s.l.dr.ing.

Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Termografierea cu radiatie in infrarosu

BOTAS GEORGIANA
1
Facultatea IMST, CE 203, Splaiul Independentei nr. 313, 060042 Sector 6, Bucureti, Romania
botasgeorgiana@yahoo.ro

1 Scopul lucrarii:
- Cunoasterea mai larga a problematicii stiintifice si crearea uni suport tehnico-stiintific
care sa ajute la intelegerea chestiunilor de baza privind termografierea,
- Trasformarea energiei interne a orcarui corp in energie electromagnetic din care sa
reiasa radiantiile termice;

2 Descrierea teoretic a metodei

2.1 Domeniul de aplicare:
Termografierea in infrarosu consta, in principi, in detectarea de la distant a radiatiei emise
de un produs supus examinarii si tranformarea in formatiilor obtinute intr-o imagine
vizibila pe care se poate pune in evident eventualele discontinuitai din produs.
Dintre principalele domenii de aplicare a examinarii se pot enumera:
- in domeniul militar, fotografierea in infrarosu a imaginiilor pe timp de noapte:
motoare, constructii subterane, etc
- in domneniul medical, pt detectarea zonelor in care profileaza celulele canceroase
- in constructii: pentru dectectarea deteriorarilor existente in acoperisuri, ferestre,
usi sau suprafete de caldiri, pe unde au loc pierderi de caldura
- in instalatii pentru trasportul fluidelor calde, pe locuri unde se produc pierderi de
caldura
- in industria chimica, pentru supravegherea functionarii unor cazane si recipient
unde au avut loc reactii exoterme
- pentru controlul instalatiilor electrotehnice pt transport si transofmare a curentului
electric
- in constructia de masini, pentru supravegherea modului de functionare a unor
organe de masini aflate in miscare
- in tehnica nuclear, pentru supravegherea si diagnosticarea disfunctiilor
- in verificarea calitatii materialelor in industria electronicasi in industria energetic

in monitorizarea proceselor tehnologice a materialelor compuse, prin supravegherea si controlul

proceselor

2.2 Istoric;

Evolutia termografierii a fost dependent pe de o pate de cunoasterea undelor electromagnetice si

a legilor care le guverneaza, iar pe de alta parte de dezvoltarea tehnicilor de realizare a sensorilor
capabili sa detecteze radiatia termica sis a ofere semnalele electrice sau vizuale convenabile din
punct de vedere al posibiltatilor de interpretare si masurare. De asemenea, istoria termografierii
se impleteste si cu cea a descoperiilor si inventiilor din domeniul electricitatii si caldurii, ca si
din cel al opticii. Pana in 1800, momentul de referinta sic el de inecput in ceea ce priveste
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

termografierea in infrarsou, foarte multi cercetatori au fost preocupati de aflarea si descrierea

fenomenelor electice, termice si optice. Fiind aproape de spectrul vizibil, radiatiain infrarosu se
supune legilor de propagare a luminii, astfel ca evolutia istorica a cunoasterii in acest domeniu
ester strans legata de cunoasterea luminii, a mecanismellor vederii si a opticii in genera.
- 1800, Hershel descopera radiatia infrarosie
- 1864 Maxwell stabileste legile fundamentale ale electromagenticii
- 1900 Plank punele bazele fizicii cuantice
- 1929 se fabrica primele detectoare de radiatii infrarosii
- 1960 incepe fabricarea radiometrelor in infrarosu pentru aplicatii militare
- 1965 incepe fabricarea camerelor radiomerice pentru aplicatii civile
O imbunatatire remarcabila a performatelor camerelor folosite in termigrafiere se datoreaza
evolutiei microelectronicii, care a consus la o micsorare substantial a gerutatii si volumului.
Realizarea calucaltaorelor performante a permis o prelucare mai rapida si mai usora a fluxuli
relative amre de informatii furnizate de camera.
Principalele moment importante in domeniul termigrafieriisunt prezente mai jos:
- 1998 primele detectoare cu microbolometre , de racier
- 1994 apartia primelor detectoare matriciale, multielement
- 1960 aparitai detectoarelor din HgCdTe, pentru 812m
- 1940 apartia detectoarelor din InSb pentru banda35m
- 1930 fabricarea detectoarelor din PbS pentru domeniul 13 m
- 1929 fabricarea primelor detectoare de timp gama pana la 1.2 m
- 1830 fabricarea primelor detecoare de radiatii infrarosie- thermopile
- 1800 descoperirea radiatiei infrarostii de catre Herschel

3 Principiul metodei:
3.1 Radiaia n infrarosu;
Radiaii infraroii = radiaii electromagnetice invizibile, penetrante, cu efect termic pronunat,
situate n spectru ntre limita roie a domeniului luminii vizibile i microundele radioelectrice.

Infrarosul este o zona a spectrului electromagnetic care se regaseste in intregul Univers. Un foc de
tabara ,la fel ca si soarele emite radiatii infrarosii de lungimi de unda mari.
In mod eronat se confunda uneori radiatiile infrarosii cu lumina ultravioleta care poate cauza arsuri sau
cancer al pielii.

Undele electromagnetice se impart in mai multe segmente. Lumina vizibila este impartita in colori
diferite ( rosu, galben, verde, albastru ). Zona infrarosie este impartita in 3 segmente, Infrarosu A,B si C
Fiecare litera corespunde unei anumite zone de lungimi de unda , cu aplicatii speciale in industrie,
agricultura si sanatate umana si animala. Majoritatea surselor obisnuite de infrarosu emit in zona
secventelor apropiate (700-1400 Nm) sau scurte (1400-3000 Nm). Aici emisunea reala este instabila si
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

sursele de radiatii lucreaza la o temperarura interna de mai multe mii de grade C (2000 C la lampile
obisnuite de infrarosu).

Radiatia este perceputa numai in apropierea lampilor (30- 90 cm) si apare de culoare rosu inchis in
spectrul vizibil.
Din punct de vedere teoretic, in afara de soare, la nivelul suprafetei planetare radiatiile mai pot emite
orce aglomerare de elemente de material a carei temperature este mai mare de zero absout.
In realitate vor emite radiatii numai acele corpuri care au fost iradiate anterior de radiatii infrarosii
solaresi a carei temperatura depaseste temperatura admosferei ambiante, iar cele care nu au aceasta
temperatura vor absorbi radiatii infrarosii.

Caracterizarea pe scurt a radiatiilor in infrarosu:

- radiaiile infraroii sunt emise de toate corpurile calde, cu temperaturi mai mari de zero
absolut ( -273,15 grade Celsius).
- lungimea lor de und depinde de temperatura emitorului .
- energia emis este proporional cu frecvena radiaiei corespunztoare i aceasta este
invers proporional cu lungimea de und.
- de la Soare primim radiaii vizibile i invizibile care ajung pe pmnt dup ce strbat
atmosfera terestr.
- radiiile invizibile, infraroii i ultraviolete, nu produc senzaia de lumin asupra ochiului
uman dar pot fi puse n eviden prin alte efecte pe care le au.
- radiaia infraroie exist in mod natural ins nu este vizibil ochiului uman, in cazul
pacienilor investigai ea fiind emis chiar de catre cldura corpului pacientului.

Razele infrarosii in functie de lungimea lor de unda se impart in 3 subdiviziuni :

IR-A (unde scurte 0,75 - 1,4 m) contine cea mai mare parte a energiei, prin urmare poate sa
patrunda pana la nivelul subcutanat;
IR-B (unde medii 1,4 - 3,0 m) patrunde pana la nivelul dermei;
IR-C (unde lungi 3,0 - 1000,0 m) poate sa patrunda doar pana la nivelul epidermei;

Primele doua categorii sunt exploatate mai ales in domenii medicale sub stricta supraveghere. De
aceea, in calitate de sursa de infrarosii poate servi orice corp, inclusiv si cel omenesc.
O particularitate a razelor infrarosii este aceea, ca orice corp, inclusiv si organismul uman, nu
numai absoarbe sau reflecta iradierea, ci este si o sursa a acestora. Actiunea asupra corpului in
omenesc este conditionata de efectul termic. Cresterea temperaturii rezultatul absorbtiei razelor
infrarosii de catre tesuturi duce la reactii cu caracter: local (hiperemia, marirea permeabilitatii
vaselor) si general (intensificarea metabolismului, termoreglarea, etc.). Caldura infrarosie,
invizibila pentru ochiul uman, patrunde in tesuturi la adancime de 3-7 cm.

3.2 Emisivitatea corpurilor;

Prin emisivitatea unei suprafete se defineste raportul dintre radiatia emisa de o suprafata oarecare si
radiatia emisa de un corp negru aflat la ceeasi temperature si avand aceeasi suprafata.
Emisivitatea notate in general cu este deci un coefficient cuprins in intervalul [0,1], care arata care
arata cat de aproape se situeeaza o suprafata oarecare fata de un corp negru pentru care =1.

In cazul unei suprafete reale, emisivitatea nu este constanta, ci variaza o data cu:
- Temperature
- lungimea de unda
- directia radiatiei emise
- natura materialului
- starea suprafetei
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Emisivitatea pentru o anumita lungine de und , se notaeaza cu si se numeste emisivitate spectral, iar
cea dupa o anumita directive paorta denimirea de emisiviate directional si se notaeaz cu fiind
unghiul dintre directia radiatiei si normal de suprafata. Emisiviatae unei suprafete, conisderata ca o
medie pe toate directiile se numeste emisiviatate sferica( deorece radiatia emisa poate fi incadrata intr-
o sfera), iar emisitatea sferica medie pentru toate lungimile de unda este emisivitatea totala, sau, mai
simplu .

Corpul negru
- notiunea de corp negru a fost propusa si decsrisa im1860, e catre Kirchhoff si reprezinta un
radiator ideal(radiatia termica este maxima pentru temperatura data)
Aste corpuri absorb integral radiatia incidenta. In teoria corpului negu se considera ca cesta se afla intr-
un echilibru termic complet, ceea ce inseamna ca se afla o temperature constanta. Asadar, corpul negru
se coporta ca o capcana pentru radiatii, fiind complet absorbant si emitand radiatii in toate directile in
mod uniform.
Existent corpurilor negre in laboraturul de incercari termice este nevesara la masuratorile care se fac in
infrarosu, deorece ele sunt folosite ca surse de referinta, in special in etalonarea aparaturii utilizate in
termografiere.
Conceptul de corp negru sta la baza studierii transferului energiei radiante. Este folosit ca element de
referinta cu care se ot comapra corpurile reale.
Corpul negru emite maximimum posibil de energie radiant, fiind asadar o referinta utila de evaluare,
prin comparative, a emisiei corpurilor reale.

Modelul corpului negru

Din punct de vedre energetic, orice radiaie emis de un corp este nsoit de un consum
de energie. n emisia radiaiilor electromagnetice, de exemplu a luminii n procesele de
chemiluminescen, energia radiaei se dobndete din reaciile chimice; n procesele de
electroluminnescen, ea provine din energia electronilor care excit moleculele i atomii; n
catodoluminiscen, din energia razelor catodice care ciocnesc substana luminescent.
Prin nclzirea lor, corpurile emit radiaie: energia este luat de la corpurile
nconjurtoare, sau n cazul nclzirii metalelor datorit trecerii curentului electric din energia
electric care se transform n cldur.Radiaiile electromagnetice care se genereaz prin
transformarea cldurii n energie radiant se numesc radiaii termice. Cnd cantitatea de cldur
absorbit de la corpurile nconjurtoare compenseaz energia radiat de corpul emisiv, atunci se
realizeaz un proces de echilibru, care se menine la o temperatur constant T. n acest caz
radiaia termic se mai numete i radiaie de temperatur sau de echilibru.
Proprietatile de emisie sunt legate de cele de absorbtie:
- corpul negru este un emitator perfect la orice si unghi
- energia radianta totala emisa de un corp negru(in toate unghiurile si este o functie
numai de temperatura.Corpul negru este un emitator perfect in sensul ca el emite energia
radianta maxima posibila pentru un corp la acea temperatura.

Se poate arata ca proprietatile de emisie ale corpului negru sunt o consecinta directa a
proprietatilor sale de absorbtie:un mic corp negru de forma arbitrara in interiorul unei cavitati
negre izoterme.La echilibru termic,corpul negru trebuie sa fie la aceeasi temperatura ca si
cavitatea.
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Pentru a mentine aceasta temperatura,corpul negru trebuie sa emita tot atata energie cata
absoarbe si aceasta trebuie sa ramana adevarata cand orientarea unghiulara a corpului negru se
modifica,sau cand cavitatea N este aranjata sa radieze sau sa absoarba numai intr-un interval mic
. In plus,cand temperatura cavitatii se schimba,energia absorbita si emisa de corpul negru trebuie sa
se modifice astfel incat echilibrul termic sa se mentina. Practic,numai putine suprafete,ca aurul negru
,platina neagra se apropie prin proprietatile lor de corpul negru.
Radiaia corpului negru induce o for de atracie mai puternic dect gravitaia. Aceasta este concluzia
unui studiu privind fora atractiv a corpului negru generat de radiaia sa, lucrare publicat de oamenii
de tiin de la Universitatea din Innsbruck.

3.3 Tipuri de detectoare ale radiaiei IR (principiile fizice ale detectoarelor de radiaie IR);

3.4 Termografierea in infraraosu:

3.4.1 Definitia termografierii;

Termografierea in infarosu este o tehnica ce emite obtinerea, cu ajutorul unei aparaturi adecvate,
a imaginii tremice a unei scene termice observate intr-un domeniu spectral din infrarsou.
Termografierea in infrarosu conta, in principiu, in detectarea de la distant a radiatie emis de un
produs supsu examinarii si tranformarii informatilor obtinute intr-o imagine vizibila pe care se
pot pune in evident eventualele discontinuitati din produs.

3.4.2 Schema de principiu (explicatii);

In figura 1 este prezentata schema de principiu a controlului termografic prin teledetectie in

infrarousu. Materialul supus examinarii este in miscare rectilinie, astefl in diferite zone ale
acestuia trec succesiv prin fata sursei de caldura, si apoi prin fata detectorului de radiatie termica.
Cadura furnizata de dispozitivul de incalzire patrunde in materialul examinat si se distribuie cu
un grad de uniformitate dependent de omogenitatea materialului.
Se poate deduce existent imperfectiunilor din material, care au produs perturbatii de distribuitie a
fluxului termic.scurt de timp, asemanator bitzilor flolsite in termografiere. Astel, podus examinat
primeste energie sub forma de fotorafiere. Durata impulsurilor sete de ordinal sutimilor sau
miilor de scunda
In conrolul nedestructiv, cel mai folosit system de termografiere includw o sursa de radiatie
infrarosie, de regula dubla, care emite caldura intr-un interval
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

Figura 1. Schema de principiu a controlului termografic prin teledetectie in infrarosu cu o sursa liniara de caldura

3.4.3 Formarea si afisarea imaginii campului observat (ce tip de ccodare a imaginii foloseste
camera, tipul de software utilizat la prelucrarea primara, tipul de format a fiierului de
ieire: jpeg, tiff, bmp, png etc
3.4.4 Termografierea in infrarosu in ingineria mecanica (teorie, exemple de aplicatii);
3.4.5 Sensibilitatea metodei de control nedistructiv cu radiatie IR;

- Sensibiltatea detectorului- este raportul de tranformare dintre semnalul electric

de iesire si fuxul termic ajuns ca director:

unde U, i sunt tensiunea si

respective curentul semnalului electric, iar P este puterea fluxului incident.
- Senibilitatea spectral- sensibiliatea unui dectector depinde de spetrul radiatiei
incidente
Cand repartitia spectala a fluxului incident este unficorma, detectorul produce
un semnal ce variaza cu lugimea de unda. Deci , semnsibilitatea spectral poate
fi definite prin relatia:

-> unde: i si P au semnificatiile deja mentionate

mai jus
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

-> dependenta
sensibiltatii de lungimea de unda
Sensibilitatea globala- este definite prin relatia:

- Constanta detectorului, este definnita de relatia:

-> unde este frecventa de trecere

care corespunde unei reduceri cu 3 dB a sesnsibiltatii.
Sensibilitatea unui detector,excitat periodic sinusoidal cu amplitutinea constanta dar frecventa
variabila, variaza cu frecventa:

- Zgmonotul detectorului

Este o marime ce rezulta prin combinarea mai multor tipuri de zgomote si anume: zgomotul
radiatiei (provenite din mediul inconjurator), zgomotul intern al elementului sensibil si zgomotul
aplificat.
Se poate vorbi de:
- Zgomotul fonic
- Zgomotul tmperaturii
- Zgomotul termic
- Zgomotul de modulare
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

- Zgomotul de contact

3.4.6 Echipamente utilizate la termografierea in IR - tipuri de camere de termografiere

Echipamnete electrice utilizand masurarea temperaturilor in infrasoru
Decectosop ultrasonic analogic

3.4.7 Standarde utilizate in termografierea IR;

SR 13340-1996 Examninari nedestructive. Termografiere in infrarsou.
Vocabunalar
STAS 2849/1-86 Iluminat. Radiatia optica. Emisie, propagare si marini
caracteristice generale. Terminologie.
STAS 2849/6-86 Iluminat. Marimi energetic, totometrice si fotonice.
Terminologie
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

3.4.8 Limitarile metodei de control nedistructiv cu radiatie IR;

In controlul termografic de la diastanta, radiatai infrarosie emisa de un obiect ajunge la

detector dup ace traverseaza un strat admosferic. Avand in vedere faptul ca undelele
electromagetice se ropaga mai bine in vid este evident faptul ca prezenta orcarui
mediu dferit de vid afecteaza in sens negative transmiterea radiatiei.
Din punc de vedere al radiatiei ininfarosu, adosfera reprezinta un ansamblu de
obstacole: molecule de gaz, constituienti naturali ali admosferei, apa in suspensie(
bruma sau ceata), apa sub forma de precipiatii( ploaie sau zapada), praf, fum, etc.
Aceste obstacole provoaca o serie de efecte;
- Atenuarea fluxului termic util
- Aparitai unor radoatii parasite
- Deformararea fasciulului emis de un boiect examinat ca obiect ca urmare a
turbulantei admosferice.\

In termografiere efectele mentionate mai sus, se manifesta la nivl de iesire de

semnale prin deradarea raportlui semnal/zgomot.

Termografierea in infrarosu prezinta o serie de limite:

- cost ridicat al instalatiei
- calificarea superioara a personalului operator
s.l.dr.ing.Stefan Constantin PETRICEANU Laborator IOPC Facultatea IMST

4 Modul de lucru
4.1 Inregistrarea imaginilor in infrarosu - precizarea tipului de echipament cu care s-a
lucrat, a conditiilor in care s-a facut masurarea, a factorilor de mediu care pot influenta
rezultatele, etapele inregistrarii etc);
4.2 Prelucrarea imaginilor in infrarosu cu ajutorul unor functii specifice Matlab (scopul
pentru care se aplica prelucrarea imaginii, prezentarea functiilor matlab care ajuta la
prelucrarea imaginii, prezentarea imaginlor brute si prelucrate cu fiecare functie Matlab
specificata etc);
4.2.1 Prezentarea rezultatelor si interpretarea acestora (se vor prezenta in paralel imaginile
in IR prelucrate si cele in spectrul vizibil - inregistrate cu aparatul foto; conditiile de
mediu de inregistrare specifice; modul de identificare/codare a imaginilor; prezentarea
problemelor identificate si explicarea acestora etc);

5 Concluzii