Origene (un părinte al Bisericii din secolul al treilea) a avut
probabil dreptate atunci când, pentru a înţelege această
frază în general şi această afirmaţie (v. 26b) în particular, a
făcut referire la un anumit fel de rugăciune personală
(„pentru sine însuşi") în limbi, despre care vorbeşte Pavel
ca şi parte a hotărârii sale cu privire la folosirea limbilor
netălmăcite în comunitatea credincioşilor din Corint.
...în loc să considere rugăciunea prin Duhul („vorbirea în
alte limbi", dacă doriţi) ca şi un fel de activitate lipsită de
raţiune, Pavel o vede mai degrabă ca o expresie extrem de
semnificativă a rugăciunii. Prin ea credinciosul dobândeşte
un curaj deosebit chiar în mijlocul slăbiciunilor prezente...
deoarece Duhul este Cel care se roagă în armonie cu voia
lui Dumnezeu şi cu „suspine negrăite" pe care Dumnezeu le
înţelege foarte bine, atâta vreme cât El cunoaşte perfect
gândul Duhului. S-ar putea ca nu toţi să înţelegem cum se
întâmplă toate acestea în realitate, dar cel puţin Pavel vede
această rugăciune ca o încurajare puternică din partea
„celor dintâi roade" ale Duhului.4
O femeie care obişnuieşte să facă rugăciuni de mijlocire, şi
care nu are copii, a spus că Duhul Sfânt o îndrumă de multe
ori să se roage pentru starea în care se află copiii abuzaţi şi
respinşi din societatea noastră. „Când mă identific cu suferin-
ţa lor înspăimântătoare şi cu durerea cauzată de respingerea
lor, mă pomenesc că plâng, suspin şi insist în rugăciune", zicea
ea. „Poate că în viaţa aceasta nu voi cunoaşte niciodată efectul
rugăciunilor mele de mijlocire, dar ştiu că, în conformitate cu
Romani 8:27, mă rog pentru voia lui Dumnezeu în această
situaţie. O astfel de trudă poate fi într-adevăr dureroasă, dar
există o mare satisfacţie să ştii că ai ascultat de şoapta Duhului
Sfânt şi ai mişcat inima lui Dumnezeu."
4
Fee, 580, 586.
Rugăciunea într-o limbă
pe care alţii o înţeleg
Jennie este un exemplu excelent de mijlocitoare care-L lasă
pe Duhul Sfânt să se roage prin ea. Câţiva prieteni creştini
care locuiesc aproape de ea şi care fuseseră musulmani înainte,
i-au cerut în repetate rânduri să se roage pentru mântuirea
rudelor lor din Orientul Mijlociu. Jennie a luat în serios aceas-
tă sarcină de rugăciune şi se pomenea adesea că în orele târzii
din noapte mijloceşte pentru acele persoane.
Auzind că mama şi fratele unuia dintre prieteni, pe nume
Sam, tocmai au venit într-o vizită de două săptămâni în Statele
Unite, Jennie i-a invitat într-o seară să servească masa toţi îm-
preună la ea acasă.
In timpul vizitei din seara aceea Jennie a condus-o pe mama
lui Sam la Dumnezeu. Nu numai că aceasta L-a primit pe Isus,
dar a fost şi botezată cu Duhul Sfânt şi a început să vorbească
în alte limbi.
Jennie l-a întrebat apoi pe fratele lui Sam, în vârstă de trei-
zeci de ani, - avându-1 pe Sam ca traducător în arabă - dacă
doreşte să-L accepte şi el pe Isus, aşa cum tocmai făcuse mama
lui.
„Eu nu am religie. Eu nu am religie", a răspuns el categoric,
dând din cap.
„Asta nu e religie, ci o relaţie cu Isus", i-a explicat Jennie.
„Nici o religie. Eu nu am religie", a repetat el.
„Te deranjează dacă mă rog ca Dumnezeu să ţi se desco-
pere?", l-a întrebat Jennie.
„Bine", a răspuns el. „E în regulă!"
Tot grupul a îngenuncheat alături de Jennie la picioarele
acelui tânăr şi au început să se roage în alte limbi. Când
ceilalţi au încetat, Jennie a continuat să se roage. „Eram atât
de pornită împotriva diavolului pentru că îl ţinea pe acest om
în lanţuri, încât am continuat să mă rog în alte limbi până
când, în cele din urmă, am simţit o eliberare", a spus ea.
Soţia lui Sam a exclamat: Jennie, tu l-ai legat pe diavolul în
limba arabă!"
Tânărul a făcut ochii mari, holbându-se la Jennie. Ştia că nu
cunoaşte limba lui maternă, dar a înţeles cuvintele pe care le
rostise Jennie. „Durerea de cap pe care am avut-o toată seara
pur şi simplu mi-a dispărut!", i-a spus el, tradus de Sam.
„Acum eşti pregătit să-L accepţi pe Isus ca Mântuitor şi
Domn?", 1-a întrebat Jennie din nou.
„Da, da!", a strigat el.
Cu deosebită bucurie ea 1-a condus într-o rugăciune a pocă-
inţei. „Lucrarea Duhului Sfânt prin care omul acesta a putut
să mă audă rugându-mă în propria-i limbă a fost cheia mân-
tuirii sale", i-a spus Jennie lui Quin. „Ce emoţionant este să
vezi un astfel de rezultat după luni de mijlocire."
Rugându-te ca şi alţii
să primească Duhul Sfânt
Atunci când intrăm în părtăşie cu Duhul Sfânt şi El ni se
descoperă într-un mod inedit, tânjim ca şi alţii să-L cunoască
aşa cum îl cunoaştem noi. Uneori ne asumăm riscul de a fi
ofensive, încercând să-i constrângem pe soţii noştri, pe copiii
sau pe prietenii noştri să citească o carte sau să participe la o
întâlnire. Insă noi nu suntem chemate să încercăm să fim
Duhul Sfânt în viaţa lor. în schimb putem să ne rugăm pur şi
simplu ca Dumnezeu să li Se descopere în felul Lui.
Viaţa lui Jo s-a schimbat radical din momentul în care a pri-
mit Duhul Sfânt şi a vorbit în limbi. Ea a început să se roage ca
soţul ei, Ron, un creştin obişnuit, să aibă parte şi el de aceeaşi
experienţă. Ea şi-a continuat activităţile din cadrul bisericii lor
denominaţionale, dar în acelaşi timp participa săptămânal la
un studiu biblic ce se ţinea la o biserică independentă.
„Ron cel puţin mă asculta ori de câte ori îi împărtăşeam des-
pre lucrurile spirituale pe care le învăţam la studiul biblic",
ne-a spus ea. „într-o zi el mi-a zis: Jo, poate că nu înţeleg tot ce
face Dumnezeu în viaţa ta, dar sunt foarte impresionat."
Pentru că Ron era tăcut din fire, Jo a avut grijă să nu-1 subes-
timeze sau să-1 dea la o parte niciodată, şi a observat că Ron se
maturiza în credinţă. „Doamne, fă ca Ron să primească Duhul
Sfânt într-un mod atât de natural încât să fie aşa de simplu ca
şi cum ar sări de pe o buturugă", se ruga ea.
într-o duminică Dumnezeu a pus pe inima ei un gând.
Deoarece erau un singur trup, ea se putea ruga pentru Ron la
fel cum se ruga şi pentru ea însăşi. S-a gândit la domeniile din
viaţa lui Ron pentru care el poate că nu-şi ceruse încă iertare
şi la care încă nu renunţase. „După ce Domnul mi-a pus în
minte aceste lucruri, m-am rugat şi am cerut iertare din partea
lui Dumnezeu pentru orice implicare a lui Ron în lucrurile
care nu erau pe placul Lui, iar apoi am renunţat la ele", a
povestit ea.
Pe urmă, într-o seară, când se afla la o întrunire în biserica
independentă, unul dintre membrii bisericii lor a fost botezat
cu Duhul Sfânt şi a vorbit în limbi. în drum spre casă ea a avut
păreri de rău pentru faptul că Ron nu părea deloc interesat să
primească Duhul Sfânt aşa cum au primit alţi bărbaţi.
„David a primit botezul cu Duhul Sfânt în seara asta", a zis
ea cu o uşoară ironie în glas atunci când 1-a întâlnit pe Ron în
garaj. „Poate că ţi s-ar întâmpla şi ţie aşa ceva dacă te-ai găsi
vreodată la locul potrivit unde Dumnezeu poate să te atingă."
Pregătindu-se de culcare, Duhul Sfânt a conştientizat-o de
atitudinea ei de judecată şi s-a pocăit înaintea Domnului.
Când a venit şi Ron în pat, el i-a spus: ,Jo, tocmai acum când
cred că sunt destul de bine, tu vii şi-mi spui ceea ce mi-ai spus
în seara asta. Te-ai gândit vreodată că poate mi-ar place să
primesc şi eu botezul Duhului Sfânt?"
Jo şi-a cerut scuze pentru sarcasmul ei şi 1-a rugat pe Ron să
o ierte. „Dar să ştii că Dumnezeu pune în noi o gelozie sfântă
ca să ne atragă spre lucrurile lui Dumnezeu", i-a explicat ea.
„Ai vrea să primeşti Duhul Sfânt chiar acum?"
Ron a luat-o de mână şi i-a spus: „Da, roagă-te pentru mine."
Jo nu se rugase niciodată pentru ca cineva să primească Duhul
Sfânt. A înghiţit în sec şi s-a rugat în tăcere pentru ajutor. Apoi
a cerut cu voce tare din partea Domnului ca să-1 boteze pe Ron
cu Duhul Sfânt. „începe doar să-L lauzi încet pe Dumnezeu",
i-a zis ea, având grijă să nu-1 pună într-o situaţie stânjenitoare.
După aproximativ un minut, el şi-a deschis ochii. „Pot să
rostesc asta cu voce tare?", a întrebat el.
„Desigur!", i-a răspuns Jo.
Domnul a început să-i dea cuvinte care curgeau sub forma
unei melodii - deşi nu avusese niciodată înclinaţii muzicale.
Când a început să cânte cu voce tare aceste cuvinte a primit
botezul, aşa de simplu ca şi cum ar fi sărit de pe o buturugă,
întocmai cum ceruse Jo!
„Astăzi suntem amândoi membri activi în biserica noastră
denominaţională", povesteşte ea. „Domnul îl foloseşte pe Ron
în calitatea sa de prezbiter ca să aducă echilibru şi îmbărbătare
în domeniile spirituale şi administrative ale bisericii. Dumne-
zeu a rămas credincios."
întărită prin Duhul
...zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa voastră preasfântă, şi ruga-
ţi-vă prin Duhul Sfânt. (Iuda 1:20)
Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi...
(1 Corinteni 14:4)
Aceste versete ne spun că rugăciunea în alte limbi este o
modalitate prin care te zideşti sau te întăreşti în credinţă. Cu
alte cuvinte, rugăciunea prin Duhul nu este doar un mod de
a mijloci pentru alţii, ci şi un mijloc de a primi putere şi tărie
din partea Duhului Sfânt.
Corrie ten Boom scrie:
Un misionar din China urma să fie supus unui procedeu de
spălare a creierului. El a opus rezistenţă şi s-a luptat împo-
triva acestui tratament până când a simţit că a ajuns la capă-
tul puterilor. Atunci a început să se roage în alte limbi.
Părtăşia aceea cu Dumnezeu, într-o relaxare totală, a fost
salvarea lui. Vrăjmaşul nu a mai avut astfel nici o influenţă
asupra minţii sale. Eu cred că Domnul a dat în vremuri ca
acestea un asemenea dar la mulţi dintre copiii Săi, din
diferite biserici şi grupări, tocmai pentru că el este o armă
puternică şi îşi va dovedi puterea până la bătălia finală. Este
adevărat că nimic nu a suportat mai multă critică şi opoziţie,
chiar şi din rândul creştinilor care cred, cum a suportat
acest dar, descris atât de clar în Cuvântul lui Dumnezeu.
Pavel spune în 1 Corinteni 14:5: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în
alte limbi..." Teologia unui „Dumnezeu mort" şi ocultismul,
care sunt practicate chiar şi de unii creştini, primesc mai
puţină critică şi împotrivire, da, şi sunt privite cu ochi mai
puţin ostili decât acest dar al Duhului Sfânt...5
Pastorul Ted Haggard spune: „Orele de rugăciune sunt
întotdeauna dominate de ceva - mila faţă de noi înşine, păca-
tul nostru, nevoile familiei noastre sau nevoia de bani, sau
Duhul lui Dumnezeu şi împărăţia Sa. Modalitatea de bază prin
care putem să ne întoarcem de la interesele noastre şi să ne
lăsăm absorbiţi de El este rugăciunea prin Duhul... Mi-am dat
seama că atunci când mă rog în limbi priorităţile şi gândurile
mele capătă un nou contur. Atitudinile mele se schimbă, omul
dinăuntru se întăreşte, credinţa mea sporeşte, iar Dumnezeu
îmi aduce mereu în minte idei proaspete."6
Rugăciunea în alte limbi mai are şi un alt avantaj. Când ne
rugăm prin Duhul Sfânt noi, de fapt, ne zidim pe noi înşine.
O facem pentru propria noastră edificare (vezi 1 Corinteni
4:4). „Dar voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă sufleteşte pe credinţa
voastră preasfântă, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în
dragostea lui Dumnezeu..." (Iuda l:20-21a).
5
Corrie ten Boom, 33-34.
6
Ted Haggard, "A Pastor's Prayer Principles" [„Principiile de rugăciune ale
unui pastor"], în revista Ministries Today, (Lake Mary, Fia.: Strâng
Communications Co., November-December, 1994), 17.
RUGĂCIUNE
Doamne, ajută-mă să înţeleg că atunci când nu ştiu cum să mă rog,
Tu îl laşi pe Duhul Sfânt să se roage prin mine. Ajută-mă să fiu mai
atentă la vocea Ta blândă şi duioasă care mă cheamă la rugăciune.
Vreau să fiu mai cooperantă şi mai supusă! Iţi mulţumesc că acest dar
al rugăciunii prin Duhul îmi va da în acelaşi timp şi tărie. Am nevoie
disperată de aceasta. îţi mulţumesc din nou că m-ai iubit îndeajuns
ca să-L trimiţi Duhul Tău cel Sfânt. Amin.
hJOUĂ
Aşteptările noastre -
intervenţia lui Dumnezeu
„ Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile
voastre nu sunt căile Mele", zice Domnul.
Isaia 55:8
Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc;
căci dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la
voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite.
Ioan 16:7
Duhul Sfânt poate acţiona prin noi cu puterea Sa, lăsând
loc intervenţiei lui Dumnezeu în diferitele situaţii şi
momente de răscruce în care ne aflăm. El poate acţiona de
asemenea într-un mod suveran, fără participarea noastră. Dar
El nu acţionează întotdeauna când şi cum ne-am aştepta noi.
Ucenicii lui Isus erau destul de răscoliţi de gândul că El
urma să plece. Dar să-L auzi spunând: „Vă este de folos", era
ceva de neconceput. Ei nu vedeau nici o valoare în ideea lui
Isus de a trimite pe altcineva. Ce folos puteau ei să aibă din
faptul că-L vor fi văzut pe Domnul lor crucificat pe nedrept de
mâinile oamenilor răi? Planul era mult prea mare pentru a
putea fi cuprins în viziunea lor limitată.
Numai după momentul crucii au reuşit să înţeleagă adevă-
rul mesajului pe care li 1-a adresat Isus. Numai după Rusalii,
când Duhul Sfânt i-a atins cu putere, au putut să aprecieze
darul Său, Mângâietorul.
Planurile şi scopurile lui Dumnezeu cu privire la poporul
Său depăşesc cu mult orice ne-am putea imagina cu înţelege-
rea noastră limitată. Atunci când Isaia a scris această revelaţie,
185
ea a fost adevărată: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile
voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul." Şi ea
rămâne adevărată şi astăzi. El poate fi la fel de blând ca şi o
adiere sau la fel de puternic ca şi un uragan, dar nu Se mani-
festă niciodată cu scopul de a potrivi aşteptărilor sau cerinţe-
lor noastre. Nici nu va fi limitat vreodată de credinţa noastră
slabă sau de judecata noastră omenească.
Fiecare dintre noi - creştini în pruncie sau maturi - trăim
vremuri în care credem că nu putem răzbi prin dificultăţile
vieţii. Acelea sunt momentele în care avem nevoie să-L experi-
mentăm pe Duhul Sfânt ca Mângâietor al nostru - un nume
generic ce dezvăluie o faţetă importantă a personalităţii Sale.
Criza dezvăluie caracterul
Sinceră să fiu eu (Quin) m-am simţit ruinată fizic şi spiritual
atunci când m-am apucat să scriu cartea aceasta pentru a le
încuraja pe alte femei să caute ajutorul Duhului Sfânt ori de
câte ori se simt ameninţate de circumstanţele vieţii.
Stăteam rezemată în pat şi mă uitam la televizor, având pi-
ciorul drept în gips şi laba piciorului palpitând de durere,
învăţătorul biblic din emisiune, Joyce Meyer, tocmai explica
versetele din Iacov 1:2-3: „...Să priviţi ca o mare bucurie când
treceţi prin felurite încercări, ştiind că încercarea credinţei
voastre aduce rezistenţă" (în traducerea New American Standard
Bible).
Atunci sună telefonul. Medicul soţului meu sunase ca să
spună că intenţiona să-1 programeze pe LeRoy în următoarele
două săptămâni pentru două operaţii pregătitoare, ca mai
târziu să fie urmate de cea de-a doua înlocuire a şoldului.
Nunta fiicei noastre aştepta să fie intercalată între una şi alta.
Nu fusesem niciodată ţintuită la pat, decât atunci când am
născut şi în timp ce m-am refăcut în urma unei operaţii. Iar
acum, aproape o prizonieră în propriul meu pat, trebuia „să
privesc ca o mare bucurie" deoarece Dumnezeu lucra răbdare
în mine.
Aşteptările noastre - intervenţia lui Dumnezeu / 187
Mi-a fost greu să mă rog, dar nu făceam altceva decât să
strig: „Doamne, Te rog vorbeşte prin Duhul Sfânt şi cheamă
mijlocitori care să stea astăzi în spărtură pentru familia noastră."
Rezistenţa la încercare nu este enumerată printre roadele
Duhului, aşa cum sunt răbdarea şi îndelunga răbdare. „Răbda-
rea înseamnă modul în care te comporţi atunci când stai în
aşteptare", sublinia vorbitoarea de la televizor în timp ce stă-
team în pat cu ochii aţintiţi la ea. „Oriunde te-ai afla în viaţă,
Dumnezeu te pregăteşte pentru următorul pas. De aceea bu-
cură-te acolo unde te afli în momentul acesta pe drumul spre
locul în care urmează să ajungi."
Aproape că am râs în batjocură. Să mă bucur?
Apoi Joyce Meyer a adăugat: „Criza dezvăluie caracterul. Ca-
racterul nu se formează într-o criză, ci acesta este momentul
în care el se manifestă." A fost dureros să admit, dar criza
aceasta scotea la iveală câteva aspecte din caracterul meu de
care nu eram foarte mândră.
„Duhule Sfinte, am nevoie de Tine", mă rugam. „Lasă-mă să
simt prezenţa Ta."
Luarea deciziilor
Dumnezeu mi-a arătat că am de ales. Puteam să îmbrac „o
haină de laudă în locul unui duh mâhnit" (Isaia 61:3), sau să
mă cufund mai departe în autocompătimire. Duhul Sfânt do-
rea să fie Mângâietorul meu în această criză, dar trebuia să-mi
deschid inima şi să particip la lucrarea pe care o făcea în mine.
Iată câteva versete asupra cărora am meditat în timpul crizei
prin care am trecut:
Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul
vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat
care a dat peste voi. (1 Petru 4:12, sublinierea italică îmi
aparţine)
Şi aruncaţi toată grija voastră - toate temerile voastre, toate
necazurile voastre, toate îngrijorările voastre, o dată pentru
totdeauna - asupra Lui, căci El însuşi îngrijeşte de voi cu
dragoste şi cu atenţie. (1 Petru 5:7, versiunea The Amplifîed
Bible [Biblia Amplificată])
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară
de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mus-
trare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se
îndoiască deloc; pentru că cine se îndoieşte seamănă cu
valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo.
(Iacov 1:5-6)
Credem în mod categoric că vindecările fizice miraculoase
au loc ca răspuns la rugăciune şi, de asemenea, recunoaştem
că vindecarea este de multe ori un proces - de obicei unul
dureros. Procesul vindecării este întotdeauna susţinut de
rugăciune, fiind astfel ajutaţi să acceptăm ceea ce Duhul Sfânt
doreşte să facă pe plan spiritual în timp ce noi ne însănătoşim
pe plan fizic.
întrucât refacerea necesită ceva timp, noi ne pierdem uşor
răbdarea în acest proces. Dar dacă vom sluji altora care trec
prin momente de criză, lucrul acesta va fi de mare ajutor şi
pentru noi înşine. Chiar şi atunci când umblăm prin puterea
Duhului lui Dumnezeu, vom avea de-a face din când în când
cu încercări şi ispite şi atacuri din partea lui Satan. în mijlocul
durerii, a unei perioade de suferinţă sau a unei dileme per-
sonale, Dumnezeu va veni cu putere ca să ne izbăvească. însă
trebuie să-L invităm, lăsându-L apoi să lucreze în felul Său şi la
timpul hotărât de El.
Privind în urmă la ultimele câteva luni, sunt recunoscătoare
pentru soţul meu care a trecut cu succes prin cinci operaţii.
Iar eu pot umbla acum pe picioarele mele, deşi puţin nesi-
gură. Prietenii ne-au ajutat să-i facem nuntă fiicei noastre, şi
au gătit, au spălat şi s-au rugat pentru mine. Eu am continuat
să scriu această carte - pe un calculator portabil - chiar stând
rezemată în pat. Dumnezeu a intervenit şi mi-a alinat
neliniştea şi durerea, în ciuda nerăbdării şi a frământărilor
mele interioare.
Dumnezeu este prezent
chiar şi în durerea noastră
O bunică, pe nume Ellen, şi-a consemnat în jurnal expe-
rienţele prin care a primit mângâierea Duhului Sfânt în tim-
pul unei încercări extrem de grele. Totul a început în ziua în
care fiica ei, Karen, a născut un băiat cu sindromul Down.
Ellen ne-a îngăduit să împărtăşim împreună următoarele
pasaje:
Nepotul nostru, Jason, s-a născut astăzi, suferind probabil
de sindromul Down (o boală genetică, caracterizată de
înapoiere mintală, subdezvoltarea sistemului muscular şi
ochi de mongoloid; n.tr.). Am îngheţat. Visare. Negare.
Speranţă. Realitate. Pace. Lumea aceasta nu prezintă nici o
garanţie. Planul şi scopul lui Dumnezeu rămân în picioare,
în pofida a ceea ce pare o greşeală. Multe telefoane de la
prieteni, însoţite de rugăciune - acesta a fost şi va fi în con-
tinuare sprijinul nostru. L-am luat în braţe şi părea atât de
normal. Credinţa noastră se dovedeşte adevărată ca şi aurul
curat. El este un dar, indiferent pentru câtă vreme îl vom
avea. îşi va găsi un loc special în familia noastră...
Dumnezeu ne va da „vistierii ascunse, bogăţii îngropate"
(Isaia 45:3). Aceste versete ne-au oferit mângâiere şi pers-
pectivă în privinţa micuţului nostru Jason. De asemenea:
„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nula strâmtoare; în
grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu pără-
siţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi" (2 Corinteni 4:8-9). Aceste
versete eu le numesc versetele „DAR NU".
Ne vom ruga în seara asta ca suferinţa aceasta să nu fie
zadarnică. Ca să primim acele vistierii ascunse. M-am gândit
astăzi că există două moduri de a privi orice problemă -
50/50 - negativă sau pozitivă. Noi trebuie să alegem partea
pozitivă, dacă nu vrem să fim înghiţiţi de val.
Desigur, Duhul Sfânt a fost credincios să mă ajute. Mul-
ţumesc, Doamne, pentru şansa aceasta de a trage ceva mai
mult în direcţia Ta. De-a mă încrede în Tine când nu pot să
înţeleg. Ajută-mă să-mi dezlipesc ochii de la oameni şi de la
mine însămi, şi să-i aţintesc asupra lui Isus şi a perspectivei
Sale de lungă durată, eterne. El deţine telescopul, iar eu am
şansa să-i văd pe oameni aşa cum îi vede Dumnezeu. Nu
prin cât de mult pot ei face, spune, scrie, sau contribui. El
ne iubeşte - pe mine - pe Jason - doar pentru că suntem oa-
meni, făcuţi să reflectăm gloria Sa. Jason, şi alţii asemenea
lui, îmi dă - ne dă - şansa de a fi miloşi şi iubitori, nu
ticăloşi, înguşti, fanatici sau egoişti.
Ca şi post-scriptum la jurnalul ei, Ellen ne-a scris:
Această experienţă a dus la sporirea credinţei mele. în peri-
oada primului an de viaţă a lui Jason, Domnul mi-a scos în
evidenţă versete care m-au ajutat să privesc aşa cum priveşte El,
să vorbesc aşa cum vorbeşte El, să fac ceea ce face El. Folosind
ochelarii lui Dumnezeu. El îmi lărgeşte sfera viziunii mele.
Toate se schimbă în jurul meu, dar Legea lui Dumnezeu şi
El însuşi rămân mult mai sigure decât orice lege a fizicii.
Mult mai statornice. Aceleaşi ieri, azi şi în veci. Eu pot rămâ-
ne aceeaşi - ca şi El - hotărâtă şi fermă pe poziţie. Atunci
când nu sunt plină de viaţă şi de pace, înseamnă că nu um-
blu întru totul după lucrurile spirituale (vezi Romani 8:5-6).
Poate nu treci prin aceeaşi situaţie ca Ellen, dar dacă îţi vei
însuşi modul ei de a-L vedea pe Dumnezeu şi pe oameni,
folosindu-te de „ochelarii Săi", îţi va fi de folos să câştigi o pers-
pectivă diferită asupra circumstanţelor tale.
Mai dependentă de Dumnezeu
Am vorbit cu zeci de femei care s-au mutat într-un alt oraş,
într-un alt stat sau într-o altă ţară, din cauza slujbelor pe care
le aveau soţii lor. Unele privesc acest lucru ca o grea încercare;
altele cred că au fost călăuzite de Dumnezeu. Pamela este o
astfel de soţie.
După ce s-au rugat împreună, ea şi cu soţul ei s-au retras din
conducerea bisericii în care slujeau de mulţi ani, pentru a se
muta într-un oraş mai mic din alt stat. O mare organizaţie
creştină îi oferise lui Wayne o slujbă în domeniul specializării
sale din colegiu. Simţind că aceasta era călăuzirea din partea
lui Dumnezeu, şi-au pus casa în vânzare şi s-au îndreptat spre
vest înainte de a-şi găsi cumpărător.
Tocmai când urmau să-şi descarce lucrurile şi să se mute
într-o chirie, au aflat că oferta de slujbă a lui Wayne s-a anulat
datorită reducerilor de la companie. Cum se putea împăca
acest lucru cu ideea că Dumnezeu îi călăuzise să facă această
mutare? Dar în loc de a face cale întoarsă şi de a porni înapoi,
ei s-au decis să rămână acolo şi să se încreadă în Dumnezeu că
îi va ajuta să-şi găsească locuri de muncă.
Pamela a început să lucreze cu jumătate de normă ca infir-
mieră, iar Wayne a acceptat o slujbă pe care a primit-o ca insta-
lator. Amândoi s-au implicat în activităţile unei biserici locale
şi şi-au înscris copiii la şcoală. Au trebuit să-şi învingă frustra-
rea datorată unei slujbe care se evaporase şi a unei case care
încă nu se vânduse. Dar se frământau şi cu decepţia creată de
prietenii pe care îi cunoscuseră dinainte şi care locuiau acum
în noua lor comunitate. Nu că prietenii aceia ar fi făcut ceva
rău. Doar că aşteptările Pamelei în privinţa relaţiilor lor de
prietenie erau diferite faţă de modul în care decurgeau lucru-
rile în mod practic.
„A trebuit să învăţ că nu relaţiile reprezintă fundamentul
identităţii*mele", spunea ea. „Dumnezeu a săvârşit o lucrare în
inima mea şi mi-a arătat că identitatea mea este în Hristos - nu
în prieteni. El ştia ce este cel mai bun pentru noi. în mijlocul
dificultăţilor noastre am ajuns să fiu dependentă mai mult de
Dumnezeu, şi mai puţin de oameni."
în cele din urmă casa lui Wayne şi a Pamelei s-a vândut şi au
putut să-şi cumpere o altă casă în noul lor oraş. Copiii lor cresc
într-un mediu sănătos, având la îndemână o mulţime de posi-
bilităţi de recreere.
„Ne-am făcut mulţi prieteni noi. Ne-a fost greu să ne aco-
modăm, dar am experimentat credincioşia şi călăuzirea lui
Dumnezeu."
L
Wayne are acum o slujbă cu normă întreagă şi îşi foloseşte
la maximum talentele şi pregătirea pe care o are, iar Pamela
şi-a redus numărul de ore de lucru pentru a petrece mai mult
timp cu copiii. Nu toate aşteptările lor au fost împlinite, dar au
descoperit o nouă siguranţă în Dumnezeu.
Câteodată ne aşteptăm ca prietenii să ne împlinească nevoile
sau ca noua slujbă, cu venitul ei asigurat, să fie sursa noastră
pentru cele necesare traiului. însă Domnul vrea să ne
dovedească faptul că El este prietenul nostru cel mai bun şi
totodată Cel care se îngrijeşte de noi.
Dumnezeu nu întârzie niciodată
Dumnezeu poate să. intervină şi intervine în viaţa copiilor Săi.
Femeile care au trăit crizele despre care am povestit mai înain-
te au acum nişte mărturii ale biruinţei. Pe de altă parte, prin
mărturiile lor ele dau astăzi glorie şi laudă lui Dumnezeu pen-
tru modul în care le-a întărit, le-a mângâiat şi le-a învăţat. Cele
mai multe dintre ele îi ajută acum pe alţii care trec prin situ-
aţii de criză.
Poate ai auzit următoarea zicală: Dumnezeu nu Se grăbeşte nici-
odată şi nu întârzie niciodată. Noi suntem cei care ne impacien-
tăm şi ţinem cu tot dinadinsul de programul întocmit de noi
în mod deliberat.
Dumnezeu intervine în agenda noastră, dar nu întotdeauna
aşa cum anticipăm noi. El alege mai degrabă să lucreze în
mod neaşteptat şi surprinzător. De obicei El ne pregăteşte din
timp pentru intervenţia Sa divină.
Peggy, o femeie singură cu trei copii, s-a gândit de câteva ori
să se recăsătorească. Dar de fiecare dată se ruga: „Doamne, sca-
pă-mă de eul meu ca să nu mă căsătoresc cu omul nepotrivit."
După zece ani în care a trăit singură, având copii la vârsta
adolescenţei şi chiar de douăzeci de ani, ea a spus că a ajuns
în cele din urmă la punctul în care „să renunţe la a face un
scop din recăsătorie." în anii în care a fost singură a învăţat să
se încreadă în Dumnezeu ca şi Cel ce îi poartă de grijă. El îi
oferise diferite locuri de muncă în comerţ - o poziţie înaltă
Aşteptările noastre - intervenţia lui Dumnezeu /193
alături de unul dintre principalii furnizori din industria de
confecţii - când nici măcar nu era calificată. „A fost harul
binevoitor al lui Dumnezeu care a trimis în viaţa mea oameni
care să mă instruiască în domeniul afacerilor, despre care eu
nu ştiam nimic", spune ea.
După ce a economisit suficienţi bani ca să-şi permită să stea
cu copiii acasă, Peggy a renunţat la slujbă şi a petrecut doi ani
ca mămică cu normă întreagă. în perioada aceasta se ruga
adeseori în alte limbi, chiar câte opt ore pe zi.
„Nu am ajuns aici peste noapte; Dumnezeu m-a îndrumat să
mă ataşez de un grup de rugăciune format din mijlocitori ex-
perimentaţi. Atunci când doream să renunţ, îmi spuneam nu:
dacă ei pot face asta, atunci şi eu pot. Rugăciunea - îndeosebi
rugăciunea în limbi - a devenit pentru mine un mod de viaţă.
De exemplu, de multe ori după ce mă rugam astfel un anumit
timp, El îmi dădea un cuvânt pentru mine sau pentru alt-
cineva. Timp de patru ani de zile am găzduit întâlniri de rugă-
ciune la mine acasă unde putea veni oricine să se roage."
Sora lui Peggy, care locuia într-un alt stat, ţinea morţiş ca
Peggy să se întâlnească cu un prieten deosebit, Frank, care era
un om de afaceri de succes şi un tată singur. Dar nu a reuşit
acest lucru. Patru ani de zile ei au tot încercat să se vadă. în
cele din urmă într-o toamnă cei doi s-au întâlnit, pe când
Peggy se afla în vizită la sora ei.
După ce s-au întâlnit de două ori, Frank a cerut-o deja în
căsătorie. Imediat ce a întrebat-o, Peggy spune că a auzit vocea
Duhului Sfânt spunându-i „Da". Atunci i-a răspuns lui Frank
cu voce tare: „Da!" La două luni după ce s-au întâlnit erau şi
căsătoriţi. Aceasta s-a întâmplat acum şapte ani. Frank este un
părinte şi un bunic minunat, atât pentru copiii adoptaţi cât şi
pentru proprii lui copii. El sprijină în mod deosebit lucrarea
lui Peggy, care se extinde an de an pe măsură ce ea călătoreşte,
vorbeşte şi învaţă pe alţii cum să se roage.
Dumnezeu a scăpat-o pe Peggy de eul ei şi a împiedicat-o să
se căsătorească cu omul nepotrivit. Ea a stat în aşteptare, fiind
dispusă să rămână singură. Apoi a apărut în viaţa ei Frank -
omul care a întrecut de departe toate aşteptările pe care le
avuse ea vreodată.
Ascultarea nu este întotdeauna uşoară
La scurt timp după ce au primit botezul Duhului Sfânt,
Holly împreună cu soţul ei au părăsit biserica lor denomina-
ţională, dorind să fie mult mai liberi în experimentarea
darurilor Duhului Sfânt. Apoi, în urmă cu aproape doispre-
zece ani, ea a dat crezare vocii lui Dumnezeu care îi vorbea:
„Du-te înapoi acasă - întoarce-te la strămoşii tăi. " S-a rugat împre-
ună cu soţul ei, şi au spus: „Doamne, tot ce-ai pregătit pentru
noi ca să facem acolo, vom face."
Nu a fost uşor, dar într-un gest de ascultare ei s-au alipit din
nou de fosta lor biserică. Cu toate acestea, păstorul nu a mai
prea acceptat-o. Ea a continuat să se roage. A venit un alt păs-
tor. La început i s-a cerut să ţină un studiu biblic pentru femei,
apoi a fost invitată să conducă un grup de mijlocitori în rugă-
ciune. Femeile dădeau buzna la uşa ei, cerându-i să se roage
pentru ele. De multe ori aveau probleme care le ţineau în
robie - prin implicare în practici oculte, dependenţe, sau con-
secinţe ale diferitelor abuzuri. Ea s-a pregătit temeinic să afle
care sunt rădăcinile acestor legături, astfel că cunoştea versete
biblice cheie care să le ofere eliberarea. De-a lungul a câtorva
ani de implicare în această lucrare, ea a văzut multe femei
schimbate şi eliberate în mod miraculos în urma rugăciunilor
ei. Acum doi ani a primit un telefon de la conducerea denomi-
naţiunii din care face parte şi au întrebat-o dacă nu ar dori să
se instruiască şi să se califice pentru a ţine lecţii despre peri-
colele practicilor oculte.
„Acum aveam oportunitatea să ţin lecţii despre războiul
spiritual în cadrul denominaţiunii mele tradiţionale, pentru
că am ascultat de vocea lui Dumnezeu care mi-a spus să mă în-
torc acasă", ne-a mărturisit ea. „Primesc invitaţii din toată zona
de sud. Duhul Sfânt îmi dă înţelepciunea să ştiu cum să mă
rog pentru oamenii care au astfel de probleme şi, de aseme-
nea, cum să-i învăţ pe ceilalţi credincioşi ca să poată sluji şi ei
Aşteptările noastre - intervenţia lui Dumnezeu /195
în felul acesta. Unii dintre cei cărora le slujesc sunt bolnavi
fizic din cauza poverii şi a apăsării care îi robeşte. în momen-
tul în care sunt eliberaţi, dispare şi boala lor."
Intervenţia Sa poate aduce vindecarea
De multe ori intervenţia lui Dumnezeu aduce vindecarea.
Aşa s-a întâmplat cu Freda Lindsay, cofondator al organizaţiei
CHRIST FOR THE NATIONS [Hristos pentru naţiuni] din
Dallas, Texas. Era proaspăt căsătorită când a fost diagnosticată
cu tuberculoză la ambii plămâni. Medicii i-au prescris un an
de odihnă la pat. Soţul ei, Gordon, era evanghelist misionar şi
ea ştia că el are nevoie ca să-i stea alături. Când medicul i-a
comunicat diagnosticul, el a spus: „Nu aceasta este voia lui
Dumnezeu pentru noi. Diavolul încearcă să-mi distrugă lu-
crarea şi să-ţi ia viaţa."
Gordon a început să citeze versete biblice despre vindecare
şi să susţină că voia lui Dumnezeu era ca soţia lui să se vindece.
Intre timp, Freda s-a cercetat în inima ei şi L-a rugat pe
Dumnezeu să o ierte de toate păcatele de care credea că se
poate face vinovată. După câteva ore de rugăciune ea spune:
„Mă simţeam de parcă aş fi făcut o baie lăuntrică. Nu mai
exista nimic între mine şi Domnul meu. Ştiam că sunt gata
pentru vindecare."
„Aşa că ne-am rugat împreună. Gordon se ruga cu o voce
clară şi puternică, mustrându-1 pe diavolul şi cerându-I
Domnului să mă vindece în Numele lui Isus. Eu eram în asen-
timentul lui. Ca şi un mod de a-mi declara credinţa, m-am ridi-
cat din pat şi m-am socotit vindecată. Nici nu mi-am luat în
seamă simţămintele, pentru că dacă aş fi făcut-o aş fi rămas în
continuare în pat. La început nu am simţit nimic. Mă plim-
bam încolo şi încoace, lăudându-L pe Dumnezeu şi mulţu-
mindu-I că m-a vindecat, în timp ce Gordon striga de bucurie
împreună cu mine. După câteva minute m-am simţit mai în
putere. Asta a durat aproximativ cincisprezece sau douăzeci
de minute. Apoi, dând semne de oboseală, m-am suit înapoi
în pat, ca după câteva minute să mă ridic din nou şi să con-
tinui să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru vindecarea mea."1
In mai puţin de două săptămâni ea 1-a ajutat pe soţul ei să-şi
facă bagajele şi au fost plecat iarăşi la drum ca evanghelişti.
Medicii şi familia ei încă nu ştiau dacă avea să trăiască până la
treizeci de ani. Dar astăzi Freda Lindsay a trecut de cea de-a
optzecea aniversare şi activează încă în organizaţia CHRIST
FOR THE NATIONS.
Desigur, Dumnezeu încă intervine în viaţa noastră aducând
vindecarea - uneori în mod miraculos, alteori treptat. Unii
creştini cred în puterea rugăciunii pentru reuşita tratamente-
lor sau a operaţiilor medicale care aduc vindecarea. Alţii cred
în declanşarea unui război spiritual împotriva duhurilor de
neputinţă care îi ţin în boală.
Observă faptul că Gordon I-a mulţumit lui Dumnezeu pen-
tru vindecarea soţiei sale (rugăciune) înainte ca aceasta să fi
fost vindecată. De asemenea, el 1-a legat pe diavol şi planurile
lui (război spiritual). Freda şi-a făcut partea ei, cerându-şi
iertare pentru propriile-i păcate şi acţionând în virtutea cre-
dinţei că Dumnezeu o vindeca - puţin câte puţin.
Noi nu-i încurajăm pe cititorii bolnavi să acţioneze într-un
fel sau altul, fără să aibă o încredinţare deplină că alegerea lor
este voia lui Dumnezeu pentru ei. întâmplarea de mai sus
vorbeşte pur şi simplu despre credinţa şi faptele a doi soţi plini
de Duhul Sfânt, care au avut credinţa fermă că acţionează pe
baza Cuvântului lui Dumnezeu. înainte de a presupune că tre-
buie să faci ceva specific în vederea vindecării, noi te sfătuim
să cauţi mai întâi un cuvânt din partea lui Dumnezeu
Autoritate şi putere
Dr. Charles Kraft, profesor de antropologie la Fuller
Theological Seminary, scrie în cartea Christianity With Power
[Creştinismul plin de putere]:
Freda Lindsay, My Diary Secrets [Secretelejurnalului meu] (Dallas, Tex.: Christ
for the Nations, 1976, 1982), 52-53, din ediţia a IV-a, 1982.
Mă tem că modul în care ne atribuim de obicei rolul pe care
trebuie să-1 avem în lucrarea de vindecare a lui Dumnezeu
este foarte greşit. în mod obişnuit noi vorbim despre „rugă-
ciunea pentru vindecare". Dar rugăciunea este înţeleasă de
regulă ca o petiţie sau o cerere. Noi nu etichetăm ca „rugă-
ciune" ceea ce a făcut Isus atunci când a slujit oamenilor. El
de obicei poruncea ca cei bolnavi să fie vindecaţi (Luca 4:39;
5:13; 7:6-10 indirect), ca duhul rău să plece (Luca 4:35), vân-
tul şi valurile să se liniştească (Luca 8:24), sau persoana care
era vindecată să facă ceva prin credinţă (Luca 5:24; 6:10;
7:14). Uneori, El Se atingea de persoana bolnavă (Luca
5:13). Alteori, oamenii se atingeau de El şi erau vindecaţi
(Luca 8:44; Matei 14:36). El Se ruga înainte de a-Siface lucrarea,
nu în timpul diferitelor lucrări... Eu cred că noi trebuie să-L
imităm pe Isus şi să ne asumăm autoritatea la fel ca El.2
Dr. Kraft aduce în discuţie o chestiune importantă, dar
controversată, în ce priveşte rugăciunea pentru vindecare şi
declanşarea unui război împotriva întăriturilor şi obstacolelor
diavolului. Deoarece în cercurile teologice creştine există două
concepţii legate de vindecare, redăm în continuare explicaţia
Dr.-lui Kraft:
Văd o deosebire semnificativă între rugăciune şi asumarea auto-
rităţii. Deşi de multe ori folosim expresia „să ne rugăm pen-
tru" sau „să ne rugăm cu privire la" pentru a caracteriza
ceea ce facem atunci când slujim, totuşi îmi dau seama că în
lucrarea practică pe care o fac mai degrabă poruncesc situ-
aţiei respective să dispară, decât să-I cer lui Dumnezeu să o
uşureze. în Luca 9:1 citim că Isus le-a dat ucenicilor putere
şi autoritate să scoată toţi demonii şi să vindece bolile. Eu
cred că funcţia esenţială pe care o avem în acest gen de
lucrare este asumarea autorităţii asupra situaţiei respective
în Numele lui Isus, mai degrabă decât nevoia de a cere vin-
decare din partea lui Isus.
2
Dr. Charles H. Kraft, Christianity With Power [Creştinismul plin de putere] (Ann
Arbor, Mich.: Servant, 1989), 124.
Bineînţeles că rugăciunea deţine un loc important şi nimic
nu se poate realiza fără ea. Dar rugăciunea constituie înainte
de toate o pregătire pentru lucrare. înainte de a încerca să slu-
jim vreodată în vederea vindecării, noi trebuie mai întâi să ne
rugăm pentru a obţine siguranţa, atât din partea lui Dumne-
zeu cât şi a noastră personală, că ceea ce dorim este după voia
Lui, şi nu a noastră. Prin rugăciune noi încercăm să punem
voia noastră în acord cu voia Lui şi să-I cerem lui Dumnezeu
să cerceteze persoana care caută ajutorul Său. Prin rugăciune
noi ne mărturisim păcatul şi nevrednicia noastră, şi cerem
puterea Sa pentru a putea înfrânge duşmanul în lupta care
urmează. Fără o astfel de rugăciune pregătitoare noi nu vom
avea nici o autoritate şi nici o putere. Apoi, la începutul servi-
ciului de vindecare, ne rugăm pentru a cere prezenţa, puterea
şi protecţia lui Dumnezeu.3
Pregătită în caz de urgenţă
Istorisirea lui Gretchen este un exemplu în ceea ce priveşte
eficienţa războiului spiritual în vindecare. Ea este o femeie
plină de Duhul Sfânt, care timp de mai bine de zece ani şi-a
făcut un obicei din a avea părtăşie cu Domnul în fiecare
dimineaţă, obţinând ceea ce numeşte ea „mana zilnică". Din
citirea ei zilnică lua câte un verset asupra căruia medita în
cursul zilei şi pe care de obicei îl memora.
într-o dimineaţă în care se grăbea în mod deosebit, şi-a
notat pe o bucată de hârtie versetul care reprezenta „mana" ei
pentru ziua respectivă şi 1-a pus în portmoneu. Aproape că era
să-i scape startul în cursa de trei mile pe şosea, la care partici-
pa şi soţul ei, Jack. Dar pe lajumătatea cursei, i s-a spus căjack
avea probleme de respiraţie. Din experienţele trecute, ea şi-a
dat seama că era vorba despre un atac sever de astm.
Jack a fost dus de urgenţă la secţia de reanimare a spitalu-
lui, unde, după o oră de terapie intensivă, medicii au declarat
3
Kraft, 149.
că este la un pas de încetarea totală a respiraţiei. Moartea era
o posibilitate deosebit de reală. „Aveam sentimentul că intru
în panică sau că mă apucă un plâns necontrolat în timp ce
şedeam acolo", a povestit Gretchen. „Apoi, deodată mi-am
adus aminte de mana mea din verset. Ce mi-a spus Dumnezeu
în dimineaţa aceea? Nu puteam să-mi amintesc! Am smuls
îndată hârtia cu versetul din portmoneu şi am început să-1
citesc cu voce tare..."
îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.
(Psalmul 91:16)
„Atunci mi-am dat seama că am de ales", a spus ea, „să ascult
de medic cu ştirea lui înspăimântătoare a unei «posibile
morţi» sau să cred şi să mă bazez pe Cuvântul lui Dumnezeu."
A ales-o pe ultima. Mai întâi 1-a mustrat pe diavolul: „Satan,
ştiu că planul tău este să furi, să ucizi şi să prăpădeşti, dar nu-1
vei avea pe soţul meu. Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat
pentru mine şi, de aceea, Jack va trăi şi va avea viaţă lungă.
Refuz să dau crezare unei veşti rele."
Apoi a început să-L laude şi să se închine lui Dumnezeu,
chiar acolo în secţia de reanimare a spitalului. A continuat să
proclame Cuvântul lui Dumnezeu asupra soţului său. Astăzi,
nu numai că Jack trăieşte, dar şi lucrează ca instructor la o
şcoală creştină, şi împreună cu Gretchen crede că se va bu-
cura de o viaţă lungă.
Suntem de acord cu Dr. Kraft când spune că cel ce lucrează
cu putere trebuie să înceapă aşa cum a început Isus - cu
umplerea Duhului Sfânt (vezi Luca 3:22). El continuă şi
spune:
Isus nu a făcut semne şi minuni înainte de acest moment
din viaţa Lui. Când S-a înălţat la cer, El le-a spus ucenicilor
să aştepte până Se va pogorî Duhul Sfânt peste ei şi vor
primi putere, ca numai după aceea să plece şi să slujească
în lucrarea Lui (Luca 24:49; Fapte 1:8). Asemenea lui Isus,
ei nu trebuiau să facă semne şi minuni sau să mărturisească
despre preocuparea plină de dragoste a lui Dumnezeu faţă
de oameni, până când nu aveau să lucreze sub controlul
deplin al Duhului Sfânt.4
Cum să tratezi durerea
Până la urmă fiecare creştin ajunge să experimenteze în
viaţa lui o anumită formă de Ghetsimani - boală, supărare,
dezamăgire, trădare, lacrimi.
Poate că Ghetsimani-ul tău este durerea. Dacă este aşa, te
poţi identifica cu prietena noastră, Marsha, care şi-a pierdut
fiul de şaisprezece ani, pe nume Aaron. Deşi II cunoştea pe
Dumnezeu şi puterea Duhului Său Sfânt, ea a trecut printr-o
perioadă dureroasă de cinci ani până să se refacă din nou. Ea
îşi aminteşte de momentele pe care le-a experimentat:
Imediat după moartea lui Aaron eram indiferentă. Cam du-
pă şase săptămâni am ieşit din starea de şoc, şi tot greul în
urma pierderii pe care am suferit-o a devenit mai apăsător.
Pentru mine au fost necesare şase luni înainte ca să pot ac-
ţiona din nou normal în lucrurile de fiecare zi, cum ar fi
folosirea carnetului de cecuri.
Soţul meu şi cu mine ne-am decis să ne acordăm un timp
în care să ne exprimăm durerea, indiferent cât va dura şi
sub ce formă o vom face. Dar ne-am hotărât să nu ne învi-
novăţim unul pe celălalt. Am avut nevoie de prieteni care să
stea aproape de mine. Dacă ai un prieten care să stea şi să
te asculte, necazul încetează să mai fie atât de apăsător.
După ce petreceam timp povestind despre fiul meu, vor-
beam despre lucrurile lui Dumnezeu.
De multe ori a trebuit să mustru duhul de autocompăti-
mire care mă ataca. De asemenea, îl mustram pe diavolul
care profita de slăbiciunea mea emoţională. Mă trezeam ru-
gându-mă ca starea noastră de durere, nesănătoasă, să nu-i
copleşească şi pe ceilalţi membri din familia noastră, deoa-
rece mai aveam în viaţă încă un fiu şi o fiică.
4
Kraft, 166.
La cea de-a cincea aniversare a morţii fiului nostru, am
avut o viziune în care m-am văzut cum l-am aşezat pe Aaron
la sânul Tatălui ceresc şi l-am lăsat acolo. Aceasta a însemnat
întrucâtva sfârşitul procesului de manifestare a durerii,
într-o astfel de perioadă îndurerată se schimbă lucrurile în
tine: „creşti" până ajungi să vorbeşti. Eu am primit mângâ-
iere din partea Domnului, dar pierderea fiului meu va fi în-
totdeauna o realitate dureroasă în viaţa mea.
Astăzi Marsha îi ajută pe alţi părinţi să depăşească perioade-
le în care experimentează propriile lor dureri. Ea spune: „Nu
contează de cât timp L-ai cunoscut pe Domnul, căci la vreme
de necaz trebuie să te încrezi în promisiunile Cuvântului Său
ca să poţi trece prin propria-ţi vale."
Cu toate că poate nu ai experimentat suferinţa la nivelul la
care a experimentat-o Marsha, s-ar putea că eşti îndurerată da-
torită pierderii unei slujbe, a ruperii unei relaţii, sau pentru că
te-a trădat un prieten, soţul, un copil sau unul dintre părinţi.
Necazul este dureros, indiferent de sursa acestuia.
Consilierul creştin, Dr. Larry Crabb, ne aminteşte: „Dezamă-
girea este o realitate cronică pentru creştinii autoconştienţi."
El merge mai departe şi spune: „Trebuie să recunoaştem do-
rinţele inimii noastre. Trebuie să experimentăm dezamăgirile
sufletului nostru. Numai atunci vom învăţa să pulsăm pentru
Dumnezeu, anticipând cu înflăcărare venirea Sa, când fiecare
dorinţă a noastră va fi pentru totdeauna satisfăcută."5
în vremurile de durere merită să ştii că Isus Se identifică cu
tine, deoarece El a fost „un om al durerii, obişnuit cu suferinţa"
(Isaia 53:3). Tu nu eşti singură. Dumnezeu nu te-a părăsit. El
vede sfârşitul încă de la început - o imagine mult mai largă
decât eşti tu în stare să cuprinzi. Şi El va lucra în tine îndelun-
gă răbdare, ajutându-te să te maturizezi în credinţă chiar şi
atunci când nu înţelegi (vezi Iacov 1:4).
Dr. Larry Crabb, Inside Out [Din interior în afară] (Colorado Springs, Cob.:
Navpress, 1988), 88.
Cere-I Duhului Sfânt să-ţi dea mângâiere în durerea ta şi să
te călăuzească după planul lui Dumnezeu pentru viitor. Une-
ori trece o perioadă destul de lungă de timp între o promisiu-
ne făcută de Dumnezeu şi împlinirea ei, dar El întotdeauna Se
va ocupa de noi cu înţelepciune şi îndurare. Ai încredere în
ceasul lui Dumnezeu. Nu lăsa ca întârzierile aparente sau de-
zamăgirile să te împiedice să crezi promisiunea Sa.
Intervenţie îngerească
Bineînţeles că intervenţia supranaturală poate să includă
mult mai multe manifestări decât vindecarea sau călăuzirea
spectaculoasă. Betty, mătuşa lui Quin, care are acum optzeci
de ani, umblă prin Duhul de aproape patruzeci de ani. în
fiecare zi ea poartă un dialog neîntrerupt cu Dumnezeu, ade-
sea rugându-se în alte limbi ore în şir.
Văduvă de mai bine de trei decenii, mătuşa Betty a învăţat
să se bizuie pe Domnul aşa ca pe soţul ei. într-o zi, în timp ce
conducea singură maşina pe o autostradă din sudul
Californiei, i-a explodat radiatorul. A făcut câteva manevre cu
maşina până a reuşit să oprească pe dreapta, şi a continuat să
se roage prin Duhul. Apoi s-a rugat în limba engleză: „Doamne,
trimite-mi ajutor!" Tocmai a terminat de rostit rugăciunea cu
voce tare, când un tânăr s-a oprit, i-a spus să-şi încuie maşina,
să-şi ia portofelul şi să vină cu el. Având încredere că într-ade-
văr Dumnezeu 1-a trimis, ea s-a urcat în maşină şi a mers împre-
ună cu el până la un atelier de reparaţii auto din apropiere
unde a putut să comande o camionetă care să-i remorcheze
maşina. „M-am uitat după el ca să-i mulţumesc, dar dispăruse",
i-a spus ea lui Quin. „Niciodată nu am pus la îndoială faptul că
Dumnezeu a fost Cel ce 1-a trimis. Ştii, eu mă încred în Duhul
Sfânt care Se roagă prin mine în fiecare zi."
Conduc îngerii maşini pe autostrăzile din Los Angeles?
Mătuşa Betty este ferm încredinţată că o fac!

Nu aşa cum au planificat ei
Dacă în umblarea ta cu Dumnezeu, atunci când ai avut în-
credere şi te-ai rugat, El a intervenit în modul în care nu te-ai
aşteptat, ai putea să crezi că El ştie care este cel mai bun lucru
pentru tine? Cybil ne-a împărtăşit lecţia pe care a învăţat-o.
La scurt timp după ce soţul ei, Doc, şi-a încheiat perioada
de rezidenţiat în medicină, Cybil a adunat cele câteva lucruri
pe care le aveau şi împreună cu cei patru copii l-au urmat pe
câmpul misionar din America Latină.
„Am crezut că Domnul ne vrea să fim medici misionari. îi
auzisem într-adevăr chemarea. în felul acesta am plecat. Acolo
unde ne-am stabilit nu existau nici un fel de facilităţi medicale
şi deoarece specialitatea lui Doc erau naşterile, el era foarte
ocupat. Mai făceam şi muncă de evanghelizare, încurajându-i
pe oamenii locului să deschidă biserici în care nou convertiţii
să poată fi pregătiţi în continuare."
Doc şi Cybil erau pe câmpul misionar doar de opt luni, când
părinţii lui le-au făcut o vizită. Chiar a doua zi după ce au ajuns
acolo, tatăl lui Doc a suferit un grav atac de inimă şi a murit.
L-au dus înapoi în Statele Unite pentru a-1 înmormânta. După
ce totul s-a încheiat, au încercat să se întoarcă pe câmpul
misionar, dar se părea că drumul era plin de obstacole.
Ei nu doreau să renunţe ca nişte învinşi. Dar unde să
meargă? L-au rugat pe Dumnezeu ca să le dea un semn, un
răspuns.
Răspunsul a venit curând, sub forma unei scrisori din partea
unui medic pe care îl cunoscuseră în timpul şederii în America
Latină. El îi avertiza că acolo era prea multă tulburare şi că era
destul de primejdios ca ei să se întoarcă. De fapt, punându-se
în situaţia lor, el insista că ei n-ar trebui să vină.
Considerând că acesta este un semn din partea lui
Dumnezeu, Doc s-a stabilit în Statele Unite pentru a practica
medicina. După douăzeci de ani, el a reuşit să se întoarcă pe
meleagurile unde petrecuseră doar opt luni de zile ca medici
misionari.
„Dumnezeu a fost atât de bun că i-a îngăduit lui Doc să vadă
cum câţiva băştinaşi au ajuns păstori şi lucrarea lui Dumnezeu
prospera", ne-a spus Cybil. „De asemenea, el s-a bucurat să afle
că la scurt timp după plecarea noastră guvernul şi-a dat seama
de nevoia de a construi clinici şi spitale pentru oamenii de
acolo. Ba mai mult, el a auzit rapoarte frumoase despre cât de
eficientă fusese scurta noastră şedere acolo. Ceasul lui
Dumnezeu nu se potriveşte întotdeauna cu al nostru, iar
sarcinile Lui nu sunt întotdeauna uşoare. Dar privind în urmă,
poţi vedea că uneori El te trimite într-un anumit loc doar pen-
tru o perioadă scurtă de timp ca să duci la îndeplinire voia
Lui, deşi s-ar putea să simţi că ai fost sub aşteptările lui
Dumnezeu sau că nu ţi-ai îndeplinit sarcina."
Deseori intervenţia lui Dumnezeu nu este tocmai ceea ce ne
aşteptăm noi să fie. Uneori El ne surprinde cu evenimente
extraordinare, pe care Biblia le numeşte semne şi minuni.
Semne şi minuni
In anul 1988, eu (Quin) am avut o experienţă uimitoare
când am participat în Seattle, la o întrunire de rugăciune a
liderelor din lucrarea cu femeile. Eram vreo douăsprezece
femei adunate la rugăciune într-o cameră de hotel, când deo-
dată camera a început să se zgâlţâie. Eu stăteam în picioare, cu
mâinile sprijinite de perete, rugându-mă şi strigând către
Dumnezeu în limbajul meu devoţional. Când m-am uitat în
jur am văzut cum mobila se mişca pe podea.
Carolyn, una din grupul nostru, a ridicat telefonul şi a sunat
la recepţie. „Este cutremur de pământ?", a întrebat ea.
„Camera noastră se clatină."
„Bineînţeles că nu", a răspuns scurt recepţionerul. „Poate că
vă aflaţi chiar lângă spălătorie şi maşinile fac să vibreze camera
dumneavoastră."
Eu şi Carolyn am ieşit afară să vedem dacă într-adevăr aşa
stau lucrurile. Camera noastră se afla între alte două camere
de hotel şi nici vorbă să se învecineze cu spălătoria. Noi experi-
.
mentasem un eveniment similar cu cel relatat în Fapte 4:31:
„După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau
adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul
lui Dumnezeu cu îndrăzneală."
Grupul nostru mijlocea pentru un eveniment care avea să
înceapă în ziua următoare, numit Leadership 88 [Conducere
88], şi la care aveau să se adune câteva sute de femei pentru a
o auzi pe Joy Dawson vorbind despre calităţile unei lidere.
Dacă ne-am gândit că a fost un lucru supranatural să se cu-
tremure camera în timpul întâlnirii noastre de rugăciune - lu-
cru de altfel adevărat - modul în care Dumnezeu ne-a cutre-
murat pe cele mai multe dintre noi în timpul celor două zile
şi jumătate care au urmat a fost şi mai miraculos. Auzind
învăţătura despre pocăinţă şi restaurarea relaţiilor, liderele
principalelor organizaţii au spălat picioarele liderelor din alte
grupări mai mici. Pocăinţa şi iertarea au condus la vindecarea
relaţiilor şi la promisiuni din partea liderelor că se vor sprijini
unele pe altele în rugăciune.
în dimineaţa de după experienţa din camera noastră, un
bărbat care stătea la hotel a abordat-o pe una dintre femeile
din grupul nostru şi i-a spus: „Aseară s-a întâmplat un lucru
ciudat - un perete al camerei mele s-a mişcat pur şi simplu."
Am aflat că alături de „camera noastră de rugăciune" se afla
tocmai camera lui. Acest fapt ne-a confirmat faptul că într-ade-
văr experimentasem o revărsare supranaturală a puterii lui
Dumnezeu.
Intervenţia biblică a lui Dumnezeu
Biblia este plină de relatări ale intervenţiei lui Dumnezeu în
viaţa slujnicelor Sale atunci când a sosit vremea pentru
împlinirea planului Său. Gândiţi-vă la următoarele femei din
Biblie care au experimentat intervenţia miraculoasă a lui
Dumnezeu:
• Ana a strigat către Dumnezeu şi El i-a tămăduit pântecele
sterp pentru a-1 naşte pe Samuel, urmat apoi de alţi copii
(vezi 1 Samuel 1-2).
• Elisaveta, trecută de vârsta la care să mai poată avea copii, a
dat naştere lui Ioan Botezătorul, iar apoi a spus: „Iată ce
mi-a făcut Domnul când Şi-a aruncat ochii spre mine, ca
să-mi ia ocara dintre oameni" (Luca 1:1-25).
• Credincioasa Ana, care se ruga de ani de zile în Templu, şi-a
văzut împlinită dorinţa de a-L vedea pe Mesia înainte de a
muri (vezi Luca 2:36-38).
• O femeie gârbovă de optsprezece ani, stăpânită de un duh
de neputinţă, a fost vindecată pe loc în momentul în care
Isus a văzut-o în sinagogă într-o zi de Sabat. El Şi-a pus
mâinile peste ea şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de
neputinţa ta" (vezi Luca 13:10-17).
• Văduva din Sarepta, care şi-a oferit uleiul şi făina pe care le
mai avea pentru a-i face turte lui Ilie, a experimentat minu-
nea înmulţirii, atunci când Dumnezeu a completat puţinele
ei rezerve astfel încât i-a ajuns pentru toată perioada
îndelungată de secetă (vezi 1 Regi 17:8-24).
• Estera, Debora, Naomi, Măria şi Marta - toate L-au văzut pe
Dumnezeu intervenind pentru a-Şi realiza planul Său şi
scopurile Sale.
Desigur, Duhul Sfânt poate şi atrage cu Sine intervenţia supra-
naturală a lui Dumnezeu, dar nu întotdeauna aşa cum ne-am
putea aştepta.
RUGĂCIUNE
Doamne, ajută-mă să văd aşa cum vezi Tu, să vorbesc aşa cum
vorbeşti Tu şi să acţionez aşa cum acţionezi Tu. Vreau să învăţ să mă
încred în Tine ori de câte ori situaţia mea pare lipsită de orice speran-
ţă. Aminteşte-mi că pentru mine, a declara despre ceva că este lipsit de
speranţă, înseamnă a spune că am un Dumnezeu neputincios. Nimic
nu este imposibil cu Tine. Tu eşti mai mare decât orice munte pe care
l-aş putea întâlni.
Mulţumesc pentru Duhul Tău cel Sfânt care este Mângâietorul
meu. Doamne, mângâie-mă şi însoţeşte-mă atunci când trec prin durere,
dezamăgire, trădare, necaz şi suferinţă. Ascunde-mă la adăpostul
aripilor Tale; numai acolo îmi voi căuta scăparea. Iţi mulţumesc că
mă ajuţi să am încredere că Tu ai o perspectivă mai largă decât a mea
asupra circumstanţelor din propria-mi viaţă. Eu aleg să arunc toate
grijile, necazurile şi dezamăgirile mele asupra Ta, deoarece Tu însuţi
Te îngrijeşti de mine. Ajută-mă să cedez în faţa intervenţiei Tale şi să
las la o parte aşteptările mele, dacă ele nu sunt după inima Ta. Mă
rog în Numele lui Isus. Amin.
APLICAŢIE
1. Evocă şi alte exemple din Biblie legate de intervenţia lui
Dumnezeu.
2. Notează momentele din viaţa ta în care Dumnezeu intervenit
pentru tine şi laudă-L pentru lucrările Sale supranaturale.
3. Notează promisiunile pe care El ţi le-a făcut şi care nu s-au
împlinit încă. Unele pot fi anumite cuvinte speciale pe care
ţi le-a dat sau anumite versete biblice care ţi-au mişcat
inima.
ZECE
Umblarea prin Duhul
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
Galateni 5:25
/l trăi o viaţă plină de Duhul înseamnă să te bazezi în
l\ fiecare moment pe călăuzirea lăuntrică a Duhului Sfânt.
Termenul în greacă pentru verbul a umbla din textul nostru în-
seamnă literalmente „a umbla în pas cu". Este un „îndemn de
a ţine pasul unul cu celălalt în supunerea inimii faţă de Duhul
Sfânt şi, prin urmare, un îndemn de a ţine pasul cu Hristos",
scrie W. E. Vine.1
Cum poate învăţa o femeie să recunoască îndemnul
Duhului Sfânt de a umbla pe calea pe care Dumnezeu a ales-o
pentru ea? Ce ar trebui să facă în fiecare zi pentru a pregăti
terenul ca Duhul Sfânt să lucreze, şi care sunt capcanele care
ne împiedică să umblăm prin Duhul?
Ori de câte ori ne gândim la cineva care a învăţat să umble
în mod consecvent prin Duhul, ne vine în minte numele unei
femei remarcabile: Bobbye Byerly. Versetul următor o descrie
întru totul: „Ea deschide gura cu înţelepciune, şi învăţături
plăcute îi sunt pe limbă" (Proverbe 31:26).
Viaţa lui Bobbye este astăzi o dovadă clară a faptului că ea
umblă cu adevărat prin Duhul, plină de dragoste şi discernă-
mânt, aducând vindecare multor femei îndurerate. Realitatea
este însă că odată a fost şi ea o femeie distrusă şi îndurerată.
Născută de o mamă aflată într-un spital de boli mintale şi
purtată din casă în casă pe vremea când a fost copil, la vârsta
adolescenţei era deja căsătorită. După ce a dat naştere la trei
băieţi, a avut grijă de o soacră pe jumătate invalidă, şi fiind
%. E. Vine, Volumul 3, 195.
209
soţia unui om ce părea cununat cu propria-i slujbă, a ajuns în
pragul divorţului. Dar o întrebare ce i-a fost adresată în timpul
unei călătorii cu avionul i-a schimbat direcţia.
îl cunoaşteţi pe Isus al meu?
„Ce vă frământă?", a întrebat-o japonezul care stătea în avion
pe scaunul de alături.
„O, nimic care Dumnezeu să nu poată rezolva", i-a răspuns
Bobbye. Ea ştia că răspunsul acesta era adevărat, dar nu şi pen-
tru ea în momente ca acelea. Era în drum spre Houston unde
avea să participe la înmormântarea tatălui său. Privind lung pe
fereastră, dincolo de nori, încerca să-şi elibereze mintea' de
problemele de acasă şi să se pregătească emoţional pentru
această întâlnire de familie unde urma să le vadă pe toate mă-
tuşile care contribuiseră la creşterea ei.
Bărbatul din Tokyo a insistat mai departe. în cele din urmă
Bobbye i-a spus că se află în drum spre înmormântarea tatălui
ei. „Se vede că suferiţi", i-a zis el. „îl cunoaşteţi pe Isus al meu?"
Bobbye şi-a aţintit din nou privirile pe fereastră, fără a putea
să-i dea măcar un răspuns. Dar întrebarea lui nu-i dădea pace.
Iat-o acum, o femeie americancă ce fusese crescută toată via-
ţa în biserică, fiind întrebată de un japonez dacă îl cunoaşte
pe Isus. Reuşind să-şi ascundă durerea, a participat la înmor-
mântare şi apoi a zburat înapoi spre casă la New Jersey, dar în-
trebarea aceea nu-i dădea pace.
După şase săptămâni, când căsnicia ei se năruia şi îşi făcea
planuri serioase ca să-şi părăsească soţul, a mers totuşi să se în-
tâlnească cu pastorul ei pentru o ultimă şedinţă de consiliere,
în timpul discuţiei Bobbye a scăpat fără să vrea întrebarea care
o frământa de câteva săptămâni: „îl cunosc eu pe Isus?"
Făcând-o să înţeleagă că trebuie să găsească ea însăşi
răspunsul, pastorul a lăsat-o să se gândească şi să mediteze în
singurătate. în cele şase ore cât a stat închisă în acel birou al
bisericii, mult timp după plecarea pastorului, Bobbye a avut o
experienţă extraordinară cu Dumnezeul Cel viu. Nici până
astăzi - treizeci şi patru de ani mai târziu - ea nu-şi poate expli-
Umblarea prin Duhul / 211
ca pe deplin ce s-a întâmplat acolo. Dar ştie că a ieşit din
încăperea aceea cu siguranţa că Isus o iubea, că o iertase, o
spălase de păcate şi îi oferise o dragoste copleşitoare pe care
s-o împărtăşească şi altora.
„Eram în biserică de mult timp, dar până în momentul acela
în care am fost atinsă de dragostea şi prezenţa lui Isus, eu nu
L-am cunoscut pe El cu adevărat", a mărturisit ea. „Omul din
avion aruncase sămânţa care acum începea să încolţească."
Minunea dragostei
Prima minune s-a întâmplat imediat ce a ajuns acasă în
aceea după-amiază. S-a dus imediat la soacra ei pe jumătate
invalidă, pe nume Maggie, care trăia cu ei de nouă ani.
„Mamă, te iubesc!", i-a spus Bobbye, aplecându-se peste pat
ca s-o îmbrăţişeze pe Maggie.
„Ştiu că mă iubeşti, dragă", a răspuns ea.
„Nu, nu înţelegi", a insistat Bobbye. „Vreau să spun... că te
iubesc cu adevărat!" De ani de zile Bobbye dădea vina pe soacra
ei pentru propria-i nefericire. Acum, îmbrăţişând-o şi lăsând
ca dragostea lui Isus să curgă prin ea spre Maggie, se simţea
altfel. Bătrâna s-a ridicat din pat - ceea ce făcea destul de rar
- şi i s-a alăturat lui Bobbye pentru a-1 întâmpina pe Jim, foarte
uimit când s-a întors acasă de la serviciu.
„In ziua aceea Domnul a vindecat relaţia dintre mine şi
Maggie", a spus Bobbye. ,Jim s-a bucurat când i-am mărturisit
că vreau să rămân mai departe alături de el în căsnicie. De
când L-am lăsat pe Dumnezeu să mă transforme, El a binecu-
vântat căsnicia noastră într-un mod deosebit. în loc să evadez
şi să merg de capul meu, L-am găsit pe Isus, şi El m-a ajutat să
umblu în dragoste. După un timp şi Jim L-a găsit pe Isus."
Curând după aceea Bobbye a avut ocazia să-I mulţumească
lui Dumnezeu pentru o nouă minune. Mama ei, care de două-
zeci şi şapte de ani era dependentă de droguri, de alcool, şi su-
ferea de o boală mintală, a fost de asemenea vindecată. „După
ce şi-a mărturisit păcatul, a fost eliberată, iar în următorii patru
ani cât a mai trăit ea a fost o femeie creştină minunată",
povestea Bobbye.
Cei trei fii L-au primit şi ei pe Domnul. între timp ea a avut
parte de o altă experienţă - „Domnul m-a botezat cu Duhul
Sfânt şi am vorbit într-o limbă pe care nu o înţelegeam", a spus
ea. „Dar acesta nu era decât un nou pas care mă apropia mai
mult de Isus."
Sămânţa aduce roadă
Astăzi Bobbye este preşedinta naţională pentru Statele
Unite a organizaţiei feminine Aglow International, şi totodată
slujeşte în cadrul Bordului director internaţional al acesteia.
De asemenea, ea slujeşte ca lideră de rugăciune în echipa de
mijlocitori din cadrul proiectului Spiritual Warfare Network,
lucrând în acelaşi timp şi cu alte câteva misiuni şi organizaţii
de rugăciune.
Bobbye a fost în ultimii ani pe cele şase continente, întâl-
nind şi ajutând femei îndurerate.
Eu (Quin) am avut privilegiul să slujesc împreună cu ea în
spitale, orfelinate şi în diferite biserici din Rusia, urmărind-o
cum aplanează conflictele şi aduce reconciliere în rezervaţiile
de americani indigeni, sau văzând-o cum mişcă inimile multor
femei din oraşele şi satele de pe tot cuprinsul ţării noastre.
Atât eu, cât şi Ruthanne, am slujit în echipe de mijlocitori pe
care Bobbye le-a condus în rugăciune în campaniile din
Coreea, Argentina, California şi Colorado.
într-adevăr, sămânţa aruncată de un japonez în timpul unei
călătorii cu avionul a adus atâta roadă încât îi afectează pe mii
de oameni din întreaga lume.
Care este secretul lui Bobbye? Disciplina ei de a petrece
mult timp în odaia de rugăciune. Ore şi ore de rugăciune,
laudă şi închinare, şi aşteptare înaintea Duhului Sfânt pentru
călăuzire în luarea unor decizii concrete. E ca şi cum fiecare
respiraţie ar fi o mare rugăciune - atât de aproape este Dom-
nul ei. Exemplul ei ne inspiră tot mai mult să intrăm în
prezenţa lui Dumnezeu prin laudă şi închinare.
Ce înseamnă asta?
Ce înseamnă să umbli prin Duhul? Pastorul David
Wilkerson de la Biserica Times Square din New York a dat un
răspuns foarte potrivit:
Umblarea prin Duhul înseamnă o călăuzire detaliată, neobiş-
nuită, şi decizii clare. Duhul Sfânt dă instrucţiuni categorice,
clare şi detaliate tuturor celor ce umblă în El. Dacă umbli
prin Duhul înseamnă că nu umbli în confuzie — deciziile
tale nu sunt nişte decizii haotice.
Primii creştini nu au umblat în confuzie. Ei au fost
călăuziţi de Duhul Sfânt în orice decizie, în orice mişcare,
în orice acţiune! Duhul le vorbea şi le arăta drumul în orice
ceas. Nu se lua nici o decizie fără să fie consultat şi El.
Motoul Bisericii de-a lungul întregii perioade a Noului
Testament a fost: „Cine are urechi de auzit, să asculte ce are
de spus Duhul."2
Profitând de ocazie
A umbla prin Duhul înseamnă a fi mereu sensibil şi deschis
la călăuzirea Duhului Sfânt în situaţiile de fiecare zi, chiar şi în
timpul serviciului. Dawn este o asistentă plină de Duhul care
urmăreşte ocaziile favorabile când poate să-şi împărtăşească în
mod discret şi liniştit credinţa în faţa pacienţilor.
într-o seară, în schimbul lui Dawn, Trina s-a internat în spital
ca să nu piardă sarcina cu cel de-al treilea copil. Făcuse câteva
crize de vărsături şi se deshidratase. Dawn a primit sarcina să o
ajute să se instaleze în cameră şi să înceapă tratamentul.
în timp ce despacheta valiza Trinei, Dawn a scos o Biblie pe
care era scris cu litere mari Cartea şi a pus-o pe măsuţa de lângă
pat. „Asta este şi cartea mea preferată", a spus ea zâmbind.
2
David Wilkerson, "What It Means to Walk in the Spirit" [„Ce înseamnă să
umbli prin Duhul Sfânt"], Times Square Church Pulpit Series, August 15,
1994, 1.
„A fost cartea mea preferată", a răspuns Trina posacă.
„Poate că Dumnezeu îţi oferă timpul cât vei sta aici pentru
odihnă şi recuperare ca să-1 petreci cu El ", i-a răspuns Dawn.
„Da, poate", a spus Trina, privind pe fereastră.
„Pot să mă rog pentru tine?", a întrebat-o Dawn, după ce i-a
controlat simptomele şi i-a completat fişa.
„Bine", a încuviinţat Trina fără să arate vreun entuziasm.
Dawn s-a rugat pentru vindecarea mamei şi a copilului - în
special ca Trina să aibă destulă putere ca să poată purta sarci-
na până la termen. „Doamne, în zilele care urmează, fă-Te de
cunoscut Trinei într-un mod plin de putere", a încheiat ea.
După întâlnirea aceea scurtă Dawn a ieşit din schimb, iar pa-
cienta şi asistenta nu s-au mai văzut una pe cealaltă.
După şase ani de zile Trina a participat la o conferinţă a fe-
meilor la care Quin era una dintre vorbitoare. Dawn se afla şi
ea acolo în calitate de parteneră de rugăciune a lui Quin şi
pentru a conduce închinarea de la începutul sesiunii.
Mai târziu Trina s-a apropiat în fugă de Dawn. „Ţi-am
recunoscut vocea când ai început astăzi să cânţi!", a spus ea.
„Tu eşti asistenta medicală care s-a rugat pentru mine ca să-mi
pot duce sarcina până la termen. Asta s-a întâmplat acum şase
ani, iar astăzi avem o fată sănătoasă şi frumoasă."
Dawn s-a uitat mirată la ea. „Dar ce-i cu tine? Precis că ţi s-a
schimbat inima dacă participi la o asemenea conferinţă cu fe-
meile creştine!"
Trina le-a împărtăşit lui Dawn şi Quin ce s-a întâmplat în
viaţa ei începând cu acea zi memorabilă. „După ce te-ai rugat
cu mine şi ai plecat din cameră, eu mi-am rededicat viaţa lui
Dumnezeu", a spus ea. „I-am mărturisit că făcusem un mare
haos în viaţa mea şi L-am rugat să mă ajute să fac ordine."
„După ce am ajuns acasă de la spital am primit Duhul Sfânt,
şi am încercat să trăiesc o viaţă evlavioasă înaintea soţului meu,
Rick. El era cântăreţ profesionist şi cânta muzică rock-and-roll
•prin baruri şi cluburi. înainte de-a avea experienţa aceea în
spital, mă rugam: «Doamne, schimbă-1!» Insă după aceea
m-am rugat: «Doamne, schimbă-mă!», şi am insistat înaintea
lui Dumnezeu ca să-1 mântuiască pe Rick. în cele din urmă,
într-o duminică seara, el s-a hotărât să vină cu mine la biserică."
După un timp Rick 1-a întrebat pe unul din slujitorii bisericii
ce înseamnă să-L primeşti pe Domnul. îndată ce i s-a explicat
pe înţelesul lui, şi-a predat viaţa lui Isus Hristos, împreună cu
abilităţile sale muzicale. Astăzi el ajută lucrarea muzicală şi ti-
neretul din biserica lor, şi a ajuns să fie pastor asociat cu normă
întreagă.
„Dumnezeu a lucrat cu putere în viaţa mea şi în viaţa soţu-
lui meu, după ce te-ai rugat cu mine în ziua aceea la spital", i-a
mărturisit Trina lui Dawn. ,Acum avem o viziune de a amenaja
nişte facilităţi în care să le ajutăm pe tinerele femei ce trec
prin situaţii de criză, iar Dumnezeu ne-a dat deja terenul pen-
tru acest proiect."
Răspunsuri miraculoase la rugăciune
Niciodată nu ştim ce sămânţă plantăm atunci când răspun-
dem la îndemnurile Duhului Sfânt şi, de cele mai multe ori,
nu cunoaştem rezultatul. Ce binecuvântare este atunci când El
ne oferă posibilitatea să-1 întrezărim din când în când, aşa cum
a făcut în cazul lui Dawn, pentru a ne încuraja să ascultăm în
continuare de vocea Lui în umblarea noastră prin Duhul.
Astăzi Dawn lucrează în secţia de terapie neuro-intensivă
dintr-un spital, unde sunt internaţi numai pacienţi cu traume
cauzate de focuri de armă, lovituri violente, accidente de ma-
şină şi alte situaţii similare. Ori de câte ori rămâne singură în
rezervă cu pacienţii ei cu afecţiuni neurologice, ea nu pierde
prilejul să se roage pentru fiecare din ei.
„Mă rog cu voce tare şi le spun că Isus îi iubeşte şi a murit
pentru ei; apoi le spun cum pot să-L primească pe Isus ca
Mântuitor personal. Le zic: «Chiar dacă nu puteţi rosti cuvin-
tele, în inima dumneavoastră puteţi să vorbiţi cu Dumnezeu şi
să-I spuneţi că vreţi să-L acceptaţi pe Isus.» Auzul fiind cel din
urmă simţ care paralizează, ei mă pot auzi chiar şi atunci când
se pare că sunt în comă. De altfel eu vorbesc duhului lor,
nivelul la care se dă răspunsul cel mai important."
L
Unul dintre ultimii pacienţi ai lui Dawn a fost o mamă sin-
gură, în vârstă de douăzeci şi trei de ani, care suferise un acci-
dent de maşină frontal în timp ce mergea la serviciu. Când a
fost internată la secţia de terapie intensivă a lui Dawn, prezen-
ta răni craniene şi multiple alte leziuni. Era într-o stare critică,
cu hemoragie foarte puternică.
„Certificatul ei de deces fusese deja scris şi aştepta să fie
semnat de medicul legist", a povestit Dawn. „Doi membri
credincioşi ai familiei ei, doi capelani şi cu mine ne-am strâns
în jurul patului ei, ne-am pus mâinile peste ea şi ne-am rugat
ca să fie vindecată."
Femeia nu a murit, aşa cum se aşteptau medicii, dar a rămas
în continuare într-o stare critică. în zilele următoare s-au pus
în alertă şi alte grupuri de rugăciune şi mijlocitori.
„De câte ori aveam ocazia intram în camera ei şi rosteam
Cuvântul lui Dumnezeu pentru ea: «Trăieşte, nu muri! Vei trăi
ca să vezi bunătatea lui Dumnezeu pe pământul celor vii!»
Mama ei mi-a spus că era creştină."
După trei săptămâni femeia a fost mutată de la secţia de tera-
pie intensivă la reabilitare. Hemoragia îi încetase, iar creierul
nu mai prezenta nici o infiamaţie. A fost supusă unei terapii de
reabilitare pentru a-şi recăpăta forţa musculară şi pentru a
învăţa din nou să umble. Dar faptul că a rămas în viaţă a fost
o minune care a venit ca răspuns la rugăciune.
„Deşi munca pe care o fac mă epuizează emoţional şi fizic,
eu cred totuşi că sunt un răspuns la rugăciunile cuiva - poate
o soţie sau un soţ, o mamă sau o bunică - atunci când sunt în
stare să slujesc unui pacient", ne-a împărtăşit Dawn. „Bine-
înţeles că nu întotdeauna se întâmplă ca răspunsul la rugă-
ciune să fie însănătoşirea; uneori sunt de faţă când pacienţii
trec din viaţa aceasta. S-ar putea ca eu să fiu ultimul om care
să-i ţină de mână sau să le spună câteva cuvinte de mângâiere.
Ştiu că deocamdată acesta e locul în care mă vrea Dumnezeu."
A. B. Simpson a scris:
Dacă umblăm prin Duhul, trebuie să-L ascultăm atunci
când ne vorbeşte... Dacă vom sta liniştiţi şi vom înăbuşi pro-
priile noastre impulsuri şi dorinţe stringente, şi dacă vom
merge înaintea Lui cu o inimă supusă pentru a face voia Lui
şi a accepta călăuzirea Lui, atunci vom cunoaşte care este
calea Sa. (vezi Psalmul 25:9)
...Să fim sensibili la atingerea Sa, receptivi la şoapta Sa,
ascultători de poruncile Sale, şi în stare să spunem oricând:
„Tatăl nu m-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este
plăcut" (Ioan 8:29b).3
Dependentă de Duhul Sfânt
întâmplarea lui Mary Elizabeth ilustrează modul în care o
mamă a cinci copii a reuşit să treacă de la stadiul înfrângerii
tacite la cel al unei trăiri în dependenţă totală de călăuzirea
Duhului Sfânt. Ea povesteşte cu propriile sale cuvinte:
De-a lungul anilor mi-am dat seama că dacă am un cuvânt
din partea Domnului - fie din Biblie, fie un cuvânt pe care
El mi-1 pune pe inimă - pot să ies biruitoare aproape din
orice situaţie.
Am cinci copii, între care şi doi gemeni. Deoarece îmi
făceam probleme cum să le asigur o pregătire universitară,
mi-am pus de gând să mă întorc la cariera mea de asistentă
medicală pentru a putea plăti taxele ridicate de şcolarizare.
Lucrasem ca asistentă medicală timp de patru ani înainte de
a se naşte primul copil, însă ori de câte ori mă hotărâm să
mă întorc la serviciu, mă pomeneam că sunt din nou însăr-
cinată. Atunci mi-am propus să aştept până ce primul copil
va trebui să meargă la colegiu ca să mă întorc la lucru.
Pe măsură ce se apropia vremea aceea, L-am căutat într-o
zi pe Domnul. El mi-a vorbit foarte clar, spunându-mi să-I
încredinţez Lui această dorinţă de a-mi urma cariera de asis-
A. B. Simpson, "Walking in the Spirit" [„Umblarea prin Duhul"], Herald of
His Corning, February 1995,5. [Material preluat din cartea lui A. B.
Simpson, The Gentle Love of the Holy Spirit [Dragostea tandră a Duhului Sfânt]
(Câmp Hill Pa.: Christian Publications, 1983).]
tentă medicală, iar eu să stau acasă ca să fiu mamă pentru
copiii mei şi să-i port mereu în rugăciune. El mi-a arătat că
fiecare copil are o chemare specială şi că doreşte ca eu să-i
învăţ şi să mă rog pentru ca ei să se încadreze întru totul în
planul Său. Dumnezeu mi-a spus că dacă voi face acest lu-
cru, El Se va îngriji de toate resursele necesare ca ei să poată
merge la colegiu.
Nu pot spune că am fost încântată să accept acest cuvânt;
era o mare decepţie să renunţ la cariera mea de asistentă
medicală. Dar după câteva zile în care m-am necăjit şi am
stat îmbufnată, în cele din urmă am fost de acord să ascult
de cuvântul Său. In câteva luni mi-a dispărut dorul înfocat
pentru cariera medicală. Acum nu-mi mai doream nimic
altceva decât să stau acasă, să mă rog pentru copiii mei şi să-i
învăţ tot ce puteam despre Cuvântul lui Dumnezeu.
In ultimul an de liceu al fiicei mele celei mai mari am în-
ceput să ne interesăm de colegii şi să-L rugăm pe Domnul
să ne arate care este voia Lui în privinţa aceasta. Cu toate că
financiar părea imposibil, ea s-a decis pentru un colegiu
creştin care să o ajute să se pregătească pentru a-şi împlini
visul ei de a fi misionară în alte ţări. Putea beneficia de o
anumită sponsorizare, dar totuşi mai rămânea de plătit o
sumă de 4.300 de dolari în câteva săptămâni.
Ştiam că Dumnezeu a promis că Se va îngriji de toate, iar El
rămâne întotdeauna credincios Cuvântului Său, dar parcă
furtuni de îndoială şi vinovăţie au început să se dezlănţuie
în jurul meu. Abia ne ajungeau banii pentru cumpărăturile
uzuale, darmite pentru cursurile ei de la colegiu. Fiica mea
era din ce în ce mai frustrată şi necăjită din cauza asta -
întrebându-se dacă într-adevăr am auzit întocmai vocea
Domnului. Mă retrăgeam deseori în camera mea ca să-L caut
pe Domnul, să citesc încă o dată Cuvântul pe care mi-1 dă-
duse cu câţiva ani înainte, şi să încerc să-mi recapăt puterile
pentru bătălie. însă ştiam că Dumnezeu îmi vorbise.
Cam cu zece zile înainte de a ne porni la drum ca s-o du-
cem pe fiica noastră la colegiu, soţul meu a avut un accident.
Era prea de tot să facem o călătorie aşa lungă cu maşina
lovită, iar banii de la compania de asigurări erau prea puţini
pentru a ne cumpăra o maşină nouă. Imaginea părea de-a
dreptul întunecată, dar am avut prieteni credincioşi care au
stat alături de mine în rugăciune în timp ce eu continuam
să mă încred în Cuvântul pe care mi 1-a dat Dumnezeu.
După câteva zile am aflat că fiica noastră a câştigat o bursă
şcolară de 4.300 de dolari pentru primul an de colegiu.
Exact suma de bani care ne lipsea a fost trimisă direct la
colegiu. Apoi am aflat că compania de asigurări a persoanei
care ne-a lovit maşina a decis să acopere cheltuielile de
închiriere a unui microbuz ca s-o putem astfel duce pe fiica
noastră la colegiu. Fiecare nevoie a fost acoperită.
De atunci am avut trei copii la colegiu în acelaşi timp, iar
Dumnezeu a purtat fiecăruia de grijă cu credincioşie pe
toată perioada în care ei s-au pregătit ca să-I slujească în lu-
crarea de misiune. Dumnezeu îşi împlineşte Cuvântul Său,
şi ştiu că El Se va îngriji şi de ultimii doi copii ai mei atunci
când va veni vremea să meargă la colegiu.
încrede-te în promisiunile lui Dumnezeu
Pentru Mary Elizabeth, cuvântul primit din partea Ivii
Dumnezeu a însemnat să renunţe la propriile-i idei în ce pri-
veşte educaţia copiilor şi apoi să-şi păstreze încrederea fermă
că promisiunile lui Dumnezeu erau „Da" şi „Amin", atât pen-
tru ea cât şi pentru familia ei.
Atunci când a primit pentru prima oară îndemnul Duhului
Sfânt de a renunţa la dorinţa ei referitoare la cariera de asis-
tentă medicală, i-a luat ceva timp ca să se obişnuiască cu ideea.
Pe urmă Cuvântul a fost pus la încercare.
Ar fi fost atât de simplu să spună: „Precis că nu am auzit ni-
mic din partea lui Dumnezeu - am avut doar impresia că aud.
Mai bine m-aş apuca de treabă şi să văd cum aş putea să împru-
mut banii de care am nevoie, sau pur şi simplu să muncesc ca
să-i câştig." Dar Mary Elizabeth trăia şi umbla prin Duhul Sfânt
zi de zi, bazându-se pe călăuzirea lăuntrică a Duhului Sfânt. Ea
s-a ţinut ferm de promisiunile lui Dumnezeu, iar El le-a
împlinit cu credincioşie.
Dumnezeu deschide uşi
La şase luni după ce Mărie a primit botezul Duhului Sfânt,
a simţit un îndemn puternic din partea Duhului de a se înscrie
la o anumită şcoală biblică dintr-un alt stat. Deşi nu avea bani
puşi deoparte, s-a simţit îndrumată să completeze formularele
de înscriere şi să se încreadă în Dumnezeu că El va deschide
uşile necesare dacă aceasta era voia Sa. După ce a completat un
formular şi-a dat seama că i se pretinde şi un examen medical.
L-a căutat pe un doctor de la spitalul unde a lucrat şi i-a ce-
rut să-i facă examinarea medicală, explicându-i de ce are ne-
voie de ea. „Vă rog să nu pomeniţi nimănui că vreau să merg
la o şcoală biblică", l-a rugat ea. „S-ar putea să nu fiu acceptată
şi în cazul acesta nu-mi pot permite să-mi pierd slujba."
El s-a uitat la ea şi i-a spus: „Mărie, dacă vei intra, eu îţi voi
plăti taxele de şcolarizare, indiferent cât va dura şcoala." A fost
acceptată! El i-a plătit toate taxele şcolare, mai puţin mânca-
rea, timp de doi ani de zile.
„Dumnezeu mi-a dat un cuvânt de cunoaştere a faptului că
acest medic a avut o chemare în viaţa lui pe care nu a împli-
nit-o niciodată", ne-a spus Mărie. „Sunt convinsă că el a crezut
că va reuşi să satisfacă cumva chemarea lui Dumnezeu dacă
îmi va plăti şcoala în care să mă pregătesc pentru lucrarea de
slujire. De fapt, el era un creştin care îşi abandonase credinţa.
Dar acesta a fost modul folosit de Dumnezeu pentru a-mi oferi
ceea ce aveam nevoie pentru a urma şcoala biblică."
Uneori călăuzirea lui Dumnezeu
este subtilă
Uneori suntem călăuzite de Duhul Sfânt şi nici măcar nu ne
dăm seama de acest lucru la momentul respectiv. Gândeşte-te
de câte ori ai avut în viaţa ta o astfel de experienţă. Ţi-ai văzut
de viaţa ta cotidiană - care câteodată pare atât de monotonă -
urmând cu credincioşie disciplina de fiecare zi. Pe urmă,
bang! Dumnezeu intervine în mod supranatural şi într-o bună
zi ajungi să-ţi dai seama că Dumnezeu a realizat în viaţa ta
lucrul acela extraordinar pentru care ţi-ai pus încrederea în
El.
Uneori când ai cerut ceva - ca de exemplu să-ţi schimbi ten-
dinţa de a te îngrijora pentru că nu ai o atitudine de încredere
simplă - poate fi necesară o criză ca să-ţi dai seama că El în-
tr-adevăr ţi-a dat ce ai cerut. Iată de ce este bine să cerem în
fiecare zi ca Duhul Sfânt să ne călăuzească gândurile şi faptele
noastre. Biblia spune: „Domnul întăreşte (rânduieşte - în ver-
siunea New King James) paşii omului când îi place calea lui"
(Psalmul 37:23).
De multe ori când ne rugăm împreună, eu (Quin) şi soţul
meu Ii amintim Domnului de versetul acesta şi apoi adăugăm:
„Doamne, Te rugăm, şi aşteptăm să ne rânduieşti astăzi paşii
noştri. Iţi mulţumim."
Alte modalităţi de călăuzire
din partea Duhului Sfânt
Cu cât umbli mai mult prin Duhul, cu atât vei ajunge să-L
cunoşti într-un mod mai intim pe Dumnezeu. în timp ce stu-
diezi Biblia, El poate să te lumineze prin Duhul Sfânt în
privinţa anumitor lucruri pe care vrea să le faci. Este vorba
despre lucruri legate de umblarea ta cu El şi la care poate că
nici nu te-ai gândit, cum ar fi:
1. Să proclami Cuvântul lui Dumnezeu în vecini sau atunci
când ieşi la plimbare în vecinătatea casei tale. Cuvântul lui
Dumnezeu nu se va întoarce fără rod. (vezi Ieremia 3:12,
11:6; Isaia 55:11, 61:1)
2. Să posteşti. Vor exista momente în umblarea ta prin Duhul
când vei dori să te abţii de la mâncare. Isus a spus „când"

postiţi, nu „dacă" postiţi, în contextul învăţăturii despre
post (vezi Matei 6). Zilele de post pot aduce răspunsuri la
rugăciune, îndrumare din partea lui Dumnezeu, strategie
pentru război, o nouă revelaţie a Scripturii, o umblare mai
apropiată de Domnul, o umilire a eului, vindecare a trupu-
lui, a minţii şi a emoţiilor, şi eliberare de duhurile răutăţii.
Dacă ai probleme medicale s-ar putea să fie nevoie să ţii un
post temperat sau parţial. Unii mijlocitori cred că în timpul
postului este folositor să se retragă într-un loc intim pentru
rugăciune.
3. Să plângi câteodată atunci când mijloceşti intens pentru
cineva anume. Plânsul poate fi determinat de un spirit de
identificare sau zdrobire din partea celui care se roagă, sau
poate apărea în momentele de adâncă pocăinţă.
Găsirea unui echilibru
Umblarea prin Duhul Sfânt presupune în acelaşi timp
găsirea unui echilibru fin între muncă, odihnă, închinare şi
recreere. In cartea sa The Rhythm of Life [Ritmul vieţii], Richard
Exley îi încurajează pe creştini să-şi stabilească priorităţile în
viaţă având o perspectivă corectă asupra acestor patru domenii.
O muncă semnificativă oferă scop şi înţeles vieţilor noastre.
Totuşi, fără o odihnă corespunzătoare, chiar şi munca cre-
ativă sau cea spirituală devine obositoare. Munca fără odih-
nă are drept rezultat inevitabil epuizarea. Aşadar la ciclul
muncă/odihnă trebuie adăugate închinarea şi recreerea
pentru a trăi o viaţă din abundenţă. Odihna reface vitalita-
tea noastră fizică şi reînnoieşte forţele noastre emoţionale.
In solitudinea odihnei noi uităm pentru o vreme de lumea
•înconjurătoare, cu solicitările ei apăsătoare, şi ne aducem
aminte cine suntem. închinarea merge un pas mai departe,
dându-ne posibilitatea să uităm pentru o vreme de noi
înşine şi să ne aducem aminte cine este Dumnezeu. Ea oferă
o perspectivă corectă asupra tuturor lucrurilor... Ultimul
element din ritmul vieţii este recreerea. Aceasta te descarcă
de tensiune şi-ţi oferă un echilibru al întregii vieţi. Conform
proiectului divin, noi avem nevoie de toate acestea şi
ignorăm acest ritm al vieţii pe riscul nostru.4
Găsirea unui echilibru constituie o provocare pentru femeile
ocupate, însă noi vă încurajăm să vă faceţi un inventar. Cereţi
Duhului Sfânt să vă ajute să puteţi echilibra timpul de muncă
cu cel de odihnă, de închinare şi de recreere.
Una dintre prietenele noastre, o slujitoare care călătoreşte
mult, a plecat de curând într-un loc ca să postească şi să caute
călăuzirea lui Dumnezeu. Ea a povestit că în primele trei zile
nu a făcut altceva decât să doarmă şi să stea în tăcere înaintea
Domnului. Nici nu şi-a dat seama cât era de epuizată, până
când nu s-a liniştit. A învăţat din nou să se recreeze, făcând
plimbări în jurul fermei pe care o vizita, urmărind căprioarele
şi iepurii sălbatici şi bucurându-se de creaţia lui Dumnezeu.
Ajunsese să fie atât de absorbită de muncă, încât neglijase pur
şi simplu odihna şi recreerea.
Este posibil într-adevăr
ca Dumnezeu să-mi vorbească?
Dumnezeu s-a folosit de prietena noastră, Beth Alves, pen-
tru a le învăţa pe sute de luptătoare spirituale cum să plece
urechea la vocea lui Dumnezeu. In cartea ei, The Mighty
Warrior [Luptătorul puternic], ea spune:
Apropierea de Domnul deschide uşa pentru ca El să intre în
părtăşie şi să comunice cu tine... Domnul îţi vorbeşte prin
persoana Duhului Sfânt (Ezechiel 36:27; Ioan 14:16-17).
...O modalitate prin care poţi să afli dacă auzi într-adevăr
vocea Duhului Sfânt este să utilizezi următorul test: Vocea
aceasta te conduce cu blândeţe într-o anumită direcţie, sau
4
Richard Exley, The Rhythm of Life [Ritmul vieţii] (Tulsa, Okla.: Harrison
House, 1987), 107-08.
este autoritară şi aspră? Vocea lui Dumnezeu te călăuzeşte şi
te încurajează blând, dându-ţi speranţă (Psalmul 18:35;
Isaia 40:11; Iacov 3:17). DUMNEZEU TE CONDUCE,
SATAN TE ÎMPINGE (Ioan 10:4). Dumnezeu te convinge,
Satan te condamnă şi te învinuieşte (Psalmul 8:1-2).
Dumnezeu te îndeamnă, Satan te târăşte după sine. Atunci
când vorbeşte, Dumnezeu nu foloseşte frica pentru a te
motiva. Dacă te cuprinde frica înseamnă că duşmanul este
cel care îţi vorbeşte, şi nu Dumnezeu (2 Timotei 1:7).5
Beth ne oferă câteva indicaţii referitoare la modul în care să
ascultăm vocea lui Dumnezeu:
• Redu la tăcere vocea duşmanului.
• Supune-ţi voinţa şi raţiunea Duhului Sfânt.
• Lasă deoparte problemele tale.
• Acordă întreaga ta atenţie Cuvântului lui Dumnezeu.
• Nu vorbi prea mult.
• Notează pe hârtie. (Duhul Domnului îţi poate vorbi prin
intermediul impresiilor sau imaginilor din mintea ta. Când
se întâmplă aşa ceva, notează-le pe hârtie.)
• Nu căuta argumente în mintea ta.
• Aşteaptă înaintea Domnului, ca El să-ţi dea tălmăcirea.
• Nu o lua înaintea Duhului Sfânt şi nici nu rămâne în urmă.
• Duhul Sfânt vorbeşte uneori prin muzică. Fă-ţi un obicei
din a asculta muzică creştină care să te apropie de
Dumnezeu.
• Acordă atenţie visurilor tale. Notează-le. Nu toate visurile
sunt de la Dumnezeu.
• Nu-ţi fie frică de tăcere. Nu te necăji dacă nu auzi nimic
când te rogi. Poate că Duhul Sfânt vrea pur şi simplu să te
închini lui Dumnezeu.6
Elizabeth Alves, The Mighty Warrior: A Guide to Effective Prayer [Luptătorul pu-
ternic: Un ghid pentru rugăciunea eficientă] (Bulverde, Tex.: Intercessors
International, 1992), 69-70.
6
Alves, 74-77.
întâlniri planificate de Dumnezeu
Cât de mult doreşte Dumnezeu să umblăm zi de zi în armo-
nie cu planurile şi scopurile Sale pentru viaţa noastră! Dar nu
putem face acest lucru în mod eficient decât dacă avem o re-
laţie intimă cu El. Dacă nu-L cunoaştem îndeajuns pentru a-I
recunoaşte vocea, nu putem realmente comunica cu El. în ur-
mătorul pasaj biblic Isus Se compară pe Sine cu un păstor, iar
pe noi ne compară cu oile sale:
El [păstorul] îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din
staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile
merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc
după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străi-
nilor. (Ioan 10:3b-5)
Femeile obişnuite, aşa cum suntem noi, pot fi călăuzite ne-
încetat de Duhul Sfânt numai dacă lăsăm ca El să fie farul
nostru călăuzitor. Mătuşa mea (a lui Quin), Betty, îl laudă
întotdeauna pe Domnul cu voce tare. „Mulţumesc, Isuse, pen-
tru acest loc de parcare", spune ea. „Mulţumesc, Isuse, că ai
rărit traficul din faţa mea ca să nu fiu nevoită să conduc prin
aglomeraţie. Mulţumesc, Isuse, că astăzi îmi vei arăta de unde
pot să cumpăr aţă ca să fac pături mici de copii pentru mamele
necăsătorite."
Ieri, de exemplu, mătuşa Betty a simţit că Domnul o
îndeamnă să meargă la un magazin anume pentru a cumpăra
nişte aţă. Când s-a interesat despre un anumit tip de aţă de
care avea nevoie, vânzătorul i-a spus că magazinul acela nu
ţine aşa ceva. Dar o altă clientă ce stătea alături a auzit con-
versaţia. „Am eu ceva mai multă aţă exact din aceea pe care aţi
descris-o", i-a spus ea mătuşii Betty. „Aveţi aici numărul meu
de telefon. Sunaţi-mă şi am să v-o dau - pe gratis. Mă bucur că
faceţi astfel de pături pentru mamele necăsătorite. Eu lucrez
pentru salvarea copiilor de la avort."
„Asta a fost o întâlnire planificată de Dumnezeu!", mi-a spus
mătuşa Betty când am vorbit cu ea la telefon. „Domnul îmi
călăuzeşte paşii în fiecare zi, deoarece îi cer să facă acest lucru.
De când sunt singură vorbesc mereu cu Dumnezeu. îmi petrec
timpul lăudându-L pe El, în loc să mă gândesc la durerile şi
suferinţele mele. Ba mai mult, mă aştept ca El să-mi
pregătească şi în continuare astfel de întâlniri divine, aşa cum
a făcut-o în magazinul de textile."
Dumnezeu poate face totul
Pat, o tânără necăsătorită, crede la fel de mult ca mătuşa
Betty că Dumnezeu poate face totul. Ea nu uită nici într-o zi
să-I spună lui Dumnezeu acest lucru. Nu demult, după ce a
simţit că Domnul o îndeamnă să-şi cumpere o casă, agentul ei
imobiliar n-a reuşit să găsească nimic în limita banilor pe care
putea să-i obţină. Pat trecuse deja de procedurile de obţinere
a unui împrumut din bancă, dar nu avea nici o casă pe care să
o cumpere:
„Doamne, tu ai undeva o casă pregătită pentru mine", i-a
spus ea într-o zi lui Dumnezeu în rugăciune. „Eu am obosit să
mai caut. Tu poţi face totul, de aceea mă încred în Tine că îmi
vei găsi una."
La scurt timp, în magazinul de mobilă unde lucra Pat a
intrat o clientă care dorea să se uite la canapele. A intrat în
vorbă cu Pat şi, printre altele, i-a spus că şi-a pus casa în vân-
zare. Atunci Pat a cerut mai multe detalii despre casă şi a fost
entuziasmată să afle că clienta sa era creştină. Femeia a insistat
să meargă şi să vadă casa pe care tocmai o pusese în vânzare.
„Am ţinut să-i spun că mi se părea mult prea scumpă", ne-a
povestit Pat. „însă, după câteva zile am aranjat cu agentul meu
imobiliar şi cu alte cinci prietene de rugăciune să vină îm-
preună cu mine să examinăm casa. Cum am intrat în casă şi
am văzut pardoseala de marmură, cele trei dormitoare, două
camere de zi spaţioase, o curte mare şi culorile care s-ar fi
potrivit cu mobila mea, am ştiut dintr-o dată că aceasta este
casa. Era tocmai potrivită pentru a primi în ea grupul de rugă-
ciune şi pe toţi cei ce se adunau la studiu biblic."
„Să oferim un preţ", a sugerat agentul. Pat şi prietenele ei
s-au rugat, iar una dintre ele a propus ca ofertă aceeaşi sumă
de bani la care se gândea şi agentul. „Doamne, dacă Tu vrei să
am această casă, va trebui să faci ca oferta să fie acceptată", I-a
spus Pat lui Dumnezeu. „Nu pot plăti mai mult decât suma pe
care mi-ai arătat-o."
Nu numai că oferta a fost acceptată, dar exact la o săptămâ-
nă după ce clienta i-a spus lui Pat despre casă, ea a şi semnat
contractul de cumpărare. Mai mult, data la care expira contra-
ctul de închiriere a apartamentului unde locuia Pat coincidea
cu data la care proprietarul casei trebuia să se mute.
Nu lăsa să-ţi scape
această aventură
„Unul dintre lucrurile neobişnuite este că timp de doi ani
de zile am condus maşina în sus şi în jos pe strada aceea când
mergeam şi veneam de la serviciu, rugându-mă întotdeauna în
alte limbi", a spus Pat. „Niciodată nu mi-am imaginat că aş
putea să locuiesc pe o astfel de stradă şi într-o astfel de casă.
Nici nu am ştiut pentru ce mă rog atunci când mă rugam prin
Duhul în toate dimineţile acelea - simţeam doar că mijloceam
pentru ceva care era după voia lui Dumnezeu. Un lucru uimi-
tor în acest sens este că femeia de la care am cumpărat casa
fusese proprietara câtorva clinici de avort din localitate. Dar
L-a primit pe Hristos, s-a descotorosit de clinici, iar acum îl
slujeşte pe Domnul. Ea se ruga să vină un creştin să-i cumpere
casa şi să o folosească pentru gloria lui Dumnezeu. Prin
mijlocirea noastră am creat posibilitatea ca Dumnezeu să ne
programeze o întâlnire divină, la ceasul hotărât de El."
Acum, că are casa ei, mulţi oameni vin aici pentru învăţă-
tură, închinare, părtăşie creştină şi slujire. Din contactele per-
sonale pe care le avem cu ea, ştim că prietena noastră Pat
umblă cu adevărat prin Duhul, şi petrece timp cantitativ şi cali-
tativ cu însuşi Mângâietorul.
Noi suntem de acord cu sfatul lui David Wilkerson:
Acordă mult timp de calitate pentru comuniunea cu Duhul
Sfânt. El nu vorbeşte celui care se grăbeşte. Tot ce pretinde
Cuvântul lui Dumnezeu este să stăm în aşteptare înaintea
Lui!... Aşteaptă cu răbdare. Caută-L pe Domnul şi vino cu
laude înaintea Lui. Exercită-ţi autoritatea asupra oricărei
alte voci care îţi şopteşte anumite gânduri. Crede din toată
inima că Duhul Sfânt este mai mare decât aceste voci, şi că
El nu te va lăsa să fii înşelat sau orbit. Pune-ţi de gând să-L
câştigi pe Dumnezeu de partea ta, aşa cum a făcut Iacov - şi
nu-L lăsa să plece până nu te binecuvântează!^
Dacă vrem să umblăm prin Duhul, atunci vom învăţa să-I
recunoaştem vocea cu precizie şi să-I ascultăm îndrumările.
Iar pentru aceasta vom fi gata să petrecem oricât de mult timp
în prezenţa Lui. Umblarea prin Duhul Sfânt este o aventură
care nu trebuie să-ţi scape!
RUGĂCIUNE
Iţi mulţumesc, Doamne, pentru darul Duhului Sfânt care mă împu-
terniceşte să umblu victorioasă prin dificultăţile vieţii. Te rog iartă-mă
ori de câte ori nu am avut răbdarea să aştept îndrumarea Ta şi am
păşit prin puterile mele. Iţi mulţumesc pentru credincioşia cu care îmi
răscumperi greşelile. Doamne, ajută-mă să mă detaşez de zgomotul lu-
mii, al firii pământeşti şi al diavolului, şi să ascult vocea Ta cea
blândă şi liniştită. Vorbeşte-mi prin Duhul Tău Cel Sfânt şi condu-mă
pe cale, călăuzindu-mă spre întâlnirile divine programate de Tine.
Mă rog ca umblarea şi vorbirea mea să Iţi aducă slavă şi cinste. In
Numele lui Isus mă rog. Amin.
Wilkerson, 4.
UNSPKEZtCE
Evitarea capcanelor
Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi
lupi răpitori care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din
mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri strică-
cioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor. De aceea
vegheaţi...
(Un fragment din cuvântarea de despărţire adresată de
Pavel prezbiterilor din Efes)
Fapte 20:29-31 a
Dacă umblarea noastră plină de Duhul Sfânt împreună
cu Domnul o asemănăm cu o călătorie, atunci am da
dovadă de înţelepciune dacă am căuta să aflăm din timp care
sunt posibilele capcane peste care am putea da. Noul
Testament cuprinde nenumărate avertismente împotriva
înşelăciunii, mândriei, lăcomiei, lipsei de iertare, motivaţiilor
greşite, egoismului, neascultării şi a multor alte curse de care
să ne ferim.
Cuvântarea de despărţire adresată de Pavel prezbiterilor din
Efes, din Fapte 20:17-35, se axează în principal pe înşelătoria
şi dezordinea care vor face ravagii în biserică după plecarea
lui. Versiunea Spirit-Filled Life Bible [Biblia pentru o viaţă plină de
Duhul] spune că acest discurs, în forma sa scrisă, „a devenit un
cuvânt permanent de avertizare şi învăţătură pentru toate
bisericile dintre neamuri pe care le înfiinţase Pavel."1
Fiecare dintre noi poate să cadă în capcane. Scriptura ne
spune: „Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să
nu cadă!" (1 Corinteni 10:12). însă dacă rămânem sensibili la
şoapta Duhului Sfânt, El este credincios să ne avertizeze cu
privire la capcanele care se ascund pe cărarea noastră.
229
Identificarea capcanelor
în tot timpul cât am călătorit, am predat şi ne-ara rugat îm-
preună cu mii de femei aparţinând diferitelor culturi, noi am
identificat câteva dintre capcanele majore întâlnite în umbla-
rea lor spirituală. Redăm în continuare o listă parţială a
acestora, urmată de o discuţie referitoare la câteva dintre ele:
• înşelătoria (Matei 24:4-5, 11, 24-26; 2 Corinteni 11:3, 14)
• Dezbinarea Trupului lui Hristos (Efeseni 4:2-6)
• Manipularea ( 2 Corinteni 4:2)
• Rugăciunile sufleteşti (Iacov 4:1-3)
• Ranchiuna (Efeseni 4:26-32)
• Bănuiala (Fapte 5:1-11)
• Nerespectarea vremii rânduite de Dumnezeu (Fapte 16:6-15)
• Necredinţa (Evrei 3:12-4:2)
• Ambiţia personală; a nu lăsa loc pentru darurile celorlalţi
(Filipeni 2:3-4)
• Limba neîmblânzită (Iacov 1:26; 3:9-10)
• Neascultarea cuvântului din partea lui Dumnezeu (Luca
6:46-49)
• Bârfa; a aduce jignire altcuiva (2 Corinteni 12:20)
• Acţionarea pe baza propriei judecăţi - fără a ţine seama de
îndemnurile Duhului Sfânt (1 Corinteni 2:12-14)
• Lipsa de veghere (Efeseni 6:18; 1 Petru 5:8)
• Mândria spirituală (1 Corinteni 4:18- 20)
• Cochetarea cu New Age sau alte filosofii păgâne (Coloseni
2:6-8; 2 Timotei 4:3-4)
Şi acum să examinăm cu mai multă atenţie câteva dintre
aceste capcane.
Prudenţa în calea înşelătoriei
A te lăsa înşelat înseamnă a te încrede în orice persoană care spune
că este creştin, sau a crede orice „ cuvânt din partea lui Dumnezeu " pe
care ţi-l dau alţii; de asemenea, a accepta caftind adevărat ceea ce nu
este biblic.
Noi trebuie „să cercetăm duhurile" (1 Ioan 4:1), cerându-I
Duhului Sfânt să ne dea discernământ - apoi să ţinem seama
de avertismentele Sale. Uneori înşelătoria este atât de subtilă
încât putem să-i cădem victime foarte uşor, dacă nu rămânem
receptivi şi sensibili la călăuzirea Duhului Sfânt.
Doris, o absolventă plină de Duhul a unei şcoli biblice, a fost
înşelată şi manipulată, deşi la vremea aceea nu şi-a dat seama
care este problema. O femeie pe care ea o admira foarte mult
şi care era bine cunoscută în cadrul unei misiuni creştine, i-a
spus într-o zi: „Simt că Dumnezeu vrea ca tu să lucrezi cu mine."
Când s-a rugat, Doris nu a primit în nici un fel vreun în-
demn clar din partea lui Dumnezeu. în cele din urmă, presată
fiind de promisiunile oportunităţilor de slujire care veneau
din partea acestei femei, Doris a cedat şi s-a mutat într-un alt
oraş, alăturându-se personalului care lucra împreună cu ea.
însă misiunea nu-i putea oferi un salariu complet, de aceea a
trebuit să-şi ia o slujbă cu jumătate de normă pentru a-şi aco-
peri cheltuielile de întreţinere.
în curând femeia respectivă a ajuns să controleze aproape
fiecare aspect din viaţa lui Doris, spunându-i mereu ce trebuie
să facă. Doris încă nu era conştientă de înşelătorie şi preluarea
controlului. Momentul decisiv a venit când au mers împreună
într-o călătorie misionară într-o localitate unde Doris locuise
înainte, şi câteva dintre prietenele ei au participat la întruniri.
„O prietenă s-a apropiat de mine şi m-a sfătuit să părăsesc a-
cea misiune; împreună cu alte prietene de-ale mele sesizaseră
controlul ce se exercita asupra mea", ne-a spus Doris. „Dar eu
am fost ofensată de sfatul ei. Am aflat mai târziu că patru dintre
cele care mă văzuseră la întâlnire s-au adunat împreună şi s-au
rugat timp de două ore ca să mi se deschidă ochii. Atunci o
femeie m-a abordat din nou şi mi-a spus că personalitatea mea
s-a schimbat. Nu mai eram aceeaşi persoană ca de obicei, din
cauza controlului pe care îl avea această femeie asupra mea."
„De data asta nu doar că am ascultat, dar a fost ca şi cum mi
s-au luat ochelarii de cal de pe ochii mei spirituali. Acum pu-
1
Spirit-Filkd Life Bible [Biblia pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt], 1666.
team să înţeleg că femeia pentru care lucram mă manipula.
M-am dus şi mi-am adunat lucrurile, m-am întors în oraşul în
care am locuit înainte, şi mi-am găsit chiar atunci o altă slujbă."
Ce lecţie a avut ea de învăţat? Doris spune: „Am învăţat că
întotdeauna trebuie să aştept ca să primesc Cuvântul Domnului
pentru mine personal şi să nu dau ascultare la ceea ce spun alţi
oameni că este voia lui Dumnezeu cu privire la mine. Asta este
o măsură de protecţie împotriva înşelătoriei. Stai în aşteptare
înaintea Domnului, indiferent cât timp durează; dacă nu simţi
că ai un răspuns din partea Lui, atunci nu te mişca. Caută să
placi lui Dumnezeu şi nu oamenilor. Eu m-am bucurat să am
prietene cărora le-a păsat suficient de mine ca să se roage şi apoi
să-mi arate realitatea înşelătoriei mele."
înşelătoria vine pe multe căi: dând crezare unor învăţături
contrare Scripturii, ascultând de alte voci diferite de vocea Du-
hului Sfânt, îmbinând adevărul cu eroarea etc. Una dintre
cele mai subtile înşelătorii este mişcarea New Age. Conform
autorului Phil Phillips:
Filozofia New Age este o combinaţie de religii orientale (un
fel de variantă occidentală de hinduism şi budism), ocul-
tism şi teorie evoluţionistă. Ea afirmă că toate religiile sunt
deopotrivă justificate şi că toate reprezintă pur şi simplu căi
diferite de a ajunge înapoi la Dumnezeu. Teza ei principală
este că toate fiinţele omeneşti sunt divine - toţi sunt dumne-
zei. Noi intrăm în contact cu „divinitatea" noastră prin
transformarea stărilor de conştiinţă.
Noua cotitură din sânul mişcării New Age a deschis uşa
prin care mulţi creştini să fie absorbiţi. In timp ce altădată
creştinii puteau identifica şi respinge cu promptitudine în-
văţătura New Age datorită accentului pus pe reîncarnare,
noul accent pus pe îngeri şi viaţa de apoi este mult mai
apropiat de ceea ce mulţi creştini consideră ca fiind obiectul
credinţei în care au crescut.2
^Phil Phillips, Angels, Angels, Angels [îngeri, îngeri, îngeri] (Lancaster, Pa.:
Starburst, 1995), 136, 137.
Evitarea capcanelor / 233
Câtă nevoie avem să verificăm filozofiile şi învăţăturile cu
Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a evita capcana înşelătoriei!
Simplul fapt că o carte, un film sau o învăţătură menţionează
îngerii nu înseamnă că ea prezintă creştinismul biblic. Ceea ce
un adept new-age numeşte „înger" sau „duh călăuzitor" este
mai mult decât sigur un spirit demonic (vezi 2 Corinteni
11:14). Chiar dacă aparent inofensive, „talismanele de noroc"
sau alte obiecte artizanale din culturile păgâne sunt incluse
printre lucrurile pe care Scriptura le condamnă în Deutero-
nom 7:25-26 şi 18:9-14.
Apostolul Pavel ne avertizează astfel:
Nimeni să nu se înşele: dacă cineva dintre voi se crede înţe-
lept în felul veacului acestuia, să se facă nebun ca să ajungă
înţelept. (1 Corinteni 3:18)
Conştienta falsului
Noi suntem de acord cu avertizarea făcută de Dr. Peter
Wagner de a nu confunda darurile spirituale veritabile cu cele
contrafăcute.
Aş dori să nu fie adevărat faptul că Satan împreună cu de-
monii săi şi cu duhurile răutăţii sunt reali şi că se împotri-
vesc activ lucrării lui Dumnezeu. Isus însuşi a spus: „Căci se
vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face
semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi
cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi" (Matei 24:24). De asemenea
Isus vorbeşte despre cei care prorocesc şi scot draci în
Numele Său, dar care în realitate se dovedesc a fi lucrători
ai fărădelegii (vezi Matei 7:22, 23). Nu mă îndoiesc că Satan
poate şi reuşeşte să falsifice fiecare dar de pe listă. El este o
fiinţă supranaturală şi are puteri supranaturale... Dar,
bineînţeles, puterea lui Satan este limitată şi controlată.3
°Wagner, Your Spiritual Gifis Can Help Your Church Grow [Darurile tale spirituale
pot ajuta biserica ta să crească], 93-94.
Ascultarea de vocea Duhului Sfânt
Eu (Quin) am învăţat, aşa cum a învăţat şi prietena noastră
Doris, cât e de important să asculţi de vocea lui Dumnezeu
mai mult decât de oameni, mai cu seamă de aceia care ar vrea
să te ţină sub control. Odată două femei mi-au împărtăşit un
„cuvânt» din partea Domnului care era cu totul împotriva a
ceea ce credeam eu că îmi arătase El.
Cam la doi ani după ce am primit botezul Duhului Sfânt,
cineva mi-a trimis o broşură despre o conferinţă a unui scriitor
creştin care avea loc la Institutul CHRIST FOR THE
NATIONS (CFNI) din Dallas. Nu auzisem niciodată de această
şcoală biblică, dar eram flămândă să învăţ mai multe despre
activitatea scriitoricească creştină. Soţul meu a fost de acord că
este o oportunitate excelentă pentru mine, iar mama s-a oferit
să stea cu cei trei copii ai noştri cât timp eu eram plecată.
Eram încântată de ideea că voi zbura singură din Florida la
Dallas, unde voi avea ocazia să ascult prelegeri ale unor autori
creştini bine cunoscuţi.
Cu două seri înainte de a pleca, două femei pe care le cu-
noşteam prea puţin şi pe care le văzusem uneori la grupul de
rugăciune ce îl frecventam, au bătut la uşă. Una dintre ele
mi-a spus clar şi răspicat: „Avem un cuvânt din partea lui Dum-
nezeu pentru tine. El nu este încântat ca tu să-ţi laşi familia şi
să pleci la şcoala aceea. în plus, nici nu ai nevoie de pregătirea
respectivă. Stai acasă. Nu te duce. Aşa vorbeşte Domnul", a
încheiat ea pe un ton foarte insistent.
La început am fost necăjită şi buimăcită. Făceam o mare
greşeală? Oare făceam într-adevăr un lucru rău că îmi
părăseam familia timp de cinci zile? Când i-am povestit soţului
meu ce mi-au spus acele femei, el m-a liniştit şi m-a încurajat
spunându-mi: „Nu le băga deloc în seamă. Tu şi eu şi mama ta
considerăm că este voia lui Dumnezeu. Du-te şi simte-te bine,
întâlneşte-te cu oameni deosebiţi şi învaţă cât mai multe."
La conferinţa aceea am întâlnit-o pe Ruthanne Garlock, cu
care am scris deja împreună şase cărţi. Am învăţat multe de la
învăţătoare precum Marjorie Holmes şi Jamie Buckingham.
Alte femei slujitoare pe care le-am întâlnit acolo mi-au devenit
prietene apropiate, printre care Beth Alves.
In acelaşi timp, am fost atât de încântată de Institutul
CHRIST FOR THE NATIONS încât l-am recomandat din toa-
tă inima familiei noastre. Toţi cei trei copii ai noştri, după ce
au obţinut diploma de colegiu, au mers la Dallas şi au absolvit
CFNI. Doi dintre ei şi-au întâlnit acolo tovarăşii de viaţă. în
sfârşit, după ce s-a pensionat, LeRoy a spus că este rândul lui
pentru o pregătire biblică. Astfel că aproape trei ani de zile am
locuit în campusul CFNI, bucurându-ne de una dintre cele
mai preţioase părtaşii creştine şi instruiri biblice pe care mi
le-aş fi putut imagina. în acea perioadă, Ruthanne locuia la o
distanţă de numai un bloc de noi şi am scris împreună două
dintre cărţile noastre. Astăzi, ca rezultat al pregătirii şi expe-
rienţei câştigate la şcoala biblică, LeRoy slujeşte ca păstor aso-
ciat în biserica noastră din Colorado Springs.
Spune-mi acum, cine a auzit vocea lui Dumnezeu? Aşa-nu-
mitele „prietene" ale mele care au încercat să mă împiedice să
merg la Dallas? Sau soţul meu şi cu mine? Mă înfior când mă
gândesc la binecuvântarea pe care eu şi familia mea am fi pier-
dut-o dacă nu aş fi participat la acea conferinţă. îi mulţumesc
lui Dumnezeu pentru un soţ care ştie să mă încurajeze şi care
totodată ascultă vocea lui Dumnezeu.
Evitarea manipulării
Manipularea înseamnă primirea unui cuvânt profetic, urmată
apoi de încercarea de „a face să se întâmple" întocmai, în loc de a
aştepta ceasul hotărât de Dumnezeu şi modul de împlinire al lui Dum-
nezeu. Ori, tentativa de a controla viaţa altoraprintr-un „cuvânt din
partea lui Dumnezeu", prin mijloace financiare sau intimidare.
De obicei un cuvânt profetic personal va confirma un anumit
lucru despre care Domnul îţi vorbeşte deja. Dacă acesta pare a fi
în contradicţie cu ceea ce El ţi-a arătat, este foarte important să
ceri clarificare şi confirmare din partea Duhului Sfânt.
Un exemplu biblic de manipulare este cazul Sarei, femeia
care a rămas fără copii până la vârsta de nouăzeci de ani, când
Dumnezeu Şi-a împlinit făgăduinţa şi i-a dat un fiu. Dar, în
aşteptarea făgăduinţei, odată cu trecerea anilor ea şi-a pierdut
răbdarea şi a stăruit de soţul ei, Avraam, să facă un copil cu
slujnica ei, Agar. Astfel a apărut Ismael, un rival pentru fiul ei
Isaac, născut câţiva ani mai târziu. Un cercetător biblic spune
că Sara a devenit „femeia care a făcut o mare greşeală." Deşi a
manipulat împrejurările pentru a-şi atinge scopul, totuşi
Dumnezeu i-a răscumpărat greşeala. Noul Testament spune
despre ea că „a crezut în credincioşia Celui ce îi făgăduise"
(Evrei 11:11). Cu toate că este posibil să plătim preţul pentru
păcatul manipulării - aşa cum a plătit şi Sara - noi ne putem
recunoaşte greşeala şi primi astfel iertarea lui Dumnezeu. El
ne iartă şi ne restaurează cu dragoste.
Rugăciunile sufleteşti
Rugăciunile sufleteşti sunt rugăciunile în care ceri ceea ce doreşti
sau consideri tu că este cel mai hun pentru tine, în loc să te rogi sub
călăuzirea Duhului Sfânt.
Nu doar o singură femeie a recunoscut şi ne-a mărturisit că
I-a spus lui Dumnezeu care bărbat şi-1 doreşte ca soţ, a mani-
pulat împrejurările ca să se întâmple întocmai, ca apoi să des-
copere că dorinţa ei sufletească nu a fost de fapt şi alegerea lui
Dumnezeu. Drept consecinţă acum trăieşte în suferinţă şi
nefericire, implorându-L pe Dumnezeu să o elibereze.
Rugăciunea sufletească este o formă de manipulare. Iar
aceasta este în strânsă legătură cu vrăjitoria - folosirea farme-
celor pentru a încerca să controlezi oamenii şi împrejurările.
Oamenii care fac rugăciuni sufleteşti sunt, de cele mai multe
ori, bine intenţionaţi, însă de obicei sunt atât de orbiţi de
judecata sau dorinţele lor încât nu îşi dau seama că rugăciu-
nile lor nu sunt supuse Duhului Sfânt.
Iată câteva exemple:
• Mama care încearcă să intervină în viaţa copiilor ei prin ru-
găciuni egocentrice. O astfel de mamă se va strădui să aibă
totul sub control, începând de la decizia copilului de a-şi
alege o carieră sau un partener de viaţă, până la a se ameste-
ca în metodele folosite de copilul ei adult pentru a-şi creşte
proprii copii sau în treburile lui financiare.
încercarea de a-I dicta lui Dumnezeu modul în care ai vrea
să-ţi răspundă la rugăciuni, supărându-te atunci când
răspunsurile Sale nu-ţi satisfac aşteptările.
încercarea de a-i controla pe conducătorii bisericii prin
rugăciuni egoiste, intimidare, bârfă, sau retragerea sprijinu-
lui financiar.
Ranchiuna
A purta ranchiună înseamnă a nutri un sentim,ent de neiertare
faţă de o persoană pentru diferite motive - dar în special atunci când
eşti judecat în mod greşit de cei care subestimează sau contestă expe-
rienţa ta spirituală.
June este o mijlocitoare al cărei interes major este să se roa-
ge pentru naţiunile din lume cu cele mai mari nevoi spiritu-
ale. Sute de mijlocitori, printre care şi June, au făcut călătorii
de rugăciune în câteva dintre aceste naţiuni pentru a se ruga
„la faţa locului în cunoştinţă de cauză".
Recent biserica ei a fost vizitată de un lucrător care a început
să vorbească împotriva acestui tip de slujire prin rugăciune,
considerând că este o pierdere de timp şi de bani. „Ei ar fi tre-
buit să folosească acei bani pentru ca evangheliştii să predice
Cuvântul lui Dumnezeu la televiziune, şi astfel ar fi putut adu-
ce la mântuire pe oamenii din ţările respective", a afirmat el.
June a plecat acasă de la biserică nespus de ofensată, mintea
ei concepând tot felul de răspunsuri violente la adresa acelui
om. „Ştiam că nu pot merge la culcare în felul acesta, de aceea
am început să mă rog şi să-I lui Dumnezeu să-mi descopere
inima acestui om", spunea ea (vezi Efeseni 4:26-27).
„Domnul mi-a arătat că el fusese jignit de un grup de mijlo-
citori şi acest lucru 1-a determinat să-i judece în mod nedrept.
Eu am decis să nu port ranchiună acestui lucrător - nu-mi era
uşor, dar ştiam că este necesar. M-am pocăit de atitudinea pe
care am avut-o faţă de el. Apoi m-am pocăit în numele mijloci-
torilor care l-au jignit. Duhul Sfânt mi-a schimbat inima şi,
după ce am reuşit să mă pun în pielea lui, am mijlocit cu
lacrimi pentru acest om."
Privind în urmă la experienţa sa, June recunoaşte că şi-a dat
seama încă o dată cât de periculos este să porţi ranchiună
într-o asemenea situaţie - în special faţă de un lider spiritual.
„Aş fi devenit ţinta preferată a duşmanului, dacă nu mi-aş fi
revizuit atitudinea inimii în această problemă", a spus ea. „Este
important- mai ales pentru mijlocitori - să se roage în fiecare
zi Psalmul 51 şi Proverbe 3:5-7, şi să-şi păzească inima pentru a
evita această capcană."
Noi trebuie să luăm ca model rugăciunea lui Isus şi să
spunem: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!" (Luca 23:34). A fi
judecat în mod greşit de către alţii - chiar de prieteni bine
intenţionaţi - este o parte din preţul pe care trebuie să-1 plă-
tim pentru progresul spiritual. Iertându-i pe ei ne protejăm pe
noi.
Nerespectarea vremii
rânduite de Dumnezeu
Noi putem să dăm înapoi, ezitând să facem ceea ce ne îndeamnă
Dumnezeu, sau să mergem înainte, fără a ţine cont de îndemnul
Duhului Sfânt. In ambele cazuri nu respectăm vremea rânduită de
Dumnezeu.
Dee Eastman este una dintre partenerele mele (ale lui
Quin) de rugăciune care m-a ajutat să înţeleg mai clar ce în-
seamnă vremea rânduită de Dumnezeu. Ea împarte vremea de
lucru a lui Dumnezeu în anotimpuri şi, desigur, iarna vieţii
noastre este considerat anotimpul cel mai greu.
„Poate că Dumnezeu ne pune de o parte pentru o vreme în
care să învăţăm de la Duhul Sfânt", spunea ea. „Asta este
pregătirea pentru primăvară. Dacă n-am avea iarna în care să
hibernăm, n-am fi pregătiţi pentru primăvară, cu seninul ceru-
lui ei, cu explozia mugurilor şi a florilor, cu noua ei viaţă şi
adierile proaspete de vânt."
Anul trecut, într-un „anotimp de iarnă" din viaţa mea, eu şi
cu Dee ne întâlneam pentru rugăciune în fiecare marţi dimi-
neaţa când nu eram ocupate. Citeam şi meditam împreună la
următoarele versete:
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, şi s-a dus. Se arată
florile pe câmp, a venit vremea cântării, şi se aude glasul tur-
turicii în câmpiile noastre. Se pârguiesc roadele în smochin,
şi viile înflorite îşi răspândesc mirosul. Scoală-te... şi vino...
(Cântarea Cântărilor 2:11-13)
Dee a continuat să se roage ca să vină primăvara, şi bineînţe-
les că a venit. Eu a trebuit să mai aştept până la vremea rân-
duită de Dumnezeu. Noi trebuie să fim dispuşi să aşteptăm. Pe
de altă parte, atunci când Dumnezeu ne cheamă să facem un
anumit lucru, nu trebuie să amânăm răspunsul şi să pierdem
astfel ceasul rânduit de El şi tot ce are El mai bun pentru pe-
rioada aceea din viaţa noastră.
O tânără a fost îndrumată în mod clar de Dumnezeu să
meargă la o şcoală de pregătire misionară. Ea a ezitat pe mo-
ment să renunţe la slujba şi prietenii ei, şi a mai aşteptat câteva
luni. „Când în cele din urmă m-am supus şi am plecat la
şcoală, a fost o experienţă dură. L-am întrebat pe Domnul de
ce mă simt atât de frustrată - la urma urmei, I-am dat ascultare.
Atunci El mi-a făcut de cunoscut că nu respectasem întocmai
vremea cea mai potrivită pentru a pleca. însă experienţa aceea
m-a determinat să fiu mai ascultătoare şi mai sensibilă la vre-
mea lui Dumnezeu."
Ascultarea este mai bună
decât presupunerea
A presupune înseamnă a crede că o anumită oportunitate sau
un anumit „cuvânt" este de la Dumnezeu; sau a acţiona pe baza
unui cuvânt, fără călăuzire din partea Duhului Sfânt.
Doar pentru că o slujbă sau o oportunitate de slujire pare
mai încântătoare decât ocupaţia ta actuală, nu înseamnă că ea
reprezintă alegerea lui Dumnezeu pentru tine. întotdeauna
este bine să cauţi sfatul şi să ceri confirmarea Domnului. Eu
personal (Quin) am cunoscut femei ai căror bărbaţi - fără să-L
caute pe Dumnezeu - le-a purtat de-a lungul ţării pentru o
eventuală promovare în slujbă, dar cu rezultate dezastruoase
pentru familie.
Denise este o tânără plină de Duhul care a învăţat din pro-
pria-i greşeală cât de periculoasă este presupunerea. Crezând
că Domnul o trimite să-i încurajeze şi să se roage pentru
pacienţii din spitalul învecinat, s-a îmbrăcat într-o dimineaţă
în cea mai bună ţinută a ei, şi-a lăsat copilul în grija celor de
la organizaţia „Ziua liberă a mamei", apoi s-a îndreptat spre
spital cu Biblia în mână. Dar când a dat să intre în clădire, a
simţit un imbold din partea Duhului Sfânt.
Oprindu-se pe hol ca să cumpănească această schimbare
radicală venită pe neaşteptate, Denise a simţit atunci că Duhul
Sfânt o îndeamnă să meargă la capela spitalului.
„Doamne, m-am îmbrăcat şi am venit aici ca să slujesc fie-
cărui bolnav în parte", s-a rugat ea în şoaptă. „Dacă ai fi vrut
doar să mă rog singură, aş fi putut-o face acasă." Cu toate aces-
tea, ea a dat curs imboldului primit şi s-a dus la capelă.
Spre surprinderea ei s-a întâlnit cu capelanul spitalului, al
cărui birou era în imediata vecinătate a capelei. Deoarece nu
prea era familiarizată cu spitalele, ea n-a ştiut că instituţia are
angajată şi o astfel de persoană. Când i-a spus de ce a venit în
dimineaţa aceea, capelanul i-a explicat plin de tact că persoa-
nele neautorizate nu sunt admise pentru a face acest gen de
lucrare.
„Totuşi", a adăugat el îndată, „noi avem un program de ins-
truire de două săptămâni pe care îl oferim de două ori pe an
pentru persoanele interesate să slujească ca şi capelani. O
clasă începe chiar săptămâna viitoare, şi aş fi încântat să vă
înscrieţi la acest curs."
Acum Denise a înţeles de ce Dumnezeu o îndemnase să vizi-
teze spitalul chiar în săptămâna aceea, şi apoi i-a redirecţionat
paşii după ce a ajuns acolo.
„Dacă aş fi mers mai departe cu propriul meu plan şi n-aş fi
ascultat de Duhul Sfânt, aş fi putut fi distrusă", ne-a împărtăşit
ea. „Capelanul spitalului m-ar fi oprit din ceea ce făceam şi aş
fi simţit un eşec total. De asemenea, asta m-ar fi determinat să
mă îndoiesc că mai pot auzi vocea Duhului Sfânt, iar
duşmanul m-ar fi asaltat imediat cu sentimente de vinovăţie.
In acea zi am învăţat o lecţie valoroasă de ascultare."
Necredinţa
Necredinţa înseamnă a nu reuşi să îmbrăţişezi promisiunile lui
Dumnezeu şi să rămâi încredinţată de victorie atunci când
circumstanţele se înrăutăţesc.
Femeile care sunt prinse în această capcană pot să se roage,
dar în inima lor nu cred că Dumnezeu va auzi şi va răspunde
la rugăciunile lor. Este un lucru esenţial să te asiguri că rugă-
ciunea ta de credinţă este în acord cu voia lui Dumnezeu. Isus
a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele
Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă
roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit, şi voi veţi fi astfel
ucenicii Mei" (loan 15:7-8).
Acum câţiva ani, Dick Mills i-a spus unei femei la una din în-
trunirile sale că promisiunea lui Dumnezeu din Luca 19:9 este
pentru ea - că întreaga ei familie va fi mântuită. în scrisoarea
de informare asupra lucrării sale misionare, el a scris despre
rezultate:
Din când în când Măria ne scria, pe măsură ce promisiunea
a început să se împlinească. Avea doisprezece copii. Când
trei dintre ei şi-au predat viaţa Domnului, ea ne-a scris şi şi-a
împărtăşit bucuria cu noi. Câţiva ani mai târziu alţi doi copii
s-au întors la Domnul. Au mai trecut trei ani şi un altul s-a
convertit. De fiecare dată când un alt copil de-al ei era câş-
tigat pentru Dumnezeu, primeam o scrisoare de la Măria.
Ultima ei scrisoare a venit la zece ani după ce primise pen-
tru prima dată promisiunea referitoare la mântuirea pro-
prie-i familii. Până la urmă toţi cei doisprezece copii ai ei
s-au predat Domnului. Când te confrunţi cu întârzieri privi-
toare la împlinirea promisiunilor pe care ţi le-a făcut
Dumnezeu, există câteva lucruri încurajatoare pe care să le
iei în considerare: Amânare nu înseamnă negare... Mai bine
să primeşti un răspuns mai târziu decât să nu primeşti nici
unul.4
Ce s-ar fi întâmplat dacă ea ar fi căzut în necredinţă şi ar fi
spus: „Imposibil. Toţi doisprezece?" In schimb Măria a luat de
bună promisiunea lui Dumnezeu, şi a îmbinat credinţa cu ru-
găciunile ei pentru copii.
îmblânzirea limbii
Ai o limbă neîmblânzită dacă vorbirea ta are ca motivaţie egois-
mul, dorinţa de răzbunare sau lipsa de înţelegere.
Scriptura spune: „Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar
gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie... Limba dulce este un
pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul" (Proverbe
15:2, 4). Cu limba noastră putem produce dezbinare şi corup-
ţie, sau putem aduce viaţă şi speranţă. Pentru a vorbi sau a ne
ruga în alte limbi este necesar ca limba noastră fizică să fie su-
pusă Duhului Sfânt. Este la fel de important să rămânem su-
puşi Duhului Sfânt şi atunci când vorbim o limbă cunoscută.
Ai avut vreodată o aşa-numită prietenă „spirituală" care să-şi
folosească limba doar pentru a-1 critica pe aproape fiecare
lider spiritual pe care îl aude vorbind la diferite întâlniri sau
la televizor? Ea dă peste o afirmaţie cu care nu este de acord,
îl cataloghează pe vorbitor drept eretic, apoi le sună pe prie-
tenele ei ca să le explice „eroarea" acestuia.
Mills, A Good Word Far You [Un cuvânt bun pentru tine] (Orange, Calif.:
Dick Mills Ministries, 1996), 1.
Dacă observăm din partea unui credincios vreun comporta-
ment sau auzim vreo învăţătură ce ridică semne de întrebare,
ar trebui mai întâi să stăm de vorbă cu Dumnezeu în legătură
cu frământarea noastră, apoi să ne adresăm altora în privinţa
chestiunii respective, aşa cum ne călăuzeşte Duhul Sfânt.
Biblia este foarte explicită în învăţătura pe care o dă:
Nici un cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun,
pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-1
aud. Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin
care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării. (Efeseni
4:29-30)
„Uneori vorbim atât de nechibzuit", spune autorul Lance
Lambert. „Ai grijă ce spui despre un mesaj pe care l-ai auzit,
despre mărturia sau umblarea altcuiva cu Domnul, sau despre
o lucrare a lui Dumnezeu, chiar dacă aceste lucruri depăşesc
înţelegerea ta de moment."5
Renunţarea la mândria spirituală
Mândria spirituală înseamnă a te considera mai versat, mai co-
rect din punct de vedere doctrinal sau mai înzestrat din punct de
vedere spiritual decât alţii — este opusul adevăratei smerenii.
Dacă ţinem seama de avertismentul lui Pavel de a nu avea
despre noi înşine o părere mai înaltă decât trebuie, Duhul
Sfânt ne va feri de mândrie spirituală (vezi Romani 12:3). Dar
fii conştientă de faptul că vrăjmaşul lucrează cu discreţie pen-
tru a-i ademeni pe credincioşi în această capcană. Uneori
mândria spirituală se deghizează în umilinţă şi, de aceea, tre-
buie să fim sensibili la Duhul Sfânt.
Cu vreo cincisprezece ani în urmă eu (Ruthanne) am
început să primesc invitaţii de a vorbi la întâlnirile diferitelor
grupuri de femei, dar aproape întotdeauna căutam scuze pen-
Lance Lambert, Experiencing Spiritual Protection [Experimentarea protecţiei
spirituale] (West Sussex, England: Sovereign World Limited 1991), 47.
tru a refuza aceste invitaţii sau le transmiteam unei prietene. In
ocaziile în care m-am decis să merg, am experimentat un sen-
timent de frică şi nesiguranţă şi am simţit că Domnul dorea să
mă folosească într-un domeniu pentru care nu eram înzes-
trată. Şi mai mult decât atât, mă gândeam că acolo există o
mulţime de alte femei mult mai calificate decât mine.
De aceea m-am rugat pentru asta - sau am crezut că mă rog.
De fapt, ceea ce am numit eu „rugăciune" a fost o plângere
înaintea lui Dumnezeu. Duhul Sfânt mi-a descoperit că proble-
ma mea era o falsă umilinţă, o formă prefăcută de mândrie spir-
ituală. Atunci am mărturisit că m-am împotrivit sarcinilor pe
care mi le dădea Duhul Sfânt - şi că principala mea temere era
aceea de a nu reuşi să trăiesc la standardul impus de mine însămi
- şi astfel a urmat adevărata pocăinţă. Am învăţat că atunci când
ascult în umilinţă de Domnul şi mă încred în El, Duhul Sfânt nu
uită niciodată să mă inspire şi să-mi dea putere să vorbesc, să
scriu sau să fac orice alt lucru pe care mi l-ar putea cere.
De vreme ce fiecare dintre noi este creat după chipul lui
Dumnezeu, suntem chemaţi să ne respectăm unii pe alţii, dar
trebuie să evităm să-i ridicăm pe anumiţi oameni pe un pie-
destal din cauza darurilor de înaltă ţinută pe care le au. Fie că
suntem într-o poziţie înaltă sau una mai modestă, noi ar trebui
să rămânem în limitele unei perspective biblice corecte cu pri-
vire la noi înşine şi la ceilalţi.
Isus, ştiind Cine este, de unde vine şi încotro merge, a dat
dovadă de o mare umilinţă când a luat un ştergar şi a spălat pi-
cioarele ucenicilor (vezi Ioan 13). Apoi a spus: „Pentru că Eu
v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu. Adevărat,
adevărat vă spun că robul nu este mai mare decât domnul său,
nici apostolul mai mare decât cel ce 1-a trimis. Dacă ştiţi aces-
te lucruri, ferice de voi dacă le faceţi" (Ioan 13:15-17).
Eu (Quin) am fost recent la o mare adunare a creştinilor
unde Duhul lui Dumnezeu a fost prezent şi au avut loc mani-
festări cum nu mai experimentaseră niciodată nici unul dintre
cei prezenţi acolo. Pastorul a făcut la un moment dat urmă-
toarele două afirmaţii pătrunzătoare:
„Poţi să fii suficient de smerit ca să nu critici ceea ce nu în-
ţelegi - şi să te duci acasă şi să compari lucrul respectiv cu ceea
ce spune Cuvântul lui Dumnezeu?"
„Dragii mei, voi nu puteţi opri lucrarea Duhului Sfânt, însă
fiţi atenţi să nu o pierdeţi voi înşivă."
Cred că afirmaţiile acestea au dat o lovitură de moarte
oricărei mândrii spirituale prezente la întâlnirea respectivă.
Evitarea ambiţiei personale
Ambiţia personală înseamnă a fi atât de absorbită de folosirea
darurilor spirituale personale - sau de satisfacţia egoistă produsă de
slujbele religioase - încât „sari dintr-o biserică în alta" până când
găseşti un loc pe gustul tău.
Poate că planul lui Dumnezeu pentru tine este „să înfloreşti
acolo unde ai fost plantat". Când cultivi roadă Duhului Sfânt
şi te laşi călăuzit de El, El va face ca darurile tale să-ţi facă loc
(vezi Proverbe 18:16).
Atunci când soţul ei a fost nevoit să-şi schimbe locul de
muncă, Martha s-a necăjit că se mutau într-un loc uscat şi pustiu
doar pentru că Ray a insistat să meargă la una dintre bisericile
lor tradiţionale. Fiind umplută de Duhul Sfânt, ea tânjea
după o părtăşie în care să se poată încărca spiritual în fiecare
săptămână, cu închinare şi învăţături pline de putere. Deşi Ray
i-a spus că nu trebuie să meargă cu el, de dragul relaţiei lor ea
s-a decis, fără nici o tragere de inimă, ca totuşi să-1 urmeze.
într-o bună zi ambiţia ei personală de a găsi o altă adunare
s-a schimbat radical. „Când am tăcut înaintea Domnului şi
L-am lăsat să-mi vorbească, mi-a descoperit că în această bise-
rică există trei oameni pentru care El doreşte să mijlocesc. Era
ca o însărcinare din partea Domnului - însuşi motivul pentru
care mă aflam acolo."
Curând Martha şi-a dat seama că toţi cei trei erau liderii de
bază ai bisericii, dar că nu erau nici măcar născuţi din nou. Ea
şi cu Ray s-au rugat o perioadă de timp pentru ei, apoi au legat
o prietenie cu ei şi astfel au reuşit să-i conducă pe toţi trei la
acceptarea lui Isus Hristos ca Mântuitor. Doi dintre ei au pri-
mit botezul cu Duhul Sfânt, iar astăzi unul dintre cei doi are o
lucrare foarte eficientă între oamenii fără adăpost.
La scurt timp după aceea Martha şi Ray s-au mutat din nou
- ca şi cum îşi duseseră la îndeplinire sarcina pe care le-o dă-
duse Duhul Sfânt în acea biserică. Dar aceasta a fost o lecţie
importantă pentru ea.
„Să nu te gândeşti că Duhul Sfânt nu te poate folosi într-un
loc uscat şi pustiu", a împărtăşit ea. „Dacă ai o anumită viziune
cu privire la ceea ce El vrea să realizeze prin tine - şi dacă as-
culţi de El, vei fi surprinsă. Un cuvânt din partea lui Dumne-
zeu este literalmente ca apa în pustie. Atunci când îl trimite pe
un creştin plin de Duhul într-un loc uscat, Dumnezeu îl înso-
ţeşte în mod automat cu ungerea Sa pentru mijlocire. Şi acest
timp poate deveni unul dintre cele mai îndrăgite, cele mai
intime şi pline de roadă episoade din viaţa ta."
Acţionarea pe baza judecăţii omeneşti
într-o vreme Gerry era o creştină plină de Duhul, implicată
în consiliere şi rugăciune pentru femeile care se confruntau
cu probleme. Atunci s-a întâmplat că a căzut ea însăşi într-o
depresie. Norul acesta întunecat se afla deasupra ei de aproa-
pe două luni de zile, când i-a murit o prietenă apropiată.
„Nu am simţit nici un fel de emoţie legată de moartea unei
persoane pe care am iubit-o, de aceea mi-am dat seama că ceva
nu este în regulă cu mine - aveam nevoie de consiliere", spu-
nea ea. „Am încercat să găsesc o soluţie pentru toate aceste
femei pentru care mă rugam, şi să le dau un sfat. Dar de multe
ori ele ignorau sfatul meu, iar ulterior, când problemele lor se
înrăutăţeau, diavolul nu scăpa ocazia să mă hărţuiască. Nu cre-
deam că este posibil ca diavolul să-mi asalteze mintea - dar
acest atac subtil se dezlănţuia deja de două luni de zile până
când eu am început să-mi dau seama ce se întâmplă."
Când s-a dus să stea de vorbă cu păstorul ei pentru a-i cere
ajutorul, mai întâi el s-a rugat pentru ea, iar apoi a poruncit
duhurilor chinuitoare care îi atacau mintea să o părăsească.
Simţind eliberarea Duhului Sfânt, amândoi s-au rugat atunci
în alte limbi.
„Gerry, dacă eşti conştientă de situaţia în care te afli, că me-
reu îţi baţi capul cum să rezolvi problemele fiecăruia, ar trebui
să te rogi în limbajul tău devoţional", a îndrumat-o el. „Una
dintre problemele tale este că tu întotdeauna încerci să isco-
deşti lucrurile şi să găseşti astfel o soluţie - ocupându-ţi mintea
cu treburi care îi aparţin lui Dumnezeu. Asta înseamnă că îţi
pui încrederea în mintea ta, nu în Dumnezeu. Găsirea soluţiei
este responsabilitatea Duhului Sfânt."
Apoi i-a explicat că mintea ei este uneori prea rodnică -
lucru pentru care rugăciunea în alte limbi este o soluţie
ideală. El i-a amintit de versetul: „Fiindcă, dacă mă rog în altă
limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod" (1
Corinteni 14:14).
Gerry a ieşit din biroul păstorului şi norii întunecaţi ai de-
presiei păreau că s-au risipit - cerul era din nou albastru. Dar
îndată vrăjmaşul a început să-i spună că eliberarea ei este doar
temporară. „Nu, diavole, nu vei câştiga bătălia din mintea
mea!", a declarat ea cu voce tare. Apoi s-a rugat din nou în
limbi. Depresia a părăsit-o definitiv şi nu s-a mai abătut asupra
ei în ultimii şase ani. Acum Gerry mijloceşte şi-L laudă pe
Dumnezeu în propriul limbaj de rugăciune mult mai des de-
cât a făcut-o vreodată înainte. „De asemenea îmi este foarte de
folos atunci când sunt cu „mintea ocupată" şi nu pot să adorm
noaptea", a spus Gerry râzând. „Limbajul meu devoţional este
un dar de la Dumnezeu care mă ajută să evit această capcană."
Biruinţa asupra dezbinării
şi discordiei
Una dintre uneltirile vrăjmaşului este să dezbine trupul lui
Hristos şi să ne împiedice să trăim în unitate. Satan încearcă
în mod activ să împiedice răspunsul la rugăciunea pe care a
rostit-o Isus: „Pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să
cunoască lumea că Tu M-ai trimis, şi că i-ai iubit, cum M-ai
iubit pe Mine" (Ioan 17:23b).
Aproape toate capcanele despre care am discutat în acest
capitol contribuie, într-un fel sau altul, la lipsa unităţii. Când
Duhul Sfânt ne ajută la nivel personal să evităm aceste cap-
cane, lucrul acesta contribuie la biruinţa asupra dezbinării şi a
discordiei la nivel colectiv. Noi ne putem strădui să facem
parte mai degrabă din soluţia problemei decât din problemă,
atunci când ascultăm de următoarele îndemnuri:
Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. în cinste, fie-
care să dea întâietate altuia. în sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi
plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în
nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune. Aju-
taţi pe sfinţi, când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi, şi nu
blestemaţi. Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei
ce plâng. Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu um-
blaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu
vă socotiţi singuri înţelepţi. (Romani 12:10-16)
Evitarea capcanelor
Am cerut din partea mai multor mijlocitori experimentaţi
să ne dea câteva sugestii pentru evitarea capcanelor. Iată ce
ne-au sugerat ei: '
• Fii tu însăţi. Când transmiţi un cuvânt profetic, nu striga
dacă nu-ţi stă în fire să vorbeşti tare.
• Exersează. Când crezi că ai un cuvânt din partea Domnului,
nu-ţi fie teamă să-1 transmiţi şi nu te lăsa intimidată de alţi
oameni. Dacă faci o greşeală, fii suficient de smerită să o
recunoşti. O prietenă mi-a povestit că timp de mai bine de
cinci ani a simţit adeseori că Dumnezeu îi dă un cuvânt la
întâlnirile publice, dar ea pur şi simplu stătea în aşteptare
înaintea Domnului. Când altcineva a rostit cu voce tare
cuvântul profetic, i s-a confirmat exact ceea ce îi arătase
Dumnezeu. „Atunci am învăţat să am încredere că într-ade-
văr aud vocea lui Dumnezeu, iar acest lucru m-a determinat
să fiu mult mai convinsă să rostesc cuvântul din partea Lui
în public", a spus ea.
• Aşteaptă. Nu-I face lui Dumnezeu agendă de lucru şi nu
încerca să hotărăşti dinainte cum şi când să lucreze El. Fii
dispusă să aştepţi ca să-ţi vorbească, iar apoi dă-I libertatea
să lucreze prin tine.
• Onorează-L pe Dumnezeu. Noi avem nevoie să fim umpluţi
în fiecare zi cu Duhul Sfânt, şi să umblăm prin puterea şi
prezenţa Sa. Mulţi creştini vorbesc despre Dumnezeu sau
despre Isus, dar îl ignoră pe Duhul Sfânt. Noi trebuie să-L
onorăm şi să-L invităm să fie parte a vieţii noastre de fiecare
zi.
• Hrăneşte-te cu Cuvântul lui Dumnezeu şi învăţăturile creş-
tine sănătoase, ascultând casete educative şi muzică de închi-
nare - chiar Biblia înregistrată pe casete. Ceea ce îţi alimen-
tează spiritul, aceea iese în evidenţă în umblarea ta zilnică.
• Caută zilnic călăuzire. La începutul fiecărei zilei întreabă-L
pe Domnul: „Care este astăzi cuvântul Tău pentru mine?"
Dacă ceri acest lucru, El îţi va vorbi adesea în diferite mo-
duri ca să-ţi dea un cuvânt sau o îndrumare pentru ziua
respectivă.
RUGĂCIUNE
Doamne, arată-mi domeniile din viaţa mea în care este posibil să
umblu în înşelăciune, mândrie spirituală, manipulare, necredinţă,
presupunere, ambiţie personală, neiertare, în care fac rugăciuni
sufleteşti sau îmi folosesc limba în chip necuviincios. Doamne, oricare
ar fi domeniul vulnerabil, vreau să fiu deschisă şi smerită înaintea
Ta. II las pe Duhul Sfânt să mă corecteze şi să fie Ajutorul meu.
Arată-mi cum să cooperez cu lucrarea Duhului Sfânt în viaţa mea
pentru ca să evit aceste curse şi să calc pe urmele paşilor Tăi. Te rog
aceasta în Numele lui Isus. Amin.
APLICAŢIE
1. Revizuieşte lista cu capcanele enumerate la începutul capi-
tolului, şi citeşte toate referinţele biblice oferite.
2. Notează pe hârtie lucrurile din viaţa ta asupra cărora simţi
că Duhul Sfânt vrea să te prevină, precum şi paşii pe care îi
poţi face ca să eviţi aceste capcane
3. Enumera şi alte capcane care crezi tu că ar putea constitui
o problemă pentru credincioşi în general, şi găseşte refe-
rinţe biblice în legătură cu acestea.
VOISPKEZECE
Proclamarea Veştii Bune!
Un cuvânt spune Domnul, şi femeile aducătoare de veşti
bune sunt o mare oştire.
Psalmul 68:11
T
| emeile pline de Duhul au un mesaj.
Acest mesaj - El este viu! - are puterea de a schimba oamenii
şi împrejurările din familii, cartiere, oraşe şi naţiuni întregi.
„Lucrarea femeilor este vorbirea", spune prietenul nostru,
evanghelistul Dick Mills. „Exprimarea verbală se potriveşte cu
chemarea femeii - femeile şi cuvintele merg mână în mână.
Cele care au proclamat vestea bună despre nimicirea Faraonu-
lui, moartea lui Goliat şi învierea lui Hristos au fost femei."
Studiind atent versetul de mai sus (Psalmul 68:11), Mills a
consultat optzeci de versiuni diferite ale Bibliei. Mulţi dintre
cei mai respectaţi traducători şi comentatori consideră că în
limbajul original era vorba despre femeile care aduceau vestea
biruinţei. Iată un eşantion din numeroasele interpretări ale
cuvântului ebraic care este tradus de cele mai multe ori în
acest verset prin companie sau oştire:
Young: O oştire de vestitoare.
Vulgata: Evangheliste.
Matthew Henry: Prorocite.
Ellicott: Femei care proclamă glasul divin.
Delitzsch: Evanghelistele, precum Măria şi Debora, vor fi o
mare oştire.
Un imn de laudă
Un exemplu de femeie din Vechiul Testament care a com-
pus un imn de laudă este Măria, sora lui Moise. Conform stu-
251
Pe
/ Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt
-,si\\ făcut de Mills, atunci când veneau veşti despre un tri-
dlVJLx'
c ' militar, femeile compuneau de obicei un imn de laudă
^ru a sărbători victoria cu cântări triumfătoare de mulţu-
. Tocmai un astfel de ritual a fost condus de Măria după
-yumnezeu i-a eliberat în mod miraculos pe israeliţi din
egipteană:
ia, prorocită, sora lui Aaron, a luat în mână o timpană,
toate femeile au venit după ea cu timpane şi jucând,
răspundea copiilor lui Israel: „Cântaţi Domnului, căci
arătat slava. A năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ."
xod 15:20-21)
Şi
^ un alt exemplu. Ea a fostjudecătoare şi prorocită
. Jsrael, care a primit un cuvânt din partea lui Dumnezeu că
„. ~- va da pe vrăjmaşi în mâinile lor. Ea s-a dus împreună cu
£, şi armata lui Israel ca să vadă împlinirea acestui cuvânt,
' poi a proclamat vestea bună compunând şi cântând
iar
cânti^
£ _ . . . .f
de biruinţă, care se încheie astfel:
* A3. să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc
y\t ca soarele, când se arată în puterea lui." Ţara a avut
^hnă patruzeci de ani. (Judecători 5:31)
s-a
Femeile proclamă vestea bună
Isus S-a întâlnit cu femeia samariteancă la fântână, ea
it înapoi în satul ei ca să spună tuturor: „Veniţi de ve-
r
sa g* . _,
, . <n om care mi-a spus tot ce am tăcut; nu cumva este aces-
TT-Jstosul?" (Ioan 4:29). Mulţi oameni din cetate au crezut
- pi ^datorită mărturiei acestei femei. Apoi El însuşi a mers în
, acela şi timp de două zile i-a învăţat pe oameni, şi mult
• piliţi au crezut în El (vezi Ioan 4:1-41).
mai i*
p, ~ jideşte-te la relatarea despre Măria Magdalena şi Măria,
<• lui Iacov, care s-au întâlnit la mormânt cu un înger care
■ SPUS: "•••duceţi-va repede de spuneţi ucenicilor Lui ca a
„ . t dintre cei morţi..." (Matei 28:7). Mergând pe drumul
1 ol'ne ê teamă Şi totuşi pline de bucurie, L-au întâlnit pe
Proclamarea Veştii Bunel / 253
însuşi Isus, care le-a spus: „Nu vă temeţi; duceţi-vă de spuneţi
fraţilor Mei să meargă în Galilea: acolo Mă vor vedea" (verse-
tul 10).
Citim că în timpul lucrării Sale pământeşti, au fost o mulţime
de femei care L-au urmat şi L-au slujit pe Isus. îţi poţi imagina
ce însemna să faci parte din grupul acela de „anumite femei"
care formau cercul intim al lui Isus?
• O femeie, pe nume Ana, a proclamat încă de la naşterea Sa
că Isus este Mesia.
• Cercul intim de femei L-au urmat împreună cu mulţi alţii
până la cruce, dar ele au fost ultimele care au rămas acolo.
• Două femei dedicate au fost primele care au venit la mor-
mânt ca să-I slujească.
• Aşadar, femeile au fost cele care au avut privilegiul să
proclame pentru prima dată vestea învierii.
Este limpede că Isus a preţuit femeile şi le-a înnobilat întot-
deauna statutul prin modul în care El, un învăţător evreu, le-a
onorat. De asemenea, au fost şi femei printre cei care au aştep-
tat în odaia de sus împlinirea făgăduinţei Tatălui, au fost
umplute cu Duhul Sfânt, au vorbit în limbi şi au participat la
însărcinarea de „a merge şi a spune".
în ziua Cincizecimii, Petru le-a adus aminte oamenilor din
mulţime despre profeţia lui Ioel:
...aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: „în zilele de
pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste
orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor proroci,
tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri.
Da, chiar şi peste robii *Mei şi peste roabele Mele voi turna,
în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor proroci..." (Fapte
2:16-18)
Lidia (Fapte 16:14) a fost cea dintâi convertită câştigată de
Pavel pentru Domnul la începutul primei sale călătorii misio-
nare. Ea 1-a invitat pe Pavel în casa ei, şi este foarte probabil ca
acolo el a predicat în auzul întregii ei familii şi al vecinilor.
Unii cercetători sunt de părere că ea a avut o contribuţie
esenţială în deschiderea bisericii din Tiatira, cetatea ei natală.
Priscila (Fapte 18:26) a fost învăţătoare, iar Fivia (Romani
16:1) se prea poate că a fost evanghelistă. Cele patru fiice ale
lui Filip (Fapte 21:8-10) au fost recunoscute ca prorocite, iar.
Pavel a petrecut câteva zile în casa lor. Când a trimis salutări
bisericii din Roma, Pavel a menţionat cu numele nu mai puţin
de zece femei, unele dintre ele făcând parte din grupul celor
pe care i-a numit „tovarăşi de lucru" (vezi Romani 16).
Rugăciunea şi proclamarea
Astăzi femeile de asemenea pot fi împuternicite de Duhul
Sfânt să proclame - să meargă şi să spună - Vestea Bună. O criti-
că adusă oamenilor plini de Duhul este că experienţa lor se
pare că îi ridică pe o „înălţime" emoţională, şi totuşi impactul
practic pe care îl are asupra vieţii lor de zi cu zi este destul de
redus. Insă Dumnezeu îl trimite pe Duhul Sfânt cu un scop
dinamic: să ne propulseze în afară pentru a împlini Marea
Trimitere.
Gata să proclame
Terry este o femeie tânără, a cărei viaţă plină de mânie îm-
potriva lui Dumnezeu pentru că nu îi împlinea aşteptările s-a
schimbat într-o viaţă plină de dorinţa de a împărtăşi Vestea
Bună ori de câte ori i se iveşte ocazia. Nu demult soţul ei, Fred,
a primit o invitaţie din partea capelanului de la închisoarea
din apropiere, unde a lucrat şi el înainte, ca să vină în vizită la
un serviciu de capelă. Sub imboldul momentului, el a între-
bat-o pe Terry dacă nu i-ar face plăcere să-1 însoţească şi,
desigur, răspunsul ei a fost afirmativ.
„Când am ajuns în biroul capelanului, acesta ne-a spus că a
fost o săptămână de groază pentru el şi că nu a avut timp să
pregătească nimic pentru acea întâlnire", ne-a relatat ea. „El
1-a întrebat pe Fred dacă are vreun mesaj pe care ar putea să-1
Proclamarea Veştii Bune! / 255
prezinte. Spre surprinderea mea, Fred s-a uitat la mine şi mi-a
spus: „Terry, ai ceva anume care ţi-ai dori să împărtăşeşti?"
îndată L-am simţit pe Duhul Sfânt care mi-a şoptit: „Spune
da", şi aşa am şi făcut. A fost un pas al credinţei: să cred că voi
putea să-mi deschid gura şi că Domnul mi-o va umple - dar s-a
întâmplat întocmai. Am vorbit din Scriptură, apoi le-am spus
deţinuţilor cum mi-a schimbat Dumnezeu viaţa, iar ei au fost
foarte receptivi. înainte de a pleca am putut să-i îmbrăţişăm,
să ne rugăm pentru ei şi să-i încurajăm."
Bineînţeles că întotdeauna când vrem să ne împărtăşim cre-
dinţa ar trebui să începem cu rugăciune. însă rugăciunea
noastră poate să iasă dincolo de zidurile cămăruţei noastre
intime sau a grupului nostru de mijlocitori. Rugăciunea poate
fi o proclamare în cartierul şi oraşul nostru, care să răspân-
dească Cuvântul de răscumpărare al lui Dumnezeu în toată
zona. în cartea sa, Prayerwalking [Plimbarea pentru rugăciune],
Steve Hawthorne şi Graham Kendrick, lideri moderni ai aces-
tei forme de rugăciune, scriu:
Plimbarea de rugăciune este exact ceea ce se aude: să te
plimbi în timp ce te rogi.
...Plimbarea de rugăciune înseamnă rugăciunea la faţa
locului - a te ruga pur şi simplu chiar în locurile în care te
aştepţi ca rugăciunile să primească răspuns.
...Plimbarea te sensibilizează faţă de realităţile comunită-
ţii în care trăieşti. Sunetele, imaginile şi mirosurile nici pe
departe nu-ţi distrag atenţia de la rugăciune, ci mai degrabă
te angajează atât trupeşte cât şi intelectual în arta rugăciunii.
O percepţie mai bună înseamnă o mijlocire mai susţinută.
...Plimbarea, de asemenea, îi leagă pe creştini de propria
lor vecinătate. Trecând în mod regulat pe străzile din cartier,
cei care se plimbă se pot face mult mai accesibili pentru
vecinii lor. Se pare că plimbarea creează oportunităţi de a
întinde repede o mână de ajutor sau de a înălţa imediat o
rugăciune pentru noii prieteni, chiar în momentele în care
au cea mai mare nevoie. Unele străzi prezintă riscuri, însă
vulnerabilitatea oferă un contact nepreţuit cu cei care încă
mai trebuie să-L urmeze pe Hristos.1
Minunile de cartier
Prietena noastră Mary Lance Sisk, a povestit multe minuni
în cartierele din orăşelul Charlotte, Carolina de Nord, de
când zeci de femei s-au unit şi au început să facă plimbări de
rugăciune. Unul din rezultatele cele mai remarcabile îl
reprezintă numeroasele „triplete de rugăciune" (trei persoane
care se roagă împreună) între vecini, care s-au format o dată
cu extinderea mişcării.
„Eu cred că soluţia pentru vindecarea Statelor Unite ar fi
aceea de a umbla de la vecin la vecin, lucru pe care să-1 facă fe-
meile!", spunea ea. „Evanghelizarea este un stil de viaţă plin
de dragoste care vine de la sine atunci când ai o inimă ca a lui
Isus pentru cei pierduţi."
Mary Lance le încurajează pe femei să mijlocească în fie-
care zi pentru vecinii lor şi să se roage ca Dumnezeu să lanseze
o mişcare de rugăciune în fiecare cartier. Ea a luat în mod lite-
ral porunca lui Isus de „a iubi pe aproapele tău ca pe tine în-
suţi", şi îndemnul lui Petru de „a vesti puterile minunate ale
Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată" (1
Petru 2:9).
Plimbându-se pe străzi, ea obişnuieşte să vestească Scriptu-
ra. „Doamne, îl invităm pe Regele Gloriei să intre în acest car-
tier. Vino şi adu slava Ta peste el. Lasă binecuvântarea Ta peste
familiile de aici."
Unul dintre evenimentele cu cel mai mare succes în carti-
erul în care locuieşte ea se numeşte „Ne întâlnim la colţ".
Vecinii se adună sâmbăta dimineaţa înainte de sărbătoarea
Pastelor pentru o scurtă slujbă în care se declară că „El este
viu!" Se bucură împreună de câteva dulciuri, răcoritoare şi de
Steve Hawthorne and Graham Kendrick, Prayerwalking [Plimbarea pentru
rugăciune] (Orlando, Ha., Creation House, 1993), 15-17.
părtăşie. Invitaţiile pentru această întâlnire se distribuie din
uşă în uşă - chiar şi copiii vin împreună cu părinţii lor.
„Putem să împărtăşim despre Domnul Cel înviat din morţi
ţinând seama de context", a spus Mary Lance. „Este unul din-
tre cele mai bune moduri din lume de a te întâlni cu vecinii
tăi."2
înainte de a-ţi începe plimbarea de rugăciune prin cartierul
sau oraşul tău, mijlocitorii experimentaţi sugerează că ar fi ne-
cesari următorii paşi preliminări:
• Pregăteşte-ţi inima înaintea Domnului.
• Evaluează-ţi cartierul (sau oraşul), cunoscându-i istoricul
sau planul general. Nu acoperi un teritoriu prea mare din-
tr-o singură dată. De exemplu, Mary Lance sugerează că ai
putea să te plimbi pe câteva străzi din cartier, dar să-ţi alegi
doar una până la cinci familii pentru care să te rogi în mod
regulat în cadrul timpului tău devoţional.
• Cere-I lui Dumnezeu să-ţi dea un scop şi o viziune pentru
plimbarea ta de rugăciune.
• Caută îndrumare din partea lui Dumnezeu în ceea ce pri-
veşte versetele pe care să le foloseşti în timpul plimbării.
Memorează-le pe cele care consideri că le poţi rosti cu voce
tare în timp ce te plimbi, declarând dragostea lui Dumne-
zeu pentru oraşul tău.
Hawthorne şi Kendrick ne atenţionează:
Privind la oraşul nostru, suntem tentaţi să reacţionăm
necorespunzător într-unui din cele două moduri: fie să-1
condamnăm, fie să-i purtăm suferinţele. Nici unul dintre
acestea nu este modul lui Dumnezeu. Nu încerca să porţi
^Mary Lance Sisk, "Love Your Neighbor As Yourself— Restoration of Your
Neighborhood" [„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi—Restaurarea
relaţiilor cu vecinii tăi"] (casetă audio distribuită de Aglow International,
Edmonds, Wash., 1995).
păcatele altora ca şi cum ai vrea să le ispăşeşti fărădelegile.
Tu eşti preotul, nu jertfa. Numai o singură Persoană este în
stare să ne poarte suferinţele. Tatăl I-a dat acest pahar
numai lui Isus. Greşeala de la polul opus este să vezi soarta
oraşului şi să îl condamni?
Ei sugerează trei lucruri pe care trebuie să le facă un mijlo-
citor în rugăciune dacă vrea să se plimbe şi să se roage pentru
oraş:
• să stea înaintea lui Dumnezeu, aducându-i daruri de laudă
şi în special jertfe de mulţumire;
• să stea cu oraşul său într-o atitudine de pocăinţă - să plângă
pentru îndurarea lui Dumnezeu (vezi Luca 19:41-44);
• să stea în oraşul său, răspândind binecuvântările din partea
lui Dumnezeu.4
Există câteva versete cheie din Vechiul Testament pentru cei
care fac plimbări de rugăciune, cum ar fi: „Orice loc pe care-1
va călca talpa piciorului vostru, vi-1 dau, cum am spus lui
Moise" (Iosua 1:3).
Un alt verset este din Ieremia 29, unde copiii lui Israel erau
încurajaţi să caute pacea şi bunăstarea cetăţii în care trăiau
exilaţi şi să se roage Domnului pentru ea, întrucât prosperi-
tatea lor atârna de prosperitatea cetăţii (vezi Ieremia 29:7-8).
Marşul pentru Isus
Pe lângă plimbările de rugăciune, multe oraşe organizează
o dată pe an o procesiune de laudă numită Marşul pentru Isus.
în aceste procesiuni răspândite pretutindeni în lume, creştinii
din numeroase ţări, provenind din diferite medii culturale şi
bisericeşti, îl sărbătoresc pe Isus cu laude exuberante. Scopul
lor este să-L glorifice pe Isus, nu să protesteze. Marşurile includ
^Hawthorne and Kendrick, 129.
4
Hawthorne and Kendrick, 126-130.

cântarea unor cântări binecunoscute şi arborarea drapelelor
de închinare, lucrate manual de o mulţime de femei.
Eu (Quin) am participat cu emoţie la primul meu Marş pen-
tru Isus în Colorado Springs. Eram copleşită să văd atâţia creş-
tini adunaţi într-o sâmbătă dimineaţa pentru a se uni pur şi
simplu în înălţarea de drapele şi cântări de laudă în cinstea lui
Isus. Cântările de închinare ale lui Graham Kendrick, înregis-
trate pe casetă, răsunau din sistemele de amplificare, dar şi
din piepturile tuturor celor care mărşăluiau.
Eu (Ruthanne) am participat la primul Marş pentru Isus care
s-a organizat vreodată în Israel în luna iunie a anului 1994, în
timp ce mă aflam acolo pentru un program de studiu. Aproxi-
mativ două sute de credincioşi am scris atunci istorie, adunân-
du-ne pe Promenada ce domină Ierusalimul vechi şi Muntele
Măslinilor, de unde am înălţat laude lui Dumnezeu.
în 1981, eu (Ruthanne) am luat parte la o călătorie de rugă-
ciune în China, la scurt timp după ce această ţară a început să
accepte vizitatori din naţiunile occidentale. Mulţi oameni
mi-au povestit despre experienţele plimbărilor lor de rugăciune
prin China din acele vremuri. Deşi acolo exista o biserică sub-
terană, totuşi întăritura comunistă era teribilă. A fost nevoie
de multă rugăciune pentru a slăbi strânsoarea vrăjmaşului, ast-
fel încât să poată pătrunde acolo Cuvântul lui Dumnezeu,
într-unui din oraşele mari pe care le-am vizitat şi pentru care
ne-am rugat, s-a înfiinţat astăzi o tipografie. Mii de Biblii se
răspândesc din locul acela la credincioşii din China şi, în pofi-
da persecuţiei neîntrerupte, întreaga ţară experimentează o
trezire spirituală nemaipomenită. Atunci când faci plimbări
pentru rugăciune, nu poţi şti niciodată care vor fi urmările
rugăciunilor tale.
înconjurată cu rugăciune
Mai există şi alte căi prin care Dumnezeu ne cheamă la ru-
găciune sau proclamare.
Joyce, una din partenerele de rugăciune ale lui Ruthanne,
de când copiii ei au început să meargă la şcoală, nu a lăsat să
treacă nici un an în care să nu se roage pentru clădirea şcolii
unde îşi ţin ei orele de curs.
„Mă apropii de clădire, ung uşile cu untdelemn, şi mă rog
pentru protecţia copiilor mei, a profesorilor, administratorilor
şi a celorlalţi elevi", ne-a mărturisit ea. „Folosind versete biblice,
proclam binecuvântările lui Dumnezeu peste şcoală. Chiar
anul acesta o fată de la o altă şcoală a fost răpită, violată şi o-
morâtă, lucru care a şocat şi a înspăimântat întreg oraşul."
„într-o după amiază, la mai puţin de două săptămâni după
această tragedie, în timp ce mă îndreptam cu maşina spre
casă, am văzut la distanţă un elicopter al poliţiei ce zbura pe
deasupra şcolii fiicei mele. Am întors pe strada aceea şi am
început să mă rog în Duhul, făcând cu maşina înconjurul
clădirii care era împrejmuită de câteva maşini ale poliţiei.
După o bucată de vreme am aflat că poliţia îl căuta pe un vio-
lator care evadase dintr-o închisoare din oraşul vecin.
Blocaseră toate şcolile din oraş pentru ca elevii să nu poată
pleca acasă până când nu aveau să fie în deplină siguranţă. In
noaptea aceea m-am trezit de nenumărate ori, plângând şi
rugându-mă pentru copiii din oraşul nostru. Asemenea situaţii
nu numai că te provoacă la luptă în rugăciune, dar îţi dau şi
ocazia să împărtăşeşti vestea bună despre puterea şi protecţia
lui Dumnezeu cu familiile din comunitate."
Femeile pline de Duhul, care merg la serviciu, au de aseme-
nea ocazia să se roage ca Dumnezeu să-Şi împlinească planul
şi scopul în viaţa colegilor de muncă şi a patronilor. Ele sunt
dispuse să împărtăşească Evanghelia ori de câte ori li se cere.
Şi lasă ca prin viaţa lor de fiecare zi să se vestească gloria lui
Dumnezeu.
Plantând sămânţa
Uneori noi plantăm sămânţa la locul de muncă, pur şi sim-
plu prin atitudinea şi comportamentul nostru faţă de colegii
de muncă. Alteori avem privilegiul de a culege roadele. Eu
(Quin), când am lucrat la o redacţie de ştiri, am simţit că
Domnul îmi încredinţase două femei pentru care să mă rog şi
la care să le vorbesc în cele din urmă despre Dumnezeu. Una
dintre ele a fost dispusă să mă asculte, iar cealaltă a fost foarte
refractară.
Eu (Ruthanne) lucram odată într-o slujbă temporară în
care aveam ca şefă o femeie foarte supărată şi posacă. îmi dă-
dea sarcinile de lucru, însă altminteri doar ne salutam. într-o
după amiază, pe când îmi turnam o ceaşcă de ceai fierbinte în
timpul pauzei, am scăpat termosul din mână şi l-am spart. Fără
să scot nici un cuvânt, am curăţat pata, am strâns cioburile şi
le-am aruncat la gunoi, iar apoi m-am întors la maşina mea de
scris.
Şefa mea s-a uitat lung la mine de la biroul ei de alături.
„Am văzut bine că ţi-ai spart mai înainte termosul?", a întrebat
ea. „Cum poţi fi atât de calmă?"
„Dacă mă înfurii nu rezolv nimic", am spus eu râzând. „Nu-i
mare scofală - l-am spart şi astăzi rămân fără ceai."
Nu a fost nimic eroic, dar reacţia mea se pare că a impre-
sionat-o şi după aceea s-a arătat mult mai prietenoasă cu mine.
înainte ca să-mi termin lucrul, ea a ştiut deja că sunt credin-
cioasă ſi m-a respectat.àm compŃtimit-o pentru cât era de de-Kzamăgită din cauza căsniciei
ratate, şi m-am rugat ca altcineva
să vină şi să ude sămânţa pe care o plantasemn
Cum amândouă călătorim foarte mult, câteodată ni se iveşte
ocazia să vorbim pe avion despre credinţa noastră cu alţi
oameni. Nu demult eu (Quin) am stat alături de o femeie care
mi-a spus că practica striptease-ul în cluburile de noapte. Toc-
mai avusese o operaţie de implant de sân şi era extrem de bol-
navă din cauza efectelor anesteziei. Tot ce am putut face în
timpul zborului a fost să încerc să o încurajez şi să mă rog pen-
tru ea în tăcere. Mă durea inima când am văzut-o năpădită de
teamă şi întuneric.
In astfel de situaţii eu parafrazez uneori versete din Scrip-
tură, rugându-mă: „Doamne, deschide ochii acestei femei, ca
să se întoarcă de la întuneric la lumină şi de sub puterea
Satanei la Dumnezeu, şi să primească, prin credinţa în Tine,

iertarea de păcate şi moştenirea împreună cu cei sfinţiţi"
(bazată pe Fapte 26:18).
Evanghelizare prin ospitalitate
S-ar putea să nu călătoreşti niciodată atât de departe, însă
Dumnezeu va scoate în calea ta oameni pe care să-i poţi sensi-
biliza pentru El. Una dintre cele mai bune metode prin care
femeile creştine din lumea modernă de astăzi pot să proclame
Vestea Bună este ospitalitatea. Folosindu-ne casele noastre
pentru a atinge inima prietenilor şi a vecinilor noştri, putem
influenţa oameni care altfel nu ar intra niciodată într-o
biserică.
După revărsarea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, credin-
cioşii au început să se întâlnească în case pentru a se dedica
următoarelor patru lucruri:
• învăţătura apostolilor;
• legătura frăţească;
• frângerea pâinii;
• rugăciune.
Casele credincioşilor din Biserica primară s-au transformat
în sanctuare pentru învăţătură, rugăciune, părtăşie şi mân-
care. Ospitalitatea - influenţarea celor pe care Dumnezeu îi
scoate în calea ta - este o metodă eficientă de a-i câştiga pe
alţii pentru Domnul.
Apostolul Petru a scris:
Fiţi primitori de oaspeţi între voi, fără cârtire. Ca nişte buni
ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi
să slujească altora după darul pe care 1-a primit. (1 Petru
4:9-10)
Versiunea The Living Bible [Biblia Vie] este chiar mai elocventă:
Mai important decât toate, continuaţi să aveţi o dragoste
adâncă unii pentru alţii, căci dragostea compensează multe
.
din greşelile voastre. Deschideţi-vă casa cu dragă inimă pen-
tru cei care au nevoie de o masă sau de un loc unde să înnop-
teze. Dumnezeu a dat fiecăruia dintre voi abilităţi deosebite;
fiţi siguri că le folosiţi pentru a vă ajuta unii pe alţii, ca
astfel să transmiteţi şi altora feluritele binecuvântări ale lui
Dumnezeu. (1 Petru 4:8-10, versiunea The Living Bible [Biblia
Vie])
De vreme ce Petru îi încuraja pe creştini să-i ajute pe alţi
credincioşi, şi noi, dacă suntem plini de dragostea lui Dum-
nezeu, vom găsi destule modalităţi creative în care să folosim
casele noastre ca şi mijloace de împărtăşire a Evangheliei. La
fel ca în Biserica primară, şi casele noastre pot deveni „mici
sanctuare". De câte ori ai primit musafiri la tine acasă şi ţi-au
spus: „Simt aşa o pace în locul acesta". Sau: „îmi place să vin
în casa ta - este atât de odihnitor." De ce se întâmplă asta? Cu
siguranţă pentru că prezenţa lui Dumnezeu este acolo.
Oştirea femeilor
Ca şi membre în oştirea femeilor care au primit porunca să
proclame Vestea Bună, fiecare dintre noi avem privilegiul de
a-L lăsa pe Duhul Sfânt să ne ajute să ne îndeplinim această
misiune în diverse moduri - indiferent de vârsta sau etapa
vieţii noastre în care ne aflăm.
Societatea noastră promovează concepţia că, după ce te
pensionezi, poţi în sfârşit să te bucuri, făcând ceea ce îţi place.
Acest mesaj ascuns îţi strecoară în minte ideea falsă că ţi-ai
făcut datoria în viaţă - iar acum poţi să-ţi dedici timpul pentru
călătorii, campinguri, cumpărături sau lucruri artizanale. Insă
pe paginile Scripturii vedem că unele dintre cele mai semni-
ficative contribuţii au fost aduse de către oameni aparţinând
vârstei a treia.
Mulţi pensionari îşi folosesc darurile şi îşi găsesc împlinire
făcând muncă voluntară în cartierul lor, în organizaţii misio-
nare, sanatorii, orfelinate, spitale şi centre de îngrijire a copii-
lor. Un medic pediatru pensionar a mers de şase ori pe an în
Guatemala ca să fondeze câteva clinici medicale. O doamnă
bolnavă împleteşte papuci de casă pentru un sanatoriu din
apropiere, alta face căciulite şi pături pentru saloanele din
maternitate, în timp ce alta duce în fiecare seară cina la veci-
nul ei invalid. Pastorul Lloyd Ogilvie, care în momentul de
faţă slujeşte ca şi capelan în Senatul Statelor Unite, a spus
următoarele cuvinte în legătură cu secretul unei umblări
dinamice prin Duhul Sfânt:
Suntem umpluţi în fiecare zi de Duhul nu doar pentru în-
cântarea noastră sau incitarea sentimentelor noastre, sau
nici măcar pentru propria noastră cucernicie. Duhul Sfânt
vrea să ne echipeze pentru lucrare. In fiecare zi. Darurile
Sale de iubire, înţelepciune, credinţă, cunoştinţă, discernă-
mânt, vindecare şi prorocie în proclamarea cu îndrăzneală
a credinţei noastre - toate ne sunt date ca să ne întărească
pentru crucea noastră de fiecare zi în slujire... Vom simţi o
eliberare formidabilă atunci când vom începe să ne dăm
seama că ziua cu adevărat bună este cea în care am fost
folosiţi să contribuim la o schimbare în viaţa oamenilor din
jurul nostru.5
într-adevăr, femeilor, noi avem un mesaj. Ne numărăm prin-
tre cele ce fac parte din oştirea femeilor care pot să vestească
înfrângerea vrăjmaşului şi victoria Domnului nostru Isus
Hristos. Duhul Sfânt ne cheamă şi ne împuterniceşte să accep-
tăm această provocare şi să experimentăm trăirea unei vieţi
pline de Duhul.
^Lloyd Ogilvie, The Greatest Counselor in the World [Cel mai extraordinar
Consilier din lume] (Ann Arbor, Mich.: Servant, 1994), 186.
nZCGMAUVATĂ
Aglow International, Women of Prayer: Released to the Nations
[Femei ale rugăciunii: trimise la naţiuni] (o antologie
despre rugăciune) Lynnwood, Wash.: Women's Aglow
Fellowship, 1993.
Alves, Elizabeth, The Mighty Warrior: A Guide to Effective Prayer
[Luptătorul puternic: Un ghid pentru rugăciunea eficientă]
Bulverde, Tex.: Intercessors International, 1987, 1995.
Bennett, Dennis and Rita, The Holy Spirit and You [Duhul Sfânt
şi tu], Plainfield, N.J.: Logos, 1971.
Christenson, Evelyn, Lord, Change Me [Doamne, schimbă-mă!]
Wheaton, IU.: Victor, 1981.
Elliot, Elizabeth, Keep a Qidet Heart [Păstrează-ţi inima liniştită]
Ann Arbor, Mich.: Servant, 1993.
Exley, Richard, The Rhythm of Life [Ritmul vieţii], Tulsa, Okla.:
Harrison House, 1987.
Fee, Gordon D. God's EmpoweringPresence [Prezenţa lui Dumnezeu
care împuterniceşte], Peabody, Mass.: Hendrickson, 1994.
Fortune, Don and Katie, Discover Your God-Given Gifts [Descoperă
darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu], Grand Rapids:
Fleming H. Revell/Baker, 1987.
Frodsham, Stanley Howard, With Signs Folloruing [Iată semnele
care-i vor însoţi...], Springfield, Mo.: Gospel Publishing,
1946.
265
Garlock, H.B. Before We Kill and Eat You [înainte de-a vă omorî şi
mânca], Dallas: CHRIST FOR THE NATIONS, 1974.
Hansen, Jane, Inside A Woman [Viaţa lăuntrică a unei femei],
Lynnwood, Wash.: Aglow, 1992.
Hawthorne, Steve and Graham Kendrick, Prayerwalking
[Plimbarea pentru rugăciune], Orlando, Ha.: Creation
House, 1993.
Hayford, Jack, ed. Spirit-Filled: The Overflowing Power of the Holy
Spirit [Plin de Duhul: Puterea revărsată a Duhului Sfânt],
Wheaton, 111.: Tyndale, 1984.
Horton, Stanley M., Ce spune Biblia despre Duhul Sfânt, Life
Publishers International, Oradea, 2001.
Jacobs, Cindy, Possessing the Gates of the Enemy [Cucerirea porţilor
vrăjmaşului], Tarrytown, N.Y: Chosen Books/Fleming H.
Revell, 1991.
Jacobs, Cindy, The Voice of God [Vocea lui Dumnezeu], Ventura,
Calif.: Regal, 1995.
Lindsay, Freda, My Diary Secrets [Secretele jurnalului meu], Dallas:
CHRIST FOR THE NATIONS, 1976, 1982.
Lindsay, Gordon, Gifts of the Spirit [Darurile Duhului Sfânt],
Volumele 1-4, Dallas, Tex.: CHRIST FOR THE NATIONS,
1989.
Lord, Peter, Hearing God [Cum să-L auzi pe Dumnezeu], Grand
Rapids, Mich.: Baker, 1988.
Lush, Jean, Emoţional Phases of a Woman 's Life [Etapele emoţionale
din viaţa unei femei] Grand Rapids, Mich.: Fleming H.
Revell/Baker, 1987, 1993.
Bibliografie recomandată / 267
Marshall, Catherine, The Helper [Mângâietorul], Grand Rapids,
Mich.: Chosen Books, 1978.
Mathews, Arthur, Born For Battle [Născut pentru luptă],
Robesonia, Pa.: OMF, 1978.
McPherson, Mince Semple, This is That [Aceasta este ceea ce...],
Los Angeles: Echo Park Evangelistic Association, 1923.
Ogilvie, Floyd, The Greatest Counselor in the World [Cel mai extra-
ordinar Consilier din lume], Ann Arbor, Mich.: Servant,
1994.
Phillips, Phil., Angels, Angels, Angels [îngeri, îngeri, îngeri],
Lancaster, Pa.: Starburst, 1995.
Pickett, Fuchsia, Presenting the Holy Spirit [Prezentându-L pe
Duhul Sfânt], volumele 1 şi 2, Shippensburg, Pa.: Destiny
Image, 1994.
Sherrer, Quin and Ruthanne Garlock, How to Pray for Your
Family and Friends [Cum să te rogi pentru familie şi prieteni],
Sherman, Dean, Spiritual Warfare for Every Christian [Lupta
spirituală pentru fiecare creştin], Seattle: Frontline
Communications, 1990.
Sherrill, John, They Speak With Other Tongues [Ei vorbesc în alte
limbi], Grand Rapids, Mich.: Chosen Books/Fleming H.
Revell, 1964, 1985.
ten Boom, Corrie, Marching Orders for the End Battle [Ordine de
marş pentru bătălia finală], Fort Washington, Pa.:
Christian Literature Crusade, 1969.
Wagner, C. Peter, The Acts of the Holy Spirit series [Seria Faptele
Duhului Sfânt], Ventura, Calif.: Regal, 1994, 1995.
Wagner, C. Peter, Your Spiritual Gifts Can Help Your Church Grow
[Darurile tale spirituale pot ajuta biserica ta să crească],
Ventura, Calif.: Regal, 1979, 1994.
Wallis, Eileen, Queen Take Your Throne [Impărăteaso, ia-ţi locul pe
tron], Columbia, Mo.: Cityhill, 1987.
Wallis, Arthur, Pray in the Spirit [Roagă-te în Duhul], Fort
Washington, Pa.: Christian Literature Crusade, 1970.
White, John, Changing on the Inside [Schimbarea din interior],
White, John, When the Spirit Comes with Power [Când Duhul Sfânt
vine cu putere], Ann Arbor, Mich.: Servant, 1988.
Wigglesworth, Smith, Ungerea Duhului Său, Wayne Warner, ed.,
Life Publishers International, volumele 1 şi 2, Oradea,
2001-2002.
Woodworth-Etter, Măria, A Diary ofSigns and Wonders [Un jurnal
al semnelor şi minunilor], (retipărită de Harrison House,
Tulsa, Okla.) 1981.
EXPERIMENTAREA
PROFUNZIMII LUI
ISUS HRISTOS
de Jeanne Guyon
Aceasta este una dintre cele mai
influente cărţi spirituale scrise vreo-
dată, chiar şi istoricii laici recu-
noscând marele impact pe care
aceasta 1-a avut în istoria creştinis-
mului. Jeanne Guyon este recunos-
cută în general, chiar şi de duşmanii
ei, ca fiind una dintre cele mai renumite femei din istoria
Bisericii. Will Durant în cartea sa, Istoria civilizaţiei, publica-
tă în unsprezece volume, relatează despre impactul pe care 1-a
avut viaţa şi scrierile lui Jeanne Guyon asupra istoriei Franţei.
La un moment dat, în Franţa, această carte a fost arsă în public,
şi totuşi a fost de asemenea primită de către creştinii sinceri,
aceştia considerând-o drept una dintre cele mai folositoare cărţi
creştine scrise vreodată. Scrisă de una dintre cele mai sfinte
persoane ale creştinismului, Jeanne Guyon, aceasta a jucat un
rol major în vieţile multor creştini de seamă din istorie.
Watchman Nee a văzut că această carte fusese tradusă în limba
chineză şi a pus-o la dispoziţia fiecărui nou convertit al Bisericii
Mica Turmă. Fenelon, Zinzendorf, John Wesley, primii quakeri,
Jessie Penn-Lewis şi Hudson Taylor au recomandat cu căldură
această carte credincioşilor din vremea lor.
Experimentarea profunzimii lui Isus Hristos te va conduce
la o relaţie cu totul nouă - şi mai profundă - cu Isus Hristos.
(142 pagini, 13 x 20 cm]
Desco
promisiunea
restaurării
O INIMA
NOUĂ...
UN NOU
ÎNCEPUT
de Neva Coyle
în cursul vieţii normale
există perioade, poate aduse
de circumstanţe dificile,
când fiecare dintre noi este
tentat să-şi ridice mâinile în
sus şi să-I ceară lui Dumnezeu şansa să înceapă viaţa de la
capăt. Pentru unii ar putea fi vorba despre o cedare în faţa
ispitei, care a paralizat relaţia lor cu Isus Hristos; alţii simt
frustrarea pentru eşecurile suferite în încercarea de a face
schimbări pozitive în vieţile lor. Unii sunt obosiţi pur şi sim-
plu din cauza conflictului dintre poftele firii pământeşti şi
năzuinţele Duhului...
Dacă te găseşti în vreuna din aceste situaţii pe care toc-
mai le-am menţionat şi ai putea folosi o nouă prospeţime,
un nou început, atunci cartea aceasta este pentru tine.
Utilizând în fiecare zi experienţa şi rugăciunea lui David din
Psalmul 51 ca bază pentru studiul tău devoţional poţi
experimenta nu numai un început nou, ci şi o inimă nouă.
Conceput pentru a putea fi inclus într-un program aglomerat,
acest studiu te va ajuta zi de zi să găseşti o nouă înclinaţie, o
nouă motivaţie şi o direcţie nouă pentru a trăi o viaţă pusă
deoparte pentru Dumnezeu.
[168 pag., 13,5x21,5 cm]
Alte cărţi
publicate de
LIFE PUBLISHERS
INTERNATIONAL
in
limba română
BIBLIA
DE STUDIU
pentru o
Viaţd Deplină
BIBLIA DE STUDIU
PENTRU O VIAŢĂ DEPLINĂ
Citirea Bibliei va deveni o
adevărată desfătare în timp
ce învăţaţi să folosiţi propria
BIBLIE DE STUDIU PEN-
TRU O VIAŢĂ DEPLINĂ
(BSVD).
Cercetătorul biblic Donald
C. Stamps a cunoscut
puterea Duhului Sfânt, a
crezut în ea şi a trăit prin ea în timp ce
a scris notele de studiu pentru această Biblie.
BSVD este una dintre cele mai complete Biblii de studiu
care tratează subiectul lucrării Duhului Sfânt în viaţa cre-
dinciosului. BSVD oferă un studiu amănunţit şi o înţelegere
profundă a Cuvântului lui Dumnezeu.
In aceasta veţi găsi 77 de articole despre elementele fun-
damentale ale credinţei, inclusiv puterea asupra lui Satan şi
a demonilor, darurile spirituale pentru credincioşi şi stan-
dardele moralităţii sexuale. în partea de jos a fiecărei pagini
se găsesc note de studiu detaliate, care amplifică textele
biblice. BSVD include o concordanţă, un index complet de
subiecte, 16 pagini de hărţi color şi numeroase tabele.
Această ediţie minunată a Bibliei a fost tipărită pe cea
mai fină hârtie de Biblie şi îndeplineşte cel mai înalte stan-
darde de calitate pentru tipărirea acesteia.
(2.110 pagini, 16 x22 x 4 cm, hârtie de 25 g/m2, copertă în 2 variante: tare şi moale)
DUMNEZEU VREA SA FII VICTORIOASA
ÎN TOT CE FACIF
Quin Sherrer şi Ruthanne Garlock au scris Ghidul femeii pentru o
viaţă plină de DuhulSfântpentru a le ajuta pe femei să descopere viaţa
creştină plină de putere. Dacă tânjeşti după o umblare mai apropi-
ată cu Dumnezeu şi după o mărturie mai eficientă, dacă doreşti să
primeşti răspuns la rugăciune când te rogi, atunci această carte este
pentru tine.
Dumnezeu doreşte ca femeile să fie victorioase în toate efor-
turile lor, şi El a dat puterea Duhului Sfânt pentru a le ajuta să facă
faţă provocărilor vieţii. Acest ghid oferă o înţelegere esenţială
privitoare la modalităţile în care poţi beneficia de puterea Sa.
Ne bucurăm că există acest ghid pentru a ne ajuta să ne adâncim practic într-o
viaţă plină de Duhul Sfânt. O astfel de lucrare îi ajută pe credincioşi să caute
adevărata viaţă în Duhul evitând obiceiurile superficiale care pot
discredita tradiţia carismatică.
JACK şi ANNA HAYFORD, The Church on the Way
Dacă ai editat să ceri prezenţa Duhului Sfânt în toată plinătatea Sa
în viaţa ta această carte este pentru tine! Ba^ându-se pe'învăţătura Bibliei
şi pe experienţe personale — atât ale lor cât şi ale altora — Quin Sherrer
şi Ruthanne Garlock ne oferă o hartă ilustrată pentru
călătoria noastră spre această plinătate.
ELIZABETH SHERRILL
Quin Sherrer şi Rjitbanne Garlock ne oferă întotdeauna călăuzire practică şi
realistă pentru maturizare în umblarea noastră cu Domnul. învăţătura biblică
sănătoasă combinată cu exemple din viaţa creştină practică fac din acest ghid
nu doar o carte pe care o citeşti cu plăcere, ci şi una care comunică adevăruri
scripturale esenţiale. O recomand din toată inima!
JANE HANSEN, preşedinta organizaţiei Aglow International
Sherrer şi Ruthanne Garlock au mai scris împreună A Woman's Guîde to
itual U aijare Ghidulfemeii pentru lupta spirituală si . I II oman $ Guide to Break/ng
[Ghidul femeii pentru eliberarea de dependenţă . Amândouă învaţă şi slujesc
lin întreaga lume. Quin şi soţul ei, I ,eRoy, l( icuiesc în Colorado Springs,
nne şi soţul ei, John, locuiesc in Dai

Quin Sherrer, Ruthanne Garlock - Ghidul Femeii Pentru o Viata Plina de Duhul Sfant

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Quin Sherrer, Ruthanne Garlock - Ghidul Femeii Pentru o Viata Plina de Duhul Sfant

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul

g pe Dumnezeu să te ierte pentru că m.

în întâmpinarea Duhului Sfânt / 29

C. Peter Wagner, Spreading the Fire [Răspândind focul] (Ventura, Calif.:

Nota de la Galateni 5:22, Biblia de studiu pentru o viaţă deplină, 1704.

108 / Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt

116 / Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt

Rugăciunea prin Duhul / 167

Rugăciunea prin Duhul / 175

Rugăciunea prin Duhul / 177

Aşteptările noastre - intervenţia lui Dumnezeu / 203

222 / Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt

Proclamarea Veştii Bune! / 259

262 / Ghidul femeii pentru o viaţă plină de Duhul Sfânt

S-ar putea să vă placă și