In toate programele de recuperare pentru copii cu diverse deficiene, ce includ metode de

terapie ocupaional, atat la nivelul spitalelor cat i al altor tipuri de instituii de ocrotire
speciale coli speciale, centre de recuperare, program de recuperare la domiciliu, sunt
incluse activiti ce concur la formarea deprinderilor de autonomie
personal, a deprinderilor de via zilnic, igien personal,alimentarea,
vestimentaia, viaa de relaie, cunoaterea mediului ambiant, ncepnd cu
spaiul apropiat i continund cu spaii deschise..Pentru copii cu deficiente
mintale, importanta este integrrea lor in societate prin formarea unor deprinderi de via
cotidian adecvate.
Nivelul performantelor, obinut in cadrul deprinderilor respective, depinde la randul
su de profunzimea intarzierii lor mintale.
In cazul elevilor deficieni mintal, ,,invarea prin aciune" este superioar tuturor
celorlalte forme de invare i crete in importan cu cat profunzimea retardului
mintal este mai accentuat.
Obiectivul fundamental al tuturor formelor de terapie ocupaional const in
recuperarea personalitii copilului, in ansamblul ei, indiferent de tipul i profunzimea
handicapului su.
Specialitii consider chiar c anumite forme de art-terapie, desfurate cu elevii cu
deficiene severe, contribuie la remodelarea personalitii, realizand detensionarea i
dezinhibarea acesteia, acolo unde lecia de tip clasic, bazat pe predarea i
acumularea de informaii, ii dovedete limitele.
Trecand la analiza psihomotricitii copilului handicapat mintal constatm de
lainceput deosebirile ce se evideniaz intre acesta i normalul de aceiai varst.
Structura psihomotricitii specific debilului mintal are drept cauze
prezenaleziunilor corticale i subcorticale, imposibilitatea proieciei mintale a
motricitii i slaba coordonare i integrarea neurofiziologic i intelectual.
Cu cat gradul deficienei mintale este mai pronunat, cu atat i nivelul dezvoltrii
psihomotrice este mai deficitar.
12.2. TULBURRI ALE CONDUITEI MOTORII LA DEFICIENTUL
MINTAL
Tulburrile conduitei motorii se asociaz in cazul handicapatului mintal cu o serie
intreag de tulburri fizice i fiziologice specifice.
Menionm mai jos cele mai importante tulburri psihomotrice ale conduitei copilului debil
mintal. Punescu C. (1977)
a. - tulburarea echilibrului morfostatic;
b. - slaba coordonarea a micrilor n spaiu i timp;
c. -imposibilitatea coordonrii oculo-kinestezico-senzitive a
micrilor;
d. - tulburri legate de rapiditate, precizia i adresa micrilor;
e. - lipsa sensibilitii profunde a micrilor;
f. - mersul defectuos;
g. -prezena paratoniilor (dificultatea sau chiar imposibilitatea de
relaxare
muscular voluntar) i a sincineziilor (micri spontane induse sau
provocate n partea opus altei micri);
h. - hipo i hiperkinezia (imposibilitatea de a executa anumite
micri
necesare coordonrii anumitor segmente ale corpului sau,
dimpotriv,
om agitaie motorie permanent);
i. - prezena stereotipiilor motrice, micri stereotipe ale unor
segmente
ale corpului, de exemplu ale minilor, capului, ntlnite mai ales la
formele grave ale debilitii, cum ar fi idioia i imbecilitatea.
j. - lipsa memoriei schemei motorii la nivelul sistemului muscular;
k. - toate cele enumerate ducnd n final la imposibilitatea
structurrii
unei conduite adaptative eficace deoarece aceasta se bazeaz pe
acte
motorii mobile i ineficiente, neintegrate suficient n cadrul aciunii
globale.
Tratarea i corectarea acestor deficiene prezint o importan deosebit pentruc de
la nivelul abilitii manuale i al forei fizice depinde insi autoaprecierea valoric
pe care i-o face copilul deficient mintal (fapt demonstrat de cercetrile lui R.Perrou).
La copiii deficieni mintal, din categoria celor mai frecvente tulburri exprimate
plastic i care au valoare diagnostic se pot enumera:
1. tulburri de form care reprezint modificri ale formei fr s schimbe in
esen forma natural;
2. tulburrile de execuie ale formei ce determin aspectul neterminat,
rigid,srac, dezordonat;
3. tulburrile de construcie ale formei care constau in:
- accentuarea unui element neesenial;
- stereotipia formei;
- omiterea unor elemente eseniale;
- culoarea contravine formei.
4. tulburrile de schem corporal ce se refer la:
- transparena corpului;
- asimetrii accentuate, disproporii intre diferite segmente ale corpului;
- omisiuni sau adugire de segmente;
- corpul redat cu faa, iar capul i picioarele din profil ;
- capul asimetric, deformat, nelegat de gat, cu contur deschis (sus);
- membrele cu aspect apendicular, asimetrice, supra sau subdimensionate,absena uni
sau bilateral;
- neoformaie = cap dublu, trei maini, mai multe degete.
5. tulburri ale sensului simbolic al formei apar cand se solicit imaginaia
elevului incapabil de a crea sau folosi forma simbol i se refer la:
- culoarea ce acoper ilogic toate elementele (ex. : capul are culoarea hainelor);
- procedee speciale de desen (umbre, pete de culoare) care nu au nici o semnificaie,
sens, simbol.
6. tulburri de compoziii. Compoziia este cea mai complex activitate de
desenare, la care concur numeroi factori, cu principii compoziionale logice;
aceti factori confer compoziiei plastice ritm, echilibru, msur, proporii, for de
emoionare i de comunicare. Tulburrile ei se refer la:
- absena relaiilor intre forme, detaliu, spaiu;
- compoziie inchis in plan desfurandu-se frontal bidimensional, cu aspect
static;
- repetiia frecvent a figurilor schem;
- perspectiva afectiv domin perspectiva vizual, inversand raporturile reale dintre
elemente;
- neacordarea importanei mediului caracteristic temei;
- culoarea nu are rol constructiv sau impresiv, ci exprim doar tririle interne ale
copilului;
- plan perceptiv ingust, care d imagini srace, lacunare, dezmembrate,ireale.
7. tulburri de culoare.
Intreaga armonie a unei lucrri plastice se sprijin pe tonalitatea cromatic
dominant, pe un echilibru dirijat subiectiv. Tulburrile se refer la:
- nerespectarea realismului vizual;
- absena armoniei cromatice rafinate, tonuri sau nuane;
- utilizarea ilogic a culorilor (zpada roie, pr verde) sau unei singure culori
- efectul spaial al culorilor nu este folosit i desenul este plat, bidimensional,cu
aspect dezordonat.
8. tulburri ale spaiului plastic (relaionarea structurii compoziiei cu forma ei
total). Tulburrile se refer la:
- spaiul gol, deschis, srac, simplist, static, brut, sumbru;
- descriptiv, serial, decorativ;
- spaiu neechilibrat prin sub sau supradimensionarea formelor.
Desenul constituie un mecanism complex care antreneaz multiple laturi ale
psihologiei individului, avand un caracter strict individual specific, in raport cu
particularitile subiectului respectiv, cu capacitatea acestuia de expresie, cu
aptitudinile, cu nivelul cultural, cu afectivitatea i intreaga dinamic a personalitii
sale.
In recuperarea deficientului mintal sunt corelate i au prioritate tehnicile care duc la
structurarea conduitelor perceptiv-motrice de baz cum sunt cele de form,
culoare, schem corporal, lateralitate spaio-temporal.
Deficientii mintali au o simptomatologie cromatic, date relevante despre
reprezentarea eului, despre afectivitate, nivelul emoiilor, sentimentelor, strile i
tririle relaionale, date despre viaa de grup colar,familial, larg social. Paleta
cromatic a deficientului mintal este foarte redus, cu elemente de stereotipii in
utilizarea aceleai culori.

TEHNICI DE TERAPIE DE EXPRESIE PLASTIC FOLOSITE N

ACTIVITATEA CU ELEVII DEFICIENI MINTAL
a. Rolul activitilor artistice n terapia deficientului mintal
Prezentarea strategiilor de artterapie accesibile persoanelor cu deficiene,
din cadrul capitolului Artterapie, a impus rolul important al creativitii artistice
(exprimat prin cile de expresie plastic: modelaj, desen, pictur, sculptur) atat in
procesul decompresrii deficientului mintal, cat i in procesul educaional-terapeutic.
Vom preciza in continuare - obiectivele pentru activitile practice, folosite
in lucrul cu deficientul mintal:
1. Dezvoltarea simului de incredere in sine;
2. Formarea i dezvoltarea aprecierii artistice i de exprimare;
2. Familiarizarea copiilor cu materialele pe care le folosesc, analizandu-le forma,
mrimea i culoarea- prin canalele motorii i senzoriale;
3. Cooperarea cu ali copii in realizarea unor activiti de grup- lucrul in echip;
4. Dezvoltarea simului estetic
5. Dezvoltarea respectului fa de rezultatele muncii lor i a altora;
6. Formarea i consolidarea deprinderilor de tiat, lipit, indoit cu diferite materiale i
formarea unor noi deprinderi cu: impletitul, imbinarea;
7. Formarea i consolidarea abilitilor de a termina munca inceput i disciplina
materialelor in ordine.
Activitile artistice: desenul, pictura, modelajul sunt foarte importante in
valorificarea la maxim privind potenialul existent- nivelul intelectual al deficientului
mintal.
Prin intermediul terapiei de expresie plastic, urmrim la deficientul mintal:
a. dezvoltarea observaiei;
b. reproducerea a ceea ce vd sau simt;
c. dezvoltarea unei bune coordonri ochi-man;
d. dezvoltarea motricitii fine prin dactilo-pictur, desen i modelaj.
Deficientul mintal ii poate dezvolta deprinderile specifice prin manuirea materialelor
(creionul, pensule, vopsea, plastilin) folosid aceste activiti.
Progresul pe care-l vor obine se va inregistra in etape, dup urmeaz:
1. Realizarea activitilor simple cu materiale: hrtie, beioare, creioane etc;
2. Reproducerea anumitor idei prin:
-ruperea hartiilor;
-realizarea colajelor.
3. Reproducerea unor culori in desen/pictur:
-incepand cu cele de baz: rou, galben, verde etc;
-din imaginaie proprie;
-dup o tem dat.
Tematicile evoc anumite rspunsuri i triri, ceea ce permite deficienilor mintal s-
i descrie lucrul; de exemplu: Mrul copt; Soarele mare, galben i rotund;
Cerul albastru i senin etc.
b. Modalitile de realizare a diferitelor activiti de expresie
plastic
Anumite activiti se pot realiza cu un grup de copii deficieni mintal in scop
psihoterapeutic, cuprinzand deprinderi practice de baz, care devin din ce in ce mai
complexe pe msura inaintrii in varst.
Pentru realizarea unor activiti artistice, se vor folosi anumite categorii de
materiale/unelte, printre care:
a) hartii de scris/ de modelaj/ creponat; erveele; reviste; ziare; lan; vat- de culori
i asperiti diferite;
b) materiale din natur: conuri de brad; bucele de lemn; ghind etc;
c) alte materiale: zahr; fin; boabe de fasole; semie etc;
In cele ce urmeaz, vor fi prezentate (prelucrate dup lucrarea Fundaiei de sprijin
comunitar- Manual Import - Ghid de muzic, art, micare i joc, 2002)
diferite tipuri de activiti artistice, precum i modalitile lor de realizare- folosite in
procesul terapeutic cu deficieni mintal, in viziunea unor artterapeuti romani i
britanici.
A. Mnuirea simpl a materialelor:
Instructaj:
1. Observai caracteristicile diferite ale hrtiei;
2. Transformai-le astfel nct s devin diferite;
3. Descriei schimbarea sau comparai diferitele asperiti.
Mijloace de realizare:
1. Mototolirea i ntinderea foliei de aluminiu;
2. Materiale uscate sau ude: hrtie, textile;
3. Materiale tari i moi: creioane i textile.
Modaliti de exprimare:
S mototolim hrtia;
S netezim hrtia;
S facem mingi colorate pentru descrierea schimburilor;
S rupem hrtia- hartia se rupe in faii de 2 cm i urmeaz crearea de imagini
ale obiectelor din mediul inconjurtor: panglici, scri, fulgi de zpad.
A. Lipirea diferitelor materiale pe o suprafa-colaje:
-Copiii sunt iniiai in iniiai in folosirea lipiciului;
-Se realizeaz un colaj mare cu diferite lucrri ale copiilor.
-exemplu: anotimpurile; confecionarea felicitrilor de Crciun etc.
Exemplu de activiti:
Fulgi mari de zpad;
Poveti cu imagini simple: copaci; cas; caine;
Covor de iarb verde cu flori i animale etc.
B. Modelaj:
-modelajul stimuleaz simul tactil;
-copiii trebuie s cunoasc:
denumirea materialelor: plastilin; argil, lut;
caracteristicile materialelor: modelat, rupt, imbinat, rulat etc.
-deprinderilor de baz se formeaz prin: modelarea materialelor, realizand diferite
forme, lipindu-le prin impreunarea capetelor.
Exemple de exerciii de modelare:
Inele colorate;
Mingea fotbalului;
Animale simple, copaci, case etc.
C. ncurajarea ,,Mrcilor de expresie
-activitate artistic specific atat copiilor, cat i adulilor;
Scop: dezvoltarea modalitii expresive, personale, de a desena i
picta.
-se deseneaz figurativ anumite ,,mrci/urme, care difer de la o persoan la alta
avand caracter personal;
-este o tehnic de grup folosit in terapia de expresie plastic;
-unii se pot inhiba, deoarece nu pot desena decat nite ,,urme, aliimanifest interes
i talent in a-i lsa amprentele -mrcile de expresie;
-terapeutul trebuie s asigure schimbarea materialului cu care lucreaz ,,incazul in
care subiectul face acelai desen;
-cei care deseneaz lucruri despre ei inii vor fi incurajai s povesteasc despre
ceea ce fac, astfel incat, interpretarea lucrrii va evidenia felul in care ei percep
lumea.
Exerciii practice:
-desene individuale, in care se folosesc: crbune, creioane colorate, carioca;
-pictur colectiv: fiecare contribuie pe rand la o pictur realizat pe o foaie mare de
hartie;
-pictat colectiv- ce are ca model obiecte bi/tridimensionale:
Exemplu: ,,Trasai conturul unui copac mare sau al unei case i
lsai-i apoi
pe cei din grup s adauge culoare, detalii i textur;
-trasarea unui contur in jurul corpului fiecrei persoane culcate pe o bucat mare de
hartie, lsand apoi pe fiecare s adauge detalii i culoare.
Aceste activiti artistice au i rolul de a aduce o schimbare in rutina celorlalte
metode terapeutice; dezvoltand exprimarea individual a copiilor cu deficiene i
facilitandu-le integrarea.
Aa cum am artat, pictura i desenul, in special, sunt activiti cu un mare impact
psihoterapeutic, fiind indicate pentru toate afeciunile /deficienele, incepand cu cele
mintale. Metodele folosite in funcie de deficien, merg de la pictura cu
degetul(hemiplegicii pot desena i picta cu piciorul) sau cu pensula in gur
(tetraplegicii) pan la cea cu rafinamente moderne prin aruncare, pulverizare,
tamponare etc. Picturile pot fi calme sau violente, in funcie de starea sufleteasc a
persoanei. Atat copiii, cat i adulii ii manifest prin desen i pictur intregul
coninut al vieii psihice.
Metodele folosite in funcie de deficien, merg de la pictura cu degetul (hemiplegicii
pot desena i picta cu piciorul) sau cu pensula in gur (tetraplegicii) pan la cea cu
rafinamente moderne prin aruncare, pulverizare, tamponare etc. Picturile pot
fi calme sau violente, in funcie de starea sufleteasc a persoanei. Atat copiii, cat i
adulii ii manifest prin desen i pictur intregul coninut al vieii psihice.

ELEMENTE DE MELOTERAPIE UTILIZATE N ACTIVITATEA

RECUPERATIV - TERAPEUTIC CU ELEVII
CU DEFICIENI MINTAL

Din cadrul activitilor de expresie fac parte i activitile de art-terapie, care se

refer, in principal, la folosirea mijloacelor de expresie artistic in scopuri terapeutice.
Aceste mijloace ii dovedesc eficiena prin faptul c ele fac apel la afectivitate,pentru
a realiza o relaie optim intre terapeut i subiect.
Meloterapia se incadreaz in vasta arie a artterapiilor.
Valoarea terapeutic a muzicii rezult din multiplele influene pe
care le are
asupra psihicului uman, datorate complexitii fenomenului muzical
nsui.
Muzica reprezint arta de a exprima sentimente i idei cu ajutorul sunetelor
combinate intr-o manier specific (Dicionarul explicativ al limbii romane,
Edit.Academiei Romane, 1995).
Muzica declaneaz procese afective dintre cele mai variate i neateptate, de la
emoia muzical cu o gam larg de manifestare bucurie, trire interioar,
sentimentul armoniei, inlare spiritual pan la descrcri explozive de exaltare
colectiv.
Fiind cea mai complex art i in acelai timp accesibil tuturor oamenilor, muzica
dispune de cel mai fin i mai penetrant limbaj artistic SUNETUL.
Rezultant a vibraiei sonore periodice i regulate, sunetul muzical dispune de patru
insuiri: inlime, durat, intensitate i timbru. Organizarea i succesiunea acestora,
cu sens expresiv, ii dovedesc eficiema prin sensibilizarea subiecilor, cat i crearea
unei stri
psihice pozitive ce permite realizarea unei realaii corespunztoare de comunicare
dintre educator i subiect.
RITMUL in muzic se refer la succesiunea organizat a duratei sunetelor.
Utilizarea sa judicioas faciliteaz dezvoltarea facultilor psihice superioare ale
fiinei umane a valorilor sale estetice.
Ritmul se rezum, in principal, la caracteristicile micrii. El prezint rezonane
diferite la o persoan sau alta, in funcie de varst, stare de sntate, dispoziie
sufleteasc
de moment sau nivel cultural.
ARMONIA se refer la imbinarea melodic a sunetelor i se bazeaz pe tehnica
acordurilor, specific compoziiei.
Ritmul i armonia sunt elementele eseniale ce compun o melodie sau cantec.
MELODIA, ca rezultat final al unei creaii muzicale reprezint o succesiune de
sunete imbinate dup regulile ritmului i ale modulaiei pentru a alctui o unitate cu
sens expresiv, exprimat intr-o compoziie muzical.
In cadrul muzicoterapiei, educatorul trebuie s fie interesat, in special, de efectul pe
care il are muzica utilizat sub diverse forme. Ca mijloc pentru recuperarea
personalitii individului normal sau deficient.
La normali s-a demonstrat c muzica exercit o serie de efecte benefice, printre care
enumerm:
- determin o serie de stri afective tonice;
- induce subiectului o stare de linite, conducand la reducerea strilor de tensiune i
anxietate;
- permite evadarea i induce adesea o stare de securitate;
- crete tonusul subiectului i rezistena sa la efort, contribuind in acelai timp la
invingerea unor obstacole ale existenei, cum ar fi strile de boal sau handicap;
- faciliteaz comunicarea intre persoane;
- contribuie la dezvoltarea unor funcii i procese psihice, incepand cu cele primare,
senzaii, percepii i reprezentri i terminand cu cele mai complexe, cum ar fi, de
exemplu, afectivitatea i imaginaia;
- amelioreaz comportamentul i socializeaz individul.
La copiii deficieni mintal meloterapia este folosit, in special, in stabilirea unui alt tip
de comunicare, diferit de cea verbal, cu aceti subieci.
Atunci cand se lucreaz cu aceti subieci conteaz mai puin nivelul de dezvoltare al
aptitudinilor muzicale pe care acetia le posed, deoarece in aceast situaie muzica
nu este utilizat in terapie datorit calitilor sale estetice.
Weigl introduce, in acest sens, termenul de muzic funcional, care desemneaz
faptul c muzica eficace in terapie este cea destinat obiectivelor practice, in funcie
de nevoile subiecilor.
Principalul obiectiv al meloterapiei este acela de a stabili contactul cu deficientul
mintal i de a facilita comunicarea intre el i educatorul transformat in terapeut
(Ionescu S., 1987).
Deci, in cadrul activitilor de meloterapie, muzica este utilizat in scopul recuperrii
pe cat mai mult posibil a personalitii decompensate a acestor categorii de deficieni.
Pentru atingerea acestui scop, Ionescu S. (1987) sugereaz realizarea unei
diferenieri tranante intre utilizarea muzicii in sens terapeutic i utilizarea acesteia in
diferite activiti recreative organizate cu copiii deficieni.
Cercetrile au demonstrat c, instrumentele de percuie, cum ar fi
castanietele,clopotele, tamburinele, ambalele, xilofoanele, faciliteaz comunicarea,
mai ales in cazul copiilor cu deficien mintal mai sever sau al celor timizi i
anxioi.
In cadrul unei asmenea activiti desfurate, spre exemplu, in cadrul Centrului de
recuperare Folke Bernadotte, din Suedia, se folosesc cu succes asocierea dintre dou
instrumente, pianul i toba. Copilul este aezat comod intr-un fotoliu i ascult
diverse
melodii interpretate la pian de un meloterapeut calificat. Acesta urmrete reaciile
sale cu atenie, in scopul stabilirii frecvenelor preferate, inalte sau grave, cu ajutorul
cruia stabilete, in continuare, gama de interpretare ce va determina la subiect o
avalan de reacii emoionale, cauzat de o vibraie afectiv autentic la muzica
ascultat.
In continuare i se d copilului deficient mintal sever o tob in care i se cere s bat in
funcie de ritmul melodiei ascultate. In acest mod copilul fixeaz ritmul i prin
aciunea sa asupra tobei ii imbuntete performanele in domeniul motricitii.
Aceasta reprezint, in fond, cheia unei adevrate terapii a succesului.
Pentru acompaniament se poate folosi, de exemplu, i o muzicu cu clape, care
foreaz subiectul s-i foloseasc degetele.
Pentru calmarea subiecilor anxioi i a celor hiperkinetici se folosete, in general, un
instrument pentatonic deosebit de armonios, care emite un fel de sunete prelungi de
clopoei.
Rezultatele au demonstrat c prin folosirea unui astfel tip de edin de meloterapie
este influentat benefic intregul psihic al subiectilor.
In cadrul instituiilor de invmant din ara noastr educatorii pot utiliza astfel de
edine ca cea descris mai sus, cu ajutorul unei inregistrri pe band magnetic i al
unui sintetizator de sunete.
Cercetrile au evideniat c, atat la normali cat i la deficienii mintal, meloterapia
are efecte deosebite asupra dezvoltrii comunicrii.
Atunci cand deficientul mintal este asociat cu alte tulburri psihice, cum ar fi
hiperactivitatea sa instabilitatea emotiv, se impun cateve distincii separate.
La copiii deficieni mintal hiperactivi, muzicoterapia poate fi utilizat pentru
ameliorarea inhibiiei voluntare a actelor motorii i pentru realizarea unor
performane de succes.
La cei cu instabilitate emoional utilizarea muzicoterapiei, in viziunea lui Ionescu
S. (1987), determin:
- diminuarea tensiunilor;
- reducerea agresivitii;
- mbuntete cooperarea n interiorul grupului;
- amelioreaz munca de echip.
Murphy a demonstrat c meloterapia ii ajut i pe cei cu tulburri relaionale,
deoarece favorizeaz participarea spontan la activiti de grup (Ionescu S., 1987).
Cercetrile efectuate de Humprey ne ofer indicaii metodice preioase despre
preferinele copiilor pentru diverse forme de activiti de meloterapie, in funcie de
nivelul lor de activism. Subiecii cu un nivel de activitate global aleg dansul, cei cu
nivel mediu
de activitate grupa de toboari, iar cei cu nivel sczut de activism se orienteaz ctre
grupele de coruri sau acompaniament.(Ionescu S., 1987).
Aa cum a rezultat i din cele prezentate mai sus, terapia prin muzic se poate
organiza in mod individual sau in grupuri.
Activitile de meloterapie cu cei cu deficiene mintale severe sau asociate, este
indicat s se desfoare prin edine individuale.
Meloterapia, din punct de vedere al activitilor care se solicit copiilor, se mai poate
impri in dou forme: activ i receptiv.
Forma activ, denumit dup unii autori i direct, const in diverse activiti
muzicale desfurate de subiecii inii, muzica instrumental sau vocal, executat
individual sau in grup.
Forma receptiv sau indirect, este acea form in care subiecii audiaz
muzica. In cadrul acestei a doua variante, pasivitatea subiecilor nu este total,
deoarece activitatea de recepie solicit prin ea insi un anumit grad de participare
din partea acestora.
In cadrul activitilor de meloterapie este util s se urmreasc urmtoarele
obiective:
- dezvoltarea interesului fa de activitile muzicale;
- formarea i dezvoltarea auzului muzical (cu elementel sale componente sim
melodic, ritmic, armonic-polifonic);
- educare vocii ca principal mijloc de redare a muzicii;
- formarea unor deprinderi practice muzicale (deprinderi de cant, ritmice,melodice,
armonico-polifonice, de interpretare, de utilizarea instrumentelor, .a.m.d.);
- educarea deprinderilor de a asculta muzica;
- cultivarea imaginaiei i creativitii;
- echilibrarea intregii personaliti a copilului prin cultivarea unor trsturi de
caracter pozitive;
- dezvoltarea sociabilitii copilului prin participarea la activitile organizate pe
grupuri de copii.
In afara obiectivelor enumerate mai sus, sunt importante i o serie de alte obiective
importante legate de:
-imbuntirea orientrii spaio-temporale i coordonrii motrice;
-educarea expresivitii mimico-gestuale;
-nuanarea exprimrii verbale;
-dezvoltarea sensibilitii cromatice muzicale;
-determinarea unor stri de deconectare, bucurie, incantare, etc.
Declanarea procesului muzicoterapiei trebuie s porneasc cu evaluarea general a
fiecrui copil, in funcie de nevoile cruia se vor selecta obiectivele adecvate ce
urmeaz s fie atinse.
Aceasta se face prin studierea dosarului copilului, informaii dobandite de la familie i
ceilali membri ai corpului didactic, observarea i studierea atent a preferinelor sale
muzicale i cunoaterea experienelor anterioare din domeniul muzicii.
Se pot folosi, de asemenea diverse categorii de teste, care, este util, s se aplice cat
mai devreme posibil, deoarece, cu cat se declaneaz mai de timpuriu activarea
terapeutic, cu atat cresc ansele de a se obine efecte mai substaniale in planul
recuperrii. In acest sens, Graham a constituit o scal a nivelului de dezvoltare
pentru performanele muzicale, coreland aceste nivele cu varsta mintal. Autorul
justific utilitatea testului su prin faptul c fiecare individ urc scala de dezvoltare
in modul su propriu in diferite intervale de timp, aceasta depinzand de gradul de
profunzime al handicapului su. Scala sa de dezvoltare face legtura intre varsta
mintal i performanele muzicale posibile, fixand totodat i limitele ce pot fi atinse
in cadrul invrii, in funcie de decalajul dintre etatea mintal i cea cronoogic,
specific deficienei mintale, dup cum urmeaz:
VRSTA MINTAL
Descrierea Performanelor Muzicale
2- 6 luni - arat nedifereniat prin micri ale braului sau piciorului, cand cant
muzica;
4- 8 luni - mic capul sau faa in direcia stimulului muzical;
8-16 luni - alunec uor sau se tarte in direcia stimulului muzical;
16- 36 luni - ascult atent pentru un minut sau mai mult;
37- 48 luni - bate din palme sau bate din picior, stand jos;
48- 54 luni - cant stand jos sau in picioare, bate din palme sau din picioare;
54- 56 luni - bate din palme i picioare;
56- 62 luni - bate din maini i picioare in ritmul muzicii;
62-72 luni - cant la un instrument stand jos sau in picioare;
72- 84 luni - bate in ritm din picior, cant la un instrument i vocal;
peste 84 luni - bate ritmul din picior, cant pe tonuri inalte i din instrument in
acelai
timp.
Scala mai are avantajul c nu utilizeaz elemente verbale influenate de factori
culturali, fapt care o face uor aplicabil.
In funcie de nivelul de retard mintal al copilului i obiectivele stabilite in recuperare,
se pune problema alegerii celor mai potrivite activiti in care acesta s fie inclus.
Se recomand introducerea diverselor categorii de activiti, intr-o succesiune
gradual, in funcie de tipul i compatibilitatea acestora.
Toate aceste activiti executate gradat, de la simplul complex, determin, prin
combinarea lor, structurarea aptitudinii muzicale complexe la persoanele
deficiente,asigurandu-se in final compensarea unor tulburri din sfera proceselor
psihice, in special a celor legate de psihomotricitate.
A. Educarea ritmului se face prin urmtoarele tipuri de exerciii gradate, in
funcie de gradul de dificultate i nivelul de devoltare al copilului deficient mintal:
-aplaudarea sau baterea intr-un instrument de percuie, la un anumit cuvant dintr-un
cantec;
-baterea ritmic la auzul unor cuvinte din vocabularul activ al copilului, de exemplu la
auzul numelor prietenilor, profesorilor, a unor flori, psri sau mancruri preferate;
-aplaudarea sau baterea intr-un instrument de percuie in ritmul metronomului, in mai
multe variante:
a) cu cte o btaie la fiecare sunet de metronom;
b) cu cte o btaie la fiecare al doilea sunet de metronom;
c) cu cte o btaie la fiecarea al treilea sunet;
d) cu cte o btaie la fiecare al patrulea sunet.
Astfel, spre exemplu, cercetrile recente au relevat faptul c activitile ritmice,care
se bazeaz pe folosirea cu precdere a unor instrumente de percuie, este util s fie
introduse inaintea altor categorii de activiti. Aceasta deoarece s-a demonstrat c
introducerea ritmului este mai puin anxioas pentru subieci Ionescu S. (1987).
Dup diagnosticarea nivelului achiziiilor muzicale pe care le are un copil la un
moment dat, se poate trece, cu succes, la elaborarea unor programe
specifice,recuperatorii, care constau in executarea unei largi game de exerciii
specifice,organizate pe domenii distincte de manifestare a aptitudinii muzicale.
Scopul acestor eserciii este de a lefui aptitudinile muzicale ale deficientului,atatea
cate exist, pentru a le imbunti competena i plcerea de a exersa, cu efect
benefic asupra personalitii sale, in general.
Pentru dezvoltarea aptitudinilor muzicale complexe, este necesar s se acioneze in
urmtoarele segmente distincte, din structura acestei aptitudini:
-educarea ritmului;
-formarea abilitilor n folosirea instrumentelor;
-stimularea deprinderii de cnt;
-asigurarea unei legturi corespunztoare ntre cnt i micare;
-redarea ritmului de baz dintr-o melodie, btnd din palme sau ntr-
un
instrument de percuie dup urmtoarele msuri 2/4, 3/4, 4/4, 6/8.
In cel din urm caz, cel al categoriilor de exerciii destinate in special deficienilor
mintal uori, s-a constatat in practic c foarte puini dintre acetia sunt capabili de
un progres suplimentar, avand ca punct de plecare insuirea ritmurilor de baz. Pentru
acest ultim grup restrans, se recomand insuirea btii in instrumente de percuie, in
ritm sincopat, spre exemplu de tango, rumba, boss-a-nova sau cha-cha,ajungandu-se in
felul acesta, la cultivarea unei aptitudini muzicale autentice.
B. Folosirea instrumentelor
-instrumente de percuie (tamburina, toba, ambalul, shakerul), sunt folosite in
activitatea cu deficientul mintal nu numai pentru deprinderea ritmului, ci i permite
diferite activiti care s le formeze percepia sunetului fiecrui instrument in parte.
Studiile metodice recomand, in acest sens, folosirea unor instrumente in timpul unei
povestiri, prin asocierea lor cu diverse personaje sau evenimente ale naraiunii. (Word
i Dobbs)
-Instrumentele cu corzi sunt folosite in diferite exerciii dup cum urmeaz:
1. la auzul sunetului emis de vibrarea unei corzi, emis de terapeut, se cere copilului s-
l reproduc prin atingerea corzii, fr emiterea sunetului;
2. ciupirea unei corzi indicat de adult, sub directa sa supraveghere sau sprijin;
3. alegerea dintr-un grup de corzi a celei cerute de adult sau indicarea lor cu ajutorul
unor instrumente specifice;
4. folosirea unor instrumente care emit sunete pe cinci note muzicale
(pentatonice);
5. utilizarea in exerciii similare a harpei, pianului, orgii electronice, la cele cu
claviatur, copilul trebuie s indice, cu ajutorul unor litere sau semne, o clap anume;
6. interpretarea solistic la un instrument se dovedete a fi dificil chiar i pentru
debil mintal, dar executarea acompaniamentului este accesibil pentru cei cu debilitate
mintal uoar, avand in fa scheme grafice ale acordurilor sau invand numele
notelor i urmrind degetul arttor al profesorului pe portativ;
7. exerciiile de invare a chitarei sunt posibile atunci cand se urmreteredarea unei
singure note muzicale, schimbarea corzilor, corespunztoare realizrii acordurilor de
chitar, este dificil de realizat in cazul deficienilor mintal.
C. nvarea cntecelor incepe cu exersarea silabelor, ca la varsta de 6
luni,vocalizarea primitiv pe care Moog o definea ca pe un fel de balbaial muzical:
-prelungirea cantat a cuvantului final din propoziie;
-cantarea a dou cuvinte impreun;
-cantarea unor strofe ritmate dintr-un cantec, de preferin de nivel de grdini i
accesibil varstei mintale a copilului;
-cantarea altor cantece apropiate nivelului de dezvoltare mintal a copilului i
intereselor sale, selectandu-le pe cele mai clare.

D. Contribuia muzicii la mbuntirea motricitii voluntare

este deosebit de important, mai cu seam la retardaii mintal unde, cu cat
profunzimea deficienei este mai mare, tulburarea de motricitate este mai sever. In
aceast ultim situaie se poate afirma cu certitudine c, muzica exercit un rol
terapeutic corespunztor, major.
Se poate conchide, pe o baz experimental solid, c retardaii mintal trebuie,in
permanen, s rspund la muzic in vederea ameliorrii psihomotricitii lor, prin
simple micri al membrelor corpului sau alergare.
Micarea pe fond muzical este bine s se desfoare in urmtoarele etape:
-ascultarea btilor intr-o tob, punerea in micare la zgomotul produs de aceasta i
oprirea la incetarea sa;
-executarea de micri pe ritmuri de tob, acestea pot porni de la pai mici i pe
msura accelerrii ritmului se poate trece la srituri i chiar alergri;
-desfurarea de micri pe anumite melodii, folosind modelul anterior;
-executarea de jocuri de micare pe acompaniament muzical;
-executarea de dansuri simple cu micri ample;
-interpretarea unor dansuri in mod creativ, cu alegerea liber a ritmului itipului de
micare, cu intervenia minim din partea profesorului.
Terapia prin dans a fost utilizat cu succes in cazurile cand comunicarea era blocat
sau limitat, la copii cu deficien mintal sever sau la autiti. Se afirm aceasta
deoarece ,,dansul amelioreaz in special imaginea corporal a subiecilor,
fiecare identificandu-i prin dans propriul ritm corporal, ca individ i ca membru al
grupului de apartenen Ionescu S. (1987).
Evaluarea progreselor fcute de copil se poate face cu ajutorul unor scri de evaluare
standardizate sau prin intermediul unor fie in care se noteaz stadiul dezvoltrii
deprinderilor copilului inainte i dup parcurgerea diferitelor categorii de exerciii
muzicale.
Din succinta trecere in revist a procedeelor folosite in invarea muzicii la
deficienii mintal, rezult c, intre activitatea de formare a deprinderilor muzicale i
meloterapie, diferenele pot exista mai ales in plan teoretic, in plan practic
metodologic ele se intreptrund.
Meloterapeuii cu experien sunt de prere c, ,,grupul de terapie muzical,prin
puterea sa de a aduna toi copiii intr-o singur experien, pentru a uni eforturile lor
intr-o activitate comun, cu rezultate care tind spre egalizare, inltur izolarea i,prin
aceasta, multe dintre impedimentele patologice ale dezvoltrii. (Staff of Rectory
School In Search of a curriculum, 1983).
In concluzie, afirmm c, folosirea muzicii in munca cu copilul deficient mintal
necesit cunoaterea structurilor de activitate specifice diverselor domenii ale
acesteia,indiferent dac cel chemat s le aplice este educator, profesor sau terapeut.
18.9. ALTE TEHNICI DE MELOTERAPIE CE POT FI UTILIZATE N
ACTIVITATE A CU ELEVII DEFICIENI MINTAL
Rolul muzicii ca terapie n activitatea cu elevii deficieni
mintal
Oameni de tiin, cercettori, filozofi, psihologi, psihopedagogi, educatori, toi
deopotriv vorbesc despre rolul benefic i influena curativ, pe care o poate avea
muzica atat asupra oamenilor, considerai normali, cat i asupra persoanelor cu
deficiene.
Meloterapia implic un ansamblu de metode psihoterapeutice, in care
participarea subiectului este activ, bazandu-se pe lumea interioar a sunetelor
acestuia in scopul de a diagnostica i trata.
Meloterapia este privit i ca o experien curativ, de participarea activ la creaie
i ascultarea sunetului i a muzicii.
In domeniul terapeutic propriu-zis muzica servete drept suport pentru diferite tehnici
de psihoterapie. Originalitatea acestor tehnci in comparaie cu alte metode
psihoterapeutice, implic participarea activ atat a terapeutului, cat i a subiectului la
aceeai experien muzical.
Pentru copiii cu deficiene tulburri de invare, deficien mintal isenzorial
etc, muzica ocup un loc central in joc i in procesul de invare prin unitatea:
sunetului;
micrii;
limbajului.
In cadrul meloterapiei pentru copiii cu deficiene (in special pentru deficientul mintal),
acetia sunt indrumai, prin diferirite activiti muzicale s exploreze/cerceteze cate
sunete poate scoate un instrument, schimband instrumentele muzicale intre ele.
Aceast cercetare, investigare se realizeaz prin folosirea corpului, a sunetelor
vocale,vocii i mediului. Astfel, copiii vor fi motivai in exprimarea i invarea unor
lucruri noi.
Meloterapia urmrete prin diferite activiti specifice deficientului
mintal,urmtoarele aspecte:
imbogirea vieii personale;
dezvoltarea sensibilitii;
comunicarea cu cei din jur;
facilitarea integrrii /contactelor sociale;
prevenirea/reducerea tulburrilor de comportament;
reducerea strilor de nelinite.