Comunicare si psihopatologie social

Caracteristici ale emitorului n comunicarea de mas

 INTRODUCERE

Ce este comunicarea?

Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului
n procesul socializrii sale.

Comunicarea uman se ocup de sensul informatiei verbale, prezentat in forma oral sau scris
si de cel al informatiei non-verbale, prezentat de paralimbaj, micrile corpului i folosirea
spaiului.

Comunicarea este un ansamblu de aciuni care au n comun transmiterea de informaii sub forma
de mesaje, tiri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. ntre dou persoane, numite
interlocutori, sau mai formal, emitor i receptor. A nu se confunda ns cu aparatele
de comunicaie numite emitorul i receptorul de radio, care folosesc la comunicaiile la distan
= telecomunicaii.

Termenul de comunicare este legat de existena noastr ca oameni, mai apoi ca societate, fiindc
fiinele umane i comunicarea sunt interdependente. Fr comunicare i limbaj noi ca fiine ce
interacionm i relaionm n cea mai mare parte, sau chiar n ntregime prin actul comunicri,
existena noastr pe pmnt ar fi inutil.

Este un proces dinamic, aflat ntr-o permanent transformare. Societatea exist datorit
comunicrii, ea nseamn comunitate i este vzut ca un proces care implic participare din
partea membrilor unei societi. Comunicarea mbrac forme variate i diverse, dintre care ne
vom opri la comunicarea mediatizat i la comunicarea de mas, care este de fapt o form a
comunicrii mediatizate, destinat unor mase mari de indivizi i poate avea o form subiectiv,
care are ca scop manipularea opiniei publice, i forma obiectiv, care dorete simpla informare a
persoanelor.

Comunicarea n mas este o parte integrant a mass-mediei, concept relativ nou, care s-a
dezvoltat n special n perioada postbelic, ca o consecin direct a apariiei noilor forme de
transmitere a informaiilor, fie prin unde radiofonice, fie prin imagini pe micul ecran.
Comunicarea n mas studiaz modul n care indivizii i entitile transmit informaia prin
intermediul mass-media ctre un numr mare de persoane n acelai timp. La acest tip de
comunicare sunt atribuite, de obicei, ziarele, revistele, crile, televiziunea, radioul i filmele -
medii utilizate pentru a disemina informaii, tiri sau reclame.

Schema clasic de comunicare:

E C R
emitor canal receptor

Comunicarea eficienta este cea care se bazeaza pe ascultarea atenta, empatica, necritica,
eliberata de propriile judecati si opinii, care surprinde nevoile celuilalt, asteptarile lui de la
tine, ca partener de dialog.

Cel care comunica cel mai eficient este cel mai bun ascultator, este cel care transmite un mesaj
autentic conform cu ceea ce gandeste si il transmite pe limbajul celui caruia i se adreseaza, fiind
preocupat de modul in care este inteles de catre interlocutor, cerand feedback permanent, in urma
caruia isi ajusteaza mesajul pentru a transmite corect informatiile.

Comunicarea este rezultatul unei relatii, indiferent, cat de scurta durata este. O forma de relatie
se construieste de la un prim contact, de la o prima impresie (aspectul exterior, prezentarea),
cuvintele alese fiind decisive in acest sens.

O comunicare eficienta se face in contextul unei relatii bazate pe respect, incredere,

ascultare, atentie, oglindire. Intr-un astfel de context relational, doi oameni pot comunica eficient
chiar si in absenta cuvintelor.

Tipurile de comunicare:

Din punctul de vedere al transmiterii mesajului, comunicarea poate fi:

direct: atunci cnd partenerii de comunicare se afl fa n fa, ntr-un context

situaional comun
mediat: cnd, pentru a comunica, partenerii folosesc diverse alte mijloace de
transmitere a mesajului(scrisoarea, telefonul, faxul, reelele electronice)
Din punctul de vedere al relaiei dintre emitor i receptor, se poate vorbi despre:

comunicare bilateral: cnd ntr-o anumit situaie de comunicare receptorul poate

deveni la rndul su emitor(dialog cotidian, emisiuni interactive la radio sau la
televiziune)
comunicare unilateral: n cazul n care receptorul nu poate deveni, la rndul su,
emitor, mesajul transmindu-se ntr-un singur sens(de exemplu, dinspre ecran sau
dinspre scen spre spectatori).
Comunicarea se realizeaz pe trei niveluri:
1. Verbal

2. Paraverbal

3. Nonverbal
Dintre acestea, nivelul verbal (deci cel al cuvintelor) reprezint doar 7% din totalul
actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire...) i 55% la
nivelul nonverbal (expresia facial, poziia, micarea, mbrcmintea etc.).
Dac ntre aceste niveluri nu sunt contradicii, comunicarea poate fi eficace.
Dac ns ntre niveluri exist contradicii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.
Comunicarea verbal se realizeaz oral sau n scris, prin intermediul unei limbi cunoscute de
ctre toi participanii la actul comunicarii.
Comunicarea nonverbal se realizeaz prin intermediul gesturilor, al mimicii sau chiar al unui
sistem special creat, cum ar fi limbajul surdo-muilor.
Comunicarea paraverbal se realizeaz prin intermediul aspectelor legate de voce(modulaie,
ritm, volum) sau prin pauzele n vorbire.
n comunicarea oral , elementele verbale sunt nsoite de elemente de comunicare nonverbal i
paraverbal.

Canalul este mediul care transmite semnale de la emitator la receptor.

In comunicare se folosesc urmatoarele canale:

Canale tehnologice: telefoane, computere, video, radio

Canale scrise: scrisori, rapoarte, afise, carti, reviste, ziare

 Canale fata-n fata: conversatii, interviuri, intalniri, prezentari, cursuri, lecturi.

Odata emis si receptionat, un mesaj devine comun, apartine atat celui care a transmis mesajul cat
si celui care l-a primit.

Orice mediu care serveste procesului de punere in comun a mesajului este un mijloc de
comunicare: aerul, telefonul, limbajul.

Comunicarea este cea mai importanta metoda de socializare. In calea comunicarii pot sta
bariere de comunicare. Barierele de comunicare reprezint orice interferenta ce sta in calea
transmiterii cu claritate a mesajului.

Exemple de bariere de comunicare: deficiente verbale, dictie, zgomote, frica, emotii, diferente de
perceptie, concluzii grabite, lipsa de cunostere, lipsa interesului.

Prin comunicare ne dezvoltam abilitatea de a stabili si mentine relatii cu altii.

Probabil ca, nici nu ne-am fi dezvoltat abilitatile de comunicare si nu am fi evoluat nici pe alte
planuri, daca nu am fi simtit nevoia sa socializam unii cu altii, sa legam si sa dezvoltam relatii
interumane.

Prin comunicare poti influenta opiniile, atitudinile si credintele oamenilor.Daca esti

convingator si ai destul de dezvoltata abilitatea de a influenta oamenii, ar fi bine sa-ti propui si
sa-ti doresti sa influentezi oamenii intr-un mod pozitiv, spre binele lor, adaugand valoare vietii
lor. Daca n-ai sa faci asta iti aduc aminte ca faptele si gandurile tale sunt ca un bumerang si raul
care il produci azi cuiva se va intoarce mai tarziu si te va lovi in ceafa, cand ti-e lumea mai
draga. O fapta sau un gand bun se vor intoarce la tine inzecit si vei avea mult mai multe de
castigat.

Mesajul trebuie adaptat in functie de capacitatea de perceptie a receptorului si starii sale

sufletesti.

Cu alte cuvinte cel care transmite mesajul (emitatorul) trebuie sa gaseasca calea comuna, se
adapteze mesajul si transmiterea lui la capacitatea de intelegere si starea psihica a celui care
primeste mesajul (receptorul).

Intr-un fel vorbesti sau te adresezi unei persoane cu capacitati intelectuale scazute, care intelege
putine si in alt fel unei persoane lipsite de prejudecati, cu un spirit echilibrat si mintea deschisa.
Totul tine de a gasi calea comuna intre tine si cel caruia i te adresezi, de a stabili o conexiune
emotionala.

Mesajul este unitatea de baza a comunicarii . El poate fi alcatuit din cuvinte scrise sau
rostite, imagini vizuale, muzica, zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi.

Schimbul de mesaje intre participantii angrenati in comunicare devine interactiune.

O bun comunicare presupune dezvoltarea anumitor abilitti personale, printre acestea se

pot enumera cu succes ascultarea activ, capacitatea de a sintetiza si de a clarifica.

Dintr-o perspectiv general, comunicarea de mas reprezint o form distinct de

transmitere a mesajelor elaborate ntr-o manier structurat i orientate spre un numr ridicat de
receptori. n cadrul acestui areal tematic s-au formulat o serie ntreag de perspective teoretice i
interpretative, determinate n principal de amploarea manifestrii i importana efectelor generate
n societatea contemporan. Dei n linii generale definiiile formulate pstreaz o abordare
descriptiv conturat pe o structur comun.

Mijloace de comunicare n mas

Pentru a face un schimb de idei sau pentru a impartasi cunostinte cu persoane aflate

departe, e nevoie de mijloacele cu ajutorul carora sa se transmita informatiile la distanta:

acestea sunt mijloacele de comunicare in masa sau mass-media.

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti

termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea

informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care

le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si

surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc

ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul

telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice.

Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si

receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop

cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare. In functie de clientul care

trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele

umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru

a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste legaturi la

intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta.

Caracteristicile comunicrii de mas

Comunicarea de masa prezinta un set de caracteristici, independent de diferentele intre

diferite media, intre formele de organizare sociala, intre contextele istorice:

a) implica mijloace tehnice si institutionale de producere si difuzare, de unde miza de a

exploata comercial inovatiile tehnice, pentru a face posibil ca formele simbolice sa fie

produse si difuzate pe scara larga;

b) odata patruns in sistemul mass media, orice mesaj cu incarcatura simbolica sau nu trebuie

sa se supuna si unei legi a pietei, deci sa raspunda unei nevoi de informare, sa se adreseze

unui public, sa vina in intampinarea unei curiozitati; intr-un cuvant, produsul mediatic este in

acelasi timp o marfa, el trebuie sa se conformeze legilor care guverneaza orice marfa; deci

institutiile mediatice sunt supuse presiunilor pietei; pornind de la aceasta caracteristica,

comunicarea mediatica a fost considerata de unii analisti o forma de comert cu idei, cu forme

simbolice;

c) contextul receptarii este in general separat de contextele receptarii; fluxul mesajelor este

unidirectional, iar in acest flux, capacitatea destinatarilor de a interveni, de a contribui la

procesul de producere este limitata, aproape de zero. Din moment ce persoanele care primesc

mesajele media nu sunt in totalitate parteneri intr-un proces reciproc de schimb

comunicational, exista autori ce considera ca termenul de comunicare nu este foarte exact,

fiind mai potrivit sa se vorbeasca de difuzare, transmitere;

d) institutiile mediatice opereaza aproape in exclusivitate in sfera publica, produsele

comunicarii de masa fiind disponibile, teoretic, unei pluralitati de destinatari. Caracterul

public este dat si de faptul ca media se ocupa de probleme in legatura cu care exista sau poate

sa se formeze o opinie publica.

 CONCLUZII

Conceptul de comunicare urmrete ndeaproape durmul parcurs de civilizaie, i dac n

cele mai vechi timpuri comunicarea se rezuma la a transmite, prin vorbe sau gesturi un mesaj, cu
timpul, atenia se va ndrepta nu numai spre a transmite mesajul dar i asupra modului n care se
transmite. Pentru omul modern e important coninul, dar i forma n care se comunic, e
important informaia propriu zis, ct i organizarea ei la nivel structural i conceptual.

Evoluia social a atras dup sine dorina de a da o semnificaie simbolic vieii, egiptenii
fiind primii care vor ncrusta n piatr reprezentri miniaturale ale activitilor cotidiene. Aa se
nate scrierea hieroglific i se face pasul ctre contientizarea necesitii de consemnare i
imortalizare a informaiei.

Pentru omul modern, importana procesului de comunicare este evident i n mod firesc
apare preocuparea tot mai stringent de a o defini, analiza i studia. n ciuda aprenelor de
concept extrem de simplu i pe nelesul tuturor, comunicarea pune totui probleme reale n
momentul confruntrii cu efectele concrete ale procesului.

Dei definiia comunicrii pare a fi la ndemna oricui sunt totui foarte puini cei care
reuesc s o defineasc satisfctor, iar dificultatea const n a distinge i a uniformiza infinitele
nuane care o nsoesc spre a surprinde esena.

O definiie minimal ar numi comunicare procesul de transmitere de informaie de la un

individ la altul sau de la un grup social la altul, dar n aceli timp numim comunicare nu doar a
vorbi cu cineva ci i procesul de rspndire de informaie precum presa, radioul, televiziunea,
literatura .
 Bibliografie

1. www.comunicareeficienta.com
2. www.elearning.masterprof.ro
3. www.mes05.home.ro
4. Comunicarea Simona Iovanut Editura Waldpress 2001
5. www.documents.tips.ro