COD Nr. 828: Modificat

COD Nr.
828
din 25.12.1991
CODUL FUNCIAR*
Publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817
MODIFICAT
LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284
LP312 din 23.12.16, MO9-18/13.01.17 art.48
LP24 din 04.03.16, MO100-105/15.04.16 art.192
LP157 din 28.06.13, MO161-166/26.07.13 art.520
LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
LP108 din 11.05.12, MO120-125/15.06.12 art.398
LP209 din 16.07.10, MO179-181/24.09.10 art.614
LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35
LP140-XVI din 21.06.07, MO94-97/06.07.07 art. 420
LP101-XVI din 20.04.07, MO67-69/18.05.07 art.307
LP266-XVI din 28.07.06, MO126-130/11.08.06 art.643
LP356-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.97
LP277-XV din 16.07.04, MO132-137/06.08.04 art.712
LP198-XV din 15.05.03, MO163-166/01.08.03 art.650
LP240-XV din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557
LP1006-XV din 25.04.02, MO71/06.06.02 art.573
LPP528-XV din 11.10.01, MO131/31.10.01 art. 985
RMO114-115/20.09.01 pag.4
_______________________________________
*Republicată
*Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr. 1546-XIII din 25.02.98 - Monitorul
Oficial, 1998, nr. 26-27, art. 176. Modificată prin Legile Republicii Moldova: 1) nr. 1322-XII
din 09.03.93 - Monitorul Parlamentului, 1993, nr. 3, art. 58; 2) 1356-XII din 18.03.93 -
Monitorul Parlamentului, 1993, nr. 3, art. 60; 3) nr. 266-XIII din 08.11.94 - Monitorul Oficial,
1994, nr. 15, art. 166; 4) nr. 369-XIII din 10.02.95 - Monitorul Oficial, 1995, nr. 13, art. 133; 5)
nr. 421-XIII din 31.03.95 - Monitorul Oficial, 1995, nr. 24, art. 279; 6) nr. 788-XIII din 26.03.96
- Monitorul Oficial, 1996, nr. 40-41, art. 367; 7) nr. 1202-XII din 29.05.97 - Monitorul Oficial,
1997, nr. 43-44, art. 383; 8) nr. 173-XIV din 22.10.98 - Monitorul Oficial, 1998, nr. 108, art.
656; 9) nr. 528-XIV din 22.07.99 - Monitorul Oficial, 1999, nr. 90-92, art. 460; 10) nr. 1184-
XIV din 27.07.00 - Monitorul Oficial, 2000, nr. 106-108, art. 775.
NOTĂ:
În textul Codului funciar nr. 828/1991 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
2001, nr. 107, art. 817), cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „oficiu cadastral
teritorial”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „organ cadastral teritorial” la
forma gramaticală corespunzătoare prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Legislaţia funciară
Relaţiile funciare se reglementează de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul Cod şi de
alte acte legislative, emise în conformitate cu el.
Relaţiile din sfera folosirii şi protecţiei altor bogăţii naturale (subsolul, pădurile, apele, regnul
vegetal şi animal, aerul atmosferic) se reglementează prin legislaţie specială.
Articolul 2. Fondul funciar şi componenţa lui
Toate terenurile, indiferent de destinaţie şi de proprietate, constituie fondul funciar al
Republicii Moldova.
Fondul funciar, în dependenţă de destinaţia principală, se compune din următoarele categorii
de terenuri:
- cu destinaţie agricolă;
- din intravilanul localităţilor;
- destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi cu alte destinaţii speciale;
- destinate ocrotirii naturii, ocrotirii sănătăţii, activităţii recreative, terenurile de valoare
istorico-culturală, terenurile zonelor suburbane şi ale zonelor verzi;
- ale fondului silvic;
- ale fondului apelor;
- ale fondului de rezervă.
Articolul 21. Obiectele relaţiilor funciare
Obiecte ale relaţiilor funciare sînt: sectoarele de teren, cotele de teren şi drepturile asupra lor.
Sectoarele de teren se caracterizează prin suprafaţă, amplasament, hotare, au statut juridic şi
alte caracteristici, specificate în documentaţia înregistrării de stat a dreptului asupra pămîntului.
Sectoarele de teren şi obiectele aferente acestora (solul, bazinele de apă închise, pădurile,
plantaţiile multianuale, clădirile, construcţiile, edificiile etc.), strămutarea cărora este imposibilă
fără a cauza pierderi directe destinaţiei lor, constituie bunuri imobile.
Sectoarele de teren pot fi divizibile şi indivizibile.
Se consideră divizibile sectoarele de teren care pot fi împărţite în porţiuni fără a le schimba
destinaţia, fără a încălca normele antiincendiare, sanitare, ecologice, agrotehnice şi urbanistice,
fiecare porţiune formînd după divizare un teren de sine stătător.
În cazurile prevăzute de lege sectorul de teren poate fi considerat indivizibil.
Cotele de teren ale sectorului de teren aflat în folosinţă comună de asemenea constituie obiecte
ale relaţiilor funciare.
Cotele de teren au expresie cantitativă şi descriere, cuprinzînd indicaţii privind destinaţia şi
categoria de folosinţă. Cotele de teren în natură nu se delimitează.
Articolul 3. Proprietatea asupra terenurilor
Terenurile în Republica Moldova pot fi în proprietate publică şi privată.
Statul ocroteşte în egală măsură ambele tipuri de proprietate.
Raporturile de proprietate asupra pămîntului se stabilesc de legislaţie.
Articolul 4. Deţinătorii de terenuri
Prin deţinători de terenuri se înţeleg titularii dreptului de proprietate, de posesiune, de
beneficiere funciară.
Deţinătorii de terenuri cu titlu de proprietate privată pot fi cetăţeni ai Republicii Moldova şi
investitorii străini, în conformitate cu legislaţia.
Deţinătorii de terenuri cu orice titlu sînt protejaţi de stat.
Nu se admite restituirea terenurilor foştilor proprietari şi urmaşilor lor. Acestora li se pot
atribui terenuri în proprietate în condiţiile prevăzute de prezentul Cod.
Articolul 5. Protecţia ecologică a terenurilor
Terenurile, ca spaţiu de importanţă vitală, ca mijloc de producţie agricolă şi spaţiu de
amplasare a tuturor obiectelor de activitate umană sînt protejate de stat.
Protecţia ecologică a terenurilor este prioritară altor forme de activitate.
Articolul 6. Atribuţiile statului în relaţiile funciare.
Funcţia de atribuire şi de înstrăinare a terenurilor, de autentificare a dreptului deţinătorilor de
terenuri o au numai organele administraţiei de stat.
Statul sprijină material, financiar şi organizatoric dezvoltarea eficientă a tuturor formelor de
gospodărire agricolă, tehnologizarea agriculturii în sensul îmbunătăţirii lucrării şi valorificării
terenului cu reducerea corespunzătoare a pierderilor şi deşeurilor poluante, efectuarea studiilor
de impact ecologic, economic şi social care să fundamenteze deciziile de promovare a noilor
investiţii în agricultură, măsurile de protecţie a terenului ca fundament al dezvoltării durabile a
gospodăriilor, asigură folosirea economicoasă a terenurilor şi restrîngerea suprafeţelor ocupate
de construcţii, garantează dreptul de proprietate şi celelalte drepturi ale deţinătorilor de terenuri.
Autorităţile administraţiei publice locale constituie comisii funciare din consilieri ai consiliilor
locale, specialişti ai organelor de stat pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi ai
organelor de privatizare reprezentanţi ai întreprinderilor agricole şi din locuitori ai
unităţii administrativ-teritoriale respective.
Funcţiile acestor comisii se stabilesc în regulamentul elaborat de Guvern.
Articolul 61. Înregistrarea de stat a sectoarelor de teren
şi a drepturilor asupra lor
Terenurile, indiferent de destinaţie şi tipul de proprietate, precum şi drepturile asupra lor, sînt
supuse înregistrării de stat în registrul bunurilor imobile al organului cadastral teritorial în modul
stabilit de Legea cadastrului bunurilor imobile.
Înregistrarea de stat a sectoarelor de teren şi a drepturilor asupra lor în registrul bunurilor
imobile al organului cadastral teritorial include:
înregistrarea dreptului asupra sectorului de teren ce nu are hotare clar delimitate;
înregistrarea condiţionată a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren în cazul în care
proprietarul acestuia nu dispune de documentul care ar confirma acest drept;
înregistrarea condiţionată a dreptului de proprietate asupra sectorului de teren în cazul în care
proprietarul acestuia nu poate fi identificat;
înregistrarea integrală a sectorului de teren şi a dreptului asupra lui.
Înregistrarea dreptului de proprietate asupra sectorului de teren ce nu are hotare clar delimitate
se efectuează şi în cazul cînd sectorul de teren nu este delimitat în natură, nu este
cartografiat sau hotarele acestuia nu au fost coordonate cu proprietarii terenurilor adiacente. În
asemenea cazuri, fiecărui proprietar îi va fi înregistrat dreptul la cota de teren echivalent pînă la
momentul delimitării hotarelor, în conformitate cu legislaţia.
În cazul în care proprietarul sectorului de teren nu dispune de documentul care i-ar confirma
dreptul de proprietate asupra acestuia, pînă vor fi întreprinse acţiuni de stabilire a dreptului de
proprietate, acest drept este înregistrat condiţionat pe numele proprietarului sectorului de teren,
cu efectuarea menţiunii respective în registrul bunurilor imobile. Pe durata termenului de
înregistrare condiţionată, proprietarul sectorului de teren nu este în drept să efectueze tranzacţii
cu acest teren.
În cazul în care în procesul înregistrării nu pot fi identificate nici drepturile de proprietate
asupra sectorului de teren şi nici proprietarul acestuia, sectorul de teren este înregistrat
condiţionat ca proprietate a unităţii administrativ-teritoriale în al cărei teritoriu este situat.
Autoritatea administraţiei publice locale respectivă nu este în drept să încheie tranzacţii cu acest
sector de teren pînă în momentul cînd, la cererea acesteia, instanţa judecătorească va examina
cazul şi, prin hotărîre rămasă definitivă, va recunoaşte sectorul de teren drept bun fără stăpîn în
conformitate cu prevederile Codului civil.
Pentru înregistrarea de stat a sectorului de teren şi a dreptului asupra lui, la organ cadastral
teritorial se prezintă documentele ce confirmă dreptul asupra lui, prevăzute la art.20 din
prezentul cod.
Dreptul de proprietate neînregistrat asupra sectorului de teren se va considera nul în relaţiile
cu terţii, inclusiv cu statul, care nu ştiu de existenţa acestui drept.
Pentru înregistrarea la organ cadastral teritorial a dreptului de proprietate asupra sectorului de
teren după expirarea termenului stabilit de lege, se va achita o plată dublă, stabilită de legislaţia
în vigoare.
[Art.61 introdus prin LP1006 din 25.04.02, MO71/06.06.02 art.573]
Capitolul II
COMPETENŢA PARLAMENTULUI, A GUVERNULUI, A
AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE
ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR FUNCIARE
Articolul 7. Competenţa Parlamentului
De competenţa Parlamentului ţin:
reglementarea legislativă a relaţiilor funciare pe întregul teritoriu al Republicii Moldova;
organizarea controlului asupra respectării legislaţiei funciare;
stabilirea suprafeţelor cu regim juridic special;
stabilirea tarifelor pentru calcularea preţului normativ al pămîntului şi cotelor impozitului
funciar;
rezolvarea altor chestiuni ce intră în competenţa Parlamentului.
Articolul 8. Competenţa Guvernului
De competenţa Guvernului ţin:
aprobarea perimetrului localităţilor urbane;
elaborarea măsurilor de protecţie a terenurilor şi organizarea realizării lor;
ţinerea cadastrului funciar şi organizarea reglementării regimului proprietăţii funciare pe
teritoriul republicii;
aprobarea cadastrului funciar anual;
stabilirea modului de încasare a impozitelor funciare şi a altor plăţi;
stabilirea şi schimbarea destinaţiei terenurilor, la propunerea consiliilor unităţilor
administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau, respectiv, de nivelul al doilea, în temeiul cererii
proprietarului;
schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie specială;
elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului
proprietăţii funciare în republică şi asigurarea realizării lor;
elaborarea unei metodici unice de evaluare a terenurilor;
organizarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
aprobarea hotarelor unităţilor administrativ-teritoriale în baza propunerilor consiliilor raionale
sau municipale;
determinarea listei întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor ale căror terenuri rămîn în
proprietatea statului şi prezentarea acesteia spre aprobare Parlamentului;
aprobarea suprafeţelor de vii şi livezi supuse casării în baza propunerilor comitetelor executive
raionale sau primăriilor municipale.
[Art.8 modificat prin LP356-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.97]
Articolul 9. Competenţa consiliilor raionale şi municipale
De competenţa consiliilor raionale şi municipale ţin:
exercitarea controlului asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
stabilirea impozitelor funciare şi altor plăţi, încasarea lor;
stabilirea şi schimbarea perimetrului intravilanului localităţilor şi soluţionarea litigiilor privind
perimetrele;
ţinerea cadastrului funciar al raionului şi municipiului, organizarea reglementării regimului
proprietăţii funciare;
elaborarea programelor, schemelor, proiectelor şi planurilor de reglementare a regimului
proprietăţii funciare pe teritoriul raionului şi municipiului şi asigurarea realizării lor;
repartizarea şi retragerea terenurilor, în modul stabilit de lege;
stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita raionului şi municipiului;
autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri;
privarea deţinătorilor de dreptul de proprietate asupra terenurilor în conformitate cu legislaţia
în vigoare;
determinarea şi repartizarea terenurilor pentru construcţii;
elaborarea propunerilor privind hotarele unităţilor administrativ-teritoriale pentru a fi aprobate
de Guvern.
[Art.9 modificat prin LP24 din 04.03.16, MO100-105/15.04.16 art.192]
Articolul 10. Competenţa consiliilor săteşti (comunale)
şi orăşeneşti
De competenţa consiliilor săteşti (comunale) şi orăşeneşti ţin:
atribuirea terenurilor şi înstrăinarea lor fără schimbarea destinaţiei acestora, în modul stabilit
de lege;
autentificarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, în modul stabilit de lege;
asigurarea perceperii impozitului funciar;
exercitarea controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor;
ţinerea cadastrului funciar în teritoriul din subordine;
privarea de drepturi a deţinătorilor de terenuri în condiţiile prevăzute de lege;
determinarea şi atribuirea terenurilor pentru construcţii şi amplasarea lor, în conformitate cu
legea;
soluţionarea litigiilor funciare în limitele competenţei lor;
organizarea evaluării terenurilor conform metodicii unice, elaborate de Guvern;
stabilirea suprafeţelor care rămîn în proprietatea statului în limita teritoriilor satelor
(comunelor);
elaborarea propunerilor vizînd aprobarea de către consiliul raional şi municipal a perimetrelor
localităţilor săteşti;
prezentarea propunerilor de schimbare a destinaţiei terenurilor agricole în temeiul cererii
proprietarului.
[Art.10 subalineat introdus prin LP356-XVI din 23.12.05, MO21-24/03.02.06 art.97]
Capitolul III
ATRIBUIREA ŞI ÎNSTRĂINAREA TERENURILOR
Articolul 11. Atribuirea sectoarelor de teren din intravilan
pentru case, anexe gospodăreşti şi grădini
Autorităţile administraţiei publice locale atribuie cetăţenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le
titluri de proprietate:
trec în proprietatea cetăţenilor sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodăreşti şi
grădini care li s-au atribuit în conformitate cu legislaţia;
atribuie familiilor nou-formate sectoare de teren din rezerva intravilanului pînă la epuizarea
acesteia pentru construcţia caselor de locuit, anexelor gospodăreşti şi grădini: în oraşe - de la
0,04 pînă la 0,07 hectare, în localităţi rurale - pînă la 0,12 hectare. Dimensiunile concrete ale
sectoarelor de teren se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale;
trec (în limita normelor de urbanism, iar dacă aceasta nu este posibil, reieşind din suprafaţa
reală a terenului ce deserveşte construcţiile) terenurile aferente caselor de locuit cu mai multe
apartamente privatizate, care nu constituie blocuri, în proprietatea comună în diviziune a
proprietarilor apartamentelor, proporţional suprafeţei privatizate de fiecare.
Atribuirea repetată în proprietate privată a terenurilor cetăţenilor în scopurile indicate în
alineatul 1 al prezentului articol, se efectuează contra plată prin vînzare la licitaţie, organizată de
autoritatea administraţiei publice locale. Preţul iniţial de vînzare a terenului nu va fi mai mic
decît preţul normativ al pămîntului calculat în baza tarifelor stabilite de legislaţia în vigoare.
Se admite atribuirea repetată, fără plată, a terenurilor, în scopurile prevăzute în alineatul 1 al
prezentului articol, cetăţenilor a căror proprietate funciară a fost distrusă în rezultatul
calamităţilor naturale.
Articolul 12. Atribuirea în proprietate privată a cotelor de
teren echivalent
Comisiile funciare, constituite în conformitate cu art. 6 din prezentul Cod, stabilesc terenurile
care rămîn în proprietate publică în hotarele unităţii administrativ-teritoriale:
rezervă pînă la cinci la sută din terenurile cu destinaţie agricolă pentru necesităţile dezvoltării
sociale a localităţii;
rezervă suprafeţe corespunzătoare pentru a fi folosite ca păşuni obşteşti.
[Art.12 al.2) exclus prin LP1006 din 25.04.02, MO71/06.06.02 art.573]
Diferenţa dintre suprafaţa totală a unităţii administrativ-teritoriale şi suprafaţa terenurilor
repartizate în proprietate publică constituie fondul de privatizare.
Comisiile funciare stabilesc cota de teren echivalent care se atribuie în proprietate privată:
membrilor de colhozuri, salariaţilor din sovhozuri şi din secţiile de producere ale colegiilor
agricole (zootehnice) sau din alte întreprinderi agricole, inclusiv pensionarilor din aceste unităţi
economice;
salariaţilor din organizaţii şi întreprinderi care locuiesc în localităţi rurale şi execută nemijlocit
lucrări de construcţie şi exploatare a sistemelor de ameliorare, restabilire şi îmbunătăţire a
terenurilor şi sporire a fertilităţii solurilor în localitatea respectivă, inclusiv pensionarilor din
aceste unităţi economice;
persoanelor care locuiesc în localităţi rurale care au fost transferate din întreprinderi agricole
în organizaţii de construcţie şi transport colhoznice şi intergospodăreşti, inclusiv pensionarilor
din aceste unităţi economice;
salariaţilor din întreprinderile zootehnice intergospodăreşti, inclusiv pensionarilor din aceste
unităţi economice. Salariaţilor şi pensionarilor din întreprinderile zootehnice intergospodăreşti,
care nu dispun de terenuri agricole supuse privatizării, cota de teren echivalent li se atribuie la
locul de trai;
persoanelor care deţin funcţii elective sau îşi satisfac serviciul militar în termen şi care pînă la
aceasta au lucrat la întreprinderi agricole;
persoanelor care au lucrat anterior la întreprinderile agricole din localitatea respectivă:
bărbaţii - 25 de ani, femeile - 20 de ani;
veteranilor celui de-al doilea război mondial, foştilor ostaşi-internaţionalişti, familiilor
persoanelor care şi-au pierdut viaţa ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea
integrităţii teritoriale şi a independenţei Republicii Moldova, care locuiesc în localităţi rurale - la
locul de trai;
persoanelor supuse represiunilor politice şi reabilitate ulterior, care locuiesc în localităţi rurale
- la locul de trai;
persoanelor care au adus pămînt în gospodăriile colective, dar nu lucrează în ele.
[Sintagma "... cu condiţia că se vor stabili în localitatea respectivă" din subalin.9 alin.4 art.12
e declarată neconstituţională prin Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.29 din 27.10.97]
Pînă la 50 la sută din cota de teren echivalent calculată pe unitatea administrativ-teritorială
respectivă se atribuie:
persoanelor indicate la subalineatele 1-5 ale alineatului 4 din prezentul articol care au lucrat în
întreprinderi industriale şi în alte unităţi cu profil neagricol şi au o vechime în muncă în
agricultură mai mică de 5 ani;
persoanelor domiciliate în localităţi rurale care au fost angajate în sfera socială avînd o
vechime în muncă de 25 de ani bărbaţii şi 20 de ani femeile care au pierdut capacitatea de muncă
în specialitate din motive de vîrstă sau de sănătate, dacă nici un membru al familiei nu a primit
cota de teren echivalent;
salariaţilor din secţiile de învăţămînt ale colegiilor agricole (zootehnice), inclusiv
pensionarilor din aceste unităţi economice.
Toate operaţiunile de atribuire a cotei de teren echivalent se înfăptuiesc, ţinîndu-se cont de
situaţia de la 1 ianuarie 1992.
Autentificarea dreptului de proprietate asupra cotei de teren echivalent se face în baza hotărîrii
autorităţilor administraţiei publice locale prin eliberarea unui titlu ce confirmă acest drept.
[Art.12 modificat prin LP528 din 11.10.01, MO131/31.10.01 art.985]
[Art.12 modificate prin RMO114-115/20.09.01, pag.4]
[Se recunoaşte neconstituţonalitatea unor prevederi din alin. (7) al art. 12 prin Hot. Curţii
Constituţionale nr. 110 din 25.10.95].
Articolul 13. Atribuirea în natură (pe loc) a cotelor
de teren echivalent
Amplasarea terenurilor care se atribuie în calitate de cote de teren echivalent va fi determinată
de primăria satului (comunei) sau oraşului fără cererea titularului cotei de teren echivalent în
baza proiectului de organizare a teritoriului, elaborat de o întreprindere de stat sau privată care
dispune de licenţa respectivă.
Proiectul de organizare a teritoriului se aprobă de primăria satului (comunei) sau oraşului la
propunerea comisiei funciare.
La elaborarea proiectului de organizare a teritoriului se va ţine cont de listele grupurilor de
proprietari ai cotelor de teren echivalent, aprobate de primăria satului (comunei) sau oraşului, şi
de consecutivitatea atribuirii terenurilor în hotarele cîmpurilor.
La cererea proprietarului cotei de teren echivalent, în cadrul elaborării proiectului de
organizare a teritoriului, primăria satului (comunei) sau oraşului poate decide atribuirea în natură
(pe loc) a cotei de teren echivalent şi grădinii (grădinilor) din extravilan într-un singur teren.
Cota de teren echivalent ce se atribuie în natură (pe loc) în conformitate cu proiectul de
organizare a teritoriului poate fi divizată, în funcţie de situaţie, în cel mult 3 terenuri (teren
arabil, vie şi livadă).
Primăria, în baza propunerii comisiei funciare şi ţinînd cont de dorinţa proprietarilor cotelor de
teren echivalent, va lua o decizie de atribuire a terenurilor cu un număr egal de grade-hectare sau
a terenurilor cu suprafaţa egală fără a lua în considerare bonitatea solului sau a terenurilor cu
suprafaţa egală, dar luînd în considerare bonitatea medie a solului cîmpului respectiv.
Primăria satului (comunei) sau oraşului eliberează titlul de autentificare a dreptului
deţinătorului de teren pentru fiecare teren, înregistrează proprietarii terenurilor în registrul
cadastral al deţinătorilor de terenuri şi, la cererea deţinătorului de teren, stabileşte hotarele
terenului în natură (pe loc).
Articolul 14. Moştenirea şi înstrăinarea terenurilor
dobîndite în proprietate privată
Terenurile dobîndite în proprietate privată se transmit prin moştenire în modul stabilit de
legislaţia în vigoare.
Înstrăinarea prin acte juridice între vii se admite în strictă conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 15. Atribuirea terenurilor pentru alte necesităţi
decît cele agricole sau silvice
Întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor de stat şi municipale li se atribuie în folosinţă
terenuri proprietate publică a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale, pentru
desfăşurarea activităţii lor.
Pentru construcţia obiectivelor industriale, comunale, de locuinţe, căilor ferate şi autostrăzilor,
liniilor de transport electric, conductelor magistrale, precum şi pentru alte necesităţi decît cele
agricole sau silvice, se atribuie terenuri cu bonitate scăzută, precum şi terenuri neîmpădurite.
Procedura de atribuire a terenurilor pentru alte necesităţi decît cele agricole sau silvice se
stabileşte printr-un regulament cu privire la modul de atribuire şi de modificare a destinaţiei
terenurilor, aprobat de Guvern.
[Art.15 în redacţia LP101-XVI din 20.04.07, MO67-69/18.05.07 art.307]
Articolul 151. Terenurile instituţiilor de cult şi ale cimitirelor
Mănăstirilor li se atribuie în proprietate privată, fără plată, terenuri agricole cu o suprafaţă de
pînă la 5 hectare din contul terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
Suprafaţa totală a terenurilor unei mănăstiri, dobîndite prin vînzare-cumpărare, donaţie etc., nu
poate depăşi 100 de hectare.
Proprietarul bisericii şi altor construcţii de pe lîngă ea este concomitent şi proprietarul
terenurilor aferente în hotarele existente.
Pentru amenajarea cimitirelor se atribuie terenuri proprietate publică a unităţilor administrativ-
teritoriale.
[Art.16 exclus prin LP101-XVI din 20.04.07, MO67-69/18.05.07 art.307]
Articolul 17. Loturile auxiliare

Lucrătorii din anumite ramuri ale economiei naţionale - transporturi, silvicultură, industria
forestieră, telecomunicaţii, gospodăria apelor, piscicultură şi altele - pot beneficia, în
conformitate cu reglementările din domeniile respective, de loturi pentru grădină, fîneţe
şi păşuni, conform hotărîrii conducerii unităţii în care lucrează.
Aceste loturi se distribuie din terenurile aflate în folosinţa unităţii respective şi pot fi utilizate
numai în scopuri agricole.
Articolul 18. Condiţiile de distribuire a loturilor auxiliare
Loturile auxiliare se distribuie persoanei pentru perioada de muncă în unitatea dată. În cazul în
care raportul de muncă dintre persoană şi unitate încetează, dreptul de folosinţă a lotului auxiliar,
dacă acesta este semănat, se stinge după recoltare.
Unei familii i se distribuie un singur lot auxiliar, indiferent de numărul membrilor ei ce
beneficiază de acest drept.
Articolul 19. Păstrarea dreptului asupra lotului auxiliar
Dreptul asupra lotului auxiliar se păstrează lucrătorilor care au ieşit la pensie pentru limită de
vîrstă sau la pensie de invaliditate, familiilor lucrătorilor care satisfac serviciul militar activ sau
celor care au intrat la învăţătură - pe întreaga perioadă de satisfacere a serviciului militar sau de
studii, membrilor inapţi pentru muncă ai familiei lucrătorilor care şi-au pierdut viaţa în exerciţiul
funcţiunii; soţului inapt pentru muncă şi părinţilor bătrîni - pe viaţă, iar copiilor - pînă la
atingerea majoratului.
Articolul 20. Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor
de teren
Documentele ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren sînt: titlul de autentificare a
dreptului deţinătorului de teren, eliberat de autorităţile administraţiei publice locale în cazul
atribuirii de către acestea a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale sau
de către Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru în cazul atribuirii de către stat a terenurilor
proprietate publică a statului, certificatul de moştenire, contractul de vînzare-cumpărare,
contractul de donaţie, contractul de schimb, contractul de arendă şi altele.
Forma titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren se stabileşte de Guvern.
Drepturile de proprietate şi alte drepturi patrimoniale asupra terenului se înregistrează în
conformitate cu legislaţia.
[Art.20 modificat prin LP277-XV din 16.07.04, MO132-137/06.08.04 art.712]
Articolul 21. Inadmisibiltatea folosirii terenurilor pînă la
stabilirea hotarelor în natură (pe loc)
Deţinătorii de terenuri nu au dreptul la folosinţa lor, inclusiv în condiţii de arendă, pînă cînd
primăria, în cazul atribuirii de către aceasta a terenurilor proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, sau Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru, în cazul atribuirii de
către stat a terenurilor proprietate publică a statului, nu va stabili hotarele terenurilor în natură
(pe loc).
[Art.21 modificat prin LP277-XV din 16.07.04, MO132-137/06.08.04 art.712]
Articolul 22. Inadmisibilitatea atribuirii terenurilor în alte
scopuri decît cele agricole şi silvice
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor,
care nu şi-au îndeplinit obligaţiile în privinţa
terenurilor repartizate anterior
Se interzice atribuirea în folosinţă (inclusiv provizorie) a terenurilor în alte scopuri decît cele
agricole şi silvice întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor care nu au reparat prejudiciile şi
pierderile de producţie agricolă, legate de terenurile repartizate anterior, sau care nu şi-au
îndeplinit obligaţiile către deţinători privind folosirea conform destinaţiei a terenurilor, anterior
productive şi degradate ulterior din vina acestor întreprinderi, instituţii şi organizaţii.
Articolul 23. Stingerea dreptului asupra terenului
Dreptul asupra terenului se stinge în cazurile:
1) renunţării benevole a deţinătorului la teren;
2) înstrăinării terenului de către proprietar;
3) retragerii terenului pentru nevoile statului şi societăţii;
4) retragerii terenului în cazul şi în modul stabilit în articolul 25 din prezentul Cod;
5) decedării proprietarului;
6) neachitării sistematice a impozitului funciar în termenul stabilit de lege;
7) expirării termenului pentru care a fost dat în folosinţă terenul;
8) încetării activităţii întreprinderii, instituţiei, organizaţiei;
9) încetării raporturilor de muncă, în virtutea cărora a fost repartizat lotul auxiliar, dacă
legislaţia nu prevede altfel;
10) nerespectării condiţiilor contractului de arendă;
11) exploatării terenului prin metode care conduc la degradarea solurilor, la poluarea lor
chimică, radioactivă şi de altă natură, la înrăutăţirea situaţiei ecologice;
12) folosirii terenurilor irigate prin metode care conduc la înmlăştinire, la salinizare secundară
şi la apariţia focarelor de eroziune prin irigare.
Punctele 3), 4), 6), 11) şi 12) ale prezentului articol nu se extind asupra dreptului de
proprietate a cetăţeanului asupra terenului destinat construirii casei de locuit, anexelor
gospodăreşti şi a celui ocupat de grădini personale.
Dreptul de a folosi terenul se poate stinge dacă posesorul funciar sau beneficiarul funciar a
săvîrşit acţiuni indicate în articolul 96 din prezentul Cod.
Articolul 24. Sancţiunile aplicate în caz de necultivare a
terenurilor agricole şi neluare a măsurilor
de protecţie a solului
Proprietarul funciar care, fără motive întemeiate, nu cultivă terenurile agricole şi nu ia măsuri
pentru protecţia şi ameliorarea solului se sancţionează administrativ în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
Articolul 25. Modul de retragere a terenurilor din dreptul
de posesiune şi de beneficiere
În cazul cînd deţinătorul cu titlu de posesiune sau de folosinţă nu utilizează terenul în scopul
în care i s-a atribuit, autoritatea administraţiei publice locale respectivă, la cererea proprietarului,
va dispune aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de lege şi îl va soma în scris,
stabilind termenul, să-şi îndeplinească obligaţiile.
În cazul în care deţinătorul nu-şi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit (nu mai mare de
doi ani) el va pierde dreptul de posesiune sau de folosinţă a terenului prin decizia instanţei
judecătoreşti la cererea proprietarului funciar.
Hotărîrea privind stingerea dreptului de folosinţă a terenului în cazurile prevăzute de alineatul
întîi al articolului 18 din prezentul Cod o adoptă administraţia întreprinderii, instituţiei,
organizaţiei respective.
În cazul stingerii dreptului de posesiune sau de folosinţă funciară autoritatea administraţiei
publice locale respectivă, cu participarea părţilor interesate, adoptă o hotărîre privitoare la
eliberarea de compensaţie deţinătorilor pentru cheltuielile legate de ameliorarea terenurilor sau
de repararea de către aceştia a daunelor pricinuite de ei prin folosirea lor neraţională.
Articolul 26. Circumstanţele de care trebuie să se ţină
seama la stabilirea momentului de stingere
a dreptului de proprietate, posesiune sau
folosinţă funciară
Apariţia temeiurilor de stingere a dreptului de proprietate, posesiune sau folosinţă funciară nu
privează pe deţinătorii de terenuri, inclusiv pe arendaş, de dreptul de a strînge recolta şi nu
scuteşte de plata impozitelor, de obligaţia de a păstra calitatea solului.
Capitolul IV
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE
DEŢINĂTORILOR DE TERENURI
Articolul 27. Drepturile proprietarilor funciari
Proprietarii funciari au dreptul:
să gospodărească de sine stătător terenul;
să fie proprietarii producţiei obţinute şi a veniturilor din realizarea ei;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale
pămîntului;
să construiască în modul stabilit de lege case, clădiri de producţie, edificii cu destinaţie social-
culturală şi cu altă destinaţie;
să dea terenul sau o parte din el în folosinţă prin arendă sau sub altă formă;
să primească, în caz de retragere a terenului pentru nevoile statului şi a societăţii, compensarea
deplină a cheltuielilor şi pierderilor, inclusiv a avantajului ratat;
să lase ca moştenire terenul şi să-l înstrăineze în conformitate cu legea.
Articolul 28. Drepturile posesorilor şi ale beneficiarilor
funciari
Posesorii şi beneficiarii au dreptul:
să folosească terenurile potrivit condiţiilor de atribuire;
să fie proprietarii producţiei obţinute;
să folosească în modul stabilit de lege zăcămintele, pădurile, apele şi alte bogăţii ale
pămîntului;
să primească, în caz de stingere a dreptului de posesiune sau beneficiere, compensarea
cheltuielilor legate de ameliorarea terenului.
Articolul 29. Obligaţiile deţinătorilor de terenuri
Deţinătorii de terenuri sînt obligaţi:
să folosească terenurile în conformitate cu destinaţia lor;
să respecte, conform recomandărilor agrotehnice, condiţiile de exploatare a terenurilor,
structura asolamentelor, să nu admită folosirea abuzivă a îngrăşămintelor chimice şi
a preparatelor de fitosanitărie;
să achite la timp impozitul funciar şi alte plăţi pentru folosirea terenurilor;
să ia măsuri de prevenire şi combatere a eroziunilor, a compactării solului, a alunecărilor de
teren, a salinizării sau înmlăştinirii secundare, să asigure atît obţinerea unei producţii calitative,
cît şi protecţia solului şi sporirea fertilităţii lui;
să respecte drepturile altor deţinători de terenuri;
să păstreze bornele de hotar şi punctele reţelei geodezice de stat din teren;
să respecte proiectul de organizare a teritoriului;
să prezinte la timp autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile stabilite prin
legislaţie, privitoare la starea şi folosirea terenului.
Articolul 30. Apărarea drepturilor deţinătorilor de terenuri
Amestecul din partea organelor şi organizaţiilor de stat, economice şi de altă natură în
activitatea deţinătorilor de terenuri este interzis, cu excepţia cazurilor în care ultimii încalcă
legislaţia.
Drepturile încălcate ale deţinătorilor de terenuri urmează să fie restabilite, iar daunele
pricinuite prin încălcarea drepturilor să fie reparate integral.
Articolul 31. Neadmiterea acţiunilor negative asupra
terenurilor agricole, asupra pădurilor şi altor
terenuri din afara hotarelor terenurilor atribuite
în proprietate, posesiune şi în folosinţă
Proprietarii funciari, întreprinderile, instituţiile, organizaţiile, alţi posesori şi beneficiari, care
exploatează bogăţii minerale sau efectuează alte lucrări cu acţiune negativă asupra terenurilor
agricole, pădurilor şi altor terenuri situate în afara hotarelor terenurilor atribuite lor sînt obligaţi
să prevadă şi să ia măsuri pentru neadmiterea acţiunilor negative.
Articolul 32. Protecţia patrimoniului
Monumentele istorice, vestigiile şi obiectele arheologice, tezaurele care se vor descoperi la
faţa locului sau în subsol se află sub protecţia legii.
Deţinătorii de terenuri pe care sînt situate astfel de obiecte sînt obligaţi să asigure integritatea
lor, iar în caz de necesitate să permită efectuarea lucrărilor de cercetare sau conservare şi să
aducă faptul acesta la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale.
Proprietarii terenurilor vor fi despăgubiţi cu teren echivalent sau în bani pentru daunele
suferite şi terenurile retrase în domeniul public.
Articolul 33. Descopertarea stratului fertil
Titularii obiectelor de investiţii de producţie amplasate pe terenuri agricole şi silvice sînt
obligaţi să ia măsuri, prealabile executării construcţiei obiectelor, de descopertare a stratului de
sol fertil de pe suprafeţele amplasamentelor aprobate, pe care să-l depoziteze şi să-l niveleze pe
terenuri neproductive sau slab productive, indicate de organele agricole sau silvice, în vederea
punerii în valoare sau ameliorării acestor terenuri.
Depozitarea stratului fertil pe alte terenuri se face numai cu acordul proprietarilor acestora
fără plată pentru sporul de valoare astfel obţinut şi fără despăgubiri pentru perioada de nefolosire
a terenurilor.
Se interzice descopertarea stratului fertil în scopuri comerciale.
Articolul 34. Plata pentru folosirea terenului şi înlesnirile
la încasarea acestei plăţi
Plata pentru folosirea terenului se încasează anual sub formă de impozit funciar sau plată de
arendă, stabilite în dependenţă de calitatea şi amplasarea terenului pe baza documentelor de
evaluare funciară.
Impozitul funciar şi înlesnirile la plata impozitului funciar sînt stabilite în Codul fiscal al
Republicii Moldova.
Plata pentru folosirea terenurilor pe care se efectuează lucrări de exploatare a zăcămintelor de
substanţe minerale utile se încasează sub formă de impozit funciar conform legii.
Articolul 35. Folosirea plăţilor pentru terenuri
Plăţile pentru terenuri se încasează la bugetele respective ale autorităţilor administraţiei
publice locale şi se centralizează parţial în bugetul republican. Ele sînt alocate, în primul rînd,
pentru reglementarea regimului proprietăţii funciare şi protecţia pămînturilor, pentru
îmbunătăţirea calităţii lor, pentru stimularea materială a deţinătorilor de terenuri care efectuează
aceste lucrări şi pentru amenajarea teritoriului.
Capitolul V
TERENURILE CU DESTINAŢIE AGRICOLĂ
Articolul 36. Terenurile cu destinaţie agricolă
Terenurile cu destinaţie agricolă, indiferent de forma de proprietate, sînt folosite pentru
desfăşurarea activităţii în scopul obţinerii de produse agricole şi pentru amplasarea obiectivelor
de infrastructură a agriculturii, precum şi pentru obţinerea produselor energetice în condiţiile
prevăzute la alin. 2 lit. c).
[Art.36 alineat modificat prin LP157 din 28.06.13, MO161-166/26.07.13 art.520]
Din categoria terenurilor cu destinaţie agricolă fac parte:
a) terenurile agricole (arabile, inclusiv serele, solariile şi răsadniţele, pîrloagele, livezile, viile,
plantaţiile de nuci, plantaţiile de dud, arbuştii fructiferi, fîneţele, păşunile, grădinile, loturile
pomicole şi altele asemenea – cele cu vegetaţie);
b) terenurile ocupate de depozite, de frigidere destinate păstrării produselor agricole, de făţări,
de ateliere de reparaţie şi de păstrare a mecanismelor (agregatelor) agricole, de ferme zootehnice,
inclusiv amenajările piscicole, precum şi fîşiile forestiere, iazurile antierozionale, drumurile care
servesc activităţile agricole, instalaţiile de desecare, de irigare, dacă nu au fost atribuite la altă
categorie de destinaţie;
c) terenurile ocupate de culturi de plante energetice lemnoase (plop, salcie, salcîm) care au
gradul de evaluare a fertilităţii naturale mai mic de 40 sau care se află în luncile rîurilor ori în
alte zone cu risc de inundaţii.
[Art.36 al.(2), lit.c) introdusă prin LP157 din 28.06.13, MO161-166/26.07.13 art.520]
[Art.36 în redacţia LP108 din 11.05.12, MO120-125/15.06.12 art.398]
Articolul 37. Păstrarea dreptului asupra terenului
Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor agricole şi agroindustriale de stat şi
cooperatiste asupra terenului se păstrează în cazul intrării lor în componenţa asociaţiilor şi
combinatelor agroindustriale, agrofirmelor şi altor formaţiuni şi la ieşirea din componenţa
acestora.
Articolul 38. Atribuirea terenurilor pentru îndeletniciri şi
meşteşuguri populare
Terenurile pentru îndeletniciri şi meşteşuguri populare se atribuie cetăţenilor de autorităţile
administraţiei publice locale în condiţii contractuale.
Mărimea, condiţiile atribuirii şi folosirii terenurilor indicate se stabilesc de către autorităţile
administraţiei publice locale, luîndu-se în considerare condiţiile concrete.
Articolul 39. Grădini şi loturi pentru legumicultură
Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de lîngă casă, în conformitate cu legislaţia,
amplasate în extravilanul satului (comunei) sau oraşului, se consideră grădini.
Terenurile atribuite în proprietate ca loturi de pe lîngă casă (grădini), amplasate adiacent
hotarelor intravilanului, se includ în hotarele intravilanului localităţii, se consideră terenuri
destinate construcţiilor şi se utilizează pentru construcţii locative, cu condiţia includerii acestora
în planul urbanistic general al localităţii.
[Art.39 alineat în redacţia LP209 din 16.07.10, MO179-181/24.09.10 art.614]
Cetăţenilor care nu au terenuri pentru grădini li se pot atribui loturi pentru legumicultură.
Loturile pentru legumicultură se distribuie cetăţenilor în folosinţă provizorie de către
autorităţile administraţiei publice locale din terenurile de rezervă.
Pe aceste loturi se interzice să se construiască clădiri capitale şi să se cultive plante
multianuale. În caz de necesitate, se pot face construcţii provizorii de folosinţă personală pentru
păstrarea inventarului legumicol şi pentru alte scopuri gospodăreşti. La stingerea dreptului de
beneficiere asupra terenului, beneficiarii demolează construcţiile provizorii pe contul propriu.
Mărimea lotului o stabilesc autorităţile administraţiei publice locale în dependenţă de
condiţiile concrete.
Articolul 40. Întovărăşirile pomicole
Întovărăşirile pomicole formate anterior continuă să posede terenurile atribuite lor conform
legislaţiei în vigoare. Aceste terenuri se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice
locale respective. Terenurile aparţinînd întovărăşirilor pomicole se află în hotarele extravilanului
localităţilor pe contul cărora au fost create.
Membrii întovărăşirilor pomicole beneficiază de loturile repartizate lor din terenul atribuit
întovărăşirii.
Statutul juridic al întovărăşirilor pomicole, drepturile şi obligaţiile membrilor acestora sînt
stabilite de Guvern.
Repartizarea de mai departe a terenurilor pentru întovărăşiri pomicole este interzisă.
Articolul 41. Arendarea terenurilor
În condiţii de arendă terenurile se atribuie persoanelor fizice şi juridice din Republica
Moldova, din alte state, precum şi organizaţiilor şi asociaţiilor internaţionale.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate de stat sînt Guvernul şi utorităţile
administraţiei publice locale în limita competenţei lor.
Persoanele care dau în arendă terenuri proprietate privată sînt proprietarii titulari ai terenurilor
respective.
Condiţiile de arendă se stabilesc de comun acord între persoanele care dau în arendă şi
arendaşi în contractul de arendă.
Se admite transmiterea terenurilor în condiţii de subarendă în cazul în care aceasta este
prevăzută în contractul autentificat.
Relaţiile de arendă sînt reglementate de prezentul Cod, de Legea cu privire la arendă şi de alte
acte legislative.
[Art.411 - 414 abrogate prin LP198 din 15.05.03, MO163-166/01.08.03 art.650]
[Art.411 - 414 introduse prin LP1006 din 25.04.02, MO71/06.06.02 art.573]
Capitolul VI
TERENURILE DIN INTRAVILANUL
LOCALITĂŢILOR
Articolul 42. Terenurile din intravilan
Terenurile din intravilan se află în administrarea autorităţilor administraţiei publice locale, iar
din municipii - în proprietate municipală.
Articolul 43. Stabilirea perimetrului localităţii
Perimetru al localităţii este hotarul intravilanului (teritoriului ei) care îl desparte de extravilan.
Perimetrul respectiv al localităţii se stabileşte prin reglementarea regimului proprietăţii funciare
în conformitate cu planul general şi pe baza argumentării tehnico-economice a dezvoltării
oraşului şi satului (comunei).
Perimetrul oraşelor se stabileşte şi se modifică de către Guvern.
Perimetrul celorlalte localităţi se stabileşte şi se modifică de autorităţile administraţiei publice
locale.
Includerea terenurilor în perimetrul oraşului nu implică suspendarea dreptului asupra
terenurilor aflate în posesiune sau în folosinţă.
Retragerea acestor terenuri se face în modul stabilit de prezentul Cod şi de alte acte
legislative.
Articolul 44. Componenţa terenurilor oraşelor şi satelor
(comunelor)
Din componenţa terenurilor oraşelor şi satelor (comunelor) fac parte:
terenurile pe care sînt amplasate construcţii şi alte amenajări;
terenurile de uz public;
terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii, de transport electric, pentru exploatări miniere şi pentru alte industrii;
terenurile împădurite;
terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri;
Articolul 45. Folosirea terenurilor oraşelor şi satelor
(comunelor)
Toate terenurile oraşelor şi satelor (comunelor) se folosesc în conformitate cu planurile lor de
sistematizare şi cu planurile de organizare economico-funciară a intravilanului localităţilor.
Planurile de sistematizare ale oraşelor şi satelor (comunelor) determină direcţiile principale ale
folosirii terenurilor din intravilan pentru construirea caselor, a obiectelor industriale şi de altă
natură, pentru amplasarea şi amenajarea locurilor de agrement, iar planurile de organizare
economico-funciară a intravilanului determină direcţiile principale ale folosirii terenurilor care
nu sînt destinate construcţiilor şi a celor care rămîn temporar neocupate de construcţii.
Articolul 46. Terenurile destinate construcţiilor urbane
şi rurale
Terenurile destinate construcţiilor urbane şi rurale cuprind terenurile pe care sînt amplasate
construcţiile şi amenajările şi cele pe care urmează să fie construite case, clădiri de menire
social-culturală, industrială şi cu alte destinaţii.
Aceste terenuri se atribuie întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru zidirea şi
exploatarea construcţiilor industriale a caselor, a clădirilor de menire social-culturală, a altor
construcţii şi amenajări, precum şi cetăţenilor pentru construcţia individuală de locuinţe.
Suprafaţa terenurilor şi condiţiile folosirii lor în scopurile menţionate se stabilesc conform
normelor şi documentaţiei tehnice de proiectare.
Pe terenurile atribuite se interzice începerea lucrărilor de construcţie pînă la permisiunea dată
de către organele de arhitectură şi urbanistică.
Articolul 47. Terenurile de uz public din oraşe şi sate
(comune)
Terenuri de uz public din oraşe şi sate (comune) sînt terenurile folosite pentru căile de
comunicaţii (pieţe, străzi, pasaje, drumuri şi altele asemenea), pentru necesităţile social-culturale
ale populaţiei (grădini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde, scuaruri, terenuri de sport,
stadioane, precum și terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației
în vigoare), pentru cimitire şi alte necesităţi ale gospodăriei comunale.
Pe terenurile de uz public se permite amplasarea construcţiilor şi amenajărilor capitale în
conformitate cu destinaţia specială a acestor terenuri, precum şi a construcţiilor şi amenajărilor
provizorii uşoare (gherete, chioşcuri), fără ca aceasta să fie în detrimentul terenurilor de uz
public.
Articolul 48. Terenurile pentru transporturile rutier, feroviar,
naval, aerian, prin conducte, pentru liniile
de telecomunicaţii şi transport electric, pentru
exploatările miniere şi pentru alte industrii
Terenuri pentru transporturile rutier, feroviar, naval, aerian, prin conducte, pentru liniile de
telecomunicaţii şi transport electric, pentru exploatările miniere şi pentru alte industrii sînt
terenurile atribuite întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor respective pentru realizarea
funcţiilor lor.
Amplasarea construcţiilor şi amenajărilor pe aceste terenuri, precum şi lucrările de amenajare,
le efectuează beneficiarii funciari prin hotărîrea autorităţilor administraţiei publice locale
respective.
Punerea la dispoziţia întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a suprafeţelor pentru
exploatarea industrială a zăcămintelor se face după demarcarea arterei miniere.
Articolul 49. Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor
(comunelor)
Terenurile împădurite ale oraşelor şi satelor (comunelor) servesc ameliorării mediului
înconjurător, organizării odihnei, nevoilor de cultură, apărării teritoriului localităţilor împotriva
eroziunii cauzate de apă şi de vînt.
Articolul 50. Terenurile cu destinaţie agricolă şi alte terenuri
ale oraşelor şi satelor (comunelor)
Terenurile cu destinaţie agricolă în oraş şi sat (comună) sînt terenurile arabile, plantaţiile
multianuale, fîneţele, imaşurile, pepinierele şi altele asemenea.
Terenurile agricole pot fi atribuite în folosinţa întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor
agricole, precum şi cetăţenilor pentru agricultură, legumicultură, păşuni şi fîneţe.
Din alte terenuri fac parte rîpele, ravenele, bolovănişurile şi alte terenuri necultivabile.
Articolul 51. Amenajarea teritoriilor oraşelor şi comunelor
(satelor)
Autorităţile administraţiei publice locale execută complexul necesar de lucrări pentru
amenajarea şi înverzirea teritoriilor oraşelor şi satelor (comunelor). Întreprinderile, instituţiile,
organizaţiile şi cetăţenii sînt datori, în conformitate cu regulile aprobate de autorităţile
administraţiei publice locale, să păstreze plantaţiile verzi, să ţină teritoriile, atribuite lor, într-o
ordine conform cerinţelor sanitare şi de protecţie contra incendiilor.
Capitolul VII
TERENURILE DESTINATE INDUSTRIEI, TRANSPORTURILOR,
TELECOMUNICAŢIILOR ŞI TERENURILE CU ALTE
DESTINAŢII SPECIALE
Articolul 52. Terenurile destinate industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor şi terenurile cu alte destinaţii
speciale
Terenuri destinate industriei, transporturilor, telecominicaţiilor şi terenuri cu alte destinaţii
speciale sînt terenurile atribuite de autorităţile administraţiei publice locale pentru amplasarea şi
exploatarea clădirilor administrative şi de deservire, a construcţiilor auxiliare şi construcţiilor
industriale, miniere, de transport şi a altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pentru
construirea căilor de acces, a reţelelor inginereşti, organizarea producţiei industriale, construcţia
magistralelor de transport, instalarea liniilor de telecomunicaţii, de transport electric.
Suprafeţele terenurilor atribuite în aceste scopuri se stabilesc în conformitate cu normele şi
documentaţia proiectelor tehnice aprobate, iar atribuirea lor se face ţinîndu-se cont de
succesiunea valorificării lor.
Atribuirea de terenuri întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor pentru exploatarea
zăcămintelor se face numai cu condiţia legalizării înstrăinării terenurilor respective în scopuri
miniere şi reîntegrării în circulaţia agricolă a terenurilor exploatate anterior în aceste scopuri.
Modul de folosire a terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi a
terenurilor cu alte destinaţii speciale se stabileşte de legislaţie.
Articolul 53. Stabilirea zonelor de influenţă a întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor industriei, transporturilor,
telecomunicaţiilor şi altor obiecte asupra terenurilor
din vecinătatea lor
În jurul întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor industriei transporturilor,
telecomunicaţiilor şi al altor obiecte care provoacă efecte de poluare a terenurilor din vecinătate
şi asupra producţiei lor, în dependenţă de caracterul industriei se stabilesc zone de influenţă în
conformitate cu normele, aprobate de organele pentru protecţia mediului înconjurător.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc astfel de zone sînt
obligate să marcheze hotarele zonelor cu semne informative speciale.
Stabilirea acestor zone nu-i privează pe deţinătorii de terenuri de dreptul de proprietate, de
posesiune şi beneficiere funciară. În limitele zonelor indicate, deţinătorii de terenuri sînt obligaţi
să respecte regulile pentru astfel de zone.
Deţinătorii ale căror terenuri au fost incluse în aceste zone de influenţă au dreptul la
compensarea pierderilor legate de influenţa negativă asupra producţiei agricole şi celei silvice,
precum şi de degradarea terenurilor, sau la privilegii fiscale.
Articolul 54. Amplasarea obiectelor pe terenuri cu
destinaţie specială
Magistralele de transport, liniile de telecomunicaţii şi de transport electric, conductele de
petrol şi de gaz, de canalizare, apeductele, precum şi alte instalaţii similare se vor grupa şi
amplasa de-a lungul şi în imediata apropiere a căilor de comunicaţii, digurilor, canalelor de
irigare şi de desecare în aşa fel încît să nu stînjenească efectuarea lucrărilor agricole.
Articolul 55. Terenurile destinate necesităţilor de apărare,
trupelor de interne, întreţinerii şi controlului
frontierei de stat
Sînt considerate terenuri destinate necesităţilor de apărare, trupelor de interne, întreţinerii şi
controlului frontierei de stat terenurile repartizate pentru amplasarea şi desfăşurarea permanentă
a activităţii unităţilor militare, a instituţiilor militare de învăţămînt şi a organizaţiilor Forţelor
Armate, ale Ministerului Afacerilor Interne şi a organelor din subordine.
Folosirea terenurilor menţionate în alte scopuri este interzisă.
Dimensiunile terenurilor repartizate pentru necesităţile de apărare, trupele de interne,
întreţinerea şi controlul frontierei de stat se stabilesc conform normativelor în vigoare şi cu
acordul autorităţilor administraţiei publice locale.
Modul de repartizare şi de utilizare a terenurilor destinate necesităţilor de apărare, trupelor de
interne, întreţinerii şi controlului frontierei de stat este stabilit de Guvern.
[Art.55 în redacţia LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
Capitolul VIII
TERENURILE DESTINATE OCROTIRII NATURII, OCROTIRII
SĂNĂTĂŢII, ACTIVITĂŢII RECREATIVE, TERENURILE DE
VALOARE ISTORICO-CULTURALĂ, TERENURILE ZONELOR
SUBURBANE ŞI ALE ZONELOR VERZI
Articolul 56. Terenurile destinate ocrotirii naturii
Din terenurile destinate ocrotirii naturii fac parte terenurile rezervaţiilor, parcurilor naţionale,
parcurilor dendrologice şi zoologice, grădinilor botanice, braniştilor, monumentelor naturii,
terenurile zonelor de protecţie şi zonelor sanitare.
Din categoria terenurilor rezervaţiilor fac parte terenurile în al căror perimetru se află obiecte
naturale, ce reprezintă valoare ştiinţifică şi culturală (landşafturile tipice şi unicale, comunităţi de
organisme vegetale şi animale, formaţiuni geologice, specii de plante, animale rare). Ele sînt
repartizate pentru păstrarea în stare naturală a complexelor naturale tipice sau unicale pentru
zona de landşaft cu tot ansamblul ei de componente, pentru studierea proceselor şi fenomenelor
în mersul lor firesc în vederea elaborării bazelor ştiinţifice ale ocrotirii naturii.
Din categoria terenurilor parcurilor naţionale fac parte terenurile care au o deosebită valoare
ecologică, istorică şi estetică în virtutea îmbinării reuşite a landşafturilor naturale şi culturale.
Din categoria terenurilor parcurilor dendrologice şi zoologice, ale grădinilor botanice fac parte
terenurile repartizate pentru studierea, păstrarea şi îmbogăţirea în condiţii artificiale a resurselor
florei şi faunei, pentru folosirea lor eficientă în plan ştiinţific, cultural, economic şi păstrarea
genofondului.
Din categoria terenurilor de branişte fac parte terenurile destinate păstrării, restabilirii şi
reproducerii resurselor naturale şi menţinerii echilibrului ecologic general, obiectele complexe
biologice, paleontologice, hidrologice şi geologice de landşaft.
Din categoria terenurilor monumentelor naturii fac parte terenurile care au obiecte naturale
unicale sau tipice, cu valoare ştiinţifică, cultural-instructivă şi de reconfortare, dar care nu sînt
recunoscute drept monumente de istorie şi cultură.
Terenurile destinate ocrotirii naturii sînt prin exclusivitate proprietate a statului.
Pe terenurile destinate ocrotirii naturii este interzisă activitatea ce vine în contradicţie cu
destinaţia lor specială. Ele sînt retrase din folosinţă, dacă această destinaţie nu corespunde
regimului de protecţie, stabilit pentru aceste terenuri.
Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii naturii se stabilesc de legislaţia
privind ocrotirea naturii şi mediului înconjurător.
Articolul 57. Terenurile destinate ocrotirii sănătăţii
Din categoria terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii fac parte terenurile pe care există obiecte
de tratament natural (izvoare de ape minerale, nămoluri curative) şi condiţii climaterice
deosebit de favorabile profilaxiei şi tratamentului.
Aceste terenuri se atribuie în folosinţă staţiunilor balneare, instituţiilor terapeutice şi urmează
a fi protejate în mod deosebit.
În scopul protecţiei obiectelor de tratament natural, la toate staţiunilebalneare se creează zone
de protecţie sanitară. În limitele lor se interzice darea terenurilor în posesiune, folosinţă, inclusiv
în arendă, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor a căror activitate este incompatibilă cu
protecţia obiectelor naturale curative şi cu menţinerea condiţiilor favorabile pentru odihna
populaţiei.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile în jurul cărora se stabilesc zone cu condiţii
deosebite de folosinţă a terenurilor sînt datoare să marcheze graniţele lor cu semne informative
speciale.
Modul şi condiţiile folosirii terenurilor destinate ocrotirii sănătăţii sînt stabilite de prezentul
Cod şi de o legislaţie specială.
Articolul 58. Terenurile destinate activităţii recreative
Terenuri destinate activităţii recreative sînt terenurile prevăzute şi folosite pentu odihnă şi
turism. Din această categorie fac parte terenurile pe care se află case de odihnă, pensionate,
sanatorii, campinguri, baze turistice, tabere turistice şi tabere de fortificare a sănătăţii, staţii
turistice, parcuri şi tabere pentru copii, poteci didactico-turistice, trasee marcate.
Pe asemenea terenuri este interzisă activitatea ce împiedică folosirea lor conform destinaţiei
speciale.
Modul de folosire a acestor terenuri este stabilit de autorităţile administraţiei publice locale şi
de organele de ocrotire a naturii.
Articolul 59. Terenurile de valoare istorico-culturală
Din categoria terenurilor de valoare istorico-culturală fac parte rezervaţiile istorico-culturale,
parcurile memoriale, mormintele, monumentele arheologice şi arhitecturale şi complexele
arhitecturale de landşaft.
Pe aceste terenuri este limitată orice activitate care contravine destinaţiei lor speciale.
Articolul 60. Terenurile zonelor suburbane şi
zonelor verzi
Terenurile din extravilan destinate amplasamentelor, legate de amenajarea şi funcţionarea
normală a gospodăriei orăşeneşti, precum şi cele ocupate de păduri, grădini publice şi de alte
spaţii verzi, care au funcţii de protecţie, sanitaro-igienice, de fortificare a sănătăţii şi care sînt
locuri de odihnă a populaţiei, se includ de către autorităţile administraţiei publice locale în zona
suburbană şi în zona verde.
Terenurile zonelor suburbane şi zonelor verzi se folosesc conform proiectelor de organizare a
acestor zone. Ele sînt protejate de stat.
Aici sînt interzise construcţiileşi amenajările incompatibile cu destinaţiile acestor terenuri.
La includerea terenurilor în zona suburbană şi în zona verde se păstrează drepturile
deţinătorilor de terenuri.
Articolul 61. Stabilirea hotarelor zonelor de protecţie şi
zonelor sanitare
Zonele de protecţie şi zonele sanitare se stabilesc în jurul rezervaţiilor, zonelor de construcţie a
localităţilor, terenurilor destinate fortificării sănătăţii, rîurilor, pîraielor şi lacurilor, construcţiilor
hidrotehnice şi de acumulare a apei, resurselor de aprovizionare cu apă potabilă şi cu apă tehnică,
apeductelor magistrale şi interraionale. Suprafeţele, condiţiile şi modul de folosire a terenurilor
din zonele de protecţie şi cele sanitare se stabilesc de legislaţie.
Zonele de protecţie şi cele sanitare se indică în natură prin semne informative.
Capitolul IX
TERENURILE FONDULUI SILVIC, FONDULUI APELOR
ŞI ALE FONDULUI DE REZERVĂ
Articolul 62. Terenurile fondului silvic
Terenuri ale fondului silvic sînt terenurile acoperite cu păduri, precum şi cele neacoperite cu
păduri, însă destinate împăduririi.
Terenurile fondului silvic se folosesc de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile
gospodăriei silvice şi de alte întreprinderi conform destinaţiei silvice. Terenurile fondului silvic
de stat pot fi folosite în alte scopuri, dacă această folosire este compatibilă cu interesele
gospodăriei silvice.
În scopul asigurării împăduririi necesare şi prevenirii eroziunii solurilor, pentru împădurire pot
fi folosite şi terenuri nefavorabile agriculturii.
Autorităţile administraţiei publice locale, de comun acord cu organele de stat pentru ocrotirea
naturii, pot să atribuie terenuri din fondul silvic cetăţenilor, întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, pentru a fi folosite temporar în scopuri agricole.
Modul de atribuire şi retragere a terenurilor din fondul silvic este stabilit de prezentul Cod, iar
modul de folosire a lor de legislaţia silvică.
Articolul 63. Terenurile fondului apelor
Terenuri ale fondului apelor sînt terenurile aflate sub ape - albiile cursurilor de apă, cuvetele
lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă - mlaştinile, terenurile pe care sînt amplasate construcţii
hidrotehnice şi alte amenajări ale serviciului apelor, precum şi terenurile repartizate pentru
fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă, canalelor magistrale
intergospodăreşti şi a colectoarelor.
Terenurile fondului apelor se folosesc pentru construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură
satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, tehnică, curativă, a altor necesităţi ale populaţiei, ale
serviciului apelor, ale agriculturii, industriei, gospodăriei piscicole, energeticii, transportului,
precum şi altor nevoi ale statului şi societăţii.
Modul de folosire a terenurilor din fondul apelor este stabilit de o legislaţie specială.
Articolul 64. Terenurile fondului de rezervă
Terenuri ale fondului de rezervă sînt toate terenurile neatribuite în proprietate, posesiune şi în
folosinţă. Din ele fac parte şi terenurile asupra cărora dreptul de proprietate, posesiune şi
beneficiere s-a stins în conformitate cu prevederile prezentului Cod.
Terenurile fondului de rezervă se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale
şi sînt destinate pentru a fi date în proprietate, posesiune şi folosinţă cetăţenilor, întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor în scopuri agricole, precum şi pentru alte nevoi ale statului şi
societăţii.
Terenurile destinate dezvoltării sociale a localităţii, rezervate în condiţiile art.12, se atribuie în
conformitate cu art.11 din prezentul cod. Înstrăinarea în alte scopuri a terenurilor menţionate se
poate efectua doar în cazuri de interes deosebit, în urma consultării cetăţenilor localităţii
respective.
[Art.64 alineat introdus prin LP140-XVI din 21.06.07, MO94-97/06.07.07 art.420]
Capitolul X
CADASTRUL FUNCIAR ŞI REGLEMENTAREA
REGIMULUI PROPRIETĂŢII FUNCIARE
Articolul 65. Menirea cadastrului funciar
Cadastrul funciar are menirea de a asigura autorităţile administraţiei publice locale,
întreprinderile, instituţiile, organizaţiile interesate şi cetăţenii cu informaţii despre starea
terenului în scopul organizării folosirii raţionale şi protecţiei lui, reglementării relaţiilor funciare,
regimului proprietăţii funciare, fundamentării proporţiilor plăţilor funciare, aprecierii activităţii
economice, efectuării altor măsuri legate de folosirea terenului.
Articolul 66. Conţinutul cadastrului funciar
Cadastrul funciar conţine un sistem de informaţii şi documente despre regimul juridic al
terenurilor, despre atribuirea lor deţinătorilor de terenuri, despre parametrii cantitativi şi calitativi
şi despre valoarea economică a terenurilor.
Articolul 67. Modul de ţinere a cadastrului funciar şi a
documentaţiei cadastrale
Cadastrul funciar este ţinut de autorităţile administraţiei publice locale conform unui sistem
unic pentru întreaga republică pe seama mijloacelor din bugetul de stat şi cel local.
Modul de ţinere a cadastrului funciar se stabileşte de legislaţie şi se asigură prin efectuarea
cercetării şi prospecţiunii topografice, aerofotogeodezice, cartografice, pedologice, geobotanice,
geomorfologice şi de altă natură, prin înregistrarea deţinătorilor de teren, prin evidenţa şi
aprecierea valorii terenului.
Documentele principale ce se elaborează pentru cadastrul funciar general sînt: dosarul
lucrărilor de hotărnicie, planurile, registrele şi fişele cadastrale.
Îndrumarea, coordonarea tehnică, controlul ţinerii la zi a cadastrului funciar general sînt de
competenţa Guvernului.
Articolul 68. Menirea reglementării regimului proprietăţii funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare constituie un sistem de măsuri juridice,
economice şi tehnice, menite să rezolve problemele din domeniul relaţiilor funciare
şi folosirii resurselor funciare.
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se face în scopul organizării ştiinţifice a folosirii
raţionale şi eficiente a terenurilor în toate ramurile economiei naţionale, creării de condiţii pentru
îmbunătăţirea landşafturilor naturale şi antropogene pentru asigurarea stabilităţii lor şi pentru
protecţia solului.
Articolul 69. Conţinutul reglementării regimului proprietăţii
funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare prevede:
elaborarea schemelor republicane şi zonale, prognozelor şi programelor de ameliorare şi
protecţie a solului, precum şi a schemelor reglementării regimului proprietăţii funciare;
fundamentarea şi stabilirea hotarelor terenurilor cu regimuri speciale de ocrotire a naturii, de
recreaţie şi de rezervaţie;
determinarea şi stabilirea pe teren a hotarelor unităţii teritorial-administrative şi a
intravilanului localităţilor;
elaborarea proiectelor privind delimitarea unor noi terenuri pentru posesiune şi folosinţă,
reglementarea celor existente, precum şi a terenurilor proprietarilor, lichidîndu-se incomodităţile
din amplasarea lor;
repartizarea terenurilor în natură, pregătirea titlurilor care dovedesc dreptul de proprietate,
posesiune şi de beneficiere;
efectuarea lucrărilor de evaluare şi evidenţă a terenurilor;
elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare privind terenurile
intragospodăreşti, terenurile deţinătorilor, argumentîndu-se măsurile de folosire eficientă a
terenurilor conform destinaţiilor speciale, de sporire a fertilităţii solurilor şi de aplicare a
tehnologiilor cruţătoare de natură;
elaborarea proiectelor de lucru legate cu valorificarea, îmbunătăţirea şi protecţia terenurilor;
elaborarea proiectelor de reglementare economico-funciară a teritoriilor localităţilor;
supravegherea de autor a realizării proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare;
efectuarea cercetărilor şi prospecţiunilor topografice, aerofotogeodezice, cartografice,
pedologice, geobotanice, geomorfologice şi de altă natură.
Articolul 70. Organizarea şi modul de efectuare a reglementării
regimului proprietăţii funciare
Reglementarea regimului proprietăţii funciare se efectuează, în baza hotărîrii autorităţii
administraţiei publice locale la iniţiativa organelor de reglementare a regimului proprietăţii
funciare sau la cererea deţinătorilor de terenuri interesaţi, de către organizaţiile de stat de
proiectare a regimului proprietăţii funciare din contul mijloacelor bugetului republican şi celui
local.
Elaborarea proiectelor de reglementare a regimului proprietăţii funciare, de valorificare,
îmbunătăţire şi protecţie a terenurilor, de realizare a măsurilor antierozive şi ameliorative poate fi
efectuată şi la iniţiativa deţinătorilor de terenuri din contul acestora de către organizaţiile de stat
şi alte organizaţii de proiectare a reglementării regimului proprietăţii funciare.
Lucrările de reglementare a regimului proprietăţii funciare se efectuează în modul prevăzut de
Regulamentul regimului proprietăţii funciare de stat, aprobat de Guvern.
Articolul 701. Consolidarea terenurilor agricole
Consolidarea terenurilor agricole reprezintă un complex de acţiuni juridice şi tehnice,
întreprinse în scopul optimizării dimensiunii, amplasamentului terenurilor şi organizării
sistemului de măsuri în vederea combaterii eroziunii solului şi sporirii fertilităţii lui, creînd
condiţii propice pentru activitatea economică a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier),
a întreprinderilor şi cooperativelor agricole de producţie, care cultivă pămîntul aflat în
proprietate privată.
Consolidării pot fi supuse terenurile agricole situate în limitele unei singure localităţi.
Consolidarea terenurilor agricole se efectuează din iniţiativa proprietarilor de terenuri
prin următoarele modalităţi:
în baza contractului de activitate economică comună (cooperativele agricole de producţie);
prin folosirea în comun a terenurilor agricole (în conformitate cu statutul întreprinderilor
agricole);
prin separare, comasare şi redefinirea hotarelor sectoarelor de teren, prin arendă, vînzare-
cumpărare, prin schimbul sectoarelor de teren de către deţinătorii de teren, inclusiv între
deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare; precum şi prin alte modalităţi
neinterzise de legislaţie.
Metoda de consolidare a sectoarelor de teren agricole o vor alege proprietarii de teren.
Consolidarea terenurilor agricole se înfăptuieşte în baza proiectului de consolidare elaborat de
o organizaţie autorizată de Guvern şi aprobat de proprietarii de teren. Consolidarea terenurilor
agricole este susţinută de stat.
Consolidarea terenurilor agricole, în conformitate cu prezenta lege, este un proces benevol şi
proprietarul de teren, din propria decizie, poate renunţa la procesul de consolidare a terenului în
orice moment, pînă la perfectarea proiectului de consolidare a terenului.
Prevederile art.701-705 referitor la consolidarea terenului agricol nu urmăresc intenţia de a
interzice sau de a restrînge activităţile independente de consolidare a terenului întreprinse de
proprietarii de teren cu resurse proprii.
Toate cheltuielile de consolidare a terenului agricol întreprinse cu concursul primăriei în
vederea investigării şi evaluării terenului, perfectării proiectului de consolidare, implementării
acestuia şi înregistrării în registrul bunurilor imobiliare se vor suporta de la bugetul de stat, de la
bugetul unităţii administrativ-teritoriale respective sau din alte surse de finanţare.
Articolul 702. Principiile de bază ale consolidării terenurilor
Consolidarea terenurilor se înfăptuieşte în baza cererii adresate în scris de către proprietar
primăriei respective, în care se specifică modalitatea de consolidare.
În cazul în care terenurile proprietarilor, care au depus cereri de consolidare, formează masive
compacte cu dimensiuni şi amplasament optimal, primăria, cu acceptul proprietarilor, va începe
procedura de consolidare fără a elabora proiectul de consolidare.
În termen de 15 zile după depunerea de către proprietari a cererii de consolidare a terenurilor,
primarul va respinge cererea sau va emite o dispoziţie cu privire la iniţierea procesului de
consolidare, care va conţine descrierea generală a modalităţii de consolidare a terenului, sursele
de finanţare a procesului dat, termenul de finalizare a lucrărilor de consolidare, numerele
cadastrale ale terenurilor supuse consolidării, numele executantului proiectului de consolidare a
terenurilor. La dispoziţie se va anexa lista proprietarilor participanţi la consolidarea terenurilor.
Dispoziţia primarului cu privire la iniţierea procesului de consolidare a terenurilor se va aduce
la cunoştinţă solicitanţilor şi se va prezenta de către primărie organului cadastral teritorial pentru
a se face înscrierea respectivă în registrul bunurilor imobile.
Cu condiţia respectării dreptului deţinătorului de teren de a se retrage din procesul de
consolidare a terenului, în cazul existenţei unei înscrieri în registrul bunurilor imobile cu privire
la iniţierea procesului de consolidare a terenului, deţinătorii de teren participanţi la procesul de
consolidare nu sînt în drept să înstrăineze sau să depună în gaj terenul propus spre consolidare
pînă la finalizarea procesului dat. Retragerea din procesul de consolidare a terenului se va anunţa
prin notificarea primarului.
Deţinătorii de teren participanţi la procesul de consolidare sînt obligaţi să menţină starea
actuală a terenurilor pînă la încheierea procesului de consolidare, să nu schimbe destinaţia
acestora şi să nu modifice valoarea terenurilor prin activităţile întreprinse de ei.
Varianta finală a proiectului de consolidare a terenurilor se aprobă printr-un acord întocmit în
scris de proprietarii de terenuri participanţi la proces.
Proiectul de consolidare a terenului şi acordul proprietarilor de teren menţionat la alineatul al
şaptelea din prezentul articol se aprobă de către consiliul sătesc (comunal), orăşenesc, municipal.
Decizia privind aprobarea proiectului de consolidare va conţine numele proprietarilor terenurilor
consolidate, date despre suprafaţa şi numerele cadastrale ale terenurilor fiecărui proprietar. În
temeiul deciziei cu privire la aprobarea proiectului de consolidare se eliberează documentele ce
confirmă drepturile deţinătorilor de teren.
După aprobare, proiectul de consolidare a terenurilor se implementează.
Procesul consolidării terenului se consideră finalizat la data înregistrării terenurilor
consolidate în registrul bunurilor imobile.
Proiectul de consolidare a terenurilor, aprobat prin decizia consiliului sătesc (comunal),
orăşenesc, municipal, serveşte drept plan cadastral pentru localitatea respectivă şi drept bază
pentru înregistrarea drepturilor de proprietate asupra acestora ale proprietarilor de teren.
Articolul 703. Consolidarea terenurilor prin schimb benevol
Cererile de consolidare sau asistenţă în procesul de consolidare a terenurilor prin schimb
benevol pot fi prezentate primăriei de doi sau mai mulţi proprietari de teren.
Schimbul benevol de terenuri agricole, cu antrenarea mai multor terenuri agricole separate,
poate fi dirijat de către primăria localităţii respective.
Cheltuielile pentru efectuarea investigaţiilor şi evaluarea terenului, elaborarea proiectului de
consolidare a terenurilor, perfectarea documentelor de înregistrare în registrul bunurilor imobile
vor fi suportate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (fonduri speciale).
Proprietarii care doresc să facă schimb de terenuri în baza unei înţelegeri reciproce vor avea
dreptul să colecteze roada culturilor anuale şi multianuale de pe aceste terenuri.
Litigiile apărute în procesul implementării proiectului de consolidare a terenurilor agricole
prin schimb benevol se soluţionează în modul stabilit.
Dispoziţia primăriei cu privire la consolidarea terenurilor agricole prin schimb benevol se ia în
baza:
cererilor participanţilor la procesul de consolidare a terenurilor;
planului cadastral al terenurilor ce vor constitui obiectul consolidării;
proiectului de consolidare a terenului;
condiţiilor schimbului de terenuri;
acordurilor de schimb benevol în scopul consolidării terenurilor;
surselor de finanţare a lucrărilor de consolidare şi a termenului presupus de finalizare;
elaborării unui nou plan cadastral;
modificării documentelor ce confirmă drepturile deţinătorilor de teren;
reînregistrării sectoarelor de teren.
Dispoziţia cu privire la demararea procesului de consolidare a terenurilor prin schimb benevol,
în formă scrisă, se înmînează participanţilor la procesul de consolidare şi se aprobă de aceştia.
Terenurile consolidate prin schimb benevol se reînregistrează în baza unei decizii de aprobare
a proiectului de consolidare.
Articolul 704. Evaluarea terenurilor supuse consolidării
Terenurile supuse consolidării se evaluează în baza preţului de piaţă. Plantaţiile multianuale,
instalaţiile inginereşti, construcţiile amplasate pe sectorul de teren supus consolidării sînt
evaluate, de asemenea, în baza preţului de piaţă şi sînt luate în considerare la stabilirea preţului
total al sectorului de teren.
Participanţii la procesul de consolidare primesc terenuri agricole la preţul de piaţă echivalent
preţului de piaţă al terenului deţinut anterior.
Articolul 705. Consolidarea de către autorităţile administraţiei
publice locale a terenurilor prin vînzare-cumpărare
Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de a procura terenuri la preţul de piaţă prin
tranzacţii benevole cu persoane fizice şi persoane juridice.
Terenul procurat în baza prevederilor alineatului întîi din prezentul articol va fi inclus în
fondul de rezervă cu destinaţia respectivă.
Plata pentru terenurile procurate se va face din contul mijloacelor unui fond special al
primăriei.
Primăria este în drept să vîndă terenurile fondului de rezervă, să le dea în arendă sau în
folosinţă gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), asociaţiilor, cooperativelor şi altor agenţi
economici care se ocupă cu agricultura, conform legislaţiei în vigoare.
Capitolul XI
SCHIMBAREA DESTINAŢIEI TERENURILOR
Articolul 71. Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole
Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole, cu excepţia categoriilor de terenuri prevăzute la
art. 72 al prezentului Cod, se aprobă:
prin hotărîre a Guvernului – pentru terenul agricol proprietate a statului, cu avizul consiliului
unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se află terenul;
prin decizie a consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al doilea și,
respectiv, prin hotărîrea Adunării Populare a Găgăuziei în a căror proprietate se află terenul
agricol;
prin decizie a consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi pe al cărei teritoriu se
află terenul proprietate a persoanei fizice sau juridice, în temeiul cererii proprietarului.
Schimbarea destinaţiei terenurilor agricole se realizează conform procedurii prevăzute în
regulamentul aprobat de Guvern.
Articolul 72. Schimbarea destinaţiei terenurilor de calitate
superioară
Schimbarea destinaţiei terenurilor silvice de calitate superioară, a terenurilor ocupate de
parcuri naţionale, rezervaţii, monumente, ansambluri arheologice şi istorice este interzisă.
Articolul 73. Schimbarea modului de folosinţă
a terenurilor agricole
Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole specificate la art. 36 alin. 2 lit. a) se
face de către proprietar sau de către deţinătorul de teren cu acordul proprietarului.
Proprietarul de teren, în termen de 30 de zile după schimbarea modului de folosinţă a
terenurilor agricole specificate la art. 36 alin. 2 lit. a) şi a terenurilor agricole în scopurile
specificate la art. 36 alin. 2 lit. c) este obligat să informeze în scris autorităţile administraţiei
publice locale de nivelul întîi.
[Art.73 alineat modificat prin LP157 din 28.06.13, MO161-166/26.07.13 art.520]
Schimbarea modului de folosinţă a terenurilor agricole în scopurile specificate la art. 36 alin. 2
lit. b) nu se consideră excludere a acestora din circuitul agricol şi se face prin decizia consiliului
local al unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi în temeiul cererii proprietarului, în cazul
oraşului Chişinău – prin decizie a consiliului municipal Chişinău.
Se interzice folosirea terenurilor agricole în alte scopuri decît pentru amplasarea obiectivelor
de infrastructură a agriculturii, prevăzute la art. 36 alin.2 lit. b). În cazul folosirii acestor
obiective contrar destinaţiei, acestea se consideră construcţii neautorizate, fapt ce atrage
aplicarea sancţiunilor prevăzute de Codul contravenţional.
Casarea viilor şi a livezilor se face cu autorizarea autorităţilor administraţiei publice locale, în
modul stabilit de Guvern.
Controlul asupra executării prevederilor art. 73 îl asigură administraţia publică locală de
nivelul întîi.
Articolul 74. Retragerea temporară a unor terenuri din
circuitul agricol sau silvic
Retragerea temporară a unor terenuri din circuitul agricol sau silvic pentru executarea unor
lucrări de prospecţiuni geologice, de instalare a unor linii de telecomunicaţii, de transport electric
sau conducte de gaz, apeducte şi alte instalaţii similare se aprobă de autorităţile administraţiei
publice locale cu acordul deţinătorilor de terenuri.
În caz de necesitate a lichidării urmărilor avariilor şi a executării lucrărilor de urgenţă pentru
întreţinerea obiectivelor, prevăzute la alineatul 1 al prezentului articol, ocuparea terenurilor
respective se face cu acordul deţinătorilor de terenuri, iar în caz dacă aceştia refuză - cu
autorizaţia autorităţilor administraţiei publice locale. În toate cazurile deţinătorii de terenuri au
dreptul la despăgubiri.
Organele şi unităţile care beneficiază retragerea temporară din circuitul agricol sau silvic a
unor terenuri sînt obligate să ia măsurile necesare ca aceste terenuri să fie reîncadrate în circuitul
agricol şi silvic la expirarea termenului aprobat.
Articolul 75. Schimbarea categoriei terenurilor cu destinaţie
specială
Schimbarea categoriei terenurilor destinate industriei, transporturilor, telecomunicaţiilor şi
altor scopuri asemenea se aprobă prin hotărîrea Guvernului.
Aceste terenuri vor fi utilizate în strictă conformitate cu destinaţia lor. Desfăşurarea altor
activităţi pe asemenea terenuri este admisă numai dacă nu împiedică folosirea lor potrivit
destinaţiei principale.
Titularii lucrărilor de investiţii de producţie şi ai altor activităţi cu destinaţie specială sînt
obligaţi să ia măsurile necesare de amenajare şi nivelare a terenurilor pe care nu le mai folosesc
în activitatea lor de producţie şi care au rămas în urma extracţiei de materii prime (caolin, argilă,
pietriş), incluzîndu-le în circuitul agricol, iar dacă aceasta nu e posibil,
în producţia piscicolă sau silvică.
În cazul în care beneficiarii funciari nu respectă prevederile alineatului precedent lor nu li se
vor atribui alte terenuri.
Articolul 76. Dreptul întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor la efectuarea lucrărilor de
prospecţiune
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează cercetări şi investigaţii geodezice, de
prospecţiune geologică, de exploatare, cadastrale, de reglementare a regimului proprietăţii
funciare, alte cercetări şi investigaţii execută astfel de lucrări pe toate terenurile fără retragerea
lor de la deţinători.
Autorizaţia pentru efectuarea lucrărilor de prospecţiune, cu excepţia lucrărilor cadastrale şi de
reglementare a regimului proprietăţii funciare, o eliberează autorităţile administraţiei publice
locale, în conformitate cu competenţa lor, pe termen de cel mult un an în baza unei cereri
argumentate şi unui extras din planul lucrărilor de prospecţiune.
Termenele începerii lucrărilor, locul efectuării lor, mărimea plăţii pentru folosirea terenului,
obligaţiile pentru repararea pierderilor şi pentru readucerea terenurilor în stare normală spre a fi
folosite conform destinaţiei lor speciale, precum şi alte condiţii se prevăd în contractul încheiat
cu deţinătorul de teren.
Articolul 77. Obligaţiile întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor care efectuează lucrări de
prospecţiune
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care efectuează lucrări de prospecţiune sînt obligate
ca din contul lor să aducă terenurile în stare normală pentru a fi folosite conform destinaţiei lor
speciale şi să le transmită deţinătorilor în termenele stabilite prin contract.
Aducerea terenurilor în stare normală se face în procesul lucrărilor de prospecţiune, iar în
cazul imposibilităţii de a le îmbina cel mult peste o lună de la încheierea lucrărilor de
prospecţiune, exceptînd perioada îngheţurilor la sol.
Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile ce efectuează lucrări de prospecţiune, care după
tehnologia executării lor necesită ocuparea terenului sau a unei părţi din el pentru construcţii
provizorii, amplasarea utilajelor, tehnicii, depozitelor de materie primă şi altor construcţii, care
limitează complet sau parţial folosirea acestor terenuri, achită pentru deţinători impozitul funciar
ori, respectiv, arenda şi le repară integral toate pierderile, inclusiv avantajul ratat.
[Art.77 modificat prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
Capitolul XII
PROTECŢIA ŞI AMELIORAREA TERENURILOR
Articolul 78. Scopul şi sarcinile protecţiei terenurilor
Protecţia terenurilor constituie un sistem de măsuri juridice, organizatorice, economice şi de
altă natură, prin care se urmăreşte folosirea lor raţională, preîntîmpinarea retragerii neîntemeiate
a terenurilor din circuitul agricol, protecţia lor contra efectelor antropogene nocive, precum şi
regenerarea şi sporirea fertilităţii solurilor, productivităţii terenurilor destinate agriculturii şi
silviculturii.
Protecţia terenurilor se face pe baza calificării în complex a terenurilor agricole drept
formaţiuni (ecosisteme) naturale complexe, ţinîndu-se cont de particularităţile lor
zonale (regionale), de caracterul folosirii lor în scopul:
preîntîmpinării degradării şi distrugerii terenurilor, altor urmări defavorabile ale activităţii
economice;
îmbunătăţirii şi restabilirii terenurilor supuse degradării sau distrugerii;
creării unui mecanism de evidenţă şi control asupra stării ecologice a terenurilor, asigurării
deţinătorilor cu normative ecologice ale regimurilor de folosire optimă a terenurilor.
Articolul 79. Întreţinerea terenurilor şi modul lor de
protecţie
Deţinătorii de terenuri:
organizează raţional teritoriul;
păstrează şi îmbunătăţesc fertilitatea solurilor, alte proprietăţi utile ale terenului, introducînd
asolamente fundamentate ştiinţific, administrînd raţional îngrăşăminte, aplicînd metode
cruţătoare de lucrare a terenului şi alte măsuri de protecţie;
protejează terenurile contra eroziunii, cauzate de ape şi de vînt, prin măsuri economico-
organizatorice, agrotehnice şi hidrotehnice, prin crearea unui sistem de perdele forestiere de
protecţie şi înierbare;
protejează terenurile contra subinundării, înmlăştinirii, salinizării uscării excesive, tasării,
poluării cu deşeuri industriale, cu substanţe chimice, biologice şi radioactive, produse petroliere,
cu gunoi menajer şi de producţie, cu ape de scurgere, precum şi contra altor procese de ruinare;
protejează terenurile agricole contra acoperirii lor cu tufari, contra altor procese ce duc la
înrăutăţirea stării lor agrotehnice;
conservează terenurile agricole degradate, dacă este imposibilă restabilirea fertilităţii solurilor;
recultivă terenurile degradate, restabilesc şi îmbunătăţesc fertilitatea lor, le antrenează în
circuitul economic;
decopertează stratul fertil al solului în procesul efectuării lucrărilor de construcţie,
ameliorative şi altor lucrări legate de distrugerea solului, îl păstrează şi îl folosesc în scopuri de
recultivare şi ameliorare a terenurilor agricole;
realizează programele de stat de dezvoltare economică şi socială privind protecţia terenurilor.
Acţiunile de protecţie a terenurilor se efectuează pe baza proiectelor de reglementare a
regimului proprietăţii funciare, de ameliorare şi de altă natură, elaborate şi aprobate în modul
stabilit pe baza recomandărilor ştiinţei şi practicii înaintate.
Modul de protecţie a terenurilor este stabilit de legislaţia privind ocrotirea naturii şi mediului
înconjurător.
Modul de protecţie a terenurilor se stabileşte de legislaţie.
Articolul 80. Cerinţele ecologice faţă de proiectarea,
amplasarea, construcţia şi darea în exploatare
a obiectelor, edificiilor şi amenajărilor care
influenţează starea terenurilor
La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectelor, edificiilor şi
amenajărilor noi şi celor reconstruite, precum şi la implementarea unor tehnologii noi ce
influenţează negativ starea terenurilor, trebuie să se prevadă şi să se ia măsuri în vederea
protecţiei lor, de comun acord cu organele de ocrotire a naturii.
Darea în exploatare a obiectelor şi aplicarea tehnologiilor care nu asigură protecţia terenurilor
contra degradării sau distrugerii sînt interzise.
Amplasarea obiectelor care influenţează negativ starea terenurilor se face pe baza unei
argumentări ecologice speciale, se coordonează cu deţinătorii de terenuri, cu organele de ocrotire
a naturii şi cu alte organe, în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 81. Stimularea economică a folosirii raţionale şi
a protecţiei terenurilor
Prin stimularea economică a folosirii raţionale şi a protecţiei terenurilor se urmăreşte ridicarea
interesării deţinătorilor în păstrarea şi îmbunătăţirea fertilităţii solurilor, în protejarea terenurilor
de urmările negative ale activităţii de producţie.
Stimularea economică prevede:
alocarea mijloacelor de la bugetul republican şi de la cel local pentru restabilirea terenurilor
distruse nu din vina deţinătorilor;
scutirea de plată pentru terenurile aflate în stadiul de valorificare agricolă sau de îmbunătăţire
a stării lor în perioada efectuării lucrărilor prevăzute de proiect;
acordarea de credite avantajoase;
compensarea parţială din mijloacele bugetului respectiv a reducerii venitului ca urmare a
conservării provizorii a terenurilor distruse nu din vina deţinătorilor;
stimularea pentru îmbunătăţirea terenurilor, pentru sporirea fertilităţii solurilor şi a
productivităţii lor, pentru obţinerea unei producţii pure din punct de vedere ecologic.
Modul de realizare a măsurilor legate de stimularea economică a folosirii raţionale şi a
protecţiei terenurilor se stabileşte de legislaţie.
Articolul 82. Normele maxime permise de concentraţie în
sol a substanţelor nocive
În interesul apărării sănătăţii omului, al protecţiei mediului înconjurător se stabilesc norme
maxime de concentraţie a substanţelor chimice, bacteriologice, parazitare şi a diferitelor
substanţe active în sol, care se iau în consideraţie la aprecierea terenului. Normele sus-numite şi
metodica de apreciere a stării terenului se stabilesc de o legislaţie specială.
Articolul 83. Terenurile agricole de calitate superioară
şi protecţia lor
Din categoria terenurilor agricole de calitate superioară fac parte terenurile situate pe cumpăna
apelor şi pe versantele cu panta de pînă la 3 grade, precum şi terenurile cu gradul de evaluare a
fertilităţii naturale de peste 60, terenurile irigate, loturile experimentale, terenurile instituţiilor de
cercetări ştiinţifice şi de învăţămînt.
În vederea protecţiei terenurilor agricole de calitate superioară se interzice retragerea acestora
din circuitul agricol, utilizarea lor în alte scopuri decît cele agricole, desfăşurarea pe aceste
terenuri a operaţiunilor tehnologice şi de altă natură ce conduc la degradarea solului, cu excepţia
cazurilor cînd sînt repartizate pentru construcţia obiectivelor liniare (drumuri, linii de
telecomunicaţii şi de transport electric, conducte), obiectivelor de exploatare minerală a
petrolului şi gazelor şi a construcţiilor de producţie necesare pentru exploatarea acestora.
Retragerea terenurilor agricole de calitate superioară din circuitul agricol pentru necesităţile de
stat şi publice se face numai în cazuri excepţionale, prin hotărîre a Guvernului.
Articolul 84. Regimul special al terenurilor irigate
Din categoria terenurilor irigate fac parte terenurile potrivite pentru agricultură şi irigare pe
care se află reţele permanente sau provizorii de irigare, legate de sursa de irigare, ale cărei
resurse asigură irigarea acestor terenuri.
Organele gospodăriei apelor sînt obligate să asigure deţinătorii de terenuri irigate cu apă de
irigare conform limitelor şi evidenţei debitului surselor de apă.
Trecerea terenurilor irigabile în categoria celor neirigabile se face în modul stabilit de
legislaţie sau prin decizie a consiliului unității administrativ-teritoriale de nivelul întîi sau al
doilea, prin hotărîrea Adunării Populare a Găgăuziei în a căror proprietate se află terenul
respectiv, conform procedurii prevăzute în regulamentul aprobat de Guvern.
Articolul 85. Formarea fondurilor pentru ameliorarea
terenurilor degradate şi poluate
Fondurile pentru proiectarea şi executarea lucrărilor de restabilire şi ameliorare a terenurilor
degradate şi poluate, provenind de la bugetul de stat şi din mijloacele deţinătorilor de terenuri,
pot fi completate cusumele ce reprezintă despăgubirea plătită de persoanele fizice sau juridice
vinovate de degradarea sau poluarea solului.
Capitolul XIII
CONTROLUL DE STAT ŞI MONITORINGUL
FONDULUI FUNCIAR
Articolul 86. Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei
terenurilor
Statul în persoana autorităţilor administraţiei publice locale are obligaţia să asigure folosirea
raţională şi suficientă a terenurilor, precum şi protecţia acestora indiferent de destinaţia lor
Articolul 87. Sarcinile serviciului controlului de stat în
domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor
Sarcinile serviciului controlului de stat în domeniul folosirii şi protecţiei terenurilor constau în
asigurarea respectării de către toate organele de stat şi cele obşteşti, de către întreprinderile,
instituţiile şi organizaţiile agricole de stat, cooperatiste obşteşti, precum şi de întreprinderile
mixte, persoanele fizice şi juridice străine, a cerinţelor legislaţiei funciare în scopul folosirii
eficiente şi protecţiei cuvenite a terenurilor.
Articolul 88. Organele care exercită controlul de stat asupra
folosirii şi protecţiei terenurilor
Controlul de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor îl exercită Guvernul şi autorităţile
administraţiei publice locale.
Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de stat împuternicite să
exercite controlul asupra folosirii şi protecţiei terenurilor, emise în limitele competenţei lor, sînt
obligatorii pentru toţi deţinătorii de terenuri.
Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale şi ale organelor de ocrotire a naturii în
problemele folosirii şi protecţiei terenurilor în limitele competenţei lor sînt obligatorii pentru toţi
deţinătorii de terenuri.
Modul de exercitare a controlului de stat asupra folosirii şi protecţiei terenurilor se stabileşte
de legislaţie.
Articolul 89. Monitoringul fondului funciar
Monitoringul fondului funciar reprezintă un sistem de supraveghere şi prognoză a stării
fondului funciar pentru evidenţa schimbărilor, pentru aprecierea acestor schimbări, pentru
preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative. Structura, conţinutul şi modul de
realizare a monitoringului sînt stabilite de legislaţie, ţinîndu-se seama de condiţiile zonale.
Capitolul XIV
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR FUNCIARE
Articolul 90. Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi
autorităţile administraţiei publice locale
Litigiile dintre deţinătorii de terenuri şi autorităţile administraţiei publice locale se soluţionează
de organele ierarhic superioare, a căror decizie poate fi atacată în instanţa judecătorească de
drept comun sau economică competentă.
Articolul 91.Litigiile dintre deţinătorii de terenuri
cu titlu de proprietate
Litigiile în care părţile sau una din părţi sînt deţinători de terenuri cu titlu de proprietate se
examinează de către instanţa judecătorească de drept comun sau economică competentă.
Articolul 92. Litigiile patrimoniale privind raporturile
funciare
Litigiile patrimoniale dintre întreprinderi, instituţii şi organizaţii privind raporturile funciare se
soluţionează de către judecătoria economică. Litigiile patrimoniale privind raporturile funciare,
în care părţile sau una din părţi sînt persoane fizice se examinează de către judecătoria raională,
municipală (de sector) dacă legislaţia nu prevede altfel.
Articolul 93. Îndeplinirea deciziilor asupra litigiului
funciar
Decizia autorităţilor administraţiei publice locale asupra litigiilor funciare intră în vigoare în
momentul adoptării ei.
Atacarea deciziei în instanţa judecătorească competentă suspendă îndeplinirea acesteia.
Decizia instanţei judecătoreşti competente serveşte ca temei pentru eliberarea documentelor ce
legalizează dreptul de proprietate, de posesiune şi de beneficiere funciară, inclusiv în condiţii de
arendă.
Îndeplinirea deciziei asupra litigiului funciar poate fi suspendată sau amînată de organul care a
adoptat decizia sau de organul ierarhic superior.
Articolul 94. Exproprierea
Condiţiile şi modul de expropriere, pentru nevoile statului şi ale societăţii, a terenurilor şi a
construcţiilor ce constituie proprietate a persoanelor fizice şi juridice se reglementează prinr-o
legislaţie specială, care asigură ocrotirea dreptului de proprietate.
Capitolul XV
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI FUNCIARE
Articolul 95. Nulitatea tranzacţiilor dintre deţinătorii
de terenuri
Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, amanetare, schimb şi alte tranzacţii dintre deţinătorii de
terenuri înfăptuite cu încălcarea modului stabilit de legislaţie sînt nule.
Articolul 96. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
funciare
Persoanele care încalcă legislaţia funciară poartă răspundere administrativă şi penală în
Constatarea contravenţiilor se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale şi
organele de stat autorizate în acest scop, în limitele competenţei lor.
Aplicarea sancţiunilor nu scuteşte persoana culpabilă de obligaţiunea de a lichida încălcările
comise.
Mijloacele încasate în urma aplicării amenzilor se varsă în bugetul de stat şi se folosesc
pentru restabilirea, îmbunătăţirea terenurilor şi sporirea fertilităţii solurilor şi protecţia mediului
înconjurător.
Articolul 97. Repararea pagubelor pricinuite deţinătorilor
de terenuri
Pagubele pricinuite prin retragerea sau ocuparea temporară a terenurilor, precum şi prin
limitarea drepturilor deţinătorilor sau prin înrăutăţirea calităţii terenurilor ca urmare a activităţii
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, trebuie să fie reparate integral
(inclusiv avantajul ratat) deţinătorilor de terenuri care au suportat aceste pagube.
Repararea pagubelor o fac întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile cărora li s-au repartizat
terenuri retrase, precum şi întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile a căror activitate duce la
limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri în legătură cu stabilirea zonelor de protecţie,
zonelor sanitare şi de apărare a diferitelor obiecte, la înrăutăţirea calităţii terenurilor învecinate,
ori la folosirea lor în alte scopuri, la scăderea volumului producţiei agricole şi la înrăutăţirea
calităţii ei, în modul stabilit de legislaţie.
Litigiile legate de repararea pagubelor şi de evaluarea proporţiilor lor sînt soluţionate de
instanţa judecătorească competentă.
Articolul 98. Repararea de către întreprinderi, instituţii,
organizaţii a pierderilor din producţia agricolă
şi silvică şi a avantajului ratat ca urmare a
restituirii inoportune a terenurilor
În cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date în folosinţă provizorie
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, acestea repară deţinătorilor de terenuri pierderile
din producţia agricolă si silvică şi avantajul ratat, ca urmare a depăşirii termenelor folosinţei
terenului, în mărimea şi îm modul stabilit de legislaţie.
Articolul 99. Repararea pierderilor din producţia agricolă
şi silvică
Pierderile din producţia agricolă şi silvică, pricinuite de retragerea din circuitul agricol şi silvic
sau de darea în folosinţă provizorie a terenurilor agricole şi silvice, în alte scopuri decît producţia
agricolă şi silvică, precum şi limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri, de înrăutăţirea
calităţii solurilor ca urmare a efectelor negative de întreprinderi, instituţii şi organizaţii sau a
folosirii lor în alte scopuri, se repară la bugetul de stat şi se cheltuiesc pentru restabilirea şi
valorificarea terenurilor sau sporirea fertilităţii lor. Compensarea acestor pierderi se face paralel
cu repararea pagubelor.
Pierderile menţionate se repară integral conform normativelor, stabilite de Guvern.
Pierderile din producţia agricolă le repară întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile agricole
de stat, cooperatiste şi obşteşti dacă ele şi-au amplasat construcţiile pe terenuri irigabile şi
desecate atribuite lor, pe terenuri cu plantaţii multianuale, pe terenuri arabile sau pe alte terenuri
cu bonitate de peste 40 de puncte.
Articolul 100. Folosirea mijloacelor încasate pentru repararea
pierderilor din producţia agricolă şi silvică
Mijloacele încasate pentru repararea pierderilor din producţia agricolă şi silvică sînt folosite
numai la executarea lucrărilor de construcţii-montaj, de proiectări şi prospecţiuni şi de
reglementare a regimului proprietăţii funciare, a lucrărilor legate de exploatarea terenurilor noi,
de combaterea eroziunii şi alunecărilor de teren, de sporirea fertilităţii solurilor şi productivităţii
terenurilor agricole şi silvice, în modul stabilit de legislaţie.
Proporţiile şi modul de determinare a pierderilor şi de folosire a mijloacelor încasate pentru
aceste pierderi, precum şi lista întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor scutite de repararea
lor se stabilesc de legislaţie.
Articolul 101. Restituirea terenurilor ocupate fără
autorizaţie
Terenurile ocupate fără autorizaţie se restituie deţinătorilor legitimi, fără ca ei să repare
cheltuielile făcute în timpul folosirii nelegitime a terenurilor. Aducerea terenurilor în stare bună
pentru folosinţă, inclusiv demolarea construcţiilor se face pe seama întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi a cetăţenilor care le-au ocupat fără autorizaţie.
Restituirea terenului ocupat fără autorizaţie se face în baza hotărîrii organelor de resort.
Capitolul XVI
ACORDURILE INTERNAŢIONALE
Articolul 102. Acordurile internaţionale
Dacă un acord internaţional parte la care este Republica Moldova are alte prevederi decît cele
cuprinse în legislaţia funciară a Republicii Moldova, se aplică prevederile acordului
internaţional.
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA MIRCEA SNEGUR
Chişinău, 25 decembrie 1991.

Nr. 828-XII.
Republica Moldova
PARLAMENTUL
COD Nr. 887

din 21.06.1996
CODUL SILVIC
Publicat : 16.01.1997 în Monitorul Oficial Nr. 4-5 art Nr : 36 Data intrarii in vigoare :
16.01.1997
MODIFICAT
LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP327 din 18.07.03, MO200-203/19.09.03, art.771
LP543 din 12.10.01, MO141-143/22.11.01 art.1095
LP454 din 30.07.01, MO141-143/22.11.01 art.1089
Parlamentul adoptă prezentul cod.

Capitolul I
Articolul 1. Legislaţia silvică
(1) Legislaţia silvică are ca scop reglementarea gestionării durabile a fondului forestier prin
folosirea raţională, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor, menţinerea, conservarea şi
ameliorarea diversităţii biologice forestiere, asigurarea cu resurse forestiere a necesităţilor
actuale şi de viitor ale societăţii în baza multifuncţionalităţii acestora.
[Art.1 al.(1) introdus prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771; al.(2-(3) devin
al.(3)-(4)]
(2) Relaţiile ce apar în cadrul folosirii fondului forestier, denumite în continuare relaţii
silvice, sînt reglementate de Constituţie de prezentul cod şi alte acte normative adoptate în
conformitate cu acesta.
(3) Relaţiile apărute în cadrul folosirii fondului forestier, ce ţin de folosirea şi protecţia
terenurilor, apelor, subsolului, precum şi cele referitoare la folosirea, protecţia şi regenerarea
regnului vegetal şi regnului animal, în măsura în care nu sînt reglementate de prezentul cod, sînt
reglementate de legislaţia în vigoare.
Articolul 2. Fondul forestier
(1) Pădurile, terenurile destinate împăduririi, terenurile afectate gospodăriei silvice, precum şi
terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice sau în Cadastrul funciar ca păduri
şi/sau plantaţii forestiere, constituie fondul forestier.
(2) Fondul forestier cuprinde toate pădurile, indiferent de tipul de proprietate şi forma de
gospodărire.
[Art.2 al.(1) modificat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
Articolul 3. Noţiuni principale
În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
administrarea de stat a fondului forestier şi cinegetic - activitate de elaborare şi implementare
a politicii statului prin planificarea, organizarea, realizarea şi efectuarea controlului de stat în
domeniul forestier şi cinegetic în scopul asigurării şi promovării intereselor şi priorităţilor
naţionale;
ciclu de producţie - numărul de ani stabilit de amenajamentul silvic ca bază de calcul pentru
determinarea structurii şi mărimii normale a fondului de producţie într-o unitate de gospodărire;
exploatabilitate - starea unui arbore sau arboret de a fi recoltabil;
exploatare forestieră - proces de producţie întreprins în păduri;
gestionarea fondului forestier şi cinegetic - activitate de gospodărire şi utilizare a resurselor
forestiere în scopul îndeplinirii politicii statului în domeniile respective;
lucrări (tăieri) de îngrijire şi conducere a arboreturilor - ansamblu de lucrări şi intervenţii
silvotehnice distincte şi interdependente privind dirijarea creşterii şi dezvoltării pădurii de la
întemeiere pînă la termenul recoltării;
pădure - element al landşaftului geografic, unitate funcţională a biosferei, compusă din
comunitatea vegetaţiei forestiere (în care domină arborii şi arbuştii), păturii vii, animalelor şi
microorganismelor, care în dezvoltarea lor biologică sînt interdependente şi acţionează asupra
habitatului lor. Sînt considerate păduri terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţă
de peste 0,25 ha;
posibilitate de recoltare - volumul de masă lemnoasă care urmează a fi recoltat dintr-o pădure,
în baza amenajamentului silvic, în scopul realizării unei stări normale a acesteia. Volumul de
masă lemnoasă recoltat anual înseamnă posibilitate de recoltare anuală, iar cel ce urmează a fi
recoltat într-o perioadă de timp - posibilitate de recoltare periodică;
regenerarea pădurii - proces de înlocuire a generaţiei de arbori bătrîni cu o nouă generaţie,
tînără;
regim - sistem de conducere şi exploatare a unei păduri, propriu unui anumit mod de
regenerare (sămînţă, lăstari). Se deosebesc regimul codrului, regimul crîngului simplu, regimul
crîngului compus;
regim silvic - politică de gospodărire a fondului forestier şi a vegetaţiei forestiere din afara
acestuia, indiferent de natura proprietăţii şi forma de gospodărire, exercitată de către autoritatea
silvică centrală;
staţiune forestieră - cadrul natural, în cuprinsul căruia mediul fizico-geografic este omogen,
determinînd dezvoltarea unei biocenoze specifice;
tăiere de produse principale - intervenţie radicală asupra pădurii ajunse la vîrsta
exploatabilităţii în scopul recoltării lemnului şi asigurării regenerării acesteia;
tratament silvic - totalitatea măsurilor silvotehnice de regenerare, conducere, exploatare şi
protecţie, indicate a fi aplicate de-a lungul vieţii arboreturilor.
[Art.3 în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 4. Terenurile din fondul forestier
(1) Terenurile din fondul forestier cuprind:
a) - terenuri pentru împădurire:
- terenuri destinate reîmpăduririi;
- terenuri destinate împăduririi;
b) terenuri afectate gospodăriei silvice;
[Art.4 lit.b) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
c) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, alunecări de teren, soloneţuri etc.
(2) Raportarea terenurilor la fondul forestier se face pe baza amenajamentelor silvice sau a
Cadastrului funciar în conformitate cu legislaţia.
Articolul 5. Vegetaţia forestieră din afara fondului forestier
(1) Fondul forestier nu include:
a) perdelele forestiere de protecţie amplasate pe terenurile cu destinaţie agricolă;
b) perdelele forestiere de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a lungul căilor de
comunicaţie şi pe terenurile fondului acvatic;
c) grădinile botanice, dendrologice şi zoologice, spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale.
(2) Plantarea, îngrijirea, folosirea şi paza plantaţiilor menţionate la alin.(1) lit.a) şi c) ale
prezentului articol se reglementează de prezentul cod şi constituie cadrul de competenţă al
autorităţilor administraţiei publice locale, conform legislaţiei, iar cele menţionate la lit.b) - al
autorităţilor centrale de specialitate şi autorităţilor administraţiei publice locale respective.
[Art.5 modificat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra terenurilor
din fondul forestier
(1) Pădurile în Republica Moldova, folosite în interes public, fac obiectul exclusiv al
proprietăţii publice. Conform legislaţiei, ele pot fi date în gestiune sau în folosinţă.
(2) Proprietatea privată asupra pădurilor se admite în cazul plantării acestora, în condiţiile
legii, pe terenurile aflate în proprietate privată.
(3) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din fondul forestier se exercită în conformitate cu
legislaţia.
Capitolul II
COMPETENŢA PARLAMENTULUI, GUVERNULUI ŞI A
AUTORITĂŢILOR ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE
PRIVIND REGLEMENTAREA RELAŢIILOR SILVICE
De competenţa Parlamentului ţin:
a) reglementarea legislativă a relaţiilor silvice;
b) determinarea direcţiilor fundamentale ale politicii statului privind dezvoltarea durabilă,
folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor;
[Art.7 lit.b) modificată prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
c) stabilirea împuternicirilor autorităţilor administraţiei publice locale privind folosirea,
regenerarea, paza şi protecţia pădurilor;
d) soluţionarea altor probleme privind reglementarea relaţiilor silvice.
De competenţa Guvernului ţin:
a) prezentarea Parlamentului a proiectelor de acte legislative privind relaţiile silvice, strategiile
naţionale de dezvoltare durabilă a fondului forestier şi cinegetic şi includerea lor în programele şi
planurile de dezvoltare a ţării;
b) realizarea administrării de stat a fondurilor forestier şi cinegetic prin abilitarea autorităţii
centrale de specialitate respective a administraţiei publice cu dreptul de a transmite în folosinţă
terenurile fondului forestier proprietate publică, dar fără dreptul de a dispune de ele;
c) exercitarea controlului de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei
fondurilor forestier şi cinegetic;
d) stabilirea procedurii de eliberare a lemnului pe picior;
e) elaborarea şi implementarea planurilor de constituire a reţelei naţionale de arii naturale
protejate de stat şi a altor zone, care necesită măsuri speciale de organizare şi gestionare;
f) stabilirea principiilor de plată pentru folosinţele şi produsele silvice;
g) stabilirea modului de clasificare a pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale;
h) aprobarea posibilităţii de recoltare a masei lemnoase în procesul tăierilor de produse
principale;
i) stabilirea unei proceduri unice de ţinere a evidenţei de stat a fondului forestier şi a
cadastrului silvic de stat;
j) soluţionarea probelemelor ce ţin de atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru
necesităţi de stat şi publice;
k) soluţionarea problemelor ce ţin de atribuirea în gestiune a terenurilor din fondul forestier;
l) soluţionarea problemelor cu privire la încetarea dreptului de gestiune asupra terenurilor din
fondul forestier;
m) soluţionarea problemelor privind organizarea şi activitatea organelor silvice de stat;
n) aprobarea programelor de dezvoltare durabilă, folosire, regenerare, pază şi protecţie a
pădurilor;
o) colaborarea internaţională în domeniul folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei pădurilor.
Articolul 9. Competenţa autorităţilor administraţiei
publice locale
De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale ţin:
a) exercitarea controlului asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor
forestier şi cinegetic;
b) repartizarea terenurilor din fondul forestier;
c) înregistrarea drepturilor de gestiune şi de folosinţă a terenurilor din fondul forestier;
d) organizarea ţinerii evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat;
e) acordarea de sprijin organelor silvice de stat la amenajarea sectoarelor silvice în locurile de
agrement;
f) lichidarea, în comun cu organele silvice de stat, a incendiilor de pădure;
g) lichidarea, în comun cu organele silvice de stat, a efectelor incendiilor de pădure şi
calamităţilor naturale;
h) elaborarea, coordonarea şi organizarea îndeplinirii, în comun cu organele silvice de stat, a
programelor locale privind dezvoltarea durabilă, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia
pădurilor.
[Art.9 lit.h) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Capitolul III
ADMINISTRAREA ŞI GOSPODĂRIREA FONDURILOR
FORESTIER ŞI CINEGETIC
Articolul 10. Obiectivele administrării şi gospodăririi
fondului forestier
Administrarea şi gospodărirea fondului forestier trebuie să asigure:
a) dezvoltarea durabilă a pădurilor şi menţinerea în ele a biodiversităţii;
b) intensificarea funcţiilor de protecţie a apelor, igienico-sanitare, de reglare climaterică şi a
altor funcţii ale pădurilor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei şi protecţiei mediului
înconjurător;
c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii pădurilor, sporirea
productivităţii acestora;
d) elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri diverse şi reglementarea activităţii
organelor silvice de stat privind aducerea şi menţinerea pădurilor în starea corespunzătoare
funcţiilor lor ecologice şi social-economice;
e) continuitatea eficienţei funcţionale a pădurilor şi valorificarea raţională a resurselor silvice.
Articolul 11. Administrarea de stat a fondurilor forestier
şi cinegetic
(1) Administrarea fondurilor forestier şi cinegetic este prerogativa statului.
(2) Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic este exercitată de Guvern,
autorităţile administraţiei publice locale, organele silvice de stat, alte organe împuternicite în
acest scop.
(3) Administrarea de stat a fondurilor forestier şi cinegetic proprietate publică se efectuează
de către autoritatea silvică centrală şi de autorităţile administraţiei publice locale.
(4) Regulamentele, instrucţiunile şi indicaţiile organelor silvice de stat sînt obligatorii pentru
toţi deţinătorii de terenuri din fondul forestier (incluzînd proprietarii şi gestionarii de terenuri
din fondul forestier, beneficiarii silvici), precum şi
pentru întreprinderi, instituţii, organizaţii şi cetăţeni, care execută în cadrul fondului forestier
lucrări nelegate de gospodărirea fondului forestier şi derularea folosinţelor silvice.
Articolul 12. Sarcinile autorităţii silvice centrale
(1) Autoritatea silvică centrală este împuternicită legal să reglementeze, să coordoneze şi să
exercite controlul asupra administrării şi gospodăririi fondului forestier.
(2) Autoritatea silvică centrală elaborează regimul silvic, care reprezintă un sistem de norme
tehnice, economice, juridice şi silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza şi
protecţia pădurilor, şi exercită controlul asupra respectării acestui regim.
(3) Autoritatea silvică centrală aplică regimul silvic în fondul forestier subordonat, respectînd
principiile dezvoltării durabile a pădurilor, conservării şi ameliorării diversităţii biologice
forestiere, folosirii raţionale a resurselor forestiere.
(4) Pe terenurile din fondul forestier, nesubordonate autorităţii silvice centrale, respectarea
regimului silvic este asigurată de deţinătorii acestora. Controlul asupra respectării regimului
silvic este exercitat de organele silvice de stat şi de autorităţile administraţiei publice locale.
(5) Organizarea şi gospodărirea fondului cinegetic, exercitarea controlului în acest domeniu
ţin de competenţa autorităţii silvice centrale.
(6) Autoritatea silvică centrală:
a) organizează investigaţii ştiinţifice ale componentelor diversităţii biologice forestiere,
elaborează măsuri pentru conservarea şi folosirea lor raţională, determinîndu-le cantitativ şi
valoric resursele, evidenţiind procesele şi activităţile care influenţează starea acestora;
b) contribuie la restabilirea ecosistemelor degradate, precum şi a speciilor periclitate şi pe cale
de dispariţie;
c) efectuează sistematic (la fiecare 5 ani) analiza şi confruntarea informaţiei privind
conservarea diversităţii biologice şi folosirea raţională a resurselor genetice şi biologice;
d) contribuie la informarea publicului despre dezvoltarea durabilă a fondurilor forestier şi
cinegetic, starea diversităţii biologice forestiere, asigurîndu-i acces liber la informaţie şi
participare la procesul de luare a deciziilor.
(7) În domeniul rezervaţiilor şi altor arii protejate de pe terenurile din fondul forestier,
autoritatea silvică centrală, de comun acord cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului
înconjurător:
a) elaborează şi organizează aplicarea măsurilor privind regenerarea, conservarea şi redresarea
ecologică a pădurilor;
b) organizează respectarea strictă a regulamentelor cu privire la rezervaţii şi alte arii protejate;
c) prezintă Guvernului, în comun cu instituţiile ştiinţifice de profil şi cu autoritatea centrală
pentru protecţia mediului înconjurător, propuneri privind conservarea celor mai valoroase
sectoare de păduri naturale şi crearea de parcuri naţionale, asigură condiţiile necesare de
protecţie a diversităţii biologice în ariile menţionate;
d) organizează activitatea ştiinţifică conform programelor coordonate cu autoritatea centrală
pentru protecţia mediului înconjurător şi instituţiile interesate, precum şi întocmirea analelor
naturii.
(8) Activitatea autorităţii silvice centrale se reglementează printr-un regulament aprobat de
Guvern.
[Art.12 al.(5)-(6) modificate prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Articolul 13. Administrarea şi gospodărirea pe alte
terenuri silvice
(1) Administrarea şi gospodărirea fondului forestier în zonele de frontieră şi în pădurile cu
regim special se exercită de către organele silvice de stat teritoriale în comun cu organele de
resort, în modul stabilit de Guvern.
(2) Vegetaţia forestieră situată pe terenurile din afara fondului forestier se administrează de
către proprietarii acestor terenuri. Gospodărirea terenurilor acoperite cu această vegetaţie se
efectuează în scopul plantării ei în modul stabilit de autorităţile administraţiei publice locale, cu
acordul organelor de stat pentru protecţia mediului înconjurător.
(3) Terenurile din fondul forestier aflate în proprietate privată se administrează de către
proprietarii acestora, care sînt obligaţi să le gospodărească conform regimului silvic şi regulilor
de protecţie a mediului înconjurător.
Articolul 14. Divizarea pădurilor pe grupe şi subgrupe
funcţionale
(1) Pădurile Republicii Moldova se încadrează în grupa întîi funcţională, avînd în exclusivitate
funcţii de protecţie a mediului înconjurător.
(2) În raport cu funcţiile ce le revin, se disting următoarele subgrupe funcţionale de păduri:
a) de protecţie a apelor;
b) de protecţie a terenurilor şi solurilor;
c) de protecţie contra factorilor climatici şi industriali dăunători;
d) cu funcţii de recreere;
e) de interes ştiinţific şi de conservare a genofondului şi ecofondului forestier.
(3) Pot fi, de asemenea, delimitate sectoare silvice de protecţie specială, avînd un regim
special de gospodărire.
(4) Pentru fiecare subgrupă funcţională de păduri, prin amenajamentele silvice, se stabilesc
măsuri de gospodărire diferenţiate care asigură îndeplinirea funcţiilor ce le revin.
Articolul 15. Modul de clasificare a pădurilor pe grupe,
subgrupe şi categorii funcţionale
(1) Clasificarea pădurilor pe grupe funcţionale se face de Guvern în conformitate cu prezentul
cod, iar pe subgrupe şi categorii funcţionale - de autoritatea silvică centrală de comun acord cu
autoritatea centrală pentru protecţia mediului înconjurător.
(2) Regulamentul privind clasificarea pădurilor pe grupe, subgrupe şi categorii funcţionale se
aprobă de Guvern.
Articolul 16. Stabilirea vîrstei exploatabilităţii şi a
ciclului de producţie forestieră
(1) Vîrsta exploatabilităţii şi ciclul de producţie forestieră se stabilesc în funcţie de destinaţia
specială principală a acestora, productivitatea plantaţiilor silvice, condiţiile ecologice şi
termenele de regenerare a pădurii pe parchetele exploatate.
(2) Determinarea vîrstei exploatabilităţii şi a ciclului de producţie forestieră se efectuează de
către autoritatea silvică centrală în baza amenajamentelor silvice şi a cercetărilor ştiinţifice
speciale.
Articolul 17. Modul de înstrăinare şi de atribuire a
terenurilor din fondul forestier în alte
scopuri decît cele silvice
(1) Modul de înstrăinare şi de atribuire a terenurilor din fondul forestier în alte scopuri
decît cele silvice se stabileşte de legislaţia funciară.
(2) În cazul înstrăinării terenurilor împădurite din fondul forestier în vederea utilizării lor
pentru necesităţile statale şi cele publice, Guvernul decide concomitent conservarea sau tăierea
pădurilor şi determină modul de folosire a produselor lemnoase recoltate.
Articolul 18. Edificarea obiectelor în scopuri ce ţin
de gospodărirea fondului forestier
(1) Atribuirea terenurilor din fondul forestier pentru edificarea obiectelor (sedii de ocoale şi
cantoane silvice, blocuri de producţie, construcţii, locuinţe, linii de comunicaţii etc.) în scopuri
ce ţin de gospodărirea fondului forestier se efectuează de autoritatea silvică centrală de comun
acord cu autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Sediul cantonului silvic este o încăpere de serviciu care nu poate fi privatizată, vîndută,
dată în arendă sau supusă altor acţiuni care i-ar schimba destinaţia sau deţinătorul.
Articolul 19. Revendicările faţă de proiectarea, amplasarea,
construirea şi darea în exploatare a obiectelor
care pot afecta pădurile
În cazul proiectării, amplasării, construirii şi dării în exploatare a obiectelor noi şi a celor
reconstruite, care pot afecta starea şi regenerarea pădurilor, este necesar să fie prevăzute şi
efectuate, în mod obligatoriu, măsuri de protecţie a pădurilor coordonate cu autoritatea silvică
centrală şi cu autoritatea centrală pentru protecţia mediului înconjurător. Proiectele acestor
obiecte se realizează sub condiţia respectării prevederilor Legii privind expertiza ecologică şi
evaluarea impactului asupra mediului înconjurător.
Articolul 20. Controlul de stat asupra stării, folosirii,
regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor
forestier şi cinegetic
(1) Controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier
şi cinegetic are drept sarcină asigurarea respectării de către persoanele fizice şi juridice a
legislaţiei silvice şi cinegetice.
(2) Controlul de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier
şi cinegetic este exercitat de către Guvern şi organele de stat pentru protecţia mediului
înconjurător în modul stabilit de acesta.
Articolul 21. Competenţa autorităţii silvice centrale
De competenţa organelor silvice de stat în exercitarea controlului departamental asupra stării,
folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi cinegetic ţin:
a) aplicarea normelor tehnice, economice, juridice şi silvice care asigură respectarea
regimului silvic;
b) respectarea modului de eliberare a lemnului pe picior;
c) respectarea prevederilor amenajamentelor silvice;
d) regenerarea pădurilor şi împădurirea terenurilor goale;
e) respectarea tehnologiilor respective la executarea lucrărilor în fondul forestier;
f) respectarea modului stabilit de ţinere a evidenţei de stat a fondului forestier,
cadastrului silvic de stat şi monitoringului forestier;
g) valorificarea raţională a resurselor silvice;
h) organizarea pazei şi protecţiei pădurilor;
i) efectuarea folosinţelor silvice;
j) utilizarea raţională a fondului cinegetic;
k) ţinerea evidenţei faunei sălbatice şi autorizarea vînătorii;
l) respectarea regulilor şi termenelor stabilite pentru vînătoare, a măsurilor de securitate la
vînătoare.
[Art.21 lit.b) introdusă LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771; lit.b)-k) devin c)-l)]
Articolul 22. Competenţa autorităţii centrale abilitate cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia
mediului înconjurător
De competenţa organelor de stat pentru protecţia mediului înconjurător în exercitarea
controlului de stat asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor forestier şi
cinegetic ţin:
a) îndeplinirea programelor, aprobate de Guvern, privind folosirea, regenerarea, paza şi
protecţia pădurilor;
b) concordanţa procentului de împădurire cu normativele stabilite;
c) respectarea normelor de folosinţă a produselor pădurii;
d) repartizarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale;
e) protecţia şi folosirea unor specii rare şi protejate de plante şi animale aflate pe cale de
dispariţie de pe terenurile din fondul forestier;
f) respectarea regimului stabilit în ariile protejate ale terenurilor din fondul forestier;
g) stabilirea şi respectarea normelor de recoltare a animalelor şi păsărilor sălbatice;
h) folosirea raţională a fondurilor forestier şi cinegetic;
i) analiza stării fondurilor forestier şi cinegetic.
[Art. 22 modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Articolul 23. Controlul obştesc asupra stării, folosirii,
regenerării, pazei şi protecţiei fondurilor
forestier şi cinegetic
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul să primească de la organele silvice de stat şi de la
organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător informaţie despre starea fondurilor
forestier şi cinegetic, măsurile planificate şi realizate de conservare şi folosire a acestora, să
propună şi să realizeze, în conformitate cu legislaţia, măsuri privind paza şi folosirea raţională a
fondurilor forestier şi cinegetic, conservarea biodiversităţii în ele.
Capitolul IV
GESTIUNEA ŞI FOLOSIREA TERENURILOR DIN FONDUL FORESTIER
Articolul 24. Gestiunea fondului forestier
(1) Terenurile din fondul forestier se atribuie în gestiune întreprinderilor silvice şi altor
întreprinderi de stat, precum şi altor persoane juridice şi/sau fizice, abilitate legal cu asemenea
activitate, în condiţiile art.6 din prezentul cod.
[Art. 24 al.(1) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
(2) Atribuirea terenurilor din fondul forestier în gestiune se efectuează de către Guvern, în
modul stabilit de legislaţie.
(3) Se stabilesc următoarele criterii ale gestionării durabile a pădurilor:
a) menţinerea, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice din păduri;
b) menţinerea sănătăţii şi vitalităţii pădurilor;
c) menţinerea şi intensificarea funcţiilor de protecţie a pădurilor;
d) menţinerea şi consolidarea capacităţii productive a resurselor forestiere, contribuţiei lor în
ciclurile mondiale de carbon;
e) menţinerea şi stimularea funcţiilor producătoare ale pădurilor (produse lemnoase şi
nelemnoase);
f) menţinerea altor funcţii şi condiţii socio-economice.
(4) Lista indicatorilor pentru fiecare criteriu al gestionării durabile a pădurilor se aprobă de
Guvern.
(5) Funcţiile gestiunii fondului forestier nu pot fi cumulate cu funcţiile controlului de stat în
domeniul dat.
[Art. 24 al.(3)-(5) introduse prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
Articolul 25. Folosirea terenurilor din fondul forestier
(1) Terenurile din fondul forestier pot fi date în folosinţă, în scopurile prevăzute de prezentul
cod, persoanelor fizice şi juridice, asociaţiilor obşteşti şi organizaţiilor religioase.
(2) Atribuirea terenurilor din fondul forestier în folosinţă se efectuează de către organele
silvice de stat şi autorităţile administraţiei publice locale, în modul stabilit de legislaţie.
[Art. 25 al.(2) modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Articolul 26. Atribuirea terenurilor din fondul forestier în folosinţă
(1) Terenurile din fondul forestier pot fi atribuite în folosinţă persoanelor juridice şi/sau fizice
în scopurile prevăzute de prezentul cod în condiţii de arendă, folosinţă gratuită şi folosinţă de
scurtă durată.
(2) Modul şi condiţiile de atribuire a terenurilor din fondul forestier în folosinţă se stabileşte
printr-un regulament aprobat de Guvern.
(3) Arenda terenurilor din fondul forestier din cadrul ariilor naturale protejate este interzisă.
Articolul 27. Încetarea dreptului de gestiune asupra terenurilor
(1) Încetarea dreptului de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier are loc în cazurile:
a) încetării sau suspendării activităţii unităţii căreia i-au fost atribuite terenuri din fondul
forestier în gestiune;
b) folosirii terenurilor din fondul forestier în alte scopuri decît cele prevăzute de condiţiile de
atribuire a acestora în gestiune;
c) scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice;
d) folosirii neraţionale a terenurilor din fondul forestier, fapt care condiţionează diminuarea
funcţiilor de protecţie a pădurilor, înrăutăţirea stării şi calităţii lor; efectuării necorespunzătoare a
pazei şi a regenerării pădurilor; organizării necorespunzătoare a folosirii fondului forestier.
(2) Dreptul de gestiune asupra terenurilor din fondul forestier încetează prin hotărîre de
Guvern la iniţiativa autorităţii silvice centrale sau autorităţii centrale pentru protecţia mediului
înconjurător.
Articolul 28. Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor
Încetarea dreptului de folosinţă a terenurilor din fondul forestier are loc în cazurile:
a) renunţării benevole la efectuarea folosinţelor silvice;
b) expirării termenului pentru care a fost oferit dreptul de folosinţă a terenurilor din fondul
forestier;
c) suspendării activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor care
beneficiau de folosinţe silvice;
d) folosirii fondului forestier cu încălcarea regulilor şi modului stabilit de folosire;
e) neachitării la termen a plăţii pentru folosinţele silvice;
f) scoaterii terenurilor din fondul forestier pentru necesităţi de stat şi publice;
g) expirării termenului contractului de arendă.
Capitolul V
DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIUNILE GESTIONARILOR DE TERENURI
DIN FONDUL FORESTIER ŞI BENEFICIARILOR SILVICI
Articolul 29. Drepturile şi obligaţiunile gestionarilor
de terenuri din fondul forestier
(1) Gestionarii de terenuri din fondul forestier au dreptul:
a) să folosească fondul forestier şi să desfăşoare alte activităţi de gospodărire a fondului
forestier;
b) să construiască drumuri, depozite silvice, blocuri locative şi administrative pentru păstrarea
şi prelucrarea primară a materiei prime, precum şi alte obiecte necesare pentru gospodărirea şi
folosirea terenurilor din fondul forestier;
c) să repartizeze terenurile din fondul forestier întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi
cetăţenilor pentru folosire şi altă asemenea activitate de gospodărire, cu acordarea autorizaţiei de
exploatare sau a biletului silvic.
(2) Gestionarii de terenuri din fondul forestier sînt obligaţi:
a) să asigure regenerarea, paza, protecţia, ameliorarea stării sanitare a pădurilor, îngrijirea şi
sporirea productivităţii lor, conservarea şi ameliorarea diversităţii biologice forestiere, sporirea
fertilităţii solurilor forestiere, organizarea folosirii şi ţinerea evidenţei pădurilor, să
îndeplinească alte obligaţiuni în vederea gospodăririi fondului forestier;
b) să folosească raţional produsele pădurii;
c) să execute lucrările prin metode care ar asigura păstrarea funcţiilor de protecţie a pădurilor,
precum şi condiţiile optime pentru regenerarea arboreturilor, creşterea plantelor medicinale,
alimentare şi tehnice.
[Art.29 al.(2), lit.a) modificată prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
Articolul 30. Drepturile şi obligaţiunile beneficiarilor silvici
(1) Beneficiarii silvici au dreptul:
a) să primească în folosinţă terenuri din fondul forestier pentru recoltarea produselor pădurii,
precum şi pentru cositul fînului, păşunatul vitelor pe anumite sectoare şi pentru alte folosinţe
silvice;
b) în conformitate cu legislaţia, să construiască drumuri, blocuri de producţie şi administrative,
să amenajeze platforme pentru stivuirea producţiei silvice, locuri de parcare a autovehiculelor,
altor mijloace de transport.
[Art.30 al.(1), lit.b) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.71]
[Art.30 al. (1), lit. b) modificaăt prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.2001 art.1089]
(2) Beneficiarii silvici sînt obligaţi:
a) să folosească raţional parchetele, care le-au fost puse la dispoziţie pentru recoltarea masei
lemnoase, fîneţele, alte terenuri silvice;
b) să nu admită pierderea masei lemnoase recoltate;
c) să cureţe parchetele de resturile de exploatare, iar terenurile deteriorate în procesul
exploatării să fie aduse într-o stare bună pentru folosire conform destinaţiei;
d) să achite la termen plata pentru folosirea terenurilor din fondul forestier;
e) să execute lucrările prin metode care nu afectează starea şi regenerarea pădurilor, precum şi
starea bazinelor acvatice şi a altor obiecte naturale;
f) să respecte regulile de apărare împotriva incendiilor, să ia măsuri de apărare împotriva
incendiilor în locurile de executare a lucrărilor, iar în cazul apariţiei incendiilor de pădure, să le
stingă în cel mai scurt timp;
g) să îndeplinească alte cerinţe în conformitate cu regulamentele de folosire a fondului
forestier.
Articolul 31. Protecţia gestionarilor de terenuri din
fondul forestier şi beneficiarilor silvici
(1) Este interzisă imixtiunea în activitatea gestionarilor de terenuri din fondul forestier şi
beneficiarilor silvici, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
(2) Drepturile încălcate urmează să fie restabilite, iar pagubele pricinuite de încălcarea
drepturilor gestionarilor de terenuri din fondul forestier şi beneficiarilor silvici urmează să
fie integral recuperate. Litigiile privind recuperarea pagubelor se soluţionează de către instanţele
judecătoreşti.
Articolul 32. Accesul cetăţenilor în păduri
(1) Cetăţenii, în condiţiile prezentului cod, au acces liber pe teritoriul fondului forestier.
Folosirea gratuită a pădurilor de către cetăţeni are loc în scopuri de recreere, pentru recoltarea
fructelor şi pomuşoarelor sălbatice, nucilor, ciupercilor şi altor produse ale pădurii, cu excepţia
cazurilor în care recoltarea se efectuează pe sectoare ameliorate sau artificiale, fie în locuri
special amenajate. Modul şi condiţiile de folosire a pădurilor în scopurile menţionate se stabilesc
de Guvern.
[Art.32 al.(1) în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
(2) Accesul cetăţenilor în păduri şi recoltarea produselor accesorii pot fi limitate sau interzise
de către organele silvice de stat, prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale, în scopul
prevenirii incendiilor şi în alte scopuri, iar în pădurile rezervaţiilor şi în alte păduri cu regim
special de protecţie în legătură cu stabilirea unui regim special.
(3) Cetăţenii sînt obligaţi să respecte în păduri regulile de apărare împotriva incendiilor, să nu
comită tăierea şi vătămarea arborilor şi arbuştilor, distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor de
furnici şi cuiburilor de păsări, să recolteze produsele accesorii ale pădurii în termene şi prin
metode care nu prejudiciază regenerarea acestora.
Capitolul VI
PRODUSELE PĂDURII
Articolul 33. Felurile de produse ale pădurii
(1) Produse ale pădurii sînt considerate produsele lemnoase şi nelemnoase, serviciile legate de
folosirea pădurilor, precum şi rezultatele activităţii de realizare a funcţiilor de protecţie a
pădurilor.
(2) Produse lemnoase sînt:
a) produsele principale, rezultate din tăieri de regenerare şi de conservare a pădurilor;
b) produsele secundare, rezultate din tăieri de îngrijire a arboreturilor (degajări, curăţiri,
rărituri) şi tăieri de reconstrucţie;
c) produsele rezultate din tăieri de igienă, necesitatea efectuării cărora este cauzată de uscarea
totală sau parţială a arborilor;
d) produsele rezultate din alte tăieri;
e) produsele auxiliare (cioturi, coji etc.);
f) produsele rezultate din lichidarea efectelor calamităţilor naturale (doborîturi de vînt, rupturi
de zăpadă etc.).
(3) Produse nelemnoase sînt:
a) vînatul, peştele, melcii de viţă de vie etc.;
b) produsele accesorii ale pădurii: fructe şi pomuşoare sălbatice, nuci, ciuperci, plante
medicinale şi alte plante;
c) rezultatele folosinţei pădurii în scopuri de cercetare ştiinţifică, de recreere, turistice, sportive
etc.
(4) Produsele pădurii sînt supuse certificării. Organizarea certificării produselor pădurii se
efectuează în modul, condiţiile şi conform listei aprobate de Guvern.
[Art. 33 al.(4) introdus prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
Articolul 34. Normele de folosire a pădurii
(1) Folosirea pădurii se efectuează în limitele normativelor ştiinţific argumentate, determinate
în baza amenajamentului silvic, inventarierii şi cercetării fondului forestier.
(2) Volumul anual de recoltarea masei lemnoase la produsele principale se stabileşte pe fiecare
unitate de producţie, în limita posibilităţii prevăzute de amenajamentele silvice. Se admit tăieri
rase pe parchete cu o suprafaţă de cel mult 2,0 ha cu respectarea termenului de alăturare.
[Art. 34 al.(2) modificat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
(3) Volumul anual de recoltare a masei lemnoase prin tăieri secundare (de îngrijire, de igienă,
de reconstrucţie) se stabileşte pe baza arboreturilor care necesită îmbunătăţirea compoziţiei,
stării sanitare şi condiţiilor de creştere.
(4) Principiile şi modul de determinare a posibilităţii de recoltare a masei lemnoase la
produsele principale se stabilesc de către autoritatea silvică centrală de comun acord cu
autoritatea centrală pentru protecţia mediului înconjurător.
(5) Posibilitatea de recoltare a masei lemnoase la produsele principale se stabileşte de Guvern.
[Art.34 al.(5) introdus prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 35. Acordarea dreptului de folosinţă a terenurilor
(1) Efectuarea folosinţelor silvice, cu excepţia celor prevăzute la art.32 al prezentului cod, se
permite în baza autorizaţiei de exploatare sau biletului silvic. Autorizaţia de exploatare şi biletul
silvic se acordă de către întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au în gestiune terenuri din
fondul forestier. Se pot efectua numai tipurile de folosinţe silvice prevăzute în autorizaţia de
exploatare sau în biletul silvic.
(2) Formularul autorizaţiei de exploatare şi al biletului silvic se aprobă de autoritatea silvică
centrală.
(3) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au în gestiune terenuri din fondul forestier
sînt obligate să legalizeze dreptul de folosinţă a acestora pe principii generale.
Articolul 36. Recoltarea şi transportarea masei lemnoase
(1) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri de regenerare (tăierea arboreturilor exploatabile) se
efectuează în toate pădurile, cu excepţia pădurilor menţionate la alin.(4) al prezentului articol.
(2) Recoltarea masei lemnoase prin tăieri secundare şi alte tăieri în legătură cu construcţia
drumurilor, clădirilor, trasarea parcursului conductelor, liniilor de transport de energie electrică
etc. se permite în toate pădurile.
(3) Tăierile de produse principale se efectuează şi în scopul ameliorării stării arboreturilor,
funcţiilor de protecţie a pădurii, precum şi pentru folosirea raţională şi oportună a volumului de
masă lemnoasă exploatabilă.
(4) În pădurile rezervaţiilor, pădurile parcurilor naţionale, pădurile monumente ale naturii,
pădurile de importanţă ştiinţifică sau istorico-culturală, plantaţiile silvice cu pomi fructiferi,
pădurile urbane, pădurile-parc, sectoarele de păduri-parc din zonele verzi ale localităţilor,
pădurile din prima şi a doua zonă de protecţie sanitară a surselor de alimentare cu apă şi a
staţiunilor balneare, pădurile antierozionale tăierile de regenerare sînt interzise.
(5) În cadrul unor arii protejate pot fi interzise orice tipuri de tăieri în conformitate cu regimul
special de protecţie a lor.
(6) În pădurile menţionate la alin.(4) al prezentului articol se permit tăieri de îngrijire, de
igienă, de reconstrucţie (inclusiv ecologică) şi de conservare.
(7) Arborii destinaţi exploatării vor fi în prealabil marcaţi cu ciocanele silvice de către
personalul serviciului silvic în conformitate cu normele stabilite.
(8) Valorificarea masei lemnoase pe picior sau fasonată se efectuează de întreprinderile silvice
ori, prin licitaţie, de persoanele fizice sau juridice, conform legislaţiei.
(9) Produsele lemnoase pot fi transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai
fiind însoţite (pe toată durata transportului) de actele respective din care rezultă cu certitudine
legalitatea provenienţei acestora (bonul de plată, factura de expediţie etc.). Inspectoratul
Ecologic de Stat, organele silvice de stat, organele de poliţie (organele de control) sînt autorizate
să controleze circulaţia produselor lemnoase şi să le reţină pe cele fără acte legale de
provenienţă. Produsele lemnoase reţinute vor fi date pentru păstrare provizorie întreprinderii
silvice teritoriale, care va asigura depozitarea şi paza lor.
(10) Încărcarea, în orice mijloc de transport, a produselor lemnoase fără acte legale de
provenienţă se interzice. Transportatorul va refuza primirea produselor lemnoase pentru
expediere, dacă acestea nu au acte legale de provenienţă. Transportatorul găsit fără acte legale de
provenienţă a produselor lemnoase transportate este obligat să le transporte la locul de predare
pentru păstrare provizorie pe cont propriu.
(11) Depozitarea şi prelucrarea lemnului rotund în cherestea şi alte semifabricate de către
deţinătorii de instalaţii şi utilaje respective fără acte legale de provenienţă a acestuia se interzice.
(12) Dacă în termenul stabilit de organul de control sau ca urmare a hotărîrii judecătoreşti nu
poate fi stabilită provenienţa produselor lemnoase reţinute, acestea vor fi confiscate în
conformitate cu prevederile Codului penal. În cazul în care a fost stabilită provenienţa legală,
produsele lemnoase reţinute vor fi restituite proprietarului, care va suporta cheltuielile de
depozitare.
[Art.36 al.(12) modificat prin LP131 din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
(13) Produsele lemnoase autohtone pot fi exportate numai în baza contractelor de export,
însoţite de certificatul de origine eliberat de Camera de Comerţ şi Industrie. În cazul exportului
lemnului brut autohton, este necesar avizul organelor teritoriale de protecţie a mediului
înconjurător.
(14) Regulile de eliberare a lemnului pe picior în păduri şi Regulamentul cu privire la
monitorizarea circulaţiei produselor lemnoase se aprobă de Guvern, iar Regulamentul cu privire
la efectuarea tăierilor silvice - de autoritatea silvică centrală.
[Art.36 în redacţia LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03art.771]
Articolul 37. Recoltarea produselor lemnoase auxiliare
şi a materiei prime tehnice
(1) Recoltarea cioturilor, cojilor, altor produse lemnoase auxiliare şi a materiei prime
tehnice pentru prelucrare industrială şi satisfacerea necesităţilor populaţiei se permite fără
afectarea pădurii.
(2) Modul de recoltare a produselor lemnoase auxiliare şi a materiei prime tehnice
se stabileşte de către autoritatea silvică centrală de comun acord cu autoritatea centrală
abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
[Art.37 al. (2) modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Articolul 38. Folosinţele silvice accesorii
(1) Folosinţa specială a obiectelor regnului vegetal (recoltarea fructelor şi pomuşoarelor
sălbatice, nucilor, ciupercilor, plantelor medicinale şi altor plante) pentru satisfacerea
necesităţilor de producţie sau ştiinţifice, precum şi în scopul obţinerii beneficiilor de la vînzarea
acestor resurse sau a produselor acestora, se efectuează în baza autorizaţiilor şi altor documente
eliberate de autorităţile abilitate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Amplasarea stupilor şi prisăcilor, cositul fînului şi păşunatul vitelor în anumite sectoare ale
fondului forestier care nu sînt locuri de creştere şi de trai ale speciilor de plante şi animale rare şi
pe cale de dispariţie se permit în conformitate cu legislaţia în vigoare.
[Art.38 al.(1) în redacţia LP131 din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
(2) Sînt interzise colectarea sau nimicirea plantelor, capturarea sau nimicirea animalelor
incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul
internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES).
[Art.38 al.(2) în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
(3) Fîneţele şi păşunile aflate pe teritoriul fondului forestier care nu sînt utilizate pentru
necesităţile gospodăriei silvice pot fi date în folosinţă temporară întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi cetăţenilor.
(4) Păşunatul caprinelor şi ovinelor în păduri este interzis.
(5) Regulamentul cu privire la recoltarea ierbii şi păşunatul vitelor pe terenurile din fondul
forestier este aprobat de Guvern.
(6) Modul şi condiţiile de comercializare a produselor accesorii ale pădurii sînt stabilite în
instrucţiunea aprobată de autoritatea silvică centrală.
Articolul 39. Folosirea pădurii în scopuri de recreere
(1) Pentru organizarea odihnei populaţiei, autorităţile administraţiei publice locale, gestionarii
de terenuri din fondul forestier, precum şi, cu acordul lor, alte întreprinderi, instituţii şi
organizaţii, desfăşoară activităţi de amenajare a sectoarelor de pădure şi de deservire social-
culturală a populaţiei în pădurile zonelor verzi ale localităţilor şi în alte păduri care sînt folosite
pentru odihnă, sport şi turism, păstrînd mediul silvic şi landşafturile naturale, arhitectura zonelor
suburbane şi respectînd cerinţele sanitare.
(2) Modul de folosire a pădurii în scopuri de recreere se stabileşte de Guvern.
pentru necesităţile gospodăriei cinegetice
(1) Fauna sălbatică de interes vînătoresc şi terenurile de vînătoare amplasate în cadrul fondului
forestier sînt parte componentă a fondului cinegetic.
(2) Folosirea terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile gospodăriei cinegetice se
efectuează fără afectarea pădurii.
(3) Modul şi condiţiile de folosire a terenurilor din fondul forestier pentru necesităţile
gospodăriei cinegetice sînt determinate de Legea regnului animal.
în scopuri de cercetare ştiinţifică
(1) Pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
respective li se pot repartiza terenuri din fondul forestier. Pe aceste terenuri pot fi limitate sau
interzise folosinţele silvice ale altor întreprinderi, instituţii şi organizaţii, precum şi ale
cetăţenilor, dacă acestea nu sînt conforme scopurilor efectuării lucrărilor de cercetare ştiinţifică.
(2) Modul de folosire a terenurilor din fondul forestier în scopuri de cercetare ştiinţifică se
stabileşte de Guvern.
Articolul 42. Limitarea folosinţelor silvice pe teritoriile
ariilor protejate
(1) În rezervaţii, parcuri naţionale, alte arii protejate se interzic folosinţele silvice ce nu sînt
conforme scopurilor creării acestora.
(2) Modul de efectuare a folosinţelor silvice în rezervaţii, parcuri naţionale, alte arii protejate
este stabilit de legislaţia privind protecţia mediului înconjurător.
Articolul 43. Particularităţile folosinţelor silvice în
zonele de frontieră
Particularităţile folosinţelor silvice în zonele de frontieră se stabilesc de organele silvice de
stat, de comun acord cu conducerea Poliţiei de Frontieră.
[Art.43 modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
Capitolul VII
PLATA PENTRU FOLOSINŢELE SILVICE.
STIMULAREA ECONOMICĂ A FOLOSIRII RAŢIONALE,
REGENERĂRII, PAZEI ŞI PROTECŢIEI PĂDURILOR
Articolul 44. Plata pentru folosinţele silvice
(1) Folosinţele silvice se efectuează contra plată.
(2) Plăţile pentru folosinţele silvice sînt folosite pentru paza pădurilor, sporirea calităţii lor,
stimularea materială a deţinătorilor de terenuri din fondul forestier, precum şi pentru amenajarea
pădurilor.
[Art.44 al.(3)-(6) excluse prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.77; al.(7) devine
al.(3)]
(3) Modul de plată pentru folosinţele silvice se stabileşte de Guvern.
Articolul 45. Stimularea economică a folosirii raţionale,
regenerării, pazei şi protecţiei pădurilor
(1) Stimularea economică a folosirii raţionale, regenerării, pazei şi protecţiei pădurilor are ca
scop creşterea interesului şi responsabilităţii deţinătorilor de terenuri din fondul forestier pentru
conservarea şi dezvoltarea pădurilor şi include:
a) alocarea de mijloace pentru realizarea programelor privind folosirea, regenerarea, paza şi
protecţia pădurilor din contul bugetului de stat, bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, altor
surse;
b) plata pentru măsurile silvice conform normativelor (taxelor) diferenţiate, precum şi
stimularea materială a deţinătorilor de terenuri din fondul forestier pentru executarea calitativă a
lucrărilor silvice;
c) stimularea deţinătorilor de terenuri din fondul forestier pentru îmbunătăţirea calităţii
pădurilor şi sporirea productivităţii lor;
d) stimularea persoanelor care au depistat încălcări ale legislaţiei silvice şi au asigurat
încasarea amenzilor, penalităţilor, despăgubirilor pierderilor materiale, cauzate gospodăriei
silvice.
(2) Modul de stimulare economică a folosirii raţionale, regenerării, pazei şi protecţiei
pădurilor se stabileşte de legislaţie.
Articolul 46. Fondul de conservare şi dezvoltare a
pădurilor
(1) În scopul finanţării programelor privind folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor
se constituie un fond de conservare şi dezvoltare a pădurilor.
(2) Modul de constituire şi utilizare a fondului de conservare şi dezvoltare a pădurilor se
Capitolul VIII
FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR DE ADMINISTRARE
ŞI GOSPODĂRIRE A FONDURILOR FORESTIER ŞI CINEGETIC
Articolul 47. Sursele de finanţare a activităţilor în domeniul
fondurilor forestier şi cinegetic subordonate
organelor silvice de stat şi utilizarea lor
(1) Sursele de finanţare a activităţilor în domeniul fondului forestier şi cinegetic subordonate
organelor silvice de stat se constituie din:
a) veniturile obţinute de la activitatea organelor silvice de stat:
- veniturile obţinute de la comercializarea masei lemnoase şi eliberarea lemnului pe picior, de
la comercializarea produselor lemnoase şi materialelor lemnoase auxiliare, produselor accesorii
şi agricole, a materialelor forestiere de reproducere, veniturile obţinute de la activitatea de
vînătoare, turism etc.;
- veniturile obţinute de la prelucrarea masei lemnoase;
- mijloacele de la creditele obţinute în condiţiile legii şi utilizate în scopuri de regenerare şi
extindere a terenurilor cu vegetaţie forestieră, pază şi protecţie a pădurilor, lichidare a
consecinţelor calamităţilor naturale;
- mijloacele obţinute de la repararea prejudiciului cauzat gospodăriei silvice şi gospodăriei
cinegetice prin încălcarea legislaţiei;
- donaţiile de binefacere;
- alte mijloace financiare de provenienţă legală;
b) mijloacele bugetului de stat prevăzute anual în buget.
(2) Sursele de finanţare se utilizează pentru:
a) finanţarea cheltuielilor ce ţin de protecţia contra bolilor şi dăunătorilor;
b) finanţarea investiţiilor capitale în domeniul fondurilor forestier şi cinegetic, inclusiv în ce
priveşte regenerarea acestora;
c) finanţarea cheltuielilor ce ţin de paza fondurilor forestier şi cinegetic;
d) întreţinerea organelor silvice de stat;
e) efectuarea cercetărilor ştiinţifice şi lucrărilor de proiectare în domeniul silviculturii;
f) organizarea şi dezvoltarea gospodăriei cinegetice;
g) alte necesităţi legate de administrarea şi gospodărirea fondurilor forestier şi cinegetic.
(3) Activităţile menţionate la alin.(2) lit.a) se finanţează din contul mijloacelor bugetului de
stat, iar cele menţionate la alin.(2) lit.b) - din contul veniturilor proprii ale gospodăriilor silvice şi
din contul mijloacelor bugetului de stat.
(4) Finanţarea investiţiilor capitale în domeniul fondurilor forestier şi cinegetic, inclusiv în ce
priveşte regenerarea acestora, se efectuează în cadrul programelor investiţionale anuale, în limita
alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat.
(5) Activităţile menţionate la alin.(2) lit.c)-g) se finanţează din contul veniturilor proprii ale
gospodăriilor silvice.
[Art.47 în redacţia LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611; în vigoare 01.01.06]
[Art.48 exclus prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611,; în vigoare 01.01.06]
[Art.48 modificată prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.771]
[Art.48 modifica prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03 art.71; lit.d)-f) devin e)-g)]
Articolul 49. Finanţarea activităţilor de administrare
şi gospodărire a fondului forestier proprietate
publică nesubordonat organelor silvice de stat
Activităţile de administrare şi gospodărire a fondului forestier proprietate
publică nesubordonat organelor silvice de stat se finanţează de la bugetele unităţilor
administrativ-teritoriale.
[Art.49 modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611; în vigoare 01.01.06]
Articolul 50. Finanţarea activităţii de gospodărire a
fondului forestier proprietate privată
Activitatea de gospodărire a fondului forestier proprietate privată este finanţată de către
proprietari.
Capitolul IX
REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA PĂDURILOR
Articolul 51. Regenerarea naturală a pădurilor
(1) Regenerarea naturală a pădurilor se realizează conform amenajamentelor silvice.
(2) La regenerarea naturală se va acorda prioritate arboreturilor din speciile autohtone,
regenerate din seminţe, incluse în Catalogul naţional al resurselor genetice forestiere, urmărindu-
se conservarea genofondului şi asigurarea continuităţii funcţiilor lor.
Articolul 52. Regenerarea artificială a pădurilor
(1) Autoritatea silvică centrală este obligată să asigure, prin unităţile sale, împădurirea tuturor
terenurilor din fondul forestier destinate regenerării.
(2) Compoziţia, schemele şi tehnologiile de regenerare artificială a pădurii se stabilesc
conform unor norme tehnice speciale, ţinîndu-se cont de condiţiile staţiunii forestiere.
(3) Lucrările de regenerare trebuie să fie executate cu material forestier de reproducere
provenit din sectoare de seminceri, plantaţii-mamă de butaşi şi din seminceri autohtoni.
Articolul 53. Îngrijirea pădurilor
(1) Îngrijirea pădurilor se realizează conform amenajamentelor silvice.
(2) Deţinătorii de terenuri din fondul forestier sînt obligaţi să realizeze toate măsurile de
menţinere a seminţişului natural şi preexistent de specii valoroase şi de îngrijire a arboreturilor
în conformitate cu cerinţele tehnice, să asigure sporirea productivităţii pădurilor,
îmbunătăţirea compoziţiei lor prin efectuarea la timp a tăierilor de îngrijire, de igienă, de
reconstrucţie, altor măsuri silvice.
Capitolul X
ÎMPĂDURIREA TERENURILOR DEGRADATE ŞI
PLANTAREA PERDELELOR FORESTIERE DE PROTECŢIE
PE TERENURILE DIN AFARA FONDULUI FORESTIER
Articolul 54. Împădurirea terenurilor degradate
Împădurirea terenurilor degradate din afara fondului forestier este obligatorie şi se efectuează
de către proprietarii acestora, conform programelor şi proiectelor speciale, coordonate cu
organele silvice de stat şi organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător şi aprobate de
către autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 55. Finanţarea lucrărilor de împădurire şi de
plantare a perdelelor forestiere de protecţie
Finanţarea lucrărilor de împădurire şi de plantare a perdelelor forestiere de protecţie pe
terenurile din afara fondului forestier (proiectarea, plantarea şi îngrijirea pădurilor şi perdelelor
forestiere pînă la realizarea stării de masiv) se efectuează din bugetul de stat şi din bugetele
unităţilor administrativ-teritoriale. Statul acordă înlesniri deţinătorilor funciari care efectuează
asemenea lucrări pe terenurile lor în conformitate cu Legea nr.1041-XIV din 15 iunie 2000
pentru ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate.
[Art.55 completat prin LP327 din 18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Capitolul XI
PAZA FONDURILOR FORESTIER ŞI CINEGETIC
Articolul 56. Asigurarea pazei fondului forestier şi a
vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier
Autoritatea silvică centrală, alţi gestionari de terenuri din fondul forestier şi autorităţile
administraţiei publice locale asigură paza fondului forestier şi a vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier împotriva tăierilor ilegale, furturilor, distrugerilor,
degradărilor, incendiilor, păşunatului neautorizat al vitelor, braconajului şi altor acţiuni
dăunătoare.
Articolul 57. Lupta cu incendiile de pădure
(1) Persoanele fizice şi juridice, activitatea cărora se desfăşoară în cadrul fondului forestier şi
pe teritoriile aferente, sînt obligate să respecte regulile de prevenire şi stingere a incendiilor de
pădure.
(2) Regulile de prevenire şi stingere a incendiilor de pădure se elaborează de către autoritatea
silvică centrală şi se aprobă de Guvern.
(3) Autorităţile administraţiei publice locale, subdiviziunile Ministerului Afacerilor Interne,
Ministerului Apărării, Serviciului de Informaţii şi Securitate sînt obligate să sprijine organele
silvice de stat în acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor din pădurile fondului forestier şi
din alte zone cu vegetaţie forestieră.
[Art.57 al.(3) modificat prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare
05.03.13]
(4) Persoanele fizice aflate în zonele în care s-au produs incendii de pădure sînt obligate
să ia parte la stingerea lor.
Articolul 58. Interzicerea decopertării litierei, păturii vii
şi a stratului de sol fertil de pe terenurile
Decopertarea litierei, păturii vii şi a stratului de sol fertil de pe terenurile din fondul
forestier pentru folosirea acestora în alte scopuri decît cele silvice este interzisă.
Articolul 59. Păşunatul vitelor pe terenurile
(1) Păşunatul bovinelor, cabalinelor, caprinelor, ovinelor şi altor animale domestice
pe terenurile din fondul forestier şi în perdelele forestiere de protecţie este interzis.
(2) În cazuri excepţionale prevăzute la art.38 alin. (1) şi (3) din prezentul cod, păşunatul
vitelor, afară de caprine şi ovine, pe terenurile din fondul forestier este permis.
Articolul 60. Recoltarea ierbii pe terenurile din fondul forestier
În cazurile prevăzute la art.38 alin.(1) şi (3) din prezentul cod, recoltarea ierbii pe terenurile
din fondul forestier este permisă.
Articolul 61. Circulaţia şi parcarea autovehiculelor,
altor mijloace de transport pe terenurile
(1) Circulaţia autovehiculelor, altor mijloace de transport pe teritoriul fondului forestier se
permite numai pe drumuri publice şi alte drumuri, în modul stabilit de organele silvice de stat.
(2) Parcarea autovehiculelor, altor mijloace de transport pe terenurile din fondul forestier
este permisă numai în locuri special repartizate în acest scop.
Articolul 62. Serviciul silvic
(1) Serviciul silvic asigură administrarea fondurilor forestier şi cinegetic.
[Art. 62 alin.(1) modificat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
[Art. 62 al. (1) modificat prin L454/30.07.2001, MO141/22.11.2001 art.1089]
(2) Măsurile de folosire, regenerare, pază şi protecţie a pădurilor, precum şi de gospodărire
cinegetică se organizează şi se efectuează nemijlocit de către:
a) serviciul silvic al autorităţii silvice centrale şi serviciile silvice ale unităţilor silvice
subordonate ei;
b) serviciile silvice ale altor gestionari de terenuri din fondul forestier.
(3) Activitatea serviciului silvic este reglementată de statutul lui, alte acte normative.
Articolul 63. Garda forestieră
(1) Paza nemijlocită a fondurilor forestier şi cinegetic este asigurată de garda forestieră,
parte componentă a serviciului silvic.
(2) Conducerea generală a gărzii forestiere este exercitată de către autoritatea silvică centrală.
Articolul 64. Sarcinile serviciului silvic. Drepturile şi
responsabilităţile personalului serviciului silvic
(1) Sarcinile serviciului silvic sînt:
a) prevenirea, depistarea şi suprimarea încălcării legislaţiei silvice şi cinegetice;
b) organizarea şi efectuarea nemijlocită a pazei fondurilor forestier şi cinegetic;
c) folosirea raţională a resurselor silvice şi cinegetice.
(2) Lista funcţiilor personalului serviciului silvic se stabileşte de autoritatea silvică centrală şi
se aprobă de Guvern.
(3) Factorii de decizie ai serviciului silvic au dreptul, în limitele competenţei lor:
a) să exercite controlul departamental asupra stării, folosirii, regenerării, pazei şi protecţiei
fondurilor forestier şi cinegetic din subordine;
[Art. 64 lit. a) în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
b) să constate contravenţii, să întocmească procese-verbale privind încălcarea legislaţiei
silvice şi cinegetice şi să le trimită spre examinare instanţei de competenţă;
[Art.64 al.(3), lit.b) modificată prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
c) să intenteze acţiuni în justiţie pentru repararea prejudiciului cauzat fondurilor forestier şi
cinegetic;
d) să reţină şi să ridice în vederea sechestrării produsele silvice şi cinegetice obţinute în mod
ilicit;
e) în caz de existenţă de date suficiente privind încălcarea legislaţiei silvice sau a regulilor şi
termenelor de vînătoare să exercite controlul obiectelor şi al mijloacelor de transport şi să
ridice în vederea confiscării, în modul stabilit, de la contravenient produsele silvice şi
cinegetice, uneltele cu care s-a comis încălcarea şi actele aflate asupra lui;
f) să poarte şi să folosească arma de serviciu şi mijloacele speciale.
(4) Personalul serviciului silvic:
a) este obligat să aibă studii de specialitate sau experienţă în domeniul silviculturii;
b) este supus asigurării de stat obligatorii din contul mijloacelor fondului de conservare şi
dezvoltare a pădurilor;
c) este asigurat în mod gratuit cu echipament de serviciu;
d) în exerciţiul funcţiunii poartă uniformă de serviciu de model stabilit, care se atribuie
gratuit;
e) este asigurat cu norma de foc, loturi auxiliare de serviciu, fîneţe şi păşuni (inclusiv
pensionarii şi văduvele foştilor angajaţi);
f) are alte drepturi şi înlesniri stabilite prin legislaţie.
(5) Pentru încălcarea disciplinei în exerciţiul funcţiunii, precum şi pentru
săvîrşirea delictelor în afara asectuia, dar în încăperi de serviciu sau pe teritoriul fondului
forestier, personalul serviciului silvic poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
(6) Unor categorii de angajaţi ai serviciului silvic li se eliberează ciocane silvice pentru
exercitarea funcţiilor de control, precum şi pentru marcarea arborilor destinaţi extragerii în
conformitate cu art.36 alin.(7) din prezentul cod. Modelele ciocanelor silvice, modul de evidenţă
şi utilizare a lor se stabilesc printr-un regulament aprobat de autoritatea silvică centrală.
Ciocanele silvice au regimul mărcilor şi al sigiliilor. Tiparele acestora se înregistrează de
autoritatea silvică centrală şi se legalizează notarial.
(7) Sarcinile, obligaţiile şi drepturile angajaţilor serviciului silvic de stat se extind şi asupra
angajaţilor serviciilor silvice ale altor deţinători de terenuri din fondul forestier.
[Art. 64 alin.(6) şi (7) introduse prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Capitolul XII
PROTECŢIA PĂDURILOR
Articolul 65. Sarcini privind protecţia pădurilor
(1) Protecţia pădurilor se efectuează pe baza programelor privind folosirea, regenerarea, paza
şi protecţia pădurilor şi include un complex de măsuri organizatorice, economice etc.,
care se realizează ţinîndu-se cont de starea diversităţii biologice şi asigură protecţia acesteia
de distrugere, degradare sau alte acţiuni dăunătoare.
(2) Menţinerea stării de sănătate a pădurilor la nivelul cuvenit se efectuează
de organele silvice de stat şi de deţinătorii de terenuri din fondul forestier prin efectuarea
măsurilor de prevenire a răspîndirii şi de combatere a dăunătorilor şi a bolilor vegetaţiei
forestiere.
Articolul 66. Evidenţa statistică şi prognoza răspîndirii
dăunătorilor vegetaţiei forestiere
Autoritatea silvică centrală desfăşoară anual lucrări privind evidenţa statistică şi
prognoza răspîndirii dăunătorilor vegetaţiei forestiere şi ia măsuri de prevenire a răspîndirii şi
de combatere a acestora.
Articolul 67. Măsuri de combatere a dăunătorilor
şi a bolilor vegetaţiei forestiere
În scopul protecţiei florei şi faunei şi asigurării echilibrului ecologic în păduri se aplică
măsuri biologice şi complexe de combatere a dăunătorilor şi a bolilor vegetaţiei forestiere.
Articolul 68. Măsuri de protecţie a pădurilor împotriva
dăunătorilor şi bolilor
(1) Proprietarii şi gestionarii de terenuri din fondul forestier realizează următoarele măsuri de
protecţie a pădurilor:
a) amenajarea sanitară a fondului forestier;
b) depistarea sectoarelor de păduri din fondul forestier degradate şi vătămate de
dăunătorii şi bolile vegetaţiei forestiere;
c) ţinerea evidenţei şi prognozarea dezvoltării focarelor de dăunători şi de boli ale
vegetaţiei forestiere;
d) efectuarea măsurilor de protecţie a pădurilor împotriva dăunătorilor şi a bolilor
vegetaţiei forestiere.
(2) Modul de realizare a măsurilor de protecţie a pădurilor
împotriva dăunătorilor şi a bolilor vegetaţiei forestiere este stabilit de Guvern.
Articolul 69. Măsuri pentru neadmiterea poluării pădurilor
Persoanele fizice şi juridice, activitatea cărora poate duce la poluarea pădurilor
şi a vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier,
sînt obligate să ia măsuri de neadmitere a poluării mediului înconjurător.
Articolul 70. Controlul asupra realizării măsurilor de
protecţie a pădurilor
Controlul asupra asigurării şi realizării măsurilor de protecţie a pădurilor de către proprietarii
şi gestionarii de terenuri din fondul forestier este exercitat de autoritatea silvică centrală,
organele de stat pentru protecţia mediului înconjurător şi de autorităţile administraţiei publice
locale.
Capitolul XIII
AMENAJAREA FONDULUI FORESTIER. EVIDENŢA DE STAT
A FONDULUI FORESTIER ŞI CADASTRUL SILVIC DE STAT.
MONITORINGUL FORESTIER
Articolul 71. Destinaţia amenajării fondului forestier
Amenajamentul silvic include un sistem de măsuri pentru asigurarea gospodăririi raţionale a
terenurilor din fondul forestier şi realizării folosinţelor silvice, regenerarea eficientă, paza şi
protecţia pădurilor, promovarea unei politici tehnico-ştiinţifice unice, bazate pe concepţia de
dezvoltare durabilă a pădurilor şi silviculturii.
[Art. 71 modificat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 72. Conţinutul amenajamentului silvic
Amenajamentul silvic include:
a) delimitarea hotarelor şi organizarea internă a teritoriilor întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, în gestiunea cărora se află terenuri din fondul forestier;
b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială a pădurilor;
c) inventarierea fondului forestier prin determinarea compoziţiei şi vîrstei arboreturilor, stării
lor, caracteristicilor calitative şi cantitative ale resurselor silvice;
d) stabilirea terenurilor din fondul forestier, care necesită efectuarea tăierilor de
îngrijire, de igienă, de reconstrucţie, a măsurilor de regenerare, împădurire, ameliorare, pază
şi protecţie apădurilor şi a altor măsuri, precum şi determinarea ordinii şi modalităţilor de
executare a lor;
e) argumentarea divizării pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale, prezentarea de
propuneri privind schimbarea grupelor sau categoriilor funcţionale ale pădurilor;
f) determinarea posibilităţii de recoltare a masei lemnoase prin tăieri de produse principale, a
volumului tăierilor de reconstrucţie, de conservare, de îngrijire, de igienă şi a altor tipuri de
folosinţe silvice;
[Art. 72 lit.f) modificat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
g) stabilirea volumului de măsuri destinate regenerării pădurilor, protecţiei pădurilor
împotriva incendiilor, dăunătorilor şi bolilor, precum şi a volumelor altor măsuri silvice;
h) cercetări şi explorări biologice ale pădurilor;
i) controlul asupra executării proiectelor elaborate în cadrul amenajamentului silvic,
precum şi a altor măsuri de amenajare a pădurilor.
Articolul 73. Modul de amenajare a pădurilor
(1) Amenajarea pădurilor se efectuează de către serviciul de stat de amenajament silvic,
conform unui sistem unic, o dată la 10 ani din contul mijloacelor bugetului de stat.
(2) În baza amenajamentului silvic se apreciază în ansamblu folosirea terenurilor din
fondul forestier şi folosinţele silvice pe perioada anterioară şi se elaborează principiile de bază
cu privire la organizarea administrării gospodăriei silvice pe perioada următoare.
(3) Amenajamentele silvice sînt aprobate de organele silvice de stat sau,
cu acordul acestora, de alte organe de stat şi sînt obligatorii pentru gestionarii de terenuri
din fondul forestier şi pentru beneficiarii silvici.
Articolul 74. Destinaţia evidenţei de stat a fondului
forestier şi a cadastrului silvic de stat
Ţinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat are drept scop
organizarea folosirii raţionale a fondului forestier, regenerării, pazei şi protecţiei eficiente a
pădurilor, exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative şi cantitative ale pădurilor,
asigurarea autorităţilor administraţiei publice locale, întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor
şi cetăţenilor interesaţi cu informaţii despre fondul forestier.
Articolul 75. Conţinutul cadastrului silvic de stat.
Modul de ţinere a evidenţei de stat a fondului
forestier şi a cadastrului silvic de stat
(1) Cadastrul silvic de stat conţine un sistem de informaţii despre regimul juridic al
fondului forestier, clasificarea pădurilor pe grupe şi categorii funcţionale, aprecierea lor sub
raport economic, altă informaţie necesară pentru gospodărirea fondului forestier şi evaluarea
rezultatelor activităţii economice în fondul forestier.
(2) Ţinerea evidenţei de stat a fondului forestier şi a cadastrului silvic de stat se
efectuează de către organele silvice de stat pe baza amenajamentelor silvice, inventarierilor
şi cercetărilor fondului forestier, conform unui sistem unic.
(3) Materialele evidenţei de stat a fondului forestier sînt corelate cu datele din cadastrul
funciar.
Articolul 76. Monitoringul forestier
(1) Monitoringul forestier reprezintă un sistem de observaţii şi
prognozări pentru relevarea schimbărilor stării pădurilor, descoperirea şi
prevenirea proceselor şi tendinţelor negative din păduri.
(2) Modul de efectuare a monitoringului forestier se stabileşte de autoritatea silvică centrală.
Capitolul XIV
ASIGURAREA INTEGRITĂŢII ŞI DEZVOLTĂRII
FONDULUI FORESTIER
Articolul 77. Asigurarea integrităţii şi dezvoltării
fondului forestier
(1) Asigurarea integrităţii şi dezvoltării fondului forestier constituie direcţia de bază a
activităţii autorităţii silvice centrale, autorităţii centrale pentru protecţia mediului înconjurător şi
autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Includerea pădurilor şi altor terenuri ale fondului forestier proprietate publică, a valorii lor
cantitative şi estimative în fondul statutar al agentului economic, precum şi utilizarea acestora în
calitate de gaj pentru obţinerea creditelor şi/sau împrumuturilor se interzice.
[Art. 77 modificat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 78. Interdicţia reducerii suprafeţelor
fondului forestier
(1) Reducerea şi fragmentarea suprafeţelor fondului forestier se interzice.
(2) În cazuri excepţionale, pentru prevenirea sau lichidarea consecinţelor calamităţilor
naturale, catastrofelor şi avariilor tehnogene, precum şi pentru soluţionarea problemelor ce
vizează securitatea statului, construcţia obiectelor de menire specială: drumuri publice naţionale,
linii de transport de energie electrică de înaltă tensiune, conducte de gaze sau petrol - scoaterea
definitivă a terenurilor din fondul forestier cu sau fără tăieri rase se permite numai în baza unei
hotărîri de Guvern adoptate în condiţiile legii.
[Art. 78 în redacţia LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 79. Compensarea terenurilor scoase din
fondul forestier
(1) Scoaterea definitivă a terenurilor din fondul forestier se efectuează pe baza compensării
terenurilor scoase cu suprafeţe utile pentru împădurire şi echivalente ca suprafaţă şi bonitate.
(2) În cazul în care din fondul forestier sînt scoase terenurile acoperite cu pădure,
valorificarea masei lemnoase se face de către unităţile silvice de stat, iar
beneficiarul este obligat să repare prejudiciul în modul stabilit de legislaţie.
[Art. 79 alin.(3) exclus prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 80. Reducerea suprafeţelor din afara fondului
forestier acoperite cu vegetaţie forestieră
Reducerea suprafeţelor din afara fondului forestier acoperite cu vegetaţie forestieră este
interzisă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.78 alin.(2) din prezentul cod.
Capitolul XV
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR SILVICE
Articolul 81. Litigiile dintre gestionarii de terenuri din
fondul forestier şi autorităţile administraţiei
publice locale
Litigiile intervenite între gestionarii de terenuri din fondul forestier şi autorităţile
administraţiei publice locale se soluţionează de către organele ierarhic superioare, ale căror
decizii pot fi atacate în instanţa judecătorească.
Articolul 82. Litigiile patrimoniale privind relaţiile silvice
Litigiile patrimoniale privind relaţiile silvice se soluţionează de către instanţa judecătorească
competentă.
Capitolul XVI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI SILVICE
Articolul 83. Nulitatea tranzacţiilor deţinătorilor de terenuri
din fondul forestier cu încălcarea legislaţiei
(1) Includerea valorii terenurilor din fondul forestier în calitate de cotă-parte în capitalul
statutar al agentului economic, utilizarea acestor terenuri în calitate de gaj, alte acţiuni care pot
avea drept consecinţă schimbarea deţinătorului de terenuri din fondul forestier se interzic.
(2) Actele de vînzare-cumpărare, donaţie, gajare şi de altă natură săvîrşite între deţinătorii de
terenuri din fondul forestier cu încălcarea legislaţiei se declară nule de către instanţele
judecătoreşti.
Articolul 84. Tipurile de contravenţii silvice
Contravenţii silvice sînt considerate:
a) tăierea ilicită şi vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la gradul de încetare a creşterii lor;
b) vătămarea ilicită a arborilor şi arbuştilor care nu întrerupe creşterea lor;
c) nimicirea şi vătămarea pădurilor ca rezultat al incendierii sau folosirii neglijente a focului;
d) încălcarea regulilor de apărare împotriva incendiilor şi regulilor sanitare în pădure;
e) distrugerea şi vătămarea culturilor silvice, arboreturilor tinere provenite prin
regenerare naturală, seminţişului natural şi preexistent de pe terenurile destinate reîmpăduririi;
f) distrugerea şi vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepiniere şi plantaţii silvice;
g) încălcarea termenelor de restituire a terenurilor din fondul forestier sau neonorarea
obligaţiunilor de aducere a terenurilor în stare utilă de folosire;
h) încălcarea modului şi a termenelor de împădurire a parchetelor exploatate şi a terenurilor
neîmpădurite din fondul forestier;
i) folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier pentru defrişare, construcţia de
clădiri administrative, depozite şi alte obiecte;
j) colectarea sau nimicirea plantelor, capturarea sau nimicirea animalelor incluse în Cartea
Roşie a Republicii Moldova şi în anexele la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii
sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie (CITES);
[Art.84 lit.j) în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
k) recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al vitelor pe terenurile din fondul
forestier;
l) folosinţa specială neautorizată a obiectelor regnului animal şi regnului vegetal;
[Art.84 lit.l) în redacţia LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
m) încălcarea modului stabilit de tăiere, colectare şi transport al masei lemnoase;
n) distrugerea şi deteriorarea semnelor de restricţie, indicatoarelor de amenajament
silvic şi bornelor silvice, obiectelor de agitaţie şi informaţie vizuală, îngrădirilor de interdicţie
şi a construcţiilor din locurile de agrement;
o) distrugerea şi deteriorarea fîneţelor şi păşunilor de pe terenurile din fondul forestier;
p) distrugerea şi deteriorarea canalelor de desecare, sistemelor de drenaj, drumurilor şi
instalaţiilor inginereşti de pe terenurile din fondul forestier;
q) distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor de furnici;
r) amplasarea neautorizată a stupilor şi a prisăcilor pe terenurile din fondul forestier sau
nerespectarea prescripţiilor din biletul silvic în cazul amplasării lor;
s) decopertarea şi distrugerea neautorizată a litierei, păturii vii şi a stratului de sol fertil
pentru a le folosi în alte scopuri decît cele silvice;
t) poluarea fondului forestier cu deşeuri şi reziduuri de construcţie, menajere şi de altă
natură;
u) circulaţia şi parcarea autovehiculelor, altor mijloace de transport pe terenurile
din fondul forestier, în afara drumurilor publice şi în locuri interzise;
v) nimicirea faunei de pădure,cu excepţia speciilor de carantină.
silvice
(1) Pentru încălcarea legislaţiei silvice persoanele fizice şi juridice sînt trase la răspundere în
(2) Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin contravenţii silvice se stabileşte
conform tarifelor prevăzute în anexele nr.1-15 la prezentul cod. Repararea prejudiciului se face
în conformitate cu legislaţia.
(3) În cazul încălcării de către beneficiarii forestieri a Regulilor de eliberare a lemnului pe
picior în păduri, cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat se calculează conform
anexei nr.16 la prezentul cod. Repararea prejudiciului se face în conformitate cu legislaţia.
(4) Sumele prejudiciului cauzat prin încălcarea legislaţiei silvice se restituie deţinătorului de
terenuri din fondul forestier.
Articolul 86. Confiscarea producţiei lemnoase, altor produse
ale pădurii dobîndite ilicit
Producţia lemnoasă, alte produse ale pădurii dobîndite ilicit sînt supuse confiscării şi
transmiterii întreprinderii,instituţiei sau organizaţiei
respective care administrează gospodăria silvică sau beneficiarului silvic. Dacă confiscare a
producţiei silvice dobîndite ilicit este imposibilă, se încasează contravaloarea ei.
Articolul 87. Răspunderea pentru nimicirea şi vătămarea
ilicită a vegetaţiei forestiere din afara
fondului forestier
Persoanele vinovate de nimicirea şi vătămarea ilicită a vegetaţiei forestiere din afara fondului
forestier poartă răspundere potrivit legislaţiei ca pentru pădurile din grupa I cu regim special de
protecţie.
[Art. 87 completat prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
Articolul 88. Compensarea pagubelor şi a veniturilor ratate
deţinătorilor de terenuri din fondul forestier
(1) Pagubele cauzate de scoaterea şi ocuparea temporară a
terenurilor din fondul forestier, de limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri din
fondul forestier şi de înrăutăţirea stării calitative a pădurilor, ca rezultat al activităţii
întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, sînt supuse compensării integrale,
inclusiv veniturile ratate, în folosul deţinătorilor de terenuri din fondul forestier păgubiţi.
(2) Compensarea pagubelor se efectuează în modul stabilit de legislaţie de către
întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii, cărora le sînt repartizate terenuri
din fondul forestier, precum şi de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi
cetăţenii, activitatea cărora conduce la limitarea drepturilor deţinătorilor de terenuri din
fondul forestier sau la înrăutăţirea stării calitative a pădurilor din apropiere.
Articolul 89. Compensarea pierderilor producţiei silvice
(1) Pierderile producţiei silvice, cauzate de scoaterea terenurilor din fondul forestier
pentru folosirea lor în alte scopuri decît cele silvice, de limitarea drepturilor deţinătorilor de
terenuri din fondul forestier şi de înrăutăţirea stării calitative a pădurilor, ca rezultat al
activităţii întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, urmează a fi
compensate în fondul de conservare şi dezvoltare a pădurilor. Compensarea acestor pierderi se
efectuează concomitent cu repararea prejudiciilor.
(2) Pierderile indicate se recuperează de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi
cetăţenii cărora li se repartizează terenuri din fondul forestier,
precum şi de către întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi cetăţenii, în jurul
obiectelor cărora se stabilesc zone de protecţie, sanitare şi de pază, fapt care conduce la
scoaterea terenurilor din fondul forestier din ciclul de producţie forestieră.
(3) În cazul încălcării termenelor de restituire a terenurilor din fondul forestier, date în
folosinţă temporară întreprinderilor,
instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor, aceştia compensează
proprietarilor şi gestionarilor de terenuri din fondul forestier pierderile producţiei silvice şi
venitul ratat pe perioada folosirii terenurilor din fondul forestier, cu depăşirea termenelor
stabilite.
(4) Pierderile producţiei silvice se recuperează integral, conform normativelor aprobate de
Guvern.
Articolul 90. Folosirea mijloacelor financiare încasate în urma
recuperării pierderilor producţiei silvice
(1) Mijloacele financiare încasate în urma recuperării pierderilor producţiei silvice sînt
folosite pentru regenerarea, paza, protecţia pădurilor şi sporirea productivităţii lor.
(2) Modul de determinare a cuantumului pierderilor producţiei silvice şi de folosire a
mijloacelor financiare încasate în urma
recuperării acestor pierderi, precum şi lista întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor
scutite de recuperarea pierderilor în cauză, se stabilesc de către Guvern.
Capitolul XVII
ACORDURI INTERNAŢIONALE
Articolul 91. Acorduri internaţionale
Dacă într-un acord internaţional, parte la care este Republica Moldova, sînt stipulate alte
prevederi decît cele cuprinse în legislaţia silvică a Republicii Moldova, se aplică prevederile
acordului internaţional.
Capitolul XVIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 92
Prezentul cod intră în vigoare la data publicării.
Articolul 93
Guvernul, în termen de 3 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea şi completarea legislaţiei ce rezultă
din prezentul cod, inclusiv stabilirea răspunderii pentru încălcarea prevederilor lui;
va pune actele sale normative în conformitate cu prezentul cod;
va asigura revizuirea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor normative care
contravin prezentului cod;
va asigura elaborarea actelor normative care ar reglementa aplicarea prezentului cod.
Articolul 94
La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Codul silvic al R.S.S. Moldoveneşti,
adoptat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti nr.3776-IX din 7 iunie 1979.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Petru LUCINSCHI
Chişinău, 21 iunie 1996.

Nr. 887-XIII.
Anexa nr.1 la Codul silvic

TARIFE
de calcul al cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat
prin tăierea ilicită şi vătămarea arborilor şi arbuştilor pînă la
gradul de încetare a creşterii lor
Obiectul prejudiciat, fiecare Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime
arbore tăiat sau vătămat pînă în pădurile cu regim special de în pădurile cu funcţii în pădurile de
la gradul de încetare a protecţie: pădurile rezervaţiilor, igienico-sanitare şi de protecţie a
creşterii* cu diametrul pădurile parcurilor naţionale, recreere, pădurile apelor şi
ciotului**: pădurile monumente ale naturii, urbane, pădurile-parc, solului, în
pădurile de importanţă ştiinţifică sectoarele de păduri- alte păduri
sau parc din zonele verzi
istorico-culturală, plantaţiile ale localităţilor,
silvice cu pomi fructiferi pădurile din zonele de
protecţie sanitară a
surselor de alimentare
cu apă şi din zonele de
staţiunilor
balneare
pînă la 12,0 cm 1,5 1,0 0,8

de la 12,1 cm la 16,0 cm 2,4 1,6 1,1
de la 16,1 cm la 20,0 cm 3,1 2,3 1,5
de la 20,1 cm la 24,0 cm 4,1 3,1 2,1
de la 24,1 cm la 28,0 cm 5,3 4,0 2,7
de la 28,1 cm la 32,0 cm 6,8 5,1 3,7
de la 32,1 cm la 36,0 cm 8,0 6,3 4,9
de la 36,1 cm la 40,0 cm 9,4 7,6 6,1
de la 40,1 cm la 44,0 cm 10,8 9,0 7,5
de la 44,1 cm la 48,0 cm 12,4 10,5 9,0
fiecare centimetru suplimentar la taxa precedentă
peste 48,0 cm 0,6 0,4 0,2
fiecare arbust tăiat
sau vătămat 1,6 1,0 0,6
* Arborele, arbustul se consideră vătămaţi pînă la gradul de încetare a creşterii în cazul în

care tulpina arborelui este vătămată în volum ce depăşeşte 30
la sută din circumferinţă (pînă la masa
lemnoasă) sau dacă coroana arborelui, arbustului sau sistemul radicular al acestora este
vătămat mai mult de 1/3 din volumul lui total ori este distrus.
** Diametrul ciotului (părţii de jos a tulpinii) se determină ca media aritmetică dintre
diametrele maxim şi minim.
În cazul în care cioturile arborilor tăiaţi ilicit sînt defrişate
şi datele necesare pentru evaluarea prejudiciului lipsesc, la calcularea valorii prejudiciului şi
a cuantumului despăgubirilor se va lua ca bază media aritmetică rezultată prin măsurarea a
cel puţin 10 arbori, diametrul cărora este aproape de cel al arborelui mediu de pe subparcela
respectivă.
Notă:
1. În cazul tăierii ilicite şi vătămării pînă la gradul de încetare a creşterii a stejarului,
fagului, frasinului, nuciferilor şi pomilor fructiferi,
cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor indicate majorate de două ori.
2. În cazul tăierii ilicite şi vătămării pînă la gradul de încetare a creşterii în
perioada decembrie-ianuarie a arborilor de conifere, cuantumul
despăgubirilor se calculează conform tarifelor indicate majorate de patru ori.
3. În cazul tăierii ilicite şi vătămării pînă la gradul de
încetare a creşterii a arborilor şi arbuştilor din perdelele forestiere de protecţie şi din alte
plantaţii de arbori şi arbuşti, situate pe terenurile cu destinaţie agricolă, precum şi de-a lungul
căilor de comunicaţie; grupurilor de arbori şi arborilor aparte din perimetrul oraşelor şi altor
localităţi, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor stabilite pentru
repararea prejudiciului cauzat pădurilor cu regim special de protecţie.
4. În cazul însuşirii ilicite a arborilor rupţi de furtuni, doborîţi de vînt şi a celor tăiaţi,
precum şi recoltării ilicite în orice mod a arborilor şi arbuştilor uscaţi în picioare, cuantumul
despăgubirilor se calculează conform tarifelor indicate, suma obţinută înmulţindu-se la
coeficientul de corecţie 0,8.
5. Masa lemnoasă dobîndită în mod ilicit se confiscă. În cazul cînd confiscarea acesteia este
imposibilă (din vina contravenientului silvic), cuantumul despăgubirii se va majora cu costul
masei lemnoase eliberate pe picior conform preţurilor în vigoare.
TARIFE
de calcul al cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul
cauzat prin vătămarea ilicită a arborilor şi arbuştilor care
nu întrerupe creşterea lor
Obiectul prejudiciat Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime
în pădurile cu regim special în pădurile cu funcţii igienico- în pădurile de
de protecţie: pădurile sanitare şi de recreere, pădurile protecţie a
rezervaţiilor, pădurile urbane, pădurile-parc, apelor şi
parcurilor naţionale, pădurile sectoarele de păduri-parc din solului, în
monumente ale naturii, zonele verzi ale localităţilor, alte păduri
pădurile de importanţă pădurile din zonele de
ştiinţifică sau istorico- protecţie sanitară a surselor de
culturală, plantaţiile silvice cu alimentare cu apă şi din zonele
pomi fructiferi de protecţie sanitară a
staţiunilor balneare
fiecare arbore vătămat *

cu vîrsta de peste 10
ani 1,2 0,8 0,6
fiecare arbust
vătămat* 0,9 0,6 0,4
* Arborele, arbustul se consideră vătămaţi, fără încetarea

creşterii lor, în cazul în care tulpina, coroana sau sistemul radicular al
arborelui, arbustului este vătămat pînă la 1/3 din volumul total.
Notă:
1. În cazul vătămării ilicite care nu întrerupe creşterea arborilor şi arbuştilor de conifere,
decorativi, nuciferi, precum şi fructiferi sălbatici, în pădurile de orice categorie, cuantumul
despăgubirilor se calculează conform tarifelor stabilite pentru repararea prejudiciului cauzat
pădurilor cu regim special de protecţie majorate de două ori, iar pentru vătămarea
arborilor de conifere în perioada decembrie-ianuarie, cuantumul despăgubirilor se
majorează de patru ori.
2. În cazul vătămării ilicite care nu întrerupe creşterea arborilor şi arbuştilor din
perdelele forestiere de protecţie şi din
alte plantaţii de arbori şi arbuşti, situate pe terenurile cu destinaţie agricolă, precum şi de-
a lungul căilor de comunicaţie;
grupurilor de arbori şi arborilor aparte din perimetrul oraşelor şi
altor localităţi, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor stabilite pentru
repararea prejudiciului cauzat pădurilor cu regim special de protecţie.
3. Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea ilicită care nu
întrerupe creşterea vegetaţiei de arbori şi arbuşti cu vîrsta de pînă la 10 ani
se calculează conform tarifelor indicate în anexa nr.3.
TARIFE
prin distrugerea şi vătămarea culturilor silvice, arboreturilor
tinere provenite prin regenerare naturală, seminţişului natural
şi preexistent de pe suprafeţele destinate reîmpăduririi
Obiectul prejudiciat, fiecare hectar de Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime

culturi silvice, arboreturi tinere în pădurile cu regim în pădurile cu funcţii în pădurile de
provenite prin regenerare naturală, special de protecţie: igienico-sanitare şi de protecţie a apelor şi
seminţiş naturarală, seminţiş naturaşi pădurile rezervaţiilor, recreere, pădurile urbane, solului, în alte
preexistent distruse sau vătămate, cu pădurile parcurilor pădurile-parc, sectoarele de păduri
vîrsta: naţionale, pădurile păduri-parc din zonele verzi
monumente ale naturii, ale localităţilor, pădurile din
pădurile de importanţă zonele de protecţie sanitară a
ştiinţifică sau surselor de alimentare cu apă
istorico-culturală, şi din zonele de protecţie
plantaţiile silvice cu sanitară a staţiunilor
pomi fructiferi balneare
de pînă la 5
ani 53,0 48,0 43,0
de la 6 ani la 10
ani 65,0 60,0 56,0
Notă:
1. În cazul distrugerii şi vătămării culturilor silvice,
arboreturilor tinere provenite prin regenerare naturală, seminţişului natural şi preexistent de
stejar, fag, frasin, arborilor şi arbuştilor de conifere, decorativi, nuciferi, precum şi fructiferi
sălbatici, în pădurile de orice categorie, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor
indicate majorate de două ori.
2. În cazul distrugerii şi vătămării culturilor silvice, arboretu
rilor tinere provenite prin regenerare naturală şi seminţişului preexistent
de conifere în perioada decembrie-ianuarie, cuantumul despăgubirilor se calculează
conform tarifelor indicate majorate de patru ori.
3. În cazul distrugerii şi vătămării masive a culturilor silvice, arboreturilor tinere provenite
prin regenerare naturală, seminţişului natural şi preexistent (cînd sînt distruse şi vătămate pînă
la 50 la sută din numărul plantelor), cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor
indicate, ţinîndu-se cont de procentul vătămării.
4. În cazul vătămării unor arbori şi arbuşti aparte din culturile silvice,
arboreturilor tinere provenite prin regenerare naturală, seminţişului natural şi preexistent, care
nu întrerupe creşterea lor, cuantumul despăgubirilor constituie 50 la sută din suma calculată în
conformitate cu punctul 3 al notei la prezenta anexă.
[Anexa 3 pct.5 exclus prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
5. În cazul distrugerii culturilor silvice, arboreturilor tinere
provenite prin regenerare naturală, seminţişului natural şi
preexistent, în rezultatul încălcării de către exploatatorii forestieri a modului stabilit de
exploatare a parchetelor şi de transportare a lemnului, aceştia poartă răspundere materială
prevăzută de Regulile de eliberare a lemnului pe picior în păduri.

TARIFE
prin distrugerea şi vătămarea puieţilor şi butaşilor din pepinie-
rele şi plantaţiile silvice
Obiectul prejudiciat Cuantumul despăgubirilor

În pepinierele silvice:fiecare hectar de puieţi, Preţul de desfacere a materialului săditor distrus
butaşi sau fiecare puiet sau vătămat majorat de cinci ori
În plantaţiile silvice: fiecare puiet Preţul de creare şi de creştere a puietului pînă la
de orice specie vîrsta de distrugere sau vătămare majorat de cinci
ori
Notă:
1. În cazul pricinuirii prejudiciului secţiilor de semănături ale pepinierelor, cuantumul
despăgubirilor se calculează prin înmulţirea preţului de desfacere a
puieţilor, majorat de cinci ori cu norma stabilită a densităţii lor la
un hectar şi cu suprafaţa pe care puieţii au fost distruşi sau vătămaţi.
2. În cazul distrugerii (tăierii) şi vătămării care nu întrerupe creşterea arborilor sau arbuştilor
din plantaţiile cu o vîrstă de peste 10 ani, cuantumul despăgubirilor se calculează conform
tarifelor stabilite în anexele nr.1 şi 2.
TARIFE
prin recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al
vitelor pe terenurile din fondul forestier
Obiectul prejudiciat Cuantumul despăgubirilor în
salarii minime
Fiecare hectar de ierburi recoltate neautorizat pe fîneţe şi păşuni:
- ierburi semănate 12,0
- fîneţe naturale ameliorate 9,0
- fîneţe neameliorate 4,5
- fîneţe mlăştinoase 3,0
pe terenuri din fondul forestier unde recoltarea ierbii este 15,0
interzisă
Păşunatul neautorizat al vitelor (fiecare vită) pe păşuni:
- bovine şi cabaline în vîrstă de pînă la 2 ani, porcine etc. 1,5
- bovine şi cabaline în vîrstă de peste 2 ani 2,0
- ovine şi caprine 3,0
pe terenuri din fondul forestier unde păşunatul vitelor este
interzis: 2,0
- bovine şi cabaline în vîrstă de pînă la 2 ani, porcine etc. 3,0
- bovine şi cabaline în vîrstă de peste 2 ani 4,5
- ovine şi caprine
Notă:
1. În cazul recoltării neautorizate a ierbii şi păşunatului ilicit al vitelor în pădurile cu
regim special de protecţie, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor specificate
majorate de trei ori.
2. Dacă prin recoltarea neautorizată a ierbii şi păşunatul ilicit al vitelor sînt distruse şi
vătămate plantaţii şi culturi silvice, arboreturi tinere provenite prin regenerare naturală,seminţiş
natural şi preexistent de pe terenurile de stinate reîmpăduririi, litiera, pătura vie şi stratul de sol
fertil,cuantumul despăgubirilor se calculează în conformitate cu
tarifele specificate în anexa dată şi în anexele nr.1-4 şi 12.

TARIF
prin recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor sălbatice,
nucilor, ciupercilor şi plantelor medicinale, melcilor de viţă de vie pe
sectoarele unde aceasta este interzisă sau este permisă numai în
baza biletului silvic, precum şi pentru încălcarea
termenelor stabilite de recoltare a acestora
1 2
Fiecare kilogram de producţie recoltată neautorizat sau cu
încălcarea termenelor stabilite de recoltare
Arbori şi arbuşti nuciferi: Preţul de desfacere a
nuci, aluni etc. (recoltare neautorizată) producţiei recoltate la data
depistării contravenţiei
majorat de cinci ori
Arbori şi arbuşti fructiferi sălbatici:
măr, păr, gutui, prun, corcoduş, cireş, vişin, corn, cătină
albă, scoruş obişnuit, măcieş,păducel, porumbrel, scoruş negru, -"-
coacăz negru, cuişor,călin etc. (recoltare neautorizată sau cu încăl
carea termenelor stabilite)
Ciuperci (recoltare neautorizată)
Plante medicinale ierburi de:
coşaci, zăvăcustă,omeag-galben, creţişor, piperul-bălţii, troscot
(sporîş), sulfină galbenă, sovîrv, pojarniţă, fierea-pămîntului,
cucurbeţică, iarba mîţei, scrîntitoare, brusture, mintă de cîmp,
rogoz de dumbravă, traista-ciobanului, ciuboţica-cucului, pelin alb,
talpa-gîştei, coada-şoricelului, panseluţe de cîmp, coada-calului,
cimbrişor, dentiţă, rostopască
rădăcini şi rizomi de: Preţul de desfacere a
nalbă mare, odolean,iarbă mare, angelică, perişor, sorbestre, producţiei recoltate la data
perişor, ştevie depistării contravenţiei
frunze de: majorat de cinci ori
frag, urzică mare, podbal, vîscalb, pătlagină mare (cu frunză lată),
pelin alb, scumpie obişnuită -"-
flori de:
salcîm-alb, păducel, soc negru,lumînărică,tei (toate speciile)
podbal, vetrice, muşeţel,coada şoricelului -"-
scoarţă de:
stejar, călin, verigariu
muguri de: -"-
mesteacăn, pin, plop (recoltare neautorizată)
-"-
Melci de viţă de vie (recoltare neautorizată sau cu
încălcarea termenelor stabilite) -"-
Notă:
1. În cazul în care la recoltarea fructelor şi pomuşoarelor sălbatice, nucilor, ciupercilor şi
plantelor medicinale, melcilor de viţă de vie au fost tăiaţi şi vătămaţi ilicit arbori şi arbuşti, au
fost distruse şi vătămate plantaţii şi culturi silvice, arboreturi
tinere, provenite prin regenerare naturală, seminţiş natural şi preexistent de pe terenurile
destinate reîmpăduririi, litiera, pătura vie şi stratul de sol fertil, cuantumul despăgubirilor
se calculează conform tarifelor specificate la anexa dată, precum şi în anexele nr.1-4 şi 12.
2. Producţia recoltată neautorizat se confiscă şi se
comercializează în modul stabilit. În cazurile cînd confiscarea
acestei producţii este imposibilă sau inoportună, cuantumul despăgubirilor se majorează
cu încă un preţ de desfacere a acestei producţii la data depistării contravenţiei silvice.

TARIF
prin distrugerea şi deteriorarea semnelor de restricţie, indicatoarelor
de amenajament silvic, bornelor silvice, obiectelor de agitaţie
şi informaţie vizuală, îngrădirilor de restricţie şi a construcţiilor
din locurile de agrement

Fiecare semn de restricţie, indicator de amenajament silvic,
bornă silvică, obiect de agitaţie şi informaţie vi zuală, fiecare
sector de îngrădire de restricţie şi construcţie din locurile de
agrement:
Costul lucrărilor de restabilire a
stîlpii de hotar, parcelari, de vizor şi de gospodării (pe
acestora la data depistării
sectoarele parche telor, pe suprafeţele de culturi silvice, pe
contravenţiei silvice majorat de
terenurile personalului silvic etc.)
cinci ori
afişele, firmele, panourile, indicatoarele şi alte obiecte de
-"-
agitaţie şi informaţie vizuală
barierele, parapetele, îngrădirile şi gardurile din lemn sau
metal, bornele de restricţie, formele arhitecturale mici şi alte -"-
construcţii din locurile de agrement
[Anexa 7 nota exclusă prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]

TARIFE
cauzat prin distrugerea şi deteriorarea muşuroaielor
de furnici în păduri
Obiectul prejudiciat, fiecare Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime
muşuroi de furnici distrus în pădurile cu regim în pădurile cu funcţii în pădurile de
sau deteriorat cu diametrul special de protecţie: igienico-sanitare şi de protecţie a
la bază (cuib):uri pădurile rezervaţiilor, recreere, pădurile urbane, apelor şi
pădurile parcurilor pădurile-parc, sectoarele solului, în alte
naţionale, pădurile de păduri-parc din zonele păduri
monumente ale naturii, verzi ale localităţilor,
pădurile de importanţă pădurile din zonele de
ştiinţifică sau istorico- protecţie sanitară a
culturală, plantaţiile surselor de alimentare cu
silvice cu pomi fructiferi apă şi din zonele de
staţiunilor balneare
pînă la 1,0 m 2,5 2,0 1,5

de la 1,1 m la 1,5 m 3,5 3,0 2,0
de la 1,6 m la 2,0 m 5,0 4,0 3,0
peste 2,1 m 7,0 5,0 4,0
TARIFE
prin distrugerea şi deteriorarea fîneţelor şi păşunilor de
pe terenurile din fondul forestier
Cuantumul despăgubirilor, în
Obiectul prejudiciat
salarii minime
Fiecare hectar distrus sau deteriorat de fîneţe sau
60,0
păşuni: ierburi semănate
35,0
fîneţe naturale ameliorate
20,0
fîneţe şi păşuni naturale neameliorate
15,0
fîneţe mlăştinoase

TARIFE
prin distrugerea şi deteriorarea canalelor de desecare, sistemelor
de drenaj,drumurilor şi instalaţiilor inginereşti de pe terenurile
Fiecare metru liniar al obiectului distrus sau Costul lucrărilor de restabilire
deteriorat: canalele de desecare şi sistemele de la data depistării contravenţiei
drenaj (desecătoare,colectoare, canale magistrale) silvice majorat de de cinci ori
drumurile (de asfalt şi beton, gudronate, de petriş,
-"-
asfaltate, naturale, naturaleameliorate)
construcţiile inginereşti de pe canalele de desecare,
sistemele de drenaj şi de pe drumuri (poduri, ţevi -"-
pentru trecere, ecluze etc.)
Notă:
Se consideră deteriorare a drumului natural formarea de urme de roţi (adîncituri), cu
o adîncime de 20 cm şi mai mult, de către mijloacele de transport.
TARIFE
cauzat prin amplasarea neautorizată a stupilor şi a prisăcilor
pe terenurile din fondul forestier şi cu încălcarea modului
stabilit, prevăzut în biletul silvic
Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime
în pădurile cu regim în pădurile cu funcţii igienico-
special de protecţie: sanitare şi de recreere, pădurile
în pădurile
pădurile rezervaţiilor, urbane, pădurile-parc, sectoarele
de
Obiectul pădurile parcurilor de păduri-parc din zonele verzi
protecţie a
prejudiciat naţionale, pădurile ale localităţilor, pădurile din
apelor şi
monumente ale naturii, zonele de protecţie sanitară a
solului, în
pădurile de importanţă surselor de alimentare cu apă şi
alte păduri
ştiinţifică sau istorico- din zonele de protecţie sanitară a
culturală, plantaţiile staţiunilor balneare
silvice cu pomi fructiferi
fiecare stup
amplasat în
mod neautori-
zat sau cu 1,0 0,6 0,4
încălcarea
modului
stabilit
Notă:
1. Stupii şi prisăcile, amplasate neautorizat sau cu încălcarea modului stabilit, urmează să fie
scoase imediat.
2. Pentru fiecare zi de aflare a stupilor pe terenurile din fondul forestier după expirarea
termenului de scoatere a stupilor, fixat în procesul-verbal de
contravenţie silvică, contravenientul achită o amendă în cuantum de 10 la sută din suma
despăgubirii pentru prejudiciul cauzat calculată conform tarifelor specificate.
3. În cazurile în care în timpul amplasării neautorizate a
stupilor şi prisăcilor pe terenurile din fondul forestier sau amplasării lor cu încălcarea
modului stabilit sînt tăiaţi ilicit şi vătămaţi arbori şi arbuşti, sînt distruse sau deteriorate plantaţii
şi culturi silvice, arboreturi tinere provenite prin regenerare naturală,
seminţiş natural şi preexistent de pe terenurile destinate reîmpăduririi, precum şi sînt
construite ilegal clădiri (inclusiv provizorii), cuantumul despăgubirilor se calculează în
conformitate cu tarifele specificate în anexa dată precum şi în anexele nr.1-4 şi 14.
TARIFE
cauzat prin decopertarea şi distrugerea neautorizată a litierei,
păturii vii şi a stratului de sol fertil pentru a le folosi
în alte scopuri decît cele silvice
în pădurile cu regim
în pădurile cu funcţii igienico-
special de protecţie:
sanitare şi de recreere, pădurile
pădurile rezervaţiilor,
urbane, pădurile-parc, sectoarele în pădurile
pădurile parcurilor
Obiectul de păduri-parc din zonele verzi ale de protecţie
naţionale, pădurile
prejudiciat localităţilor, pădurile din zonele de a apelor şi
monumente ale naturii,
protecţie sanitară a surselor de solului, în
pădurile de importanţă
alimentare cu apă şi din zonele de alte păduri
ştiinţifică sau istorico-
protecţie sanitară a staţiunilor
culturală, plantaţiile silvice
balneare
cu pomi fructiferi
fiecare metru
pătrat de suprafaţă
de pe care litiera
sau pătura vie a 1,0 0,6 0,4
fost decopertată
sau distrusă
neautorizat
fiecare metru
1,2 0,8 0,6
pătrat de suprafaţă
de pe care stratul
de sol fertil a fost
decopertat sau
distrus pînă la o
adîncime de 25 cm
fiecare 25 cm
1,6 1,2 0,8
ulteriori
Notă:
Dacă la decopertarea sau distrugerea neautorizată a litierei, păturii vii şi a stratului de sol
fertil au fost tăiaţi şi vătămaţi ilicit arbori şi arbuşti, au fost distruse şi deteriorate plantaţii şi
culturi silvice, arboreturi tinere provenite prin regenerare naturală,
seminţiş natural şi preexistent de pe terenurile destinate reîmpăduririi cuantumul
despăgubirilor se calculează conform tarifelor specificate în anexa dată, precum şi în anexele
nr.1-4.
TARIF
prin poluarea fondului forestier cu deşeuri şi reziduuri
de construcţie, menajere şi de altă natură
Cuantumul despăgubirilor în
Obiectul prejudiciat
salarii minime
Fiecare metru pătrat de pădure poluat cu deşeuri şi reziduuri
3,6
de construcţie, menajere şi de altă natură*
* Suprafaţa sectorului poluat se determină prin înmulţirea

diametrelor maxim şi minim ale sectorului. Suprafaţa minimă a sectorului poluat se
consideră un metru pătrat.
Notă:
1. În cazul poluării cu deşeuri şi reziduuri de construcţie, menajere şi de altă natură a
sectoarelor din pădurile cu regim special de protecţie, cuantumul despăgubirilor se majorează de
două ori.
2. În cazul poluării pădurii cu produse petroliere şi alte substanţe periculoase, cuantumul
despăgubirilor se majorează de patru ori.
3. În cazul vătămării arborilor şi arbuştilor (inclusiv păturii vii) prin influenţa asupra
terenului pe care cresc a deşeurilor şi reziduurilor de construcţie, menajere şi de
altă natură, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifelor specificate în prezenta
anexă, precum şi în anexele nr.1-4 şi 12.
4. Persoanele vinovate de poluarea pădurilor cu deşeuri şi reziduuri de construcţie,
menajere şi de altă natură sînt obligate să
lichideze efectele unei atare poluări. În caz de refuz sau imposibilitate de a aduce sectorul
de pădure poluat în starea cuvenită
contravenienţii silvici sînt supuşi unei despăgubiri, cuantumul căreia se calculează conform
tarifului specificat.
TARIF
prin folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier
pentru defrişare, construcţia de clădiri administrative, depozite
şi alte obiecte
Cuantumul
Obiectul prejudiciat despăgubirilor în salarii
minime
Fiecare metru pătrat de terenuri folosite neautorizat pentru
defrişare, construcţia de clădiri administrative, depozite şi 3,0
alte obiecte
Notă:
1. În cazul folosirii neautorizate a terenurilor din fondul forestier pentru defrişare,
construcţia de clădiri administrative, depozite şi alte obiecte în pădurile cu regim special
de protecţie, cuantumul despăgubirii se majorează de două ori.
2. În cazul în care în timpul folosirii neautorizate a terenurilor din fondul forestier
pentru defrişare, construcţia de clădiri administrative, depozite şi alte obiecte au fost tăiaţi şi
vătămaţi ilicit arbori şi arbuşti, au fost distruse şi vătămate
plantaţii şi culturi silvice, arboreturi tinere provenite prin regenerare naturală, seminţiş
natural şi preexistent de pe terenurile destinate reîmpăduririi a fost decopertată şi distrusă litiera,
pătura vie şi stratul de sol fertil, pr ecum şi a fost admisă poluarea pădurilor cu deşeuri şi
reziduuri de construcţie, menajere şi de altă
natură, cuantumul despăgubirilor se calculează conform tarifului specificat în prezenta anexă,
precum şi în anexele nr.1-4, 12 şi 13.
TARIFE
prin circulaţia şi parcarea autovehiculelor, altor mijloace de
transport (fiecărei unităţi) pe terenurile fondului forestier,
în afara drumurilor publice şi în locuri interzise
în pădurile cu regim special de în pădurile cu funcţii igienico-sanitare şi de
protecţie: pădurile rezervaţiilor, recreere, pădurile urbane, pădurile-parc, în pădurile de
pădurile parcurilor naţionale, sectoarele de păduri-parc din zonele verzi ale protecţie a
pădurile monumente ale naturii, localităţilor, pădurile din zonele de apelor şi
pădurile de importanţă ştiinţifică protecţie sanitară a surselor de alimentare cu solului, în
sau istorico-culturală, plantaţiile apă şi din zonele de protecţie sanitară a alte păduri
silvice cu pomi fructiferi staţiunilor balneare
2,0 1,6 1,2
Notă:
În cazul în care în timpul circulaţiei sau parcării
autovehiculelor altor mijloace de transport în afara drumurilor publice şi în locuri interzise,
au fost vătămaţi arbori şi arbuşti (inclusiv pătura vie), cuantumul despăgubirilor se calculează
conform tarifelor specificate în prezenta anexă, precum şi în anexele nr.1-4 şi 12.
TARIFE
cauzat de beneficiarii forestieri prin încălcarea prevederilor
Regulilor de eliberare a lemnului pe picior în păduri
Nr.
Tipul încălcării Cuantumul despăgubirilor
crt.
1 2 3
Tăierea sau vătămarea arborilor plus,
15 mărimi ale preţului masei lemnoase pe
1 arborilor seminceri şi a arborilor din grupe şi
picior pentru arborii tăiaţi sau vătămaţi
pîlcuri semincere
Tăierea, distrugerea, vătămarea arborilor,
arbuştilor şi lianelor interzise pentru extras în
2 picior pentru arborii, arbuştii şi lianele
corespundere cu pct.13 al Regulilor de
tăiate, distruse sau vătămate
eliberare a lemnului pe picior în păduri
Recoltarea sau colectarea masei lemnoase în 3 mărimi ale preţului masei lemnoase pe
3 perioada interzisă (indicată în autorizaţia sau picior pentru masa lemnoasă recoltată
bonul de exploatare a pădurii) sau colectată în perioada interzisă
Recoltarea sau colectarea masei lemnoase,
inclusiv în parchetele transmise prealabil,
conform actului, beneficiarului forestier, pînă
la primirea autorizaţiei sau bonului de
exploatare a pădurii, la primirea autorizaţiei
sau bonului de exploatare a pădurii, dar pînă
la primirea parchetului în natură, precum şi
4 picior pentru masa lemnoasă tăiată sau
după expirarea termenului indicat în
colectată
autorizaţia sau bonul de exploatare a pădurii;
recoltarea sau colectarea masei lemnoase
după sistarea sau încetarea dreptului de
folosinţă în conformitate cu pct.22-25 ale
Regulilor de eliberare a lemnului pe picior în
păduri
Perfectarea cu întîrziere a autorizaţiilor sau
bonurilor de exploatare a pădurii pentru
5 tăierea deja executată permisă în conformitate
picior pentru masa lemnoasă recoltată
cu pct.63 al Regulilor de eliberare a lemnului
pe picior în păduri
Lăsarea arborilor pe picior în sectoare de
6 pădure compacte cu suprafaţa mai mare de
picior pentru masa lemnoasă rămasă
0,1 ha
Lăsarea arborilor pe picior în grupe cu
suprafaţa de pînă la 0,1 ha şi a arborilor 4 mărimi ale preţului masei lemnoase pe
7
solitari sau a sectoarelor brăcuite prin tăieri picior pentru masa lemnoasă rămasă
selective în parchetele destinate tăierilor rase
Netransportarea în termenul stabilit (inclusiv
termenele de prelungire) a masei lemnoase
din parchete, din locurile în care se efectuează
lucrări de curăţare a sectoarelor pentru
8 depozite silvice, drumuri forestiere,
picior pentru masa lemnoasă respectivă
construcţii, edificii şi instalaţii, precum şi
lăsarea, pe un termen de peste 4 luni, a masei
lemnoase accidentale de-a lungul drumurilor
forestiere
Transportarea, descărcarea sau prelucrarea
9 masei lemnoase pînă la atestare, în cazul
eliberării lemnului conform cantităţii de masă
lemnoasă recoltată
Transportarea masei lemnoase la un loc care
nu este indicat în autorizaţia sau bonul de 3 mărimi ale preţului masei lemnoase pe
10
exploatare a pădurii ori în biletul silvic, în picior pentru masa lemnoasă transportată
cazul tuturor tipurilor de evidenţă
Secţionarea iraţională a masei lemnoase, cînd
volumul lemnului de lucru recoltat este cu 2 mărimi ale preţului de piaţă al masei
11
peste 10% sub indicii din autorizaţia sau lemnoase secţionate iraţional
bonul de exploatare a pădurii
Tăierea (extragerea) arborilor doborîţi de vînt, 5 mărimi ale preţului masei lemnoase pe
12 rupţi de zăpadă ori uscaţi fără autorizaţia sau picior pentru masa lemnoasă tăiată
bonul de exploatare a pădurii (extrasă)
0,5 din mărimea preţului masei lemnoase
Nimicirea mărcilor sau a numerelor de pe pe picior pentru masa lemnoasă recoltată
13
arbori şi cioate sau preconizată spre recoltare de pe care
au fost nimicite semnele respective
Depăşirea cotelor stabilite de eliberare a picior pentru masa lemnoasă respectivă
14
masei lemnoase (în cazul cînd depăşirea cotei de eliberare
este mai mare decît o unitate rotunjită)
Recoltarea produselor lemnoase auxiliare,
efectuarea folosinţelor accesorii şi altor 5 mărimi ale preţului la produsele silvice
15 folosinţe silvice fără primirea biletului silvic şi serviciile respective la momentul
sau cu încălcarea termenelor şi regulilor de încălcării
folosire
16 Defrişarea neautorizată a cioatelor 3 mărimi ale preţului cioatelor recoltate
Curăţarea necalitativă sau cu întîrziere a
parchetelor de resturi de exploatare (inclusiv
în cazul depăşirii intervalului de 10 zile de la
tăierea arborilor şi pînă la curăţare în perioada
5 mărimi ale costului lucrărilor de
de primăvară-vară); curăţarea insuficientă a
curăţare a parchetelor de resturi de
parchetelor exploatate pe timp de iarnă pînă
exploatare sau lucrărilor de igienizare,
la începutul perioadei de pericol incendiar;
17 calculat conform fişelor tehnologice în
poluarea cu resturi de exploatare a pădurilor
vigoare ale întreprinderii silvice, precum
şi terenurilor împădurite în cadrul lucrărilor
şi 5 mărimi ale altor cheltuieli normative
de curăţare a terenurilor pentru drumuri,
aprobate în modul stabilit
depozite silvice şi pentru alte scopuri, precum
şi poluarea benzilor, cu lăţimea de 50 m,
limitrofe acestor obiecte şi drumurilor
forestiere
18 Lăsarea în parchet a arborilor suspendaţi
picior pentru lemnul arborilor suspendaţi
Lăsarea în pădure, pe perioada de vară, a
lemnului de răşinoase necojit în termenul
stabilit, a lemnului de foioase fără decojire
19 parţială, dacă masa lemnoasă menţionată nu a
fost prelucrată cu insecticide, iar în depozite
primare, finale şi alte depozite nu este stivuită
în corespundere cu standardele, instrucţiunile
şi recomandările în vigoare
Lăsarea cioatelor cu înălţimea mai mare de
1 mărime a preţului masei lemnoase pe
1/3 din diametrul secţiunii, iar la tăierea
20 picior pentru masa lemnoasă din arborii
arborilor cu diametrul sub 30 cm - cu
respectivi
înălţimea mai mare de 10 cm
Neîndeplinirea cerinţelor indicate în contract
privind demolarea construcţiilor, edificiilor,
instalaţiilor şi altor obiecte, recultivarea 2 mărimi ale costului lucrărilor de
terenurilor fondului forestier afectate în demolare a construcţiilor, edificiilor,
21 procesul recoltării masei lemnoase sau altor instalaţiilor şi de aducere a acestor
resurse forestiere, precum şi neexecutarea terenuri şi drumuri în starea
clauzelor privind aducerea drumurilor corespunzătoare
existente în stare bună, potrivită pentru
utilizare conform destinaţiei
10 mărimi ale preţului masei lemnoase
Cesiunea ilicită a drepturilor de folosinţă,
pe picior pentru masa lemnoasă şi alte
acordate beneficiarului forestier conform
22 produse forestiere, indicate în autorizaţia
autorizaţiei sau bonului de exploatare a
sau în bonul de exploatare a pădurii şi
pădurii
cesionate ilicit altor beneficiari
Notă:
1. Pentru încălcările prevăzute la pct.1, 3-5 şi 21 ale prezentei anexe, comise pe sectoarele din
cadrul fondului ariilor naturale protejate de stat, precum şi în alte păduri cu regim special de
protecţie (art.36 alin.(4) din prezentul cod), mărimile despăgubirilor indicate se dublează.
2. Cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea Regulilor de eliberare a
lemnului pe picior în păduri se calculează pornind de la taxele minime pentru lemnul eliberat pe
picior după prima categorie de taxe (indiferent de faptul la care categorie de taxe este raportată
parcela ori sectorul în care a fost comisă încălcarea), fără aplicarea coeficienţilor de reducere. În
acest caz, diferenţierea masei lemnoase în lemn de lucru şi lemn de foc nu se efectuează,
evidenţa se ţine cu coajă, iar pentru întreg volumul de lemn se aplică taxa stabilită pentru masa
lemnoasă pe picior de categoria de grosime medie.
3. La calcularea cuantumului despăgubirilor indicate în pct.15, 17, 21 se folosesc fişele
tehnologice şi mărimile cheltuielilor normative de resurse materiale şi umane.
4. Achitarea despăgubirilor, indicate la pct.17-21 ale prezentei anexe nu îi scuteşte pe
beneficiarii forestieri de lichidarea încălcărilor în termenul stabilit. În caz de neîndeplinire a
acestei cerinţe, despăgubirile se stabilesc repetat pînă la lichidarea deplină a încălcărilor.
[Anexa 16 introdusă prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]
COD Nr. 3
din 02.02.2009
CODUL SUBSOLULUI
Publicat : 17.04.2009 în Monitorul Oficial Nr. 75-77 art Nr : 197 Data intrarii in vigoare : 17.07.2009
MODIFICAT
LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284
LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755
LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare 28.01.17
LP162 din 18.07.14, MO261-267/05.09.14 art.582
LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
NOTĂ:
În cuprinsul Codului sintagmele „Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale” şi „Ministerul Economiei
şi Comerţului” se substituie, respectiv, prin sintagmele „Ministerul Mediului” şi „Ministerul Economiei”
prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
Avînd în vedere importanţa majoră a folosirii raţionale şi protecţiei subsolului, în scopul apărării
intereselor statului şi cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi ale beneficiarilor subsolului,
Parlamentul adoptă prezentul cod.
Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Noţiuni de bază şi definiţii
În sensul prezentului cod, noţiunile utilizate se definesc după cum urmează:
bază de materie primă minerală – totalitatea rezervelor de substanţe minerale utile şi componentelor
însoţitoare explorate, evaluate în prealabil, care pot fi folosite în diverse domenii ale economiei ţării;
beneficiar al subsolului – persoană juridică sau fizică care, în conformitate cu prevederile legislaţiei, are
dreptul să desfăşoare activităţi legate de folosirea subsolului;
cercetare geologică a subsolului – complex de lucrări efectuate în scopul determinării structurii scoarţei
terestre şi a proceselor ce decurg în ea, prospectării şi explorării substanţelor minerale utile, construirii sau
exploatării construcţiilor subterane care nu sînt legate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi
al organizării în subsol a obiectivelor geologice protejate;
excavaţie minieră – construcţie în subsol sau la suprafaţă, creată în urma lucrărilor miniere, care
reprezintă o cavitate în masivul de roci;
extinderea bazei de materie primă minerală – complex de lucrări de explorări geologice efectuate în
scopul descoperirii de zăcăminte noi sau de rezerve noi (sporirea rezervelor) de substanţe minerale utile
pentru compensarea micşorării acestora în urma extragerii sau a altor factori;
întreprindere minieră – agent economic titular de licenţă pentru genul respectiv de activitate, care
foloseşte subsolul în scopul extragerii substanţelor minerale utile şi prelucrării lor;
materie primă minerală – substanţe minerale utile extrase, ce au fost supuse prelucrării primare;
monitoringul stării subsolului – sistem de observaţii regulate asupra stării subsolului în scopul depistării
la timp a schimbărilor stării lui, evaluarea acestor schimbări, preîntîmpinarea şi înlăturarea consecinţelor
proceselor şi fenomenelor negative;
perimetru geologic – sector al subsolului atribuit pentru cercetare geologică;
perimetru minier – sector al subsolului atribuit pentru extragerea substanţelor minerale utile, construirea
sau exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi
pentru organizarea obiectivelor geologice protejate;
resurse informaţionale geologice de stat – totalitatea documentelor şi seturilor de documente care conţin
informaţie geologică şi altă informaţie despre subsol, aflate în Fondul de stat de informaţii privind
subsolul, precum şi produsele informaţionale create în baza acestora;
rezerve de balanţă ale substanţelor minerale utile – cantitatea de substanţe minerale utile din zăcăminte,
determinată în urma cercetărilor geologice, care, conform condiţiilor tehnico-economice aprobate, este
oportună pentru valorificare industrială;
sector de subsol – parte de subsol geometrizată, atribuită pentru folosire, care are hotare în spaţiu, ale
căror coordonate sînt fixate sub formă de tabel şi/sau în formă grafică;
subsol – parte a scoarţei terestre aflată sub stratul de sol fertil, iar în lipsa acestuia, sub suprafaţa terestră
şi fundul bazinelor de apă şi apelor curgătoare, care ajunge pînă la adîncimi accesibile pentru cercetare
geologică şi valorificare;
substanţe minerale utile – acumulări, în subsol, de minerale naturale, hidrocarburi şi ape subterane, ale
căror compoziţie chimică şi proprietăţi fizice permit folosirea lor în sfera producţiei materiale şi
consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile se referă şi rămăşiţele biologice
împietrite (fosile) aflate în subsol;
zăcămînt de substanţe minerale utile – acumulare naturală de substanţe minerale utile care, din punct de
vedere cantitativ şi calitativ, poate fi obiect de valorificare industrială în condiţiile stării actuale a tehnicii şi
economiei, fapt confirmat prin înregistrarea corespunzătoare în balanţele de stat ale rezervelor de substanţe
minerale utile.
Articolul 2. Scopul şi domeniul de reglementare
Prezentul cod reglementează relaţiile miniere în vederea asigurării folosirii raţionale şi complexe a
subsolului pentru satisfacerea necesarului de materie primă minerală şi altor necesităţi ale economiei
naţionale, protecţiei subsolului, asigurării securităţii lucrărilor la folosirea subsolului, precum şi apărării
drepturilor persoanelor fizice şi persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de
organizare.
Articolul 3. Principiile legislaţiei cu privire la subsol
Legislaţia cu privire la subsol se bazează pe următoarele principii:
a) asigurarea folosirii raţionale, complexe şi inofensive a subsolului;
b) asigurarea protecţiei subsolului şi mediului înconjurător;
c) asigurarea îmbinării intereselor naţionale şi regionale;
d) asigurarea extinderii bazei de materie primă minerală;
e) asigurarea egalităţii în drepturi şi a intereselor legitime ale tuturor persoanelor juridice şi fizice la
folosirea subsolului;
f) transparenţa folosirii subsolului.
Articolul 4. Legislaţia cu privire la subsol
(1) Legislaţia cu privire la subsol se bazează pe Constituţia Republicii Moldova şi cuprinde prezentul
cod, alte legi şi acte normative, adoptate în conformitate cu acesta.
(2) Tratatele internaţionale în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului, parte la care este Republica
Moldova, constituie parte integrantă a legislaţiei Republicii Moldova cu privire la subsol.
(3) Relaţiile legate de folosirea şi protecţia terenurilor, apelor, pădurilor, ce apar în procesul folosirii
subsolului, se reglementează prin legile şi actele normative corespunzătoare.
(4) Relaţiile juridico-civile legate de folosirea subsolului se reglementează de normele legislaţiei civile,
dacă acestea nu sînt reglementate de normele prezentului cod.
(5) Persoanele juridice şi fizice străine beneficiază de aceleaşi drepturi şi poartă aceleaşi obligaţii pentru
folosirea subsolului ca şi persoanele juridice şi fizice din Republica Moldova, conform legislaţiei.
Articolul 5. Participanţii la relaţiile miniere
(1) Participanţi (subiecţi) la relaţiile miniere sînt statul, unităţile administrativ-teritoriale, persoanele
juridice şi fizice din Republica Moldova, precum şi persoanele juridice şi fizice străine.
(2) În numele statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la relaţiile miniere participă autorităţile
administraţiei publice centrale şi locale în conformitate cu împuternicirile stabilite de legislaţie.
(3) Persoanele juridice şi fizice, după ce li se atribuie în folosinţă sectoare de subsol, dobîndesc statut de
beneficiari ai subsolului.
Articolul 6. Proprietatea asupra subsolului, substanţelor
minerale utile şi materiei prime minerale
(1) Bogăţiile de orice natură ale subsolului Republicii Moldova, inclusiv substanţele minerale utile pe
care le conţine, precum şi spaţiile subterane ale acestuia fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a
statului, sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
(2) Sectoarele de subsol nu pot fi înstrăinate, ele pot fi date numai în folosinţă. Toate actele juridice sau
acţiunile care, în mod direct ori indirect, violează dreptul de proprietate publică a statului asupra subsolului
sînt lovite de nulitate absolută.
(3) Materia primă minerală extrasă aparţine beneficiarului subsolului cu drept de proprietate în cazul în
care contractul nu prevede altfel.
Articolul 7. Fondul de stat al subsolului şi Fondul
de stat al zăcămintelor de substanţe minerale utile
(1) Subsolul Republicii Moldova constituie Fondul de stat al subsolului, care include:
a) sectoarele de subsol atribuite în folosinţă în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la subsol
(fondul subsolului repartizat);
b) sectoarele de subsol neatribuite în folosinţă (fondul subsolului nerepartizat).
(2) Fondul de stat al zăcămintelor de substanţe minerale utile include toate zăcămintele cu rezervele
industriale de substanţe minerale utile evaluate. Fondul de stat al zăcămintelor de substanţe minerale utile
este parte a Fondului de stat al subsolului.
(3) Fondul de stat al subsolului şi Fondul de stat al zăcămintelor de substanţe minerale utile se
administrează de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale de pe lîngă Ministerul Mediului.
Capitolul II
Reglementarea de către stat a folosirii subsolului
Articolul 8. Organele administraţiei publice centrale
care asigură administrarea de stat în
domeniul folosirii şi protecţiei subsolului
Administrarea de stat în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului se efectuează de Guvern, Ministerul
Mediului şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale care activează pe lîngă Ministerul Mediului.
Articolul 9. Competenţa Guvernului în domeniul
folosirii şi protecţiei subsolului
De competenţa Guvernului sînt:
a) asigurarea realizării politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;
b) stabilirea modului de gestionare a Fondului de stat al subsolului ca obiect al proprietăţii de stat;
c) aprobarea tarifelor şi normelor de timp pentru lucrările de explorări geologice finanţate din bugetul de
stat;
d) aprobarea programelor de stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de
materie primă minerală pentru satisfacerea necesarului ţării în resurse industriale de substanţe minerale
utile şi luarea măsurilor pentru realizarea acestora;
e) aprobarea, la propunerea Ministerul Mediului, a listei substanţelor minerale utile de importanţă
naţională;
f) adoptarea hotărîrilor cu privire la transmiterea pentru valorificare industrială a zăcămintelor de
substanţe minerale utile de importanţă naţională;
g) aprobarea cotelor la exportul de materie primă minerală şi a limitelor de extragere a unor tipuri de
substanţe minerale utile;
h) aplicarea restricţiilor la folosirea subsolului pe sectoare aparte pentru asigurarea securităţii naţionale
şi protecţiei mediului înconjurător;
i) stabilirea modului de folosire şi protecţie a subsolului, de elaborare şi aprobare a standardelor,
normelor şi regulilor corespunzătoare;
j) stabilirea modului de efectuare a expertizei de stat a informaţiei geologice privind subsolul şi de
aprobare a rezervelor de substanţe minerale utile;
k) stabilirea modului de atribuire a sectoarelor de subsol pentru extragerea substanţelor minerale utile,
construirea sau exploatarea obiectivelor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
l) stabilirea modului de prezentare de către beneficiarii subsolului a rapoartelor privind mişcarea
rezervelor de substanţe minerale utile;
m) stabilirea modului de construire pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi de
amplasare a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
n) stabilirea modului de înfiinţare şi ţinere a Fondului de stat de informaţii privind subsolul;
o) stabilirea modului de exercitare a controlului de stat asupra cercetării geologice a subsolului, folosirii
raţionale şi protecţiei acestuia;
p) stabilirea modului de exercitare a supravegherii miniere de stat;
q) reglementarea comerţului substanţelor minerale utile solide.
Articolul 10. Competenţa Ministerul Mediului
De competenţa Ministerul Mediului sînt:
a) elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului;
b) elaborarea programelor de stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de
materie primă minerală a ţării, asigurarea realizării acestora;
c) aprobarea listei sectoarelor de subsol scoase la concurs pentru dreptul de folosire a acestora;
d) adoptarea deciziilor cu privire la transmiterea pentru valorificare industrială a zăcămintelor de
substanţe minerale utile, cu excepţia celor de importanţă naţională;
e) exercitarea controlului ecologic de stat în domeniul folosirii subsolului;
f) adoptarea deciziilor cu privire la limitarea, suspendarea sau încetarea dreptului de folosire a subsolului
în cazurile încălcării normelor şi regulilor de folosire a subsolului prevăzute de legislaţie;
g) intentarea acţiunilor privind compensarea prejudiciului cauzat mediului înconjurător ca urmare a
încălcării legislaţiei cu privire la subsol şi actelor normative în domeniu;
h) aplicarea, în modul stabilit, faţă de persoane cu funcţii de răspundere şi cetăţeni a sancţiunilor pentru
nerespectarea legislaţiei cu privire la subsol;
i) stabilirea modului de înregistrare de stat şi de evidenţă de stat a lucrărilor de cercetare geologică a
subsolului;
j) determinarea modului de ţinere a Cadastrului de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe
minerale utile, balanţelor de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile şi Cadastrului de stat al
sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
k) determinarea modului de efectuare a lucrărilor de explorări geologice din contul mijloacelor agenţilor
economici;
l) efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor sau schemelor tehnologice pentru folosirea
subsolului;
m) aprobarea actelor normative, normelor şi regulilor în domeniul cercetării geologice a subsolului,
folosirii şi protecţiei acestuia;
n) prezentarea către Guvern a listei substanţelor minerale utile de importanţă naţională.
Articolul 11.Competenţa Agenţiei pentru Geologie
şi Resurse Minerale
De competenţa Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale sînt:
1) în domeniul cercetării şi folosirii subsolului:
a) realizarea politicii statului în domeniul cercetării geologice, folosirii raţionale şi protecţiei subsolului;
b) elaborarea, în comun cu organele centrale de specialitate şi alte instituţii interesate, a programelor de
stat de cercetare geologică a subsolului în scopul extinderii bazei de materie primă minerală şi
monitoringului stării subsolului, asigurarea realizării acestora;
c) exercitarea funcţiei de beneficiar al lucrărilor de explorări geologice finanţate din bugetul de stat;
d) înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;
e) organizarea expertizei de stat a rezervelor de substanţe minerale utile conform rezultatelor lucrărilor
de explorări geologice;
f) ţinerea Fondului de stat de informaţii privind subsolul;
g) ţinerea Cadastrului de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile şi balanţelor de
stat ale rezervelor de substanţe minerale utile;
h) organizarea şi desfăşurarea concursurilor pentru dreptul de folosire a sectoarelor de subsol;
i) atribuirea perimetrelor geologice;
j) atribuirea perimetrelor miniere, precum şi anularea actelor perimetrelor miniere în cazul nerespectării
prevederilor prezentului cod;
k) ţinerea Cadastrului de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile;
l) elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative, de standarde, norme şi reguli privind cercetarea
geologică, folosirea şi protecţia subsolului; elaborarea şi aprobarea, în limitele competenţei, a cerinţelor
metodice privind cercetarea subsolului;
m) coordonarea ridicării de construcţii pe suprafeţe cu zăcăminte de substanţe minerale utile explorate,
precum şi coordonarea proiectării sondelor de exploatare şi a prizelor de captare a apelor subterane,
documentaţiei tehnice elaborate şi a materialelor pentru obţinerea autorizaţiei pentru folosirea specială a
apei;
n) exercitarea, în limitele competenţei, a controlului lucrărilor de explorări geologice;
o) elaborarea de propuneri pentru lista substanţelor minerale utile de importanţă naţională;
p) exercitarea controlului de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului;
q) exercitarea controlului asupra organizării şi executării de către beneficiarii subsolului a deservirii
geologice şi topografice a lucrărilor miniere, a documentaţiei de proiect la locul desfăşurării lucrărilor
miniere, a documentaţiei primare geologice şi de topografie minieră, în scopul evidenţei volumelor extrase
şi pierderilor;
r) verificarea existenţei planurilor anuale de dezvoltare a lucrărilor miniere şi coordonarea normativelor
de pierderi de substanţe minerale utile;
2) în domeniul supravegherii miniere:
a) efectuarea expertizei documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect privind exploatarea zăcămintelor
de substanţe minerale utile, construirea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile;
b) exercitarea supravegherii miniere de stat;
c) pregătirea propunerilor privind limitarea, suspendarea ori încetarea folosirii subsolului în cazul
nerespectării regulilor la folosirea acestuia;
d) ţinerea registrului obiectivelor miniere;
e) pregătirea documentelor necesare pentru atribuirea, înregistrarea şi anularea actelor perimetrelor
miniere;
f) sesizarea organului de licențiere, cu depunerea documentelor constatatoare pentru luarea măsurilor
prevăzute de legislaţie, în cazul depistării de încălcări ale condiţiilor de licenţiere la folosirea subsolului,
comise de beneficiarul sectorului de subsol titular de licenţă;
[Art.11 pct.2), lit.f) modificată prin LP80 din 05.05.17, MO162-170/26.05.17 art.284]
g) pregătirea documentelor necesare pentru tragerea, în modul stabilit de lege, la răspundere pentru
încălcarea legislaţiei legate de folosirea subsolului.
publice locale în domeniul folosirii şi
protecţiei subsolului
(1) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi sînt:
a) coordonarea atribuirii terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale pentru
cercetare geologică şi exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;
b) participarea la elaborarea programelor de extindere şi folosire raţională a bazei de materie primă
minerală la nivel local şi luarea măsurilor pentru realizarea acestora;
c) controlul asupra respectării regulilor de comercializare a substanţelor minerale utile solide în afara
locurilor de extragere.
(2) De competenţa autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea sînt:
a) elaborarea programelor de extindere şi folosire raţională a bazei de materie primă minerală la nivel
local şi asigurarea realizării acestora;
b) participarea la soluţionarea problemelor legate de respectarea intereselor social-economice şi
ecologice ale populaţiei din teritoriu în cazul atribuirii subsolului în folosinţă;
c) participarea la elaborarea programelor de stat de cercetare geologică a subsolului şi de extindere a
bazei de materie primă minerală.
Capitolul III
Folosirea subsolului
Articolul 13. Dreptul de folosinţă asupra sectorului
de subsol
(1) Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol înseamnă posibilitatea beneficiarului subsolului de a
realiza tipurile de folosire a sectorului de subsol stipulate la art.14.
(2) Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol se realizează în limitele sectorului atribuit
beneficiarului subsolului sub formă de perimetru minier sau geologic, potrivit clauzelor prevăzute de
contract.
(3) Dreptul de extragere a substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative
naturale, dă beneficiarului subsolului, care a obţinut licenţă în conformitate cu prevederile Legii nr.451-XV
din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, posibilitatea de a
desfăşura pentru o perioadă stabilită activităţi, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere la
folosirea subsolului.
Articolul 14. Tipurile de folosire a subsolului
Subsolul se atribuie în folosinţă pentru:
a) cercetare geologică, inclusiv prospectarea, evaluarea şi explorarea zăcămintelor de substanţe minerale
utile şi alte tipuri de cercetări geologice;
b) extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv a apelor subterane şi resurselor curative naturale;
c) construirea şi exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
d) înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale;
e) organizarea obiectivelor geologice protejate;
f) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice, altor materiale geologice de colecţie.
Articolul 15. Termenele de folosire a subsolului
(1) Sectoarele de subsol se atribuie în folosinţă pe un termen limitat (folosire temporară) sau nelimitat.
(2) Pe termen nelimitat, sectoarele de subsol se atribuie autorităţilor administraţiei publice centrale,
instituţiilor publice din subordinea acestora pentru exploatarea construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile, înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor
industriale, organizarea obiectivelor geologice protejate.
(3) În folosire temporară, sectoarele de subsol se atribuie pentru:
a) cercetarea geologică a subsolului, construirea construcţiilor subterane nelegate de extragerea
substanţelor minerale utile – pe un termen de pînă la 5 ani;
b) extragerea substanţelor minerale utile – pe perioada exploatării zăcămîntului, conform documentaţiei
tehnice (tehnologice) de proiect aprobate;
c) extragerea apelor subterane – pe un termen de pînă la 25 de ani.
(4) În caz de necesitate, termenul de folosire temporară a sectorului de subsol se prelungeşte, la
solicitarea beneficiarului, de către organul care a atribuit subsolul în folosinţă, dacă se respectă condiţiile
de folosire a subsolului stipulate în contract, dar nu mai mult decît pe termenul maxim stabilit la alin.(3).
(5) Termenele de folosire a sectoarelor de subsol încep să curgă din ziua atribuirii lor în folosinţă şi
includ timpul necesar pentru aducerea sectoarelor deteriorate ale subsolului în stare bună pentru folosire în
continuare.
Articolul 16. Temeiuri de apariţie a dreptului de
folosinţă asupra sectoarelor de subsol
Temeiurile de apariţie a dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol sînt:
1) hotărîrea Guvernului, adoptată:
a) ca urmare a concursului pentru dreptul de explorare sau extragere a substanţelor minerale utile de
importanţă naţională în bază de concesiune, conform Legii nr.534-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la
concesiuni;
b) în scopul înhumării (depozitării) substanţelor nocive şi deşeurilor industriale în straturile adînci;
c) în vederea organizării obiectivelor geologice de importanţă naţională, protejate de stat;
d) în alte cazuri prevăzute de lege;
2) hotărîrea Ministerul Mediului privind transmiterea sectoarelor de subsol în folosinţă în scopul
cercetării geologice, extragerii substanţelor minerale utile, construirii şi/sau exploatării construcţiilor
subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi în alte scopuri, cu excepţia cazurilor
determinate la pct.1);
3) transmiterea ori trecerea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol conform prevederilor
legislaţiei civile cu privire la succesiunea de drept în cazul reorganizării persoanei juridice;
4) stabilirea şi confirmarea faptului descoperirii zăcămîntului de substanţe minerale utile de către
beneficiarul subsolului ca urmare a lucrărilor efectuate pe bază de concurs din contul mijloacelor financiare
proprii.
Articolul 17. Cerinţele antimonopoliste şi asigurarea
publicităţii şi transparenţei la folosirea
subsolului
(1) Se consideră ilegale activităţile autorităţilor administraţiei publice, precum şi ale diferiţilor agenţi
economici, ce au drept scop:
a) limitarea, contrar condiţiilor concursului, a accesului de participare la concurs a persoanelor juridice şi
fizice ce intenţionează să obţină dreptul de folosinţă asupra subsolului în conformitate cu prezentul cod;
b) eschivarea de la acordarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol către cîştigătorii
concursului;
c) discriminarea beneficiarilor subsolului la acordarea accesului la obiectivele de transport şi
infrastructură.
(2) Ministerul Mediului elaborează, iar Guvernul aprobă reglementări în ceea ce priveşte cantitatea-
limită a rezervelor de substanţe minerale utile atribuită unui agent economic.
(3) În scopul asigurării publicităţii şi transparenţei folosirii subsolului, actele normative, anunţurile
privind concursurile (tenderele) pentru dreptul de folosinţă asupra subsolului şi rezultatele acestora,
comunicatele privind atribuirea sectoarelor de subsol în folosinţă, formularele de documente şi altă
informaţie din domeniul relaţiilor miniere se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi se
plasează în regim interactiv pe pagina web a Ministerul Mediului.
Articolul 18. Atribuirea în folosinţă a sectoarelor
de subsol
(1) Atribuirea în folosinţă a sectoarelor de subsol se efectuează în baza prevederilor art.16 şi se
legalizează prin contract.
(2) Contractul pentru folosirea sectorului de subsol este un act ce confirmă dreptul beneficiarului de a
folosi sectorul de subsol în limitele perimetrului minier sau geologic, în conformitate cu scopurile indicate
în contract, în decursul termenului stabilit, cu respectarea de către beneficiar a condiţiilor stipulate anterior.
Contractul pentru folosirea sectorului de subsol se încheie, sub sancţiunea nulităţii, în scris şi este supus
înregistrării de stat, ţinîndu-se cont de prevederile prezentului cod.
(3) Contractul se încheie pentru unul sau mai multe tipuri de folosire a subsolului.
(4) Încheierea contractelor pentru folosirea sectoarelor de subsol, evidenţa lor de stat şi ţinerea
registrului contractelor se efectuează de Ministerul Mediului.
(5) Pentru încheierea contractului pentru folosirea sectorului de subsol, agentul economic:
a) va depune la Ministerul Mediului o cerere, în care va indica denumirea, tipul de proprietate, forma
juridică de organizare şi elementele de identificare;
b) va anexa la cerere copia de pe certificatul înregistrării de stat, datele privind dispunerea de mijloace
financiare, de utilaj tehnologic special şi de specialişti pentru efectuarea tipului respectiv de lucrări la
folosirea subsolului, propunerile sale privind condiţiile folosirii sectorului de subsol.
(6) Materialele prezentate în conformitate cu alin.(5) se examinează de Ministerul Mediului în termen de
30 de zile, decizia comunicîndu-se solicitantului.
(7) Concesiunea se legalizează prin contract, conţinutul şi modul încheierii acestuia stabilindu-se în
conformitate cu legislaţia cu privire la concesiuni, prezentul cod şi Codul civil.
(8) Contractul pentru folosirea sectorului de subsol se încheie în baza rezultatelor concursului public, cu
respectarea prevederilor art.16 şi 21.
Articolul 19. Condiţiile de bază şi cele suplimentare de
folosire a subsolului incluse în contractul
pentru folosirea sectorului de subsol
(1) Condiţiile de bază de folosire a subsolului incluse în contract sînt:
a) tipul şi termenul de folosire a subsolului;
b) limitele sectorului de subsol atribuit;
c) condiţiile în baza cărora subsolul se atribuie în folosinţă;
d) volumele lucrărilor de cercetare geologică a subsolului;
e) realizarea măsurilor de protecţie a subsolului şi a mediului înconjurător;
f) volumul planificat al extragerii substanţelor minerale utile;
g) termenul planificat de dare a obiectivelor în exploatare;
h) termenul planificat de recultivare a terenurilor degradate.
(2) În contract se stipulează clauze şi cerinţe suplimentare legate de condiţiile specifice ale obiectivelor
de folosire a subsolului.
Articolul 20. Concursul pentru dreptul de folosinţă
asupra sectoarelor de subsol
(1) Concursul pentru dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol pentru prospecţiuni şi explorări
sau pentru extragerea substanţelor minerale utile se organizează de Agenţia pentru Geologie şi Resurse
Minerale în modul stabilit de Guvern.
(2) Tenderul pentru atribuirea sectoarelor de subsol în baza contractelor de concesiune se organizează
conform prevederilor Legii nr.534-XIII din 13 iulie 1995 cu privire la concesiuni.
(3) Lista sectoarelor de subsol propuse spre atribuire în folosinţă se întocmeşte de Agenţia pentru
Geologie şi Resurse Minerale şi se aprobă de Ministerul Mediului, cu excepţia cazurilor prevăzute în art.9
lit.e).
(4) Taxa pentru participare la concurs se percepe de la toţi participanţii.
(5) Suma plăţilor se determină din volumul cheltuielilor pentru pregătirea şi perfectarea documentaţiei
de concurs, organizarea şi desfăşurarea concursului, totalizarea rezultatelor acestuia şi remunerarea muncii
experţilor atraşi.
(6) Veniturile obţinute din desfăşurarea concursului se direcţionează spre acoperirea cheltuielilor legate
de organizarea şi desfăşurarea concursului.
Articolul 21. Atribuirea în folosinţă a sectoarelor
de subsol fără concurs
Sectoarele de subsol se atribuie în folosinţă fără concurs pentru:
a) efectuarea lucrărilor de cercetări geologice, de către organizaţiile geologice, la comanda de stat,
conform planului pe obiecte, aprobat pe anul bugetar respectiv;
b) explorarea sau exploatarea industrială a zăcămintelor de ape subterane potabile în scopul alimentării
centralizate cu apă a populaţiei ori a obiectivelor industriale;
c) explorarea sau extragerea resurselor curative naturale (ape minerale, nămol curativ şi saramură
mîloasă), de către instituţiile curative, fără dreptul de comercializare în afara instituţiei respective a
producţiei extrase;
d) valorificarea industrială a zăcămîntului dacă cercetarea lui geologică, pînă la aprobarea rezervelor de
substanţe minerale utile, a fost realizată din contul mijloacelor agentului economic;
e) efectuarea cercetărilor geologice în scopul fundamentării şi proiectării obiectivelor industriale şi
construcţiilor civile;
f) construirea şi/sau exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale
utile, inclusiv pentru înhumarea (depozitarea) substanţelor radioactive, toxice şi altor substanţe dăunătoare,
a deşeurilor industriale şi menajere;
g) explorarea, explorarea geologică suplimentară pentru sporirea rezervelor sau extragerea substanţelor
minerale utile dacă sectorul de subsol solicitat este alăturat zăcămîntului de substanţe minerale utile de
acelaşi tip, exploatat de solicitant;
h) organizarea obiectivelor geologice protejate;
i) colectarea materialelor mineralogice, paleontologice şi altor materiale geologice de colecţie.
Articolul 22. Perimetrele geologice şi miniere
(1) Sectoarele de subsol se atribuie în folosinţă sub formă de perimetru geologic sau minier.
(2) Perimetrul geologic determină suprafaţa sectorului atribuit în folosinţă, cu limitare în adîncime sau
fără limitare. Limitarea în adîncime poate fi stabilită în metri, calculaţi de la suprafaţă sau legaţi de un
anumit contact geologic (litologic, de vîrstă ş.a.).
(3) În limitele perimetrului geologic pot concomitent efectua lucrări mai mulţi beneficiari ai subsolului,
cu condiţia cercetării geologice a diverse tipuri de substanţe minerale utile. Relaţiile dintre beneficiarii
subsolului, în aceste cazuri, sînt prevăzute în contractele pentru folosirea sectoarelor de subsol.
(4) Perimetrul geologic se atribuie de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale şi se confirmă prin
actul respectiv.
(5) Perimetrul minier se atribuie pentru extragerea substanţelor minerale utile, construirea şi exploatarea
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, organizarea obiectivelor
geologice protejate.
(6) Proiectul perimetrului minier pentru extragerea substanţelor minerale utile se elaborează de
organizaţia titulară de licenţă pentru proiectarea întreprinderilor miniere extractive în baza documentaţiei
geologice, aprobată în modul stabilit; în celelalte cazuri – în baza proiectelor tehnice (tehnologice).
(7) La determinarea limitelor perimetrului minier se iau în considerare mărimea obiectivului folosinţei
(zăcămîntului, construcţiei subterane etc.) şi zonele de influenţă tehnologică a lucrărilor legate de folosirea
subsolului (excavaţiile miniere de acces şi de exploatare, pilonii de protecţie, bordurile carierei, hotarele
efectuării inofensive a lucrărilor miniere şi de explodare etc.). Perimetrul minier va fi limitat în adîncime.
La atribuirea sectoarelor de subsol pentru extragerea apelor subterane, limitele perimetrului minier sînt cele
ale zonei de strictă protecţie sanitară.
(8) Beneficiarul subsolului care a primit în folosinţă sectorul de subsol sub formă de perimetru minier
are dreptul exclusiv de a realiza activităţi în limitele acestuia, în strictă conformitate cu contractul încheiat.
Activitatea altor persoane în limitele perimetrului minier poate fi efectuată numai cu acordul beneficiarului
subsolului şi al autorităţii care a atribuit dreptul de folosinţă a sectorului de subsol.
(9) Limitele perimetrului minier pot fi precizate la aprobarea proiectelor tehnice (tehnologice) pentru
exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile şi construirea construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile.
(10) Perimetrul minier se atribuie de către Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale şi se confirmă
prin actul respectiv.
(11) Modul de atribuire a perimetrelor geologice şi miniere se stabileşte de Guvern.
Articolul 23. Atribuirea sectoarelor de subsol în
folosinţă pentru cercetare geologică
(1) Sectoarele de subsol pentru efectuarea prospecţiunilor şi explorărilor substanţelor minerale utile se
atribuie beneficiarilor subsolului de către Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, în baza
prevederilor art.16, în limitele perimetrului geologic.
(2) Efectuarea prospecţiunilor şi explorărilor substanţelor minerale utile fără coordonarea şi aprobarea în
modul stabilit a proiectului tehnico-geologic se interzice. Reducerea volumului de cercetări geologice ale
subsolului în procesul efectuării lucrărilor trebuie argumentată şi este posibilă numai în baza deciziei
Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale.
(3) Prospecţiunile şi explorările geologice ale subsolului din contul mijloacelor bugetului de stat se
efectuează fără încheierea contractelor după înregistrarea lucrărilor în Fondul de stat de informaţii privind
subsolul.
(4) Lucrările de explorări geologice la apele subterane se îndeplinesc numai de către organizaţii de stat
specializate care efectuează cercetări geologice.
(5) În cadrul prospecţiunilor şi explorărilor geologice ale subsolului în scopurile precizării parametrilor
geologico-minieri şi alegerii metodelor raţionale de extragere şi prelucrare a materiei prime minerale, poate
fi efectuată extragerea experimental-industrială limitată a substanţelor minerale utile în baza proiectului
coordonat cu autoritatea care a acordat dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol. Substanţele
minerale utile extrase sau produsele rezultate din prelucrarea acestora urmează a fi supuse comercializării
în modul stabilit.
(6) La atribuirea sectoarelor de subsol pentru explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, în
contract vor fi prevăzute condiţiile de compensare a cheltuielilor statului la prospectarea şi evaluarea
zăcămîntului respectiv de către beneficiarul subsolului în cazul în care acestea au avut loc anterior.
Articolul 24. Atribuirea în folosinţă a sectoarelor de
subsol pentru extragerea substanţelor
minerale utile
(1) Sectoarele de subsol pentru extragerea substanţelor minerale utile se atribuie în condiţiile
contractului încheiat cu Ministerul Mediului, în baza prevederilor art.16.
(2) Pînă la încheierea contractului de către comisie, din componenţa căreia fac parte reprezentanţi ai
organizaţiei care a efectuat explorări geologice, ai Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale şi ai
organizaţiei care primeşte zăcămîntul de substanţe minerale utile pentru valorificare industrială, se
efectuează cercetarea suprafeţei zăcămîntului de substanţe minerale utile în scopul determinării existenţei
şi stării excavaţiilor miniere, forajelor, reperelor etc. Rezultatele cercetării se consemnează într-un act, care
se semnează de membrii comisiei şi se anexează la contract.
(3) Contractul pentru extragerea substanţelor minerale utile se încheie pentru acele sectoare ale
subsolului informaţia geologică asupra cărora a trecut expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale
utile. În cazurile în care, pentru efectuarea expertizei de stat a rezervelor, este necesară efectuarea de
lucrări de explorări suplimentare, se încheie contract pentru explorare şi extragere cu indicarea termenului
de efectuare a expertizei de stat.
(4) În contractul pentru extragerea substanţelor minerale utile vor fi fixate termenele planificate pentru
elaborarea proiectului tehnic (tehnologic), de începere a construirii întreprinderii, de începere a extragerii şi
ieşirii întreprinderii la capacitatea proiectată.
(5) Încheierea contractului pentru exploatarea pe părţi aparte a zăcămîntului de substanţe minerale utile
se interzice.
(6) În cazul în care, ca urmare a extragerii substanţelor minerale utile, se va depista extinderea
zăcămîntului în afara limitelor perimetrului minier atribuit, în scopul folosirii raţionale a resurselor
minerale, la decizia autorităţii care a atribuit dreptul de a folosi sectorul de subsol, se admite modificarea
respectivă a clauzelor contractului în ceea ce priveşte extinderea hotarelor perimetrului minier.
(7) Prelucrarea deşeurilor întreprinderii miniero-extractive şi uzinelor de prelucrare legate de aceasta
poate fi efectuată atît conform contractului privind extragerea substanţelor minerale utile, cît şi conform
contractului încheiat suplimentar.
(8) Atribuirea dreptului de extragere a apelor subterane cu destinaţie de apă potabilă pentru uz casnic şi
tehnică de producţie cu limitele de captare mai puţin de 1000 m3 pe zi se efectuează în baza autorizaţiei
eliberate în modul stabilit de legislaţia apelor.
(9) La atribuirea dreptului de extragere a petrolului şi a gazelor naturale, contractul va conţine
suplimentar condiţiile de extragere a componenţilor însoţitori ai petrolului şi gazului, de folosire a apelor
din straturi, captate la extragerea petrolului şi gazului pentru menţinerea presiunii între straturi, precum şi
de conservare a zăcămîntului în întregime sau a unei părţi a acestuia în cazul conţinutului înalt de
componenţi agresivi, inclusiv de hidrogen sulfurat.
Articolul 25. Atribuirea în folosinţă a sectoarelor de subsol
pentru construirea şi/sau exploatarea construcţiilor
subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile
(1) Sectoarele de subsol pentru construirea şi/sau exploatarea construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile se atribuie în folosinţă de către Ministerul Mediului în baza
prevederilor art.16, în limitele perimetrului minier şi ale terenului atribuit beneficiarului subsolului în baza
proiectelor tehnice aprobate în modul stabilit.
(2) Atribuirea sectoarelor de subsol pentru înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi a deşeurilor
industriale, pentru evacuarea apelor reziduale se permite în cazuri excepţionale şi cu respectarea normelor,
regulilor şi cerinţelor prevăzute de legislaţie.
Articolul 26. Atribuirea sectoarelor de subsol pentru
organizarea obiectivelor geologice protejate
(1) În scopul protejării sectoarelor de subsol de importanţă ştiinţifică, istorică, culturală, estetică, sanitar-
curativă, ecologică şi de altă natură, precum şi a celor folosite în calitate de poligoane pentru activitate
ştiinţifică şi didactică, pot fi organizate obiective geologice protejate de stat.
(2) Modalitatea de folosire a subsolului pentru organizarea obiectivelor geologice protejate de stat se
stabileşte de legislaţia din domeniul protecţiei mediului înconjurător.
Articolul 27. Atribuirea sectoarelor de subsol pentru
formarea colecţiilor mineralogice, paleontologice,
altor materiale geologice de colecţie
Modalitatea de atribuire a sectoarelor de subsol pentru colectarea probelor (mostrelor) de minerale, roci
şi minereuri, a resturilor fosilizate de faună şi floră, din care se formează colecţii mineralogice,
paleontologice şi alte colecţii geologice, se stabileşte de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 28. Atribuirea dreptului de extragere a
substanţelor minerale utile larg răspîndite
şi a apelor subterane potabile
(1) Extragerea substanţelor minerale utile larg răspîndite se efectuează în baza contractului încheiat cu
Ministerul Mediului. În contract se reflectă condiţiile stipulate la art.19 alin.(1), cu excepţia celor prevăzute
la lit.c), d) şi g).
(2) Extragerea apelor subterane potabile în scopuri menajere şi de uz casnic se permite din fîntînile de
mină ori din sondele care se alimentează din primul orizont acvifer de la suprafaţa terestră, care nu
constituie sursa de alimentare centralizată cu apă.
(3) Construirea obiectivelor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile pentru
necesităţile gospodăriilor individuale se permite fără atribuirea perimetrului minier pînă la o adîncime de 5
metri.
Articolul 29. Atribuirea terenurilor către beneficiarii
subsolului
Atribuirea terenurilor către beneficiarii subsolului se efectuează în conformitate cu legislaţia funciară.
Articolul 30. Transmiterea dreptului de folosinţă
asupra subsolului
Dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol, dobîndit conform contractului pentru folosirea
sectorului de subsol, nu poate fi transmis persoanelor terţe, inclusiv prin cesiune de creanţă, decît în
următoarele cazuri:
a) schimbarea formei de organizare juridică sau a denumirii persoanei juridice beneficiară a subsolului;
b) reorganizarea persoanei juridice beneficiară a subsolului prin fuziune (contopire sau absorbţie) dacă
persoana juridică reorganizată poate fi beneficiară a subsolului în conformitate cu legislaţia;
c) reorganizarea persoanei juridice beneficiară a subsolului prin dezmembrare (divizare sau separare)
dacă persoana juridică nou-înfiinţată intenţionează să continue activitatea în conformitate cu contractul
pentru folosirea sectorului de subsol, acordat fostului beneficiar al subsolului.
Articolul 31. Limitarea, suspendarea sau încetarea
dreptului de folosinţă asupra sectoarelor
de subsol
(1) Dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol poate fi limitat, suspendat sau încetat în scopul
asigurării securităţii de stat şi protecţiei mediului înconjurător, precum şi în cazurile încălcării legislaţiei cu
privire la folosirea subsolului.
(2) Dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol pe teritoriile localităţilor şi zonelor suburbane,
obiectivelor industriale, de transport şi comunicaţii, ale zonelor de protecţie a apelor poate fi limitat sau
încetat de către organele abilitate în cazul apariţiei unui pericol pentru viaţa şi sănătatea populaţiei,
prejudicierii obiectivelor economice sau mediului înconjurător.
(3) Decizia motivată privind limitarea, suspendarea sau încetarea dreptului de folosinţă asupra
sectoarelor de subsol se ia de Ministerul Mediului.
Articolul 32. Temeiurile limitării, suspendării sau
încetării dreptului de folosinţă asupra
sectoarelor de subsol
(1) Dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol poate fi limitat, suspendat sau încetat în cazurile:
a) expirării valabilităţii contractului pentru folosirea sectorului de subsol, inclusiv a contractului de
concesiune;
b) dispariţiei necesităţii de folosire a sectorului de subsol prin acord reciproc dintre beneficiarul
subsolului şi autoritatea care a acordat dreptul de folosinţă a sectorului de subsol;
c) apariţiei unui pericol direct pentru viaţa şi sănătatea oamenilor ce activează sau locuiesc în zona de
influenţă a lucrărilor legate de folosirea subsolului;
d) imposibilităţii folosirii sectoarelor de subsol ca urmare a calamităţilor naturale sau apariţiei altor
situaţii excepţionale;
e) apariţiei necesităţii de retragere a sectorului de subsol atribuit în folosinţă în alte scopuri publice, cu
compensarea cheltuielilor efectuate;
f) lichidării sau reorganizării persoanei juridice beneficiară a sectorului de subsol, cu excepţia cazurilor
prevăzute la art.30;
g) încălcării considerabile a clauzelor contractului pentru folosirea sectorului de subsol, inclusiv
nerespectării măsurilor de folosire raţională şi protecţie a sectorului de subsol atribuit în folosinţă;
h) neachitării plăţilor pentru folosirea subsolului în termenul stabilit de legislaţia fiscală;
i) nefolosirii sectorului de subsol conform destinaţiei de către beneficiarul lui fără motive întemeiate pe
parcursul a doi ani;
j) folosirii sectorului de subsol necorespunzătoare destinaţiei, abaterii de la proiectele tehnice
(tehnologice) şi de la planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere;
k) încălcării tehnologiei de prelucrare a materiei prime minerale, ce cauzează pierderi ale acesteia.
(2) Dacă beneficiarul subsolului nu este de acord cu hotărîrea privind limitarea, suspendarea sau
încetarea dreptului de folosinţă asupra sectorului de subsol, acesta este în drept să o conteste pe cale
judiciară.
Articolul 33. Modul de încetare a dreptului de
folosinţă asupra sectoarelor de subsol
(1) Încetarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol, în cazurile prevăzute la art.32 alin.(1)
lit.a) şi b), trebuie să fie declarată de către beneficiarul subsolului în scris autorităţii, care a acordat dreptul
de folosinţă asupra sectorului de subsol, nu mai tîrziu decît cu 6 luni înainte de încetarea folosirii
subsolului.
(2) În cazurile prevăzute la art.32 alin.(1) lit.c), d) şi f), folosirea subsolului încetează după adoptarea de
către autoritatea competentă a deciziei respective, cu notificarea în scris a beneficiarului subsolului, iar în
cazul prevăzut la lit.e) – nu mai tîrziu decît cu 6 luni înainte de încetarea folosirii subsolului.
(3) În cazurile prevăzute la art.32 alin.(1) lit.g)–k), decizia privind încetarea dreptului de folosinţă asupra
sectorului de subsol poate fi luată de către organul competent, după 3 luni de la data primirii de către
beneficiarul subsolului a notificării scrise privind încălcările comise de el, dacă în termenul indicat
beneficiarul subsolului nu a înlăturat aceste încălcări.
(4) În cazul încetării înainte de termen a dreptului de folosinţă asupra sectorului de subsol, se efectuează
lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile, în modul prevăzut la art.67.
(5) Dacă folosirea sectorului de subsol a încetat în conformitate cu prevederile alin.(1) şi (3), cheltuielile
de lichidare sau conservare a excavaţiilor miniere, a obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile le suportă beneficiarul subsolului.
(6) Dacă folosirea sectorului de subsol a încetat în conformitate cu alin.(2) din lipsă de vinovăţie a
beneficiarului sectorului de subsol, cheltuielile de lichidare sau conservare a excavaţiilor miniere, a
obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor utile le suportă statul ori noul
beneficiar al sectorului de subsol.
Articolul 34. Răspunderea pentru nerespectarea
clauzelor contractului
(1) Beneficiarul sectorului de subsol răspunde pentru neîndeplinirea clauzelor contractului pentru
folosirea sectorului de subsol, cu excepţia cazurilor cînd îndeplinirea clauzelor contractului nu a fost
posibilă ca urmare a acţiunilor (inacţiunii) autorităţilor administraţiei publice, care au fost declarate de
instanţa de judecată ca fiind ilegale, sau a circumstanţelor de forţă majoră.
(2) Beneficiarul subsolului este obligat să compenseze integral statului prejudiciul cauzat prin
nerespectarea clauzelor contractuale.
Articolul 35. Licenţierea extragerii substanţelor
minerale utile sau apelor minerale
naturale şi potabile
(1) Activităţile de extragere a substanţelor minerale utile sau apelor minerale naturale şi potabile sînt
supuse licenţierii în conformitate cu Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător şi pot fi desfăşurate de către beneficiarul subsolului, care întruneşte
şi respectă cerinţele prezentului cod şi ale legislaţiei.
(2) La declaraţia pentru eliberarea licenţei, suplimentar se anexează:
a) copia de pe contractul pentru folosirea sectorului de subsol;
b) copia de pe certificatul de înregistrare a perimetrului minier, eliberat de Agenţia pentru Geologie şi
Resurse Minerale;
c) copia de pe actul expertizei ecologice de stat a documentaţiei de planificare şi proiect, legată de
folosirea subsolului, eliberat de Inspectoratul Ecologic de Stat de pe lîngă Ministerul Mediului;
[Art.35 al.(2), lit.d) abrogată prin LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare
28.01.17]
e) copia de pe contractul privind valorificarea industrială a zăcămîntului de apă minerală naturală şi
potabilă, încheiat cu Ministerul Mediului;
f) copia de pe avizul de expertiză în domeniul securităţii industriale, eliberat de organismul de expertiză
în domeniul securităţii industriale;
[Art.35 al.(2), lit.f) în redacția LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare 28.01.17]
[Art.35 al.(2), lit.g) abrogată prin LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare
28.01.17]
h) copia de pe certificatul igienic prin care se confirmă corespunderea calităţii apei cerinţelor igienice,
eliberat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă.
Articolul 36. Sistarea temporară a licenţei
Licenţa poate fi sistată temporar în conformitate cu prevederile Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001
privind reglementarea prin licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi în următoarele cazuri:
a) nerespectarea normelor ecologice, normelor şi regulilor privind protecţia muncii şi securitatea
industrială, precum şi a regulilor de exploatare tehnică a întreprinderilor extractive de substanţe minerale
utile;
b) suspendarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol;
c) lipsa de specialişti calificaţi şi atestaţi în domeniu.
Articolul 37. Retragerea licenţei
Licenţa poate fi retrasă în conformitate cu Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător, precum şi în următoarele cazuri:
a) încetarea dreptului de folosinţă asupra sectoarelor de subsol;
b) extragerea substanţelor minerale utile în afara limitelor perimetrului minier;
c) nerespectarea regulilor de comercializare a substanţelor minerale utile solide;
d) nerespectarea cerinţelor prevăzute în proiect privind recultivarea terenurilor degradate.
Capitolul IV
Drepturile şi obligaţiile beneficiarilor subsolului
Articolul 38. Drepturile beneficiarilor subsolului
Beneficiarii subsolului au dreptul:
a) să folosească sectoarele de subsol atribuite în conformitate cu scopurile şi clauzele prevăzute în
contract;
b) să folosească rezultatele activităţii lor, inclusiv materia primă minerală extrasă şi deşeurile producţiei
extractive miniere, după cum găsesc de cuviinţă în cazul în care contractul nu prevede altfel;
c) să sisteze ridicarea construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile în limita
perimetrelor miniere, prin organele abilitate ale administraţiei publice centrale şi locale;
d) să efectueze, fără autorizaţie suplimentară, cercetarea geologică a subsolului din contul mijloacelor
proprii, în limitele perimetrelor miniere atribuite, cu înregistrarea cercetării în Fondul de stat de informaţii
privind subsolul;
e) să antreneze subantreprenori pentru executarea unor tipuri de lucrări legate de folosirea subsolului;
f) să solicite prelungirea termenului de folosire temporară a sectoarelor de subsol;
g) să se adreseze autorităţilor care au acordat dreptul de folosinţă asupra sectorului de subsol, inclusiv în
condiţii de concesiune, pentru revizuirea condiţiilor de folosire a sectoarelor de subsol în cazul apariţiei
unor circumstanţe care se deosebesc în mod substanţial de cele în care a fost încheiat contractul;
h) să-şi înceteze activitatea în conformitate cu condiţiile determinate de prezentul cod sau de contract.
Articolul 39. Obligaţiile beneficiarilor subsolului
Beneficiarii subsolului sînt obligaţi:
a) să respecte cerinţele legislaţiei, precum şi ale standardelor, normelor şi regulilor, privind tehnologiile
de efectuare a lucrărilor legate de folosirea subsolului şi de prelucrarea primară a materiei prime minerale;
b) să folosească sectoarele de subsol numai în scopurile pentru care au fost atribuite;
c) să achite la timp şi integral plăţile pentru folosirea subsolului;
d) să respecte cerinţele proiectelor tehnice, schemelor şi planurilor de dezvoltare a lucrărilor miniere,
limitelor şi normelor; să nu admită pierderi supranormative, diluarea şi extragerea selectivă a substanţelor
minerale utile;
e) să ţină şi să perfecteze documentaţia geologică, de topografie minieră şi de altă natură în procesul
folosiri subsolului; să asigure integritatea acesteia; să elaboreze planuri anuale de dezvoltare a lucrărilor
miniere;
f) să prezinte informaţia geologică Fondului de stat de informaţii privind subsolul;
g) să prezinte Fondului de stat de informaţii privind subsolul, precum şi autorităţilor publice, în
conformitate cu competenţele acestora, date veridice despre rezervele de substanţe minerale explorate,
extrase şi rămase în subsol, componentele conţinute în ele (despre mişcarea rezervelor), despre folosirea
subsolului în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
h) să păstreze excavaţiile miniere de explorare şi sondele de foraj care pot fi folosite la exploatarea
zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în alte scopuri;
i) să lichideze, în modul stabilit, excavaţiile miniere şi sondele de foraj ce nu vor fi folosite în
continuare;
j) să asigure securitatea efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului conform art.77;
k) să respecte cerinţele actelor normative care reglementează condiţiile de folosire şi protecţie a
subsolului, protecţie a aerului atmosferic, terenurilor, pădurilor, apelor, precum şi a clădirilor şi
construcţiilor de impactul dăunător al lucrărilor legate de folosirea subsolului;
l) să informeze neîntîrziat autorităţile administraţiei publice despre crearea situaţiilor periculoase pentru
viaţa şi sănătatea populaţiei, mediul înconjurător;
m) să decoperteze stratul de sol fertil şi să-l păstreze în tot volumul iniţial în stare utilă pentru
recultivarea terenurilor degradate;
n) să aducă, potrivit prevederilor actelor normative şi cerinţelor proiectelor tehnice, terenurile, alte
obiective naturale, clădirile şi construcţiile distruse în timpul folosirii subsolului într-o stare bună pentru
utilizarea lor ulterioară conform destinaţiei;
o) în cazul descoperirii unor obiective unice naturale şi cultural-istorice, să sisteze lucrările care pot
distruge integritatea obiectivelor menţionate şi să înştiinţeze despre aceste descoperiri autorităţile
administraţiei publice centrale şi instituţiile ştiinţifice;
p) să asigure respectarea regulilor de comercializare a substanţelor minerale utile solide, stabilite de
Guvern.
Articolul 40. Apărarea drepturilor beneficiarilor subsolului
(1) Drepturile beneficiarilor subsolului sînt apărate de lege şi pot fi limitate numai în cazurile prevăzute
de lege.
(2) Imixtiunea autorităţilor administraţiei publice în activitatea economică a beneficiarilor subsolului
legată de folosirea subsolului, cu excepţia cazurilor de depistare a unor încălcări de către beneficiarii
subsolului ale legislaţiei cu privire la subsol, ale altor acte legislative şi normative, nu se admite.
Articolul 41. Susţinerea producătorilor autohtoni
(1) Beneficiarii subsolului, inclusiv cei străini, vor procura, în mod prioritar, lucrări şi servicii ale
producătorilor autohtoni, cu condiţia corespunderii lor standardelor naţionale sau internaţionale.
(2) Beneficiarii subsolului sînt obligaţi să asigure angajarea în primul rînd a specialiştilor şi muncitorilor
autohtoni în cazul în care calificarea lor corespunde cerinţelor necesare.
Articolul 42. Dreptul statului la cumpărarea materiei
prime minerale şi la rechiziţionarea acesteia
(1) Statul are dreptul prioritar la cumpărarea materiei prime minerale de la beneficiarul subsolului la
preţuri care nu depăşesc preţurile de pe piaţa mondială. Volumul maxim de cumpărare a materiei prime
minerale, modalitatea determinării costului ei şi achitării se stabilesc în contractul privind folosirea
sectoarelor de subsol.
(2) În caz de calamitate naturală, catastrofă tehnogenă sau în alte cazuri prevăzute de legislaţia cu privire
la situaţiile excepţionale, Guvernul are dreptul să rechiziţioneze o parte sau toată materia primă minerală,
necesară pentru nevoile statului, pe parcursul întregii perioade a situaţiei excepţionale. Rechiziţionarea
materiei prime minerale de la beneficiarii subsolului se face indiferent de tipul de proprietate şi de
apartenenţă statală, în conformitate cu Legea nr.1384-XV din 11 octombrie 2002 cu privire la rechiziţiile
de bunuri şi prestările de servicii în interes public, cu compensarea ulterioară proprietarilor a cheltuielilor
suportate la extragerea materiei prime minerale rechiziţionate.
Capitolul V
Cercetarea geologică a subsolului
Articolul 43. Sarcinile cercetării geologice a subsolului
Sarcinile cercetării geologice a subsolului sînt: obţinerea datelor privind structura geologică a subsolului,
privind procesele care au loc în acesta, obţinerea informaţiei privind cîmpurile geofizice, starea
geochimică, geomecanică şi geoecologică a subsolului, descoperirea şi evaluarea substanţelor minerale
utile, cercetarea condiţiilor formării şi amplasării lor, determinarea condiţiilor tehnico-miniere şi altor
condiţii de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi de folosire a subsolului în scopuri
nelegate de extragerea substanţelor minerale utile.
Articolul 44. Organizarea cercetării geologice a subsolului
(1) Cercetarea geologică a subsolului se efectuează în baza programelor interstatale şi statale complexe
sau a programelor cu destinaţie specială, planurilor interramurale şi ramurale, proiectelor, programelor
autorităţilor administraţiei publice locale, solicitărilor agenţilor economici.
(2) Cercetarea geologică a subsolului prevăzută de programele interstatale şi statale, de planurile
interramurale şi ramurale, de proiecte se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat. Cercetarea
geologică a subsolului conform programelor autorităţilor administraţiei publice locale se efectuează din
contul mijloacelor bugetelor locale. Beneficiarii subsolului efectuează lucrările de explorare geologică din
contul mijloacelor proprii.
(3) Executarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului se organizează şi se coordonează de
Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 45.Cerinţele de bază faţă de cercetarea
geologică a subsolului
(1) La cercetarea geologică a subsolului vor fi asigurate:
a) aplicarea metodelor şi procedeelor raţionale şi eficiente de cercetare geologică a subsolului, ce
garantează protecţia mediului înconjurător şi conservarea proprietăţilor naturale ale subsolului;
b) plenitudinea cercetării structurii geologice a subsolului, condiţiilor tehnice miniere, hidrogeologice şi
altor condiţii de exploatare a zăcămintelor explorate, construirii şi exploatării construcţiilor subterane
nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
c) veridicitatea determinării cantităţii şi calităţii rezervelor tuturor substanţelor minerale utile şi
componentelor ce se conţin în acestea, proprietăţilor tehnologice ale substanţelor utile şi rocilor de
magazin, precum şi proceselor ce au loc în ele;
d) depozitarea rocilor şi substanţelor minerale utile extrase, excluzînd impactul lor dăunător asupra
mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei;
e) integritatea documentaţiei geologice şi de proiect, probelor de roci şi minereuri, carotei, duplicatelor
probelor de substanţe minerale utile;
f) integritatea excavaţiilor miniere de explorare şi sondelor de foraj ce pot fi utilizate la exploatarea
zăcămintelor de substanţe minerale utile sau în alte scopuri; lichidarea, în modul stabilit, a excavaţiilor
miniere şi sondelor de foraj care nu mai pot fi folosite;
g) cercetarea, prognozarea şi determinarea unui posibil impact dăunător asupra mediului înconjurător şi
asupra stării subsolului în cazul sarcinilor tehnogene legate de folosirea subsolului;
h) recultivarea terenurilor degradate în timpul cercetării subsolului şi aducerea acestora într-o stare
nepericuloasă din punct de vedere ecologic, bună pentru folosire în scopuri gospodăreşti.
(2) Beneficiarii lucrărilor de cercetare geologică a subsolului pot stipula şi alte cerinţe dacă acestea nu
contravin legislaţiei.
Articolul 46. Înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a
lucrărilor de cercetare geologică a subsolului
(1) Înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului se efectuează
în scopul generalizării şi folosirii cu maximă eficienţă a rezultatelor cercetării subsolului, precum şi al
evitării dublării lucrărilor menţionate.
(2) Înregistrării de stat sînt supuse toate tipurile de lucrări de cercetare geologică a subsolului, executate
de către beneficiarii subsolului, indiferent de apartenenţa lor departamentală şi de forma juridică de
organizare.
(3) Înregistrarea de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului fără acordul preliminar,
confirmat documentar, al proprietarului terenului pentru efectuarea acestora este interzisă.
(4) Efectuarea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului fără înregistrarea de stat a acestora se
interzice.
(5) Evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului reprezintă evidenţa cercetării
geologice, hidrogeologice, geologico-inginereşti, geofizice şi geoecologice a subsolului ţării.
(6) Înregistrarea de stat şi evidenţa de stat a lucrărilor de cercetare geologică a subsolului o efectuează
Fondul de stat de informaţii privind subsolul din cadrul Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale în
modul stabilit de Ministerul Mediului.
Articolul 47. Tipurile de cercetare geologică a subsolului
(1) Cercetarea geologică a subsolului se efectuează pe stadii şi etape şi se divizează în studiere geologică
regională, lucrări de prospecţiuni şi explorări-evaluări, explorări ale zăcămintelor de substanţe minerale
utile şi cercetări geologice în scopul argumentării şi proiectării obiectivelor de construcţii industriale şi
civile.
(2) Cercetarea geologică regională include un complex de lucrări orientate spre cercetarea geologică
generală a subsolului, întocmirea hărţilor cu conţinut geologic la diverse scări şi cu diverse destinaţii,
depistarea de teritorii cu perspectivă referitor la diverse tipuri de substanţe minerale utile, monitorizarea
stării subsolului (regimul apelor subterane şi proceselor geologice periculoase, stării cîmpurilor geofizice
etc.), prospectarea sectoarelor de subsol utile pentru construirea construcţiilor subterane sau pentru
înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive, deşeurilor, precum şi pentru alte lucrări ce se efectuează fără
distrugerea esenţială a integrităţii subsolului.
(3) Lucrările de explorare-evaluare constau dintr-un complex de cercetări speciale orientate spre
descoperirea zăcămintelor de substanţe minerale utile importante pentru industrie, stabilirea hotarelor lor
preventive, cu evaluarea rezervelor şi resurselor de substanţe minerale utile. Ele pot include, de asemenea,
prospecţiuni detaliate ale sectoarelor de subsol utile pentru construirea construcţiilor subterane sau
înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor.
(4) Explorarea zăcămintelor de substanţe minerale utile include un complex de lucrări efectuate în
scopul stabilirii cantităţii rezervelor de substanţe minerale utile, caracteristicilor calitative ale acestora,
inclusiv a proprietăţilor tehnologice, determinării amplasării în spaţiu a substanţelor minerale utile şi altor
date cu exactitatea necesară pentru elaborarea proiectului de exploatare a zăcămîntului şi includerea
rezervelor acestuia în balanţa de stat.
(5) Cerinţele metodice, normele şi regulile de executare a tipurilor menţionate de cercetare geologică a
subsolului, precum şi cerinţele faţă de informaţia geologică obţinută se stabilesc de Agenţia pentru
Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 48. Substanţele minerale utile şi tipurile lor
(1) În conformitate cu prezentul cod, substanţele minerale utile se divizează în minereuri metalifere şi
nemetalifere, combustibile solide, petrol şi gaze naturale, gaze inerte, ape subterane.
(2) Conform importanţei economice şi în scopul determinării statutului juridic al regimului lor de
folosire, substanţele minerale utile se divizează în următoarele tipuri:
a) substanţe minerale utile de importanţă naţională – petrol, gaze naturale, combustibile solide şi alte
tipuri de substanţe minerale utile, a căror listă se stabileşte de Guvern;
b) substanţe minerale utile larg răspîndite – nisip, argilă, piatră de construcţie, nisip argilos şi argilă
nisipoasă.
(3) Conform potenţialului economic, zăcămintele de substanţe minerale utile de largă răspîndire se
divizează în zăcăminte de importanţă naţională şi locală.
Articolul 49. Clasificarea rezervelor şi resurselor
prognozate de substanţe minerale utile
(1) Clasificarea rezervelor şi resurselor prognozate de substanţe minerale utile stabileşte principii unice
de calculare, evaluare economico-geologică şi evidenţă de stat a zăcămintelor de substanţe minerale utile,
în conformitate cu importanţa lor industrială şi cu gradul de cercetare geologică şi economico-geologică,
determină condiţiile de pregătire a zăcămintelor cercetate pentru valorificare industrială, precum şi
principiile de bază pentru evaluarea cantitativă a resurselor prognozate de substanţe minerale utile.
(2) Clasificarea rezervelor şi resurselor prognozate de substanţe minerale utile se elaborează de Agenţia
pentru Geologie şi Resurse Minerale şi se aprobă de Ministerul Mediului.
Articolul 50. Informaţia geologică privind subsolul
(1) Prin informaţie geologică privind subsolul se înţelege informaţia (materialele) despre structura
geologică şi istoria dezvoltării subsolului, fenomenele legate de subsol şi procesele ce au loc în acesta,
componenţa şi proprietăţile rocilor şi apelor subterane, existenţa în subsol a substanţelor minerale utile şi
legităţile amplasării lor, cîmpurile geochimice şi geofizice, precum şi alte date despre subsol obţinute în
urma cercetării, folosirii şi protecţiei subsolului şi prezentate sub orice formă şi pe orice suporturi (rapoarte
geologice, hărţi, baze de date electronice etc.). Informaţia geologică privind subsolul, precum şi produsele
informaţionale create în baza acestora constituie resurse informaţionale geologice de stat.
(2) Informaţia geologică privind subsolul se prezintă în mod obligatoriu şi cu titlu gratuit de către toţi
beneficiarii subsolului la Fondul de stat de informaţii privind subsolul, indiferent de dreptul de proprietate
asupra acesteia.
(3) Informaţia geologică privind subsolul obţinută din contul mijloacelor bugetului de stat şi ale
bugetelor locale este proprietate de stat.
(4) Informaţia geologică privind subsolul obţinută de către beneficiarul subsolului din contul mijloacelor
proprii este proprietate a beneficiarului subsolului şi poate fi folosită în scopuri comerciale numai cu
acordul proprietarului acesteia.
(5) La încetarea dreptului de folosinţă asupra sectorului de subsol în baza art.32 alin.(1) sau la expirarea
termenului de confidenţialitate, întreaga informaţie geologică privind sectorul respectiv trece în proprietate
de stat.
(6) Modul şi condiţiile de formare, păstrare şi oferire a informaţiei geologice privind subsolul se
stabilesc de Guvern.
(7) Pentru folosirea în scopuri comerciale a informaţiei geologice aflate în proprietatea statului se
percepe o plată, care se transferă în bugetul de stat.
(8) De la beneficiarii subsolului care au compensat cheltuielile statului pentru cercetarea geologică a
subsolului, plată pentru folosirea informaţiei geologice referitoare la sectorul de subsol atribuit în folosinţă
nu se percepe.
(9) Modul de calculare şi încasare a plăţii pentru folosirea informaţiei geologice care constituie
proprietate de stat se stabileşte de Guvern.
Articolul 51. Fondul de stat de informaţii privind subsolul
(1) Fondul de stat de informaţii privind subsolul este parte componentă a Fondului arhivistic de stat şi se
află în gestiunea Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale.
(2) Potrivit competenţei sale, Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale efectuează colectarea,
evidenţa, sistematizarea, păstrarea şi utilizarea materialelor informative cu privire la subsol şi la folosirea
subsolului, prezentate de către beneficiarii subsolului, în scopul reglementării cercetării geologice a
subsolului, sintetizării şi folosirii cu maximă eficienţă a rezultatelor obţinute, evaluării stării bazei de
materie primă minerală, evidenţei rezervelor descoperite de substanţe minerale utile.
(3) Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale acordă servicii informative contra plată.
(4) Modul de constituire şi ţinere a Fondului de stat de informaţii privind subsolul, precum şi tarifele la
serviciile prestate se stabilesc de Guvern.
Articolul 52. Expertiza geologică de stat
(1) În scopul creării condiţiilor privind folosirea raţională şi complexă a subsolului,stabilirii plăţii la
folosirea subsolului, determinării hotarelor sectoarelor de subsol atribuite în folosinţă, informaţia geologică
despre rezervele şi resursele de substanţe minerale utile, precum şi despre structura geologică şi
proprietăţile rocilor de pe sectoarele de subsol pentru construirea şi exploatarea construcţiilor subterane
nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, este supusă expertizei geologice de stat.
(2) Atribuirea sectoarelor de subsol pentru extragerea substanţelor minerale utile, pentru construirea
şi/sau exploatarea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se permite
numai după efectuarea expertizei de stat a informaţiei geologice privind sectoarele respective ale
subsolului.
(3) Avizul expertizei de stat, care confirmă autenticitatea informaţiei privind rezervele şi resursele de
substanţe minerale utile, este temei pentru includerea acestora în balanţa de stat a rezervelor de substanţe
minerale utile sau trecerea acestora la pierderi din balanţa de stat a rezervelor de substanţe minerale utile şi
balanţa întreprinderii miniere.
(4) Expertiza de stat a informaţiei geologice şi expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale utile
se efectuează din contul mijloacelor beneficiarului subsolului potrivit contractului, în termen de 30 de zile
de la depunerea volumului întreg de informaţie geologică şi achitarea taxei pentru efectuarea expertizei.
Costul efectuării expertizei de stat se stabileşte de Guvern.
(5) Expertiza de stat a informaţiei geologice cu privire la subsol se efectuează de Agenţia pentru
Geologie şi Resurse Minerale, iar expertiza de stat a rezervelor de substanţe minerale utile se face de
Comisia de stat pentru rezervele de substanţe minerale utile în modul stabilit de Guvern.
Articolul 53. Cadastrul de stat al subsolului
(1) Cadastrul de stat al subsolului se ţine pentru evidenţa rezultatelor lucrărilor legate de folosirea
subsolului, în scopul asigurării elaborării programelor de cercetare geologică a subsolului şi extinderii
bazei de materie primă minerală, folosirii complexe a zăcămintelor de substanţe minerale utile, amplasării
raţionale a întreprinderilor de extragere a acestora şi este constituit din Cadastrul de stat al zăcămintelor şi
manifestărilor de substanţe minerale utile şi Cadastrul de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile.
(2) Cadastrul de stat al zăcămintelor şi manifestărilor de substanţe minerale utile include pe fiecare
zăcămînt şi manifestare de substanţe minerale utile informaţii ce caracterizează cantitatea şi calitatea
substanţelor minerale utile de bază şi celor însoţitoare stratificate cu ele, a componentelor pe care le conţin
acestea, condiţiile tehnico-miniere, hidrogeologice, ecologice şi alte condiţii de exploatare a zăcămîntului
şi evaluarea economico-geologică a acestuia.
(3) Cadastrul de stat al sectoarelor de subsol în scopuri nelegate de extragerea substanţelor minerale utile
se ţine pe sectoare ale subsolului, goluri naturale şi tehnogene destinate folosirii în economia naţională şi
include caracteristicile lor naturale, fizice şi de relief în spaţiu, informaţii despre valoarea social-economică
a acestora, direcţiile posibile de folosire şi gradul lor de valorificare.
(4) Cadastrul de stat al subsolului se întocmeşte şi se ţine de Agenţia pentru Geologie şi Resurse
Minerale în modul stabilit de Ministerul Mediului.
Articolul 54. Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe
minerale utile
(1) Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile se ţin în scopul evidenţei stării bazei de
materie primă minerală şi se întocmesc pentru fiecare tip de substanţă minerală utilă aparte, ţinîndu-se cont
de toate componentele, conţinute în substanţa minerală utilă respectivă, care au fost evaluate cantitativ şi
calitativ.
(2) Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile conţin informaţii privind cantitatea,
calitatea şi nivelul de cercetare a rezervelor de fiecare tip de substanţe minerale utile pe zăcămintele de
importanţă industrială, privind amplasarea acestora, gradul de valorificare industrială, extragerea, pierderile
şi asigurarea industriei cu rezerve de substanţe minerale utile explorate.
(3) Includerea rezervelor de substanţe minerale utile în balanţa de stat şi trecerea acestora la pierderi din
balanţa de stat se efectuează în baza datelor expertizei geologice de stat şi a rapoartelor, prezentate de către
beneficiarii subsolului, în modul stabilit de Guvern.
(4) Balanţele de stat ale rezervelor de substanţe minerale utile se ţin de Agenţia pentru Geologie şi
Resurse Minerale în conformitate cu cerinţele metodice aprobate de Ministerul Mediului.
Articolul 55. Descoperitorii zăcămintelor de substanţe minerale utile
(1) Persoanele care au descoperit şi/sau explorat un nou zăcămînt de substanţe minerale utile de
importanţă industrială sau care au efectuat reevaluarea radicală a zăcămîntului de substanţe minerale utile
cunoscut anterior, ridicînd considerabil valoarea lor industrială, precum şi au descoperit în acesta o nouă
substanţă minerală utilă, sînt recunoscute ca descoperitori şi au dreptul la remunerare.
(2) Drepturile descoperitorilor şi modul de plată a remuneraţiei se stabilesc de regulamentul cu privire la
descoperitorii zăcămintelor de substanţe minerale utile, aprobat de Guvern.
Capitolul VI
Proiectarea, construirea şi darea în exploatare a întreprinderilor,
obiectivelor şi construcţiilor legate de folosirea subsolului
Articolul 56. Particularităţile proiectării întreprinderilor,
obiectivelor şi construcţiilor legate de folosirea
subsolului
(1) Proiectarea întreprinderilor miniere extractive, a obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile se execută de către organizaţiile de proiectare care dispun de licenţă
pentru acest gen de activitate şi se efectuează în baza informaţiei geologice şi de altă natură privind
subsolul, care a trecut expertiza geologică de stat, ţinîndu-se cont de dezvoltarea complexă a regiunii şi de
cerinţele securităţii industriale şi ecologice.
(2) Proiectarea întreprinderilor miniere extractive, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile se efectuează după încheierea contractului privind folosirea
sectorului de subsol şi obţinerea permisiunii de efectuare a lucrărilor de proiectări, în modul stabilit de
legislaţie.
(3) Proiectele de construire a întreprinderilor miniere extractive, obiectivelor şi construcţiilor subterane
nelegate de extragerea substanţelor minerale utile sînt supuse expertizei ecologice şi tehnice de stat şi
coordonării în modul stabilit de legislaţie.
Articolul 57. Cerinţele principale privind proiectarea,
construirea şi darea în exploatare şi\ construcţiilor
legate de folosirea subsolului
(1) Proiectele întreprinderilor miniere extractive vor prevedea:
a) extragerea cît mai deplină şi complexă din subsol a rezervelor de substanţe minerale utile de bază şi a
celor secundare stratificate împreună cu aceste substanţe, asigurată prin amplasarea raţională a
construcţiilor terestre şi subterane, prin metodele de descoperire şi dirijare a presiunii litostatice a
zăcămintelor, prin sistemele de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile şi schemele tehnice
de prelucrare (pregătire) a materiei prime minerale, prin parametrii acestora şi ordinea executării
exploatării;
b) extragerea şi folosirea raţională a rocilor de decopertare la exploatarea zăcămintelor de substanţe
minerale utile;
c) depozitarea, evidenţa şi păstrarea substanţelor minerale utile temporar nefolosite şi a deşeurilor
producţiei ce conţin componente utile;
d) cercetarea geologică a subsolului în procesul construirii şi exploatării întreprinderilor miniere
extractive şi ţinerea documentaţiei geologice şi de topografie minieră;
e) evaluarea prognozată a impactului întreprinderilor, obiectivelor şi construcţiilor proiectate asupra
mediului înconjurător;
f) măsurile privind asigurarea securităţii lucrătorilor şi populaţiei, protecţia subsolului şi mediului
înconjurător, obiectivelor şi construcţiilor, prevenirea situaţiilor de avarie;
g) recultivarea terenurilor degradate, depozitarea şi păstrarea stratului de sol fertil decopertat în
conformitate cu cerinţele actelor tehnico-normative;
h) posibilitatea folosirii spaţiilor prelucrate ale subsolului pentru necesităţi gospodăreşti şi de altă natură.
(2) Proiectele construirii obiectivelor pentru prelucrarea materiei prime minerale vor prevedea:
a) utilizarea schemelor tehnologice care asigură scoaterea raţională şi complexă din materia primă
minerală extrasă a componentelor de importanţă industrială conţinute în aceasta;
b) folosirea raţională, utilizarea, distrugerea sau înhumarea în siguranţă a deşeurilor de prelucrare (zgură,
praf, ape reziduale etc.);
c) depozitarea, evidenţa şi păstrarea deşeurilor de producţie temporar nefolosite, ce conţin componente
utile;
d) măsurile ce asigură securitatea efectuării lucrărilor şi prevenirea situaţiilor de avarie.
(3) La proiectarea şi construirea construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale
utile, inclusiv pentru înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor, vor fi prevăzute:
a) asigurarea stabilităţii rocilor şi excavaţiilor miniere pe întreaga durată de existenţă a obiectivelor şi
construcţiilor;
b) luarea măsurilor de prevenire a situaţiilor de avarie şi realizarea acţiunilor de lichidare şi înlăturare a
consecinţelor avariilor;
c) izolarea completă a obiectivelor şi construcţiilor, destinate păstrării substanţelor chimice, a produselor
lichide şi gazoase, înhumării (depozitării) substanţelor nocive şi a deşeurilor;
d) luarea măsurilor ce exclud interacţiunea substanţelor nocive şi deşeurilor înhumate cu rocile-magazin.
(4) Documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect, aprobată de beneficiarul subsolului, precum şi
modificările şi completările operate în aceasta sînt supuse expertizei ecologice şi tehnice de stat din contul
mijloacelor beneficiarului subsolului.
(5) Rezultat al expertizei de stat a documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect este avizul de
conformitate (aviz pozitiv) sau de neconformitate (aviz negativ) a documentaţiei cu reglementările tehnice
şi cu alte cerinţe, stabilite de prezentul cod şi alte acte legislative.
(6) Documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect cu avizul pozitiv al expertizei de stat constituie baza
pentru concretizarea limitelor perimetrului minier şi începerea construcţiei obiectivului.
(7) Darea în exploatare a întreprinderii miniere extractive se efectuează după finalizarea construirii
obiectivelor legate de extragerea şi prelucrarea substanţelor minerale utile, obiectivelor infrastructurii,
precum şi a obiectivelor care asigură protecţia subsolului şi mediului înconjurător.
(8) Darea în exploatare a întreprinderilor miniere extractive se confirmă printr-un act în conformitate cu
legislaţia.
Articolul 58. Normativele pierderilor de substanţe
minerale utile la extragere
(1) Pierderi de substanţe minerale utile la extragere sau pierderi de exploatare se consideră rezervele de
substanţe minerale utile aflate la balanţă, lăsate în subsol sau extrase din subsol şi lăsate în halde, în
locurile de depozitare, pe căile de transport.
(2) Normativele pierderilor de exploatare se determină de proiectele tehnice (tehnologice) pentru
exploatarea zăcămîntului sau sectorului concret de zăcămînt, în funcţie de condiţiile geologico-miniere,
tehnico-miniere, tehnologice, economice şi alte condiţii de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale
utile.
(3) Normativele pierderilor de substanţe minerale utile se stabilesc la elaborarea documentaţiei de
proiect pentru exploatarea zăcămîntului de substanţe minerale utile şi se coordonează anual în conformitate
cu planul de dezvoltare a lucrărilor miniere.
(4) Pierderi supranormative se consideră pierderile de substanţe minerale utile admise peste normativul
de pierderi stabilit. Pierderile supranormative se achită de către beneficiarul subsolului, în mărimea
stabilită de legislaţia fiscală.
Capitolul VII
Folosirea subsolului la exploatarea zăcămintelor
de substanţe minerale utile şi în scopuri nelegate
de extragerea substanţelor minerale utile
Articolul 59. Exploatarea zăcămintelor de substanţe
minerale utile
(1) Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile se efectuează în limitele perimetrului minier
atribuit de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, în conformitate cu proiectele tehnice coordonate
şi aprobate, schemele tehnologice, planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere, proiectele de recultivare a
terenurilor şi în conformitate cu cerinţele legislaţiei ecologice.
(2) Exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile larg răspîndite pentru necesităţile locale se
efectuează în conformitate cu condiţiile specificate la art.28.
(3) Regulile de exploatare tehnică şi proiectele tehnice (tehnologice) se coordonează de către beneficiarii
subsolului cu Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale în termenele stabilite în funcţie de
complexitatea şi volumul materialelor prezentate, dar care nu vor depăşi 30 de zile.
Articolul 60. Cotele pentru exportul materiei prime
minerale şi limitele extragerii substanţelor
minerale utile
În scopul prevenirii consecinţelor economice, sociale şi ecologice negative ale extragerii intense a
substanţelor minerale utile, Guvernul stabileşte pentru anumite tipuri de substanţe minerale utile cote
respective pentru exportul materiei prime minerale, limite la extragerea unor tipuri de substanţe minerale
utile şi concentrarea în spaţiu a sectoarelor de subsol care se exploatează.
Articolul 61. Cerinţele de bază faţă de exploatarea
zăcămintelor de substanţe minerale utile
şi de prelucrarea primară a materiei
prime minerale
(1) La exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile vor fi asigurate:
a) aplicarea tehnologiilor raţionale, ecologic inofensive şi a metodelor de extragere a substanţelor
minerale utile şi a componentelor de importanţă industrială conţinute în acestea, neadmiterea pierderilor
supranormative şi reducerea calităţii substanţelor minerale utile, precum şi exploatarea selectivă a
sectoarelor bogate în zăcăminte, ce pot conduce la pierderea rezervelor de substanţe minerale utile;
b) executarea lucrărilor în condiţii nepericuloase pentru oameni, mediul înconjurător, obiective şi
construcţii;
c) corespunderea totală a tehnologiilor şi parametrilor de exploatare a zăcămintelor aplicate efectiv cu
cei aprobaţi în proiecte;
d) efectuarea explorării de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile, ţinerea documentaţiei
geologice, de topografie minieră, tehnice şi asigurarea integrităţii acesteia;
e) evidenţa permanentă şi autentică a stării şi mişcării rezervelor de substanţe minerale utile, a
pierderilor şi schimbării calităţii substanţelor minerale utile, prezentarea rapoartelor cu privire la mişcarea
rezervelor, în conformitate cu modul stabilit;
f) păstrarea şi evidenţa substanţelor minerale utile extrase concomitent şi temporar nefolosite şi
deşeurilor producţiei ce conţin componente utile, spaţiului subteran valorificat pentru folosirea ulterioară a
acestora;
g) folosirea raţională a rocilor şi a stratului de sol fertil decopertate, precum şi a deşeurilor de producţie;
h) neadmiterea degradării zăcămintelor de substanţe minerale utile exploatate şi a celor învecinate ca
urmare a efectuării lucrărilor miniere, păstrarea rezervelor de substanţe minerale utile ale zăcămintelor
conservate.
(2) Prelucrarea primară a materiei prime minerale se efectuează imediat după extragerea substanţelor
minerale utile şi include fărîmiţarea sau mărunţirea, fracţionarea şi sortarea, brichetarea şi aglomerarea,
îmbogăţirea substanţelor minerale utile solide, prepararea petrolului brut şi gazului natural pentru
transportare consumatorilor.
(3) La prelucrarea primară a materiei prime minerale se vor asigura:
a) respectarea schemelor tehnologice aprobate privind prelucrarea materiei prime minerale nepericuloase
pentru viaţa şi sănătatea lucrătorilor şi populaţiei, pentru mediul înconjurător;
b) folosirea complexă a materiei prime minerale şi extragerea cît mai deplină, argumentată din punct de
vedere economic, a componentelor utile ca producţie-marfă;
c) evidenţa şi controlul distribuirii cantitative şi calitative a componentelor utile la diverse stadii de
prelucrare a materiei prime minerale;
d) folosirea raţională a deşeurilor producţiei;
e) depozitarea şi păstrarea semiproduselor şi deşeurilor de la prelucrare temporar nefolosite, ce exclud
impactul dăunător asupra mediului înconjurător.
Articolul 62. Particularităţile exploatării zăcămintelor
de hidrocarburi
(1) Pînă la sfîrşitul explorării zăcămintelor de materie primă de hidrocarburi şi aprobarea rezervelor
acestora poate fi efectuată exploatarea de probă sau experimental-industrială atît pe zăcămîntul în
întregime, cît şi pe sectoare, acumulări de hidrocarburi aparte ale acestuia sau pe sonde separate, în scopul
stabilirii caracteristicilor geologo-geofizice, extractive şi de altă natură ale zăcămîntului, determinării
oportunităţii folosirii tehnologiilor noi de extragere, obţinerii de date suplimentare necesare pentru
evaluarea complexă a zăcămîntului şi întocmirea proiectului tehnologic pentru exploatarea acestuia.
(2) Exploatarea de probă a zăcămîntului sau a acumulărilor de hidrocarburi se admite pe un termen ce nu
depăşeşte 3 ani, exploatarea experimental-industrială a zăcămîntului sau a acumulărilor – pe un termen ce
nu depăşeşte 5 ani; exploatarea de probă a unei sonde poate fi realizată în decurs de un an.
(3) Captarea sumară a hidrocarburilor în perioada de exploatare de probă sau experimental-industrială nu
va depăşi 5% din rezervele extrase, luate în evidenţă operativă la balanţa de stat a rezervelor de substanţe
minerale utile la data aprobării proiectului exploatării de probă sau experimental-industriale a zăcămîntului
sau acumulărilor.
(4) Exploatarea de probă sau experimental-industrială a zăcămintelor sau acumulărilor de materie primă
de hidrocarburi poate fi realizată numai în conformitate cu documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect,
care a trecut expertiza de stat în modul stabilit.
(5) Exploatarea industrială a zăcămintelor de materie primă de hidrocarburi se realizează în conformitate
cu proiectul tehnic (tehnologic) pentru organizarea şi exploatarea zăcămîntului, aprobat de beneficiarul
subsolului după obţinerea avizului pozitiv al expertizei de stat.
(6) Data dării în exploatare a zăcămîntului de hidrocarburi pentru valorificare industrială se consideră
data extragerii primei tone (primului metru cub) de materie primă de hidrocarburi.
Articolul 63. Particularităţile exploatării zăcămintelor
de ape subterane
(1) Explorarea şi exploatarea zăcămintelor de ape subterane se efectuează în conformitate cu prevederile
prezentului cod, ale legislaţiei în domeniul apelor şi legislaţiei ecologice.
(2) În scopul protecţiei apelor subterane de epuizare şi poluare, explorarea apelor subterane se va realiza
conform prevederilor Legii apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011.
(3) Folosirea apelor subterane utile pentru alimentarea cu apă potabilă şi menajeră în alte scopuri nu se
admite, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în domeniul apelor.
(4) Folosirea apelor subterane ce conţin resurse naturale curative în alte scopuri nu se admite, cu
excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în domeniul apelor şi legislaţia sanitară.
(5) Proiectarea, construirea şi/sau exploatarea prizelor de apă subterană se efectuează în baza
contractului pentru dreptul de folosire a sectorului de subsol şi a autorizaţiei speciale de folosire a apei.
(6) Sînt în drept să efectueze proiectarea şi construirea prizelor de apă subterană persoanele juridice care
dispun de licenţe respective conform Legii nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător.
(7) Proiectele pentru construirea şi/sau exploatarea prizelor de apă subterană, pe lîngă regulile generale
de exploatare a zăcămintelor de substanţe minerale utile, vor prevedea măsuri privind organizarea şi
amenajarea zonelor de protecţie sanitară, privind respectarea regimului de protecţie, evidenţa apei captate,
monitorizarea apelor subterane în zonele sanitare şi alte măsuri de protecţie a apelor subterane contra
epuizării şi poluării.
(8) Construirea şi/sau exploatarea prizelor de apă subterană se efectuează în conformitate cu proiectele
tehnice aprobate, coordonate cu Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, cu organul de stat pentru
gestionarea fondului apelor, avînd avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat.
Articolul 64. Folosirea subsolului în scopuri nelegate
de extragerea substanţelor minerale utile
(1) Folosirea subsolului pentru realizarea şi exploatarea construcţiilor subterane şi în alte scopuri
nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, inclusiv pentru înhumarea (depozitarea) substanţelor
nocive şi deşeurilor, se efectuează în limitele perimetrului minier, conform proiectelor tehnice, în condiţiile
determinate de Ministerul Mediului.
(2) În proiectele tehnice vor fi prevăzute măsuri ce asigură integritatea obiectivelor şi construcţiilor
subterane pe întreaga perioadă de existenţă a acestora, realizarea măsurilor de prevenire a avariilor, de
lichidare a lor şi înlăturare a consecinţelor.
(3) Păstrarea şi depozitarea substanţelor nocive şi deşeurilor deasupra zăcămintelor, acumulărilor de
hidrocarburi, obiectivelor şi construcţiilor, amplasate în subsol, nu se admit.
(4) În cazul încălcării cerinţelor prezentului articol, construirea şi exploatarea obiectivelor şi
construcţiilor subterane, precum şi înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor pot fi limitate,
sistate sau interzise de Ministerul Mediului sau de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 65. Trecerea la pierderi a rezervelor
de substanţe minerale utile
Substanţele minerale utile extrase, precum şi rezervele de substanţe minerale utile care şi-au pierdut
importanţa industrială şi nu au fost confirmate ulterior în timpul lucrărilor de explorare geologică sau de
exploatare a zăcămintelor urmează a fi trecute la pierderi de la balanţa întreprinderilor miniero-extractive,
cu operarea unor modificări respective în balanţa de stat a rezervelor de substanţe minerale utile, în modul
stabilit de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 66. Patrimoniul minier
(1) Patrimoniu minier se consideră bunurile, create sau dobîndite de beneficiarul subsolului, ce asigură
nemijlocit procesul folosirii subsolului şi nu pot fi separate de sectorul de subsol fără cauzarea de daune
considerabile subsolului (excavaţii miniere, sonde de foraj, elemente de fixare şi tubare, sisteme de drenaj
şi ventilare, utilaj la intrarea în excavaţiile miniere, semne de topografie minieră, alte bunuri).
(2) Lista patrimoniului minier se determină pentru fiecare obiect de folosire a subsolului, în funcţie de
condiţiile geologico-miniere, tipul de substanţe minerale utile, tehnologia de efectuare a lucrărilor de
extragere, şi se înscrie în registrul obiectivelor miniere.
(3) Patrimoniul minier constituie proprietatea statului şi poate fi înstrăinat de la beneficiarul subsolului la
expirarea termenului contractului sau la rezilierea lui în cazurile prevăzute de prezentul cod. Beneficiarul
subsolului are dreptul la recuperarea costului patrimoniului minier, luîndu-se în considerare uzura lui, dacă
contractul nu prevede altfel.
Articolul 67. Lichidarea şi conservarea excavaţiilor
miniere, obiectivelor şi construcţiilor
subterane nelegate de extragerea
substanţelor minerale utile
(1) Excavaţiile miniere, obiectivele şi construcţiile subterane nelegate de extragerea substanţelor
minerale utile sînt supuse lichidării sau conservării la expirarea valabilităţii contractului, la finalizarea
exploatării rezervelor de substanţe minerale utile sau la încetarea înainte de termen a folosirii subsolului,
prevăzută de prezentul cod.
(2) La lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate
de extragerea substanţelor minerale utile, excavaţiile miniere şi sondele de foraj vor fi aduse în starea ce va
asigura securitatea vieţii şi sănătăţii oamenilor, mediului înconjurător, clădirilor şi construcţiilor,
posibilitatea folosirii sectorului exploatat al subsolului pentru alte scopuri gospodăreşti, iar în cazul
conservării, şi păstrarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, excavaţiilor miniere şi sondelor de foraj
pe întreaga perioadă de conservare.
(3) La lichidarea sau conservarea totală sau parţială a excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor
subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, beneficiarul subsolului este obligat să asigure,
în modul stabilit, recultivarea terenurilor degradate de lucrările miniere.
(4) Lichidarea şi conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor nelegate de extragerea
substanţelor minerale utile se efectuează în conformitate cu proiectele tehnice coordonate cu Agenţia
pentru Geologie şi Resurse Minerale.
[Art.67 al.(4) modificat prin LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare 28.01.17]
(5) La lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate
de extragerea substanţelor minerale utile, documentaţia geologică, de topografie minieră şi tehnică se
completează la momentul finalizării lucrărilor şi se remite spre păstrare, în modul stabilit, în Fondul de stat
de informaţii privind subsolul.
(6) Lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile se consideră finalizate după semnarea actului cu privire la lichidare
sau conservare de Ministerul Mediului.
(7) Lichidarea sau conservarea excavaţiilor miniere, obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de
extragerea substanţelor minerale utile se efectuează din contul mijloacelor beneficiarilor subsolului, cu
excepţia cazurilor indicate la art.33 alin.(6).
Articolul 68. Fondul de lichidare şi recultivare
(1) Pentru îndeplinirea lucrărilor de lichidare sau conservare a excavaţiilor miniere, obiectivelor şi
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, precum şi pentru recultivarea
terenurilor degradate de lucrările miniere, beneficiarii subsolului, după darea în exploatare a obiectivelor,
înfiinţează fondul de lichidare şi recultivare.
(2) Mărimea fondului se determină în proiectul de recultivare a terenurilor degradate şi de lichidare a
excavaţiei miniere, a obiectivului sau construcţiei subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale
utile. Decontările anuale pe un cont special, pentru înfiinţarea fondului de lichidare şi recultivare, se fac
de către beneficiarii subsolului, proporţional cantităţii rezervelor de substanţe minerale utile trecute la
rebut, în conformitate cu legislaţia fiscală.
(3) Modalitatea de creare şi folosire a mijloacelor fondului de lichidare şi recultivare se stabileşte de
Guvern.
Capitolul VIII
Plata la folosirea subsolului
Articolul 69. Tipurile de plăţi la folosirea subsolului
(1) Folosirea subsolului este cu plată.
(2) Plăţile la folosirea subsolului se percep în formă bănească.
(3) Plata la folosirea subsolului se efectuează în formă de:
a) plăţi regulate pentru folosirea subsolului;
b) compensare a cheltuielilor pentru lucrările de explorări geologice efectuate din contul mijloacelor
bugetului de stat.
[Art.69 al.(3), lit.b) modificată prin LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11]
Articolul 70. Plăţile regulate pentru folosirea subsolului
(1) Plăţile regulate pentru folosirea subsolului le constituie renta de resurse.
(2) Cotele plăţilor regulate pentru folosirea subsolului, modul lor de percepere şi de distribuire se
stabilesc de legislaţia fiscală.
(3) Costul volumului producţiei extrase, folosit la calcularea plăţii pentru extragerea substanţelor
minerale utile solide, se exprimă în aceleaşi unităţi ca şi la comercializarea acestora.
(4) Venitul provenit din plata pentru extragerea substanţelor minerale utile se transferă la bugetele
unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea.
[Art.70 al.(5) abrogat prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare 01.07.16]
(6) Controlul asupra efectuării la timp şi în volum deplin a plăţii pentru folosirea subsolului se exercită
de organele fiscale.
Articolul 71. Compensarea cheltuielilor pentru lucrările
de explorări geologice efectuate din contul
mijloacelor bugetului de stat
[Art.71 denumirea modificată prin LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11]
(1) Beneficiarii subsolului care efectuează explorarea zăcămîntului de substanţe minerale utile din contul
mijloacelor proprii sau extragerea substanţelor minerale utile sînt obligaţi să compenseze cheltuielile
statului (în cazul existenţei acestora) pentru explorarea geologică a sectorului de subsol atribuit lor în
folosinţă şi pregătirea zăcămîntului pentru valorificare industrială.
(2) Cheltuieli ale statului pentru cercetarea geologică a subsolului se consideră, în cazul dat, cheltuielile
de prospectare, evaluare şi explorare a zăcămintelor de substanţe minerale utile, a căror finanţare a fost
asigurată din contul mijloacelor bugetului de stat.
(3) Compensarea cheltuielilor pentru lucrările de explorare geologică realizate din contul mijloacelor
bugetului de stat se calculează cu folosirea indicilor inflaţiei în perioada achitării şi se încasează totalmente
în bugetul de stat.
[Art.71 al.(3) în redacţia LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11]
(4) Modul de calculare a normativelor şi de compensare a cheltuielilor pentru lucrările de explorare
geologică realizate din contul mijloacelor bugetului de stat se stabileşte de Guvern.
[Art.71 al.(4) modificat prin LP48 din 26.03.11, MO53/04.04.11, art.114; în vigoare 04.04.11]
Capitolul IX
Folosirea raţională şi protecţia subsolului
Articolul 72. Cerinţele de bază privind folosirea
raţională şi protecţia subsolului
(1) Folosirea raţională a subsolului reprezintă o valorificare eficientă, din punct de vedere economic şi
social, a tuturor tipurilor de resurse ale subsolului în baza folosirii tehnologiilor avansate şi respectării
standardelor, limitelor, normelor şi regulilor de folosire a subsolului.
(2) Folosirea sectoarelor de subsol poate fi realizată numai în limitele perimetrelor lor, în decursul
termenului stabilit şi exclusiv în scopurile pentru care au fost atribuite în folosinţă.
(3) Folosirea neautorizată a subsolului, folosirea subsolului în afara limitelor sectorului de subsol atribuit
în folosinţă, precum şi efectuarea lucrărilor legate de folosirea subsolului fără documentaţia tehnică
(tehnologică), aprobată în modul stabilit, se interzic.
(4) Cerinţele de bază la folosirea raţională şi protecţia subsolului sînt:
a) respectarea documentaţiei tehnice (tehnologice) de proiect, aprobată în modul stabilit;
b) asigurarea cercetării complete şi complexe a subsolului;
c) înregistrarea şi evidenţa lucrărilor legate de folosirea subsolului;
d) extragerea cît mai completă din subsol şi folosirea raţională a rezervelor de substanţe minerale utile şi
componentelor utile conţinute în acestea;
e) evidenţa veridică a stării şi mişcării rezervelor, pierderilor şi diluării substanţelor minerale utile de
bază şi celor însoţitoare la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;
f) ţinerea documentaţiei geologice, de topografie minieră şi de altă natură şi asigurarea integrităţii
acesteia;
g) protecţia zăcămintelor de substanţe minerale utile de inundaţii, subinundaţii, incendii şi de alţi factori,
ce reduc calitatea substanţelor minerale utile şi valoarea industrială a zăcămintelor sau complică
exploatarea lor;
h) prevenirea poluării subsolului în procesul efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului, inclusiv
la înhumarea (depozitarea) substanţelor nocive şi deşeurilor de producţie;
i) prevenirea impactului dăunător al extragerii substanţelor minerale utile, construirii şi exploatării
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile asupra obiectelor industriale şi
construcţiilor civile;
j) prevenirea construirii neautorizate pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile şi
respectarea modului stabilit de folosire a acestor suprafeţe pentru alte necesităţi;
k) prevenirea stocării deşeurilor industriale, menajere şi de altă natură în zonele de protecţie sanitară a
prizelor de apă, folosite pentru alimentarea cu apă potabilă, menajeră şi industrială;
l) aducerea sectoarelor de subsol folosite la starea care asigură securitatea vieţii şi sănătăţii populaţiei,
protecţia mediului înconjurător, clădirilor şi construcţiilor, precum şi posibilitatea folosirii sectorului de
subsol exploatat în scopurile prevăzute de proiect;
m) respectarea altor cerinţe prevăzute de legislaţia ecologică.
Articolul 73. Condiţiile de construire pe suprafeţele
cu zăcăminte de substanţe minerale utile
şi cu alte resurse ale subsolului
(1) Proiectarea şi construirea localităţilor, complexelor industriale, imobilelor, plantaţiilor multianuale,
amplasarea altor obiecte fără avizul Agenţiei pentru Geologie şi Resurse Minerale privind existenţa sau
lipsa substanţelor minerale utile pe teritoriul preconizat pentru construcţii se interzic.
(2) Construirea pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile, precum şi amplasarea în locurile
aflării lor a construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile se permit în cazuri
excepţionale (construcţia conductelor magistrale şi a liniilor electrice de înaltă tensiune, căilor ferate şi
drumurilor auto de importanţă naţională, a obiectivelor industriale mari, extinderea construirii localităţilor
în lipsa suprafeţelor necesare), prin coordonare cu Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, cu
condiţia asigurării posibilităţii extragerii substanţelor minerale utile sau argumentării utilităţii economice a
construirii.
(3) Construirea neautorizată pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile se sistează fără
compensarea cheltuielilor suportate şi a cheltuielilor pentru recultivarea terenului şi demontarea
obiectivelor construite.
(4) Modul de amplasare a construcţiilor pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile se
Articolul 74. Controlul de stat asupra folosirii
raţionale şi protecţiei subsolului
(1) Sarcina controlului de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului constă în asigurarea
respectării de către beneficiarii subsolului a actelor legislative şi normative ce reglementează relaţiile în
ceea ce priveşte folosirea şi protecţia subsolului, precum şi a documentaţiei tehnice (tehnologice) de
proiect, aprobate în modul stabilit.
(2) Controlul de stat asupra folosirii raţionale şi protecţiei subsolului se efectuează de Agenţia pentru
Geologie şi Resurse Minerale.
(3) Controlul de stat asupra folosirii raționale și protecției subsolului se planifică, se efectuează și se
înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra
activității de întreprinzător.
[Art.74 al.(3) introdus prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
Articolul 75. Supravegherea minieră de stat
(1) Sarcina supravegherii miniere de stat este de a asigura respectarea de către beneficiarii subsolului a
cerinţelor privind tehnologia efectuării lucrărilor legate de folosirea subsolului şi cerinţelor stabilite de
actele legislative şi normative, inclusiv a standardelor, reglementărilor şi regulilor tehnice, aprobate în
modul stabilit.
(2) Supravegherii miniere de stat se supun:
a) respectarea de către beneficiarii subsolului a modului de executare a lucrărilor legate de folosirea
subsolului, stabilit de actele legislative şi normative;
b) corectitudinea şi oportunitatea efectuării măsurilor ce asigură securitatea oamenilor, protecţia
patrimoniului, mediului înconjurător, excavaţiilor miniere şi sondelor de impactul dăunător al lucrărilor
legate de folosirea subsolului;
c) corectitudinea exploatării zăcămintelor de substanţe minerale utile în conformitate cu documentaţia
tehnică (tehnologică) de proiect aprobată şi cu planurile de dezvoltare a lucrărilor miniere;
d) respectarea regulilor şi tehnologiei de prelucrare a materiei prime în scopul extragerii cît mai depline
a componentelor utile şi îmbunătăţirii calităţii producţiei finite;
e) respectarea de către beneficiarii subsolului a modului de lichidare şi conservare a excavaţiilor miniere,
obiectivelor şi construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile, stabilit de actele
legislative şi normative.
(3) Supravegherea minieră de stat se efectuează de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
Articolul 76. Controlul geologic de stat
(1) Controlul geologic de stat se efectuează de Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
(11) Iniţierea şi desfăşurarea controlului de stat şi/sau a acţiunilor aferente acestuia se efectuează în
conformitate cu prevederile Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
[Art.76 al.(11) introdus prin LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare 28.01.17]
(2) Controlului geologic de stat se supun:
a) realizarea programelor în domeniul cercetărilor geologice şi folosirii subsolului;
b) calitatea şi eficacitatea lucrărilor de cercetare geologică a subsolului, cu aplicarea argumentată a
metodicilor şi tehnologiilor;
c) plenitudinea cercetării geologice a subsolului; înregistrarea de stat la timp şi corectă a lucrărilor de
cercetări geologice ale subsolului; prezenţa contractelor pentru folosirea sectoarelor de subsol;
d) îndeplinirea de către beneficiarii subsolului a condiţiilor prevăzute de contractele privind folosirea
sectoarelor de subsol, inclusiv respectarea limitelor la extragerea substanţelor minerale utile şi crearea
fondului de lichidare şi recultivare;
e) ţinerea documentaţiei geologice şi de topografie minieră, oportunitatea şi autenticitatea datelor privind
mişcarea rezervelor la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile;
f) executarea deciziilor şi recomandărilor expertizei de stat a informaţiei geologice şi expertizei de stat a
rezervelor de substanţe minerale utile;
g) integritatea excavaţiilor miniere şi sondelor de explorare, precum şi a documentaţiei geologice,
mostrelor de roci, duplicatelor de probe care pot fi folosite la cercetarea în continuare a subsolului;
h) respectarea prevederilor proiectelor, standardelor, normelor şi regulilor la cercetarea geologică a
subsolului şi la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, precum şi la recultivarea terenurilor
degradate de lucrările miniere.
Capitolul X
Securitatea efectuării lucrărilor la folosirea subsolului
Articolul 77. Cerinţele de bază privind asigurarea
securităţii efectuării lucrărilor la folosirea
subsolului
(1) La toate tipurile de folosire a subsolului, beneficiarii subsolului vor asigura securitatea efectuării
lucrărilor.
(2) Cerinţele de bază privind securitatea efectuării lucrărilor la folosirea subsolului sînt:
a) elaborarea şi realizarea măsurilor ce asigură securitatea vieţii şi sănătăţii lucrătorilor întreprinderilor
care execută lucrări legate de folosirea subsolului şi a populaţiei în zona de impact a lucrărilor respective în
regim normal şi în cazul apariţiei situaţiilor de avarie;
b) aplicarea metodelor, tehnologiilor, mijloacelor tehnice şi materialelor ce corespund cerinţelor
normelor securităţii industriale, securităţii muncii şi normelor sanitare;
c) accesul la efectuarea lucrărilor miniere şi de foraj şi dirijarea acestora numai de către persoane ce au
pregătirea, calificarea şi studiile respective;
d) asigurarea persoanelor angajate la lucrările miniere şi de foraj cu îmbrăcăminte de protecţie, mijloace
de protecţie individuală şi colectivă;
e) evidenţa, păstrarea, transportarea şi consumarea corespunzătoare a substanţelor explozive şi
dispozitivelor de explodare, precum şi utilizarea lor corectă şi inofensivă;
f) elaborarea planurilor şi efectuarea măsurilor de prevenire şi lichidare a situaţiilor de avarie;
g) efectuarea inspectării excavaţiilor miniere, liniilor tehnologice, haldelor, construcţiilor hidrotehnice şi
altor observaţii pentru asigurarea lucrărilor şi prognozarea situaţiilor periculoase, determinarea şi trasarea
zonelor de pericol pe planurile excavaţiilor miniere;
h) controlul asupra stării atmosferei miniere, conţinutului în ea a oxigenului, gazelor şi prafului nocive şi
explozive;
i) realizarea unor măsuri speciale pentru prognozarea şi prevenirea emanaţiilor bruşte a gazelor,
răbufnirii apei, prăbuşirii rocilor şi coliziunilor dintre roci;
j) asigurarea deservirii lucrărilor miniere subterane de către serviciile miniere profesioniste de salvare,
iar a lucrărilor de foraj în timpul explorării şi exploatării zăcămintelor de petrol şi de gaz – de către
serviciile profesioniste pentru prevenirea şi lichidarea erupţiilor deschise de petrol şi de gaze;
k) sistarea lucrărilor în caz de pericol pentru viaţa lucrătorilor, evacuarea acestora într-un loc sigur şi
realizarea măsurilor de lichidare a pericolului.
Articolul 78. Controlul şi supravegherea tehnică
de stat asupra asigurării securităţii
industriale la folosirea subsolului
Controlul şi supravegherea tehnică de stat asupra respectării de către beneficiarii subsolului a cerinţelor
securităţii industriale la desfăşurarea activităţilor sau lucrărilor legate de folosirea subsolului se efectuează
de către Inspectoratul Principal de Stat pentru Supravegherea Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase.
Iniţierea şi desfăşurarea controlului de stat şi/sau a acţiunilor aferente acestuia se efectuează în
conformitate cu prevederile Legii privind controlul de stat asupra activităţii de întreprinzător.
[Art.78 în redacția LP192 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.749; în vigoare 28.01.17]
Capitolul XI
Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei cu privire
la subsol şi soluţionarea litigiilor legate de folosirea subsolului
Articolul 79. Răspunderea pentru încălcarea
legislaţiei cu privire la subsol
(1) Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional sau penal, în conformitate cu legislaţia,
pentru:
a) folosirea neautorizată a subsolului;
b) încălcarea prevederilor actelor normative în domeniul efectuării în condiţii de securitate a lucrărilor
legate de folosirea subsolului, protecţiei subsolului şi mediului înconjurător, inclusiv standardele,
regulamentele tehnice şi regulile aprobate în modul stabilit;
c) încălcarea modului de atribuire în folosinţă a subsolului;
d) construirea neautorizată pe suprafeţele cu zăcăminte de substanţe minerale utile;
e) încălcările ce conduc la poluarea subsolului şi aduc zăcămintele de substanţe minerale utile într-o
stare în care acestea nu mai pot fi exploatate;
f) încălcarea normelor, regulilor şi cerinţelor faţă de efectuarea lucrărilor de cercetări geologice ale
subsolului;
g) încălcarea cerinţelor proiectelor tehnice aprobate, schemelor tehnologice şi planurilor de dezvoltare a
lucrărilor miniere la exploatarea zăcămintelor de substanţe minerale utile, construirea şi exploatarea
construcţiilor subterane nelegate de extragerea substanţelor minerale utile;
h) încălcarea dreptului de proprietate asupra informaţiei geologice şi asupra altei informaţii privind
subsolul;
i) distrugerea sau deteriorarea sondelor de observaţie în regim pentru apele subterane, precum şi a
semnelor geodezice şi de topografie minieră;
j) distrugerea sau pierderea documentaţiei geologice şi de topografie minieră, a duplicatelor probelor,
necesare pentru cercetarea în continuare a subsolului şi extragerea substanţelor minerale utile;
k) exploatarea iraţională şi selectivă (în afara proiectului) a sectoarelor bogate în zăcăminte de substanţe
minerale utile, ce condiţionează pierderi neîntemeiate ale rezervelor de balanţă de substanţe minerale utile;
l) pierderile supranormative de substanţe minerale utile la extragerea acestora;
m) neîndeplinirea cerinţelor privind aducerea excavaţiilor miniere şi sondelor de foraj lichidate sau
conservate într-o stare care ar asigura securitatea populaţiei, precum şi a cerinţelor referitor la recultivarea
terenurilor degradate de lucrările miniere;
n) încălcarea modului de achitare a plăţilor la folosirea subsolului;
o) prezentarea unor rapoarte conţinînd date neveridice privind volumele extrase şi rezervele pierdute de
substanţe minerale utile;
p) extragerea substanţelor minerale utile, apelor minerale naturale şi potabile în lipsa licenţei respective.
(2) Legislaţia poate stabili responsabilităţi şi pentru alte încălcări în domeniul folosirii subsolului.
Articolul 80. Compensarea prejudiciului cauzat
(1) Tragerea persoanei vinovate de încălcarea legislaţiei cu privire la subsol la răspundere
contravenţională sau penală nu o eliberează de obligaţia de a înlătura încălcările comise de ea şi de a
compensa prejudiciul cauzat.
(2) Prejudiciul cauzat beneficiarului subsolului ca urmare a acţiunilor autorităţilor administraţiei publice,
persoanelor cu funcţie de răspundere, persoanelor juridice şi fizice vinovate de distrugerea calităţilor
naturale ale subsolului sau de crearea condiţiilor care exclud, parţial ori total, posibilitatea folosirii în
continuare a subsolului urmează a fi compensat în modul stabilit.
(3) Prejudiciul cauzat mediului ca urmare a activităţii beneficiarului subsolului urmează a fi compensat
din contul beneficiarului subsolului.
(4) Gradul de răspundere şi mărimea compensării prejudiciului cauzat se stabilesc în fiecare caz aparte
pe cale judiciară.
Articolul 81. Soluţionarea litigiilor în problemele folosirii subsolului
Litigiile în problemele folosirii subsolului se soluţionează de autorităţile administraţiei publice în
domeniul folosirii şi protecţiei subsolului în conformitate cu competenţa acestora şi de instanţele de
judecată, în modul stabilit de legislaţie.
Capitolul XII
Cooperarea internaţională în domeniul
folosirii şi protecţiei subsolului
Articolul 82. Direcţiile principale şi tipurile cooperării
internaţionale în domeniul folosirii şi protecţiei
subsolului
Republica Moldova declară drept prioritare următoarele direcţii şi tipuri principale de cooperare
internaţională în domeniul folosirii şi protecţiei subsolului:
a) dezvoltarea pieţei resurselor de materie primă minerală şi de produse ale prelucrării acestora, inclusiv
prin crearea de condiţii favorabile pentru stabilirea unor relaţii reciproc avantajoase între subiecţii
activităţii economice;
b) asigurarea accesului la subsol, cercetării acestuia şi valorificării în conformitate cu legislaţia;
c) elaborarea şi realizarea unor programe comune de lucrări în domeniul cercetării geologice a
subsolului, extinderii şi îmbunătăţirii calitative a bazei de materie primă minerală;
d) elaborarea şi realizarea unor programe comune de lucrări în domeniul securităţii industriale,
colaborarea pentru prevenirea şi lichidarea consecinţelor avariilor de mari proporţii la întreprinderile
miniere;
e) coordonarea măsurilor privind perfecţionarea şi coordonarea documentelor normative şi metodice, ce
reglementează lucrările de explorări geologice, în baza celor acceptate în practica mondială;
f) facilitarea accesului în condiţii comerciale la tehnologiile noi aplicate în domeniul explorării,
extragerii, prelucrării şi folosirii resurselor de materie primă minerală;
g) participarea la explorarea şi exploatarea în comun a zăcămintelor de substanţe minerale utile
transfrontaliere şi la valorificarea altor resurse ale subsolului.
Capitolul XIII
Dispoziţii tranzitorii
Articolul 83. Acţiunea dreptului de folosinţă asupra
sectoarelor de subsol apărut pînă la intrarea
în vigoare a prezentului cod
(1) Dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol apărut pînă la intrarea în vigoare a prezentului cod
se consideră valabil pe parcursul termenului stabilit anterior în actul de transmitere a zăcămintelor de
substanţe minerale utile pentru valorificare industrială.
(2) Beneficiarii subsolului care au obţinut dreptul de folosinţă asupra sectoarelor de subsol pînă la
intrarea în vigoare a prezentului cod sînt în drept, pînă la expirarea termenului stabilit anterior, să se
adreseze Ministerul Mediului în vederea încheierii contractului privind folosirea sectoarelor de subsol fără
organizarea concursului.
(3) Pentru încheierea contractului privind folosirea sectoarelor de subsol, beneficiarul va depune la
Ministerul Mediului o cerere, la care va anexa copii de pe actul de transmitere a zăcămîntului în
valorificare industrială sau de pe o altă autorizaţie eliberată anterior pentru dreptul de exploatare a
zăcămîntului, de pe actul perimetrului minier, de pe documentaţia tehnică (tehnologică) de proiect şi de pe
licenţa pentru genul de activitate respectiv.
Capitolul XIV
Dispoziţii finale
Articolul 84. Intrarea în vigoare a prezentului cod
(1) Prezentul cod intră în vigoare la 3 luni de la data publicării.
(2) La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă Codul subsolului nr.1511-XII din 15 iunie
1993 (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.11, art.325), cu toate modificările şi
completările ulterioare.
(3) Pînă la aducerea în concordanţă cu prevederile prezentului cod, actele legislative şi normative în
vigoare se aplică în măsura în care nu contravin prezentului cod.
Articolul 85. Aducerea actelor legislative şi normative
în concordanţă cu prezentul cod
Guvernul:
a) în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului cod, va elabora şi va prezenta
Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezentul cod;
b) în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului cod, va asigura aducerea actelor
normative ale Guvernului şi ale altor autorităţi ale administraţiei publice în concordanţă cu prezentul cod.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Nr.3-XVI. Chişinău, 2 februarie 2009.

PARLAMENTUL
LEGE Nr. 272

din 23.12.2011
apelor
Publicat : 26.04.2012 în Monitorul Oficial Nr. 81 art Nr : 264 Data intrarii in vigoare : 26.10.2013
MODIFICAT
LP162 din 18.07.14, MO261-267/05.09.14 art.582
LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Prezenta lege, parţial armonizată cu directivele Consiliului: nr. 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind
tratarea apelor urbane reziduale şi nr. 91/676 CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor
împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu directivele Parlamentului European şi ale
Consiliului: nr. 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 privind stabilirea unui cadru de politică comunitară în
domeniul resurselor de apă; nr. 2006/7/CE din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru
scăldat; nr. 2007/60/CE din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii; nr.
2008/105/CE din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, creează
cadrul legal necesar gestionării, protecţiei şi folosinţei apelor.
Capitolul I
Articolul 1. Scopul legii
Scopul prezentei legi îl constituie:
a) crearea unui cadru legal pentru gestionarea, protecţia şi folosinţa eficientă a apelor de suprafaţă şi a
apelor subterane în baza evaluării, planificării şi luării deciziilor în mod participativ;
b) stabilirea drepturilor de folosinţă a apei şi promovarea investiţiilor în domeniul apelor;
c) stabilirea mecanismelor de protecţie a stării apelor, prevenirea oricărei degradări ulterioare a apelor,
protecţia şi restabilirea mediului acvatic, convergenţa treptată şi sistematică a protecţiei şi a gestionării lor
cu cerinţele europene;
d) prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi, în
ceea ce priveşte necesităţile lor de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care depind în mod
direct de ecosistemele acvatice;
e) asigurarea unei aprovizionări suficiente cu apă de suprafaţă şi cu apă subterană de calitate bună, faptul
acesta fiind necesar pentru o utilizare durabilă, echilibrată şi echitabilă a apei;
f) stabilirea unei baze legale de cooperare internaţională în domeniul gestionării şi protecţiei în comun a
resurselor de apă.
În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
acvifer – strat sau straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate şi o
permeabilitate suficiente pentru a permite fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie captarea unor
cantităţi importante de ape subterane;
ape de suprafaţă – ape stătătoare şi ape curgătoare de la suprafaţa solului;
ape subterane – ape care se află sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau
cu subsolul;
ape uzate – ape ce provin din activităţi casnice, sociale şi economice, conţinînd poluanţi sau reziduuri
care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale;
autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de instituţia subordonată
organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular are dreptul la folosinţa
specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi;
bazin hidrografic – porţiune de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de
rîuri, fluvii şi lacuri spre mare într-o singură gură de vărsare, estuar sau deltă, delimitată prin cumpăna
apelor;
Cadastru de stat al apelor – sistem informaţional de stat ce conţine evidenţa datelor referitoare la
reţeaua hidrografică, la resursele de apă, la prelevările şi la restituţiile de apă, la patrimoniul hidrotehnic;
cerinţă de calitate a mediului pentru ape – concentraţie a unui poluant sau a unui grup de poluanţi în
apă, în sedimente sau în biotă care nu trebuie depăşită pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a
mediului;
comitet al districtului bazinului hidrografic – organ coordonator şi consultativ al districtului bazinului
hidrografic;
corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă, cum ar fi: lac, lac de
acumulare, iaz, curs de apă – rîu sau canal, segment al unui curs de apă – rîu sau canal, ape tranzitorii;
corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai multor
acvifere;
debit salubru – debit minim într-o secţiune pe un curs de apă necesar pentru asigurarea condiţiilor de
viaţă a ecosistemelor acvatice existente;
district al bazinului hidrografic – suprafaţă de teren din Republica Moldova, constituită din unul sau din
mai multe bazine hidrografice învecinate, precum şi din apele subterane asociate, identificat ca principală
unitate de gestionare a bazinelor hidrografice;
iaz (heleşteu) – corp de apă artificial format prin stăvilirea apei cu baraj sau prin abaterea unui curs de
apă, destinat pisciculturii, irigaţiei etc., cu volum de apă la nivelul normal de retenţie de pînă la un milion
m3 ;
inundaţii – acoperire temporară cu apă, provenită din revărsarea exagerată a apelor mari de viitură sau
din precipitaţii abundente, a unei porţiuni de teren care, în mod obişnuit, nu este acoperit de apă;
lac – corp de apă stătătoare de suprafaţă care nu are legătură cu oceanul planetar;
lac de acumulare – corp de apă artificial care constituie o rezervă de apă, cu o posibilă utilizare în
diferite scopuri, cu un volum de apă, la nivel normal de retenţie, de peste un milion m3;
poluare a apei – introducere directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe sau a
căldurii în aer, în apă ori sol care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea
ecosistemelor acvatice ori a ecosistemelor terestre, ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice, care
duce la deteriorarea bunurilor materiale sau care dăunează ori afectează negativ serviciile şi alte folosinţe
legale ale mediului;
poluant – orice substanţă care ar putea constitui un factor de poluare;
resurse de apă – ape de suprafaţă, ape subterane şi precipitaţii atmosferice căzute pe teritoriul Republicii
Moldova;
risc de inundaţii – combinaţie între probabilitatea producerii unor inundaţii şi efectele potenţial adverse
pentru sănătatea umană, pentru mediu, pentru patrimoniul cultural şi pentru activitatea economică, asociate
inundaţiilor;
secetă – deficienţă temporară a apelor de suprafaţă şi a celor subterane ca urmare a modificărilor
climatice;
subbazin – suprafaţă de teren în cadrul unui district hidrografic din care toate scurgerile de apă se varsă,
printr-o reţea de rîuri, fluvii şi lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă în cadrul acestui district
hidrografic;
substanţe periculoase – substanţe sau grupuri de substanţe toxice, persistente şi bioacumulabile, precum
şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care prezintă pericol;
teren al fondului apelor – teren aflat sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor,
rezervoarelor de apă, mlaştini, terenuri pe care sînt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale
serviciului apelor, terenuri repartizate pentru fîşiile de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă,
a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenuri folosite pentru construcţia şi exploatarea
instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă, altor
necesităţi de interes public;
valori-limită de emisie – masă exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţie şi/sau
nivel al unei emisii care nu pot fi depăşite pe durata unei anumite perioade sau a mai multor perioade
anumite;
zone umede – întinderi de bălţi, de mlaştini, de turbării, de ape naturale sau de ape artificiale,
permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră ori sărată, a căror
adîncime nu depăşeşte 6 m;
zone vulnerabile – suprafeţe de teren din care se alimentează apele de suprafaţă şi/sau apele subterane şi
care provoacă poluarea lor cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
Articolul 3. Obiectul de reglementare a legii
(1) Prezenta lege reglementează:
a) gestionarea şi protecţia apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv măsurile de prevenire şi de
combatere a inundaţiilor, a eroziunii şi măsurile de contracarare a secetei şi a deşertificării;
b) activităţile care au impact asupra apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv captarea şi folosinţa
apei, deversarea apelor uzate şi a poluanţilor, alte activităţi care ar putea dăuna calităţii apelor.
(2) Următoarele activităţi sînt reglementate şi prin legi speciale:
a) folosinţa apelor minerale naturale şi minerale medicinale, inclusiv termale;
b) siguranţa digurilor şi altor structuri hidrotehnice;
c) constituirea asociaţiilor de utilizatori de apă pentru irigare, precum şi transferul şi utilizarea
infrastructurii pentru irigare de către asemenea asociaţii;
d) pescuitul şi acvacultura, cu excepţia deversărilor de poluanţi provenite de la instalaţiile de acvacultură
şi introducerii substanţelor periculoase în apă reglementate de prezenta lege;
e) asigurarea aprovizionării cu apă, a deversării apelor uzate şi a serviciilor de tratare a apei pentru
populaţie, comerţ şi industrie.
Articolul 4. Regimul proprietăţii în domeniul apei
(1) Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element indispensabil
pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, o materie primă pentru
activităţi productive, o sursă de energie şi o cale de transport.
(2) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat şi
apărat ca atare.
(3) Apa face parte din domeniul public al statului.
(4) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul la folosinţa apei în condiţiile prezentei legi.
(5) Terenul de sub apa iazului poate face parte atît din domeniul public, cît şi din domeniul privat. Orice
persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care îi aparţine cu drept de
proprietate, în condiţiile legii.
(6) Terenul fondului de apă este un bun indivizibil.
Articolul 5. Gestionarea resurselor de apă
(1) Gestionarea eficientă a resurselor de apă ale Republicii Moldova se efectuează în baza bazinului
hidrografic Nistru situat pe teritoriul Republicii Moldova şi a bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea
Neagră situat pe teritoriul Republicii Moldova, numite districte ale bazinelor hidrografice.
(2) Districtul bazinului hidrografic este principala unitate de gestionare a bazinelor hidrografice şi a
apelor subterane asociate lor.
(3) Districte ale bazinelor hidrografice în Republica Moldova sînt:
a) districtul bazinului hidrografic Nistru;
b) districtul bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră.
(4) În cadrul districtelor bazinelor hidrografice pot fi formate subbazine.
(5) Hotarele districtelor bazinelor hidrografice, hotarele subbazinelor şi hărţile speciale în care sînt
determinate se aprobă de Guvern.
Articolul 6. Principiile de gestionare a resurselor
de apă
Gestionarea resurselor de apă se bazează în fond pe:
a) principiul participării utilizatorilor de apă, autorităţilor publice centrale şi locale, a societăţii civile şi
altor părţi interesate la procesele de planificare şi de luare a deciziilor privind folosinţa şi protecţia
resurselor de apă;
b) principiul „poluatorul plăteşte”, potrivit căruia costurile prevenirii poluării sau depoluării resurselor
de apă sînt suportate de către poluator;
c) principiul precauţiei, care presupune că, în cazul în care există riscuri de prejudiciere gravă sau
ireversibilă a resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu poate fi folosită ca justificare a evitării
luării de măsuri;
d) principiul folosinţei durabile a apei în sensul că necesităţile generaţiilor prezente şi viitoare trebuie să
fie luate în considerare la folosinţa şi la protecţia apelor;
e) principiul valorii economice a apei în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi a gestionării
lor trebuie să fie recunoscută prin introducerea unor mecanisme de recuperare a costurilor de gestionare a
resurselor de apă.
Capitolul II
REGLEMENTAREA ŞI GESTIONAREA DE CĂTRE
STAT A FOLOSINŢEI ŞI A PROTECŢIEI APELOR
Articolul 7. Guvernul
(1) În domeniul folosinţei şi al protecţiei apelor, Guvernul:
a) coordonează activitatea tuturor autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul apelor;
b) aprobă cadrul normativ pentru punerea în aplicare a prezentei legi;
c) întreprinde alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
(2) Guvernul coordonează activităţile care trebuie întreprinse conform prezentei legi şi poate delega
anumite împuterniciri, stabilite în prezenta lege, autorităţilor administraţiei publice centrale, altor autorităţi
cu atribuţii în domeniul apelor.
Articolul 8. Organul central al administraţiei publice
în domeniul mediului
Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului este responsabil de implementarea
politicii de stat în domeniul gestionării resurselor de apă şi:
a) elaborează politicile, actele normative, planurile ce trebuie aprobate de Guvern, precum şi
modificările necesare pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu cerinţele europene;
b) efectuează monitorizarea stării şi a folosinţei resurselor de apă, ţine Cadastrul de stat al apelor;
c) stabileşte instituţia subordonată în ale cărei atribuţii intră eliberarea autorizaţiilor de mediu pentru
folosinţa specială a apei şi ţinerea Registrului autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei
(denumită în continuare instituţie competentă);
d) asigură, în comun cu Ministerul Sănătăţii, respectarea legislaţiei privind calitatea şi protecţia apelor;
e) încurajează şi promovează participarea societăţii civile şi a tuturor părţilor interesate la dezbaterea
unor anumite proiecte în domeniul apelor de interes naţional;
f) asigură cooperarea internaţională şi coordonarea desfăşurării activităţilor ce rezultă din tratate
internaţionale;
g) coordonează donaţiile externe şi gestionează investiţiile în domeniul apelor;
h) întreprinde alte măsuri prevăzute de lege.
Articolul 9. Autoritatea administrativă de gestionare
a apelor
(1) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor întreprinde măsuri de implementare a legislaţiei în
domeniul protecţiei şi gestionării apelor şi:
a) participă la elaborarea şi la implementarea de politici, de programe, de planuri şi de măsuri în
gestionarea apelor;
b) gestionează construcţiile hidrotehnice care se află în domeniul public;
c) întreţine corpurile de apă de suprafaţă, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor, conform art. 50 alin. (3);
d) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie, precum şi cele delegate de organul central al administraţiei
publice în domeniul mediului.
(2) Modul de organizare şi de funcţionare a autorităţii administrative de gestionare a apelor se stabileşte
printr-un regulament aprobat de Guvern.
Articolul 10. Comitetul districtului bazinului
idrografic
(1) Pentru fiecare district al bazinului hidrografic, Guvernul formează cîte un comitet, în a cărui
componenţă intră reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai comitetelor
subbazinale, ai asociaţiilor utilizatorilor de apă, ai societăţii civile şi societăţii ştiinţifice.
(2) Principalele sarcini ale comitetului districtului bazinului hidrografic sînt:
a) consultă la elaborarea, la modificarea şi la aprobarea planului de gestionare a districtului bazinului
hidrografic;
b) participă la procesul de identificare, delimitare şi de clasificare a corpurilor de apă cărora li se aplică
cerinţele de calitate a mediului pentru ape sau care au nevoie de protecţie, sau care ar putea fi afectate de
poluare din diferite surse, inclusiv agricole, consultă la identificarea zonelor vulnerabile;
c) elaborează măsuri care trebuie incluse în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic şi de
realizare a obiectivelor de gestionare;
d) participă la cooperarea transfrontalieră pe bazine comune.
(3) Modul de constituire şi de funcţionare a comitetului districtului bazinului hidrografic, structura şi
atribuţiile lui sînt prevăzute într-un regulament aprobat de Guvern.
Articolul 11. Autorităţile administraţiei publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
a) întreţin şi gestionează corpurile de apă de suprafaţă, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor aflate în
gestiune, conform art. 50 alin. (4);
b) îşi deleagă reprezentanţii în comitetul districtului bazinului hidrografic;
c) informează societatea civilă şi părţile interesate despre anumite aspecte din domeniul apelor, inclusiv
despre restricţiile şi interdicţiile folosinţei apelor;
d) creează, în colaborare cu asociaţii obşteşti, comitete subbazinale ale rîurilor mici;
e) realizează alte sarcini prevăzute de lege.
Articolul 12. Colaborarea şi accesul publicului la
informaţia din domeniul apelor
(1) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului sprijină, direct sau prin intermediul
instituţiilor subordonate cu atribuţii de gestionare a apelor, participarea instituţiilor publice şi a celor
private, a organizaţiilor neguvernamentale, a mass-mediei, a asociaţiilor utilizatorilor de apă, a cetăţenilor,
a altor părţi interesate la realizarea măsurilor privind folosinţa raţională şi protecţia apelor, prin
încurajarea:
a) colaborării active la examinarea diferitelor probleme supuse dezbaterii publice;
b) iniţierii campaniilor de educare a populaţiei în spiritul formării unei atitudini grijulii faţă de apă;
c) organizării controlului public asupra realizării măsurilor de protecţie a apelor;
d) comunicării cazurilor de încălcare a legislaţiei în domeniu, precum şi a cazurilor ale căror efecte sînt
susceptibile de poluarea, de irosirea sau de secarea apelor;
e) prezentării propunerilor de optimizare a folosinţei şi a protecţiei apelor;
f) implicării în lucrări de optimizare a folosinţei şi a protecţiei apelor, precum şi în prevenirea şi în
lichidarea efectelor distructive ale apelor;
g) întreprinderii unor alte acţiuni menite să asigure folosinţa raţională şi protecţia apelor.
(2) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul de a consulta registre, planuri, liste, orice altă
informaţie publică în conformitate cu legislaţia privind accesul la informaţie.
Capitolul III
GESTIONAREA DATELOR. POLITICI ŞI PLANIFICARE
Articolul 13. Monitorizarea resurselor de apă
(1) Monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor
protejate se efectuează de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, prin
intermediul instituţiilor subordonate, în modul stabilit printr-un regulament aprobat de Guvern. La prizele
de apă potabilă, de apă de irigare şi în zonele de agrement monitorizarea se va efectua în comun cu
Ministerul Sănătăţii.
(2) Regulamentul menţionat la alin. (1) specifică parametrii supuşi monito-rizării, procedurile şi
măsurile tehnice necesare, fără a se limita la ele, pentru prelevarea de probe şi respectarea cerinţelor de
analiză la fiecare parametru, pentru controlul calităţii, pentru practicile de laborator şi înregistrarea de date.
(3) Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi să le permită reprezentanţilor autorizaţi de organul central
al administraţiei publice în domeniul mediului, fără a percepe plată, întreprinderea pe teren a următoarelor
acţiuni:
a) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gestionarea apelor în scopul îndeplinirii
lor;
b) transportarea şi depozitarea temporară a materialelor şi a utilajelor, circulaţia acestora şi a
personalului, pompările experimentale, în cazul forajelor hidrogeologice, care fac parte din reţeaua
naţională de monitorizare;
c) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi de control sau de alte aparate
ori instalaţii, necesare studiului apelor, precum şi accesul pentru întreţinerea instalaţiilor destinate acestor
activităţi;
d) accesul pentru efectuarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică pe teren.
(4) Prejudiciul cauzat prin acţiunile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) se repară din contul alocaţiilor
bugetare de stat sau din contul persoanelor autorizate care au cauzat prejudiciul, iar cel cauzat prin
acţiunile de la lit.c) şi d) se repară în alt mod prevăzut de legislaţie.
Articolul 14. Cadastrul de stat al apelor
(1) Cadastrul de stat al apelor este ţinut de organul central al administraţiei publice în domeniul
mediului, prin autoritatea administrativă de gestionare a apei. Cadastrul conţine date referitor la reţeaua
hidrografică, inclusiv la identificarea, delimitarea, clasificarea şi la starea corpurilor de apă, la construcţiile
şi instalaţiile hidrotehnice, la zonele şi fîşiile de protecţie, la ariile protejate situate în aceste zone, precum
şi date despre prelevările şi restituţiile de apă.
(2) Structura şi conţinutul Cadastrului de stat al apelor sînt stabilite printr-un regulament aprobat de
Guvern.
Articolul 15. Registrul autorizaţiilor de mediu pentru
folosinţa specială a apei
(1) Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei se ţine de instituţia competentă.
Registrul conţine date privind titularii de autorizaţii, tipul autorizaţiilor, data eliberării, termenul de
valabilitate, locul de desfăşurare a activităţii autorizate, alte menţiuni privind eliberarea, modificarea,
prelungirea, suspendarea, încetarea sau retragerea autorizaţiilor. Actele în a căror bază s-au efectuat
înscrierile în Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei se păstrează la dosar.
(2) Structura şi conţinutul registrului menţionat la alin. (1) se stabilesc într-un regulament aprobat de
Guvern.
Articolul 16. Transparenţa informaţiei din Cadastrul
de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor
de mediu pentru folosinţa specială a apei
(1) Informaţia din Cadastrul de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa
specială a apei este publică.
(2) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul să studieze şi să primească date din Cadastrul
de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu
legislaţia privind accesul la informaţie.
Articolul 17. Documentele de politici naţionale în
domeniul resurselor de apă
(1) Documentele de politici naţionale în domeniul resurselor de apă se aprobă conform legislaţiei.
Aceste documente trebuie să conţină prevederi referitor la:
a) cantitatea şi calitatea resurselor de apă existente şi a corpurilor de apă, la folosinţa lor de către toate
sectoarele economiei;
b) volumul fluxului neutilizat al resurselor de apă, luîndu-se în considerare necesităţile de mediu şi
tratatele internaţionale în domeniul folosinţei apelor;
c) cerinţele de apă pe termen scurt, mediu şi lung pentru fiecare sector principal al economiei;
d) priorităţile de investiţii, avîndu-se în vedere necesitatea de a se asigura aprovizionarea eficientă cu apă
şi serviciile de salubritate a populaţiei urbane şi a celei rurale, precum şi respectarea cerinţelor europene
aplicabile şi a obiectivelor de mediu pentru ape;
e) măsurile speciale de prevenire şi de control al poluării apelor de suprafaţă şi a celor subterane;
f) măsurile prioritare de promovare a adaptării la efectele schimbărilor climatice, inclusiv de identificare
şi de combatere a deficitului de apă, avîndu-se în vedere dezechilibrul pe termen lung între cererea şi oferta
de apă, precum şi riscul crescut de secetă şi de inundaţii;
g) programele de măsuri privind îndeplinirea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape şi/sau privind
atingerea obiectivelor de mediu pentru ape, conform celor ale Uniunii Europene;
h) termenele concrete de realizare a unor anumite obiective, măsuri, acţiuni, cerinţe etc.
(2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului promovează participarea activă a
societăţii civile la elaborarea documentelor de politici naţionale în domeniul resurselor de apă prin
publicarea de documente şi informarea tuturor părţilor interesate, oferind tuturor oportunitatea de a
comenta şi de a face recomandări cu privire la conţinutul acestor documente.
(3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului asigură publicitatea documentelor de
politici naţionale în domeniul resurselor de apă prin intermediul mass-mediei naţionale.
Articolul 18. Documentele de politici naţionale privind
apele uzate
Documentele de politici naţionale privind apele uzate se aprobă conform legislaţiei şi conţin prevederi
referitor la:
a) proiectarea, finanţarea, construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea sistemelor de colectare şi a
staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile urbane, precum şi la termenul în care Republica Moldova
trebuie să se conformeze cerinţelor aplicabile în Uniunea Europeană în acest domeniu;
b) identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor care ar oferi costuri eficiente ale epurării apelor uzate
în localităţile rurale, astfel încît să se reducă şi să se minimalizeze poluarea apei, şi care ar proteja
aprovizionarea cu apă potabilă, precum şi la proiectarea, finanţarea, construcţia, punerea în funcţiune şi
exploatarea unor sisteme locale de colectare a apelor uzate, a unor staţii de epurare, la implementarea unor
procese, tehnologii şi metode de alternativă adecvate.
Articolul 19. Planul de gestionare a districtului bazinului
hidrografic
(1) Districtul bazinului hidrografic se gestionează în baza unui plan elaborat de organul central al
administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu comitetul districtului bazinului hidrografic,
aprobat de Guvern.
(2) Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic prevede măsuri de implementare a
documentelor de politici naţionale în domeniul resurselor de apă şi include:
a) evaluarea calităţii şi a cantităţii resurselor de apă în cadrul districtului bazinului hidrografic;
b) evaluarea riscului deficitului de apă, al secetei, al inundaţiilor, al poluării şi al eşecului barajelor din
cadrul districtului bazinului hidrografic, evaluarea costurilor de prevenire, de reducere sau de atenuare a
unor astfel de riscuri;
c) identificarea zonelor din districtul bazinului hidrografic în care există risc de poluare din surse difuze;
d) analiza ariilor protejate existente şi a zonelor de protecţie stabilite în conformitate cu legislaţia,
identificarea necesităţii de stabilire a unor noi arii sau zone ori de modificare a celor existente;
e) priorităţile folosinţei speciale a apei, măsurile de abordare a riscurilor şi a problemelor identificate la
lit. b) şi c), standardele existente şi cele viitoare;
f) alte aspecte relevante.
(3) Procedura de elaborare a planului menţionat la alin. (1) şi (2), precum şi procedura de revizuire a
acestuia se stabilesc de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului şi se aprobă de
Guvern.
(4) Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic se revizuieşte la fiecare 6 ani.
Articolul 20. Informarea şi consultarea societăţii civile
(1) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului încurajează, direct sau prin
intermediul instituţiilor subordonate cu atribuţii de gestionare a apelor, participarea activă a tuturor părţilor
interesate la elaborarea, la revizuirea şi la actualizarea planului de gestionare a districtului bazinului
hidrografic prin publicare şi supunere la dezbatere publică:
a) a calendarului şi a programului de elaborare a planului, a măsurilor care trebuie luate în materie de
consultare;
b) a sintezei provizorii privind problemele identificate în materie de gestionare a apelor în districtul
bazinului hidrografic;
c) a proiectului de plan de gestionare a districtului bazinului hidrografic sau a altei informaţii relevante.
(2) Informaţia menţionată la alin. (1), documentele de referinţă şi informaţiile utilizate la elaborarea
planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic se pun la dispoziţia solicitanţilor gratuit, la cerere.
(3) Termenul de consultare şi de formulare în scris a comentariilor şi a obiecţiilor pe marginea
documentelor supuse dezbaterii trebuie să fie de cel puţin 6 luni.
Capitolul IV
FOLOSINŢA APELOR ŞI AUTORIZAREA
FOLOSINŢEI APELOR
Articolul 21. Folosinţa apelor
(1) Se consideră folosinţă a apelor următoarele activităţi:
a) captarea apei dintr-un corp de apă de suprafaţă sau dintr-un corp de apă subterană, transportul şi
folosinţa ulterioară a apei;
b) îndiguirea sau depozitarea apei în spatele unui baraj sau al altor construcţii şi instalaţii hidrotehnice;
c) colectarea, tratarea şi evacuarea apei uzate;
d) devierea, restricţionarea sau modificarea fluxului de apă într-un corp de apă;
e) modificarea albiei, a malurilor, a cursului sau a caracteristicilor unui corp de apă;
f) construirea de structuri permanente pe terenul fondului de apă.
(2) Utilizatorii de apă sînt obligaţi:
a) să folosească apa în mod raţional şi econom;
b) să întreprindă măsuri pentru protecţia apelor împotriva poluării;
c) să respecte drepturile altor utilizatori de apă;
d) să ţină evidenţa apei folosite şi să o raporteze, conform unui regulament aprobat de Guvern.
Articolul 22. Folosinţa generală a apei
(1) Se consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă specială utilizarea
apei în următoarele scopuri:
a) consumul uman şi alte necesităţi casnice;
b) adăparea animalelor fără utilizarea de structuri permanente;
c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă;
d) scăldatul şi agrementul;
e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de urgenţă.
(2) Irigarea efectuată de către o persoană aprovizionată legal cu apă printr-un sistem centralizat de
irigare gestionat de o asociaţie a utilizatorilor de apă pentru irigare sau de o altă persoană care deţine
autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei nu necesită o astfel de autorizaţie.
(3) Folosinţa apei pentru scăldat şi agrement poate fi limitată sau interzisă:
a) de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului sau de alte organe ale administraţiei
publice abilitate în cazul unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau într-o zonă de
protecţie stabilită în conformitate cu legislaţia;
b) de titularul unei autorizaţii de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu condiţiile
autorizaţiei.
(4) La sesizarea autorităţii administraţiei publice abilitate, organul central al administraţiei publice în
domeniul mediului poate limita sau interzice temporar folosinţa generală a apei în cazul în care există un
pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau un pericol pentru starea apelor şi echilibrul
ecologic.
(5) Precipitaţiile atmosferice care cad pe terenurile private pot fi folosite de către proprietar în
conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
(6) Titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să asigure accesul la
folosinţa generală a apei indicată la alin. (1).
(7) Dreptul la folosinţa generală a apei nu implică dreptul de trecere printr-un teren privat decît în
condiţiile prevăzute de Codul civil.
Articolul 23. Folosinţa specială a apei
(1) Folosinţa apei care nu cade sub incidenţa art. 22 se consideră folosinţă specială şi poate fi efectuată
numai în bază de autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei.
(2) Sînt considerate folosinţă specială a apei şi următoarele activităţi:
a) captarea apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane pentru aprovizionarea cu apă
destinată consumului uman;
b) captarea şi folosinţa apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane în scopuri tehnice şi
industriale, inclusiv la prelucrarea produselor alimentare şi în agroindustrie;
c) captarea şi folosinţa apei din diferite surse pentru irigare;
d) folosinţa apei în acvacultură şi piscicultură;
e) deversarea apelor uzate;
f) utilizarea apei pentru generarea de energie hidro-electrică;
[Art.23 al.(2), lit.f) modificată prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
g) exploatarea de pontoane, debarcadere şi de alte structuri hidraulice pe terenul fondului de apă;
[Art.23 al.(2), lit.g) modificată prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
h) dezvoltarea şi exploatarea comercială a plajelor şi a zonelor de agrement.
Articolul 24. Priorităţi la folosinţa apei
(1) Satisfacerea necesităţii populaţiei în apă potabilă şi în apă pentru necesităţi casnice, asigurarea
debitelor salubre au prioritate faţă de folosinţa apei în alte scopuri.
(2) În cazul în care planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic nu specifică o altă ordine de
priorităţi la folosinţa şi la alocarea apei, inclusiv a celei subterane, folosinţa specială a apei va fi
conformată următoarelor priorităţi:
a) irigarea şi adăpatul animalelor;
b) activităţile industriale, inclusiv activităţile miniere şi activităţile în agroindustrie;
c) pescuitul şi piscicultura;
d) generarea de hidroenergie;
e) sportul şi agrementul;
f) alte domenii.
Articolul 25. Cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu
pentru folosinţa specială a apei
(1) Cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se înaintează instituţiei
competente.
(2) Lista actelor necesare solicitantului pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a
apei include:
a) documentul care atestă dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra terenului pe care este situat
corpul de apă, asupra construcţiilor hidrotehnice, precum şi asupra altor construcţii destinate folosinţei
apelor;
b) planul şi/sau schema terenului, cu indicarea, după caz, a construcţiilor hidrotehnice, a mijloacelor de
măsurare a cantităţii de apă care urmează a fi folosită şi deversată, precum şi a altor construcţii destinate
folosinţei apelor;
c) paşaportul prizei de apă;
d) regulamentul de exploatare a barajelor, iazurilor şi a lacurilor de acumulare;
e) calculele privind cantitatea de apă care urmează a fi folosită şi volumul de ape uzate;
f) planul de acţiuni/investiţii privind protecţia resurselor de apă în perioada de folosinţă a apei;
g) rezultatele analizelor privind proprietăţile fizico-chimice şi/sau bacteriologice ale apei;
h) contractul pentru folosirea sectorului de subsol;
i) contractul de transportare şi receptare a apelor uzate pentru epurare, în cazul lipsei propriului sistem
de evacuare şi epurare a apelor uzate;
j) dovada publicării în presa locală a anunţului prevăzut la alin. (4) cu privire la solicitarea eliberării
autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei.
[Art.25 al.(2) în redacția LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
(3) În cazul folosinţei apei care implică deversarea apelor uzate, se aplică dispoziţiile art. 41 alin. (1).
(31) În dependenţă de tipurile de folosinţă specială a apei, la cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu
pentru folosinţa specială a apei solicitantul anexează:
a) pentru activităţile specificate la art. 23 alin. (2) lit. a), b) şi d) – actele prevăzute la alin. (2) lit. a)–j)
din prezentul articol;
b) pentru activitatea specificată la art. 23 alin. (2) lit. c) – actele prevăzute la alin. (2) lit. a)–h) şi j) din
prezentul articol;
c) pentru activitatea specificată la art. 23 alin. (2) lit. e) – actele prevăzute la alin. (2) lit. b), d), e), g) şi
j) din prezentul articol;
d) pentru activitatea specificată la art. 23 alin. (2) litera f) – actele prevăzute la alin. (2) lit. b), d) – f) şi
j) din prezentul articol;
e) pentru activităţile specificate la art. 23 alin. (2) lit. g) şi h) – actele prevăzute la alin. (2) lit. a), b), d),
f), g) şi j) din prezentul articol.
(4) Solicitantul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să publice în presa
locală un anunţ cu privire la solicitarea eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei,
precum şi să îl afişeze la primăria din localitate. Orice persoană fizică sau persoană juridică ce are obiecţii
la cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate notifica în scris
instituţiei competente în termen de 30 de zile de la publicarea anunţului.
(5) Instituţia competentă, în termen de 30 de zile de la primirea cererii:
a) coordonează, prin procedura ghişeului unic, condiţiile de folosinţă a apei cu autorităţile de
supraveghere a sănătăţii publice, de gestionare a apelor, de folosire a resurselor minerale, de protecţie a
mediului, de protecţie a resurselor biologice acvatice, precum şi cu autorităţile de supraveghere sanitar-
veterinară, de protecţie civilă şi situaţii excepţionale, conform unui regulament aprobat de Guvern;
b) organizează, în comun cu autorităţile specificate la lit. a), inspectarea corpului de apă, a construcţiilor
hidrotehnice, precum şi a altor construcţii destinate folosinţei apelor indicate în cerere.
(6) Instituţia competentă plasează pe site-ul său oficial cererile de eliberare a autorizaţiei de mediu
pentru folosinţa specială a apei şi organizează, după caz, audieri publice cu privire la numitele cereri dacă
acestea din urmă implică un impact semnificativ asupra mediului sau dacă au fost prezentate obiecţii
conform alin. (4).
(7) Termenul maxim de examinare a cererii şi de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa
specială a apei este de două luni. În cazul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei pe termen
lung, termenul poate fi prelungit cu două luni.
(8) Termenul indicat la alin. (7) curge din momentul prezentării de către solicitant a tuturor
documentelor necesare, conform prezentei legi.
Articolul 26. Termenul autorizaţiei de mediu pentru
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se eliberează pentru un termen de 12 ani, cu
excepţia cazurilor în care:
a) autorizaţia este cerută pentru un termen mai scurt;
b) autorizaţia este cerută pentru un termen lung în temeiul alin. (2).
(2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei pe termen lung se eliberează pentru 25 de ani în
cazul în care solicitantul se obligă să facă o investiţie pe termen lung avînd ca obiect construcţia,
îmbunătăţirea sau reabilitarea:
a) unui baraj în scopuri hidroenergetice sau de altă natură;
b) unei construcţii hidrotehnice sau instalaţii pentru tratarea şi furnizarea apei potabile.
Articolul 27. Eliberarea autorizaţiei de mediu pentru
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, inclusiv pe termen lung, se eliberează cu titlu
gratuit de către instituţia competentă.
(2) La examinarea cererii de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se vor lua
în considerare:
a) planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic relevant;
b) obligaţiile Republicii Moldova asumate în conformitate cu tratatele internaţionale;
c) priorităţile la folosinţa apei aplicabile în cadrul districtului bazinului hidrografic relevant;
d) conţinutul expertizelor ecologice sau de evaluare a impactului asupra mediului cerute de lege;
e) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile;
f) obiecţiile scrise, precum şi concluziile audierilor publice referitoare la cerere.
(3) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei nu se eliberează dacă aceasta ar afecta negativ:
a) folosinţa apei de către orice persoană fizică sau persoană juridică ce deţine autorizaţie de mediu
pentru folosinţa specială a apei;
b) cerinţele de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 sau obiectivele de mediu pentru ape
menţionate la art. 38;
c) cerinţele minime pentru debit salubru.
(4) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se înscrie în Registrul autorizaţiilor de mediu
pentru folosinţa specială a apei, în conformitate cu prevederile art. 15.
(5) Decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei
poate fi atacată în instanţă de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura prealabilă.
Articolul 28. Conţinutul autorizaţiei de mediu pentru
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei trebuie să prevadă:
a) scopul în care va fi folosită apa;
b) volumul de apă pe care titularul ei este în drept să îl capteze, să îl îndiguiască, să îl devieze şi să îl
folosească, prin referire fie la un volum fix, fie la o cotă-parte din flux;
c) volumul fluxului de restituţie, dacă este cazul, locul în care fluxul de restituţie va fi deversat.
(2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei obligă titularul să respecte următoarele condiţii
generale:
a) folosinţa raţională a apei în scopul specificat;
b) prevenirea poluării apei;
c) instalarea echipamentelor de măsurare a volumului de apă folosită;
d) furnizarea informaţiei cu privire la volumul de apă folosit;
e) respectarea normelor de deversare;
f) asigurarea zonelor de protecţie sanitară a sursei de apă;
g) respectarea cerinţelor igienice de calitate a apei.
(3) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei obligă titularul să respecte anumite condiţii
speciale privind:
a) modul în care va fi folosită apa;
b) variaţiile sezoniere sau temporale de folosinţă a apei;
c) luarea măsurilor de reducere a efectelor poluării şi întreprinderea unor alte măsuri de protecţie a
mediului;
d) gestionarea eficientă şi protecţia apelor.
Articolul 29. Titularul autorizaţiei de mediu pentru
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei este un document personal, care nu poate fi
cesionat decît cu acordul prealabil al instituţiei competente, cu respectarea de către cesionar a prevederilor
art. 27 alin. (1). Acordul prealabil nu este necesar în caz de:
a) succesiune;
b) înstrăinare a terenului sau a construcţiei hidrotehnice la care se referă autorizaţia de mediu pentru
folosinţa specială a apei.
(2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, cesionată conform alin. (1), rămîne valabilă cu
condiţia ca, în termen de două luni de la data cesiunii, cesionarul să înregistreze cesiunea la instituţia
competentă.
Articolul 30. Modificarea şi suspendarea autorizaţiei
de mediu pentru folosinţa specială a apei
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei poate fi modificată de către instituţia
competentă:
a) la cererea titularului ei, inclusiv în caz de modificare substanţială survenită în exploatare care poate
avea efecte semnificative asupra apelor;
b) temporar, în cazul în care este necesară aplicarea cerinţelor ce ţin de debitul salubru al sursei de apă
ca urmare a adoptării unei hotărîri de declarare a stării de secetă în conformitate cu art. 48.
(2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei poate fi suspendată de către instituţia
competentă:
a) la cererea titularului;
b) în caz de neexecutare în termen de cel mult 30 de zile a prescripţiei eliberate ca urmare a nerespectării
condiţiilor de autorizare;
c) în cazul în care nu au fost revizuite condiţiile de deversare conform art. 42 alin. (3) şi (4);
d) în cazul în care este necesară aplicarea cerinţelor ce ţin de debitul salubru al sursei de apă ca urmare a
adoptării unei hotărîri de declarare a stării de secetă în conformitate cu art. 48;
e) în cazul în care este necesară protejarea sănătăţii publice sau în alte cazuri excepţionale.
(3) Instituţia competentă, în decursul a 3 zile de la data suspendării prevăzute la alin. (2) lit. b)–e),
iniţiază procese de judecată. Decizia instituţiei competente privind suspendarea se aplică pînă la adoptarea
hotărîrii judecătoreşti definitive.
Articolul 31. Încetarea şi retragerea autorizaţiei de
mediu pentru folosinţa specială a apei
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei încetează:
a) la cererea titularului;
b) la expirarea termenului de valabilitate;
c) în cazul în care apa la care se referă nu a fost folosită în decursul a 3 ani consecutivi;
d) în caz de retragere.
(2) Instituţia competentă are dreptul să retragă autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei dacă
este necesară realocarea de apă pentru un alt scop în conformitate cu utilitatea publică şi/sau cu planul de
gestionare a districtului bazinului hidrografic relevant.
(3) În cazul retragerii prevăzute la alin. (2), titularul autorizaţiei are dreptul să obţină gratuit o nouă
autorizaţie pentru folosinţa unui volum echivalent de apă de la o resursă de alternativă ori o compensaţie
calculată pe aceeaşi bază legală ca exproprierea în interes public.
(4) Instituţia competentă iniţiază proces de judecată de retragere a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa
specială a apei în cazul în care:
a) se constată că titularul autorizaţiei nu respectă condiţiile de autorizare după o perioadă anterioară de
suspendare a autorizaţiei de maximum 30 de zile;
b) autorizaţia a fost cesionată fără respectarea art. 29.
Articolul 32. Prelungirea autorizaţiei de mediu pentru
(1) Titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate solicita instituţiei competente
prelungirea autorizaţiei în conformitate cu procedura de eliberare a unei astfel de autorizaţii. Cererea de
prelungire a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei trebuie depusă cu cel puţin 3 luni înainte
de expirare.
(2) Instituţia competentă prelungeşte autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, cu excepţia
cazurilor în care:
a) ordinea de priorităţi ale planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic aplicabil prevede ca
toată apa sau o parte din ea să fie realocată în alt scop;
b) există alte motive de interes public pentru respingerea cererii de prelungire.
(3) Restricţiile specificate la alin. (2) nu se raportă la captarea apei pentru aprovizionarea cu apă
destinată consumului uman.
Articolul 33. Terenurile şi construcţiile hidrotehnice
destinate folosinţei speciale a apei
(1) În cazul în care terenul unui corp de apă, construcţiile hidrotehnice şi terenurile pe care se află sînt
necesare pentru exercitarea dreptului de folosinţă specială a apei, dar nu sînt deţinute de solicitantul
autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, acesta trebuie să obţină dreptul de folosinţă a
terenurilor şi a construcţiilor hidrotehnice.
(2) Dreptul de proprietate şi/sau dreptul de folosinţă a construcţiilor hidrotehnice şi a terenurilor
destinate folosinţei speciale a apei pot fi dobîndite şi/sau cesionate în conformitate cu prevederile Codului
civil şi ale Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.
(3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului iniţiază, direct sau prin intermediul
instituţiilor subordonate, procese judiciare de demolare a construcţiilor şi demontare a instalaţiilor
hidrotehnice neautorizate situate pe terenul fondului apelor sau pe ape.
Capitolul V
PROTECŢIA APELOR
Articolul 34. Interzicerea poluării apelor
(1) Deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de suprafaţă, într-un corp de apă subterană,
în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este posibilă scurgerea într-un corp de apă de
suprafaţă sau într-un corp de apă subterană sînt interzise, cu excepţia cazurilor în care se efectuează
în conformitate cu condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de mediu pentru folosinţa
specială a apei.
(2) Substanţele specifice care se introduc în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură,
dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor receptoare şi pentru care nu este necesară
obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
(3) Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă din apele de suprafaţă şi din apele subterane se stabilesc
conform unui regulament aprobat de Guvern.
Articolul 35. Substanţele prioritar periculoase
Lista substanţelor prioritar periculoase care, din cauza naturii lor periculoase sau a riscului sporit pe care
îl prezintă pentru mediu, nu pot fi deversate în corpuri de apă de suprafaţă, în corpuri de apă subterane sau
pe terenuri ale fondului de apă se aprobă de Guvern.
Articolul 36. Cerinţele privind deversarea substanţelor
periculoase
(1) Cerinţele privind deversarea substanţelor periculoase, altele decît substanţele prioritar periculoase
prevăzute la art. 35, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern, care va prevedea:
a) valorile-limită de emisie;
b) controlul asupra emisiei şi cerinţele tehnice de epurare a deşeurilor lichide şi a efluenţilor înainte de
deversarea acestora, inclusiv cerinţele de utilizare a celor mai bune tehnici disponibile;
c) monitorizarea şi cerinţele de raportare.
(2) Conţinutul celor mai bune tehnici disponibile se aprobă de organul central al administraţiei publice în
domeniul mediului.
Articolul 37. Cerinţele de calitate a mediului pentru ape
(1) Cerinţele de calitate a mediului pentru ape trebuie să prevadă, fără a se limita la ele, valori de
temperatură, de aciditate/alcalinitate, de oxigen dizolvat, parametri chimici şi microbiologici. Cerinţele se
stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern. Regulamentul trebuie să conţină şi prevederi referitor la:
a) cerinţele de monitorizare a calităţii apelor, inclusiv la metodele de măsurare, de prelevare a probelor,
la frecvenţa analizelor şi a procedurilor, la cerinţele de gestionare a datelor;
b) publicitatea informaţiei privind respectarea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape;
c) clasificarea apelor prin referinţă la cerinţele de calitate a mediului pentru ape stabilite în conformitate
cu alin. (3);
d) interzicerea folosinţei apei în anumite scopuri din corpurile în care apa nu corespunde cerinţelor
stabilite;
e) impunerea măsurilor de remediere care urmează a fi întreprinse pentru asigurarea conformităţii cu
cerinţele de calitate a mediului pentru ape, inclusiv la elaborarea unor planuri de gestionare şi de remediere
prin intermediul unor procedee participative care implică publicul şi/sau utilizatorii apelor respective.
(2) Cerinţele de calitate a mediului pentru ape sînt stabilite în conformitate cu alin. (1) pentru toate
resursele de apă, precum şi pentru:
a) folosinţa unor anumite corpuri de apă;
b) activităţile care sînt autorizate sau care au loc în corpurile de apă de la lit. a);
c) corpurile de apă identificate în conformitate cu alin. (3), care necesită protecţie în vederea susţinerii
unor anumite activităţi.
(3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului identifică apele sau corpurile de apă
cărora le sînt aplicabile cerinţele de calitate a mediului pentru ape sau care au nevoie de protecţie în
vederea susţinerii unor anumite activităţi în aceste zone, în conformitate cu o procedură stabilită de
Guvern.
(4) Identificarea efectuată în conformitate cu alin. (3) se ia în considerare la revizuirea planului de
gestionare a districtului bazinului hidrografic.
Articolul 38. Obiectivele de mediu pentru ape
(1) Obiectivele de mediu pentru ape cu referire la starea chimică şi/sau ecologică şi/sau la starea
cantitativă a apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor de protecţie se stabilesc de Guvern.
(2) În sensul prezentei legi:
a) starea apelor de suprafaţă înseamnă starea unui corp de apă de suprafaţă determinată de cea mai
proastă stare ecologică şi chimică a sa;
b) starea apelor subterane înseamnă starea unui corp de apă subterană determinată de cea mai proastă
stare cantitativă şi chimică a sa;
c) starea chimică a apelor de suprafaţă înseamnă starea generată de concentraţia de poluanţi în apele de
suprafaţă;
d) starea chimică a apelor subterane înseamnă starea chimică a unui corp de apă subterană;
e) starea ecologică înseamnă calitatea structurii şi a funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor
de suprafaţă;
f) starea cantitativă reprezintă gradul de afectare a unui corp de apă subterană de către captările directe şi
indirecte.
(3) Criteriile generale privind starea apelor pentru corpurile de apă de suprafaţă, inclusiv rîuri, lacuri,
corpuri de apă artificiale sau puternic modificate, pentru corpurile de apă subterană, precum şi definiţiile
necesare, se stabilesc de Guvern.
(4) Asigurarea conformităţii stării apelor pentru corpurile de apă din fiecare district al bazinului
hidrografic cu obiectivele indicate la alin. (1) se efectuează în baza măsurilor elaborate de organul central
al administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu comitetul districtului bazinului hidrografic.
Măsurile trebuie incluse în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic.
(5) În cazul unor circumstanţe excepţionale legate de cauze naturale sau de o forţă majoră ori dacă, în
comparaţie cu beneficiul anticipat, acest lucru ar fi posibil doar la un cost disproporţionat în raport cu
fezabilitatea tehnică, comitetul districtului bazinului hidrografic poate solicita Guvernului derogare de la
conformitatea cu obiectivele de mediu pentru ape.
(6) Conţinutul minim al măsurilor stabilite în conformitate cu alin. (4) şi criteriile derogării acordate în
conformitate cu alin. (5) se stabilesc de Guvern.
Articolul 39. Cerinţele de epurare a apelor uzate în
localităţile urbane
Cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi pentru
exploatarea staţiilor de epurare se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină
prevederi referitor la:
a) metoda şi gradul de epurare care trebuie asigurate în funcţie de numărul de locuitori/de mărimea
localităţii deservite sau care urmează să fie deservită de un sistem de colectare şi de o staţie de epurare
şi/sau de calitatea apelor receptoare în care se deversează apele uzate epurate;
b) identificarea şi clasificarea unor astfel de ape receptoare, desemnate ca zone sensibile;
c) obligativitatea deversării tuturor apelor industriale uzate într-un sistem de colectare în localităţile
urbane, care trebuie să aibă loc pe baza unui acord, cu excepţia cazurilor argumentate din punct de vedere
tehnic, economic şi ecologic;
d) condiţiile privind gestionarea nămolurilor ce rezultă din procesul de epurare;
e) obligativitatea monitorizării evacuărilor de deşeuri lichide şi a monitorizării efectelor acestora, în plus
faţă de cerinţele de raportare;
f) alte aspecte relevante.
Articolul 40. Cerinţele de epurare a apelor uzate în
localităţile rurale
Cerinţele de colectare, depozitare, de epurare şi deversare a apelor uzate casnice în localităţile rurale,
inclusiv cerinţele de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare
alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
Articolul 41. Reglementarea deversării apei uzate
(1) În cazul în care folosinţa apei implică deversarea apei uzate sau un alt proces de poluare a apei, la
cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se anexează:
a) descrierea procesului de deversare;
b) expertiza ecologică a documentaţiei de proiect pentru procesul de deversare;
c) descrierea cantităţii şi compoziţiei poluanţilor care urmează să fie deversaţi;
d) descrierea metodelor propuse de monitorizare a deversării.
(2) La examinarea cererii menţionate la alin. (1), instituţia competentă:
a) aplică cerinţele de deversare relevante adoptate în temeiul art. 36, cu excepţia cazurilor în care
realizarea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 şi a obiectivelor de mediu
pentru ape menţionate la art. 38 impune condiţii mai severe şi, prin urmare, controale de emisie mai stricte;
b) ia în considerare impactul deversării solicitate asupra altor utilizatori de apă;
c) consultă organele abilitate în cazul deversării în surse de apă potabilă şi în zone de agrement.
Articolul 42. Condiţiile autorizaţiei de mediu pentru folosinţa
specială a apei care implică deversarea apei uzate
(1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apei uzate, pe lîngă
prevederile art. 28, trebuie să conţină:
a) valorile-limită de emisie în ceea ce priveşte fiecare substanţă a cărei deversare este autorizată;
b) descrierea locului de amplasare a construcţiilor de deversare, descrierea caracteristicilor acestora;
c) obligativitatea monitorizării de către titularul autorizaţiei, precum şi frecvenţa cu care informaţiile
monitorizării urmează să fie furnizate către instituţia competentă;
d) descrierea proceselor de epurare sau de epurare prealabilă la care trebuie să se supună deşeurile sau
poluanţii înainte de deversare;
e) descrierea construcţiei, exploatării şi întreţinerii oricărei structuri care este necesară pentru epurarea
sau epurarea prealabilă a deşeurilor şi a poluanţilor ori care controlează modul sau locul lor de deversare;
f) aspectele necesare minimalizării sau prevenirii poluării corpurilor de apă, realizării cerinţelor de
calitate a mediului pentru ape şi a obiectivelor de mediu pentru ape, inclusiv variaţiile sezoniere sau de altă
natură cu privire la cantitatea sau la concentraţia de poluanţi care poate fi deversată.
(2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apei uzate poate preciza
termenul-limită de reducere progresivă a cantităţii şi/sau a concentraţiei de poluanţi care poate fi deversată.
(3) Condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei
se revizuiesc la fiecare 3 ani.
(4) Titularul autorizaţiei înaintează instituţiei competente cerere de revizuire cu cel puţin 3 luni înainte
de expirarea termenului de 3 ani. La cerere se anexează descrierea procesului de deversare şi copia
rapoartelor de monitorizare furnizate conform alin. (1) lit. c).
(5) În baza cererii menţionate la alin. (4), instituţia competentă revizuieşte condiţiile de deversare a apei
uzate prevăzute în autorizaţie, avînd ca scop îmbunătăţirea calităţii apei, şi modifică, atunci cînd este
necesar, aceste condiţii pentru a reduce cantitatea, tipul şi/sau concentraţia de poluanţi deversaţi:
a) ca rezultat al introducerii în legislaţie a unor valori-limită de emisie mai stricte;
b) pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele de calitate a mediului pentru ape şi/sau cu obiectivele de
mediu pentru ape;
c) în virtutea schimbărilor produse în tehnologie în ceea ce priveşte cele mai bune tehnici disponibile.
Articolul 43. Prevenirea poluării din activităţi agricole
(1) Identificarea apelor care sînt sau care ar putea fi afectate de poluare din activităţi agricole şi
desemnarea suprafeţelor de teren care au scurgere în apele respective ca fiind zone vulnerabile se
efectuează de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu fiecare
comitet al districtului bazinului hidrografic, în baza unui regulament aprobat de Guvern.
(2) Regulamentul menţionat în alin. (1) trebuie să conţină şi prevederi referitor la:
a) normele de utilizare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor în cadrul zonelor vulnerabile;
b) elaborarea unui cod sau a unor coduri de bune practici agricole pentru a fi puse în aplicare de către
agricultori, pe bază de voluntariat, precum şi a unor programe de promovare a implementării codurilor,
inclusiv de formare şi de informare a agricultorilor;
c) programele generale de acţiuni sau programele aplicate în anumite zone, care pot conţine norme
obligatorii privind depozitarea şi utilizarea unor anumite produse de uz fitosanitar şi unor anumiţi
fertilizanţi;
d) monitorizarea efectului activităţilor întreprinse în temeiul prezentului articol, precum şi a
concentraţiei de nitraţi în apele dulci.
Articolul 44. Evacuarea apei de drenaj de pe teren
(1) Nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate dintr-un sistem de drenaj al
terenurilor folosite în scopuri agricole, silvice sau horticole, cu excepţia prevederilor alin. (2) lit. b).
(2) În cazul în care evacuarea apei de drenaj de pe teren ar putea provoca poluarea gravă a apelor sau în
vederea respectării cerinţelor de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 ori a obiectivelor de
mediu pentru ape menţionate la art. 38, printr-un regulament aprobat de Guvern:
a) se stabilesc cerinţe tehnice pentru epurarea apei de drenaj, inclusiv pentru crearea şi utilizarea de
iazuri speciale, de zone umede construite şi de filtre; şi/sau
b) se impune ca astfel de evacuări să aibă loc numai în temeiul condiţiilor de deversare.
Capitolul VI
FOLOSINŢA ŞI PROTECŢIA APELOR SUBTERANE
Articolul 45. Folosinţa apelor subterane
(1) Folosinţa apelor subterane cu proprietăţi potabile în alte scopuri decît cel al alimentării cu apă
potabilă şi cu apă menajeră este interzisă.
(2) În zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape
subterane, inclusiv cu proprietăţi potabile, se permite folosirea acestora în alte scopuri decît cel al
alimentării cu apă potabilă şi menajeră în baza unor reglementări aprobate de Guvern.
(3) Folosinţa apei subterane se efectuează numai în baza autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a
apei.
(4) Nu este necesară obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în cazul în care
folosinţa apelor freatice se încadrează în folosinţa generală a apei conform art. 22.
Articolul 46. Calitatea apelor subterane
(1) Cerinţele de calitate a apelor subterane se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care
trebuie să conţină prevederi referitor la:
a) obiectivele de gestionare a apelor subterane sau a corpurilor de apă subterană care pot prevedea, fără a
se limita la acestea, starea cantitativă şi chimică, concentraţia de poluanţi ca urmare a activităţilor umane,
asigurarea unui echilibru între captare şi realimentare;
b) cerinţele de calitate pentru apele subterane;
c) permisiunea realimentării şi stabilirea unor condiţii specifice de explorare şi de captare a apelor
subterane;
d) zonele sanitare ale sondelor.
(2) Măsurile de asigurare a respectării obiectivelor prevăzute la alin. (1) se elaborează în consultare cu
comitetul districtului bazinului hidrografic.
Capitolul VII
GESTIONAREA SECETEI ŞI A INUNDAŢIILOR
Articolul 47. Planurile de gestionare a secetei
Planificarea gestionării secetei este reglementată printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să
conţină prevederi referitor la:
a) elaborarea unor planuri individuale de gestionare a secetei pentru fiecare district al bazinului
hidrografic ori subbazin;
b) precizarea indicatorilor care permit identificarea împrejurărilor de secetă;
c) stabilirea unor sisteme de monitorizare specifice pentru identificarea împrejurărilor de secetă;
d) identificarea obiectivelor de gestionare şi a măsurilor de atenuare a efectelor secetei, inclusiv a
măsurilor de raţionalizare a cererii de apă, de stabilire a priorităţilor la folosinţa apei, de sprijinire a
necesităţilor umane de bază, inclusiv în produse alimentare, de protecţie a ecosistemelor acvatice;
e) măsurile de participare a publicului la elaborarea şi la punerea în aplicare a planurilor de gestionare a
secetei, inclusiv la măsurile de informare;
f) crearea rezervelor de apă pentru caz de secetă;
g) alte măsuri necesare.
Articolul 48. Declararea stării de secetă
(1) La propunerea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, Guvernul adoptă o
hotărîre prin care declară starea de secetă. Hotărîrea va indica dacă prevederile sale se aplică la nivelul
întregii ţări, al unui district al bazinului hidrografic sau al unor subbazine şi va conţine şi o altă informaţie
relevantă despre situaţia concretă de secetă.
(2) Hotărîrea de declarare a stării de secetă poate prevedea temporar:
a) restricţii asupra unor activităţi sau a tuturor activităţilor care implică folosinţa apelor;
b) restricţii sau interdicţii asupra folosinţei apei celor care deţin autorizaţie de mediu pentru folosinţa
specială a apei;
c) restricţii sau interdicţii asupra folosinţei generale a apei;
d) noi priorităţi de folosinţă a apei în zona supusă secetei şi deficienţei de apă;
e) utilizarea rezervelor de apă.
Articolul 49. Gestionarea riscului de inundaţii
(1) Gestionarea riscului de inundaţii este reglementată printr-un regulament aprobat de Guvern, care
trebuie să conţină prevederi referitor la:
a) domeniul de aplicare a planurilor de gestionare a riscului de inundaţii;
b) integrarea pe etape a planurilor de gestionare a riscului de inundaţii în planurile de gestionare a
districtelor bazinelor hidrografice;
c) stabilirea unor proceduri şi mecanisme de urgenţă în caz de inundaţii pentru a coordona acordarea de
asistenţă populaţiei afectate;
d) coordonarea elaborării şi adoptării planurilor de gestionare a riscurilor de inundaţii cu exerciţii de
planificare similare întreprinse în ţările vecine, pe baza unor tratate bilaterale sau multilaterale;
e) alte aspecte relevante.
(2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului efectuează evaluarea zonelor din
cadrul districtului bazinului hidrografic care sînt supuse riscului de inundaţii, elaborează hărţile de hazard
ale zonelor geografice care ar putea fi inundate şi hărţile zonelor cu risc de inundaţii în legătură cu zonele
respective şi, în consultare cu fiecare comitet al districtului bazinului hidrografic, elaborează planuri de
gestionare a riscului de inundaţii care să precizeze obiectivele gestionării riscului de inundaţii, precum şi
măsurile pentru atingerea acestor obiective, inclusiv măsuri de reducere a riscului de inundaţii şi de
protecţie a sănătăţii şi a vieţii oamenilor, a activităţilor economice, a ecosistemelor şi a patrimoniului
cultural.
(3) Posesorii de terenuri sînt obligaţi să permită reprezentanţilor autorizaţi de către organul central al
administraţiei publice în domeniul mediului, fără a percepe taxe, trecerea, precum şi transportarea şi
depozitarea temporară a materialelor şi a utilajelor pentru intervenţii operative privind apărarea împotriva
inundaţiilor.
(4) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului iniţiază negocieri cu ţările riverane în
elaborarea de planuri comune de prevenire şi de gestionare a inundaţiilor.
Capitolul VIII
ÎNTREŢINEREA CORPURILOR DE APĂ, A ZONELOR
ŞI A FÎŞIILOR DE PROTECŢIE
Articolul 50. Întreţinerea corpurilor de apă, a zonelor
şi a fîşiilor de protecţie
(1) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor şi autorităţile administraţiei publice locale asigură
întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie ca un serviciu public
obligatoriu.
(2) Întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, care se bazează pe
respectarea obiectivelor de mediu pentru ape menţionate la art. 38, include:
a) consolidarea malurilor de rîuri, a albiilor corpurilor de apă;
b) asigurarea capacităţii de evacuare a albiilor de rîuri şi înlăturarea aluviunilor excedentare;
c) înlăturarea vegetaţiei excesive din albia minoră;
d) întreţinerea apelor navigabile în stare navigabilă;
e) înlăturarea obiectelor şi a deşeurilor de la suprafaţa apei, de pe terenurile fondului de ape;
f) alte lucrări necesare.
(3) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor este responsabilă de întreţinerea corpurilor de apă
de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice stabilite de Guvern.
(4) Autorităţile administraţiei publice locale, alţi posesori privaţi sînt responsabili de întreţinerea
corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice
aflate în gestiunea lor.
(5) Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi, după ce au fost preavizaţi, să permită trecerea
reprezentanţilor responsabili de întreţinere, precum şi transportarea şi depozitarea temporară a materialelor
şi a utilajelor necesare îndeplinirii atribuţiilor de întreţinere.
Articolul 51. Regimul juridic al zonelor şi al fîşiilor
de protecţie
Modul de creare, regimul de folosinţă şi activitatea de ocrotire a zonelor şi a fîşiilor de protecţie a apelor
sînt reglementate prin lege specială.
Articolul 52. Zonele de protecţie a apelor
(1) Zonele de protecţie a apelor sînt stabilite, în cazul în care acest lucru este necesar în interesul public,
în scopul:
a) protejării corpurilor de apă împotriva efectelor dăunătoare pentru asigurarea curentă sau viitoare a
aprovizionării publice cu apă;
b) protejării apei destinate captării pentru alimentare cu apa potabilă;
c) realimentării apelor subterane;
d) prevenirii efectelor nocive cauzate de scurgerea apei de ploaie, de eroziune, de introducere a
componentelor de sol, a îngrăşămintelor, a pesticidelor şi a erbicidelor în corpurile de apă.
(2) În zonele de protecţie a apelor, anumite activităţi sînt interzise sau sînt reglementate în anumite
condiţii conform legislaţiei. Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi să permită organelor competente
realizarea măsurilor necesare, inclusiv a celor de monitorizare a apei şi a solului.
(3) În cazul în care măsurile luate în conformitate cu alin. (2) echivalează cu o expropriere, se achită o
despăgubire conform legii.
Articolul 53. Zonele umede
(1) Identificarea şi delimitarea ariilor sau a suprafeţelor calificate ca fiind zone umede se efectuează
conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
(2) Calităţile specifice şi importanţa zonelor umede trebuie să fie luate în considerare la punerea în
aplicare a prezentei legi şi la elaborarea planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.
(3) Nu se permite drenarea, utilizarea şi convertirea zonelor umede. Acestea trebuie utilizate într-un mod
durabil, astfel încît să fie protejate natura şi caracteristicile esenţiale.
Capitolul IX
ASPECTELE FINANCIARE
Articolul 54. Principiul recuperării costurilor
(1) Pentru atingerea obiectivelor prezentei legi, se aplică principiul recuperării integrale a costurilor
legate de folosinţa apelor, inclusiv evaluarea deplină a costului apelor drept component al mediului şi
resursă naturală, în temeiul unei analize economice a folosinţei apei şi cu respectarea principiului
„poluatorul plăteşte”.
(2) Analiza economică menţionată la alin. (1) cuprinde calculele relevante necesare realizării
principiului recuperării costurilor serviciilor legate de folosinţa apei, avînd în vedere prognozele pe termen
lung referitoare la cererea şi la oferta de apă în districtele bazinelor hidrografice, şi, în cazul în care este
necesar, cu estimarea volumului, a preţurilor şi a costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei şi
cu estimarea investiţiilor relevante.
(3) Sistemul taxei pentru apă este reglementat de Codul fiscal.
Articolul 55. Taxa şi plata pentru folosinţa şi poluarea
apei
(1) Folosinţa generală a apei se efectuează cu titlu gratuit. Plăţi de acces în zonele de scăldat şi în
staţiunile balneare pot fi stabilite numai de titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei
care a edificat construcţii şi/sau instalaţii destinate activităţilor de agrement.
(2) Taxele pentru folosinţa apei sînt stabilite de Codul fiscal.
(3) Plăţile pentru poluarea apei sînt stabilite prin lege.
Capitolul X
COMPETENŢA ÎN EFECTUAREA CONTROLULUI
FOLOSINŢEI ŞI AL PROTECŢIEI APELOR
Articolul 56. Controlul folosinţei şi al protecţiei apelor
(1) Autoritatea abilitată cu funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al
administraţiei publice în domeniul mediului coordonează şi exercită activitatea de inspecţie şi de control în
domeniul folosinţei şi al protecţiei apelor.
(2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, inspectorii au dreptul:
a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, precum şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, pentru a
face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea măsurilor de folosinţă şi de protecţie a
apelor;
b) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în
condiţiile legii, orice date sau documente necesare controlului;
c) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile şi folosinţele care au legătură cu apa şi de a verifica
dacă acestea sînt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea
condiţiilor autorizaţiilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;
d) de a întocmi actele corespunzătoare în cazul constatării faptelor care constituie contravenţii în
domeniul apelor;
e) de a dispune eliminarea deşeurilor, altor substanţe ori bunuri depozitate sau evacuate în contradicţie
cu legislaţia de mediu.
Articolul 57. Controlul poluării
(1) În cazul în care anumiţi poluanţi sau anumite deşeuri au fost deversate ori sînt susceptibile de a fi
deversate într-un corp de apă sau pe un teren, astfel existînd un risc de poluare, autoritatea abilitată cu
funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al administraţiei publice în domeniul
mediului emite o prescripţie, cerînd ca, într-un termen rezonabil, să fie întreprinse măsuri specifice de
protecţie a apei împotriva poluării, de minimalizare sau de remediere a efectelor poluării.
(2) În cazul în care măsurile specifice menţionate la alin. (1) nu sînt întreprinse în termenele prescrise,
autoritatea abilitată cu funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al administraţiei
publice în domeniul mediului le realizează, avînd dreptul să recupereze costurile suportate.
(3) Prescripţia emisă în conformitate cu alin. (1) poate fi contestată în scris, în termen de 10 zile, la
organul central al administraţiei publice în domeniul mediului.
(4) Depunerea contestaţiei menţionate la alin. (3) nu suspendă executarea prescripţiei.
(5) Decizia organului central al administraţiei publice în domeniul mediului poate fi atacată în instanţă
de contencios administrativ.
în domeniul apelor
Încălcarea sau neexecutarea legislaţiei în domeniul apelor atrage răspunderea civilă, contravenţională
sau penală, în condiţiile legii.
Capitolul XI
COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 59. Gestionarea resurselor de apă pe plan
internaţional
(1) Guvernul, organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, autoritatea administrativă
de gestionare a apelor şi comitetele districtelor bazinelor hidrografice participă la gestionarea în comun a
resurselor de apă internaţionale pe baza unor tratate bilaterale şi/sau multilaterale la care Republica
Moldova este parte.
(2) Guvernul iniţiază procese de elaborare a tratatelor bilaterale şi/sau multilaterale cu statele riverane
rîurilor Nistru şi Prut, bazate pe principiile gestionării integrate a bazinelor hidrografice.
(3) Guvernul promovează participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale de
gestionare a bazinelor hidrografice internaţionale, care includ părţi din teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 60. Acţiuni de cooperare
(1) Pentru realizarea obligaţiilor Republicii Moldova care derivă din tratatele internaţionale, Guvernul
aprobă:
a) mecanisme pentru schimbul direct şi în timp util al datelor de gestionare şi de protecţie a apei şi al
informaţiilor între organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, autoritatea administrativă
de gestionare a apelor şi comitetele districtelor bazinelor hidrografice, pe de o parte, şi instituţii similare
din alte ţări, pe de altă parte;
b) proceduri de coordonare a planurilor care urmează a fi elaborate în conformitate cu prezenta lege, cu
documente echivalente din alte ţări;
c) componenţa delegaţiilor, care pot include membri ai comitetelor districtelor bazinelor hidrografice,
pentru întîlniri cu reprezentanţi din alte ţări.
(2) Guvernul aprobă cadrul normativ şi/sau înaintează iniţiative legislative pentru îndeplinirea
angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană şi faţă de organizaţiile internaţionale.
Capitolul XII
Articolul 61
(1) Autorizaţiile de folosinţă specială a apei eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi sînt
valabile pînă la expirare.
(2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului va elabora, va prezenta spre aprobare
Guvernului şi, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va pune în aplicare un plan etapizat de
înregistrare a folosinţei speciale a apei pentru districtele bazinului hidrografic.
(3) Utilizatorii de apă care nu deţin autorizaţie de folosinţă specială a apei sînt obligaţi să declare
folosinţa specială a apei organului central al administraţiei publice în domeniul mediului în termen de 90
de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(4) Utilizatorilor de apă care au declarat folosinţa specială a apei în conformitate cu alin. (3) li se acordă
un termen de 6 luni pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în condiţiile
prezentei legi.
Articolul 62
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 18 luni de la data publicării.
(2) Guvernul:
a) în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, va înainta în Parlament propuneri privind aducerea
legislaţiei în vigoare în concordanţă cu legea;
b) în termen de 18 luni de la adoptarea prezentei legi:
va revizui şi va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia;
va elabora şi va aproba actele normative necesare implementării ei.
(3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
Codul apelor nr. 1532-XII din 22 iunie 1993 (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr.
10, art. 287);
art. XIX din Legea nr. 1592-XIII din 27 februarie 1998 pentru modificarea şi completarea unor acte
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 44–46, art. 326);
art. V din Legea nr. 493-XIV din 9 iulie 1999 privind modificarea şi completarea unor acte legislative
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 90–92, art. 452);
art. II din Legea nr. 454-XV din 30 iulie 2001 privind modificarea şi completarea unor acte legislative
art. III din Legea nr. 523-XV din 11 octombrie 2001 pentru modificarea şi completarea unor acte
art. I din Legea nr. 446-XV din 13 noiembrie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte
art. X din Legea nr. 482-XV din 4 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte
art. II din Legea nr. 252-XVI din 21 octombrie 2005 cu privire la abrogarea şi modificarea unor acte
art. I din Legea nr. 202-XVI din 26 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative
art. IV din Legea nr. 280-XVI din 14 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte
art. III din Legea nr. 131-XVIII din 23 decembrie 2009 privind modificarea şi completarea unor acte
legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 23–24, art. 35).
Nr. 272. Chişinău, 23 decembrie 2011

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 439

din 27.04.1995
regnului animal
Publicat : 09.11.1995 în Monitorul Oficial Nr. 62-63 art Nr : 688
MODIFICAT
LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647
LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677
LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221
LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683
LP111-XVI din 16.05.08, MO99-101/06.06.08 art.370
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599
LP221-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.613
LP149-XVI din 08.06.06, MO126-130/11.08.06 art.597
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP461-XV din 20.11.03, MO001/01.01.04 art.6
LP206-XV din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
LP1257-XVdin 19.07.02, MO151/14.11.02 art.1177
LP454 din 30.07.2001, MO141/22.11.2001 art. 1089
NOTĂ:
În tot cuprinsul legii, textul "colecţie zoologică" se substituie cu textul "colecţie de animale din fauna
sălbatică" prin LP461 din 20.11.03, MO001/01.01.04 art.6
În cuprinsul legii şi în anexe, se substituie: sintagma "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător" prin
textul "autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător";
sintagma "Asociaţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" prin cuvintele "autoritatea silvică centrală" (cu
excepţia punctului 89 din anexa nr.1);
sintagma "Inspecţia de Stat a Calităţii Mediului" prin sintagma "Inspectoratul Ecologic de Stat" (cu
excepţia punctului 83 litera f) din anexa nr.1).
Parlamentul adoptă prezenta lege.

Lumea animală, ca un component de bază al biocenozelor naturale, joacă un rol important în menţinera
echilibrului ecologic.Un şir de specii de animale servesc drept surse pentru obţinerea unor materii prime
industriale, medicinale, produselor alimentare şi altor valori materiale, necesare pentru satisfacerea
populaţiei şi ale economiei naţionale, alte specii sînt utilizate în scopuri ştiinţifice, cultural-educative şi
estetice.
Prezenta lege constituie cadrul juridic pentru asigurarea protecţiei eficiente şi folosirii raţionale a resurselor
regnului animal.
Titlul I
Articolul 1. Domeniul de acţiune a legii
(1) Prezenta lege reglementează relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor sălbatice (mamifere,
păsări, reptile, amfibii, peşti, insecte, crustacee, moluşte etc.), denumite în continuare animale, care
vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol, populează permanent sau temporar
teritoriul republicii.
(2) Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor domestice, precum şi a animalelor sălbatice
întreţinute în captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice,
sînt reglementate de legislaţia respectivă.
Articolul 2. Definiţia termenilor speciali
În sensul prezentei legi se definesc:
animale rare, periclitate şi vulnerabile - specii de animale care sînt în pericol de dispariţie şi se întîlnesc
într-un număr de indivizi insuficient pentru restabilirea şi automenţinerea populaţiei în condiţii naturale;
biocenoză - sistem biologic care reprezintă o totalitate de populaţii ale diferitelor specii de animale, plante
şi mocroorganisme care populează anumite biotopuri;
biotop - teritoriu de viaţă limitat, cu condiţii ecologice relativ similare, populat de o biocenoză
caracteristică;
colecţii zoologice - serii de animale vii sau împăiate şi preparate, adunate, dispuse şi păstrate în grădini
zoologice sau muzee, care reprezintă valori ştiinţifice, artistice etc.;
echilibru ecologic - ansamblu de stări ale unui exosistem, a cărui dinamică asigură stabilitatea structurii şi
funcţiilor acestuia;
fondul ariilor naturale protejate de stat - terenuri reprezentative cu valoare ştiinţifică, istorică, estetică,
cultural-educativă în care vieţuiesc animale şi plante rare şi valoroase şi comunităţile lor;
gospodărie cinegetică complexă – teren de vînătoare îngrădit sau neîngrădit, cu o arie de peste 200 ha de
teritoriu silvic şi/sau agricol, în care se desfăşoară activităţi de gestionare a gospodăriei cinegetice – se
creează remize, sărării, adăpătoare, troace şi alte instalaţii provizorii pentru dezvoltarea stabilă şi durabilă a
faunei cinegetice – şi în care se efectuează vînătoarea. Din gospodăria cinegetică complexă pot face parte
parcul de vînătoare şi/sau voliera de vînătoare.
[Art.2 noţiunea introdusă prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
habitat - loc sau tip de loc în care un organism sau o populaţie există în mod natural;
parc de vînătoare – teren de vînătoare îngrădit, cu aria între 10 şi 200 ha de teritoriu silvic şi/sau agricol,
pentru întreţinerea faunei cinegetice în captivitate şi efectuarea vînătorii;
produse ale activităţii vitale a animalelor - bunuri rezultate din activitatea vitală a animalelor fără ca
acestea din urmă să fie scoase din mediul natural;
proprietate utilă a animalelor - trăsătură care caracterizează animalele prin calitatea lor folositoare pentru
mediul ambiant, populaţie, agricultură, sivicultură etc.;
pescuit industrial - popularea, creşterea şi dobîndirea peştelui pentru alimentare;
[Art.2 noţiunea în redacţia LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
pescuit sportiv şi de amatori - dobîndire a peştelui pentru folosire particulară;
regn animal - cea mai mare categorie sistematică în biologie.
Totalitatea unor specii de animale care vieţuiesc în mod natural pe uscat, în apă, în atmosferă sau în sol,
inclusiv monocelulare, nevertebrate şi cordate;
vînătoare de selecție – acțiune de extragere prin vînătoare din populațiile de vînat sedentar (mamifere
copitate) a animalelor degenerate, bolnave, accidentate, rănite, cu deviații comportamentale evidente, de
ambele sexe și de toate categoriile de vîrstă;
[Art.2 noţiunea în redacţia LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
vînătoare sportivă şi de amatori - căutarea, depistarea şi urmărirea de către om a animalelor în scopul de a
le vîna pentru folosire particulară.
volieră de vînătoare – teren de vînătoare îngrădit, cu aria de pînă la 10 ha de teritoriu silvic şi/sau
agricol, pentru întreţinerea faunei cinegetice în captivitate în scopul înmulţirii acesteia şi pentru dresajul de
teren al cîinilor de vînătoare, pentru organizarea de competiţii şi testări chinologice.
[Art.2 subal.13) modificat prin L454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art. 1089]
Articolul 3. Proprietatea asupra regnului animal
(1) Regnul animal este proprietate a statului. Asigurarea ocrotirii şi conservării regnului animal
constituie responsabilitatea statului.
(2) Resursele regnului animal pot fi folosite potrivit prevederilor titlului III.
[Art.3 în redacţia LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
Articoul 4. Administrarea de stat în domeniul protecţiei
şi folosirii resurselor regnului animal
Administraţia de stat în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal se realizează de către
Guvern prin intermediul Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător, autorităţilor administraţiei
publice locale.
Articolul 5. Competenţa Guvernului şi a autorităţilor
administraţiei publice locale
(1) Guvernul adoptă acte normative şi standarde ecologice în domeniul protecţiei şi folosirii raţionale a
animalelor şi habitatului lor, aprobă programele de stat în scopul menţinerii echilibrului ecologic şi
diversităţii regnului animal, organizează realizarea lor.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale de comun acord cu Departamentul Protecţiei Mediului
Înconjurător exercită controlul asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal, coordonează
amplasamentele obiectelor care afectează starea regnului animal, programele de acţiuni în domeniul
protecţiei, folosirii şi reproducerii regnului animal, efectuează măsuri de protecţie şi ameliorare a
habitatului animalelor, limitează drepturile beneficiarilor regnului animal.
Articolul 6. Competenţa Departamentului Protecţia
Mediului Înconjurător
Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător coordonează şi exercită controlul de stat asupra respectării
legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea regnului animal.
Articolul 7. Cerinţele principale privind protecţia şi
folosirea resurselor regnului animal
La planificarea şi realizarea măsurilor care pot afecta habitatul animalelor şi starea regnului animal se va
asigura respectarea următoarelor cerinţe:
a) conservarea diversităţii de specii de animale care vieţuiesc în mod natural;
b) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;
c) conservarea integrităţii biocenozelor;
d) reglementarea efectivului de animale în scopul menţinerii echilibrului ecologic, ocrotirii sănătăţii
populaţiei şi prevenirii pagubelor ce pot fi cauzate economiei naţionale;
e) repararea completă a pagubelor cauzate habitatului animalelor şi regnului animal şi alocarea de mijloace
cu destinaţie specială pentru restabilirea efectivului de animale sau a mediului lor de trai.
f) luarea măsurilor necesare pentru menţinerea populaţiei speciilor la nivelul cerinţelor ecologice,
ştiinţifice şi culturale, ţinînd cont de condiţiile economice şi de recreare din teritoriu, sau crearea condiţiilor
pentru adaptarea populaţiei speciilor la condiţiile respective.
[Art.7 lit.f) introdusă prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
Articolul 8. Participarea organizaţiilor social-politice şi
obşteşti la realizarea măsurilor de protecţie
şi folosire a resurselor regnului animal
Organizaţiile social-politice, sindicatele, societăţile vînătorilor şi pescarilor, societăţile ştiinţifice şi alte
organizaţii obşteşti pot acorda sprijin autorităţilor publice şi pot participa nemijlocit la munca de educaţie
ecologică a populaţiei, la realizarea măsurilor de protecţie şi folosire raţională a resurselor regnului animal,
pot crea, conform regulamentelor (statutelor) lor, de comun acord cu Departamentul Protecţia Mediului
Înconjurător şi cu autorităţile administraţiei publice locale inspectorate ecologice obşteşti.
Articolul 9. Participarea cetăţenilor la realizarea măsurilor
de protecţie şi folosire a resurselor regnului
anumal
Cetăţenii sînt datori să păstreze şi să ocrotească regnul animal. Ei pot participa personal sau prin
intermediul organizaţiilor obşteşti la realizarea măsurilor de protecţie, folosire raţională a resurselor
regnului animal, pot prezenta propuneri corespunzătoare autorităţilor publice şi organizaţiilor obşteşti, pot
comunica despre încălcările legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea resurselor regnului animal.
Articolul 10. Coordonarea activităţii de protecţie şi folosire
a resurselor regnului animal
Coordonarea în comun cu instituţiile ştiinţifice, serviciile sanitaro-epidemiologice, de protecţie a plantelor,
veterinare, de extragere a resurselor naturale, cu organizaţiile obşteşti etc.a programelor de acţiuni în
domeniul protecţiei folosirii şi reproducerii resurselor regnului anumal se efectuează de către
Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi autorităţile administraţiei publice locale.
Titlul II
PROTECŢIA REGNULUI ANIMAL
Articolul 11. Măsurile de asigurare a protecţiei regnului
animal
Protecţia regnului animal se asigură prin:
a) stabilirea regulilor, normelor, termenelor şi altor cerinţe de protecţie, folosire şi reproducere a resurselor
regnului animal;
b) prevederea măsurilor de protecţie a animalelor în proiectele de amenajare a teritoriului, de irigaţie, de
construcţii şi în alte proiecte;
c) neadmiterea folosirii neautorizate a resurselor regnului animal;
c1) vînătoarea de selecție;
[Art.11 lit.c1) introdusă prin LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
d) protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;
e) încasarea amenzilor şi despăgubirilor pentru pagubele cauzate animalelor şi habitatului lor;
f) crearea de arii naturale protejate de stat;
f1) crearea de noi biotopuri, protecţia celor existente sau restabilirea biotopurilor degradate;
[Art.11 lit.f1) introdusă prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
g) reproducerea în condiţii de captivitate a speciilor de animale rare, periclitate şi vulnerabile;
h) limitarea scoaterii animalelor din mediul natural şi aclimatizarea de specii noi;
i) recultivarea terenurilor deteriorate şi crearea condiţiilor de vieţuire şi reproducere pentru speciile de
animale folositoare;
j) acordarea de ajutor animalelor în caz de îmbolnăvire sau pericol de pieire, ca urmare a calamităţilor
naturale şi a altor cauze;
k) efectuarea de cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal;
l) efectuarea monitoringului asupra proceselor şi fenomenelor ce au loc în lumea animală;
m) educaţia ecologică a populaţiei.
Articolul 12. Protecţia şi ameliorarea habitatului, condiţiilor
de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor
(1) Proiectarea şi executarea lucrărilor de desţelenire, irigaţie, desecare, defrişare, extracţia zăcămintelor,
construcţia diferitelor obiective, întocmirea rutelor turistice, crearea zonelor de agrement, amplasarea căilor
ferate, şoselelor, conductelor, canalelor, barajelor etc. pot fi efectuate concomitent cu aplicarea reală a
măsurilor pentru păstrarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor.
(2) Lucrările menţionate se efectuează cu informarea prealabilă scrisă a organelor de resort, a opiniei
publice, anexînd lista de măsuri preconizate. Efectuarea acestora se permite în baza autorizaţiei eliberate de
către Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător.
Articolul 13. Coordonarea privind amplasamentele obiectivelor
care afectează starea regnului animal
Amplasamentele întreprinderilor, construcţiilor şi altor obiective se coordonează cu Departamentul
Protecţia Mediului Înconjurător, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte organe, în
Articolul 14. Prevenirea pieirii animalelor la efectuarea unor
procese de producţie
(1) La efectuarea lucrărilor agricole, de construcţie, de exploatare a mijloacelor de transport etc.,
persoanele fizice şi juridice sînt obligate să ia măsuri pentru prevenirea pieirii animalelor.
(2) Se interzice incendierea vegetaţiei uscate, păstrarea materialelor şi deşeurilor de producţie fără
respectarea măsurilor stabilite pentru prevenirea pieirii animalelor.
Articolul 141. Vînătoarea de selecție
Vînătoarea de selecție se organizează și se efectuează de către gestionarul fondului de vînătoare, iar în
ariile naturale protejate de stat – de către angajații gestionarului. Vînătoarea de selecție se realizează
individual, la pîndă, cu armă cu țeavă ghintuită. Modul de organizare și de desfășurare a vînătorii de
selecție se stabilește printr-un regulament elaborat de autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale și cu protecția mediului înconjurător, aprobat de Guvern.
[Art.141 introdus prin LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
Articolul 15. Protecţia animalelor pe teritoriul fondului de arii
naturale protejate de stat
Protecţia animalelor şi folosirea lor pe teritoriul fondului de arii naturale protejate de stat se realizează
conform legislaţiei.
Articolul 16. Protecţia speciilor de animale rare, periclitate
şi vulnerabile
(1) Speciile de animale rare, periclitate şi vulnerabile sînt în mod obligatoriu protejate de stat şi se includ în
Cartea Roşie a Republicii Moldova.
(2) Speciile de animale rare, periclitate şi vulnerabile, incluse în Cartea Roşie, sînt protejate conform
prezentei legi şi altor acte normative. Nu se admit acţiuni care pot conduce la pieirea, reducerea efectivului,
precum şi la degradarea habitatului speciilor de animale menţionate.
(3) Pentru protecţia speciilor incluse în Cartea Roşie se stabilesc următoarele măsuri:
a) crearea obiectelor şi complexelor din fondul ariilor naturale protejate de stat, prioritar pe terenurile
unde sînt răspîndite animalele incluse în Cartea Roşie şi pe căile de migraţie a unor astfel de specii de
animale;
b) interzicerea scoaterii animalelor din mediul natural, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 27 alin. (3);
c) interzicerea deranjării animalelor în habitatul lor natural, în special în perioadele de reproducere, de
hibernare şi de migraţie.
[Art.16 al.(3) introdus prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
Articolul 17. Colecţiile de animale din fauna sălbatică
(1) Înfiinţarea şi completarea colecţiilor de animale din fauna sălbatică (colecţii de animale vii în
grădinile zoologice, precum şi de animale împăiate, preparate anatomice etc.) de către persoane juridice
prin scoaterea animalelor din mediul natural în aceste scopuri se realizează conform prevederilor art. 23,
26-28.
(2) Importanţa ştiinţifică, culturală, educaţională şi estetică a colecţiei se stabileşte de grupul de experţi
al colecţiilor, care include specialişti şi oameni de ştiinţă din domeniu.
(3) Colecţiile, precum şi unele exponate separate, de importanţă ştiinţifică, culturală, educaţională şi
estetică sînt supuse înregistrării de stat de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale
şi cu protecţia mediului înconjurător, cu înscrierea datelor necesare despre colecţie în Registrul de stat al
colecţiilor şi cu eliberarea certificatului colecţiei. Reînregistrarea colecţiilor se efectuează o dată la 5 ani.
(4) Modul de înregistrare a colecţiilor de animale din fauna sălbatică se reglementează de Guvern.
(5) Pentru importul, exportul şi reexportul colecţiilor de plante, părţi sau exponate ale colecţiilor, este
necesară obţinerea permisului/certificatului CITES sau acordului de mediu pentru import/export, în modul
stabilit la art.19.
(6) Pentru obţinerea permisului/certificatului CITES sau acordului de mediu, pe lîngă documentele
indicate la art. 19, solicitantul prezintă următoarele documente:
a) certificatul de înregistrare a colecţiei;
b) lista exponatelor din colecţie, cu indicarea denumirii speciilor în limbile de stat, latină şi, după caz,
rusă, precum şi a numărului de indivizi;
c) contractul de colaborare sau orice alt document care justifică motivul exportului colecţiei sau
exponatelor acesteia.
(7) Pentru exportul colecţiilor, părţilor sau exponatelor colecţiilor, care nu sînt înscrise în Registrul de
stat al colecţiilor, în locul certificatului de înregistrare al colecţiei se prezintă un alt document care
confirmă dreptul de posesie sau administrare a colecţiei sau a exponatelor separate (contractul de vînzare-
cumpărare, contractul de donaţie etc.).
(8) Posesorii de colecţii de animale din fauna sălbatică sînt obligaţi să respecte regulile de păstrare,
completare şi evidenţă a obiectelor colecţionate, precum şi regulile de comercializare a acestora stabilite de
legislaţie.
(9) Certificatul de înregistrare a colecţiei se eliberează gratuit, iar taxele pentru eliberarea acordurilor de
mediu şi permiselor/certificatelor CITES, stabilite la art. 19, se achită la momentul eliberării actului şi se
transferă la contul Fondului Ecologic Naţional.
Articolul 18. Protecţia animalelor în cazul aplicării
chimicatelor în economia naţională
(1) Gospodăriile agricole, forestiere, ale transporturilor etc. care transportă, păstrează şi aplică chimcale,
precum şi cetăţenii sînt obligaţi să respecte regulile de aplicare a chimicalelor în scopul neadmiterii pieirii
animalelor şi degradării habitatului lor.
(2) Se interzice aplicarea chimicalelor pentru care nu au fost elaborate normativele de concentraţii maxime
admisibile în mediul înconjurător.
(3) Regulile de aplicare a pesticidelor, îngrăşămintelor minerale, microelementelor şi altor preparate,
precum şi lista acestora urmează a fi coordonate cu Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător,
Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, Ministerul Sănătăţii.
(4) Persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, sînt obligate să
recupereze pagubele şi profitul ratat cauzate regnului animal în urma aplicării chimicalelor, conform
legislaţiei.
Articolul 19. Importul, exportul, reexportul, tranzitul,
strămutarea, aclimatizarea şi încrucişarea
animalelor
(1) Importul şi exportul animalelor, părţilor şi derivatelor din ele, colectate din fauna sălbatică, în stare
vie, proaspătă sau semiprelucrată, se admit în baza acordului de mediu, eliberat de către autoritatea centrală
(2) Pentru obţinerea acordului de mediu pentru import, solicitantul depune următoarele documente:
a) cerere;
b) avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
(3) Pentru obţinerea acordului de mediu pentru export, solicitantul depune următoarele documente:
a) cerere;
b) autorizaţia pentru organizarea activităţilor de dobîndire a animalelor, în cazul persoanelor care
desfăşoară aceste activităţi, sau copiile de pe facturile de cumpărare a mărfii care se exportă, însoţite de
copiile de pe autorizaţiile pentru activităţile de dobîndire a animalelor, eliberate pe numele vînzătorului.
(4) Importul, exportul, reexportul şi tranzitul animalelor, părţilor şi derivatelor din ele, reglementate de
Convenţia privind comerţul internaţional cu speciile sălbatice de faună şi floră pe cale de dispariţie
(CITES), se admit în baza permisului/certificatului CITES, eliberat de către organul de gestiune CITES.
(5) Pentru obţinerea permisului/certificatului CITES pentru import, solicitantul depune următoarele
documente:
a) cerere;
b) avizul autorităţii ştiinţifice CITES;
c) copia de pe contractul dintre importator şi exportator, cu indicarea condiţiilor de transportare a
plantelor;
d) copia de pe permisul/certificatul CITES de export, eliberat de organul de gestiune al statului
exportator.
(6) Pentru obţinerea permisului/certificatului CITES pentru export sau reexport, solicitantul depune
următoarele documente:
a) cerere;
b) avizul autorităţii ştiinţifice CITES;
c) autorizaţia pentru organizarea activităţilor de dobîndire a animalelor, în cazul persoanelor care
desfăşoară aceste activităţi, sau copiile de pe facturile de cumpărare a mărfii care se exportă, însoţite de
copiile de pe autorizaţiile pentru organizarea activităţilor de dobîndire a animalelor, eliberate pe numele
vînzătorului;
d) copia de pe permisul/certificatul CITES de import, eliberat de organul de gestiune al statului
importator;
e) copia de pe contractul dintre importator şi exportator, cu indicarea condiţiilor de transportare a
plantelor vii.
(7) Cererile de solicitare a acordului de mediu se examinează în termen de 10 zile, iar a
permisului/certificatului CITES, în termen de cel mult 30 de zile de la data depunerii setului complet de
documente.
(8) Pentru eliberarea acordului de mediu pentru export şi a permisului CITES se stabilesc următoarele
taxe, care se achită la momentul eliberării actului şi se transferă la contul Fondului Ecologic Naţional:
Melci în stare vie (resursă genetică) 1,0 lei/kg
Carne de melc decochiliată congelată 3,0 lei/kg
Cochilii de melc 0,2 lei/kg
Scoici, broaşte şi raci, în stare vie 3,0 lei/kg
Scoici, broaşte şi raci, în stare semi-
prelucrată 1,0 lei/kg
Alte animale acvatice (peşti, viermi,
crustacee etc.) 2,0 lei/kg
Peşti decorativi (resursă genetică) 2,0 lei/bucata
Iepuri şi alte mamifere sălbatice mici,
în stare vie (resursă genetică) 25,0 lei/bucata
Iepuri şi alte mamifere sălbatice
mici, împuşcate 1,0 lei/kg
Mamifere sălbatice mari,
Mamifere sălbatice mari, împuşcate 3,0 lei/kg
Păsări din fauna sălbatică,
Păsări din fauna sălbatică, împuşcate 2,0 lei/kg
Specii de mamifere sălbatice 400,0 lei/permis
Specii de reptile 250,0 lei/permis
Lipitori 300,0 lei/permis
Alte specii de animale sălbatice 200,0 lei/permis
Articolul 20. Restricţii la drepturile beneficiarilor şi stabilirea
obligaţiunilor acestora privind folosinţa obiectelor
naturale în scopul protecţiei regnului animal
În scopul protecţiei regnului animal, drepturile beneficiarilor de folosinţă a terenurilor, pădurilor, apelor şi
subsolului pot fi limitate cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, stabilindu-se acestora obligaţiuni în vederea
protecţiei animalelor şi habitatului lor.
Titlul III
FOLOSIREA RESURSELOR REGNULUI ANIMAL
Articolul 21. Beneficiarii regnului animal
Beneficiari ai regnului animal pot fi persoane fizice şi juridice, indiferent de tipul de propritate şi forma
de organizare juridică.
Articolul 22. Modalităţile de folosire a resurselor
regnului animal
(1) Respectînd cerinţele prevăzute de legislaţie, pot fi practicate următoarele modalităţi de folosire a
resurselor regnului animal:
a) vînătoarea sportivă şi de amatori;
b) pescuitul industrial, sportiv şi de amatori;
c) dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului;
d) folosirea în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice;
e) folosirea proprietăţilor utile ale animalelor şi a produselor activităţii vitale a acestora.
(2) Folosirea resurselor regnului animal indicate la alin.(1) lit.b) se reglementează conform Legii privind
fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura.
(3) Alte modalităţi de folosire a resurselor regnului animal pot fi instituite numai prin modificarea sau
completarea prezentei legi.
Articolul 23. Vînătoarea sportivă şi de amatori
Terenurile de vînătoare, modul de gestiune a gospodăriei cinegetice, speciile de animale şi regulile
vînatului sînt stabilite de Regulamentul gospodăriei cinegetice, expus în anexa nr. 1. Controlul asupra
respectării acestui regulament este exercitat de către Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător,
Asociaţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" şi autorităţile administraţiei publice locale.
[Art.24-25 abrogate prin LP149-XVI din 08.06.06, MO126-130/11.08.06 art.597]
Articolul 26. Dobîndirea de animale care nu constituie
obiecte ale vînatului şi pescuitului
(1) Dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului (melci, şerpi, broaşte
etc.) se efectuează în baza autorizaţiei, eliberate de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
(2) Cererile se examinează în termen de 10 zile de la depunerea setului complet de documente.
(3) Taxa pentru dobîndirea de animale care nu constituie obiecte ale vînatului şi pescuitului se stabileşte
în mărime de 2000 lei, se achită la momentul eliberării autorizaţiei şi se transferă la contul Fondului
Ecologic Naţional.
Articolul 27. Folosirea resurselor regnului animal în scopuri
economice, ştiinţifice, cultural-educative
şi estetice
(1) Folosirea animalelor în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice se permite fără
scoaterea lor din mediul natural şi dacă acest fapt nu dăunează populaţiei corespunzătoare de animale.
(2) Folosirea animalelor cu scoaterea lor din mediul natural se admite conform prevederilor anexelor nr. 1
şi 2 ale prezentei legi.
(3) Folosinţa specială a animalelor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova se permite numai în
scopuri ştiinţifice, de selecţie, inclusiv de reproducere, răspîndire, cultivare/creştere, aclimatizare a fiecărui
reprezentant în parte, în scopuri culturale (circ, expoziţii zoologice, acvarii etc.), precum şi în caz de
epizootii, în bază de autorizaţie specială, eliberată de autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi al Institutului
Naţional de Ecologie.
(4) Modul de eliberare a autorizaţiei pentru folosinţa specială a animalelor incluse în Cartea Roşie a
Republicii Moldova şi modelul acesteia sînt elaborate şi aprobate de autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
[Art.27 al.(4) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
Articolul 28. Recoltarea şi valorificarea produselor
animaliere
Recoltarea şi valorificarea produselor animaliere se admite fără scoaterea animalelor din mediul natural,
fără modificarea structurii populaţiilor de animale şi habitatului lor, conform normelor de recoltare şi în
corespundere cu regulamentul expus în anexa nr. 1.
Articolul 29. Reglementarea efectivului de animale
(1) În scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei, protecţiei animalelor şi plantelor şi prevenirii pagubelor ce pot fi
cauzate economiei naţionale, în caz de sporire a efectivului unor specii de animale şi izbucnire a
epizootiilor, pot fi aplicate măsuri de reglementare a efectivului unor specii de animale.
(2) Speciile de animale şi modul de aplicare a măsurilor de reglementare a efectivului lor se stabilesc de
către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurătorn,
ţinîndu-se cont de propunerile instituţiilor ştiinţifice corespunzătoare.
(3) Aplicarea măsurilor de reglementare a efectivului unor specii de animale se efectuează prin metode
de menţinere a efectivului populaţiilor tuturor speciilor de animale la nivelul cerinţelor ecologice şi
ştiinţifice naţionale şi internaţionale, fără diminuarea factorilor economici, culturali şi de recreare a
teritoriului.
(4) Reglementarea efectivului de animale în ariile naturale protejate de stat se organizează și se
efectuează de către angajații gestionarului și se realizează individual, la pîndă, cu armă cu țeavă ghintuită,
de pe turn sau alte locuri special amenajate în acest scop. Modul de organizare și efectuare a reglementării
efectivului de animale în ariile naturale protejate de stat se stabilește printr-un regulament elaborat de
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale și cu protecția mediului înconjurător, aprobat
de Guvern.
Articolul 30. Restricţii la drepturile beneficiarilor regnului
animal
(1) Persoanele fizice şi juridice au dreptul să practice doar acele modalităţi de folosire a resurselor
regnului animal, care sînt stabilite de prezenta lege şi permise în perioada respectivă sau pe teritoriul
respectiv de către organele de stat pentru protecţia şi folosirea resurselor regnului animal şi de către
autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Drepturile de folosinţă a resurselor regnului animal pot fi limitate de către organele de control şi de
autorităţile administraţiei publice locale în cazurile reducerii efectivului de animale sau retragerii din
folosinţă a unor specii de animale în scopul protecţiei lor.
Articolul 31. Obligaţiunile beneficiarilor regnului animal
(1) Beneficiarul este obligat:
a) să respecte regulile, normele, termenele stabilite şi alte cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor
regnului anumal;
b) să folosească resursele regnului animal utilizînd mijloace ce nu prejudiciază integritatea biocenozelor
naturale şi asigură protecţia animalelor care nu au fost oferite în uzufruct;
c) să ţină evidenţa efectivului de animale oferite în uzufruct, cu excepţia celor din pescuitul industrial, să
verifice starea mediului lor de trai;
d) să realizeze măsurile necesare pentru reproducerea regnului animal;
e) să acorde ajutor multilateral organelor de stat, altor organe care exercită controlul asupra protecţiei şi
folosirii resurselor regnului animal;
f) să nu admită degradarea habitatului animalelor;
g) să repare pagubele cauzate regnului animal.
h) să se călăuzească de principiile folosirii raţionale a regnului animal pentru asigurarea echilibrului
ecologic;
i) să se asigure de faptul că folosirea resurselor regnului animal nu împiedică luarea măsurilor pentru
conservarea populaţiilor speciilor rare, vulnerabile şi periclitate şi a speciilor migratoare de animale.
[Art.31 al.(1), lit.h)-i) introduse prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
(2) Beneficiarii regnului animal sînt obligat să îndeplinească şi alte cerinţe privind protecţia, folosirea şi
reproducerea resurselor regnului animal, prevăzute de legislaţie.
Articolul 32. Temeiurile sistării dreptului de folosinţă
(1) Dreptul de folosinţă a resurselor regnului animal se sistează în cazul:
a) dispariţiei necesităţii de folosinţă sau renunţării la ea;
b) expirării termenului de folosinţă stabilit;
c) apariţiei necesităţii de retragere din folosinţă a unor specii de animale în scopul protecţiei lor;
d) lichidării unităţii căreia i s-a acordat dreptul de folosinţă;
e) neachitării la termen a plăţii pentru folosirea animalelor;
f) nerespectării de către beneficiar a regulilor, normelor, termenelor stabilite şi altor cerinţe de protecţie
şi folosire a resurselor regnului animal.
(2) Temeiurile sistării dreptului de folosinţă a resurselor regnului animal sînt depline şi întregi. Ele nu pot
fi puse în cauză sau limitate de autorităţile publice decît în condiţiile legii.
Articolul 33. Modul de sistare a dreptului de folosinţă
Sistarea dreptului de folosinţă a resurselor regnului animal se realizează prin anularea autorizaţiei de
folosinţă de către organul de stat care a eliberat-o.
Titlul IV
EVIDENŢA DE STAT ŞI CADASTRUL DE STAT
AL REGNULUI ANIMAL
Articolul 34. Evidenţa de stat a resurselor regnului
animal
Ţinerea evidenţei de stat a animalelor şi a folosirii lor se efectuează de către:
a) Academia de Ştiinţe a Moldovei - a animalelor rare, periclitate şi vulnerabile, a animalelor folositoare
pentru agricultură şi silvicultură a animalelor care au importanţă pentru cercetări ştiinţifice;
b) Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei - a dăunătorilor culturilor agricole, pădurilor şi a animalelor de
vînat;
c) Ministerul Sănătăţii - a animalelor parazite şi agenţilor de boli infecţioase;
d) Societatea vînătorilor şi pescarilor - a animalelor de vînat, a altor animale care vieţuiesc în terenurile de
vînătoare ale fondului cinegetic, atribuţiile societăţii;
e) alte organizaţii şi subunităţi - a speciilor de animale ce ţin de genul de activitate a acestor unităţi.
Articolul 35. Cadastrul de stat al regnului animal
(1) Cadastrul de stat al regnului animal, care conţine totalitatea informaţiilor despre arealul, efectivul,
locurile de vieţuire şi reproducere a animalelor şi folosirea lor, se întocmeşte pe o perioadă de 10 ani de
către Academia de Ştiinţe a Moldovei pe baza evidenţei de stat a animalelor.
(2) Controlul asupra ţinerii Cadastrului de stat al regnului animal se exercită de către Departamentul
Protecţia Mediului Înconjurător.
(3) Ţinerea evidenţei de stat şi a Cadastrului de stat al regnului animal se efectuează din contul statului,
conform regulamentului şi formularelor elaborate de către Academia de Ştiinţe a Moldovei şi care sînt
obligatorii pentru toţi subiecţii prevăzuţi la art. 34.
(4) Amenajarea cinegetică a fondului silvic de stat este organizată de către autoritatea silvică centrală şi se
efectuează o dată la 10 ani concomitent cu amenajarea silvică de către expediţia de amenajare silvică.
[Art.35 al. (4) în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art. 1089]
Titlul V
CONTROLUL ASUPRA PROTECŢIEI ŞI FOLOSIRII
RESURSELOR REGNULUI ANIMAL
Articolul 36. Sarcinile controlului de stat asupra protecţiei
Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal are drept sarcină asigurarea
îndeplinirii de către toate ministerele, departamentele, persoanele fizice şi juridice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma de organizare juridică, a obligaţiunilor de protecţie a regnului animal, respectarea
modului stabilit de folosire a animalelor şi a altor norme prevăzute de legislaţie.
Articolul 37. Organele care exercită controlul de stat asupra
protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal
Controlul de stat asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal este exercitat de către
Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător şi autorităţile administraţiei publice locale.
Articolul 38. Drepturile organelor de stat de protecţie
şi folosire a resurselor regnului animal
Organele de stat de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal are dreptul:
a) să oprească folosirea neautorizată a animalelor, precum şi folosirea cu încălcare a regulilor, normelor,
termenelor stabilite şi a altor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal;
b) să retragă autorizaţia sau să stabilească limitări la dreptul de folosinţă a resurselor regnului animal;
c) să dea indicaţii obligatorii pentru executare privind eliminarea de încălcări ale regulilor, normelor,
termenelor stabilite şi ale altor cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal;
d) să stopeze lucrările care pot cauza pagube considerabile animalelor şi habitatului lor;
e) să tragă la răspundere administrativă contravenienţii regulilor, normelor, termenelor stabilite şi altor
cerinţe de protecţie şi folosire a resurselor regnului animal iar, după caz, să înainteze organelor de drept
materiale pentru luarea măsurilor corespunzătoare.
Articolul 39. Controlul departamental asupra protecţiei
(1) Controlul departamental asupra protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal este exercitat de către
organele în a căror subordine se află persoanele juridice care utilizează resursele acestuia.
(2) Ministerele, departamentele, alte organe sînt obligate să-şi coordoneze acţiunile lor cu Departamentul
Protecţia Mediului Înconjurător şi cu autorităţile administraţiei publice locale privind controlul asupra
protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal.
Titlul VI
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA
LEGISLAŢIEI CU PRIVIRE LA PROTECŢIA ŞI
FOLOSIREA RESURSELOR REGNULUI ANIMAL
cu privire la protecţia şi folosirea resurselor
regnului animal
Persoanele fizice şi juridice vinovate de:
a) încălcarea regulilor vînatului, pescuitului şi a altor modalităţi de folosire a resurselor regnului animal:
b) încălcarea regulilor de protecţie a habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a
animalelor;
c) incendierea vegetaţiei uscate pe terenurile habitate de animale;
d) utilizarea neautorizată a resurselor regnului animal;
e) scoaterea ilicită a animalelor din mediul lor de trai;
f) transmiterea neautorizată a dreptului de folosinţă a resurselor regnului animal;
g) strămutarea, aclimatizarea şi încruzişarea neautorizată a animalelor;
h) comportarea crudă cu animalele;
i) încălcarea regulilor de aplicare a mijloacelor de protecţie a plantelor, a pesticidelor, îngrăşămintelor
minerale, microelementelor şi altor preparate ce pot cauza pagube regnului animal;
j) păstrarea materialelor şi deşeurilor de producţie fără respectarea măsurilor stabilite pentru prevenirea
pieirii animalelor;
k) încălcarea regulilor de expediere şi comerţ cu colecţii zoologice precum şi cu obiecte separate ale
regnului animal;
l) construirea de obiective fără respectarea măsurilor de protecţie a regnului animal şi a habitatului lor şi
fără efectuarea expertizei ecologice de stat a proiectelor acestor obiective sau fără respectarea cerinţelor ei;
m) neinformarea la timp a organelor controlului de stat despre starea şi efectivul animalelor, despre
schimbările observate;
n) neîndeplinirea măsurilor de protecţie, precum şi a indicaţiilor organelor controlului de stat privind
protecţia regnului animal;
o) nerepararea tuturor pagubelor cauzate şi nealocarea de mijloace pentru restabilirea efectivului de
animale sau a habitatului lor;
p) participarea fără autorizaţie a genurilor de activitate legate de întreţinerea, reproducerea, dobîndirea şi
comercializarea animalelor poartă răspundere penală, administrativă, materială şi disciplinară, în modul şi
cuantumurile stabilite de legislaţie.
[Art.40 lit. p) modificată prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art.1177]
Articolul 41. Repararea pagubelelor cauzate prin încălcarea
legislaţiei cu privire la protecţia şi folosirea
resurselor regnului animal
Persoanele fizice şi juridice sînt obligate să repare pagubele cauzate prin încălcarea legislaţiei cu privire la
protecţia şi folosirea resurselor regnului animal, precum şi să recupereze profitul ratat, în modul şi
cuantumurile stabilite de legislaţie.
Articolul 42. Plata pentru utilizarea substanţelor toxice
cu efecte dăunătoare asupra regnului animal
Pentru utilizarea în agricultură şi în alte scopuri a substanţelor toxice, ce dăunează animalelor folositoare,
se prevede o plată de despăgubire, în modul şi cuantumurile stabilite de legislaţie.
Articolul 43. Soluţionarea litigiilor cu privire la protecţia
şi folosirea resurselor regnului animal
Litigiile în domeniul protecţiei şi folosirii resurselor regnului animal, care nu pot fi rezolvate în condiţiile
unei concilieri amiabile între părţile interesate, sînt supuse spre rezolvare instanţelor judecătoreşti conform
legislaţiei.
Titlul VII
Articolul 44
Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Articolul 45
Pînă la aducerea legislaţiei în conformitate cu Legea regnului animal se aplică actele legislative în
vigoare.
Articolul 46
Guvernul:
pînă la 1 octombrie 1995 va aduce propriile hotărîri în conformitate cu legea sus-numită;
pînă la 1 noiembrie 1995 va asigura revizuirea şi anularea de către ministere şi departamente a actelor lor
normative care contravin legii menţionate;
pînă la 1 decembrie 1995 va prezenta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în
conformitate cu prezenta lege.
Articolul 47
La data intrării în vigoare a prezentei legi se aprogă Legea R.S.S. Moldoveneşti cu privire la protecţia şi
folosirea regnului animal din 4 decembrie 1981, Regulamentul cu privire la gospodăria vînătorească din
R.S.S.Moldovenească, aprobat prin Hotărîrea Sovietului Miniştrilor al R.S.S. Moldoveneşti nr.166 din 12
mai 1974, şi Regulamentul cu privire la protecţia resurselor piscicole şi reglementarea pescuitului în
bazinele piscicole din Republica Moldova din 27 ianuarie 1993.
Articolul 48
Se aprobă drept anexe la prezenta lege:
Regulamentul gospodăriei cinegetice - anexa nr. 1;
Lista speciilor faunistice incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi taxele de încasare pentru
pagubele cauzate de către persoanele fizice şi juridice prin vînare, pescuit, dobîndire, colectare
comercializare, posesiune şi export ilicite sau prin nimicire - anexa nr. 3;
Lista speciilor şi grupelor sistematice faunistice relativ rare (monumente ale naturii) protejate de stat şi
taxele de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele fizice şi juridice prin vînare, pescuit,
dobîndire, colectare, comercializare, posesiune şi export ilicite sau prin nimicire - anexa nr. 4;
Taxa de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele fizice şi juridice prin vînare, dobîndire,
comercializare, posesiune şi export ilicite sau prin nimicire a animalelor de vînat din republică - anexa nr.
6.
VICEPREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN
Chişinău, 27 aprilie 1995.

Nr. 439-XIII
Anexa nr.1
la Legea Regnului animal
REGULAMENTUL
GOSPODĂRIEI CINEGETICE
I. DISPOZIŢII GENERALE
1. Gospodăria cinegetică este una din ramurile de folosire a resurselor naturale, sarcinile principale ale
căreia sînt protecţia, folosirea raţională şi reproducerea fondului cinegetic de stat.
2. Animalele de interes vînătoresc şi multitudinea de terenuri de vînătoare constituie Fondul cinegetic unic
de stat al Republicii Moldova.
3. Orice activitate care schimbă starea fondului cinegetic de stat (denumit în continuare fondul cinegetic) în
rezultatul degradării habitatului natural, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor se
efectuează numai cu respectarea cerinţelor ce asigură protecţia lor.
4. În fondul cinegetic nu intră animalele care în mod legal sînt întreţinute în captivitate.
Relaţiile în domeniul protecţiei şi folosirii animalelor domesticite precum şi a animalelor întreţinute în
captivitate sau semicaptivitate în scopuri economice, ştiinţifice, cultural-educative şi estetice sînt
reglementate de legislaţia respectivă.
5. Terenuri de vînătoare se consideră terenurile fondurilor funciar, silvic şi al apelor, care constituie
habitatul animalelor aflate în condiţii de libertate. Acestea sînt unităţi economice ale gospodăriei
cinegetice.
6. Fondul cinegetic este un complex unic şi indivizibil, care nu se supune privatizării sau transferării în altă
formă de proprietate decît cea publică.
7. Terenurile de vînătoare se divizează în:
a) terenuri atribuite persoanelor fizice şi juridice;
b) terenuri neatribuite, care constituie fondul de rezervă al statului.
Terenuri interzise pentru vînătoare se consideră rezervaţiile ştiinţifice, peisagistice, parcurile naţionale,
monumentele naturii etc.
8. Gospodăriile cinegetice de importanţă republicană se înfiinţează prin hotărîre a Guvernului, gospodăriile
cinegetice de importanţă locală - prin decizia autorităţilor administraţiei publice locale.
[Pct.8 în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
9. Gestionarea gospodăriei cinegetice în fondul silvic de stat şi controlul departamental asupra acesteia sînt
efectuate de către autoritatea silvică centrală. Gestionarea gospodăriei cinegetice (protecţia, reproducerea şi
folosirea raţională a resurselor cinegetice) în fondurile cinegetice ale teritoriului preponderent neîmpădurit
se efectuează de către Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova în baza contractelor
încheiate cu autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi de comun acord cu autoritatea centrală
[Pct.9 modificat prin LP111-XVI din 16.05.08, MO99-101/06.06.08 art.370]
[Pct.9 în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 at. 1089]
10. Organizarea şi gestionarea gospodăriei cinegetice au ca scop reproducerea şi sporirea efectivului de
animale, sporirea productivităţii terenurilor de vînătoare, efectuarea măsurilor de pază şi vînătoreşti,
folosirea raţională a vînatului în termenele atribuite.
În gospodăria cinegetică complexă, reproducerea în captivitate a speciilor de animale de interes
vînătoresc se efectuează cu permisiunea autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu
protecţia mediului înconjurător. Beneficiarul gospodăriei cinegetice complexe poartă răspundere pentru
eliberarea animalelor, intenţionată sau neintenţionată, în mediul natural în afara gospodăriei, repară
pagubele cauzate de aceste animale fondului silvic şi/sau agricol conform legislaţiei în vigoare.
[Pct.10 aliniat introdus prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
11. Acordarea dreptului de gestionare a gospodăriei cinegetice pe terenurile silvice de vînătoare atribuite se
efectuează în baza contractului de arendă a terenurilor silvice de vînătoare încheiat între autoritatea silvică
centrală şi beneficiar, pe un termen de la 10 la 20 de ani, de comun acord cu autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
Atribuirea terenurilor de vînătoare preponderent neîmpădurite către fondurile cinegetice se efectuează în
baza contractelor încheiate între autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi beneficiari, pe
un termen de nu mai puţin de 10 ani, de comun acord cu autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
[Pct.11 în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art. 1089]
12. Neîndeplinirea sau nerespectarea de către beneficiar a clauzelor contractuale pot servi drept temei
pentru rezilierea contractului de arendă înainte de termen.
13. Beneficiarilor care îndeplinesc clauzele contractuale li se acordă dreptul prioritar de a se folosi de
terenurile de vînătoare în continuare.
14. Persoanele fizice şi juridice, în a căror proprietate şi folosinţă se află terenuri funciare, alte terenuri, pot
păzi, în caz de necesitate, terenurile lor de invazia animalelor. Construcţiile, instalate în acest scop, şi
măsurile întreprinse nu pot servi la capturarea, rănirea sau nimicirea animalelor. Persoanele menţionate
sînt obligate de a echipa maşinile agricole, folosite pe aceste terenuri, cu dispozitive pentru sperierea
animalelor şi de a folosi la efectuarea lucrărilor agricole şi silvice tehnologii care nu sînt periculoase pentru
fauna sălbatică.
15. Organizaţiile care proiectează şi efectuează pe teritoriul republicii lucrări hidroameliorative, alte
lucrări, ce afectează starea terenurilor de vînătoare şi condiţiile de viaţă a animalelor, sînt obligate să
prevadă, la proiectarea şi efectuarea acestor lucrări, instalaţii speciale (bariere, treceri, scări etc.), precum şi
măsuri care ar garanta păstrarea calităţii terenurilor de vînătoare, păstrarea habitatului natural, condiţiilor
de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor.
Beneficiarii de terenuri sînt obligaţi să ia în considerare interesele gospodăriei cinegetice în procesul de
efectuare a lucrărilor agricole şi silvice.
16. În scopul protecţiei fondului cinegetic drepturile beneficiarilor de terenuri, păduri, ape şi subsol pot fi
limitate, cu atribuirea de obligaţiuni privind protecţia animalelor şi habilitatului lor.
17. Importul, exportul, strămutarea, întreţinerea în captivitate, reproducerea, aclimatizarea şi încrucişarea
animalelor se permite în scopuri economice şi de cercetări ştiinţifice în baza deciziei Departamentului
Protecţia Mediului Înconjurător de comun acord cu Academia de Ştiinţe a Moldovei şi Serviciul veterinar
de stat.
II. MODUL DE ACORDARE A DREPTURILOR DE VÎNĂTOARE
ŞI GESTIONARE A GOSPODĂRIEI CINEGETICE
18. Dreptul de vînătoare cu arme de foc de vînătoare pe teritoriul republicii se acordă persoanei care
domiciliază permanent pe teritoriul ţării, dacă acesta a atins vîrsta de 18 ani, este membru al unei societăţi
de vînători, a susţinut probele minimumului vînătoresc, a îndeplinit minimumul de participări obligatorii
prin muncă, a achitat în modul stabilit cotizaţia de membru şi taxa vînătorească.
Dreptul de vînătoare poate fi acordat şi persoanelor care nu domiciliază permanent în republică.
19. Vînătorii se unesc în societăţi de vînători. Numărul lor se reglează în dependenţă de suprafaţa de
terenuri de vînătoare nu mai puţin de 200 ha la un vînător.
20. Drept adeverinţă pentru dreptul de vînătoare servesc carnetul de vînător, aprobat de Societatea
Vînătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova, permisul (foaia, fişa pentru recoltare) eliberate de
Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Republica Moldova pentru vînătoarea sportivă a păsărilor de baltă
şi a animalelor cu blană sau autorizaţia de a vîna animale sălbatice copitate, eliberată de autoritatea silvică
centrală.
[Pct.20 al.2) abrogat prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
[Pct.20 în redacţia LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
21. În cazul deplasării cu arma de foc de vînătoare la locul de vînătoare şi înapoi, nemijlocit la vînătoare,
precum şi transportării producţiei de vînat la predarea ei la organizaţiile de achiziţionare sau de comerţ,
vînătorul este obligat să aibă asupra sa carnetul de vînător şi autorizaţia de deţinere, portarmă şi de folosire
a armei, eliberată de organul teritorial de poliţie, şi să le prezinte la cererea persoanelor împuternicite să
exercite controlul lor, precum şi altor vînători în procesul controlului reciproc.
22. Personalul însărcinat cu paza obiectivelor, aflîndu-se cu armele de foc de serviciu din dotare la paza
acestora, precum şi în timpul deplasării lor spre şi de la ele, este obligat să aibă asupra sa autorizaţia de
deţinere, portarmă şi de folosire a armei.
În autorizaţia cu fotografie este necesar să fie indicate numele, prenumele paznicului, marca şi numărul
armei.
23. Procurarea, păstrarea, transportarea şi folosirea armelor de foc de vînătoare şi muniţiilor aferente se
efectuează în conformitate cu Legea privind controlul asupra armelor individuale.
24. Lucrătorii Serviciului de stat pentru supravegherea cinegetică, Serviciului silvic de pază de stat,
Serviciului pazei vînătoreşti, inspectorii obşteşti au dreptul de deţinere, portarmă şi de folosire a armei de
foc de serviciu din dotare sau a armei de foc care le aparţine cu drept de proprietate privată în timpul
exercitării funcţiilor de serviciu sau a datoriei cetăţeneşti.
25. Dreptul de vînătoare nu se acordă persoanelor:
a) care nu au vîrsta de 18 ani;
b) care suferă de boli psihice şi stau la evidenţă în unităţi medico-sanitare;
c) care nu dispun de autorizaţia de deţinere a armei de vînătoare;
d) ale căror antecedente penale nu au fost declarate nule pentru infracţiuni premeditate, precum şi pentru
orice infracţiune comisă prin aplicarea armelor de foc, a substanţelor explozive sau toxice, pentru braconaj;
e) condamnate la privaţiune de libertate, inclusiv condiţionat cu antrenarea obligatorie în muncă, pentru
comiterea infracţiunilor premeditate;
f) eliberate condiţionat din detenţiune, cu antrenarea obligatorie în muncă;
g) trase la răspundere administrativă pentru braconaj sau altă formă de folosire ilegală a armei.
III. REGULILE, TERMENELE ŞI METODELE DE VÎNĂTOARE
26. Se consideră vînătoare depistarea în scopul dobîndirii, urmărirea şi dobîndirea propriu-zisă a
animalelor aflate în condiţii naturale.
Vînătoarea este o metodă de folosire a resurselor regnului animal.
27. Aflarea persoanelor pe terenuri de vînătoare, inclusiv pe căile de acces comun cu arme neincluse în toc,
în stare montată, gata pentru aplicare, cu alte unelte de vînătoare, precum şi cu cîini şi păsări de vînătoare
(şoimi) sau cu producţie de vînat, se egalează cu vînătoarea.
28. Pe teritoriul republicii sînt permise vînătoarea sportivă și de amatori, vînătoarea de selecție,
reglementarea efectivului de animale, precum și folosirea resurselor regnului animal în scopuri economice,
științifice, cultural-educative și estetice.
[Pct.28 în redacția LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
29. Modul şi mijloacele de efectuare a vînătorii se stabilesc de către Departamentul Protecţia Mediului
Înconjurător în comun cu Asociaţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva" şi cu respectarea cerinţelor
prezentului regulament, după stabilirea efectivului de vînat care urmează să fie împuşcat.
30. Dreptul de vînătoare se acordă în baza documentelor menţionate la punctul 20 al prezentului
Regulament, eliberate de comun acord cu beneficiarii terenurilor de vînătoare şi cu autoritatea centrală
[Pct. 30 în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Taxele pentru eliberarea permiselor, autorizaţiilor, trofeelor, precum şi cele pentru deservire se stabilesc de
către beneficiari în conformitate cu actele legislative şi normative în vigoare.
[Pct.30 al.2) modificat prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
31. Efectivul de vînat în fondul cinegetic se reglementează în limita densităţii optimale a populaţiilor
speciilor respective, astfel ca potenţialul lor biotic să asigure autoreproducerea adecvată neafectînd
ecosistemele silvic şi agricol.
32. Măsurile de reglementare a efectivului speciilor de vînat trebuie efectuate prin metode care exclud
vătămarea altor specii de animale şi asigură conservarea habitatului lor.
33. Pe teritoriul ţării sînt stabilite următoarele termene de vînătoare:
la mamifere
cerbi şi mufloni - de la 1 septembrie pînă la 31 decembrie
căpriori (masculi) - de la 15 mai pînă la 15 octombrie
căprioare (femele) - de la 1 septembrie pînă la 31 decembrie
mistreţi - de la 1 august pînă la 31 decembrie
iepuri - de la 15 noiembrie pînă la 15 ianuarie
vulpi - pe parcursul anului întreg
la păsări
porumbei - de la 15 august pînă la 15 ianuarie
gîşte, raţe, lişiţe, găinuşe de baltă, - de la 15 august pînă la 15 ianuarie
culici
prepeliţe - de la 15 august pînă la 15 octombrie
potîrnichi - de la 1 octombrie pînă la 15 ianuarie
fazani - de la 1 octombrie pînă la 15 ianuarie
În hotarele gospodăriei cinegetice complexe şi ale parcului de vînătoare, la speciile de mamifere şi păsări
de vînat crescute în captivitate în gospodăriile cinegetice specializate sînt stabilite termene de vînătoare şi
limite de recoltare suplimentare de către beneficiarii terenurilor de vînătoare respective în coordonare cu
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător.
[Pct.33 în redacţia LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
34. Modificarea, în caz de necesitate, a termenelor de vînătoare stabilite la punctul 33, atît pe teritoriul
Republicii Moldova în ansamblu, cît şi pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi stabilirea
anuală a limitelor de recoltare a vînatului sau interzicerea vînatului unor specii de animale se efectuează
prin hotărîre a Guvernului, la propunerea argumentată a autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor
naturale şi cu protecţia mediului înconjurător, coordonată în scris cu Academia de Ştiinţe a Moldovei şi cu
autoritatea silvică centrală şi Societatea Vînătorilor şi Pescarilor din Moldova.
[Pct.34 modificat prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
[Pct.34 în redacţia LP111-XVI din 16.05.08, MO99-101/06.06.08 art.370]
[Pct. 34 în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art. 1089]
35. Se consideră vînătoare ilicită (braconaj):
a) vînătoarea fără autorizaţie, fără carnet de vînător sau fără autorizaţia de deţinere, portarmă şi de folosire
a armei de vînătoare, cu carnetul de vînător nevalabil sau cu carnetul de vînător ce aparţine altei persoane,
cu depăşirea normelor stabilite de recoltare a vînatului în locuri şi termene interzise, precum şi în locuri
care nu sînt indicate în permis (foaie, fişă pentru recoltare), autorizaţie, cu arme de vînătoare ce aparţin
altei persoane fizice sau juridice, cu încălcarea legislaţiei şi a modului de vînătoare stabilit pe teritoriul
unde ea se efectuează;
[Pct.35 lit.a) modificată prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
b) vînătoarea cu folosirea arbaletelor, arcurilor, armelor cu ţeavă ghintuită, fără zgomot, precum şi a
armelor de model militar, de calibru mic, cu excepţia folosirii în modul stabilit a armelor de foc de
vînătoare cu ţeavă ghintuită pentru împuşcarea animalelor copitate în scop de selecţie sau dobîndire a
trofeelor;
c) dobîndirea animalelor cu folosirea chimicalelor toxice, repelentelor şi imobilizantelor, cu excepţia
cazurilor de izbucnire a epizootiilor, în modul stabilit de actele normative corespunzătoare, precum şi
pentru imobilizarea animalelor în scopuri științifice și de repopulare;
[Pct.35 lit.c) modificată prin LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
d) dobîndirea animalelor cu folosirea metodelor şi uneltelor considerate periculoase: săparea gropilor
pentru prins animale, fixarea armelor, arbaletelor, amplasarea cîrligelor, clamelor, apucătoarelor,
tăietoarelor; instalarea laţurilor, capcanelor; organizarea curselor; urmărirea cu orice fel de mijloace de
transport (inclusiv automobile, motociclete, tractoare, elicoptere, avioane şi alte aparate de zbor);
împuşcarea şi dobîndirea animalelor cu ajutorul aparatelor de vedere pe timp de noapte, aparatelor laser, al
altor dispozitive electronice, cu ajutorul farurilor mijloacelor detransport, al altor aparate de iluminat
artificiale; instalarea plaselor, ieterelor, laţurilor, colibelor, oblicelor; gonirea pe pojghiţă de gheaţă, pe
zăpadă adîncă, pe gheaţă, în foc, în apă, pe mirişte de stuf; dezgroparea vizuinii;
vînătorea din mijloace de transport, în cerc, la pîndă; vînătoarea păsărilor de baltă din şalupe, bărci
cu motor, din alte mijloace mecanice plutitoare, în momentul trecerii obstacolelor de apă;
e) vînătoarea cu cîini neînregistraţi şi cu păsări de vînătoare;
[Pct.35 lit.e) modificată prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
f) dobîndirea animalelor aflate în primejdie (salvîndu-se de incendii inundaţii, hămesite, la trecerea peste
apă şi gheaţă, zăpadă adîncă etc.), păsărilor care năpîrlesc, precum şi a femelelor gestate şi cu făt;
g) strînsul ouălor, devastarea cuiburilor, adăposturilor bizamilor (ondatrelor) şi ale altor animale, răscolirea
vizuinilor, precum şi alte acţiuni care împiedică reproducerea animalelor şi păsărilor folositoare;
h) orice vînătoare individuală sau colectivă în fondul forestier de stat fără reprezentantul Serviciului silvic
de stat.
i) prinderea, ţinerea în captivitate şi reproducerea animalelordin fauna sălbatică fără autorizaţia autorităţii
centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător şi a Serviciului
Veterinar de Stat.
[Pct.35 lit.i) introdusă prin LP221-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.613]
36. Se interzice:
a) vînătoarea în perioada de primăvară pe întreg teritoriul republicii;
b) orice vînătoare, cu excepția vînătorii de selecție și reglementării efectivului de animale în arii naturale
protejate de stat, precum și în raza de 2 km după hotarele orașelor Chișinău, Bălți, Bender și Tiraspol, în
raza de 500 m de la marginea altor localități, împușcarea păsărilor de pe stîlpi și de pe firele de comunicații
și electrice;
[Pct.36 lit.b) în redacția LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
[Pct.36 lit.b) modificată prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
c) dobîndirea pe parcursul întregului an a următoarelor specii de animale: bursuc, vidră, jder, hermelină,
nevăstuică, nurcă, bizam (ondatră), veveriţă, pisică sălbatică, cîine-enot, dropie, dropie mică, bufniţă,
pescăruş, ţigănuşă, lopătar, cocor, lebede de toate speciile, gîscă-cu-gît-roşu, fundaci de toate speciile,
ferăstraş, pelican, stîrc, toate păsările răpitoare, toate speciile din familia vrăbiilor şi alte specii luate sub
ocrotirea statului sau incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, prevăzute în anexa nr. 3 şi nr. 4 din
prezenta lege, cu excepţia cazurilor de folosire a animalelor prevăzute la art.27 alin.(3) din prezenta lege;
[Pct.36 lit.c) modificată prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
[Pct.36 lit.c) modificată prin LP461 din 20.11.03, MO001/01.01.04 art.6]
[Pct.36 lit.c) modificată prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
d) vînătoarea cu o oră mai înainte de răsăritul soarelui şu cu o oră mai tîrziu de asfinţîtul lui; tragerea din
armă în ţintă nevăzută sau neclară (în desiş, pe timp de ceaţă, în amurg, împotriva soarelui etc.), tragerea la
zgomot sau foşnet, tragerea în desişuri mai jos de statura unui om, folosirea armei în stare de ebrietate;
tragerea în pasărea care stă pe loc sau pluteşte sau în iepurele care stă în culcuş.
Notă. Reglarea armelor de vînătoare se efectuează în tiruri, pe cîmpuri de tragere, standuri special
amenajate, iar în cazul lipsei acestora - în cariere, în locuri virane în afara localităţilor, cu respectarea
măsurilor de securitate;
e) cumpărarea şi comerţul particular cu animale;
f) folosirea dopurilor din materiale uşor inflamabile (hîrtie, buci, vată etc.), lăsarea rugurilor nestinse,
deteriorarea panourilor pentru anunţuri, firmelor, semnelor de recunoaştere şi indicatoarelor zonelor de
protecţie, distrugerea sau deteriorarea diferitelor construcţii de menire vînătorească, de biotehnică (troace,
sărării, adăpătoare, turle etc.) şi construcţii mici arhitecturale;
g) folosirea cîinilor în scopul pazei şi păşunatului animalelor domestice, cu excepţia folosirii lor în scopul
pazei locului de întreţinere a animalelor pe timp de noapte;
[Pct.36 lit.g) în redacţia LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
h) transmiterea armelor de vînătoare altor persoane sau organizaţii, precum şi păstrarea în dezordine a
armei şi a muniţiilor aferente la care ar avea acces copiii şi alte persoane;
i) folosirea maşinilor şi agregatelor neechipate cu dispozitive pentru sperierea animalelor în timpul
efectuării lucrărilor agricole;
j) efectuarea lucrărilor agricole mecanizate de la periferia cîmpului spre centru;
k) incendierea plantelor uscate, inclusiv a stufului, miriştei, paielor, cioclejilor etc.;
l) păstrarea negligentă şi aplicarea nereglementată a chimicalelor ce prezintă pericol pentru viaţa
animalelor;
m) vînarea cu încălcarea regulilor de securitate;
n) tragerea din armă sau aflarea în localităţi cu arma încărcată, precum şi cu arma scoasă din toc şi
montată, cu excepţia cazurilor cînd armele se folosesc la paza obiectivelor sau la împuşcarea cîinilor
hoinari.
37. Se permite:
a) dresajul şi antrenarea în sectoarele de vînătoare special acordate în acest scop a cîinilor de vînătoare de
rasă înregistraţi, precum şi vînarea în perioada de vînătoare cu cîini de rase corespunzătoare;
b) nimicirea în decursul întregului an a ciorilor sure, coţofenelor, precum şi a cîinilor şi pisicilor
vagabonde, depistate la o distanţă de 200 m şi mai departe de periferia localităţilor, conform deciziei
autorităţilor administraţiei publice locale, cu acordul organului de stat pentru supravegherea cinegetică.
IV. VÎNĂTOAREA CU CÎINI
38. Vînătoarea cu cîini este permisă numai cu cîini de vînătoare de rasă dresaţi special, care sînt
înregistraţi anual la societatea de vînători, cu indicarea rasei, sexsului, vîrstei şi numelui.
39. În paşaportul cîinelui, eliberat de societatea de vînători, trebuie să fie indicate datele enumerate la pct.
38.
40. Pentru dresajul cîinilor de vînătoare de rasă beneficiarii terenurilor de vînătoare de comun acord cu
organul de stat pentru supraveghere cinegetică repartizează sectoare de vînătoare speciale.
41. Vînătoarea cu cîini de vînătoare de rasă este permisă la vînarea păsărilor de apă şi penatelor,
animalelor de blană şi animalelor copitate în decursul întregii perioade de vînătoare, fixată pentru specia
dată.
42. Cîinii de vînătoare de rasă, depistaţi pe terenurile de vînătoare în perioada interzisă pentru vînătoare şi
cînd vînătoarea nu se practică sînt reţinuţi de persoanele ce exercită supravegherea asupra respectării
regulilor de vînătoare, fapt despre care se înştiinţează secţiile locale ale societăţii de vînători.
43. Stăpînul cîinelui de vînătoare reţinut are dreptul în decurs de 15 zile, să-şi ia cîinele după recuperarea
cheltuielilor pentru întreţinere.
Dacă în decurs de 15 zile de la reţinerea cîinelui stăpînul n-a venit să-l ia, cîinele trece în mod gratuit în
posesia persoanei care l-a reţinut, iar dacă aceasta se dezice de el, cîinele trece în fondul societăţii de
vînători.
44. Posesorii cîinilor de vînătoare care le-au permis aflarea pe terenurile de vînătoare în perioada interzisă
pentru vînătoare, precum şi în rezervaţiile ştiinţifice, în branişti şi în zone de agrement pe tot parcursul
anului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
V. PRODUCŢIA DE VÎNAT
45. Producţie de vînat se consideră carnea, pieile, colţii, coarnele (exceptînd cele abandonate), altă
producţie obţinută în urma vînătorii legale a animalelor.
46. Colectarea, cumpărarea, prelucrarea (tăbăcirea, vopsirea, confecţionarea diverselor articole) şi vînzarea
blănurilor şi pieilor de vînat se efectuează numai de către întreprinderile de stat are au obţinut în modul
stabilit autorizaţia de efectuare a lucrărilor menţionate.
47. Despre animalele rănite, căzute, zdrobite de mijloacele de transport se va comunica imediat
reprezentanţilor organelor de protecţie a mediului, care în comun cu lucrătorii serviciului veterinar de stat
vor determina utilitatea de comercializare a acestor animale, întocmindu-se un act de forma stabilită.
Trofeele de vînătoare (coarnele, craniile, colţii etc.) ale animalelor căzute se transmit beneficiarului
terenului de vînătoare, pe al cărui teritoriu acestea au fost depistate.
48. Pieile de vînat, obţinute de vînători în urma vînătorii sportive şi de amatori sau ca trofee, în cazul în
care nu au fost folosite de către vînători în scopuri personale, trebuie predate organizaţiilor de achiziţionare
în termen de 20 de zile de la expirarea termenului de vînătoare stabilit pentru specia dată de vînat.
49. Persoanele care predau la organizaţiile de achiziţionare pieile de vînat limitat sînt obligate să prezinte
cotorul autorizaţiei de vînătoare, iar persoanele care predau pielile de vînat nelimitat să prezinte carnetul de
vînător.
[Pct.49 modificat prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 1177]
50. La recepţionarea pielilor şi blănurilor de vînat limitat organizaţiile de achiziţionare sînt obligate să
înregistreze în facturile de recepţionare numărul autorizaţiei de vînătoare.
51. Trofeele de vînat dobîndite legal (coarnele, craniile, colţii etc.) sînt proprietate a persoanelor fizice si
juridice care le-au dobîndit.
52. Carnea, coarnele, craniile şi colţii de vînat, dobîndite în urma vînătorii sportive şi de amatori, se
folosesc de către vînătorii însişi sau se predau la organizaţiile de achiziţionare sau de comerţ, la preţuri
stabilite ori contractuale, pentru a fi comercializate.
53. Producţie a vînatului ilicit se consideră:
a) blănurile, pieile, carnea şi altă producţie de vînat obţinută prin încălcarea prezentului regulament, a altor
acte normative privind vînătoarea şi gospodăria cinegetică;
b) blănurile finisate, precum şi cele nefinisate, care nu au semnul de stat (ştampila), articolele producţiei
meşteşugăreşti confecţionate din ele, cumpărate sau prezentate pentru vînzare de persoane particulare.
54. Producţia de vînat ilicit urmează să fie confiscată fără recomensă de către organele sau persoanele care
exercită supravegherea cinegetică şi care se va preda, conform actelor, organizaţiilor de achiziţionare sau
de comerţ.
În act se indică: denumirea completă şi adresa organizaţiei care a primit, numele, prenumele alcătuitorului,
persoanelor care au predat, au primit producţia, martorului la procesul de primire-predare şi
contravenientului, specia, cantitatea, preţul şi costul producţiei predate.
Primul exemplar al actului cu semnătura conducătorului organizației sau a persoanei împuternicite care a
primit producţia se expediază organului de stat pentru supravegherea cinegetică împreună cu procesul-
verbal, în care se consemnează încălcarea prezentului regulament.
55. Modul de predare a producţiei confiscate:
a) carnea animalelor copitate se predă neîntîrziat în reţeaua comercială de către contravenient. În caz de
refuz contravenientul compensează statului costul ei în conformitate cu pct. 74 din prezentul regulament;
b) pieile uscate nefinisate ale animalelor sînt predate organizaţiilor de acţiziţionare în termen de 10 zile;
c) pieile finisate ale animalelor copitate şi blănurile finisate ale animalelor sălbatice cu blană scumpă, fără
semn de stat (ştampilă), sînt predate organului de stat pentru supravegherea cinegetică în termen de 10 zile,
pentru a le marca cu ştampilă specială şi a le preda în consignaţii.
56. Se interzice primirea de la persoane particulare pentru comercializare, în consignaţii şi pentru
prelucrare şi vopsire în întreprinderi de desevire socială a blănurilor nefinisate, precum şi a acelor finisate
fără semnul de stat (ştampila), precum şi a articolelor meşteşugăreşti confecţionate din ele, care, conform
legislaţiei, trebuie să fie predate statului în mod obligatoriu.
57. În cazul depistării la persoana care predă producţia de vînătoare ilicită, organizaţiile de achiziţionare şi
de comerţ sînt obligate să o primească fără plată, conform chitanţei. Chitanţa se anexează la actul de
confiscare, în care se indică cantitatea şi felurile producţiei primite fără plată, numele, prenumele şi adresa
persoanei care a predat-o.
Totodată se întocmeşte un proces-verbal despre încălcarea prezentului regulament de către persoana care a
predat producţia.
Primul exemplar al actului legalizat cu semnătura conducătorului organizației sau a persoanei
împuternicite care a primit producţia împreună cu procesul-verbal se expediază la Inspecţia de Stat a
Calităţii Mediului, iar producţia se reţine pentru luarea măsurilor corespunzătoare de către organele care
exercită supravegherea asupra respectării reglementărilor stabilite în prezentul regulament.
58. Costul producţiei de vînat ilicit, primite de către organizaţiile de achiziţionare şi de comerţ, se virează
la contul special al Inspecţiei de Stat a Calităţii Mediului, care exercită protecţia regnului animal.
59. Persoanele care nu au predat către stat în termenele stabilite producţia de vînat ilicit, confiscată de la
contravenienţi, sînt lipsite de recompensă pentru depistarea contravenienţilor şi recuperarea statului costul
de achiziţie al producţiei în cauză în mărime de 5 ori mai mare.
60. Persoanele care au depistat contravenienţii regulilor şi termenelor de vînătoare primesc pe lîngă
recompensa în bani şi cea în natură - pînă la 100 % din carnea penatelor şi iepurilor confiscaţi şi au
prioritate la procurarea cărnii animalelor copitate dobîndite ilicit.
VI, RESPONSABILITATEA CONTRAVENIENŢILOR
61. Pentru încălcarea prevederilor prezentului regulament persoanele vinovate sînt trase la răspundere
administrativă şi penală în conformitate cu legislaţia.
62. Uneltele de vînătoare ilicită - armele, mijloacele de transport, alte unelte folosite la vînătoarea ilicită se
reţin pînă la stabilirea identităţii proprietarilor şi deciderea responsabilităţii contravenienţilor în
63. Uneltele de vînătoare ilicită, sechestrate de la persoanele nelipsite de dreptul de vînătoare, se
înapoiază proprietarilor după achitarea amenzii şi repararea pagubei cauzate (dacă aceasta a avut loc).
64. La privarea temporară a contravenientului de dreptul de vînătoare fără sechestrarea uneletelor de
vînătoare, acestea se păstrează la Inspecţia de Stat a Calităţii Mediului care exercită protecţia regnului
animal.
65. Uneltele de vînătoare ilicită nesolicitate de posesori în termen de 6 luni de la aplicarea sanţiunii se
transmit în consignaţie pentru comercializare.
66. Suma încasată de la vînzarea uneltelor de vînătoare ilicită poate fi solicitată de posesorul acestor unelte.
67. Uneltele de vînătoare ilicită care nu pot fi vîndute se distrug în modul stabilit.
68. Persoanele fizice şi juridice care au cauzat pagube fondului cinegetic, ca urmare a încălcării modului şi
regulilor de vînătoare stabilite de prezentul regulament, repară aceste pagube beneficiarului terenului de
vînătoare în mărimile stabilite în anexa nr. 6.
Notă. La examinarea cazurilor de încălcare a regulilor şi termenelor de vînătoare animalele rănite de
contravenienţi se consideră dobîndite.
69. In imposibilitatea stabilirii cine dintre participanţii la vînătoarea ilicită a dobîndit animalul,
contravenienţii care au cauzat în comun pagube gospodăriei cinegetice poartă răspundere solidară privind
repararea pagubei cauzate.
70. Persoanele vinovate de achiziţionarea şi comercializarea producţiei de vînat ilicit, inclusiv a pieilor de
animale nefinisate şi finisate, care nu au semnul de stat (ştampila), a articolelor meşteşugăreşti
confecţionate din ele, recuperează statului costul producţiei conform pct. 74 din prezentul regulament.
71. În caz de depistare a montării laţurilor, capcanelor, altor unelte de vînătoare interzise pentru anumite
specii de vînat (cerb, căprioară, mistreţ, iepure etc.), persoanele a căror culpabilitate este demonstrată
integral plătesc suma pagubei cauzate în folosul beneficiarului terenului de vînătoare, conform anexei nr.6.
72. Persoanele participante la vînătoarea ilicită în calitate de gonaşi poartă răspundere solidară de rînd cu
contravenienţii vînători-puşcaşi.
73. Sumele încasate de la vînzarea producţiei de vînat ilicit care a fost confiscată nu se iau în considerare
la repararea pagubei.
74. În caz de imposibilitate a confiscării producţiei de vînat ilicit din cauza că aceasta a fost folosită de
contravenient în scopuri personale sau s-a alterat din vina lui, contravenientul compensează costul ei
conform celor mai înalte preţuri cu amănuntul existente la momentul descoperirii acestei producţii la
contravenient, pornind de la următoarele calcule:
a) elanul - 200 kg carne, 200 dm2 piele;
b) cerbul nobil, maralul - 150 kg carne, 240 dm2 piele;
c) cerbul pătat şi cel lopătar, muflonul - 60 kg carne, 70 dm2 piele;
d) căprioara - 30 kg carne, 65 dm2 piele;
e) mistreţul - 150 kg carne, 100 dm2 piele;
pentru blana animalelor sălbatice cu blană scumpă şi pieile animalelor copitate, indiferent de culoare,
dimensiuni şi specie.
VII. FOLOSIREA ANIMALELOR ÎN SCOPURI ŞTIINŢIFICE,
CULTURAL-EDUCATIVE ŞI ESTETICE
75. Vînătoarea în scopuri ştiinţifice, cultural-educative şi estetice în termenele şi locurile interzise pentru
vînătoare sau a animalelor dobîndirea cărora este limitată, precum şi întreţinerea acestora în captivitate
pentru scopurile menţionate se permite numai în cazuri excepţionale cu autorizaţia Departamentului
Protecţia Mediului Înconjurător în acord cu Asociaţia de Stat pentru Silvicultură "Moldsilva".
[Pct.76 exclus prin LP461 din 20.11.03, MO1/01.01.04 art.6]
77. Carnea animalelor dobîndite în scopuri ştiinţifice sau de altă natură se foloseşte de către organizaţiile
care le-au dobîndit sau se predă în reţeaua de comerţ, iar pieile acestor animale şi blănurile animalelor
sălbatice cu blană scumpă, dobîndite în acelaşi scop, în cazul în care nu sînt folosite pentru muzee sau alte
necesităţi sociale, urmează să fie predate organizaţiilor de achiziţionare.
78. Fotografierea, filmarea video sau cinematografică a animalelor în perioada de reproducere (de la 1
martie pînă la 31 iunie) în apropierea cuiburilor, vizuinilor, bîrlogurilor etc., precum şi în locurile de
hibernare, se permite numai cu aprobarea Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător.
În timpul fotografierii, filmării video sau cinematografice este interzisă demascarea sau schimbarea locului
cuiburilor, altor ascunzişuri sau adăposturi ale animalelor, precum şi urmărirea puilor de animale sau
despăgubirea lor de mamă.
79. Prinderea păsărilor şi aflarea lîngă cuib în scopul inelării se permite numai cu aprobarea
Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător.
VIII. ADMINISTRAREA ŞI CONTROLUL DE STAT ÎN DOMENIUL
PROTECŢIEI ŞI FOLOSIRII FONDULUI CINEGETIC
80. Protecţia şi paza fondului cinegetic este o obligaţiune a organelor de stat corespunzătoare, a
beneficiarilor deţinători de terenuri de vînătoare, precum şi o datorie a fiecărui cetăţean.
[Pct. 80 modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
81. Administrarea gospodăriei cinegetice şi controlul departamental asupra activităţii persoanelor fizice şi
juridice privind protecţia, folosirea şi reproducerea fondului cinegetic, dezvoltarea vînătorii sportive şi de
amatori se realizează de către Asociaţia de Stat pentru Silvicutură "Moldilva".
82. Controlul de stat asupra fondului cinegetic şi supravegherea respectării prevederilor prezentului
Regulament sînt exercitate de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu
protecţia mediului înconjurător.
[Pct.82 în redacţia LP454 din 30.07.2001, MO141/22.11.2001 art.1089]
83. Organizaţiile şi persoanele cu funcţii de răspundere ale organelor de stat împuternicite să exercite
controlul asupra respectării prezentului regulament au dreptul:
a) să exercite controlu asupra respectării regulilor, normelor, termenelor stabilite de prezentul regulament,
precum şi a altor cerinţe de protecţie şi folosire a animalelor;
b) să exercite controlul asupra ţinerii evidenţei de stat şi cadastrului de stat al animalelor;
c) să exercite controlul asupra corectitudinii şi oportunităţii elaborării şi desfăşurării măsurilor pentru
păstrarea habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor;
d) să controleze carnetul de vînător, autorizaţia de deţinere, portarmă şi de folosire a armei de vînătoare,
permisul (foaia, fişa pentru recoltare), autorizaţia paşaportul cîinelui de vînătoare al vînătorilor, altor
persoane, care se află pe terenurile de vînătoare şi pe drumurile publice cu armele în toc, cu cîini de
vînătoare, cu unelte de prins şi cu producţie de vînat;
e) să controleze genţile vînătoreşti, armele, muniţiile, producţia de vînat şi mijloacele de transport ale
cetăţenilor care ai încălcat cerinţele prezentului regulament, documentele ce stabilesc identitatea lor, iar în
lipsa acestor documente sau a refuzului de a le prezenta - să fie aduşi la cel mai apropiat sector de poliţie
sau la organul administraţiei publice locale pentru stabilirea identităţii;
f) să întocmească în 3 exemplare procese-verbale asupra persoanelor care au comis încălcarea cerinţelor
prezentului regulament, 2 dintre care în termen de 3 zile se transmit la autoritatea centrală abilitată cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător pentru luarea măsurilor respective. Dacă
contravenientul refuză să semneze procesul-verbal, în el se face o notă corespunzătoare, confirmată de
semnătura martorilor;
[Pct.83 lit.f) modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art. 1089]
g) să confişte producţia de vînat ilicit, articolele producţiei meşteşugăreşti confecţionate din aceasta şi să le
transmită, conform actelor, organizaţiilor de achiziţionare şi de comerţ spre vînzare;
h) să sechestreze de la cetăţenii care au comis încălcarea termenelor şi regulilor de vînătoare armele,alte
unelte de vînătoare, mijloacele de transport dacă ele au fost folosite ca unelte de vînătoare ilicită, precum
şi carnetele de vînător, şi să-i reţină în modul stabilit pînă la soluţionarea problemei privind răspunderea
contravenienţilor.
84. Departamentului Protecţia Mediului Înconjurător exercită controlul de stat asupra:
- protecţiei şi folosirii regimului animal, îndeplinirii de către toate ministerele, departamentele, persoanele
fizice şi juridice a obligaţiunilor de protecţie a regnului animal, respectării modului stabilit de folosire a
resurselor cinegetice;
- administrării gospodăriei cinegetice şi respectării de către beneficiarii terenurilor de vînătoare a
cerinţelor prezentului regulament;
- stării şi tendinţelor de dezvoltare a fondului cinegetic;
- respectării legilor şi altor acte normative privind protecţia fondului cinegetic şi Codului cu privire la
contravenţiile administrative;
- elaborării şi executării programelor şi măsurilor pentru protecţia şi reproducerea fondului cinegetic;
- respectării limitelor stabilite de folosire a fondului cinegetic;
- sistării lucrărilor la efectuarea cărora se încalcă regulile, normele şi alte cerinţe de protecţie şi folosire a
regnului animal, de protecţie a habitatului, condiţiilor de reproducere şi căilor de migraţie a animalelor pînă
la eliminarea încălcărilor.
Departamentul Protecţia Mediului Înconjurător interzice în mod necondiţionat vînătoarea la toate sau la
unele specii de vînat atît în zone şi pe terenuri de vînătoare aparte, cît şi pe întreg teritoriul republicii în
cazurile în care fondul cinegetic a suferit în urma calamităţilor naturale, epizootiilor sau în alte cazuri.
85. Inspecţia de Stat a Calităţii Mediului are dreptul:
a) să sisteze folosirea neautorizată a fondului cinegetic, precum şi folosirea cu încălcarea regulilor,
normelor, termenelor stabilite şi a altor cerinţe de protecţie şi folosire a fondului cinegetic;
b) să elaboreze indicaţii exercutorii privind eliminarea încălcării regulilor, normelor, termenelor şi altor
cerinţe de protecţie şi folosire a fondului cinegetic;
c) să modifice termenele şi metodele de vînătoare sau să interzică vînătoarea în scopul restabilirii densităţii
optime a diverselor specii de animale de vînat, dereglate în urma calamităţilor naturale, precum şi
epizootiilor în mediul animalelor sălbatice sau domestice (febră aftoasă rabie etc.);
d) să elibereze beneficiarilor de terenuri de vînătoare respective, indiferent de termenul şi locul vînătorii,
autorizaţii pentru împuşcatul animalelor, dacă acestea aduc daune gospodăriilor agricole, silvice,
altor domenii ale economiei naţionale, precum şi în scopul securităţii, luptei cu rabia sau din alte cauze
obiective;
e) să amendeze persoanele cu funcţii de răspundere sau unele persoane care au încălcat cerinţele
prezentului regulament, precum şi să facă propuneri în organele corespunzătoare pentru a intenta procese
penale contra persoanelor culpabile de acţiuni, pasibile de răspundere penală;
f) să intenteze acţiuni civile în instanţele de judecată şi Arbitraj pentru repararea pagubelor cauzate
fondului cinegetic;
g) să efectuezecontroale, iar în caz de necesitate, să extragă producţia de vînat în natură la punctele de
recepţie, baze, la alte depozite, precum şi la întreprinderile, organizaţiile ce confecţionează articole din
producţia de vînat, să primească de la organizaţiile de stat şi obşteşti şi să controleze actele ce se referă la
gospodăria cinegetică,la colectarea, prelucrarea şi realizarea producţiei de vînat;
h) să confişte fără plată uneltele de vînătoare ilicită (arme, capcane, laţuri etc.) de la persoanele vinovate
de încălcarea prezentului regulament şi a regulilor securităţii de vînătoare.
Materialele asupra membrilor societăţii de vînători care au comis braconaj vor fi transmise la societatea de
vînători pentru determinarea măsurilor de influenţă, în corespundere cu statutul acesteia.
IX. MODUL DE FORMARE ŞI UTILIZARE A
MIJLOACELOR SPECIALE
[Capitolul IX titlul modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
86. Sumele amenzilor percepute pe cale administrativă pentru încălcarea cerinţelor prezentului regulament,
precum şi sumele obţinute de la vînzarea uneltelor şi a producţiei de vînat ilicit confiscate, de la
recuperarea costului producţiei de vînat ilicit nepredată de contravenienţi, de la împuşcarea animalelor în
scopuri ştiinţifice, cultural-educative, de la vînzarea autorizaţiilor pentru vînătoarea sportivă şi de amatori
şi selectivă, precum şi sumele percepute pentru repararea pagubelor cauzate statului se virează la conturile
fondurilor ecologice.
Cincizeci de procente din suma totală a amenzilor şi suma obţinută de la realizarea producţiei de vînat
ilicit, armelor şi altor unelte de vînătoare sechestrate, ai căror posesori nu s-au adresat în termen de 6 luni
pentru a le primi, se virează în fondurile ecologice şi se folosesc numai la organizarea protecţiei fondului
cinegetic.
Sumele obţinute de la eliberarea permiselor, pentru vînătoarea sportivă şi de amatori se virează la contul
beneficiarilor deţinători de terenuri de vînătoare.
Suma egală cu costul producţiei de vînat ilicit se virează la contul special al Asociaţiei de Stat pentru
Silvicultură "Moldsilva" de organizaţiile de achiziţionare şi de comerţi care au primit-o.
[Pct.86 modificat prin LP154 din 21.07.05, MO126/23.09.05 art.611]
87. Persoanele care au depistat nemijlocit contravenienţii enumeraţi în prezentul regulament li se acordă
premii. Pentru premii se folosesc 50 de procente din suma amenzilor şi 30 de procente din suma obţinută
de la repararea pagubei cauzate statului, virate la contul special al Inspecţiei de Stat a Calităţii Mediului.
Notă. Dacă contravenientul nu a fost amendat, dar i s-a aplicat altă sancţiune administrativă sau măsuri de
influenţă obştească, fie procesul-verbal privind contravenţia a fost remis comandantului unităţii militare
(şefului instituţiei Ministerului Afacerilor Interne), fie dosarul a fost clasat din motive ce n-au depins de
persoana care a depistat contravenţia, acesteia i se acordă un premiu în mărime de 3 salarii minime.
Persoanei care a depistat contravenţia, în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată au
descoperit acţiuni de ordin penal, i se acordă un premiu în mărime de 10 salarii minime.
[Pct.87 nota modificat prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
88. Mijloacele rămase la contul special după acordarea premiilor se utilizează de Inspecţia de Stat a
Calităţii Mediului pentru:
a) efectuarea măsurilor biotehnice;
b) cumpărarea sau arendarea mijloacelor de luptă cu braconajul (mijloace de transport, arme, alt
echipament necesar) pentru lucrătorii gospodăriei cinegetice care exercită supravegherea cinegetică de stat
mijloace de fotografiat, de filmat, de înregistrare sonoră;
c) premierea persoanelor care participă activ la dezvoltarea gospodăriei cinegetice;
d) recuperarea cheltuielilor pentru acordarea gratuită şi cu înlesniri a uniformelor pentru lucrătorii care
exercită funcţii de supraveghere asupra respectării regulilor de vînătoare şi gestionării gospodăriei
cinegetice, de organizare a atelierelor de naturalizare, a expoziţiilor de trofee de vînat;
e) în alte scopuri care nu contravin legislaţiei.
89. Întru ajutorarea autorităţilor publice centrale la paza fondului cinegetic, societatea de vînători
deleghează inspectori obşteşti din rîndul celor mai activi membri.
În temeiul recomandărilor prezentate de societatea de vînători, autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător confirmă inspectorii obşteşti şi le eliberează
legitimaţiile corespunzătoare.
Inspectorilor obşteşti li se acordă drepturi identice celor prevăzute la pct. 83 literele a), e), f),g) ale
prezentului regulament.
Conducerea activităţii inspectorilor obşteşti se exercită de către autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
[Pct.89 modificat prin LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
[Anexa 2 abrogată prin LP149-XVI din 08.06.06, MO126-130/11.08.06 art.597]
Anexa nr. 3
la Legea regnului anumal
LISTA
speciilor faunistice incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova
şi taxele de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele
fizice şi juridice prin vînare, pescuit, dobîndire, colectare,
comercializare, posesiune şi export ilicite sau prin nimicire
___________________________
Nr.crt. Denumirea ştiinţifică Categoria Taxa în
latină moldovenească rusă de unităţi
raritate convenţionale
(*) pentru un
exe-
mplar
1 2 3 4 5 6
MAMMALIA MAMIFERE МЛЕКОПИТАЮЩИЕ
Chiroptera Ciroptere, Insectivore Рукокрылые
Crocidura Goricide Землеройковые
1 Crocidura leucodon Chiţcan cu abdomen Белозубка белобрюхая II 250
Hermann alb
Rhinolophus Rinolofidieni Подковоносы
2 Phinolophus Rinolofid mare Подковонос большой III 225
ferrumequinum Schreb
Nyctalus Nictali Вечерницы
3 Nyctalus lasiopterus Nictal gigantic Вечерница гиангская II 250
Schreb
Vespertilio Vespertili Кожаны
4 Vespertilio murinus L. Liliac mare Кожан двухцветный II 250
Rodentia Rozătoare Грызуны
Citellus Popîndăi Суслики
5 Citellus citellus L. Ţîstar comun Суслик европейский III 225
Carnivora Carnivore Хищные
Mustelidae Mustelide Куньи
6 Martes martes L. Jder de pădure Куница летная IV 200
7 Mustela erminea L. Hermelină Горностай IV 200
8 Mustela lutreola L. Nurcă europeană Норка европейская II 250
9 Mustela eversmanni Dihor de stepă Хорек степной III 225
Lesson
Lutridae Felide Выдры
10 Lutra lutra L. Vidră Выдра речная II 250
Felidae Felide Кошачьи
11 Felis sylvestris Schreb. Pisică sălbatică Кот лесной III 250
среднеевропейский
AVES PĂSĂRI ПТИЦЫ
Pelicaniformes Pelicaniforme Веслоногие
12 Phalacrocorax pygmeus Cormoran mic Баклан малый IV 200
Pall.
13 Pelecanus onocrotalus Pelican comun Пеликан розовый IV 200
L.
14 Pelecanus crispus Pelican creţ Пеликан кудрявый IV 200
Brunch.
Ciconiformes Ciconiforme Аистообразные
15 Ardeola ralloides Stîrc galben Цапля желгая IV 200
(Scopoli)
16 Egretta albă L. Egretă mare Цапля большая белая II 250
17 Ciconia nigra L. Cocostîrc negru АистЧерный II 250
18 Plegadis falcinellus L. Ţigănuş Каравайка II 250
19 Platalea leucordia L. Lopătar Колпица II 250
Anseriformes Anseriforme Гусеобразные
20 Cygnus olog (Gm.) Lebăda cucuiată Лебедь-шипун IV 200
21 Cygnus cygnus (L.) Lebădă cîntătoare Лебедь-кликун IV 200
Falconiformes Falconiforme Соколообразные
22 Pernis apivorus (L.) Viespar Осоед III 225
23 Milvus milvus L. Gaie roşie Коршун красный II 250
24 Haliaeetus albicillia (L.) Codalb Орлан-белохвост II 250
25 Neophron percnopterus Hoitar Стервягник II 250
(L.)
26 Circaetus gallicus(Gm.) Şerpar Змееяд II 250
27 Circus cyaneus (L.) Erete vînat Лунь полевой III 225
28 Circus macrourus(Gm.) Erete alb Лунь степной II 250
29 Circus pygargus (L.) Erete sur Лунь луговой II 250
30 Aquila pomarina Brehm Acvilă ţipătoare mică Подорлик малый II 250
31 Aquila clanga Pall. Acvilă ţipătoare mare Подорлик большой II 250
32 Aquila heliaca Sav. Acvilă imperială Могильник II 250
33 Aquila rapax Temm. Acvilă de stepă Орел степной II 250
34 Aquila chrysaetus L. Acvilă de munte Беркут II 250
35 Hierasetus pennatus Acvilă pitică Орел-карлик II 250
Gm.
36 Pandion haliaetus (L.) Vultur pescar Скопа II 250
37 Falco naumanni Vînturel mic Сгепная пустгельга III 225
(Fleisch.)
38 Falco cherrug (Gray) Şoim de dumbravă Балобан II 250
Gruiformes Gruiforme ЖВравлеобразные
39 Tetrax tetrax (L.) Dropie mică Стрепет II 250
40 Otis tarda L. Dropie Дрофа II 250
Columbiformes Columbiforme Голубеобразные
41 Columba cenas L. Porumbel de scorbură Клинтух IV 200
Strigiformes Strigiforme Совообразные
42 Tuto alba (Scop.) Strigă Сипуха III 225
43 Bubo bubo L. Bună Филин II 250
44 Asio flammeus (Pont) Ciuf de cîmp Сова болотная III 225
Piciformes Piciforme Дятлообразные
45 Picus viridis L. Ciocănitoare verde Дятел зеленый III 225
46 Dryocopus martius L. Ciocănitoare neagră Дятел черный (желна) III 225
Paseriformes Paseriforme Воробьинообразные
47 Monticola saxatilis (L.) Mierlă de piatră Дрозд пестрый III 225
каменный
48 Serinus serinus Cănăraş (inăriţă verde) Вьюрок канареечный IV 200
1 2 3 4 5 6
REPTILIA REPTILE РЕПТИЛИИ
Syuamata Scvamate Чешуйчатые
49 Eremias arguta (Pall.) Şopîrlă multicoloră Ящурка разноцветная IV 200
50 Elaphe longissima Laur. Şarpe Esculap Змея эскулапова III 225
51 Coluber jugularis L. Şarpe cu abdomen Полоз желтобрюхий III 225
galben
52 Coronella austriaca Şarpe de alun Медянка III 225
Laur. обыкновенная
53 Vipera ursini Bonap. Vipera de stepă Гадюка степная IV 200
54 Vipera berus (L.) Vipera comună Гадюка обыкновенная IV 200
Testudines Testudine Черепахи
55 Emys orbicularis L. Broasca ţestoasă de Черепаха европейская IV 200
baltă болотная
AMPHIBIA AMFIBII ЗЕМНОВОДНЫЕ
Anura Anure Бесхвостные
56 Pelobates fuscus Laur. Broasca de cîmp Чесночница IV 200
CYCLOSTOMATA CICLOSTOMATE КРУГЛОРОТЫЕ
Petromyzoniformes Petromizoniforme Миноговые
57 Lampetra mariae Berg Chişcar de rîu Минога украинская IV 200
PISCES PEŞTI РЫБЫ
Salmoniformes Salmoniforme Лососеобразные
58 Hucho hucho L. Lostriţă Лосось дунайский IV 200
59 Umbra krameri Ţigănuş Умбра (овдошка) II 250
Walbaum
Cypriniformes Cipriniforme Карпообразные
60 Rutilus frisii Ochiană mare Вырезуб III 225
(Nordmann)
61 Leuciscus leuciscus (L.) Clean mic Елео III 225
62 Leuciscus idus (L.) Văduviţă Язь IV 200
63 Barbus barbus Mreană de Nipru Усач днепровский III 225
borysthenicus Dyb.
64 Barbus meridionalis Mreană vînătă Усач балканский IV 200
petenyi (Heckel)
Gadiformes Gadiforme Трескообразные
65 Lota lota L. Mihalţ Налим IV 200
Perciformes Perciforme Окунеобразные
66 Aspro zingel L. Pietrar Чоп большой IV 200
67 Aspro streber L. Fusar Чоп малый IV 200
Acipenseriformes Acipenseriforme Осетрообразные
68 Huso huso L. Morun Белуга III 225
69 Acipenser gulden stadti Nisetru Осетр черноморско- III 225
colchicus V. Marti азовский
70 Acipenser stellatus Păstrugă Севрюга III 225
Pallas
CRUSTACEA CRUSTACEE РАКООБРАЗНЫЕ
Mysidacea Mizide Мизиды
71 Paramysis Paramisis băr bispinos Парамизис Бэра III 225
baeri bispinosa двухшиповый
Martynov
MOLLUSCA MOLUŞTE МОЛЛЮСКИ
Venerida Veneride Венериды
72 Hypanis Hipanis neted fragil Гипанис гладкий II 250
laeviuscula fragilis хрупкий
(Milaschewich)
73 Hypanis colorata Hipanis colorat Гипанис цветной III 225
(Eichwald)
74 Hypanis Hipanis de Marea Гипанис III 225
pontica (Eichwald) Neagră черноморский
Polychaeta
75 Hypaniola Kowalewskyi Hipaniola Kovalevski Гипаниола III 225
(Grimm) Ковалевского
INSECTA INSECTE НАСЕКОМЫЕ
Or. Mantodea Mantodee Богомоловые
76 Mantis religiosa L. Călugăriţă Богомол мантис III 225
Or. Orthoptera Ortoptere Прямокрылые
77 Saga pedo Pall. Cal de stepă Дыбка степная II 250
Or. Coleoptera Coleoptere Жесткокрылые
78 Calosoma sycophanta L. Calosomă mirositoare Красотел пахучий II 250
79 Cerophytum elateroides Cerofită Церофитум II 250
Latreille
80 Carabus clathratus L. Carabidă clatratus Жужелица клатратус III 225
81 Ehater ferrugineus L. Pocnitor roşcat Щелкун III 225
краснокрылый
82 Işnoides sanguinicollis Pocnitor işnoides Щелкун ишнодес III 225
Panzer
83 Porthmidius austriacus Pocnitor portimidius Щелкун портмидиус II 250
Sohrauk
84 Oryctes nasicornis L. Caraban Жук-носорог III 225
85 Lucanus cervus L. Radaşcă (vaca popii) Жук-Олень III 225
86 Carambyx cerdo L. Croitorul stejarului Усач большой III 225
дубовый
87 Morimus finereus Croitor cenuşiu Моримус темный III 225
Muslant
88 Rosalina alpina L. Croitor alpin Усач альпийский II 250
Hymenoptera Himenoptere Перепончатокрылые
89 Bombus paradoxus Bondar paradox Шмель необысный II 250
Dalla Torre
90 Rhophitoides canus Rofitoidă cenuşie Рофитоидес серый III 225
Eversmann
91 Megachile rotundata Albină megahilă Мегахила округлая III 225
Fabricius
92 Xylocopa valga Albina valga Пчела плотник III 225
Cerataeiker
93 Scolia masculată Drury Viespe gigant Сколия-гигант III 225
94 Liometopum Furnică liometopum Лиометопум II 250
microcephalum Pauzer
Diptera Diptere Двукрылые
95 Satanas gigas Muscă gigantică Ктырь гигангский II 250
Eversmann
Neuroptera Neuroptere Сетчагокрылые
96 Ascalaphus macaronius Ascalaf pestriţ Аскалаф пестрый II 250
Scopoli
Lepidoptera Lepidoptere Чешуекрылые или
бабочки
97 Aglia tau L. Fluture aglia Аглия III 225
98 Eudia pavonia L. Ochi de păun mic Павлиний глаз малый III 225
ночной
99 Saturnia pyri Denis et. Ochi de păun mare Павлиний глаз III 225
Schiff. большой ночной
100 Dolbina elegans Bang- Porumbacul dolbina Бражник долбина IV 200
Nass
101 Manduca antropos L. Porumbacul "Cap- Бражник "Мертвая IV 200
mort" голова"
102 Callimorpha Arhtiida hera Медведица гера III 225
quadripunetaria Roda
103 Iphiclides podalirius L. Podaliriu Подалирий III 225
104 Papilio machaon L. Mahaon Махаон II 250
105 Parnassius mnemosune Fluturele Apolon Мнемозина (аполлон II 250
L. negru черный)
106 Zerynthia polyxena Polixena Поликсена II 250
Denis et Schiff
107 Marumba quercus Denis Porumbacul stejarului Бражник дубовый III 225
et Schiff.
106 Polyommatus daphnis Fluture meleagr Голубянка мелеагр II 250
Denis et. Schiff.
109 Tomares nogeli herrich- Fluture tomares Томарес южный II 250
Schaffer
Categoriile de raritate a speciilor:
I - specie dispărută (Extinct-Ex);
II - specie periclitată (End angered - E);
III - specie vulnerabilă (Vulnerabil - V);
VI - specie rară (Rare - R);
V - specie nedeterminată (Indetermined - I);
VI - specie devenită nepericlitată (Out of danger - O);
VII - specie insuficient cunoscută (Insuffucuentic known - k)
VIII - specie nepericlitată (Restockable tribes - Rt).
Anexa nr. 4
la Legea regnului animal
LISTA
speciilor şi grupelor sistematice faunistice relativ rare (monumente ale naturii)
protejate de stat şi taxele de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele
fizice şi juridice prin vînare, pescuit, dobîndire, colectare, comercializare,
posesiune şi export ilicite sau prin nimicire
Nr.crt. Denumirea ştiinţifică Categoria Taxa în

latină moldovenească rusă de unităţi
raritate convenţionale
(*) pentru un
exemplar
1 2 3 4 5 6
MAMMALIA MAMIFERE МЛЕКОПИТАЮЩИЕ
1 Barbastella barbastella Barbastel european Широкоушка IV 150
Schreb. европейская
2 Crocidura suaveolens Chiţcan mic cu dinţi Белозубка малая IV 150
Pall. albi
3 Eptesicus serotinus Liliac tîrziu Кожан поздний IV 150
4 Myotis bechsteini Kuhl Noptar cu urechi Ночница длинноухая IV 150
lungi
5 Myotis dasycneme Boie Noptar de iaz Ночница прудовая IV 150
6 Myotis daubentoni Kuhl Noptar de apă Ночница водная IV 150
7 Myotis myotis Borkh. Noptar mare Ночница большая IV(III) 150
8 Myotis nattereri Kuhl Noptar naterer Ночница Наттерера IV 150
9 Myotis oxygnathus Noptar cu urechi Ночница остроухая IV 150
Mont. ascuţite
10 Neomys fodiens Renn. Chiţcan de apă Кутора водяная IV 150
11 Nyctalus leisleri Kuhl Nictal mic Вечерница малая IV 150
12 Nyctalus noctula Schreb. Nictal roşcat Вечерница рыжая VIII 50
13 Pipistrellus nathusii Keys Pipistrel Natuzi Негопырь Натузиуса IV 150
et Blas
14 Plecotus auritus L. Liliac urecheat Ушан IV 150
15 Rhinolophus Rinolofid mic Подковонос малый IV 150
hipposideros Bechst.
16 Sorex minutus L. Chiţcan mic Бурозубка малая IV 150
17 Erinaceus europaeus Arici comun Еж обыкновенный VIII 50
18 Martea foina Erxl. Jder de piatră Куница каменная VIII 50
19 Mustela nivalis L. Nevăstuică (helge) Ласка VIII 50
20 Putorius putorius L. Dihor de pădure Хорек лесной VIII 50
21 Sorex araneus L. Chiţcan comun Бурозубка обыкн. VIII 50
22 Talpa europaea L. Cîrtiţa Крот VIII 50
AVES PĂSĂRI ПТИЦЫ
23 Ardea purpurea L. Stîrc purpuriu Цапля рыжая IV 150
24 Botaurus stellaris L. Buhai de baltă Выпь IV 150
25 Circus aeruginosus Gm. Erete de stuf Лунь болотный IV 150
26 Falco Vespertinus L Şoimuleţ de seară Кобчик IV 150
27 Gavia Stelalta Pont. Cufundar guşă roşie Гагара краснозобая IV 150
28 Otus scops L. Ciuf pitic Сплюшка IV 150
29 Recurvirostra avosetta L. Cioc întors Шилоклювка IV 150
30 Sterna albifrons Pall. Chiră mică Крачка малая IV 150
31 Tadorna ferruginea Pall. Călifar roşu Огарь IV 150
32 Accipiter gentilis L Uliu porumbar Тетеревятник IV 150
33 Accipiter nisus L. Uliu păsărar Перепелятник V 125
34 Alcedo atthis L. Pescăruş albastru Зимородок V 125
35 Charadrius apricarius L. Ploier auriu Ржанка золотистая V 125
36 Falco columbarius L. Şoimuleţ de iarnă Дребник IV 150
37 Falco peregrinus Tunst. Şoim călător Сапсан V 125
38 Glareola nordmanni Ciovlică de stepă Тиркушка степная IV 175
Fisch.
39 Glareola pratincola L. Ciovlică de mare Тиркушка луговая IV 150
40 Grus grus L. Cocor Журавль серый IV 150
41 Haematopus ostralegus Scoicar Кулик-сорока IV 150
L.
42 Larus minutus Pall. Pescăruş mic Чайка малая IV 150
43 Mergus merganser L. Ferestraş mare Крохаль большой V 125
44 Milvus nigrans Bodd. Gaie brună Коршун черный V 125
45 Oxyura Raţă cu cap alb Савка IV 150
leucocephala (Scop.)
46 Netta rufina (Pall.) Raţă cu perucă Нырок красноносый IV 150
47 Podicers griseigena Corcodel cu gît roşu Пеганка V 125
(Bodd.)
48 Branda ruficollis Pall. gîscă-cu-gît-roşu Казарка краснозобая IV 150
49 Pluvialis squatarola L. Ploier argintiu Тулес IV 150
50 Strix uralensis Pall. Huhurez mare Неясыть V 125
длиннохвостая
51 Taiorna tadorna L. Călifar alb Пеганка IV 150
52 Accipiter badius Gm. Uliu cu picioare Тювик VIII 75
scurte
53 Aegithalos caudatus Piţigoi codat Синица длиннохв. VII 75
54 Asio otus (L.) Ciuf de pădure Сова ушастая VII 75
55 Caprimulgus europaeus Caprimulg Козодой VII 75
L.
56 Corvus corax L. Corb Ворон VII 75
57 Crex crex L. Cristel de cîmp Коростель V 125
58 Falco subbuteo L. Şoimul rîndunelelor Чеглок IV 150
59 Panurus biarmicus (L.) Piţigoi de stuf Синица усатая VII 75
60 Podiceps higricollis Corcodel cu gît negru Пеганка черношейная VII 75
61 Tachybaptus ruficollis Corcodel pitic Пеганка малая VII 75
(Pall.)
62 Buteo buteo L. Şorecar comun Канюк VII 50
63 Buteo lagopus Pont. Şorecar încălţat Зимняк VII 50
64 Cioconia cioconia L. Coscotîrc alb Аист белый VIII 50
66 Coracias garrulus L. Dumbrăveancă Сизоворонка V 125
67 Falco tinnunculus L. Vînturel roşu Пустельга обык. VIII 50
68 Remiz pendulinus L. Boicuş Ремез VIII 50
69 Riparia riparia L. Lăstun de mal Ласточка берегов. VIII 50
70 Strix aluco L. Huhurez de pădure Неясыть серая VIII 50
71 Upupa Epops L. Pupăză Удод VIII 50
1 2 3 4 5 6
REPTILIA REPRILE ПРЕСМЫКАЮЩИЕСЯ
72 Elaphe quatuorlineata Şarpe cu patru dungi Полоз четырех- III 175
(Lacep.) полосный
73 Lacerta taurica Pall. Şopîrlă de Crimeea Ящерица крымская VIII 75
AMPHIBIA AMFIBII ЗЕМНОВОДНЫЕ
74 Bombina bombina L. Buhai de baltă cu Жерлянка V 125
abdomen roşu краснобрюхая
75 Salamandra salamandra Salamandră Саламандра пятнистая V 125
L.
76 Triturus cristatus Laur. Triton cu creastă Тритон гребенчатый VIII 50
PISCES PEŞTI РЫБЫ
77 Acipenser ruthenus L. Cegă Стерлядь III 175
78 Vimba Vimba (L.) Morunaş Рыбец IV 150
MOLLUSCA MOLUŞTE МОЛЛЮСКИ
79 Helix pomatia Melc de viţă de vie Улигка виноградная VIII 0,5
INSECTA INSECTE НАСЕКОМЫЕ
80 or. Odonata or.Odonate отряд Стрекозы V 125**
81 or.Mantoptera or.Mantoptere отряд Богомоловые VII 75**
or.Coleoptera or.Coleoptere отряд Жесткокрылые
или жуки
82 fam.Cantharidse fam. Cantaride сем.Мягкотелки VIII 50**
83 fam.Carabidae*** fam. Carabide сем.Жужелицы VIII 50**
84 fam.Cerambicidae*** fam. Cerambicide мем.Усаси VII 75**
85 fam.Cleridae fam. Cleride сем.Пестряки VII 75**
86 fam.Coccinelldae*** fam. Coccinellide сем.Божьи коровки, VIII 50**
(Bubureze) Кокоинеллиды
87 fam.Histeridae fam. Histeride сем.Карапузики VIII 50**
88 fam.Hydrophylidae fam. Hidrofile сем.Водолюбы VII 75**
89 fam.Scarabaeidae*** fam. Scarabiede сем.Пластинчатоусие VII 75**
90 fam.Silphdae fam. Silfide (Hoitari) сем.Мертвоеды VII 75**
91 fam.Lucanidae fam. Lucanide сем. Жуки-олени VII 75**
92 or. Neuroptera or. Neuroptere огряд Сетчатокрылые VII 75**
93 or.Raphidioptera or. Rafidioptere огряд Верблюдики VII 75**
94 or. Mecoptera or.Mecoptere огряд Скорпионницы VII 75**
or. Lepidoptera or.Lepidoptere огряд Чешуекрылые
95 fam.Arctiidae*** fam. Arhtiide сем.Медведиоы VII 75**
96 fam.Attacidae fam.Atacide сем.Глазчатки IV 150**
97 fam.Lycaenidae fam. Licaenide сем.Голубянки IV 150**
fam. Noctuidae*** fam. Fluturi-bufniţe сем. Совки
(Noctuide)
98 g. Catocala genul Catocala род Ленточница IV 150**
99 fam.Nymphalidae fam. Nimfalide сем.Нимфалиды VII 75**
fam.Pieridae fam. Pieride сем.Белянки
100 g.Euchloe genul Zorile род Зорька VII 75**
101 g.Colias genul Colias род Желтучка VII 75**
102 fam.Papilionidae fam. Papilionide сем.Парусники IV 150**
103 fam.Satiridae fam. Satiride сем.Бархатницы VII 75**
or.Hymenoptera or.Himenoptere огряд
Перепончатокрылые
104 fam. Scoliidae fam. Scoliide сем.Сколин над- III 225**
superfam. Apoidea superfam. Apoide сем.Пчелиные
105 fam.Anthophoridae fam. Antoforide сем. Антофориды V 125**
fam.Apidae fam. Apide сем.Пчелы
106 g. Bombus genul Bondar род Шмель III 225****
107 fam.Melittidae fam. Melitide сем.Мелиттиды V 125**
108 superfam. Formicoidea superfam. Furnici надсем. Муравьи VIII 50****
*CATEGORIILE DE RARITATE A SPECIILOR:

I - specie dispărută (Extinct-Ex);
II- specie periclitată (Endangered-E);
III - specie vulnerabilă (Vulnerabil-V);
IV - specie rară (Rare-R);
V - specie nedeterminată (Indetermined-I);
VI - specie devenită nepericlitată (Out of danger-O);
VII - specie insuficient cunoscută (Insufficently known-K);
VIII - specie nepericlitată (Rastockable tribes-Rt).
_________________________
** Amenzile aplicabile pentru colectarea şi nimicirea incectelor în scopuri comerciale;
amenzile aplicabile pentru colectarea şi nimicirea insectelor de către persoane particulare în ariile naturale
protejate de stat.
*** Cu excepţia dăunătorilor din agricultură şi silvicultură.
**** Amenzile aplicabile pentru nimicirea cuiburilor în ariile naturale protejate de stat, pe terenurile
silvice şi în parcuri.
[Pct.65 exclus prin LP232 din 23.09.10, MO206-209/22.10.10 art.683]
[Anexa 4 modificată prin LP221-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.613]
[Anexa 5 abrogată prin LP149-XVI din 08.06.06, MO126-130/11.08.06 art.597]
Anexa nr. 6
la Legea regnului animal
TAXE
de încasare pentru pagubele cauzate de către persoanele fizice
şi juridice prin vînare, dobîndire, comercializare, posesiune şi
export ilicite sau prin nimicire a animalelor de vînat din
republică
Nr. Denumirea ştiinţifică Taxa în unităţi
crt. latină moldovenească rusă convenţionale
pentru un ex
emplar de
animal vînat
(pielea sau
trofeele lui)
1 2 3 4 5
1 Cervus elaphus L. Cerb nobil Олень благородный 500*
2 Alces alces L. Elan Лось 500*
3 Cervus nippon Cerb pătat Олень пягнистый 350*
Temminck
4 Cervus dama L. Cerb lopătar Лань 350*
5 Ovis musimon Pall. Muflon Муфлон 250*
6 Sus scrofa L. Mistreţ Кабан дикий 250*
7 Capreolus capreolus L. Căprioară Косуля 250*
8 Meles meles L. Bursuc (viezure) Барсук 125*
9 Lepus europaeus Pall. Iepure de cîmp Заяо русак 50*
10 Ondatra zibethica L Bizam (ondatra) Ондатра 50*
11 Sciurus vulgaris L. Veveriţă obişnuită Белка обыкновенная 50*
12 Vulpes vulpes L. Vulpe obişnuită Лисица обыкновенная 50*
13 Canis lupus L. Lup Волк 250*
Celelalte specii de 50*
mamifere, cu excepţia
speciilor rare şi celor
incluse în Cartea Roşie
a Republicii Moldova
14 Grus grus L. Cocor mare Журавль черый 50*
15 Phasianus colchicus L. Fazan de vînătoare Фазан охотничий 50*
16 Anser anser L. Găscă sălbatică Гусь серый 50*
17 Perdix perdix L. Potrîniche Куропагка серая 40*
18 Coturnix coturnix Prepeliţă Перепел 25*
19 Athene noctua (Scopoli) Cucuvea comună Сыч домовой 25*
20 Anas platyrhynchos L. Raţă sălbatică sau Кряква 25*
raţă mare
21 Streptopelia turtur L. Turturică sau hulub Горлица 15*
sălbatic
Celelalte păsări, cu 15*
excepţia speciilor rare
şi celor incluse în
Cartea Roşie a
Republicii Moldova
Penru devastarea: a) 25*
vizuinilor şi
bîrlogurilor
b) cuiburilor de păsări, 15*
cu excepţia celor de
coţofene şi de ciori
cenuşii
Pentru fiecare ou de 2,5*
pasăre scos din cuib (cu
excepţia ouălor de
coţofană şi de cioară
cenuşie)
Pentru distrugerea şi În mărime de 3
deteriorarea diferitelor ori mai mare
instalaţii biotehnice şi a mare decît
celor ce se referă la costul
gospodăria cinetică instalaţiei la
momentul
deteriorării
__________________________________________________
* Speciile de animale relativ rare (monumemte ale naturii) a căror reglare a efectivului se efectuează
prin autorizaţii eliberate de către autoritatea centrală pentru protecţia mediului.
[Anexa nr.6 modificată prin LP221-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.613]

[Anexa nr.6 modificată prin LP1257 din 19.07.02, MO151/14.11.02 art. 117]
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 149

din 08.06.2006
privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura
MODIFICAT
LP240 din 29.12.15, MO25-30/05.02.16 art.61
LP206-XVI din 09.10.08, MO195-196/31.10.08 art.708
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349

Capitolul I
Dispoziţii generale
Articolul 1. Obiectul legii
Prezenta lege stabileşte cadrul legal în domeniul fondului piscicol, pescuitului şi pisciculturii.
Articolul 2. Sfera de reglementare
Prezenta lege reglementează modul şi condiţiile de creare şi protecţie a fondului piscicol, de
reproducere, creştere şi dobîndire a hidrobionţilor, de ameliorare a obiectivelor acvatice piscicole şi
dezvoltare a pisciculturii, stabileşte principiile activităţii autorităţilor publice abilitate cu gestionarea
resurselor biologice acvatice.
În sensul prezentei legi, următorii termeni speciali semnifică:
ameliorare piscicolă - efectuarea măsurilor de îmbunătăţire hidrologică, hidrochimică şi ecologică a
stării obiectivelor acvatice piscicole în scopul creării de condiţii pentru reproducerea, conservarea şi
utilizarea raţională a resurselor biologice acvatice;
amenajări piscicole - heleşteiele, iazurile, staţiile de reproducere artificială, altele asemenea destinate
reproducerii şi creşterii peştelui, altor organisme acvatice;
[Art.3 noţiunea "autorizaţie" exclusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
boişte - locuri/sectoare din obiectivele acvatice piscicole unde se reproduc peştii şi alte organisme
acvatice;
captură piscicolă - cantitate de peşte sau de alte organisme acvatice pescuită într-un obiectiv acvatic,
exprimată în kilograme sau în număr de exemplare;
cherhana - încăpere amenajată în corespundere cu normele sanitare pentru recepţionarea şi păstrarea pe
specii a peştilor şi a altor organisme acvatice;
cotă - parte a capturii piscicole admisibile stabilită pentru fiecare specie sau grup de specii, ce se acordă
anual persoanelor fizice şi juridice titulari ai certificatului de pescuit industrial/comercial;
[Art.3 noţiunea modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
fermă piscicolă - unitate funcţională de bază în piscicultură, alcătuită din una sau mai multe amenajări
piscicole, în care se cresc puieţi de peşte sau peşte de consum;
fond piscicol - totalitate a populaţiilor de peşti şi de alte organisme acvatice;
gropi de iernat - porţiune mai adîncă de pe fundul obiectivului acvatic unde se concentrează peştii şi alte
organisme acvatice în timpul iernii;
obiective acvatice piscicole - obiective acvatice create în regim natural sau artificial, împreună cu
zonele inundabile, în care există sau pot fi create condiţii pentru reproducerea şi creşterea peştelui şi altor
organisme acvatice;
obiective acvatice piscicole artificiale - iazurile, heleşteiele, lacurile de acumulare şi alte obiective
acvatice create prin îndiguirea apei, folosite pentru creşterea peştelui;
obiective acvatice piscicole naturale - fluviile, rîurile şi afluenţii lor, bălţile, lacurile naturale şi lacurile
de acumulare create în regim natural sau ameliorativ, cu zonele lor inundabile;
permis de pescuit - act eliberat de Serviciul Piscicol al Inspectoratului Ecologic de Stat (în continuare -
Serviciul Piscicol) pentru pescuitul industrial/comercial, sportiv şi de amator în obiectivele acvatice
piscicole naturale;
pescuit - capturare a peştelui şi altor organisme acvatice în scop industrial/comercial, sportiv, de amator,
ameliorativ, ştiinţific şi de control, pe bază de certificat de atribuire a cotei anuale de pescuit
industrial/comercial, permis de pescuit industrial/comercial, permis de pescuit sportiv şi de amator, în
locurile, perioadele şi cu uneltele prevăzute de lege;
[Art.3 noţiunea modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
pescuit ameliorativ - capturare a unor anumite specii de peşti şi de alte organisme acvatice pentru
optimizarea componenţei cantitative şi calitative şi pentru ameliorarea stării ecosistemelor acvatice;
pescuit de control - capturare a hidrobionţilor pentru controlul (determinarea) componenţei cantitative şi
calitative a populaţiilor, în scopul reglementării pescuitului sau determinării stării sanitar-epidemiologice;
pescuit industrial/comercial - activitate de întreprinzător de capturare a hidrobionţilor din obiectivele
acvatice piscicole naturale, de prelucrare, transport şi păstrare a hidrobionţilor cu utilizarea uneltelor şi
mijloacelor speciale;
pescuit în scop ştiinţific - capturare a hidrobionţilor în scopul evaluării stării resurselor biologice
acvatice;
pescuit sportiv şi de amator - capturare a peştelui pentru consum personal, în scop recreativ şi sportiv;
piscicultor - persoană fizică atestată să efectueze lucrări în cadrul fermelor piscicole;
piscicultură - ramură a sectorului zootehnic al agriculturii care se ocupă cu activitatea de creştere,
selecţie şi reproducere a peştelui, în amenajări piscicole, prin aplicarea unor tehnologii speciale;
prohibiţie a pescuitului - interzicere, pentru o anumită perioadă, a pescuitului hidrobionţilor în
obiectivele acvatice piscicole în scopul reproducerii, protecţiei, restabilirii şi conservării resurselor
biologice acvatice;
resurse biologice acvatice/hidrobionţi - totalitate a organismelor acvatice vii, a căror viaţă (permanent sau
la anumite etape de dezvoltare) este imposibilă fără aflarea lor în mediul acvatic: vertebratele şi
nevertebratele acvatice, algele, alte plante care vieţuiesc în condiţii naturale în obiective acvatice.
Articolul 4. Cadrul juridic
Cadrul juridic de reglementare al domeniului fondului piscicol, pescuitului şi pisciculturii îl formează
Constituţia Republicii Moldova, legile, hotărîrile Parlamentului, decretele Preşedintelui Republicii
Moldova, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte, prezenta lege, alte acte normative în domeniu.
Articolul 5. Principiile de bază ale gestionării
resurselor biologice acvatice
Gestionarea resurselor biologice acvatice se face pe următoarele principii de bază:
a) conservarea resurselor biologice acvatice;
b) menţinerea potenţialului şi diversităţii biologice;
c) utilizarea durabilă a resurselor biologice acvatice;
d) revitalizarea şi protecţia resurselor biologice acvatice;
e) dezvoltarea pescuitului;
f) monitorizarea calităţii apei şi stării resurselor biologice acvatice;
g) dezvoltarea pisciculturii;
h) caracterul public şi transparent al atribuirii dreptului de pescuit în obiectivele acvatice naturale.
Articolul 6. Incidenţa prezentei legi
Sub incidenţa prezentei legi cad următoarele obiective acvatice piscicole în limitele teritoriale le
Republicii Moldova:
1) Obiectivele acvatice naturale:
a) fluviul Nistru cu afluenţii săi Ciorna, Răut, Ichel, Bîc şi Botna, cu excepţia obiectivelor acvatice
piscicole artificiale construite pe ele, lacul de acumulare Dubăsari, golful Goieni, lacul de acumulare
Cuciurgan, braţul Turunciuc, albia veche a fluviului Nistru;
b) rîul Prut cu afluenţii săi Larga, Vilia, Lopatnic, Racovăţ, Ciuhur, Camenca, Gîrla Mare, Delia,
Nîrnova, Lăpuşna, Sarata, Tigheci, cu excepţia obiectivelor acvatice piscicole artificiale construite pe ele,
lacul de acumulare Costeşti-Stînca;
c) rîurile Cogîlnic, Cahul, Ialpug, cu excepţia obiectivelor acvatice artificiale construite pe ele;
d) fluviul Dunărea;
e) bălţile Manta, lacurile Beleu şi Cahul;
2) Obiectivele acvatice piscicole artificiale împreună cu zonele lor inundabile şi amenajările piscicole.
Capitolul II
Competenţa autorităţilor publice
Articolul 7. Competenţa autorităţii centrale abilitate cu
gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia
mediului
Autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului:
a) elaborează politica statului în domeniul creării şi protecţiei fondului piscicol;
[Art.7 lit.a) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
b) stabileşte, cu concursul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, procedura şi modalitatea de studiere a
resurselor biologice acvatice;
c) elaborează metodologia de calcul al prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice;
d) asigură monitoringul în domeniul pescuitului şi al conservării resurselor biologice acvatice în
obiectivele acvatice piscicole naturale;
e) exercită, prin intermediul Serviciului Piscicol, supravegherea de stat asupra respectării prezentei legi,
a altor acte normative în obiectivele acvatice piscicole naturale;
f) aprobă, la propunerea Consiliului ihtiologic, introducerea în cultură şi aclimatizarea a noi specii de
peşti şi interzice, pe un termen de pînă la 5 ani, pescuitul speciilor periclitate, vulnerabile sau rare în
obiectivele acvatice naturale.
Articolul 8. Competenţele altor autorităţi publice şi
instituţii
(1) Autoritatea publică centrală pentru agricultură:
a) elaborează şi asigură implementarea strategiei de dezvoltare a pisciculturii în amenajările piscicole,
indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;
b) coordonează aplicarea tehnologiilor biologice de reproducere şi creştere a peştelui;
c) efectuează atestarea şi inspectarea activităţilor de reproducere artificială şi de selecţie, ţine evidenţa
lor;
d) coordonează măsurile de introducere în cultură şi aclimatizare a unor specii de peşti valoroşi în
obiectivele acvatice piscicole artificiale.
(2) Academia de Ştiinţe a Moldovei şi instituţiile de profil:
a) participă la elaborarea strategiei de dezvoltare a pisciculturii;
b) efectuează cercetări ştiinţifice în domeniul conservării şi restabilirii resurselor biologice acvatice;
c) elaborează recomandări ştiinţifice şi metode de restabilire, protecţie şi conservare a resurselor
biologice acvatice.
Articolul 9. Competenţa autorităţilor publice locale
Autoritatea publică locală:
a) asigură implementarea politicii de stat în domeniul protecţiei şi utilizării raţionale a resurselor
biologice acvatice din raza sa teritorială;
b) ţine cadastrul resurselor biologice acvatice locale;
c) exercită controlul asupra protecţiei şi utilizării raţionale a resurselor biologice acvatice din obiectivele
acvatice piscicole proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale;
d) organizează elaborarea şi realizarea programelor locale, asigură efectuarea lucrărilor de reconstrucţie
ecologică a obiectivelor acvatice piscicole şi de restabilire a resurselor biologice acvatice;
e) contribuie la instruirea şi sensibilizarea populaţiei în problemele protecţiei şi utilizării raţionale a
resurselor biologice acvatice;
f) sistează activităţile de utilizare neautorizată a resurselor biologice acvatice în obiectivele acvatice
piscicole naturale.
Articolul 10. Consiliul ihtiologic
(1) Pentru coordonarea lucrărilor şi investigaţiilor ştiinţifice în domeniul protecţiei, conservării şi
utilizării raţionale a resurselor biologice acvatice, pe lîngă autoritatea centrală abilitată cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului activează Consiliul ihtiologic ca organ consultativ.
(2) Consiliul ihtiologic este format din reprezentanţi ai instituţiilor de cercetări ştiinţifice, instituţiilor de
învăţămînt superior, autorităţilor administraţiei publice şi ai asociaţiilor de profil.
Capitolul III
Dreptul la pescuit şi autorizarea pescuitului
Articolul 11. Dreptul la pescuit în obiectivele acvatice
piscicole naturale
(1) Dreptul la pescuit în obiectivele acvatice piscicole naturale se acordă persoanelor fizice şi juridice în
baza certificatului de atribuire a cotei anuale de pescuit industrial/comercial, permisului de pescuit
industrial/comercial, permisului de pescuit sportiv şi de amator.
(2) Taxa pentru eliberarea certificatului de atribuire a cotei anuale de pescuit industrial/comercial,
permisului de pescuit industrial/comercial şi permisului de pescuit sportiv şi de amator se stabileşte de
către Guvern.
Articolul 12. Permisul de pescuit industrial/comercial,
sportiv şi de amator
(1) Permisele de pescuit industrial/comercial, de pescuit sportiv şi de amator se eliberează anual de către
Serviciul Piscicol titularilor certificatelor de atribuire a cotei anuale de pescuit industrial/comercial în
obiectivele acvatice piscicole naturale - pentru persoanele angajate, precum şi persoanelor fizice, la cerere.
[Art12 al.(1) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(2) Permisul de pescuit este individual şi netransmisibil.
(3) Permisul de pescuit nu oferă titularului dreptul de a angaja personal auxiliar pentru activităţi de
pescuit.
Articolul 13. Limitarea dreptului de pescuit
(1) Dreptul de pescuit poate fi limitat în măsura în care este necesară asigurarea securităţii statului,
ocrotirea sănătăţii populaţiei, protecţia mediului, inclusiv a resurselor biologice acvatice.
(2) Dreptul de pescuit poate fi limitat şi în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte.
Articolul 14. Limitarea dreptului de utilizare a resurselor
biologice acvatice din obiectivele acvatice
piscicole naturale
(1) Limitarea dreptului de utilizare a resurselor biologice acvatice din obiectivele acvatice piscicole
naturale se efectuează în legătură cu:
a) necesitatea utilizării acestor obiective acvatice pentru reproducerea şi aclimatizarea hidrobionţilor;
b) nerespectarea de către utilizatorii de resurse biologice acvatice a prevederilor legale şi a condiţiilor
stipulate în autorizaţie.
(2) Dreptul de utilizare a resurselor biologice acvatice poate fi limitat sau retras prin decizie a autorităţii
centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului, iar pentru subiecţii activităţii de
întreprinzător, în condiţiile stabilite la art.17 din Legea cu privire la principiile de bază de reglementare a
activităţii de întreprinzător.
Capitolul IV
Pescuitul
Articolul 15. Pescuitul în scopuri ştiinţifice şi
de control
Pescuitul în scopuri ştiinţifice şi de control se efectuează în orice perioadă a anului, inclusiv în
perioadele de prohibiţie, în orice loc, în conformitate cu programele/planurile coordonate cu instituţiile
ştiinţifice ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi în bază de autorizaţii speciale, eliberate de autoritatea
centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi protecţia mediului.
Articolul 16. Pescuitul sportiv şi de amator
(1) Pescuitul sportiv şi de amator se permite contra plată în obiectivele acvatice piscicole naturale, cu
excepţia celor din perimetrul ariilor naturale protejate de stat şi zonelor prohibite pentru orice pescuit, şi se
efectuează numai în cursul zilei de la răsăritul şi pînă la asfinţitul soarelui, în bază de permis eliberat de
Serviciul Piscicol.
(2) Taxa pentru pescuitul de amator şi sportiv în obiectivele acvatice piscicole naturale se aprobă de
Guvern, la propunerea autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului,
în baza argumentelor ştiinţifice.
(3) Pescuitul sportiv şi de amator se permite în rîuri numai de pe mal, în lacuri, iazuri şi lacuri de
acumulare, de pe mal şi din ambarcaţiuni, iar în timpul iernii, de pe gheaţă (cu excepţia gropilor de iernat).
(4) Pescuitul sportiv şi de amator se efectuează cu următoarele unelte:
a) undiţe de toate formele şi sistemele;
b) lansete;
c) racile;
[Art.16 al.(4), lit.c) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
d) mincioguri.
(5) Numărul de cîrlige pentru un pescar amator nu trebuie să fie mai mare de 5 la toate uneltele folosite,
iar captura de peşte, mai mare de 5 kg pe zi (cu excepţia cazurilor cînd greutatea unui peşte depăşeşte
norma stabilită). Pentru pescuitul racilor, un pescar amator nu poate utiliza mai mult de trei racile, iar
captura zilnică nu poate fi mai mare de 30 de raci.
(6) În timpul pescuitului de pe mal, o persoană poate să ocupe un sector de mal de cel mult 10 m, iar pe
gheaţă sau din ambarcaţiuni, pe o rază de maximum 10 m.
(7) La pescuitul sportiv şi de amator se admite folosirea momelilor naturale şi artificiale. În calitate de
momeală naturală pot fi utilizate următoarele specii de peşti: porcuşor, biban, boarţă, guvid, murgoi bălţat,
plevuşcă, oblet, ghiborţ. Unei persoane i se permite să pescuiască pe parcursul unei zile pînă la 50 de peşti
pentru momeală.
(8) Pescuitul sportiv şi de amator în amenajările piscicole şi în lacurile de acumulare unde se practică
piscicultura se efectuează în condiţiile stabilite de deţinătorii sau administratorii acestor obiective.
Articolul 17.Pescuitul industrial/comercial
(1) Serviciul Piscicol publică, pînă la 1 decembrie, lista obiectivelor acvatice piscicole naturale şi/sau
sectoarelor acestora unde va fi permis pescuitul industrial/comercial în anul viitor şi cotele anuale aprobate
pentru pescuitul industrial/comercial.
(2) Certificatele de atribuire a cotei anuale pentru pescuitul industrial/comercial în obiectivele acvatice
piscicole naturale se comercializează de către Serviciul Piscicol în baza cererilor depuse de către
persoanele fizice şi juridice pînă la 15 decembrie inclusiv.
(3) Serviciul Piscicol, în termen de 5 zile de la expirarea termenului stabilit la alin.(2), anunţă solicitanţii
despre aprobarea sau refuzul eliberării certificatelor, pentru cazul prevăzut la alin.(6).
(4) Certificatele de atribuire a cotei anuale pentru pescuitul industrial/comercial în obiectivele acvatice
piscicole naturale şi permisele de pescuit industrial/comercial se eliberează solicitanţilor în termen de 5 zile
din data achitării taxei pentru pescuit şi sînt valabile pentru un an de zile.
(5) În certificatul de atribuire a cotei anuale pentru pescuitul industrial/comercial în obiectivele acvatice
piscicole naturale se indică obiectivul acvatic sau sectorul atribuit, numele sau denumirea titularului, cota
de pescuit, data eliberării, perioada de valabilitate şi uneltele de pescuit permise pentru utilizare.
(6) În cazul în care, pînă la expirarea termenului stabilit la alin.(2), au fost depuse mai multe cereri
pentru pescuitul industrial/comercial în acelaşi obiectiv/sector acvatic piscicol natural, se aplică prevederile
art.171
Articolul 171. Licitarea certificatelor de atribuire a cotei
anuale pentru pescuitul industrial/
comercial în obiectivele acvatice piscicole
naturale
(1) În cazul specificat la art.17 alin.(6), Serviciul Piscicol instituie, în termen de cel mult 5 zile, comisia
pentru organizarea licitaţiei de comercializare a certificatelor de atribuire a cotelor anuale pentru pescuitul
industrial/comercial în obiectivele acvatice piscicole naturale.
(2) Comisia de licitaţie organizează licitaţia în termen de 3 zile de la data instituirii, informînd
solicitanţii, cu cel puţin o zi înainte, despre data, ora şi locul desfăşurării licitaţiei.
(3) Cîştigător al licitaţiei se desemnează participantul la licitaţie care a oferit cel mai mare preţ pentru
certificatul de atribuire a cotei anuale pentru pescuitul industrial/comercial în obiectivul/sectorul acvatic
piscicol natural, pornind de la preţul iniţial stabilit conform prevederilor art.11 alin.(2).
(4) Rezultatele licitaţiei se consemnează într-un proces-verbal, semnat de toţi membrii comisiei de
licitaţie, care se transmite în copie cîştigătorului, în ziua desfăşurării licitaţiei.
(5) În cazul în care participanţii la licitaţie oferă preţuri egale, comisia anunţă o nouă licitaţie.
(6) Dacă şi după licitaţia repetată participanţii la licitaţie oferă preţuri egale, cîştigătorul se desemnează
prin tragere la sorţi sau prin altă metodă convenită cu participanţii la licitaţie, consemnată în procesul-
verbal autentificat prin semnăturile participanţilor la licitaţie.
(7) În cazul în care cîştigătorul licitaţiei nu achită, în termen de 3 zile de la data anunţării rezultatelor
licitaţiei, taxa pentru cota anuală aprobată de pescuit, certificatul se eliberează participantului care a oferit
preţul imediat următor în scădere.
[Art.171 introdus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 18. Pescuitul ameliorativ în obiectivele acvatice
piscicole naturale
Pescuitul ameliorativ în obiectivele acvatice piscicole naturale se efectuează de către Serviciul Piscicol
în baza recomandărilor date de instituţiile ştiinţifice din domeniu.
Articolul 19. Restricţii privind pescuitul speciilor incluse
în Cartea Roşie a Republicii Moldova
(1) În scopul conservării resurselor biologice acvatice, se interzice pescuitul speciilor incluse în Cartea
Roşie a Republicii Moldova.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), pentru repopularea, selecţia, aclimatizarea, răspîndirea,
regenerarea şi ameliorarea resurselor biologice acvatice, pentru efectuarea studiilor şi cercetărilor
ştiinţifice, folosirea animalelor în scopuri culturale (expoziţii zoologice, acvarii etc.), precum şi în cazurile
de îmbolnăvire în masă a acestora (epizootii), se permite, în baza unei autorizaţii speciale eliberate de
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului, la propunerea
Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Consiliului ihtiologic, pescuitul speciilor incluse în Cartea Roşie.
Articolul 20. Cotele de pescuit
Pentru conservarea resurselor biologice acvatice şi asigurarea restabilirii lor, autoritatea centrală abilitată
cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului aprobă cotele, care se determină anual, pentru
fiecare obiectiv acvatic piscicol natural în parte, în baza observaţiilor ihtiologice efectuate de Serviciul
Piscicol conform recomandărilor instituţiilor de cercetări ştiinţifice.
Articolul 21. Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice
care practică pescuitul industrial/comercial
în obiectivele acvatice piscicole naturale
Persoanele fizice şi juridice care practică pescuitul industrial/comercial în obiectivele acvatice piscicole
naturale sînt obligate:
a) să nu încalce prevederile prezentei legi;
b) să efectueze, în comun cu Serviciul Piscicol, acţiuni de protecţie şi de reproducere a resurselor
biologice acvatice;
c) să marcheze cu semne de hotar sectoarele piscicole;
d) să ţină evidenţa pe specii a capturii;
e) să prezinte Serviciului Piscicol documentaţia de evidenţă a capturii;
f) să asigure accesul liber al angajaţilor Serviciului Piscicol în locurile de pescuit, pe mijloacele de
transport, în depozite, în cherhanale şi la întreprinderile de prelucrare a resurselor biologice acvatice pentru
controlul uneltelor, metodelor de pescuit şi al capturii;
g) să nu depăşească cotele de pescuit şi să respecte regulile de utilizare a uneltelor de pescuit;
h) să efectueze lucrări curente de întreţinere şi amenajare a canalelor, gîrlelor şi izvoarelor care
alimentează obiectivele acvatice piscicole naturale ori sectoarele atribuite pentru pescuit, a lacurilor,
bălţilor, rîurilor, avînd drept scop protecţia fondului lor piscicol;
i) să întreprindă măsuri pentru combaterea epizootiilor, a dăunătorilor resurselor biologice acvatice.
Capitolul V
Reproducerea şi aclimatizarea hidrobionţilor.
Ameliorarea obiectivelor acvatice piscicole
Articolul 22. Reproducerea artificială a hidrobionţilor
(1) Reproducerea artificială a hidrobionţilor se efectuează de către deţinătorii obiectivelor acvatice
piscicole artificiale din mijloace financiare proprii, cu includerea cheltuielilor în preţul de cost al
produselor biologice acvatice dobîndite.
(2) Reproducerea artificială a hidrobionţilor în scopul restabilirii speciilor periclitate, vulnerabile sau
rare în ecosistemele acvatice naturale se finanţează din contul fondurilor ecologice, al altor mijloace
legale.
Articolul 23. Aclimatizarea hidrobionţilor
Aclimatizarea hidrobionţilor se realizează de către instituţiile de cercetări ştiinţifice în domeniu.
Articolul 24. Producerea materialului biologic piscicol
de prăsilă în scopuri comerciale
Activitatea de întreprinzător de producere a materialului biologic piscicol de prăsilă în scopuri
comerciale se desfăşoară pe bază de licenţă, eliberată în conformitate cu legislaţia.
Articolul 25. Ameliorarea piscicolă a obiectivelor
acvatice piscicole naturale
Utilizatorii de obiective acvatice piscicole naturale efectuează ameliorarea lor piscicolă potrivit regulilor
şi normativelor în vigoare, în coordonare cu Serviciul Piscicol. Cheltuielile de efectuare a acestor măsuri se
includ în preţul de cost al produselor biologice acvatice dobîndite.
Articolul 26. Controlul ihtiopatologic
(1) Controlul ihtiopatologic se efectuează în scopul preîntîmpinării apariţiei şi răspîndirii bolilor
resurselor biologice acvatice.
(2) Controlul ihtiopatologic şi înregistrarea cazurilor de îmbolnăvire a hidrobionţilor se efectuează de
către serviciul veterinar de stat şi Serviciul Piscicol.
(3) În cazul apariţiei unor boli periculoase pentru sănătatea oamenilor, a hidrobionţilor, organele indicate
la alin.(2) sînt obligate să informeze autorităţile publice centrale şi locale, precum şi populaţia prin
intermediul mass-media şi să întreprindă acţiuni de stopare a răspîndirii acestor boli.
Capitolul VI
Piscicultura
Articolul 27. Asigurarea dezvoltării pisciculturii
(1) Pentru dezvoltarea pisciculturii, autoritatea publică centrală pentru agricultură, în comun cu
Academia de Ştiinţe a Moldovei şi cu instituţiile de profil, elaborează strategia de dezvoltare a pisciculturii,
care se aprobă de Guvern.
(2) În scopul dezvoltării pisciculturii, autoritatea publică centrală pentru agricultură întreprinde acţiuni
de stimulare a creării amenajărilor piscicole specializate în reproducerea şi creşterea peştilor şi altor
organisme acvatice.
Articolul 28. Activitatea în domeniul pisciculturii
(1) Agenţii economici legal constituiţi, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
desfăşoară activităţi în domeniul pisciculturii în amenajări piscicole conform prevederilor legislaţiei în
vigoare.
(2) Agentul economic se consideră legalizat dacă întruneşte următoarele condiţii:
a) este înregistrat în modul stabilit, iar în genurile sale de activitate este inclusă şi piscicultura;
b) are în posesiune sau folosinţă obiective acvatice amenajate pentru piscicultură;
c) se încadrează în reglementările piscicol-biologice, de protecţie a mediului şi sanitar-veterinare.
(3) Folosirea la destinaţie a amenajărilor piscicole este obligatorie pentru toţi utilizatorii.
(4) Schimbarea destinaţiei amenajărilor piscicole se efectuează cu acordul autorităţii publice centrale
pentru agricultură.
(5) Terenurile amenajărilor piscicole se raportă la categoria terenurilor cu destinaţie agricolă.
(6) Amenajările piscicole, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care, prin
degradare, şi-au pierdut total sau parţial potenţialul de producţie vor fi incluse, în conformitate cu legea, în
categoria terenurilor cu destinaţie agricolă în curs de ameliorare.
(7) Dreptul de folosinţă a terenurilor din fondul apelor şi a apelor pentru piscicultură aparţine exclusiv
deţinătorilor de construcţii hidrotehnice ale obiectivului acvatic respectiv, aceştia fiind responsabili de
întreţinerea şi consolidarea lor în conformitate cu legislaţia.
(8) Autoritatea publică centrală pentru agricultură şi autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor
naturale şi cu protecţia mediului vor întreprinde acţiuni de stimulare a agenţilor economici din piscicultură
pentru introducerea în cultură a speciilor valoroase de peşti (nisetru, păstrugă, polyodon, cegă, somn
european, somn african, somn american de canal, anghilă).
Articolul 29. Profilaxia, tratarea maladiilor şi transportul
peştelui
(1) Profilaxia, diagnosticarea şi tratarea maladiilor la peşti se efectuează de către piscicultorii
ihtiopatologi şi de medicii veterinari.
(2) Lucrările de profilaxie, dezinfectare, ameliorare, capturare a peştelui şi de reparaţie în amenajările
piscicole se efectuează, după caz, cu evacuarea parţială sau totală a apei.
(3) Comercializarea şi transportul peştelui viu se permite numai în baza certificatului veterinar.
(4) Expertiza sanitar-veterinară a peştelui viu şi eliberarea certificatului veterinar se efectuează pentru
întregul lot de peşte crescut în acelaşi mediu (iaz, heleşteu).
(5) Expertiza sanitar-veterinară a unui lot de peşte viu crescut în acelaşi mediu (iaz, heleşteu) se
efectuează la începutul perioadei de comercializare a lotului respectiv, cu efectuarea repetată a expertizei o
dată în 90 de zile.
(6) Pentru prevenirea mortalităţii peştilor, nu se permite reţinerea mai mult de 15 minute, de către
persoanele abilitate, a vehiculelor care efectuează transportul peştelui viu, cu excepţia cazurilor prevăzute
de legislaţia în vigoare.
Articolul 30. Cercetările ştiinţifice şi pregătirea
profesională
(1) Cercetările ştiinţifice au următoarele obiective esenţiale:
a) studierea mediului acvatic şi interacţiunea acestuia cu resursele biologice acvatice;
b) studierea biologiei speciilor acvatice;
c) evaluarea impactului produs de activităţile economice asupra ecosistemelor acvatice;
d) evaluarea stocurilor de resurse biologice acvatice;
e) punerea la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru agricultură a informaţiilor, necesare
promovării strategiei şi politicilor în domeniu;
f) dezvoltarea pisciculturii.
(2) Cercetările ştiinţifice se efectuează în instituţiile ştiinţifice de profil conform legislaţiei în vigoare.
(3) Autoritatea publică centrală pentru agricultură, în colaborare cu instituţiile de cercetări în domeniu,
stabileşte strategia şi obiectivele cercetării în piscicultură.
(4) Pregătirea şi perfecţionarea cadrelor (specialiştilor piscicultori) se efectuează în instituţiile
universitare, colegiile şi şcolile profesionale de profil, acreditate, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Cercetările ştiinţifice, pregătirea şi perfecţionarea cadrelor se finanţează de către stat potrivit unor
programe speciale, precum şi de piscicultorii beneficiari pe bază de contract încheiat cu instituţiile
ştiinţifice şi de pregătire a cadrelor, cu plata taxei pentru serviciile prestate, conform actelor normative în
vigoare.
(6) La atingerea obiectivelor cercetării ştiinţifice contribuie şi asociaţiile producătorilor piscicoli, alte
forme de asociere, participînd la acţiuni, furnizînd informaţiile necesare.
Articolul 31. Asociaţiile producătorilor piscicoli
(1) Piscicultorii se unesc în asociaţii locale, raionale (zonale) şi în asociaţie naţională.
(2) Asociaţiile locale includ membri din una sau mai multe localităţi învecinate.
(3) Asociaţiile raionale (zonale) includ membri (reprezentanţi) din majoritatea localităţilor raionului
(zonei).
(4) Asociaţia naţională include membri (reprezentanţi) ai organizaţiilor raionale (zonale) din majoritatea
raioanelor din ţară.
Articolul 32. Activitatea asociaţiilor producătorilor
piscicoli
(1) Asociaţiile producătorilor piscicoli sînt independente şi îşi desfăşoară activitatea conform statutului
lor şi legislaţiei în vigoare.
(2) Asociaţia naţională a producătorilor piscicoli:
a) reprezintă întreprinderile şi fermele piscicole, apără interesele lor comune în organizaţii naţionale şi
internaţionale;
b) contribuie la dezvoltarea durabilă a ramurii piscicole;
c) contribuie la dezvoltarea relaţiilor externe în domeniu, la atragerea investiţiilor în ramură;
d) întreprinde măsuri de protecţie a peştilor, altor animale şi a oamenilor din zona de activitate;
e) prezintă autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale propuneri de conlucrare în asigurarea
protecţiei fîşiilor riverane, mediului;
f) organizează măsuri profesionale de popularizare a dezvoltării pisciculturii (expoziţii, tîrguri, întruniri,
conferinţe, consfătuiri);
g) mobilizează piscicultorii la respectarea riguroasă a legislaţiei în vigoare;
h) conlucrează cu autorităţile publice centrale la elaborarea strategiei de dezvoltare a pisciculturii, a
regulilor şi altor acte normative, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
i) participă, în comun cu instituţiile abilitate, la atestarea de stat a întreprinderilor de prăsilă din ramură,
la atestarea profesională a piscicultorilor, conform normelor naţionale şi internaţionale.
Capitolul VII
Obligaţiile şi drepturile Serviciului piscicol. Controlul obştesc
Articolul 33. Obligaţiile şi drepturile Serviciului Piscicol
(1) Serviciul Piscicol are următoarele obligaţii:
a) asigură, în obiectivele acvatice piscicole naturale, protecţia resurselor biologice acvatice,
reglementarea pescuitului, efectuarea măsurilor de ameliorare piscicolă şi de reproducere a peştilor, a altor
organisme acvatice, prevenirea şi depistarea încălcării legislaţiei în vigoare;
b) ţine evidenţa pescuitului hidrobionţilor;
c) determină, în comun cu instituţiile ştiinţifice de profil, starea resurselor biologice acvatice şi propune
spre aprobare cotele;
d) prezintă în instanţă de judecată materialele privind încălcarea prevederilor legislaţiei în vigoare;
e) sistează, limitează şi interzice activităţile prin care se încalcă prevederile privind protecţia resurselor
biologice acvatice;
f) remite persoanelor fizice şi juridice prescripţii sau indicaţii obligatorii de înlăturare a încălcărilor
depistate în domeniul protecţiei resurselor biologice acvatice;
g) calculează prejudiciul cauzat resurselor biologice acvatice prin diferite activităţi (poluare, distrugere a
boiştilor şi gropilor de iernat, captare a apei, extragere a nisipului, instalare de conducte şi cabluri,
efectuare a exploziilor, pescuit ilegal etc.);
h) stabileşte hotarele boiştilor şi ale gropilor de iernat.
(2) Serviciul Piscicol are dreptul:
a) să elibereze permise de pescuit sportiv şi de amator şi permise de pescuit persoanelor angajate de
titularul autorizaţiei de pescuit comercial/industrial;
b) să inspecteze întreprinderile care efectuează pescuitul hidrobionţilor în obiectivele acvatice piscicole
naturale, precum şi în obiectivele acvatice din fondul ariilor naturale protejate de stat;
c) să controleze documentaţia persoanelor fizice şi juridice privind autorizarea pescuitului
industrial/comercial şi utilizarea resurselor biologice acvatice, precum şi actele de identitate;
d) să încheie procese-verbale privind contravenţiile depistate în domeniul protecţiei resurselor biologice
acvatice;
e) să ridice, în modul stabilit de legislaţie, hidrobionţii pescuiţi în mod ilicit, precum şi uneltele,
mijloacele de transport terestru şi acvatic, alte obiecte utilizate în pescuitul ilicit;
f) să controleze efectuarea lucrărilor în obiectivele piscicole naturale, precum: captarea apei, adîncirea şi
îndreptarea albiilor, instalarea cablurilor şi conductelor, efectuarea exploziilor şi altele asemenea.
(3) Pentru exercitarea obligaţiilor de serviciu, persoanele cu funcţie de răspundere în domeniul protecţiei
resurselor biologice acvatice au dreptul să păstreze, să poarte şi să aplice arme din dotare şi arme de
vînătoare, să aplice forţă fizică şi mijloace speciale conform prevederilor legislaţiei.
Articolul 34. Controlul obştesc
(1) Statul garantează participarea publicului la luarea deciziilor privind utilizarea şi protecţia resurselor
biologice acvatice, la exercitarea controlului obştesc asupra modului în care persoanele fizice şi juridice
respectă legislaţia privind protecţia şi utilizarea raţională a resurselor biologice acvatice, în baza informării
ample a populaţiei şi asigurării accesului ei la orice informaţie de interes public.
(2) Controlul obştesc asupra luării de decizii în domeniul utilizării şi protecţiei resurselor biologice
acvatice se exercită în conformitate cu Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului asupra
mediului înconjurător şi cu Legea privind accesul la informaţie.
Capitolul VIII
Protecţia resurselor biologice acvatice
în obiectivele acvatice piscicole naturale
Articolul 35. Măsurile de protecţie a resurselor biologice
acvatice în obiectivele acvatice piscicole
naturale
Protecţia resurselor biologice acvatice în obiectivele acvatice piscicole naturale se realizează prin
prohibiţia anuală a pescuitului, prin interdicţia acţiunilor care pot constitui contravenţii sau infracţiuni
prevăzute de prezenta lege, prin orice alte măsuri menite să asigure utilizarea durabilă a fondului piscicol şi
conservarea diversităţii biologice acvatice.
Articolul 36. Prohibiţia pescuitului
(1) Autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului stabileşte anual,
prin ordin, la propunerea instituţiilor ştiinţifice şi a Serviciului Piscicol, perioadele de prohibiţie a
pescuitului conform art.40 alin.(2).
(2) Ordinul se emite pentru toate speciile de hidrobionţi şi obiectivele acvatice piscicole naturale cu cel
puţin 5 zile înainte de începutul perioadei de prohibiţie, dar nu mai tîrziu de 15 aprilie.
(3) În cazul unor condiţii hidroclimaterice deosebite, la propunerea instituţiilor ştiinţifice şi a Serviciului
Piscicol, autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului poate să
modifice prin ordin perioadele de prohibiţie a pescuitului.
(4) Pentru apele care constituie frontieră de stat, perioadele de prohibiţie şi regulile de pescuit se
stabilesc în concordanţă cu acordurile încheiate cu statele limitrofe.
Articolul 37. Zonele de protecţie piscicolă
(1) În obiectivele acvatice piscicole naturale, prin hotărîre a autorităţii centrale abilitate cu gestiunea
resurselor naturale şi cu protecţia mediului sau prin decizie a autorităţii administraţiei publice locale, pot fi
instituite zone de protecţie piscicolă, care se delimitează prin semne de hotar.
(2) Zone de protecţie piscicolă sînt zonele:
a) de protecţie a reproducerii (locuri predilecte pentru depunerea icrelor şi dezvoltarea puietului);
b) de protecţie a diversităţii speciilor piscicole reunite într-un ecosistem acvatic;
c) de protecţie a peştelui în timpul iernii.
(3) Pentru o anumită perioadă, în zonele de protecţie piscicolă pot fi limitate sau interzise:
a) pescuitul unor anumite specii de peşti şi de alte organisme acvatice;
b) lucrările care împiedică migrarea, reproducerea sau care pun în pericol existenţa populaţiilor
piscicole, sau care au ca efect îngustarea/bararea cursului apei, lucrări ca: tăierea şi recoltarea plantelor,
extragerea de nămol, nisip şi pietriş, colectarea gheţii;
c) lucrările în zona malurilor, inclusiv tăierea arborilor şi arbuştilor;
d) admiterea în zonă a raţelor şi gîştelor domestice.
(4) Activităţile prevăzute la alin.(3) lit.b) şi c) nu pot fi limitate sau interzise dacă:
a) pescuitul se desfăşoară în scopuri ştiinţifice sau de cercetare;
b) lucrările se efectuează pentru prevenirea inundaţiilor.
Articolul 38. Interdicţii
(1) Pentru protecţia fondului piscicol se interzic următoarele acţiuni şi activităţi:
a) deversarea şi aruncarea în obiectivele acvatice piscicole a apelor reziduale industriale, meteorice şi
menajere neepurate, a apelor de la fermele şi complexele zootehnice şi de la spălarea mijloacelor de
transport, a deşeurilor industriale şi menajere, a molozului;
b) construirea de zăgazuri şi diguri continue pe rîuri, afluenţi şi canale, scurgerea apei din bălţi, limanuri
şi lacuri, cu excepţia cazurilor cînd, cu avizul expertizei ecologice de stat, se realizează măsuri hidrotehnice
de ameliorări sanitare;
c) îndiguirea şi reconstruirea digurilor distruse în luncile inundabile care constituie locuri de depunere a
icrelor;
d) extragerea nisipului, pietrişului, altor materiale din albiile sau din malurile obiectivelor acvatice,
aruncarea, în locurile de depunere a icrelor, în gropile de iernat şi în locurile de pescuit, a nămolului extras
în timpul lucrărilor de adîncire;
e) staţionarea mijloacelor de transport acvatic în zonele prohibite pentru pescuit, cu excepţia locurilor
destinate instalării geamandurilor şi staţionării în cazuri extreme (ceaţă, furtună, avarie);
f) înmuierea pieilor, cojii de tei, spălarea mijloacelor de transport auto, butoaielor şi ambalajelor în care
s-au păstrat chimicale şi alte substanţe care afectează regimul hidrochimic;
g) folosirea îngrăşămintelor, a pesticidelor şi a altor chimicale pe terenurile din jurul lacurilor, iazurilor,
heleşteielor şi de-a lungul cursului de apă al fluviilor şi rîurilor pe o fîşie avînd lăţimea de 300 m de la
muchia povîrnişului din preajma albiei;
h) efectuarea fără avizul expertizei ecologice de stat a exploziilor, a lucrărilor de adîncire pentru
menţinerea nivelului navigabil şi de preîntîmpinare a calamităţilor naturale;
i) aclimatizarea şi creşterea a noi specii de peşte şi de alte organisme acvatice în obiectivele piscicole
naturale fără acordul autorităţii centrale abilitate cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului;
j) cositul stufului, papurii, altor plante acvatice în obiectivele acvatice piscicole naturale fără acordul
Serviciului Piscicol;
k) transportul fără dezinfecţie şi dezinvazie prealabilă a uneltelor de pescuit folosite în obiectivele
acvatice în care au fost depistate focare de boli infecţioase şi boli parazitare ale peştilor în alte obiective
piscicole;
l) instalarea uneltelor de pescuit fixe sau plutitoare pe mai mult de 2/3 din lăţimea fluviilor, rîurilor,
gîrlelor şi canalelor;
m) instalarea uneltelor de pescuit în poziţie de şah;
n) pescuitul în locurile de depunere a icrelor, în gropile de iernat şi la o distanţă de 100 m de la hotarele
lor;
o) tragerea năvoadelor de pe maluri opuse concomitent ori succesiv;
p) pescuitul cu utilizarea substanţelor narcotice şi toxice, materialelor explozibile, curentului electric,
uneltelor înţepătoare, armelor de foc sau pneumatice, pescuitul prin gonire, lovire cu prăjina, cu ostia, cu
jupuitorul, pescuitul cu ajutorul aparatelor de iluminat, cu producerea zgomotului;
q) pescuitul industrial/comercial cu momeli naturale sau artificiale;
r) aflarea în obiectivul acvatic piscicol natural sau în preajma lui cu unelte de pescuit a căror folosire,
conform prezentei legi, este interzisă în acel obiectiv acvatic şi în perioada respectivă, cu substanţe toxice
şi explozive, excepţie făcînd cazurile cînd aceste substanţe sînt destinate efectuării exploziilor, autorizate
de Serviciul Piscicol, în obiectivul acvatic piscicol natural sau în preajma lui pentru adîncirea albiei;
s) închiderea cu garduri sau cu unelte de pescuit a canalelor şi gîrlelor de legătură cu bazinele de apă
remanente în terenurile inundabile, dacă prin aceasta se împiedică accesul peştilor în timpul viiturilor,
precum şi scurgerea apelor din aceste bazine;
ş) distrugerea sau deteriorarea digurilor, barajelor şi canalelor pescăreşti, povîrnişurilor şi malurilor
înierbate;
t) reducerea nivelului minim de apă admisibil în obiectivele acvatice piscicole naturale sau folosirea apei
în scopuri industriale, agricole şi menajere fără acordul Serviciului Piscicol;
ţ) folosirea apelor din obiectivele acvatice piscicole în scopuri industriale, agricole şi menajere fără
echiparea prizelor de apă cu instalaţii de protecţie a peştelui;
u) forarea hidrologică fără avizul expertizei ecologice de stat;
v) pescuitul industrial/comercial, sportiv şi de amator de pe mijloace de transport acvatic fără numere de
înmatriculare;
w) folosirea mijloacelor de transport acvatic de către persoane particulare în obiectivele acvatice
piscicole naturale în perioada de prohibiţie şi în locurile interzise pentru pescuit;
x) vinderea peştelui şi altor organisme acvatice de către persoane fizice şi juridice fără documente de
provenienţă a mărfii;
y) pescuitul sportiv şi de amator în timpul nopţii.
z) folosirea amenajărilor piscicole pentru navigaţia cu ambarcaţiuni cu motor.
[Art.38 al.(1), lit. z) introdusă prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 39. Folosirea apelor în alte scopuri decît cel
piscicol
Persoanele fizice şi juridice care folosesc apele în alte scopuri decît cel piscicol sînt obligate:
a) să echipeze prizele de apă cu instalaţii care să împiedice pătrunderea peştelui;
b) să menţină în lacurile de acumulare niveluri de apă optime pentru iernarea şi dezvoltarea normală a
fondului piscicol;
c) să amenajeze zone speciale pentru peşti şi zone pentru protejarea şi salvarea fondului piscicol la
golirea lacurilor de acumulare;
d) să asigure debitul minim de apă necesar în vederea dezvoltării normale a fondului piscicol în aval de
lacurile de acumulare.
Articolul 40. Perioadele şi zonele de prohibiţie a
pescuitului în obiectivele acvatice piscicole
naturale
(1) Este interzis pescuitul pe tot parcursul anului:
a) la 500 m în amonte şi în aval de podurile de peste fluviul Nistru şi rîul Prut;
b) la gura de vărsare în rîul Prut a afluenţilor Larga, Vilia, Lopatnic, Racovăţ, Ciuhur, Camenca, Gîrla
Mare, Delia, Nîrnova, Lăpuşna, Sărata, Tigheci; la gura de vărsare în fluviul Nistru a afluenţilor Ciorna,
Răut, Ichel, Bîc, Botna pe o distanţă de 1 km de ambele părţi ale gurilor şi pe cursul acestor afluenţi pe o
distanţă de 5 km de la confluenţă, în braţul Turunciuc pe cursul apei pe o distanţă de 5 km de la ramificaţie;
c) în golful Goieni;
d) în lacul Beleu;
e) în fluviul Nistru în sectoarele de la satul Naslavcea pe o distanţă de 10 km în aval şi de la barajul
lacului de acumulare Dubăsari pînă la podul Chişinău- Poltava;
f) în lunca Ohrincea a rîului Răut;
g) în canalul de evacuare al Centralei Termoelectrice din Moldova, în lacul de acumulare Cuciurgan la o
distanţă de 500 m spre nord şi sud de la confluenţă şi de 300 m în largul lacului;
h) în albia veche a rîului Prut de la barajul nodului hidrotehnic Costeşti-Stînca pînă la confluenţă cu
albia principală;
i) în rîul Prut pe o distanţă de 3 km în aval şi de 500 m în amonte de barajul nodului hidrotehnic
Costeşti-Stînca;
j) în fluviul Nistru pe sectorul în amonte de la barajul Centralei Hidroelectrice Dubăsari pînă la km
380;
k) în fluviul Nistru şi rîul Prut pe sectoarele de 100 m în amonte şi în aval de la gurile canalelor de
alimentare a bălţilor şi lacurilor;
l) în fluviul Dunărea în limitele teritoriale ale Republicii Moldova.
(2) Este interzis pescuitul:
1) timp de 90 de zile consecutive, de la 1 aprilie pînă la 30 iunie:
a) în rîul Prut de la intersecţia lui cu frontiera de nord a Republicii Moldova cu Ucraina pînă la satul
Teţcani;
b) în lacul de acumulare Costeşti-Stînca;
c) în rîul Prut pe sectorul de la barajul nodului hidrotehnic Costeşti-Stînca pînă la satul Giurgiuleşti şi în
bălţile Manta;
d) în fluviul Nistru pe sectorul de la satul Naslavcea pînă la oraşul Camenca;
e) în lacul de acumulare Dubăsari;
f) în fluviul Nistru pe sectorul de la barajul Centralei Hidroelectrice Dubăsari pînă la satul Palanca şi în
braţul Turunciuc. Prin derogare de la regula generală, se permite pescuitul scrumbiei, cu excepţia perioadei
de 10 zile în timpul migrării în masă (masive). Această perioadă se stabileşte de către Serviciul Piscicol de
comun acord cu organele de resort din Ucraina;
[Art.40 al.(2), pct.1) lit. f) modificată prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
2) în lacul de acumulare Cuciurgan, de la 25 martie pînă la 31 mai;
3) în obiectivele acvatice piscicole, altele decît cele atribuite pentru activităţi în domeniul pisciculturii,
de la 1 aprilie pînă la 30 iunie, cu excepţia măsurilor tehnologice piscicole.
(3) Perioadele de prohibiţie stabilite la alin.(2) pot fi modificate, la propunerea instituţiilor ştiinţifice şi a
Serviciului Piscicol, cu 20 de zile mai devreme sau mai tîrziu, în funcţie de condiţiile hidrometeorologice.
(4) În obiectivele acvatice piscicole naturale este interzis, în cursul anului, pescuitul:
a) speciilor incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova;
b) cegăi şi hibrizilor de sturioni;
c) păstrăvului şi anghilei;
d) morunaşului (în bazinul fluviului Nistru).
Articolul 41. Cerinţele faţă de proiectarea, amplasarea,
construcţia şi darea în exploatare a
obiectivelor care pot afecta starea
obiectivelor acvatice piscicole
(1) La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectivelor, precum şi la efectuarea
de lucrări în obiectivele acvatice piscicole şi în zonele aferente, agenţii economici sînt obligaţi să prevadă
în documentaţia de proiect şi în devizul de cheltuieli mijloace băneşti pentru reparaţia pagubelor cauzate
resurselor biologice acvatice şi să efectueze măsuri de protecţie a acestor resurse, de asigurare a condiţiilor
de reproducere, creştere şi migrare a peştelui şi altor organisme acvatice. La construcţia barajelor trebuie să
fie prevăzute acţiuni pentru valorificarea piscicolă a lacurilor de acumulare.
(2) Dacă prin construcţia şi exploatarea prizelor de apă, a altor instalaţii hidrotehnice, prin efectuarea
unor alte lucrări în obiectivele acvatice piscicole (de adîncire, îndreptare a albiei, de amplasare a
ducherilor, conductelor de gaze şi petrol etc.) nu poate fi evitată afectarea resurselor biologice acvatice,
persoanele fizice şi juridice care exploatează aceste obiective sînt obligate să prevadă, în coordonare cu
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului, efectuarea unor
măsuri de reparaţie a pagubelor, calculate şi argumentate sub aspect ecologico-piscicol.
(3) Calculele şi argumentările ecologico-piscicole ale prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice
se efectuează de către instituţiile ştiinţifice din domeniu.
Capitolul IX
Răspunderea pentru încălcarea legii
privind fondul piscicol, pescuitul şi
piscicultura
(1) Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
(2) Aplicarea amenzii nu scuteşte persoanele vinovate de obligaţia de a repara prejudiciul cauzat
resurselor biologice acvatice, calculat în conformitate cu anexa nr.2.
(3) Mijloacele băneşti de reparaţie a prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice din obiectivele
acvatice naturale se virează la un cont special al Serviciului Piscicol pentru a fi utilizate la lucrările de
construcţie şi exploatare a obiectivelor piscicole de compensare, la lucrările curente de ameliorare piscicolă
(cumpărarea puietului pentru popularea cu peşti a obiectivelor acvatice naturale, restabilirea locurilor de
depunere a icrelor, efectuarea cercetărilor ştiinţifice în vederea sporirii rezervelor piscicole şi conservării
resurselor biologice acvatice).
(4) Mijloacele băneşti nefolosite în anul curent se reportează la anul viitor pentru scopurile indicate în
prezenta lege.
(5) Mijloacele băneşti de reparaţie a prejudiciului cauzat resurselor biologice acvatice din amenajările
piscicole se virează la contul agenţilor economici deţinători ai acestor amenajări.
Capitolul X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Articolul 43
Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
a) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
b) va asigura ajustarea actelor normative departamentale la prevederile prezentei legi.
Articolul 44
La intrarea în vigoare a prezentei legi:
1) în Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1995, nr.62-63, art.688), cu modificările ulterioare:
se abrogă articolele 24 şi 25, precum şi anexele nr.2 şi nr.5;
la articolul 22:
se introduce un nou alineat, (2), avînd următorul cuprins:
"(2) Folosirea resurselor regnului animal indicate la alin.(1) lit.b) se reglementează conform Legii
privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura."
alineatul (2) devine alineatul (3);
la articolul 48, se abrogă subalineatul doi şi subalineatul cinci, care se referă la anexa nr.2 şi anexa nr.5;
2) legile şi alte acte normative în vigoare se aplică în măsura în care nu contravin prezentei legi.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 8 iunie 2006.

Nr.149-XVI.
Anexa nr.1
Cerinţele faţă de pescuit
Dimensiunile minime ale peştilor şi ale altor organisme acvatice care pot fi pescuite în obiectivele
acvatice piscicole naturale
1. Se stabilesc următoarele dimensiuni minime (în centimetri) ale peştilor şi ale altor organisme acvatice
care se permit a fi pescuite în obiectivele acvatice piscicole naturale:
Avat (Aspius aspius) - 40
Babuşcă (Rutilus rutilus) - 18
Batcă (Blicca bjoerkna) - 15
Biban (Perca fluviatilis) - 12
Bufalo (cu gura mare, cu gura mică, negru) (Ictiobus cyprinellus, I. bubalus, I. niger) - 32
Caracudă (Carassius carassius) - 17
Caras argintiu (Carassius auratus gibelio) - 17
Clean (Leuciscus cephalus) - 28
Cosac cu bot ascuţit (Abramis ballerus) - 18
Cosac cu bot turtit (Abramis sapa) - 18
Cosaş (Ctenopharyngodon idella) - 40
Crap (Cyprinus carpio) - 32
Lin (Tinca tinca) - 25
Morunaş (Vimba vimba) (numai în lacul de acumulare Costeşti-Stînca) - 26
Novac (Aristichthys nobilis) - 30
Plătică (Abramis brama) - 30
Rezeafcă de Dunăre (Alosa tanaica) - 25
Roşioară (Scardinius erythrophthalmus) - 15
Sabiţă (Pelecus cultratus) - 24
Scobar (Chondrostoma nasus) - 24
Scrumbie de Dunăre (Alosa pontica) - 20
Sînger (Hypophthalmichthys molitrix) - 30
Somn european (Silurus glanis) - 60
Şalău (Stizostedion lucioperca) - 38
Ştiucă (Esox lucius) - 32
Tarancă (Rutilus rutilus heckeli) - 18
Rac de rîu (Potamobius astacus) - 10
Broască de lac (Rana ridibunda) - 30 g/buc.
2. Se interzice pescuitul, păstrarea, prelucrarea şi comercializarea peştelui şi a altor organisme acvatice
sub dimensiunile stabilite de prezenta lege.
3. Puietul de peşte sub dimensiunile stabilite trebuie să fie eliberat în mediul acvatic în stare vie.
4. Puietul sturionilor şi hibrizilor lor trebuie să fie eliberat în mediul acvatic în stare vie.
5. La pescuitul industrial/comercial, sportiv şi de amator se admite pescuitul peştelui şi al altor
organisme acvatice sub dimensiunile admise în proporţie de pînă la 10% din cantitatea totală (în bucăţi) la
o captură.
Măsurarea peştelui
6. Măsurarea peştelui de toate speciile se face de la vîrful cavităţii bucale închise pînă la baza înotătoarei
caudale.
7. La măsurarea peştelui prelucrat (sărat, uscat, afumat), dimensiunile stabilite se micşorează cu 4%.
8. Se interzice ţinerea evidenţei în documentaţia de dare de seamă a speciilor de peşti pescuiţi, aflaţi sub
protecţie, cu o denumire comună: "mărunţiş", "plevuşcă", "alte specii", "neidentificat".
Pescuitul sub dimensiunile admise
9. Pescuitul puietului de peşte sub dimensiunile legal admise se face în corespundere cu normele stabilite
de prezenta lege.
10. În cazul în care cantitatea de puiet de peşte sub dimensiunile stabilite depăşeşte normele admise,
unităţile piscicole sînt obligate să sisteze pescuitul în acele locuri ori să înlocuiască uneltele de pescuit cu
altele avînd ochiuri mai mari.
11. Dacă pescuitul puietului de peşte sub dimensiunile stabilite depăşeşte normele admise, acesta se
ridică de către Serviciul Piscicol şi se predă întreprinderilor de prelucrare sau unităţilor de comercializare.
Dimensiunile minime ale ochiurilor uneltelor de pescuit
12. Dimensiunile minime (în milimetri) ale ochiurilor uneltelor de pescuit permise pentru pescuitul
industrial/comercial sînt următoarele:
a) la năvoade:
în matiţă - 36
în aripi - 50
b) la ave, plase - 55
c) la ietere - 36
13. La pescuitul scumbriei, sabiţei şi tarancii în fluviul Nistru, se admite folosirea plaselor cu
dimensiunile ochiului de cel puţin 32 mm.
14. La pescuitul speciilor nevaloroase de peşte, se admite folosirea uneltelor cu dimensiunea ochiului
mai mică decît cea stabilită cu acordul organului de stat abilitat cu gestiunea resurselor naturale şi cu
protecţia mediului.
15. Dimensiunile ochiurilor la uneltele de pescuit se determină prin măsurarea pe şnur:
a) la uneltele cu dimensiunile ochiurilor mai mici de 30 mm, a distanţei dintre 11 noduri, numărul
obţinut împărţindu-se la 10;
b) la uneltele cu dimensiunile ochiurilor mai mari de 30 mm, a distanţei dintre 6 noduri, numărul obţinut
împărţindu-se la 5.
16. La măsurarea ochiurilor la uneltele de pescuit confecţionate din fibre vegetale, se admite micşorarea
cu 5 % a dimensiunilor stabilite.
17. Este interzisă confecţionarea, comercializarea şi folosirea următoarelor unelte şi metode de pescuit:
[Pct.17 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
a) mrejele fără coarda de jos;
b) năvodul şi plasele de pescuit cu lungimea dispozitivului de acţionare mai mare cu 1/3 din lungimea
aripii respective;
c) tralul fără permis special;
d) ietera cu diametrul de peste 1,5 m;
e) coteţul, gardul, vîrşa, crîşnicul, prostovolul, ostia, jupuitorul, undiţa electrică, ecranul, substanţele
narcotice şi toxice, materialele explozive şi curentul electric.
18. Uneltele de pescuit, mijloacele de transport terestru şi acvatic, alte obiecte utilizate la comiterea
încălcării prevederilor prezentei legi, precum şi peştele şi alte organisme acvatice pescuite în mod ilicit, se
ridică.
19. Uneltele de pescuit, mijloacele de transport terestru şi acvatic, alte obiecte ridicate se păstrează la
depozitul Serviciului Piscicol şi, în funcţie de hotărîrea judecătorească, se confiscă ori se restituie
deţinătorului. Uneltele de pescuit interzise se vînd unităţilor piscicole ori se distrug.
20. Hidrobionţii pescuiţi în mod ilicit pot fi ridicaţi atît în locurile de pescuit, cît şi în cherhanale, în
locurile de prelucrare şi comercializare.
21. Peştele ridicat se predă unităţilor piscicole sau de comerţ. În funcţie de timpul, locul şi condiţiile
săvîrşirii contravenţiei, peştele poate fi lăsat contravenientului, cu condiţia achitării costului lui la preţul de
piaţă.
22. Dacă persoanele care au încălcat prevederile prezentei legi nu au fost identificate, peştele, uneltele de
pescuit, mijloacele de transport terestru şi acvatic, alte obiecte abandonate sînt reţinute de Serviciul
Piscicol.
anexa nr.2
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1538

din 25.02.1998
privind fondul ariilor naturale protejate de stat
Publicat : 16.07.1998 în Monitorul Oficial Nr. 66-68 art Nr : 442 Data intrarii in vigoare : 16.07.1998
MODIFICAT
LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677
LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617
LP167 din 05.07.13, MO186/24.08.13 art.605
LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
LP23-XVI din 03.02.09, MO47-48/03.03.09 art.134
LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07
LP229-XVI din 13.10.05, MO154-156/18.11.05 art.761
LP244-XVI din 20.10.05, MO151-153/11.11.05 art.722
LP230-XVI din 13.10.05, MO151-153/11.11.05 art.720
LP211-XVI din 29.07.05, MO132-134/07.10.05 art.631
LP154-XVI din 21.07.05, MO126-128/23.09.05 art.611
LP240-XV din13.06.03, MO138/08.07.03 art.557
LP20-XV din 07.02.03, MO27/28.02.03 art.104
LP1440-XV din 08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354
LP1303-XV din 25.07.02, MO117/15.08.02 art.968
LP454-XV din 30 .07.01,MO141/22.11.01 art.1089
NOTĂ:
În tot cuprinsul legii, cuvintele "peisagistică" şi "peisageră" se înlocuiesc cu cuvîntul "peisajeră",
conform LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07

Titlul I
Art.1. - Prezenta lege stabileşte bazele juridice ale creării şi funcţionării fondului ariilor naturale
protejate de stat, principiile, mecanismul şi modul lui de conservare, precum şi atribuţiile autorităţilor
publice centrale şi locale, ale organizaţiilor neguvernamentale şi ale cetăţenilor în acest domeniu.
Art.2. - În sensul prezentei legi, se utilizează următoarele noţiuni principale:
arie de protecţie specială avifaunistică – spaţiu natural destinat conservării, menţinerii şi, după caz,
readucerii într-o stare de conservare favorabilă a speciilor de păsări şi a habitatelor specifice, în vederea
protecţiei speciilor de pasări migratoare sălbatice;
[Art.2 noţiunea introdusă prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
arie naturală protejată - spaţiu natural, delimitat geografic, cu elemente naturale reprezentative şi rare,
desemnat şi reglementat în scopul conservării şi protecţiei tuturor factorilor de mediu din limitele lui;
arie cu management multifuncţional - spaţiu terestru şi/sau acvatic (arie cu resurse gospodărite) în care,
concomitent cu conservarea naturii, se efectuează valorificarea reglementată a florei, faunei, resurselor de
apă şi păşunilor, se practică turismul reglementat;
autoritate centrală pentru mediu - autoritate cu competenţe supreme şi exclusive în domeniul
protecţiei mediului, care elaborează, promovează şi traduce în viaţă politica ecologică la nivel naţional;
biocenoză - totalitate a microorganismelor, ciupercilor, plantelor şi animalelor care populează un spaţiu
terestru sau acvatic mai mult sau mai puţin omogen şi care se caracterizează prin anumite legături specifice
între ele şi prin adaptare la mediu;
biodiversitate - variabilitate a organismelor vii din ecosistemele terestre şi marine, din alte ecosisteme
acvatice şi complexe ecologice ale căror componente sînt; noţiunea cuprinde diversitatea intraspecifică şi
interspecifică, diversitatea ecosistemelor;
ecosistem - complex dinamic al asociaţiilor de plante, animale, ciuperci şi microorganisme, precum şi
totalitatea factorilor abiotici ai mediului, a căror interacţiune constituie o unitate funcţională integrală;
echilibru ecologic - ansamblu de stări funcţionale ale unui ecosistem, a căror dinamică îi asigură
structura şi funcţiile;
fond al ariilor protejate - totalitate a ariilor naturale, a obiectelor şi a complexelor naturale protejate de
stat;
genofond - totalitate a speciilor floristice, faunistice, a speciilor de ciuperci şi a microorganismelor
purtătoare de informaţie ereditară;
habitat, biotop - loc natural de trai al organismelor şi al populaţiilor de floră, faună, ciuperci şi
microorganisme;
monument al naturii - obiect unic al naturii avînd o deosebită valoare ecologică, ştiinţifică, culturală,
istorică şi estetică;
parc naţional - spaţiu natural reprezentativ cu diverse peisaje geografice, obiecte şi complexe naturale şi
cultural-istorice, specii floristice şi faunistice autohtone, destinat utilizării în scop ştiinţific, recreativ,
economic, cultural, turistic, instructiv, educativ etc.;
[Art.2 noţiunea modificată prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic) - sistem natural omogen silvic, de stepă şi luncă, de baltă şi
mlaştină, avînd valoare ştiinţifică, ecologică, recreativă, estetică, instructivă şi educaţională, destinat
menţinerii calităţilor sale naturale şi efectuării unor activităţi economice reglementate;
rezervaţie ştiinţifică - spaţiu biogeografic terestru şi/sau acvatic de importanţă naţională cu statut de
instituţie de cercetări ştiinţifice, destinat menţinerii intacte a obiectelor şi complexelor naturale, conservării
biodiversităţii, elaborării bazelor ştiinţifice de protecţie a mediului;
rezervaţie naturală - spaţiu natural, valoros din punct de vedere ştiinţific, destinat păstrării şi restabilirii
unui sau a mai multor componente ale naturii pentru menţinerea echilibrului ecologic;
rezervaţie de resurse - spaţiu natural care cuprinde resurse deosebit de valoroase, de importanţă
naţională, protejate în scopul conservării lor pentru generaţiile viitoare;
rezervaţie a biosferei - spaţiu geografic terestru şi/sau acvatic cu elemente şi formaţiuni fizico-
geografice, specii de plante şi de animale de importanţă naţională şi internaţională, cu statut de instituţie de
cercetări ştiinţifice, desemnat de UNESCO drept componentă a patrimoniului natural mondial.
zonă umedă de importanţă internaţională - teritoriu şi/sau întindere de apă care include diferite tipuri de
ecosisteme umede şi corespunde criteriilor de evidenţiere a zonelor umede de importanţă internaţională ale
Convenţiei Ramsar, deţinînd o bogată diversitate biologică şi avînd un rol important în calitate de habitat
pentru păsările acvatice.
[Art.2 modificat prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07]
Art. 3. – (1) Fondul ariilor naturale protejate de stat (în continuare – fondul ariilor protejate) include
obiectele şi complexele naturale cu valoare primordială incontestabilă pentru:
a) conservarea biodiversităţii şi habitatelor naturale, în special de importanţă internaţională şi
transfrontalieră;
b) conservarea habitatelor naturale de importanţă specială pentru speciile migratoare de animale, în
special în zonele lor de zbor, concentrare, hibernare, năpîrlire şi înmulţire;
c) studierea proceselor naturale;
d) restabilirea echilibrului ecologic;
e) educarea ecologică a populaţiei;
f) dezvoltarea turismului ecologic.
(2) Datele iniţiale despre fondul ariilor protejate sînt utilizate la elaborarea planurilor de amenajare a
teritoriului.
Art.4. - (1) Fondul ariilor protejate constă din următoarele categorii de obiecte şi complexe naturale:
1) delimitate în conformitate cu clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:
a) rezervaţie ştiinţifică;
b) parc naţional;
c) monument al naturii;
d) rezervaţie naturală;
e) rezervaţie peisajeră (de peisaj geografic);
f) rezervaţie de resurse;
g) arie cu management multifuncţional;
2) care nu ţin de clasificarea Uniunii Internaţionale de Conservare a Naturii:
[Art.4 pct.2), lit.a) exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761; litb)-c) devin a)-c)]
a) grădină dendrologică;
b) monument de arhitectură peisajeră;
c) grădină zoologică.
3) stabilite prin alte reglementări internaţionale:
a) rezervaţie a biosferei (Programul UNESCO);
b) zonă umedă de importanţă internaţională (Convenţia Ramsar).
(2) Zona umedă de importanţă internaţională, precum şi părţile ei componente, poate avea, în acelaşi
timp, statutul uneia dintre categoriile stipulate în alin.(1) sau poate include în componenţa sa unul sau mai
multe obiecte din aceste categorii.
[Art.4 al .(2), lit.a) exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761; litb)-c) devin a)-c)]
a) grădină dendrologică;
b) monument de arhitectură peisageră;
c) grădină zoologică.
[Art.4 al.(2), lit.a) exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761; lit.b)-c) devin a)-c)]
Art.5. - Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt de importanţă internaţională, naţională
şi locală. Modul de atribuire a acestor grade de importanţă este stabilit de prezenta lege, de alte acte
normative privind fondul ariilor protejate, precum şi de convenţiile internaţionale din domeniu (Convenţia
privind diversitatea biologică, Rio de Janeiro, 1992; Convenţia privind viaţa sălbatică şi habitatele naturale
din Europa, Berna, 1979; Convenţia privind speciile migratoare de animale, Bonn, 1979; Convenţia privind
zonele umede de importanţă internaţională, Ramsar, 1971 etc.).
Art.6. - Prin crearea fondului de arii protejate se urmăreşte:
a) reglementarea relaţiilor din domeniul protecţiei mediului, conservarea obiectelor şi complexelor
naturale pentru generaţia actuală şi generaţiile viitoare;
b) studierea profundă a proceselor naturale din biocenoze, inclusiv a ecosistemelor silvice şi de stepă
importante, a zonelor umede, a locurilor de reproducere, de hibernare şi a căilor de migraţie a
animalelor, şi restabilirea echilibrului ecologic în ariile naturale protejate;
c) menţinerea fondului genetic în limitele capacităţilor biologice ale obiectelor şi complexelor naturale;
d) tragerea la răspundere a persoanelor fizice şi juridice care au cauzat prejudicii ariilor naturale
protejate;
e) respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale cu privire la ariile naturale protejate.
Art.7. - (1) Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate sînt proprietate publică, cu excepţia
terenurilor indicate la alin.(3).
(2) Terenurile obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate sînt destinate ocrotirii naturii, fac
parte din proprietatea publică, nu pot fi privatizate şi nici arendate, au un regim de protecţie şi gospodărire
conform legislaţiei în vigoare.
3) În fondul ariilor protejate pot fi incluse şi terenuri private, luate sub protecţia statului, ele rămînînd
proprietatea titularilor de terenuri private. Delimitarea drepturilor şi obligaţiilor fiecărei părţi se stabileşte
conform unui regulament special.
(4) Deţinătorii de terenuri proprietate publică asigură anual finanţarea obiectelor şi complexelor din
fondul ariilor protejate din teritoriu şi le delimitează cu borne de hotar.
(5) Deţinătorii de terenuri în care se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate specificate la
art.4 alin.(1) pct.1) lit.c)-g), precum şi la pct. 2) lit. b), sînt obligaţi să le asigure regim de protecţie conform
legislaţiei în vigoare.
(6) Deţinătorii de terenuri proprietate publică, precum şi autorităţile administraţiei publice locale, sînt
obligaţi să facă propuneri, la un interval de 3-5 ani, începînd cu anul 2000, în vederea luării sub protecţia
statului a celor mai valoroase şi mai reprezentative ecosisteme, biotopuri şi monumente ale naturii de
importanţă naţională şi locală.
(7) La elaborarea documentaţiei de urbanism şi de amenajare a teritoriului, a proiectelor de organizare şi
dezvoltare a ramurilor economiei naţionale, se ţine cont de dislocarea obiectelor şi complexelor din fondul
ariilor protejate.
Art.8. - Obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate se folosesc pentru:
a) protecţia celor mai reprezentative arii naturale;
b) păstrarea genofondului;
c) conservarea biodiversităţii;
d) păstrarea aspectului natural al peisajului geografic;
d1) protecţia căilor de migraţie şi a locurilor de reproducere;
[Art.8 lit.d1) introdusă prin LP61 din 01.04.11, MO86/24.05.11 art.221]
e) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
f) monitorizarea ariilor naturale protejate;
g) educarea ecologică, culturală, estetică şi recrearea cetăţenilor.
Art.9. - Toate proiectele şi programele de refacere ecologică şi de amenajare, de edificare administrativă
şi socială, de construcţie a reţelelor de comunicaţii şi a altor obiective economice în ariile naturale protejate
sînt supuse, de către autoritatea centrală pentru mediu, expertizei ecologice de stat.
Art.10. - Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, deţinătorii de terenuri în a căror
administrare se află obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate furnizează gratuit, în mod obligatoriu,
autorităţii centrale pentru mediu datele necesare monitoringului ecologic.
Art.11. - (1) Retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate este strict interzisă, cu excepţia cazurilor
cînd acestea îşi pierd valoarea în urma calamităţilor naturale sau catastrofelor şi cînd nu mai pot fi
restabilite. În astfel de situaţii, retragerea de terenuri din fondul ariilor protejate se face la propunerea
autorităţii centrale pentru mediu şi a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în temeiul unui act al Parlamentului.
(2) Arborii seculari, în caz de uscare, se retrag din regimul de protecţie cu avizul autorităţii centrale
pentru mediu.
(3) Mecanismul luării sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative ce aparţin autorităţilor
administraţiei publice centrale prevede că, în caz de divergenţe de poziţii, prioritate are poziţia autorităţii
centrale pentru mediu, a Academiei de Ştiinţe şi a Institutului Naţional de Ecologie. Poziţia autorităţilor
administraţiei publice centrale şi/sau a altor organe deţinătoare de proprietate publică rămîne a fi
consultativă.
Titlul II
ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE CENTRALE ŞI
LOCALE, ALE ORGANIZAŢIILOR NEGUVERNAMENTALE
ŞI ALE CETĂŢENILOR PRIVIND FONDUL
ARIILOR PROTEJATE
Art.12. - Parlamentul:
a) determină politica conservării biodiversităţii şi aprobă un program strategic privind dezvoltarea
fondului ariilor protejate;
b) adoptă acte legislative cu privire la fondul ariilor protejate;
[Art.12 lit.b) modificată prin LP631-XIV din 15.10.99]
c) ratifică convenţiile şi acordurile internaţionale cu privire la ariile naturale protejate;
d) adoptă acte cu privire la fondarea de rezervaţii ştiinţifice, parcuri naţionale, rezervaţii ale biosferei,
grădini dendrologice şi grădini zoologice, precum şi la luarea sub protecţia statului a celorlalte arii naturale
specificate la art.4, la propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de
Ştiinţe a Moldovei.
[Art.12 lit.d) modificată prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
Art.13. - Guvernul:
a) promovează politica de conservare a biodiversităţii şi transpune în viaţă programul strategic privind
dezvoltarea fondului ariilor protejate;
b) cere deţinătorilor de terenuri proprietate publică să prezinte, în mod obligatoriu, propuneri privind
luarea sub protecţia statului a ariilor naturale reprezentative;
c) finanţează programele ştiinţifice şi asigură baza tehnico-materială a dezvoltării fondului ariilor
protejate;
d) contribuie la colaborarea internaţională în domeniul fondului ariilor protejate;
e) reglementează şi alte aspecte de activitate referitoare la fondul ariilor protejate.
f) aprobă, cu avizul comisiei permanente a Parlamentului sesizate în fond, regulamentele-cadru pentru
categoriile de obiecte şi complexele naturale specificate la art.4.
[Art.13 lit. f) introdusă prin LP631-XIV din 15.10.99]
g) aprobă regulamentele de funcţionare pentru categoriile de obiecte şi complexe naturale specificate la
art. 4 alin. (1) pct. 1) lit. b) şi pct. 3) lit. a).
[Art.13 lit.g) introdusă prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
Art.14. - Autoritatea centrală pentru mediu:
a) exercită controlul de stat asupra respectării regimului de protecţie a obiectelor şi complexelor din
fondul ariilor protejate, indiferent de subordonarea şi tipul proprietăţii lor;
b) gestionează ariile naturale cu regim special de protecţie, prevăzute la art.4 alin.(1) pct.1) lit.a);
[Art.14 lit.b) modificatpă prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
[Art.14 lit.b) modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare
22.03.07]
c) elaborează şi coordonează programul strategic privind dezvoltarea fondului ariilor protejate;
d) organizează monitoringul fondului ariilor protejate;
e) promovează politica privind ariile naturale protejate şi, împreună cu Academia de Ştiinţe a Moldovei,
elaborează şi prezintă Guvernului şi Parlamentului propuneri vizînd fondarea rezervaţiilor ştiinţifice,
parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice şi luarea sub
protecţia statului a unei arii naturale reprezentative sau a unui set de astfel de arii;
[Art.14 lit.e) modificată prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
f) controlează respectarea regimului de protecţie în ariile naturale protejate din subordinea autorităţilor
administraţiei publice centrale şi locale;
g) elaborează propuneri de perfecţionare a legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;
[Art.14 lit.h) exclusă prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
i) elaborează, în comun cu ministerele şi departamentele interesate, cu alte autorităţi ale administraţiei
publice centrale, compartimentul arii naturale protejate în cadrul planurilor de amenajare a teritoriului;
j) întreţine relaţii internaţionale în probleme ce ţin de fondul ariilor protejate şi conservarea
biodiversităţii;
k) elaborează şi coordonează programe de cercetări ştiinţifice, derulate în cadrul fondului ariilor
protejate;
l) coordonează şi avizează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, schemele de
amplasare raţională a obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate.
m) elaborează şi prezintă Guvernului pentru aprobare, de comun acord cu comisia permanentă a
Parlamentului sesizată în fond, regulamentele-cadru pentru categoriile de obiecte şi complexele naturale
specificate la articolul 4.
[Art.14 pct. m) introdusă prin LP631-XIV din 15.10.99]
Art.15. - Autorităţile administraţiei publice locale:
a) sînt responsabile de respectarea în teritoriu a legislaţiei ecologice, inclusiv a prezentei legi;
b) iau măsuri de pază şi protecţie, de refacere şi reconstrucţie ecologică în limitele obiectelor şi
complexelor din fondul ariilor protejate specificate la art.4 alin.(1) pct.1) lit.c)-g) şi la pct.2) lit.b);
[Art.15 lit.b) modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare
22.03.07]
c) declară drept arii naturale protejate anumite spaţii naturale din teritoriu, care urmează să fie incluse în
documentaţiile urbanistice şi de amenajare a acestuia.
Art.16. - Organizaţiile neguvernamentale sînt în drept:
a) să elaboreze programe ecologice vizînd ariile naturale protejate, să le propage şi să participe la
realizarea lor;
b) să formeze fonduri ecologice;
c) să participe la supravegherea respectării regimului de protecţie în obiectele şi complexele fondului
ariilor protejate;
d) să contribuie maximal la educarea ecologică a maselor;
e) să editeze şi să propage materiale despre ariile naturale protejate;
f) să primească informaţii despre mediu şi să efectueze investigaţii, coordonate cu autoritatea centrală
pentru mediu;
g) să facă propuneri şi să prezinte materialele de rigoare privind luarea sub protecţia statului a unor arii
naturale reprezentative.
Art.17. Cetăţenii sînt în drept:
a) să iniţieze dezbaterea publică a proiectelor de acte legislative şi de alte acte normative privind fondul
ariilor protejate;
b) să facă propuneri privind luarea sub protecţia statului a obiectelor şi complexelor naturale şi
includerea lor în fondul ariilor protejate;
c) să exercite controlul public asupra respectării legislaţiei cu privire la fondul ariilor protejate;
d) să desfăşoare, în cadrul organizaţiilor neguvernamentale, activităţi de protecţie a mediului;
e) să depună în orice instanţă de resort demersuri privind reprofilarea şi modernizarea obiectivelor
economice care poluează ariile naturale protejate.
Titlul III
REGIMUL DE ADMINISTRARE A FONDULUI
ARIILOR PROTEJATE
Capitolul 1
PRINCIPII GENERALE
Art.18. - Regimul de administrare a fondului ariilor protejate reprezintă un ansamblu unitar de măsuri de
protecţie, ecologice şi tehnico-organizatorice care reglementează activitatea, desfăşurată în cadrul fondului,
de conservare, optimizare şi dezvoltare raţională durabilă a reţelei de arii naturale protejate.
Art.19. - Rezervaţiile ştiinţifice, parcurile naţionale, rezervaţiile biosferei, grădinile dendrologice şi
grădinile zoologice au statut de persoană juridică.
Art.20. (1) Terenurile şi bazinele acvatice din componenţa rezervaţiilor ştiinţifice, zonelor cu protecţie
integrală ale parcurilor naţionale şi rezervaţiilor biosferei, grădinilor dendrologice se sustrag din circuitul
economic şi se transmit în folosinţă pe termen nelimitat instituţiilor corespunzătoare. În limitele parcurilor
naţionale şi rezervaţiilor biosferei se pot afla terenuri şi bazine acvatice ale altor beneficiari sau proprietari.
În acest caz, beneficiarii şi proprietarii sînt obligaţi să respecte restricţiile cu privire la protecţia mediului şi
interdicţiile la genurile de activitate prevăzute de prezenta lege.
[Art.20 al.(1) în redacţia LP454 din 30 .07.01,MO141/22.11.01 art.1089]
(2) În cazul cînd în componenţa rezervaţiei ştiinţifice, parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei se
includ terenuri private, titularilor funciari li se propun terenuri similare sau o compensaţie bănească.
Cheltuielile aferente reorientării gospodăririi terenurilor private, precum şi veniturile ratate vor fi reparate
de stat.
(3) Ariile naturale protejate funcţionează în conformitate cu regulamentele-cadru. După caz, autoritatea
centrală pentru mediu, cu avizul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, aprobă, în baza regulamentului-cadru,
regulamente pentru unele obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate.
[Art.20 al.(3) modificat prin LP631-XIV din 15.10.99]
(4) Obiectele naturale (arbori seculari, izvoare etc.) care se află în aria naturală protejată şi care au un alt
regim special de protecţie sînt supuse şi regimului de protecţie al ariei naturale respective.
Art.21. - În cazul în care rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi rezervaţia biosferei sînt administrate de
o altă autoritate a administraţiei publice centrale decît autoritatea centrală pentru mediu, ele prezintă
acesteia dări de seamă informative semestriale şi dări de seamă anuale detaliate, precum şi "Analele
naturii" pe care le editează. Deţinătorii de alte obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate prezintă
anual informaţii despre starea ariilor naturale respective şi despre activitatea desfăşurată în ele.
Capitolul 2
REZERVAŢIA ŞTIINŢIFICĂ
Art.22. - Rezervaţia ştiinţifică are ca obiectiv prioritar protecţia mediului, efectuarea de cercetări
ştiinţifice, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei.
Art.23. - (1) Rezervaţia ştiinţifică are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se subordonează
autorităţii centrale pentru mediu.
(2) Delimitarea atribuţiilor de gospodărire a terenurilor silvice din rezervaţie între autoritatea centrală
pentru mediu şi autoritatea centrală pentru silvicultură se efectuează în baza unui regulament special.
Art.24. - Rezervaţia ştiinţifică are următoarele sarcini:
a) conservarea biodiversităţii şi menţinerea complexului său natural în afara impactului antropic;
b) conservarea staţiunilor terestre şi a habitatelor acvatice (biotopurilor terestre şi acvatice);
c) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
d) aplicarea realizărilor ştiinţei din domeniul ariilor naturale protejate şi realizarea programelor
ecologice;
e) ţinerea analelor naturii;
f) efectuarea monitoringului ecologic;
g) colaborarea în domeniul ariilor naturale protejate cu organisme şi instituţii de specialitate din ţară şi
din străinătate;
h) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului;
i) pregătirea cadrelor ştiinţifice şi a specialiştilor în domeniul ocrotirii naturii, în special în cel al ariilor
naturale protejate.
Art.25. - În rezervaţia ştiinţifică, excepţie făcînd zonele cu protecţie integrală, sînt permise:
a) lucrările de regenerare şi reconstrucţie ecologică;
b) derularea măsurilor de apărare contra incendiilor;
c) efectuarea măsurilor de profilaxie veterinară şi sanitară;
d) vînătoarea de selecție și reglementarea efectivului de animale, în conformitate cu prevederile Legii
regnului animal;
[Art.25 lit.d) în redacţia LP213 din 03.12.15, MO361-369/31.12.15 art.677]
e) păşunatul şi strîngerea fînului de către salariaţii rezervaţiei, conform regulamentului acesteia;
f) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
g) construcţia de locuinţe de serviciu pentru personalul ştiinţific al rezervaţiei;
h) alte activităţi ce nu contravin sarcinilor rezervaţiei, aprobate de consiliul ei ştiinţific şi coordonate cu
autoritatea centrală pentru mediu.
Art.26. - În rezervaţia ştiinţifică sînt interzise activităţile ce pot conduce la dereglarea evoluţiei fireşti a
proceselor naturale, în special:
a) lucrările de instalare a reţelelor de termoficare, liniilor de transport electric, lucrările
hidroameliorative şi de altă natură, care conduc la deteriorarea echilibrului ecologic;
[Art.26 lit.b) în redacţia LP1303 din 25.07.02, MO117/15.08.02 art.968]
b) explorarea şi extragerea resurselor naturale, cu excepţia celor de importanţă naţională (petrol, gaze
naturale) cu condiţia respectării cerinţelor speciale de protecţie a mediului înconjurător stabilite de către
autoritatea centrală abilitată cu gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
c) administrarea de îngrăşăminte minerale, ierbicide, pesticide şi de alte substanţe chimice nocive;
d) deplasarea vehiculelor pe căile terestre şi acvatice altele decît cele de uz comun şi parcarea lor în
locuri neamenajate în astfel de scopuri;
e) păşunatul, vînatul, pescuitul sau cositul neautorizat, precum şi distrugerea cuiburilor, vizuinelor,
ascunzişurilor, muşuroaielor şi altor sălaşe de animale;
f) colectarea speciilor de plante şi animale în stare vie şi prelucrată, precum şi a unor părţi ale acestora,
cu excepţia colectării lor în scopuri ştiinţifice şi, după caz, muzeistice;
g) recoltarea plantelor medicinale, florilor, fructelor, pomuşoarelor, ciupercilor, stufului, papurei,
vătămarea arborilor;
h) tăierile rase;
i) introducerea unor noi specii de plante şi animale;
j) arderea pajiştilor, a stufului şi a papurei, aprinderea rugurilor, orice formă de odihnă a populaţiei;
k) aflarea persoanelor străine, cu excepţia lucrătorilor ştiinţifici din alte instituţii şi a
reprezentanţilor organizaţiilor neguvernamentale care au permis.
Art.27. - În rezervaţia ştiinţifică se creează zonă cu protecţie integrală unde se efectuează numai
cercetări ştiinţifice. Această zonă cuprinde cel puţin 20% din teritoriul rezervaţiei. Ea poate fi situată pe
unul sau pe cîteva sectoare din aria rezervaţiei, în dependenţă de suprafaţa sa şi de tipurile ecosistemelor.
Amplasamentul şi suprafaţa zonei cu protecţie integrală se stabilesc de consiliul ştiinţific al rezervaţiei şi se
aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Art.28. - (1) În rezervaţia ştiinţifică se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează
orice activitate din cadrul ei.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.
(3) În rezervaţie, cercetările ştiinţifice sînt organizate şi efectuate de secţia ei ştiinţifică şi de alte
instituţii ştiinţifice, precum şi de organizaţii neguvernamentale.
Art.29. - Statul de funcţii al rezervaţiei ştiinţifice se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu şi de
Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Capitolul 3
PARCUL NAŢIONAL
Art. 30. – Parcul naţional are ca obiectiv păstrarea complexelor naturale de o deosebită importanţă
ecologică, estetică şi cultural-istorică în vederea armonizării peisajelor geografice şi folosirii lor durabile în
scopuri ştiinţifice, culturale, turistice, instructive şi educaţionale.
Art.31. - Parcul naţional are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice. Subordonarea lui se stabileşte la
momentul fondării.
Art.32. - Parcul naţional are următoarele sarcini:
a) conservarea şi protejarea peisajelor geografice, a obiectelor geomorfologice, a regnului vegetal şi
animal, a monumentelor istorice şi culturale în scopuri ştiinţifice, cognitive, recreative şi economice;
b) crearea de condiţii pentru turism şi odihnă;
c) elaborarea şi aplicarea metodelor ştiinţifice de conservare a obiectelor şi complexelor naturale în
condiţiile folosirii lor în scopuri recreative;
d) popularizarea cunoştinţelor privind protecţia mediului, educarea şi instruirea ecologică a populaţiei.
Art.33. - Utilizarea de resurse naturale, derularea de activităţi economice şi recreative în parcul naţional
se vor face în strictă conformitate cu rregulamentul de funcţionare.
Art.34. - (1) Teritoriul parcului naţional se divizează în următoarele zone funcţionale:
zona A, de protecţie integrală, care include terenuri destinate restabilirii complexelor naturale din parc,
protejării monumentelor istorico-culturale şi arheologice şi în care este interzisă orice activitate recreativă
şi economică. În această zonă se efectuează numai cercetări ştiinţifice conform unui program aprobat de
consiliul ştiinţific al parcului şi coordonat cu autoritatea centrală pentru mediu;
zona B, de recreaţie, în care sînt asigurate condiţii pentru vizitarea locurilor pitoreşti ale parcului şi
pentru un scurt agrement.
Poate avea cărări turistice, adăposturi pentru timp nefavorabil, locuri pentru ruguri, rezerve de
combustibil, puncte de observaţie, obiecte sanitare, indicatoare, panouri de avertisment, scheme ale
amplasamentului obiectelor naturale, cultural-istorice şi de deservire socială. În această zonă se efectuează,
după caz, lucrări silvice pentru păstrarea şi restabilirea peisajelor geografice;
zona C, de recreaţie, destinată unui agrement de lungă durată. În această zonă se permite amplasarea de
campinguri, hoteluri, moteluri, poiene pentru bivuacuri, baze turistice, birouri de excursii, centre
informaţionale, unităţi de alimentaţie publică, comerciale şi de asistenţă socio-culturală;
zona D, economică, unde derulează activităţi economice care nu contravin regimului parcului naţional, şi
anume: cultivarea plantelor agricole tradiţionale pentru zona dată, folosindu-se metode biologice de
combatere a dăunătorilor, aplicîndu-se îngrăşăminte şi chimicale în strictă conformitate cu normele
tehnologice şi cu regulile de securitate sanitară; funcţionarea diferitelor unităţi în baza utilizării
tehnologiilor nepoluante, respectîndu-se regulile de protecţie a mediului.
(2) Deservirea recreativă a vizitatorilor este organizată de administraţia parcului şi de ministerele şi
departamentele interesate, de comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu. Pentru vizitarea zonelor B
şi C se plăteşte taxă, stabilită în regulamentul parcului naţional.
Art. 35. – (1) În parcul naţional se instituie un consiliu tehnico-ştiinţific şi un consiliu consultativ de
administrare, care examinează şi reglementează activităţile din cadrul parcului în limitele legislaţiei în
vigoare.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului tehnico-ştiinţific şi cele ale consiliului consultativ de
administrare sînt aprobate de autoritatea ierarhic superioară.
Art.36. - Statul de funcţii al parcului naţional se stabileşte de autoritatea ierarhic superioară de comun
acord cu autoritatea centrală pentru mediu.
Capitolul 4
MONUMENTUL NATURII
Art.37. - Monumentele naturii se clasifică în:
a) geologice şi paleontologice: peşteri, grote, denudaţii, stînci, rîpe, recife, falii, cariere, pîlnii carstice,
alte obiecte unice sau reprezentative din punct de vedere geologic, descoperiri paleontologice;
b) hidrologice: lacuri, alte bazine acvatice, izvoare, rîuri, albii vechi şi alte obiecte unice sau
reprezentative din punct de vedere hidrologic;
c) zoologice: arii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de
animale rare, precum şi a unor specii de animale rare sau periclitate;
d) botanice: teritorii luate sub protecţie în scopul conservării habitatelor unice sau tipice ale speciilor de
plante endemice, relicte, comunităţi ale lor, precum şi a unor specii de plante rare sau periclitate, a
arborilor seculari;
e) mixte: spaţii în care se întîlnesc elementele enumerate la lit.a)-d);
f) specii de plante şi animale rare.
Art.38. - (1) Monumentele naturii se află în gestiunea autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale.
(2) Deţinătorul terenului declarat monument al naturii este obligat:
a) să asigure respectarea regimului de protecţie al monumentului naturii;
b) să instaleze la hotarele monumentului naturii borne, panouri de avertisment, indicatoare, itinerare
turistice pedestre şi să asigure integritatea lor;
c) să îngrădească zonele de protecţie ale arborilor seculari şi ale monumentelor hidrologice;
d) să amelioreze condiţiile de trai ale animalelor, aplicînd metode biotehnice adecvate.
Art.39. - În perimetrul monumentului naturii se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 5
REZERVAŢIA NATURALĂ
Art.40. - Rezervaţia naturală are ca obiectiv asigurarea condiţiilor optime de protejare şi restabilire a
speciilor, a comunităţilor vegetale şi animale semnificative din punct de vedere naţional.
Art.41. - (1) Rezervaţiile naturale se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale.
Art.42. - În cadrul rezervaţiei naturale se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 6
REZERVAŢIA PEISAJERĂ
(DE PEISAJ GEOGRAFIC)
Art.43. - Rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic) are ca obiectiv conservarea peisajelor geografice de
importanţă naţională, utilizarea lor reglementată în scopuri economice, estetice, culturale şi recreative.
Art.44. - Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice) se află în subordinea autorităţilor administraţiei
publice centrale sau locale.
Art.45. - În cadrul rezervaţiei ppeisajere (de peisaj geografic) se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 7
REZERVAŢIA DE RESURSE
Art.46. - Rezervaţia de resurse are ca obiectiv conservarea resurselor naturale pentru menţinerea lor în
stare naturală în vederea valorificării ulterioare.
Art.47. - Rezervaţiile de resurse se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice centrale sau
locale, iar teritoriile acestora rămîn deţinătorilor.
Art.48. - Statutul de rezervaţie de resurse are un caracter provizoriu, în funcţie de importanţa ei
ecologică şi economică, evaluată de organizaţiile şi instituţiile ştiinţifice de domeniu de comun acord cu
autoritatea centrală pentru mediu.
Art.49. - În cadrul rezervaţiei de resurse se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 8
ARIA CU MANAGEMENT MULTIFUNCŢIONAL
Art.50. - Aria cu management multifuncţional are ca obiectiv conservarea naturii şi gospodărirea
reglementată a resurselor naturale.
Art.51. - Ariile cu management multifuncţional se află în subordinea autorităţilor administraţiei publice
centrale sau locale.
Art.52. - În aria cu management multifuncţional se delimitează zone naturale cu regim special de
protecţie.
Art.53. - În cadrul ariei cu management multifuncţional se efectuează cercetări ştiinţifice.
Capitolul 9
REZERVAŢIA BIOSFEREI
Art.54. - Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu Programul UNESCO "Omul şi biosfera" şi

are ca obiectiv conservarea elementelor şi formaţiunilor fizico-geografice, speciilor de plante şi de animale
de importanţă naţională şi internaţională, efectuarea de cercetări în sistemul monitoringului global.
Art.55. - Rezervaţia biosferei are statut de instituţie de cercetări ştiinţifice şi se află în subordinea
autorităţii centrale pentru mediu.
Art.56. - Teritoriul rezervaţiei biosferei se divizează în următoarele zone funcţionale:
zonă nucleu, de protecţie integrală, destinată exclusiv conservării biodiversităţii şi creării condiţiilor
naturale de dezvoltare a biocenozelor. În zona nucleu este interzisă orice activitate economică. Se permite
doar efectuarea de cercetări ştiinţifice;
zonă tampon, de administrare naturală, obiect de studiere şi de aplicare a rezultatelor cercetărilor
ştiinţifice pentru conservarea şi dezvoltarea fondului genetic, restabilirea principalelor tipuri de păduri,
bălţi, lunci, stepe etc. Pentru zona tampon se stabilesc permisiuni şi restricţii similare celor de la art.25 şi
26;
zonă de tranziţie, destinată diminuării impactului antropic din teritoriile adiacente. Terenurile din zona
de tranziţie pot rămîne deţinătorilor, care sînt obligaţi să respecte regimul stabilit în rezervaţie. În această
zonă se permit anumite activităţi tradiţionale de folosinţă a terenurilor, asociate cu agricultura, silvicultura,
păşunatul şi pescuitul.
Art.57. - (1) În rezervaţia biosferei se instituie consiliu ştiinţific, care examinează şi reglementează
orice activitate din cadrul ei.
(2) Componenţa şi regulamentul consiliului ştiinţific se aprobă de autoritatea centrală pentru mediu.
Art.58. - Statul de funcţii al rezervaţiei biosferei se stabileşte de autoritatea centrală pentru mediu.
[Art.59-65 excluse prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
Capitolul 11
GRĂDINA DENDROLOGICĂ
Art.66. - Grădina dendrologică are ca obiectiv conservarea unui anumit genofond de specii de arbori,
arbuşti şi de alte plante cu flori ce prezintă interes ştiinţific aplicativ.
Art.67. - Grădina dendrologică are statut de instituţie ştiinţifică aplicativă şi se află în subordinea
autorităţii administraţiei publice locale.
Art. 68. - Grădina dendrologică are următoarele sarcini de bază:
a) conservarea în condiţii artificiale a colecţiilor de plante (îndeosebi a speciilor rare sau periclitate) şi a
altor obiecte botanice de importanţă ştiinţifică, didactică, economică şi culturală;
b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
c) organizarea de expediţii şi participarea la expediţiile organizate de alte instituţii în scopul studierii
resurselor vegetale şi completării genofondului;
d) crearea de fonduri semincere, schimbul de seminţe şi de plante vii cu diferite instituţii;
e) cultivarea şi selectarea speciilor valoroase de plante din flora spontană şi valorificarea lor economică;
f) elaborarea bazelor ştiinţifice ale arhitecturiipeisajere;
g) elaborarea bazelor ştiinţifice şi metodologice ale pro-tec-ţiei contra bolilor şi vătămătorilor aduşi de
plante intro-ducente;
h) organizarea conferinţelor şi simpozioanelor ştiinţifice;
i) editarea lucrărilor ştiinţifice, literaturii de popularizare a ştiinţei, registrelor de seminţe şi altor lucrări
legate de activitatea ştiinţifică a grădinii dendrologice.
Art.69. - În grădina dendrologică se instituie consiliu ştiinţific, a cărui competenţă şi al cărui
regulament sînt aprobate de autoritatea centrală pentru mediu şi de Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Art.70. - Statul de funcţii al grădinii dendrologice se aprobă de organizaţiile ierarhic superioare de
comun acord cu autoritatea centrală pentru mediu şi cu Academia de Ştiinţe a Moldovei.
Art.71. - Paza grădinii dendrologice este pusă în seama unui personal specializat.
Capitolul 12
MONUMENTUL DE ARHITECTURĂ PEISAJERĂ
Art.72. - Monumentul de arhitectură peisajeră are ca obiectiv păstrarea şi dezvoltarea compoziţiilor
arhitectonice peisajere şi servesc ca depozit al genofondului de plante.
Art.73. - Se declară monument de arhitectură peisajeră parcurile vechi, parcurile silvice, aleile cu
valoare istorică, culturală, ştiinţifică, estetică, economică şi recreativă.
Art.74. - Terenul monumentului de arhitectură peisajeră se exclude din circuitul economic, dar rămîne la
dispoziţia deţinătorului, şi se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Art.75. - (1) Pe teritoriul monumentului de arhitectură peisajeră se interzice orice activitate nelegată de
destinaţia lui, care ameninţă integritatea configuraţiilor arhitectonice peisajere.
(2) Orice lucrare de reconstrucţie şi restabilire a monumentului de arhitectură peisajeră se efectuează
după un proiect aprobat de autoritatea centrală pentru mediu.
Capitolul 13
GRĂDINA ZOOLOGICĂ
Art.76. - Grădina zoologică are ca obiectiv conservarea şi studierea faunei sălbatice în condiţii de
captivitate în scopuri cognitive, educaţionale şi de cercetare ştiinţifică.
Art.77. - Grădina zoologică se află în subordinea autorităţii administraţiei publice locale.
Art.78. - Grădina zoologică are următoarele sarcini principale:
a) conservarea în condiţii artificiale a animalelor sălbatice, inclusiv a speciilor rare sau periclitate,
exotice şi locale, care au o deosebită valoare ştiinţifică, cognitivă şi culturală;
b) efectuarea de cercetări ştiinţifice;
c) educarea ecologică şi informarea publicului în domeniul faunei, zootehniei, reprezentarea diversităţii
faunistice, creşterea animalelor sălbatice etc.
Art.79. - Grădina zoologică, pentru a-şi asigura activitatea, poate dispune de ateliere, pepiniere şi de
magazine zoologice şi poate practica diverse alte activităţi prevăzute de statutul ei.
Art.80. - Teritoriul grădinii zoologice se divizează în următoarele zone funcţionale:
expoziţională, în care accesul publicului este permis în modul stabilit de administraţia grădinii
zoologice;
de uz public;
economică;
ştiinţifică;
administrativă.
Art.81. - Statul de funcţii al grădinii zoologice se aprobă de autoritatea ierarhic superioară cu acordul
autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Art.82. - Paza grădinii zoologice este asigurată de formaţiunile Ministerului Afacerilor Interne prin
contract şi/ori de corpul special de pază al grădinii zoologice.
Capitolul 14
ZONA UMEDĂ DE IMPORTANŢĂ INTERNAŢIONALĂ
Art.821. - (1) Zona umedă de importanţă internaţională se declară în conformitate cu hotărîrea
Secretariatului General al Convenţiei Ramsar şi are ca obiectiv protecţia şi conservarea habitatelor naturale
cu diversitate biologică specifică zonelor umede.
(2) Terenurile zonei umede de importanţă internaţională rămîn la dispoziţia deţinătorilor, managementul
lor realizîndu-se conform planurilor de management şi Regulamentului-cadru al zonelor umede de
importanţă internaţională.
(3) În zonele umede de importanţă internaţională se stabilesc arii de protecţie specială avifaunistică, care
reprezintă spaţii naturale pentru protecţia speciilor de păsări migratoare sălbatice. Ariile de protecţie
specială avifaunistică se delimitează conform criteriilor elaborate de instituţii ştiinţifice sau de unii savanţi
şi aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.
[Capitolul 14 introdus prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare
22.03.07]
Titlul IV
ZONA DE PROTECŢIE A OBIECTELOR ŞI A
COMPLEXELOR DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.83. - (1) Pentru reducerea impactului antropic asupra obiectelor şi complexelor din fondul ariilor
protejate, pe teritoriul adiacent lor se stabileşte zonă de protecţie. Limitele acestei zone sînt trasate în
documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului, care se aprobă de Guvern.
(2) Lăţimea zonei de protecţie a categoriilor de obiecte şi complexe din fondul ariilor protejate se
stabileşte astfel:
a) pentru rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei - 100 - 150 m;
b) pentru monumentul naturii:
geologic şi paleontologic, hidrologic, zoologic, botanic şi mixt - 500-1000 m;
arbore secular şi specie de plante rară -30-50 m;
c) pentru rezervaţia naturală, rezervaţia peisajeră (de peisaj geografic), rezervaţia de resurse, aria cu
management multifuncţional - 700-1000 m;
d) pentru grădina dendrologică, monumentul de arhitectură peisajeră şi grădina zoologică -100-150 m;
[Art.83 al.(2), lit.d) modificată prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
e) pentru zona umedă de importanţă internaţională - 1000 - 1500 m.
[Art.83 al.(2), lit.e) introdusă prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare
22.03.07]
(3) Zona de protecţie a ariilor naturale protejate se stabileşte în funcţie de configuraţia hotarelor naturale
ale localităţilor, terenurilor agricole, drumurilor etc.
Art.84. - Terenurile din zona de protecţie rămîn la dispoziţia deţinătorilor. Hotarele ei se marchează în
natură cu borne de reprezentanţii autorităţilor administraţiei publice locale şi de reprezentanţii
Inspectoratului Ecologic de Stat.
Art.85. - În zona de protecţie se admite:
a) desfăşurarea de activităţi economice tradiţionale ce nu conduc la schimbări esenţiale în evoluţia
proceselor naturale;
b) crearea de condiţii optime de trai pentru animalele sălbatice;
c) tăierile de igienă, de îngrijire şi de regenerare a pădurilor;
d) organizarea unor zone de recreaţie reglementată.
Art.86. - În zona de protecţie sînt interzise:
a) efectuarea fără autorizaţie a vînatului, pescuitului şi capturării de animale;
b) tăierile rase;
c) construirea de obiecte şi depozite pentru păstrarea de chimicale şi îngrăşăminte minerale, alte obiecte
auxiliare;
[Art.86 lit.d) abrogată prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
e) aplicarea pesticidelor;
[Art.86 lit.f) abrogată prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
g) construcţia şi amplasarea staţiilor de alimentare cu petrol, obiectelor pentru prepararea soluţiilor
chimice şi pentru depozitarea produselor petroliere, sălilor de cazane, acumulatoarelor de ape reziduale,
punctelor de deservire tehnică, spălătoriilor, obiectelor agricole şi industriale, care pot avea un impact
ecologic distructiv;
[Art.86 lit.h) abrogată prin LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
[Art.86 lit.e)-h) în redacţia LP454 din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Titlul V
CERCETĂRILE ŞTIINŢIFICE DIN CADRUL
FONDULUI ARIILOR PROTEJATE
Art.87. - Cercetările ştiinţifice din cadrul fondului ariilor protejate se fac în scopul studierii voluţiei
proceselor naturale ferite de impactul antropic şi în condiţiile unui impact antropic scarificat, pentru
estimarea şi prognozarea situaţiei ecologice, pentru elaborarea bazelor ştiinţifice de ocrotire a naturii,
pentru conservarea biodiversităţii, restabilirea echilibrului ecologic, utilizarea durabilă a resurselor
naturale, pentru monitoringul ecologic şi ţinerea analelor naturii.
Art.88. - (1) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional, rezervaţia biosferei, grădina dendrologică şi
grădina zoologică, precum şi în alte categorii de arii naturale protejate, cercetările ştiinţifice se efectuează,
în mod obligatoriu, în conformitate cu programe anuale, asigurîndu-se astfel continuitatea monitoringului
ecologic.
(2) În rezervaţia ştiinţifică, parcul naţional şi în rezervaţia biosferei, cercetările ştiinţifice se efectuează
de către secţiile lor ştiinţifice, instituţiile ştiinţifice de profil, precum şi de organizaţii neguvernamentale. În
celelalte categorii de arii naturale protejate, cercetările se efectuează de către instituţii ştiinţifice de profil şi
de organizaţii neguvernamentale, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu.
(3) La realizarea programelor ştiinţifice pot participa şi organizaţii ştiinţifice din alte ţări.
(4) În cazul efectuării investigaţiilor ştiinţifice de către organizaţii internaţionale, exportul de material
acumulat în fondul ariilor protejate se face numai cu autorizaţia autorităţii centrale pentru mediu şi a
instituţiilor ştiinţifice de profil din Republica Moldova.
Art.89. - Autoritatea centrală pentru mediu instituie un consiliu ştiinţific general al fondului ariilor
protejate cu participarea reprezentanţilor instituţiilor de profil ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Titlul VI
ASIGURAREA FINANCIARĂ A OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR
DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.90. - (1) Finanţarea rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale, rezervaţiilor biosferei, grădinilor
dendrologice şi grădinilor zoologice se face de la bugetul de stat, din mijloace speciale, din fonduri
ecologice, din donaţii ale persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte mijloace.
(2) Celelalte categorii de arii naturale protejate se finanţează de la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale, din fondul ecologic local, din mijloacele deţinătorilor de terenuri proprietate publică, din
donaţiile persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine, din alte surse financiare neinterzise de legislaţia în
vigoare.
(3) Programele anuale de cercetări ştiinţifice ale rezervaţiilor ştiinţifice, parcurilor naţionale,
rezervaţiilor biosferei, ale grădinilor dendrologice şi grădinilor zoologice, precum şi ale celorlalte categorii
de arii naturale protejate, se finanţează prin intermediul comenzii de stat şi din mijloace bugetare
speciale gestionate de Consiliul Ştiinţific General prevăzut la art.89 şi, după caz, din sursele financiare
prevăzute la alin.(1) şi (2).
[Art.91 exclus prin LP1440 din 08.11.02, MO178/27.12.02 art.1354]
Art.92. - Pentru terenurile proprietate publică sau privată incluse în fondul ariilor protejate, recuperarea
pierderilor suportate de deţinători se efectuează de la bugetul de stat, bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale, fondurile ecologice şi din mijloace speciale.
Titlul VII
CADASTRUL DE STAT AL OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR
DIN FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.93. - Ţinerea cadastrului de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate este de
competenţa autorităţii centrale pentru mediu şi se finanţează de la bugetul de stat. Pentru instituirea
cadastrului de stat, pot fi folosite mijloace băneşti din fondurile ecologice şi de la bugetele unităţilor
Art.94. - Cadastrul de stat al obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate cuprinde date despre
statutul juridic, apartenenţa, amplasamentul, regimul de protecţie, importanţa ştiinţifică, cognitivă şi
recreativă a acestor obiecte şi complexe.
Titlul VIII
PAZA OBIECTELOR ŞI COMPLEXELOR DIN
FONDUL ARIILOR PROTEJATE
Art.95. - (1) Paza rezervaţiei ştiinţifice, a parcului naţional şi a rezervaţiei biosferei este asigurată de
servicii speciale de pază.
(2) Paza altor categorii de arii naturale protejate, cu excepţia grădinii dendrologice şi
grădinii zoologice, este asigurată de autorităţile în a căror subordine se află.
(3) Paza grădinii dendrologice şi grădinii zoologice se efectuează în conformitate cu art.71 şi 82.
Art.96. - (1) Serviciile speciale de pază se subordonează conducerii rezervaţiei ştiinţifice, parcului
naţional, rezervaţiei biosferei şi activează conform regulamentelor acestora.
(2) Drepturile colaboratorilor din serviciul special de pază se stabilesc în regulamentul acestuia, elaborat
de administraţie şi aprobat de autoritatea ierarhic superioară.
(3) Colaboratorul serviciului special de pază al ariei naturale protejate beneficiază de drepturile şi
privilegiile de inspector al Inspectoratului Ecologic de Stat şi al Serviciului Silvic de Stat şi este în drept:
a) să tragă la răspundere atît factorii de decizie, cît şi cetăţenii care au încălcat legislaţia privind ocrotirea
naturii;
b) să controleze permisele de acces în obiectele şi complexele din fondul ariilor protejate, autorizaţiile
pentru efectuarea de cercetări ştiinţifice şi valorificarea de resurse naturale;
c) să reţină contravenienţii şi să-i predea la primărie sau la secţia de poliţie pentru a fi identificaţi;
d) să efectueze, în limitele fondului ariilor protejate, controlul persoanelor şi al vehiculelor şi să
sechestreze producţia recoltată şi uneltele folosite neautorizat;
e) să întocmească procese-verbale despre încălcarea regimului de protecţie şi să le depună în organul
competent pentru tragerea la răspundere a contravenienţilor;
f) să inspecteze, nestingherit şi inopinat, teritoriile şi incintele unităţilor pentru a stabili respectarea
legislaţiei privind ocrotirea naturii;
g) să stopeze sau să limiteze orice activitate ce contravine legislaţiei privind ocrotirea naturii;
h) să intenteze acţiuni persoanelor fizice şi juridice pentru reparaţia prejudiciilor cauzate prin încălcarea
legislaţiei privind ocrotirea naturii;
i) să poarte uniformă şi armă în exerciţiul funcţiunii în zona în care este angajat.
Art.97. - Colaboratorilor din serviciile speciale de pază, precum şi persoanelor angajate temporar, prin
ordin, în aceste servicii, în caz de atentat la viaţa şi sănătatea lor în exerciţiul funcţiunii, iar în caz de deces
- familiilor lor, li se plăteşte o compensaţie şi li se repară, în modul şi în mărimea prevăzută de legislaţia în
vigoare, prejudiciul suportat.
Titlul IX
RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Art.98. - (1) Încălcarea prezentei legi atrage, după caz, răspundere civilă, administrativă sau penală,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Se consideră contravenţii, dacă nu constituie, potrivit legii, infracţiuni, următoarele fapte:
a) folosirea ariilor naturale protejate în alte scopuri decît în cele prevăzute de prezenta lege;
b) organizarea fără expertiză ecologică a activităţii economice în ariile naturale protejate, precum şi în
zonele lor de protecţie;
c) deteriorarea sau distrugerea ariilor naturale protejate;
d) nelichidarea urmărilor ecologice ale avariilor, catastrofelor şi ale altor fenomene distructive;
e) introducerea de plante şi animale străine zonei respective, care poluează fondul genetic autohton;
f) încălcarea regulilor de export al plantelor şi animalelor luate sub protecţia statului;
g) executarea neautorizată a oricărei lucrări de amenajare şi construcţie;
h) deversarea deşeurilor industriale şi menajere în ape sau pe terenuri, depozitarea lor în ariile naturale
protejate şi în zonele lor de protecţie;
i) folosirea peste normele admise a chimicalelor în zonele de protecţie;
j) recoltarea neautorizată a fructelor şi pomuşoarelor de pădure, a ciupercilor, plantelor medicinale,
seminţelor şi a organismelor acvatice;
k) strămutarea nesancţionată a hotarelor ariilor naturale protejate;
l) deteriorarea, ştergerea sau ridicarea bornelor de hotar, geodezice sau topografice, a panourilor de
avertizare sau a indicatoarelor;
m) intrarea persoanelor neautorizate, cu sau fără autovehicule, în zonele cu protecţie integrală;
n) camparea în zonele interzise;
o) păşunatul în zonele interzise;
p) organizarea şi desfăşurarea neautorizată de activităţi economice, de turism şi agrement;
r) fotografierea sau filmarea în scopuri comerciale fără achitarea de taxe.
Art.99. - (1) Prejudiciile materiale cauzate de persoane fizice şi juridice obiectelor şi complexelor din
fondul ariilor protejate se repară în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
(2) Reparaţia prejudiciilor cauzate obiectelor şi complexelor din fondul ariilor protejate se efectuează
benevol sau prin hotărîre judecătorească.
Art.100. - În caz de dezacord cu decizia reprezentantului autorităţii pentru mediu, persoana fizică sau
juridică este în drept să o atace în ordinea contenciosului administrativ.
Art.101. - Deţinătorii de terenuri din fondul ariilor protejate nu poartă răspundere pentru pagubele
pricinuite agenţilor economici de animalele sălbatice.
Titlul X
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ
ÎN DOMENIUL FONDULUI ARIILOR PROTEJATE
Art.102. - Republica Moldova colaborează cu alte state, cu organe şi organizaţii internaţionale în
domeniul fondului ariilor protejate în bază de acorduri multilaterale şi bilaterale. În acest scop, se
elaborează şi se realizează programe şi proiecte internaţionale, se efectuează schimb de informaţii, se
constituie rezervaţii internaţionale comune.
Art.103. - (1) Legislaţia Republicii Moldova asigură pe întreg teritoriul ei exercitarea actelor
internaţionale la care este parte.
(2) În cazul cînd actele internaţionale în domeniul fondului ariilor protejate ratificate de Republica
Moldova prevăd alte norme decît cele stabilite de legislaţia ei internă, se vor aplica normele actelor
internaţionale.
Titlul XI
Art.104. - Trecerea unei arii naturale protejate dintr-o categorie a Uniunii Internaţionale de Conservare a
Naturii în alta, precum şi actualizarea categoriilor enumerate la art.4 se efectuează de către Parlament, la
propunerea Guvernului, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
Art.105. - (1) Părţi integrante ale prezentei legi sînt:

anexa nr.1 - Rezervaţiile ştiinţifice;
anexa nr.2 - Parcurile naţionale;
anexa nr.3 - Monumentele naturii;
anexa nr.4 - Rezervaţiile naturale;
anexa nr.5 - Rezervaţiile peisajere (de peisaje geografice);
anexa nr.6 - Rezervaţiile de resurse;
anexa nr.7 - Ariile cu management multifuncţional;
anexa nr.8 - Rezervaţiile biosferei;
[Art.105 al.(1) poziţie exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
anexa nr.10 - Grădinile dendrologice;
anexa nr.11 - Monumentele de arhitectură peisajeră;
anexa nr.12 - Grădinile zoologice;
anexa nr.13 - Zonele umede de importanţă internaţională.
(2) Fiecare anexă poate fi completată pe măsura luării sub protecţia statului a unor noi arii naturale.
[Art.105 al.(1) poziţie exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]
Art.106. - Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
Art.107. - Guvernul, în termen de un an:
- va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu
prezenta lege;
- va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege;
- va asigura actualizarea, reexaminarea şi anularea de către ministere, departamente, autorităţi ale
administraţiei publice locale a actelor lor vizînd obiectul prezentei legi.
[Art.108 exclus prin LP631-XIV din 15.10.99 MO 124 11.11.99]
PREŞEDINTELE
Chişinău, 25 februarie 1998.

Nr. 1538-XIII.
anexa nr.1
anexa nr.2
[Anexa nr.2 în redacţia LP200 din 12.07.13, MO191-197/06.09.13 art.617]
anexa nr.3
[Anexa nr.3 modificată prin LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443]
[Anexa nr.3 modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare la
22.03.07]
[Anexa nr.3 modificată prin LP244 din 20.10.05, MO151/11.11.05 art.722]
anexa nr.4
[Anexa nr.4 modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare
22.03.07]
anexa nr.5
22.03.07]
anexa nr.6
[Anexa nr.6 modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07]
anexa nr.7
22.03.07]
Anexa nr.8
REZERVAŢIILE BIOSFEREI
Notă:
Materialele de fondare a primei rezervaţii a biosferei, pe baza rezervaţiei ştiinţifice "Codru", sînt
în curs de elaborare.
[Anexa nr.9 exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]

anexa nr.10
22.03.07]
anexa nr.11
[Anexa nr.11 modidficată prin LP23 din 03.02.09, MO47-48/03.03.09 art.134]
22.03.07]
[Anexa nr 11 modificată prin LP230 din 13.10.05, MO151/11.11.05 art.720]
[Anexa nr.11 modificată prin LPP211 din 29.07.05, MO132/07.10.05 art.631]
[Anexa nr.11 modificaăt prin LP1286 din 06.10.00, MO133/26.10.00]
anexa nr.12
[Anexa nr.12 modificată prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare 22.03.07]
anexa nr.13
[Anexa nr.13 introdusă prin LP354-XVI din 24.11.06, MO195-198/22.12.06 art.922; în vigoare la 22.03.07]
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 591

din 23.09.1999
cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale
Publicat 12.1999 în Monitorul Oficial: 02. Nr. 133-134 art Nr : 649
MODIFICAT
LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art. 349
LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599

Prezenta lege reglementează relaţiile în domeniul dezvoltării şi protecţiei spaţiilor verzi ale localităţilor
urbane şi rurale în scopul asigurării dreptului fiecărui om la un mediu sănătos şi estetic plăcut.
Capitolul I
Articolul 1. Cadrul juridic
Dezvoltarea şi protecţia spaţiilor verzi ale localităţilor urbane şi rurale, denumite în continuare spaţii
verzi, se efectuează în baza prevederilor Constituţiei şi în conformitate cu Legea nr.1515-XII din 16 iunie
1993 privind protecţia mediului înconjurător, Codul silvic nr.887-XIII din 21 iunie 1996, prezenta lege şi
alte acte normative.
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni:
spaţiu verde - sistem armonizat arhitectural, format din elemente ale complexelor peisagistice
intravilane şi extravilane ale localităţilor urbane şi rurale (peisaje naturale, sectoare ale cursurilor de apă şi
bazine acvatice, construcţii rutiere, horticole, locative), important din punct de vedere estetic, biologic şi
ecologic, care include, de regulă, o comunitate de vegetaţie (lemnoasă arborescentă, arbustivă, floricolă şi
erbacee) şi animale;
parc - spaţiu verde, cu suprafaţa de peste 20 de hectare, care oferă, într-un cadru vegetal bogat şi variat,
posibilităţi de recreere cu exercitare de activităţi compensatorii din sfera odihnei active (sport, jocuri în
aer liber) şi pasive sau de activităţi cu caracter cultural (spectacole etc.);
pădure-parc - spaţiu verde, rezultat din amenajarea pentru odihnă şi agrement a masivelor forestiere
existente în raza de folosinţă a spaţiului urban, care cuprinde adăposturi pentru vizitatori, terenuri de
camping, terenuri de sport, amenajări nautice etc.;
grădină - spaţiu verde, cu suprafaţa de circa 3-20 de hectare, care serveşte pentru odihna şi recreerea
zilnică a locuitorilor din zonele limitrofe, cuprinzînd arii plantate cu arbori şi arbuşti decorativi, plante
floricole şi de gazon;
scuar - spaţiu verde, cu suprafaţă de pînă la 3 hectare, amplasat, de obicei, între străzi, cu funcţii de
odihnă şi de facilitare a circulaţiei pietonilor de la o stradă la alta;
spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie - aliniamente de arbori şi fîşii de vegetaţie cu lăţime
diferită, în funcţie de caracterul şi importanţa arterei, pentru ameliorarea ambianţei urbane şi aspectului
estetic al căilor de circulaţie.
Articolul 3. Scopul şi importanţa spaţiilor verzi
(1) Spaţiile verzi, indiferent de apartenenţă şi destinaţie, servesc la îmbunătăţirea calităţii mediului,
menţinerea echilibrului ecologic şi a genofondului autohton, la îmbogăţirea asortimentului de plante
ornamentale, menţinerea şi protejarea obiectelor naturale preţioase şi la armonizarea peisajelor artificiale
cu cele naturale în vederea realizării unei ambianţe favorabile desfăşurării activităţilor antropogene.
(2) Importanţa spaţiilor verzi este condiţionată de următoarele funcţii:
a) îmbunătăţirea calităţii mediului prin reducerea poluanţilor şi îmbogăţirea atmosferei cu oxigen;
b) conservarea resurselor de apă, combaterea eroziunii solurilor şi alunecărilor de teren;
c) reducerea zgomotului;
d) influenţa pozitivă asupra stării de sănătate fizică şi psihică a oamenilor;
e) armonizarea peisajelor artificiale cu cele naturale;
f) îmbunătăţirea aspectului estetico-arhitectural al localităţilor;
g) crearea cadrului adecvat practicării sportului, turismului şi altor activităţi recreative.
Articolul 4. Terenurile spaţiilor verzi
Spaţiile verzi includ:
a) terenuri de folosinţă generală din perimetrul intravilanului şi extravilanului localităţilor urbane;
b) terenuri cu spaţii verzi din localităţile rurale;
c) terenuri din zonele turistice şi de agrement;
d) terenuri ocupate de reţeaua rutieră a spaţiilor verzi, linii parcelare şi linii de transport de energie
electrică, iazuri şi lacuri;
e) pepiniere şi plantaţii de arbori şi arbuşti decorativi;
f) terenuri ocupate de construcţii şi instalaţii care aparţin gospodăriei spaţiilor verzi;
g) terenuri neproductive: mlaştini, stîncării, pante abrupte, terenuri afectate de alunecări, sărături.
Articolul 5. Vegetaţia din afara spaţiilor verzi
Nu fac parte din spaţiile verzi şi nu constituie obiectul prezentei legi vegetaţia inclusă în fondul
forestier, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, perdelele de protecţie amplasate
pe terenurile cu destinaţie agricolă, perdelele de protecţie şi plantaţiile de arbori şi arbuşti situate de-a
lungul căilor de comunicaţie, fondul ariilor naturale protejate de stat, zonele de protecţie ale staţiilor şi
posturilor hidrometeorologice şi ale prizelor de apă.
Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra spaţiilor verzi
(1) Spaţiile verzi folosite în interes public constituie obiectul exclusiv al proprietăţii publice şi nu pot fi
privatizate sau arendate.
(2) Spaţiile verzi de pe terenurile aflate în proprietate privată sînt proprietatea deţinătorilor de terenuri
private, relaţiile dintre ei şi autorităţile abilitate cu administrarea spaţiilor verzi fiind reglementate de
prezenta lege.
Capitolul II
COMPETENŢA AUTORITĂŢILOR PUBLICE
Parlamentul:
a) elaborează şi aprobă direcţiile principale ale politicii statului privind dezvoltarea şi protecţia spaţiilor
verzi;
b) efectuează reglementarea legislativă a relaţiilor din domeniul dezvoltării şi protecţiei spaţiilor
verzi.
Guvernul:
a) prezintă Parlamentului programele şi proiectele actelor legislative privind dezvoltarea şi protecţia
spaţiilor verzi;
b) soluţionează problemele ce ţin de atribuirea terenurilor din spaţiile verzi pentru utilităţi publice;
c) stabileşte procedura unică de ţinere a evidenţei spaţiilor verzi.
Articolul 9. Competenţa autorităţii centrale pentru mediu
Autoritatea centrală pentru mediu:
a) elaborează, în comun cu autorităţile administraţiei publice locale, acte legislative şi alte acte
normative privind dezvoltarea şi protecţia spaţiilor verzi;
[Art.9 lit.b) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art.349]
c) organizează expertiza ecologică de stat a proiectelor de refacere a landşafturilor şi de reconstrucţie,
sub aspect peisagistic, a terenurilor afectate profund, precum şi de amenajare a teritoriilor şi de amplasare a
construcţiilor şi instalaţiilor în spaţiile verzi;
d) participă, prin intermediul organelor sale teritoriale, la activitatea comisiilor pentru atribuirea şi
schimbarea destinaţiei terenurilor din spaţiile verzi;
[Art.9 lit.d) în redacţia LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art.349]
e) participă la activitatea comisiilor de stat pentru amplasarea şi darea în exploatare a obiectivelor
economice, administrative, locative şi de altă destinaţie pe terenurile spaţiilor verzi;
[Art.9 lit.f) exclusă prin LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art.349]
g) ţine Registrul naţional al spaţiilor verzi.
publice locale
Autorităţile administraţiei publice locale:
a) elaborează, coordonează cu autoritatea centrală pentru mediu şi adoptă actele normative locale
privind dezvoltarea şi protecţia spaţiilor verzi; participă la elaborarea actelor legislative în domeniu;
b) aplică normele tehnice, economice şi juridice care asigură respectarea regimului spaţiilor verzi;
c) repartizează noi terenuri pentru extinderea spaţiilor verzi;
d) precizează, în comun cu organele subordonate autorităţii centrale pentru mediu, şi stabilesc hotarele
spaţiilor verzi;
[Art.10 lit.d) modificată prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
e) înfiinţează şi întreţin noi spaţii verzi;
f) organizează evidenţa şi reglementează folosirea spaţiilor verzi;
g) finanţează activităţile legate de dezvoltarea, paza şi protecţia spaţiilor verzi;
h) respectă prevederile amenajamentelor în domeniu;
i) asigură regenerarea pădurilor-parc şi a altor categorii de spaţii verzi, împădurirea terenurilor libere;
j) respectă tehnologiile corespunzătoare la executarea lucrărilor de creare şi întreţinere a spaţiilor verzi;
k) organizează paza şi protecţia spaţiilor verzi;
l) ţin cadastrul şi efectuează monitoringul spaţiilor verzi;
m) asigură starea fitosanitară cuvenită a spaţiilor verzi, indiferent de apartenenţa acestora, organizînd
acţiunile necesare pentru depistarea, prevenirea şi combaterea bolilor şi dăunătorilor;
n) ţin registrul local al spaţiilor verzi.
Capitolul III
DREPTURILE PERSOANELOR FIZICE.
OBLIGAŢIILE PERSOANELOR FIZICE ŞI JURIDICE
Articolul 11. Drepturile persoanelor fizice
Statul recunoaşte dreptul fiecărui om la un mediu sănătos şi estetic plăcut, precum şi la odihnă în
spaţiile verzi, asigurînd în acest scop, în conformitate cu legislaţia:
a) accesul deplin şi liberpentru odihnă în spaţiile verzi proprietate publică;
b) dreptul de a contribui la amenajarea teritoriilor, la crearea aliniamentelor de arbori şi arbuşti.
Articolul 12. Obligaţiile persoanelor fizice
Dezvoltarea şi protecţia spaţiilor verzi constituie o obligaţie generală a locuitorilor ţării, aceştia fiind
datori:
a) să nu contribuie la formarea gunoiştilor, la poluarea cu chimicale, resturi animaliere, deşeuri
menajere, produse petroliere şi cu alte substanţe nocive a teritoriilor şi bazinelor de apă din spaţiile verzi;
b) să respecte, în spaţiile verzi, regulile de apărare împotriva incendiilor;
c) să nu efectueze tăieri neautorizate sau vătămări ale arborilor şi arbuştilor, deteriorări ale rondourilor
de flori şi ale gazoanelor, distrugeri ale muşuroaielor şi cuiburilor de păsări, ale construcţiilor utilitare şi
ornamentale.
Articolul 13. Obligaţiile persoanelor juridice
Persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sînt obligate:
a) să asigure integritatea şi îngrijirea spaţiilor verzi;
[Art.13 lit.a) modificată prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
b) să contribuie, prin creare de spaţii verzi, la prevenirea alunecărilor de teren, combaterea salinizării,
înmlăştinirii şi eroziunii solurilor;
c) să asigure, în termene optime, renovarea şi reparaţia capitală a spaţiilor verzi;
d) să coordoneze cu organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu şi cu
autorităţileadministraţiei publice locale toate lucrările preconizate în spaţiile verzi şi propunerile privind
îmbunătăţirea amenajării acestora.
Capitolul IV
AMPLASAMENTUL ŞI CLASIFICAREA
SPAŢIILOR VERZI
Articolul 14. Amplasamentul spaţiilor verzi
(1) La elaborarea documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriilor, a proiectelor de dezvoltare a
ramurilor economiei naţionale, se ţine cont de amplasarea spaţiilor verzi.
(2) Hotarele spaţiilor verzi se trasează conform documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului.
Articolul 15. Clasificarea spaţiilor verzi conform amplasamentului
(1) Spaţiile verzi se împart, conform amplasamentului, în spaţii verzi urbane şi rurale.
(2) Spaţiile verzi urbane se împart în:
a) spaţii verzi intravilane, incluzînd formaţiuni de spaţii verzi cuprinse în perimetrul construit al
oraşului, precum şi masivele verzi alăturate acestora;
b) spaţii verzi extravilane, cuprinzînd pădurile-parc, spaţiile verzi din zonele de agrement şi alte
categorii de spaţii verzi suburbane care au în principal funcţia de a asigura odihna într-un cadru natural.
(3) Spaţiile verzi rurale se aseamănă, în general, cu cele urbane, dar au şi unele caracteristici
particulare:
a) spaţiile verzi de folosinţă generală (parcuri, grădini, scuaruri etc.) sînt mai reduse ca dimensiuni, în
cadrul acestora, adeseori, fiind amplasate terenuri de sport şi alte dotări;
b) în cadrul plantaţiilor predomină speciile locale, rezistente şi adaptate, care nu necesită îngrijiri
speciale.
Articolul 16. Clasificarea spaţiilor verzi conform funcţionalităţii
În dependenţă de funcţiile şi modul de folosinţă, se disting următoarele categorii de spaţii verzi:
1) spaţii verzi de folosinţă generală:
a) scuaruri;
b) grădini;
c) parcuri;
d) păduri-parc;
e) spaţii verzi din cuprinsul arterelor de circulaţie;
2) spaţii verzi cu acces limitat:
a) parcuri sportive;
b) spaţii verzi de pe lîngă instituţiile preşcolare, de învăţămînt şi de cercetări ştiinţifice;
c) spaţii verzi de pe lîngă instituţiile sanitare şi curative;
d) spaţii verzi pentru recreerea copiilor şi tineretului;
e) spaţii verzi din incinta întreprinderilor şi din zonele de protecţie ale acestora;
f) spaţii verzi de pe lîngă locuinţe;
3) spaţii verzi cu profil specializat:
a) grădini botanice;
b) grădini dendrologice;
c) grădini şi parcuri zoologice;
d) parcuri pentru expoziţii;
e) grădini de trandafiri, liliac, plante alpine etc.;
f) plantaţii în cimitire;
4) spaţii verzi cu funcţii utilitare:
a) plantaţii pentru consolidarea terenurilor;
b) plantaţii de protecţie a surselor de apă;
c) plantaţii de protecţie contra incendiilor;
5) spaţii verzi din zonele turistice şi de agrement.
Capitolul V
ADMINISTRAREA ŞI GOSPODĂRIREA SPAŢIILOR VERZI
Articolul 17. Obiectivele administrării şi gospodăririi
spaţiilor verzi
Administrarea şi gospodărirea spaţiilor verzi trebuie să asigure următoarele obiective:
a) dezvoltarea durabilă a spaţiilor verzi şi menţinerea în ele a biodiversităţii;
b) intensificarea funcţiilor de protecţie a apelor, igienico-sanitare,de reglare climatică şi a altor funcţii
ale plantelor în scopul ocrotirii sănătăţii populaţiei şi protecţiei mediului;
c) regenerarea, extinderea, ameliorarea compoziţiei şi a calităţii spaţiilor verzi;
d) elaborarea şi aplicarea unui complex de măsuri privind aducerea şi menţinerea spaţiilor verzi în
starea corespunzătoare funcţiilor lor.
Articolul 18. Administrarea spaţiilor verzi
(1) Administrarea spaţiilor verzi proprietate publică este exercitată de către autorităţile administraţiei
publice locale şi alte organe împuternicite în acest scop.
(2) Administrarea spaţiilor verzi extravilane care nu cad sub incidenţa prezentei legi este exercitată de
către autorităţile silvice, administraţia drumurilor auto şi căilor ferate, de alte organe împuternicite în acest
scop.
(3) Administrarea spaţiilor verzi de pe terenurile proprietate privată este exercitată de către proprietarii
acestora, cu respectarea obligatorie a prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative în vigoare.
Articolul 19. Gospodărirea spaţiilor verzi
(1) Gospodărirea spaţiilor verzi, cu excepţia celor aflate pe terenurile proprietate privată sau ale
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor, este exercitată de către organele împuternicite în acest scop.
(2) Gospodărirea spaţiilor verzi de pe terenurile proprietate privată sau de pe cele ale întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor este exercitată de către proprietarii acestor terenuri.
(3) Gospodărirea spaţiilor verzi se exercită conform prevederilor legislaţiei şi normelor tehnice
existente.
Articolul 20. Construcţia şi amplasarea de obiective în
spaţiile verzi
(1) Agenţii economici care doresc să obţină terenuri pentru construcţia şi amplasarea în spaţiile verzi
proprietate publică a obiectivelor pentru activităţi economice şi sociale compatibile cu destinaţia spaţiilor
verzi (terenuri pentru sport, jocuri şi odihnă, obiective cu caracter cultural şi artistic, întreprinderi ale
alimentaţiei publice, chioşcuri, pavilioane) solicită acordul autorităţilor administraţiei publice locale şi al
autorităţii centrale pentru mediu. Locul de amplasare a obiectivelor, suprafaţa terenurilor şi condiţiile de
desfăşurare a activităţii ulterioare se determină în baza documentaţiei de urbanism şi amenajare a
teritoriului aprobate în modul stabilit.
[Art.20 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art. 349]
(2) Construcţiile şi amenajările incompatibile cu destinaţia spaţiilor verzi (obiective industriale,
locative, staţii de alimentare cu combustibil etc.) sînt interzise.
(3) Se interzice, în spaţiile verzi, efectuarea construcţiilor fără avizul pozitiv al expertizei ecologice de
stat şi obşteşti şi fără acordul populaţiei din zonele limitrofe.
(4) În procesul de reconstrucţie a localităţilor urbane şi rurale, arborii şi arbuştii necesită, de regulă,
transplantare.
(5) În cazul construcţiilor în spaţiile verzi proprietate publică, valorificarea masei lemnoase se face de
către organele de gospodărire a spaţiilor verzi, beneficiarii fiind obligaţi să recupereze prejudiciul în modul
stabilit de legislaţie.
[Art.20 al.(4)-(5) în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art. 349]
Capitolul VI
CREAREA, REGENERAREA ŞI ÎNGRIJIREA SPAŢIILOR VERZI
Articolul 21. Crearea, reconstrucţia, renovarea şi reparaţia
capitală a spaţiilor verzi
Crearea, reconstrucţia, renovarea şi reparaţia capitală a spaţiilor verzi se înfăptuiesc în baza unui
proiect dendrologic sau amenajament silvic şi a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului, cu
avizul expertizei ecologice de stat.
Articolul 22. Regenerarea spaţiilor verzi
(1) Autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul deţinătorilor de terenuri, sînt obligate să
asigure reîmpădurirea şi renovarea terenurilor destinate regenerării cu vegetaţie arborescentă, floricolă şi
de gazon.
(2) Compoziţia, schemele şi tehnologiile de regenerare a spaţiilor verzi se stabilesc conform normelor
tehnice şi proiectelor coordonate cu organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu şi, după caz, cu
instituţiile respective ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei.
(3) Lucrările de regenerare se vor executa cu material forestier şi floricol de reproducere calitativ,
provenit din pepiniere şi alte plantaţii de arbuşti decorativi, care, prin proprietăţile lor biologice,
morfologice etc., au o valoare estetică şi nu acţionează dăunător asupra sănătăţii populaţiei şi animalelor.
(4) La regenerarea spaţiilor verzi din localităţile rurale, se va acorda prioritate speciilor autohtone mai
rezistente la condiţiile locale.
Articolul 23. Îngrijirea spaţiilor verzi
(1) Îngrijirea spaţiilor verzi se asigură de către proprietarii şi gestionarii acestora, conform tehnologiei
şi agrotehnicii stabilite.
(2) Proprietarii şi gestionarii de terenuri cu spaţii verzi sînt obligaţi să asigure îngrijirea la timp şi
păstrarea acestora în limitele hotarelor lor .
[Art.23 al.2) modificat prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
(3) Proprietarii şi gestionarii de terenuri cu formaţiuni silvice (păduri-parc, parcuri etc.) sînt obligaţi
să realizeze măsurile de menţinere şi îngrijire a arboreturilor în conformitate cu normele tehnice şi
cerinţele de îmbunătăţire a compoziţiei lor, de efectuare la timp a lucrărilor sanitare şi de reconstrucţie.
Capitolul VII
PAZA ŞI ROTECŢIA SPAŢIILOR VERZI
Articolul 24. Paza spaţiilor verzi
(1) Paza spaţiilor verzi şi integritatea obiectivelor din ele este asigurată de către proprietarii şi
gestionarii acestora şi colaboratorii organelor de interne.
(2) Colaboratorii organelor de interne şi ai gărzii forestiere sînt obligaţi să acorde ajutorul solicitat de
proprietarii şi gestionarii spaţiilor verzi în vederea prevenirii şi combaterii acţiunilor ilicite de deteriorare
sau distrugere a obiectivelor şi vegetaţiei din spaţiile verzi.
(3) Proprietarii şi gestionarii spaţiilor verzi pot apela la susţinerea organizaţiilor obşteşti, a populaţiei şi
organelor mass-media privind efectuarea controlului obştesc şi informarea opiniei publice asupra
respectării regimului spaţiilor verzi.
Articolul 25. Restricţii de folosire a spaţiilor verzi
(1) Pentru anumite categorii de spaţii verzi, autorităţile administraţiei publice locale stabilesc, de
comun acord cu organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu, restricţii de folosire a acestora,
care au destinaţie de a asigura protecţia spaţiilor verzi.
(2) Restricţiile se stabilesc în acte normative pasibile de publicare în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova şi se aduc la cunoştinţa populaţiei prin intermediul mass-media şi al mijloacelor tehnice de
informare (panouri, difuzoare staţionare şi mobile etc.).
Articolul 26. Protecţia spaţiilor verzi
(1) Protecţia spaţiilor verzi se efectuează în baza programelor privind folosirea, regenerarea, paza şi
protecţia acestora şi include un complex de măsuri organizatorice şi economice, care se realizează ţinîndu-
se cont de particularităţile biologice ale vegetaţiei şi funcţionalitatea spaţiilor verzi şi care asigură
protecţia acestora de distrugere, degradare şi alte acţiuni dăunătoare.
(2) Menţinerea stării fitosanitare cuvenite a spaţiilor verzi se efectuează de către proprietarii şi
gestionarii acestora prin realizarea măsurilor de prevenire a răspîndirii şi de combatere a bolilor şi
dăunătorilor plantelor.
Articolul 27. Măsurile de protecţie a spaţiilor verzi
împotriva bolilor şi dăunătorilor
(1) Proprietarii şi gestionarii spaţiilor verzi realizează următoarele măsuri de protecţie:
a) efectuează amenajarea sanitară a spaţiilor verzi;
b) depistează sectoarele degradate şi vătămate de boli şi dăunători;
c) ţin evidenţa şi prognozează dezvoltarea bolilor şi dăunătorilor;
d) efectuează măsurile de protecţie împotriva bolilor şi dăunătorilor.
(2) Protecţia spaţiilor verzi împotriva bolilor şi dăunătorilor se efectuează, de regulă, prin acţiuni
preventive, metode biologice şi integrate. Aplicarea chimicalelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor
este strict limitată şi coordonată cu instituţiile sanitare şi de mediu.
Articolul 28. Controlul de stat asupra realizării
măsurilor de protecţie a spaţiilor verzi
Controlul de stat asupra realizării măsurilor de protecţie a spaţiilor verzi este exercitat de către
organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu.
Articolul 29. Controlul obştesc asupra stării, amplasării,
folosirii, pazei şi protecţiei spaţiilor verzi
proprietate publică
Cetăţenii şi organizaţiile obşteşti au dreptul:
1) să solicite şi să primească de la autorităţile administraţiei publice locale şi organele teritoriale ale
autorităţii centrale pentru mediu informaţia despre:
a) starea spaţiilor verzi proprietate publică;
b) amplasarea de noi obiective pe terenurile spaţiilor verzi proprietate publică;
c) măsurile planificate şi realizate pentru conservarea biodiversităţii şi dezvoltarea spaţiilor
verzi proprietate publică;
d) schimbarea destinaţiei terenurilor spaţiilor verzi proprietate publică;
e) asigurarea protecţiei şi pazei spaţiilor verzi proprietate publică;
2) să propună măsuri privind folosirea raţională, paza şi protecţia spaţiilor verzi proprietate publică şi
conservarea biodiversităţii din ele;
3) să organizeze şi să efectueze, în conformitate cu legislaţia în vigoare, expertiza ecologică obştească
a proiectelor de amplasare a noilor obiective şi amenajări pe terenurile spaţiilor verzi proprietate publică;
4) să participe la elaborarea şi examinarea deciziilor privind dezvoltarea şi protecţia spaţiilor
verzi proprietate publică, să iniţieze în aceste scopuri consultări ale populaţiei, inclusiv referendumuri
locale.
[Art.29 modificat prin LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art. 349]
Capitolul VIII
AMENAJAREA, EVIDENŢA, CADASTRUL ŞI MONITORINGUL
SPAŢIILOR VERZI
Articolul 30. Amenajarea spaţiilor verzi
(1) Amenajarea spaţiilor verzi include un sistem de măsuri pentru asigurarea gospodăririi raţionale a
acestora, regenerarea eficientă, paza şi protecţia lor, estimarea valorilor recreative şi pentru ameliorarea
mediului. Amenajarea se efectuează pentru categoriile de spaţii verzi menţionate la art.16 pct.1) lit.b), c) şi
d).
(2) Amenajarea spaţiilor verzi se efectuează, conform unui sistem unic, de către serviciile speciale de
amenajament silvic în baza contractului cu autorităţile publice locale, o dată la 10 ani, din contul bugetelor
locale, şi include următoarele lucrări:
a) delimitarea hotarelor şi organizarea internă a teritoriilor;
b) executarea de lucrări topografico-geodezice şi de cartografiere specială;
c) inventarierea, prin determinarea compoziţiei şi vîrstei arboreturilor, a caracteristicilor calitative şi
cantitative;
d) stabilirea terenurilor care necesită efectuarea lucrărilor de îngrijire, de igienă şi de reconstrucţie, a
măsurilor de regenerare, ameliorare, pază şi protecţie şi a altor măsuri, precum şi determinarea ordinii şi
modalităţilor de executare a lor;
e) determinarea volumului tăierilor de îngrijire, de igienă, de reconstrucţie şi a altor lucrări silvice;
f) stabilirea volumului de măsuri destinate regenerării, apărării împotriva incendiilor, bolilor şi
dăunătorilor, precum şi a volumelor altor lucrări;
g) inventarierea şi evaluarea stării construcţiilor utilitare şi ornamentale.
(3) Amenajamentele spaţiilor verzi proprietate publică sînt coordonate cu organele silvice şi aprobate
de organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu, fiind obligatorii pentru gestionarii de terenuri
cu spaţii verzi.
[Art.30 al.(3) modificat prin LP280-XVI din 14.12.2007, MO94-96/30.05.08 art. 349]
(4) Amenajarea spaţiilor verzi cu statut de arii naturale protejate de stat se reglementează de legislaţia
în vigoare.
Articolul 31. Evidenţa spaţiilor verzi
(1) Evidenţa spaţiilor verzi are drept scop organizarea folosirii raţionale a acestora, a regenerării şi
protecţiei lor eficiente, cu exercitarea controlului sistematic al schimbărilor calitative şi cantitative,
asigurarea întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor şi cetăţenilor cu informaţii despre spaţiile verzi.
(2) Evidenţa spaţiilor verzi se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, în baza
datelor de inventariere, pentru toate categoriile de spaţii verzi.
(3) Autoritatea centrală pentru mediu ţine Registrul naţional al spaţiilor verzi, iar autorităţile
administraţiei publice locale - registrele locale ale spaţiilor verzi.
Articolul 32. Cadastrul spaţiilor verzi
(1) Cadastrul spaţiilor verzi cuprinde datele evidenţei spaţiilor verzi conform indicilor de calitate şi
cantitate, funcţionalităţii, precum şi datele folosirii şi evaluării sub aspect economic, social, decorativ şi
ecologic.
(2) Ţinerea cadastrului spaţiilor verzi se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale în
baza amenajamentelor, inventarierilor şi cercetărilor, conform unui sistem unic, şi este coordonată cu
organele teritoriale ale autorităţii centrale pentru mediu.
Articolul 33. Monitoringul spaţiilor verzi
(1) Monitoringul spaţiilor verzi reprezintă un sistem de observaţii şi prognozări ale stării spaţiilor verzi
pentru relevarea modificărilor şi preîntîmpinarea urmărilor proceselor şi tendinţelor negative.
(2) Modul de efectuare a monitoringului spaţiilor verzi se stabileşte de către autoritatea centrală pentru
mediu.
Capitolul IX
ASIGURAREA INTEGRITĂŢII ŞI DEZVOLTĂRII SPAŢIILOR VERZI
Articolul 34. Asigurarea integrităţii şi dezvoltării
spaţiilor verzi
Asigurarea integrităţii şi dezvoltării spaţiilor verzi constituie una din sarcinile de bază ale autorităţii
centrale pentru mediu şi ale organelor ei teritoriale, precum şi ale autorităţilor publice locale.
Articolul 35. Interdicţia reducerii suprafeţelor spaţiilor verzi
(1) Reducerea suprafeţelor spaţiilor verzi este interzisă. Răspunderea deplină pentru reducerea
suprafeţelor spaţiilor verzi o poartă autorităţile administraţiei publice locale şi autoritatea centrală pentru
mediu.
(2) În cazuri excepţionale, construcţia obiectivelor de menire socială (drumuri de folosinţă generală,
instalaţii tehnico-edilitare, clădiri) şi alte modificări ale destinaţiei terenurilor spaţiilor verzi se permit
numai în baza unei hotărîri de Guvern, cu avizul autorităţii centrale pentru mediu şi acordul populaţiei din
zona respectivă.
(3) Înstrăinarea şi atribuirea terenurilor cu spaţii verzi se efectuează numai în condiţiile prevăzute de
legislaţie.
Capitolul X
RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA LEGISLAŢIEI.
SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
privind spaţiile verzi
Persoanele fizice şi juridice poartă răspundere administrativă sau penală, în conformitate cu legislaţia
în vigoare, în cazul:
a) folosirii neautorizate a terenurilor cu spaţii verzi;
b) nerespectării cerinţelor privind proiectarea, construirea şi darea în exploatare a obiectivelor în
spaţiile verzi;
c) atribuirii terenurilor pentru construcţii în spaţiile verzi fără coordonarea cu organele teritoriale ale
autorităţii centrale pentru mediu şi informarea populaţiei;
d) desfăşurării neautorizate a activităţilor economice, de turism şi agrement în spaţiile verzi;
e) ocupării nelegitime a terenurilor cu spaţii verzi;
f) tăierilor ilicite, vătămării plantelor sau a unor părţi din ele;
g) nimicirii sau vătămării spaţiilor verzi în urma incendiilor sau comportării iresponsabile cu focul;
h) distrugerii sau deteriorării indicatoarelor de avertizare şi restricţie, panourilor informaţionale,
construcţiilor utilitare;
i) poluării spaţiilor verzi cu ape reziduale, chimicale, deşeuri de producţie şi menajere;
j) reducerii suprafeţelor spaţiilor verzi;
k) distrugerii sau deteriorării drumurilor, aleelor, sistemelor de drenaj, instalaţiilor tehnice şi
inginereşti;
l) decopertării litierei şi deteriorării păturii vii şi a stratului de sol fertil în alte scopuri decît cele silvice;
m) colectării plantelor medicinale, pomuşoarelor, fructelor, ierbii de gazon;
n) păşunatului;
o) capturării şi nimicirii animalelor;
p) pescuitului în perioadele de prohibiţie;
q) amplasării neautorizate a stupilor sau prisăcilor;
r) circulaţiei şi parcării autovehiculelor şi altor mijloace de transport în locurile neautorizate;
s) plimbării şi scăldării cîinilor şi altor animale care pot afecta starea spaţiilor verzi;
t) spălării autovehiculelor şi altor mijloace de transport în bazinele acvatice, în apropierea izvoarelor
şi în alte locuri neautorizate.
u) încălcării regulilor sanitare în spaţiile verzi.
[Art.36 lit.u) introdusă prin LP131-XVIII din 23.12.09, MO23-24/12.02.10 art.35]
Articolul 37. Repararea prejudiciilor cauzate spaţiilor verzi
(1) Repararea prejudiciilor cauzate spaţiilor verzi se efectuează benevol sau prin hotărîre
judecătorească.
(2) În cazul nimicirii sau vătămării spaţiilor verzi în urma incendiilor, se stabileşte compensarea nu
numai a pagubei pricinuite spaţiilor verzi, ci şi a cheltuielilor suportate pentru stingerea incendiului şi
curăţarea teritoriului de deşeurile provenite în urma acestuia.
(3) Producţia lemnoasă şi alte produse dobîndite ilicit sînt supuse confiscării şi transmise organelor care
gospodăresc spaţiile verzi. Dacă confiscarea producţiei dobîndite ilicit este imposibilă, ea va fi compensată
conform tarifelor aprobate.
(4) Mijloacele financiare obţinute în urma reparării prejudiciilor cauzate spaţiilor verzi şi a încasării
amenzilor pentru nerespectarea legislaţiei privind spaţiile verzi se transferă pe un cont special al organelor
de gospodărire a spaţiilor verzi şi sînt utilizate în exclusivitate pentru dezvoltarea şi reconstrucţia acestora.
(5) Cuantumul plăţii pentru prejudiciul cauzat spaţiilor verzi se calculează conform instrucţiunii
aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.
[Art.37 al.5) în redacţia LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
Articolul 38. Soluţionarea litigiilor
Litigiile legate de administrarea şi gestionarea spaţiilor verzi, de repararea prejudiciilor cauzate
acestora, care nu pot fi rezolvate în condiţiile unei concilieri amiabile, se soluţionează de organele ierarhic
superioare sau instanţele judecătoreşti.
Capitolul XI
FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR DIN SPAŢIILE VERZI
Articolul 39. Finanţarea activităţilor din spaţiile verzi
(1) Activităţile de administrare şi gospodărire a spaţiilor verzi subordonate autorităţilor administraţiei
publice locale sînt finanţate din bugetul local, din veniturile provenite din activitatea organelor
nominalizate, precum şi din alte mijloace de provenienţă legală. Aceste mijloace se folosesc pentru:
a) finanţarea cheltuielilor legate de regenerarea, paza şi protecţia spaţiilor verzi;
b) întreţinerea organelor de administrare şi gospodărire a spaţiilor verzi;
c) efectuarea lucrărilor de proiectare şi cercetări ştiinţifice în domeniul protecţiei spaţiilor verzi;
d) finanţarea investiţiilor capitale în domeniul spaţiilor verzi;
e) crearea şi dezvoltarea spaţiilor verzi;
f) alte necesităţi legate de administrarea şi gospodărirea spaţiilor verzi.
(2) Activităţile de gospodărire a spaţiilor verzi proprietate privată sînt finanţate de proprietari.
(3) Finanţarea lucrărilor de regenerare a spaţiilor verzi din contul fondurilor ecologice se efectuează
numai cu condiţia prezentării unor proiecte şi pe bază de concurs.
Capitolul XII
ACORDURI INTERNAŢIONALE
Articolul 40. Acorduri internaţionale
Dacă un acord internaţional la care Republica Moldova este parte are alte prevederi decît cele
prevăzute de legislaţia privind spaţiile verzi a Republicii Moldova, se aplică prevederile acordului
internaţional.
Capitolul XIII
DISPOZIŢII FINALE
Articolul 41
va prezenta Parlamentului propuneri de modificare şi completare a legislaţiei în conformitate cu
prezenta lege, inclusiv de stabilire a răspunderii pentru încălcarea prevederilor ei;
va aduce actele sale normative în corespundere cu prezenta lege;
va asigura elaborarea actelor normative care reglementează aplicarea prezentei legi;
va asigura anularea de către ministere, departamente şi autorităţile administraţiei publice locale a
actelor normative care contravin prezentei legi.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 23 septembrie 1999.

Nr. 591-XIV.
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 91
din 05.04.2007
privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor
MODIFICAT
LP312 din 23.12.16, MO9-18/13.01.17 art.48
LP296 din 21.12.12, MO22-25/01.22.13 art.84

Prezenta lege reglementează delimitarea terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale.
Capitolul I
Articolul 1. Noţiunea de terenuri proprietate publică
(1) De proprietate publică sînt terenurile cu drept de proprietate al statului sau al unităţilor administrativ-
teritoriale, dreptul de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra cărora ţine de competenţa Guvernului
sau a autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Proprietatea publică asupra terenurilor poate fi:
a) de interes naţional, regim de drept în care proprietatea aparţine statului (proprietate publică a statului);
b) de interes local, regim de drept în care proprietatea aparţine satului (comunei), oraşului
(municipiului), raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia (proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale).
(3) Din domeniul public al statului, al raionului, al unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, al oraşului
(municipiului), al satului (comunei), după cum sînt de interes naţional sau local, fac parte terenurile
determinate de lege, precum şi terenurile care, prin natura lor, sînt de uz sau de interes public.
(4) Terenurile care sînt în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale şi care nu fac
parte din domeniului public aparţin domeniului privat al statului sau domeniului privat al unităţii
administrativ - teritoriale.
Articolul 2. Regimul juridic al terenurilor din domeniul
public
(1) Terenurile din domeniul public sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate, ci pot fi date numai în administrare, în concesiune, în arendă sau în locaţiune în
condiţiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite; asupra lor nu se pot constitui garanţii reale;
c) nu pot fi dobîndite de terţi prin uzucapiune.
(2) Actele juridice încheiate cu încălcarea alin.(1) sînt lovite de nulitate absolută.
(3) Terenurile din domeniul public pot fi trecute în domeniul privat doar în condiţiile legii.
(4) Dreptul de proprietate asupra terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ-
teritoriale este supus regimului de drept comun dacă legea nu prevede altfel.
(5) Terenurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrare ministerelor, altor autorităţi ale
administraţiei publice centrale, autorităţilor administraţiei publice locale, instituţiilor publice,
întreprinderilor de stat sau municipale. Darea în administrare se efectuează, după caz, prin hotărîre de
Guvern, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a
consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal).
(6) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor din domeniul public se fac, după caz, prin hotărîre
de Guvern, decizie a consiliului autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi sau al doilea.
(7) Concesionarea, arendarea şi locaţiunea terenurilor se fac prin licitaţie publică. Pot fi încheiate
contracte directe doar cu proprietarii construcţiilor amplasate legal pe teren pînă la intrarea în vigoare a
prezentei legi. Contractul de locaţiune va cuprinde în mod obligatoriu clauze care să asigure exploatarea
terenului în locaţiune potrivit specificului acestuia.
(8) Statul sau, după caz, unitatea administrativ-teritorială poate atribui terenuri în folosinţă persoanelor
juridice cu scop nelucrativ care desfăşoară activitate de binefacere sau de utilitate publică, în conformitate
cu legislaţia.
Articolul 3. Delimitarea terenurilor proprietate publică
(1) Delimitarea terenurilor proprietate publică în terenuri proprietate publică a statului şi terenuri
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a terenurilor ce ţin de domeniul public sau
cel privat, are drept scop:
a) protecţia şi folosirea eficientă a terenurilor proprietate publică a statului în interesul deţinătorilor de
terenuri şi al Republicii Moldova;
b) protecţia şi folosirea eficientă a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în
interesul deţinătorilor de terenuri şi al unităţilor administrativ-teritoriale.
(2) Delimitarea terenurilor proprietate publică se efectuează prin acţiuni de identificare şi formare a
terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-
teritoriale în modul stabilit de legislaţie.
(3) În cazul în care terenurile proprietate publică a statului se mărginesc cu terenuri proprietate publică
dobîndite de unitatea administrativ-teritorială, reprezentanţii statului şi reprezentanţii unităţii administrativ-
teritoriale coordonează hotarele acestor terenuri. Dacă reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor,
litigiul se examinează în instanţă de judecată.
(31) În cazul în care terenurile proprietate publică a unităţii administrativ-teritoriale de nivelul întîi se
mărginesc cu terenurile proprietate publică dobîndite de unitatea administrativ-teritorială de nivelul al
doilea, reprezentanţii acestor unităţi administrativ-teritoriale coordonează hotarele terenurilor. Dacă
reprezentanţii părţilor nu convin asupra hotarelor, litigiul se examinează în instanţă de judecată.
(4) Executarea lucrărilor de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor

proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, inclusiv a terenurilor care aparţin domeniului
public sau celui privat, de identificare a lor, precum şi a lucrărilor de elaborare a planului geometric, este
asigurată de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu autorităţile administraţiei publice centrale
competente şi autorităţile administraţiei publice locale, prin intermediul întreprinderilor de stat al căror
fondator este Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
(41) Lucrările de delimitare a terenurilor proprietate publică includ următoarele etape:
a) întocmirea de către ministere, alte autorităţi administrative centrale şi autorităţile administraţiei
publice locale a listei bunurilor imobile proprietate publică pe care le deţin în proprietate, în gestiune şi
prezentarea acesteia către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru pentru sistematizare şi crearea bazei de
date;
b) identificarea şi formarea bunurilor imobile proprietate publică incluse în listă, întocmirea procesului-
verbal al şedinţei comisiei de lucru privind delimitarea bunurilor imobile proprietate publică, elaborarea
proiectelor planurilor geometrice şi coordonarea acestora cu persoanele şi autorităţile interesate. Proiectele
planurilor geometrice se elaborează în baza materialelor cartografice existente, în hotarele generale.
(5) Cheltuielile de executare a lucrărilor de identificare şi de formare a terenurilor proprietate publică a
statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale se suportă de la bugetul de
stat.
(6) Înregistrarea terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale se efectuează în conformitate cu legislaţia.
Capitolul II
TERENURILE PROPRIETATE PUBLICĂ A STATULUI
Articolul 4. Terenurile din domeniul public şi cel privat
al statului
(1) De domeniul public al statului ţin:
a) terenurile institutelor şi staţiunilor de cercetări ştiinţifice, ale unităţilor de învăţămînt agricol şi silvic,
destinate cercetărilor, producerii de seminţe şi de material săditor din categoriile biologice, precum şi
obţinerii animalelor de rasă;
b) terenurile fondului silvic proprietate publică a statului; terenurile fondului apelor proprietate publică a
statului, inclusiv terenurile obiectivelor acvatice de suprafaţă situate pe teritoriul a două sau mai multor
raioane, ori situate pe teritoriul unui singur raion şi destinate protecţiei sistemului energetic, necesităţilor
domeniului transporturilor şi ale altor servicii de stat; terenurile obiectivelor acvatice de frontieră;
terenurile declarate arii naturale protejate de stat; terenurile staţiunilor balneare de importanţă naţională;
terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, conform datelor din cadastrele respective;
c) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea ministerele, alte autorităţi ale
administraţiei publice centrale, instituţiile subordonate lor;
d) terenurile ocupate de drumurile naţionale, inclusiv de plantaţiile rutiere, de poduri, viaducte, pasaje
denivelate, tuneluri, de construcţiile de apărare şi consolidare, de locurile pentru parcare şi staţionare şi de
alte dotări pentru siguranţa circulaţiei rutiere de căile ferate şi de zonele lor de protecţie, terenurile ocupate
de conductele naţionale şi internaţionale de transport al gazelor, de terenurile pe care sînt amplasaţi pilonii
liniilor de transport electric de tensiune înaltă (de la 35 kV şi mai mare), de alte reţele de transport
proprietate publică a statului;
[Art.4 al.(1), lit.d) modificată prin LP296 din 21.12.12, MO22-25/01.22.13 art.84]
e) terenurile destinate ocrotirii naturii, inclusiv ariile naturale protejate de stat, cele destinate ocrotirii
sănătăţii, activităţilor recreative, activităților sportive (stadioane, terenuri de sport) şi terenurile de valoare
istorico-culturală (rezervaţiile istorico-culturale, parcurile memoriale, monumentele arheologice şi
arhitecturale etc.) care sînt de interes public naţional;
[Art.4 al.(1), lit.e) în redacția LP312 din 23.12.16, MO9-18/13.01.17 art.48]
f) terenurile destinate necesităţilor de apărare, necesităţilor organelor din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne.
[Art.4 al.(1), lit.f) în redacţia LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
[Art.4 al.(1), lit.g) abrogată prin LP296 din 21.12.12, MO22-25/01.22.13 art.84]
(2) De domeniul privat al statului ţin terenurile aferente întreprinderilor de stat, alte terenuri care aparţin
statului conform cadastrului funciar sau terenurile dobîndite de stat, dacă nu fac parte din domeniul public.
Capitolul III
TERENURILE PROPRIETATE PUBLICĂ A UNITĂŢILOR
ADMINISTRATIV-TERITORIALE
Articolul 5. Terenurile din domeniul public şi cel privat
al unităţilor administrativ-teritoriale
(1) De domeniul public al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:
a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea primăria, instituţiile publice de interes
local, cum ar fi: teatrele, bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile, instituţiile de educaţie şi de
învăţămînt etc.;
b) terenurile împădurite, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.b), fîşiile forestiere, terenurile
destinate reţinerii apei, terenurile zonelor de protecţie a apelor şi zonelor sanitare, terenurile destinate
măsurilor antierozionale, coridoarelor ecologice şi altor scopuri de protecţie a mediului;
c) terenurile aferente obiectivelor de menire social-culturală proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, terenurile ocupate de pieţe, străzi, pasaje, terenurile de sport și stadioanele de
interes local, precum și terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației în
vigoare, terenurile folosite pentru căile de comunicaţii, terenurile ocupate de parcuri, grădini publice,
scuaruri, terenurile folosite pentru cimitire şi pentru alte necesităţi ale gospodăriei comunale locale;
[Art.5 al.(1), lit.c) în redacția LP312 din 23.12.16, MO9-18/13.01.17 art.48]
d) terenurile destinate transportului rutier, feroviar, naval, aerian, transportului prin conducte, liniilor de
telecomunicaţii, liniilor de transport de energie electrică, exploatărilor miniere şi altor necesităţi industriale
ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit.d);
e) terenurile zonelor verzi;
f) terenurile ocupate de obiective acvatice artificiale, cu excepţia celor prevăzute la art.4 alin.(1) lit. b),
precum şi a celor aflate în proprietate privată.
(2) De domeniul public al raionului, unităţii teritoriale autonome Găgăuzia ţin:
a) terenurile aferente clădirilor în care îşi desfăşoară activitatea consiliul raional şi aparatul lui,
administraţia unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, instituţiile publice de interes raional, instituţiile
publice ale Găgăuziei, cum ar fi biblioteci, muzee, spitale etc., de asemenea terenurile de sport, stadioanele
de interes raional și terenurile de joacă pentru copii delimitate și înregistrate conform legislației în vigoare;
[Art.5 al.(2), lit.a) în redacția LP312 din 23.12.16, MO9-18/13.01.17 art.48]
b) drumurile de interes raional;
c) alte terenuri de interes raional.
(3) De domeniul privat al satului (comunei), oraşului (municipiului) ţin:
a) terenurile neprivatizate aferente obiectivelor privatizate sau private, inclusiv cele aferente
construcţiilor nefinalizate, precum şi terenurile aferente obiectivelor din fondul de imobile nelocuibile date
în locaţiune (arendă) dacă nu fac parte din domeniul public;
b) terenurile neprivatizate aferente clădirilor şi altor construcţii date în proprietate privată în contul
cotelor valorice, conform legislaţiei cu privire la privatizare;
c) terenurile aferente întreprinderilor municipale dacă nu fac parte din domeniul public;
d) loturile neprivatizate ale întovărăşirilor pomicole;
e) terenurile fondului de rezervă dacă nu fac parte din domeniul public;
f) alte terenuri dobîndite de unitatea administrativ-teritorială dacă nu sînt destinate uzului public.
(4) Atribuirea terenurilor proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale în gestiunea economică
a întreprinderilor municipale, înstrăinarea, concesionarea, arendarea sau locaţiunea terenurilor proprietate
publică a unităţilor administrativ-teritoriale se efectuează în condiţiile legii.
Capitolul IV
TRANSMITEREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
ASUPRA TERENURILOR
Articolul 6. Transmiterea dreptului de proprietate
asupra terenurilor
(1) Terenurile din proprietatea publică a statului pot fi transmise în proprietatea publică a unităţii
administrativ-teritoriale prin hotărîre de Guvern, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale.
(2) Trecerea terenurilor din proprietatea publică a unităţii administrativ-teritoriale în proprietatea statului
se face, la propunerea Guvernului, prin decizie, după caz, a consiliului raional, a Adunării Populare a
unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal).
(3) Trecerea terenurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale în
domeniul lor public se face prin hotărîre de Guvern sau, după caz, prin decizie a consiliului raional, a
Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a consiliului orăşenesc (municipal), sătesc
(comunal).
(4) Trecerea terenurilor din domeniul public în domeniul privat se face prin hotărîre de Guvern sau, după
caz, prin decizie a consiliului raional, a Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia, a
consiliului orăşenesc (municipal), sătesc (comunal) dacă Constituţia sau legea organică nu dispune altfel.
Terenurile de uz public pot fi trecute în domeniul privat doar dacă nu mai sînt destinate uzului public.
(5) Hotărîrea/decizia de trecere a terenului dintr-un domeniu în altul poate fi atacată în contencios
administrativ.
Capitolul V
Articolul 7
În procesul delimitării terenurilor proprietate publică, Guvernul:
a) ia măsuri pentru punerea în aplicare a prezentei legi;
b) coordonează lucrările de delimitare a terenurilor proprietate publică conform unui program aprobat de
el;
c) formează comisii de lucru pentru delimitarea terenurilor proprietate publică;
d) aprobă lista terenurilor proprietate publică a statului.
Articolul 8
La delimitarea terenurilor proprietate publică:
a) ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale întocmesc, în modul stabilit, lista
terenurilor proprietate publică a statului aflate în gestiunea lor şi o prezintă Guvernului spre aprobare;
b) autorităţile administraţiei publice locale întocmesc, în modul stabilit, lista terenurilor proprietate
publică pe care le-au dobîndit şi o aprobă;
c) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru organizează lucrările de delimitare a terenurilor proprietate
publică.
Articolul 9
(1) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, în comun cu reprezentanţii ministerelor, altor autorităţi ale
administraţiei publice centrale, ai autorităţilor administraţiei publice locale, identifică şi reprezintă pe
planuri hotarele terenurilor proprietate publică a statului şi ale terenurilor proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale, întocmind setul de documente referitoare la delimitarea terenurilor proprietate
publică.
(2) Identificarea terenului proprietate publică se face în baza unuia dintre următoarele documente, după
caz:
a) planului cadastral existent;
b) informaţiei din registrul bunurilor imobile;
c) informaţiei din cadastrul funciar general, care se întocmeşte anual;
d) actului de atribuire în folosinţă a terenului sau de trecere a lui în proprietatea unităţii administrativ-
teritoriale, perfectate de autoritatea administraţiei publice;
e) titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren.
(3) În urma identificării terenurilor proprietate publică, se întocmeşte un proiect de formare a acestor
terenuri şi lista (registrul) lor.
(31) În cazul în care pe terenurile proprietate publică a statului identificate (care sînt utilizate conform
destinaţiei: drumuri, păduri, ape etc.) se extind virtual terenurile aflate în proprietate privată sau terenurile
proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale, această extindere fiind condiţionată de erori comise
la elaborarea proiectelor de organizare a teritoriului în contextul privatizării masive a pămîntului, terenurile
proprietate publică a statului vor fi formate indiferent de suprapunere, iar erorile vor fi corectate în cadrul
Programului de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile.
(4) Setul de materiale referitoare la delimitarea terenurilor proprietate publică conţine:
a) procesul-verbal al comisiei de lucru privind delimitarea terenurilor proprietate publică;
b) decizia consiliului sătesc (comunal), orăşenesc (municipal), raional, a Comitetului executiv al
Găgăuziei privind aprobarea listei (registrului) terenurilor proprietate publică a unităţii administrativ-
teritoriale respective;
c) avizul ministerelor, altor autorităţi ale administraţiei publice centrale (pentru terenurile proprietate
publică a statului);
d) proiectul de formare a terenurilor proprietate publică;
e) actul de stabilire a hotarelor în natură, în cazul îndeplinirii lucrărilor la comanda gestionarului
terenului.
[Art.9 al.(4), lit.e) modificată prin LP296 din 21.12.12, MO22-25/01.22.13 art.84]
(5) Guvernul, autorităţile administraţiei publice locale vor aproba listele terenurilor din domeniul public
şi ale celor din domeniul privat.
(6) Proiectul de formare a terenurilor proprietate publică se transpune pe teren, la comanda gestionarului
terenului, prin stabilirea hotarelor în natură şi semnarea actului de stabilire a hotarelor. După stabilirea
hotarelor, se elaborează planul geometric al terenurilor proprietate publică. Suprafaţa terenurilor se va
concretiza în conformitate cu planul geometric.
(7) Delimitarea terenurilor proprietate publică se finalizează cu înregistrarea lor în registrul bunurilor
imobile.
Articolul 10
Ministerele, alte autorităţi ale administraţiei publice centrale, autorităţile administraţiei publice locale,
după caz, sînt obligate să asigure consemnarea, în registrul bunurilor imobile, a modificărilor din regimul
juridic (concesionarea, locaţiunea, arendarea) al bunurilor din domeniul public al statului sau al unităţilor
[Art.11 abrogat prin LP296 din 21.12.12, MO22-25/01.22.13 art.84]
Nr.91-XVI. Chişinău, 5 aprilie 2007.

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 851

din 29.05.1996
privind expertiza ecologică
Publicat : 08.08.1996 în Monitorul Oficial Nr. 52-53 art Nr : 494 Data intrarii in vigoare :
08.08.1996
MODIFICAT
LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443
LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498
LP109 din 04.06.10, MO131-134/30.07.10 art.443
LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376
LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599
LP59-XV din 21.02.03, MO56-58/28.03.03 art.247
LP543-XV din 12.10.01, MO141-143/22.11.01 art.1095
LP454-XV din 30.07.01, MO141-143/22.11.01 art.1089
NOTĂ:
În titlul legii, cuvintele „şi evaluarea impactului asupra mediului înconjurător” se exclud
prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare 04.01.15
În cuprinsul legii, cuvintele "autoritatea centrală pentru mediu" se substituie prin cuvintele
"autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu".
Prezenta lege stabileşte, în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, cu

Legea privind protecţia mediului înconjurător şi cu alte acte legislative în vigoare, scopurile,
sarcinile şi principiile expertizei ecologice, precum şi regulile de bază privind organizarea şi
efectuarea acesteia.
[Preambul modificat prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare
04.01.15]
Capitolul I
În sensul prezentei legi se definesc următoarele noţiuni principale:
activităţi economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător - activităţi,

a căror desfăşurare necesită aplicarea tehnologiilor nou-elaborate, folosirea resurselor naturale,
care pot duce la degradarea mediului înconjurător, la apariţia situaţiilor excepţionale, la crearea
condiţiilor nefavorabile pentru viaţa oamenilor, la distrugerea florei, faunei şi solului;
activităţi economice preconizate - orice activitate planificată sau proiectată care presupune
folosirea resurselor naturale şi în procesul căreia se modifică peisajul, se amplasează în mediul
înconjurător deşeuri, se emană noxe şi/sau se deversează substanţe poluante şi care poate
provoca modificarea stării mediului înconjurător şi componentelor naturii;
autoritatea centrală pentru resursele naturale şi mediu - autoritatea centrală abilitată cu

gestiunea resurselor naturale şi cu protecţia mediului înconjurător;
[Art.1 noţiunea în redacţia LP454-XV din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
beneficiarul documentaţiei - persoana fizică sau juridică care prezintă documentaţia pentru
expertizare şi/sau realizează în baza acesteia o activitate economică preconizată;
biocenoză - totalitatea populaţiilor de plante, animale şi microorganisme care se află în

relaţii determinate de interacţiune între ele şi cu biotopul;
cazuri de avarie - cazuri de perturbare a proceselor tehnologice, avînd ca rezultat apariţia

factorilor de leziune pentru personalul întreprinderii, populaţia din zona de influenţă a
întreprinderii, precum şi pentru mediul înconjurător;
componente ale naturii - elementele şi condiţiile naturale ale Terei: aerul, apele de suprafaţă
şi apele freatice, solul şi subsolul, rocile, masivele muntoase, lumea vegetală şi fiinţele vii;
desecare - complex de măsuri hidrotehnice şi agrotehnice aplicate pentru eliminarea parţială

a apei din sol;
documentaţie completă - documentaţia de proiect şi planificare, al cărei volum şi conţinut

corespund documentelor normative în construcţii, inclusiv anexele şi avizele necesare;
documente de urbanism şi amenajare a teritoriului - ansamblul documentelor, elaborate şi

aprobate în modul stabilit, referitoare la un teritoriu determinat, care conţin analiza situaţiei
existente şi stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile în domeniul urbanismului şi amenajării
teritoriului;
echilibru ecologic - ansamblul stărilor unui ecosistem, a cărui dinamică asigură stabilitatea
structurii şi funcţiilor acestuia;
ecosistem - orice complex dinamic al comunităţilor de plante, animale şi microorganisme şi

mediul lor ambiant, aflate într-o permanentă interacţiune funcţională;
expertiză ecologică - gen de activitate îndomeniul protecţiei mediului înconjurător, constînd

în aprecierea prealabilă a influenţei activităţilor economice preconizate asupra stării mediului, a
corespunderii parametrilor acestor activităţi actelor legislative şi altor acte normative, normelor
şi standardelor în vigoare;
extinderea obiectelor - construcţia obiectelor auxiliare şi extinderea unor secţii ale

întreprinderii în funcţiune în scopul creării unor capacităţi de producţie suplimentare;
fond genetic - integritatea speciilor vegetale şi animale, asociaţiilor şi biocenozelor naturale

în totalitatea particularităţilor lor genetice;
[Art.1 noțiunea "impactul asupra mediului înconjurător" exclusă prin LP86 din 29.05.14,
MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare 04.01.15]
mediu înconjurător - totalitatea elementelor naturale şi tehnogene;
regim de protecţie - reglementarea activităţii economice în scopul protecţiei complexului

natural şi conservării componentelor naturii pentru asigurarea funcţionării normale a
ecosistemelor;
zonă de protecţie a rîurilor şi bazinelor de apă - teritoriu cu dimensiuni stabilite, aferent

obiectului acvatic, destinat protecţiei apelor de suprafaţă contra poluării, epuizării
şi/sau înnămolirii, în perimetrul căruia activitatea economică este supusă restricţiilor.
Articolul 2. Subiectele expertizei ecologice
(1) Expertiza ecologică se efectuează de autoritatea centrală pentru mediu, de alte organe
centrale de specialitate ale administraţiei publice sau de asociaţiile obşteşti, în modul stabilit de
prezenta lege şi de alte acte normative în domeniu.
(2) Expertiza ecologică de stat este atribuţia exclusivă a autorităţii centrale pentru mediu,
care dispune efectuarea ei de subdiviziunile sale structurale şi /sau de organizaţiile din subordine
ce constituie sistemul expertizei ecologice de stat.
(3) Expertiza ecologică departamentală este efectuată de ministere şi departamente în

organizaţiile şi întreprinderile din subordine.
(4) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează de asociaţiile obşteşti în

conformitate cu capitolul III din prezenta lege.
(5) Pînă la aprobarea de autoritatea centrală pentru mediu, rezultatele expertizelor ecologice
departamentale şi obşteşti au caracter de recomandare.
Articolul 3. Scopurile expertizei ecologice

Expertiza ecologică a documentaţiei pentru obiectele şi activităţile economice preconizate, la
etapa de planificare şi proiectare, se efectuează în scopul:
a) adoptării unor decizii argumentate şi aprobării actelor care prevăd utilizarea resurselor
naturale şi măsuri de protecţie a mediului înconjurător şi componentelor lui;
b) prevenirii sau minimizării eventualului impact direct, indirect sau cumulativ al obiectelor
şi activităţilor economice preconizate asupra mediului înconjurător, componentelor lui,
ecosistemelor şi sănătăţii populaţiei;
c) menţinerii echilibrului ecologic, fondului genetic şi biodiversităţii, creării condiţiilor

optime de viaţă pentru oameni;
d) corelării dezvoltării social-economice cu capacităţile ecosistemelor.
Articolul 4. Sarcinile sistemului expertizei ecologice

de stat
Sarcinile de bază ale sistemului expertizei ecologice de stat sînt:
a) asigurarea expertizării ecologice a proiectelor de acte legislative, a documentaţiei de

proiect şi planificare şi a altor materiale în termenele prevăzute de prezenta lege şi întocmirea
avizelor respective conform prescripţiilor documentelor normative;
b) generalizarea practicii expertizării ecologice a materialelor prezentate şi elaborarea

propunerilor privind perfecţionarea modalităţilor de efectuare a acesteia;
c) asigurarea controlului asupra aplicării corecte de către beneficiarii şi executanţii

documentaţiei de proiect şi planificare a dispoziţiilor actelor legislative şi ale altor acte
normative în vigoare, precum şi a normelor şi instrucţiunilor în domeniu;
d) analiza tendinţelor şi practicii expertizării ecologice din alte ţări şi valorificarea

experienţei mondiale în acest domeniu;
e) asigurarea metodologică a activităţii organelor de expertiză ale ministerelor,

departamentelor şi organizaţiilor privind protecţia mediului înconjurător.
Articolul 5. Principiile de bază ale expertizei ecologice
Principiile de bază ale expertizei ecologice sînt:
a) prezumţia că orice activitate economică sau altă activitate materială preconizată

care presupune utilizarea resurselor naturale poate dăuna mediului;
b) efectuarea în mod obligatoriu a expertizei ecologice de stat înainte de adoptarea deciziilor

privind realizarea obiectelor;
c) aprecierea complexă a influenţei activităţii economice preconizate asupra mediului

înconjurător;
d) fundamentarea ştiinţifică, obiectivitatea şi legalitatea avizelor expertizei ecologice;
e) transparenţa, participarea asociaţiilor obşteşti şi luarea în considerare a opiniei publice.
Articolul 6. Documentaţia de proiect şi planificare
pentru obiectele şi activităţile economice
preconizate, supusă expertizei ecologice

de stat
(1) Expertiza ecologică de stat este obligatorie pentru documentaţia de proiect şi planificare
privind obiectele şi activităţile economice preconizate care influenţează sau pot influenţa asupra
stării mediului înconjurător şi/sau prevăd folosirea resurselor naturale, indiferent de destinaţie,
amplasare, tipul de proprietate şi subordonarea acestor obiecte, volumul investiţiilor capitale,
sursa de finanţare şi modul de execuţie a lucrărilor de construcţii.
(2) Sînt supuse în mod obligatoriu expertizei ecologice de stat:
a) proiectele de acte legislative şi de alte acte normative, instrucţiunile, normativele şi

metodologiile, regulamentele şi standardele referitoare la starea mediului şi/sau care
reglementează activităţile potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, folosirea resurselor
naturale şi protecţia mediului înconjurător;
b) proiectele convenţiilor internaţionale, proiectele contractelor de concesiune care prevăd

folosirea resurselor naturale ale Republicii Moldova;
c) noile proiecte, programe, planuri, scheme, strategii şi concepţii, vizînd:
- dezvoltarea economică şi socială a Republicii Moldova, a anumitor zone, raioane,

municipii, oraşe, sate;
- ocrotirea naturii în ansamblu pe ţară şi pe teritorii aparte;
- reconstrucţia municipiilor, oraşelor, satelor;
- alimentarea cu căldură, apă, gaze, energie electrică;
- construcţia sistemelor de canalizare ale localităţilor;
- urbanismul şi amenajarea teritoriului în localităţile urbane şi rurale;
– activitățile planificate în sensul Legii privind evaluarea impactului asupra mediului,

inclusiv cele care pot afecta starea mediului înconjurător în statele limitrofe, determinate de
Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier la care
Republica Moldova este parte;
- construcţia căilor de comunicaţie rutieră, feroviară, fluvială, reconstrucţia albiilor rîurilor,

construcţiilor hidrotehnice, sistemelor de irigare şi de desecare, construcţia sistemelor de
combatere a eroziunilor şi salinizării solului ;
- explorarea şi exploatarea subsolului, inclusiv în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- plantarea viţei de vie şi livezilor în zonele cu regim de protecţie a apelor;
- producerea şi distrugerea pesticidelor şi altor substanţe toxice;
- amplasarea şi amenajarea platformelor pentru deşeuri industriale, menajere, agricole şi

reziduuri toxice, construcţia sau amplasarea instalaţiilor de prelucrare, neutralizare sau distrugere
a acestor deşeuri şi reziduuri;
[Art.6 al.(2), lit.c) modificată prin LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443]
[Art.6 al.(2), lit.c) modificat prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
Capitolul II
SISTEMUL EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT
Articolul 7. Sistemul expertizei ecologice de stat
(1) Sistemul expertizei ecologice de stat este constituit din subdiviziunile structurale ale
autorităţii centrale pentru mediu şi din organizaţiile subordonate acesteia.
(2) Dirijarea metodologică privind organizarea şi efectuarea expertizei ecologice de stat se

pune în sarcina Direcţiei expertiză ecologică de stat a autorităţii centrale pentru mediu.
(3) Corpul de experţi din sistemul expertizei ecologice de stat se constituie, pentru fiecare
componentă a mediului, din experţi ecologi care au studii superioare, o experienţă de muncă în
specialitate de cel puţin 5 ani şi care sînt atestaţi de comisia de atestare.
[Art.7 al.(3) modificat prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
(4) Expertiza ecologică de stat a proiectelor actelor legislative şi a altor acte normative,
prevăzute la art.6, precum şi a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele şi
activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediu, inclusiv a celor ce
necesită cercetări ştiinţifice speciale suplimentare şi implementarea noilor tehnologii industriale,
se efectuează cu concursul Comisiei mixte de experţi ecologi, care se instituie pe lîngă
autoritatea centrală pentru mediu. În componenţa acestei comisii se includ savanţi şi specialişti
de înaltă calificare, experţi ai Ministerului Sănătăţii, Ministerului Economiei, Ministerului
Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale şi ai altor structuri statale interesate, cu consimţămîntul
acestora şi de comun acord cu instituţiile respective. Membrii Comisiei mixte de experţi ecologi
au aceleaşi obligaţii şi răspunderi ca şi experţii ecologi de stat.
(5) Structura, componenţa şi modul de organizare a activităţii sistemului expertizei ecologice

de stat, precum şi modul de creare şi funcţionare a Comisiei mixte de experţi ecologi se stabilesc
prin regulamentele respective, aprobate de autoritatea centrală pentru mediu.
Articolul 8. Independenţa experţilor ecologi de stat

şi răspunderea lor în faţa legii
(1) La adoptarea deciziilor, comportate de exercitarea funcţiilor, experţii ecologi de stat sînt
independenţi, călăuzindu-se numai de legislaţia în vigoare, inclusiv de Legea privind protecţia
mediului înconjurător, de prezenta lege şi de alte acte normative privind protecţia
mediului înconjurător, precum şi de standardele privind ecologia, de documentele normative în
construcţii.
(2) Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru
corectitudinea aprecierii documentaţiei prezentate spre expertizare, calitatea avizului, respectarea
termenelor de avizare, respectarea legislaţiei privind protecţia mediului înconjurător, precum şi
pentru păstrarea secretelor de stat, comerciale şi/sau altor secrete, apărate de lege, care se conţin
în materialele prezentate pentru efectuarea expertizei ecologice de stat.
(3) Obstrucţionarea organizării şi efectuării expertizei ecologice de stat, precum şi realizarea

activităţilor economice preconizate ce nu corespund documentaţiei avizate pozitiv de organul
respectiv al sistemului expertizei ecologice de stat, precum şi orice tentativă a persoanelor fizice
sau juridice de a exercita presiuni asupra experţilor ecologi de stat, se sancţionează conform
legislaţiei în vigoare.
(4) Reprezentanţii beneficiarului sau elaboratorului proiectului, reprezentanţii ministerelor,

departamentelor şi organizaţiilor, al căror domeniu de activitate include obiectul expertizat,
precum şi cetăţenii care se află în relaţii de muncă contractuale cu beneficiarul sau elaboratorul
proiectului nu pot participa în calitate de experţi la efectuarea expertizei ecologice de stat.
Capitolul III
EXPERTIZA ECOLOGICĂ OBŞTEASCĂ
Articolul 9. Organizarea şi efectuarea expertizei
ecologice obşteşti
(1) Expertiza ecologică obştească se organizează şi se efectuează din iniţiativa asociaţiilor

obşteşti oficial înregistrate, care au profilul protecţiei mediului înconjurător şi al căror statut
prevede efectuarea expertizei ecologice obşteşti.
(2) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată pentru toate proiectele, documentele şi
activităţile economice preconizate, cu excepţia proiectelor sau a unor părţi ale acestora ce ţin de
domeniul securităţii statului, şi/sau conţin secrete de stat, comerciale şi/sau alte secrete apărate
de lege.
(3) Expertiza ecologică obştească poate fi efectuată înainte de expertiza ecologică de stat sau
concomitent cu aceasta.
Articolul 10. Drepturile cetăţenilor şi asociaţiilor

obşteşti în domeniul organizării expertizei
Cetăţenii şi asociaţiile obşteşti au dreptul:
a) să înainteze organelor sistemului expertizei ecologice de stat propuneri şi obiecţii privind

proiectele obiectelor economice concrete, noile activităţi şi tehnologii;
b) să solicite organelor sistemului expertizei ecologice de stat informaţii privind rezultatele

expertizării noilor obiecte şi activităţi economice preconizate;
c) să organizeze expertiza ecologică obştească a documentaţiei de proiect şi planificare

pentru obiectele economice noi şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător.
Articolul 11. Drepturile asociaţiilor obşteşti în domeniul
efectuării expertizei ecologice obşteşti
Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică obştească au dreptul:
a) să primească de la beneficiar, în volum deplin, documentaţia de proiect, iar în cazul în

care aceasta conţine secrete comerciale şi/sau alte secrete apărate de lege (cu excepţia secretelor
de stat), în volumul care nu permite divulgarea acestor secrete;
[Art.11 lit.a) modificată prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în
vigoare 04.01.15]
b) să ia cunoştinţă de documentaţia tehnico-normativă cu privire la efectuarea expertizei

ecologice de stat;
c) să participe, prin reprezentanţii săi, la şedinţele comisiilor de experţi la care se iau

în dezbatere avizele expertizei ecologice obşteşti.
Articolul 12. Condiţiile de efectuare a expertizei
(1) Expertiza ecologică obştească se efectuează în baza cererii depuse de asociaţia obştească
respectivă la organul administraţiei publice locale. În decurs de 7 zile, organul administraţiei
publice locale informează oficial asociaţiile obşteşti, care au depus cererea, asupra deciziei luate.
În cazul în care au depus cerere două sau mai multe asociaţii obşteşti, se creează o comisie unică
de experţi care efectuează expertiza ecologică obştească.
(2) Cererile asociaţiilor obşteşti vor cuprinde: denumirea, sediul, copia de pe statutul
asociaţiei obşteşti, componenţa comisiei de experţi, informaţia despre obiectul expertizei
ecologice obşteşti şi termenele expertizării.
(3) Asociaţiile obşteşti care efectuează expertiza ecologică sînt obligate să informeze
populaţia din zona în care urmează să fie amplasat obiectul despre începutul şi rezultatele
expertizei efectuate.
Articolul 13. Refuzul de a înregistra cererea de efectuare
a expertizei ecologice obşteşti
(1) Înregistrarea cererii de efectuare a expertizei ecologice obşteşti se refuză numai în

cazurile în care:
a) expertiza ecologică obştească a fost efectuată anterior de două ori şi ulterior în proiect nu
au fost introduse schimbări esenţiale;
b) se intenţionează să se expertizeze documentaţia de proiect şi planificare pentru

obiectele legate de securitatea statului şi/sau informaţia despre care constituie secret de stat,
comercial şi/sau alt secret apărat de lege;
c) statutul asociaţiei obşteşti nu prevede acest gen de activitate;
d) se încalcă cerinţele de prezentare a cererii prevăzute la art.12 din prezenta lege.
(2) Persoanele cu funcţii de răspundere din organele administraţiei publice locale poartă
răspundere pentru refuzul neîntemeiat de a înregistra cererea de efectuare a expertizei ecologice
obşteşti.
Articolul 14. Avizul expertizei ecologice obşteşti
(1) Avizul expertizei ecologice obşteşti are caracter de recomandare şi poate avea putere
juridică numai după aprobarea lui de organele sistemului expertizei ecologice de stat.
(2) Avizul expertizei ecologice obşteşti poate fi publicat în presă, remis organelor
administraţiei publice locale, ministerelor şi departamentelor, beneficiarilor proiectelor
expertizate şi organelor sistemului expertizei ecologice de stat.
[Capitolul IV abrogat prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare

04.01.15]
[Capitolul IV modificat prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
[Capitolul IV modificat prin LP454-XV din 30.07.01, MO141/22.11.01 art.1089]
Capitolul V
ORGANIZAREA EXPERTIZEI ECOLOGICE DE STAT
Articolul 18. Prezentarea documentaţiei pentru
efectuarea expertizei ecologice de

stat
(1) Beneficiarul prezintă, pentru examinare, organului respectiv al sistemului expertizei

ecologice de stat documentaţia completă privind activitatea economică preconizată, în modul
stabilit de către autoritatea centrală pentru mediu.
(2) Documentaţia de proiect şi planificare prezentată trebuie să corespundă normativelor în

vigoare şi să conţină autorizaţiile prealabile ale organului administraţiei publice locale şi ale
organizaţiilor interesate referitoare la amplasarea şi asigurarea tehnică a obiectului proiectat,
precum şi avizele organelor de supraveghere şi control de stat privind desfăşurarea activităţii
economice preconizate.
(3) Expertiza ecologică de stat se efectuează ţinîndu-se cont de avizele centrelor de igienă şi
epidemiologie ale Ministerului Sănătăţii şi de avizele altor organe de supraveghere şi control de
stat.
(4) Pentru obiectele care presupun modificări ale mediului înconjurător sau ale unor
componente ale acestuia, împreună cu documentaţia de proiect, beneficiarul prezintă documentul
de confirmare a acordului populaţiei, care locuieşte în perimetrul zonei de protecţie sanitară a
obiectului respectiv, privind amplasarea acestuia sau implementarea unor procese tehnologice.
Documentul menţionat se întocmeşte în baza colectării semnăturilor sau a procesului-verbal al
adunării locuitorilor din zona de protecţie sanitară.
[Art.18 al.(4) introdus prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247; al.(4)-(7) devin
al.(5)-(8)]
(5) Expertiza ecologică de stat a documentaţiei de proiect şi planificare în domeniul,

urbanismului şi amenajării teritoriului se efectuează înainte de examinarea finală a documentaţiei
în ansamblu.
[Art.18 al.(6) abrogat prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare
04.01.15]
(7) Documentaţia prezentată pentru prima dată pentru efectuarea expertizei ecologice de stat
trebuie să fie însoţită de documentul bancar care face dovada vărsării la bugetul de stat a sumei
ce constituie cheltuielile legate de efectuarea expertizei, calculată în conformitate cu
metodologia aprobată de autoritatea centrală pentru mediu.
(8) Se scutesc de plata pentru efectuarea expertizei ecologice de stat beneficiarii

documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele finanţate de la bugetul de stat sau de la
bugetele locale.
Articolul 19. Examinarea documentaţiei de proiect

şi planificare
(1) Documentaţia de proiect şi planificare, prezentată pentru efectuarea expertizei ecologice

de stat, este supusă unei examinări complexe, în cadrul căreia se iau în considerare factorii
ecologici, economici şi sociali, se studiază riguros variantele de soluţii tehnice menite să asigure
îndeplinirea cerinţelor ecologice, armonizate cu particularităţile regionale, şi menţinerea
stabilităţii ecosistemelor naturale în contextul unui eventual impact, pe întreaga perioadă de
desfăşurare a activităţii economice preconizate, inclusiv construcţia obiectului, exploatarea,
demolarea sau lichidarea acestuia.
(2) În procesul examinării documentaţiei prezentate se verifică următoarele aspecte:
a) gradul de exactitate a evaluării impactului activităţii economice preconizate asupra

mediului înconjurător;
b) motivarea necesităţii de realizare a activităţii economice preconizate pe terenul ales şi a

modului de desfăşurare a acestei activităţi;
c) caracterul soluţiilor tehnice, inginereşti, arhitectural-urbanistice, precum şi al propunerilor

privind folosirea materiei prime, resurselor energetice şi naturale;
d) suficienţa şi eficacitatea măsurilor prevăzute pentru evitarea cazurilor de avariere a

utilajelor şi de poluare a mediului înconjurător, precum şi pentru intervenţiile de urgenţă în
vederea lichidării consecinţelor poluării;
e) implementarea metodelor eficiente de epurare a apelor, excluderea deversărilor de ape

reziduale neepurate în bazinele de apă;
f) introducerea metodelor noi de restabilire a fertilităţii solului, de ameliorare şi recultivare a

terenurilor, de prevenire a eroziunii;
g) aplicarea metodelor eficiente de păstrare şi completare a fondului genetic şi biodiversităţii,

de optimizare a structurii regnului animal şi vegetal în ecosistemele naturale, folosirea
mijloacelor de protecţie a resurselor piscicole, a tehnologiilor de reproducere a acestora, precum
şi a metodelor de redresare ecologică şi de regenerare a pădurilor;
h) minimizarea, pe baza tehnologiilor avansate, a cantităţii de deşeuri industriale rezultate la

utilizarea resurselor minerale;
i) eficacitatea soluţiilor tehnice de prelucrare, reciclare şi înhumare a deşeurilor industriale,

menajere şi agricole, relevarea posibilităţilor de cooperare regională în acest domeniu;
j) aplicarea metodelor de control recomandate pentru asigurarea siguranţei ecologice a

activităţii economice preconizate şi a calităţii normate a mediului înconjurător;
k) elaborarea măsurilor de prevenire sau de minimizare a consecinţelor ecologice ale

realizării proiectului.
(3) Nerespectarea prevederilor actelor legislative şi ale altor acte normative, precum şi a
instrucţiunilor în vigoare privind volumul şi conţinutul documentaţiei prezentate pentru
efectuarea expertizei ecologice de stat constituie temei de restituire a documentaţiei
beneficiarului pentru completare şi perfectare.
(4) Prezentarea documentaţiei pentru efectuarea expertizei ecologice repetate se face în

modul prevăzut la art.18 din prezenta lege.
[Art.20 abrogat prin LP162 din 22.07.11, MO170-175/14.10.11 art.498]
Articolul 21. Termenele de efectuare a expertizei
ecologice de stat
(1) Expertiza ecologică de stat a documentației de proiect și planificare a programelor și

proiectelor prevăzute la art. 6 se efectuează în termen de pînă la 45 de zile de la data prezentării,
în funcție de complexitatea acesteia.
[Art.21 al.(1) în redacţia LP153 din 30.07.15, MO223/14.08.15 art.443]
[Art.21 al.(1) modificat prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
[Art.21 al.(1) modificat prin LP59 -XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
(2) Expertiza ecologică de stat se efectuează de către experţii ecologi din direcţiile şi secţiile
abilitate ale autorităţii centrale pentru resursele naturale şi mediu şi din subdiviziunile acesteia,
care au studii superioare, o experienţă de muncă în specialitate de cel puţin 5 ani şi care sînt
atestaţi de comisia de atestare.
[Art.21 al.(2) introdus prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
(3) Experţii ecologi de stat poartă răspundere, conform legislaţiei, pentru corectitudinea
examinării documentaţiei prezentate spre expertizare, pentru calitatea avizului, pentru
respectarea termenelor de avizare şi a cerinţelor legislaţiei privind protecţia mediului la
examinarea documentaţiei.
[Art.21 al.(3) introdus prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247; al.(2) devine
al.(4)]
(4) Termenul de efectuare a expertizei ecologice de stat a documentaţiei pentru obiectele şi

activităţile economice complexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a
documentaţiei a cărei examinare necesită derulare a unor cercetări ştiinţifice speciale
suplimentare, poate fi prelungit de autoritatea centrală pentru mediu pînă la 3 luni.
[Art.21 al.(4) modificat prin LP281-XVI din 14.12.07, MO102/10.06.08 art.376]
Capitolul VI
FINANŢAREA ACTIVITĂŢII DE EXPERTIZARE

ECOLOGICĂ
Articolul 22. Finanţarea activităţii privind efectuarea
expertizei ecologice de stat
(1) În scopul asigurării independenţei experţilor ecologi de stat, activitatea privind efectuarea
expertizei ecologice de stat este finanţată de la bugetul de stat, în modul stabilit.
(2) Scopurile şi sarcinile activităţii privind efectuarea expertizei ecologice de stat exclud
contractele economice şi relaţiile directe dintre beneficiar şi organul care organizează şi
efectuează expertiza ecologică de stat.
Articolul 23. Cheltuielile legate de efectuarea expertizei
ecologice de stat cu concursul experţilor
netitulari şi de efectuarea expertizei ecologice

repetate
(1) Cheltuielile legate de efectuarea expertizei ecologice de stat, cu concursul experţilor

netitulari, a documentaţiei de proiect şi planificare pentru obiectele şi activităţile
economicecomplexe şi potenţial periculoase pentru mediul înconjurător, inclusiv a documentaţiei
pentru obiectele şi activităţile care necesită derularea unor cercetări ştiinţifice speciale
suplimentare, le suportă beneficiarul.
(2) Cheltuielile legate de efectuarea expertizei ecologice de stat repetate le suportă

organizaţia care a elaborat documentaţia prezentată pentru examinare.
Articolul 24. Finanţarea activităţii privind efectuarea
expertizei ecologice obşteşti
Activitatea privind efectuarea expertizei ecologice obşteşti este finanţată din contul
mijloacelor proprii ale asociaţiilor obşteşti.
Capitolul VII
COLABORAREA INTERNAŢIONALĂ
Articolul 25. Colaborarea internaţională în domeniul
expertizei ecologice
În scopul studierii experienţei altor state în domeniul expertizei ecologice şi aplicării acesteia
în promovarea politicii ecologice a Republicii Moldova, autoritatea centrală pentru mediu
întreţine relaţii de colaborare cu organizaţiile internaţionale şi structurile similare de expertiză
ale statelor vecine în cadrul acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care Republica Moldova
este parte.
Capitolul VIII
Articolul 26
Articolul 27
va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu

prezenta lege;
va pune propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;
va asigura reexaminarea de către ministere, departamente şi organele administraţiei publice

locale a actelor normative care contravin prezentei legi.
Articolul 28
Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător, în termen de 6 luni:
în comun cu Ministerul Sănătăţii, Departamentul Arhitecturii şi Construcţiilor şi

Departamentul Standarde, Metrologie şi Supraveghere Tehnică, va elabora şi va prezenta
Guvernului planul perfecţionării şi/sau elaborării bazei normative referitoare la protecţia
mediului înconjurător, utilizată la etapa de planificare şi proiectare a obiectelor şi activităţilor
economice preconizate;
în comun cu Ministerul Justiţiei şi Procuratura Ecologică, va elabora şi va prezenta

Guvernului propuneri pentru modificarea şi completarea Codului penal şi Codului cu privire la
contravenţiile administrative, care derivă din prevederile prezentei legi.
VICEPREŞEDINTELE
Chişinău, 29 mai 1996.

Nr. 851-XIII.
[Anexa abrogată prin LP86 din 29.05.14, MO174-177/04.07.14 art.393; în vigoare 04.01.15]
[Anexa modificată prin LP202-XVI din 26.07.07, MO141-145/07.09.07 art.599]
[Anexa modificată prin LP59-XV din 21.02.03, MO56/28.03.03 art.247]
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 1540

din 25.02.1998
privind plata pentru poluarea mediului
MODIFICAT
LP245 din 03.11.16, MO441-451/16.12.16 art.881
LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170
LP173-XVI din 10.07.08, MO138-139/29.07.08 art.563
LP102-XVI din 16.05.08, MO102/10.06.08 art.380
LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
LP482 din 04.12.03, MO6-12/01.01.04 art.48
LP354 din 31.07.03, MO191-195/05.09.03, art.756
LP1566 din 20.12.02, MO20/14.02.03 art.59
LP732-XIV din 16.12.1999
NOTĂ:
În cuprinsul legii, cu excepţia anexelor, cuvintele “agenţiile ecologice zonale” se înlocuiesc cu
cuvintele “agenţiile (inspecţiile) ecologice”, iar cuvintele “salarii minime” se înlocuiesc cu
cuvintele “unităţi convenţionale” prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
În textul legii, sintagma "Departamentul Protecţiei Mediului Înconjurător" se înlocuieşte cu
sintagma "Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului" prin LP732-XIV din 16.12.99
În cuprinsul legii, cuvintele "Ministerul Mediului şi Amenajării Teritoriului" se substituie

prin cuvintele "autoritatea centrală de specialitate".
Capitolul I
Articolul 1. Obiectivele legii
Prezenta lege are drept obiective:
a) crearea unui sistem de activitate economică în care devine neconvenabilă cauzarea oricărui
prejudiciu mediului;
b) stimularea construcţiei şi exploatării sistemelor de captare şi neutralizare a poluanţilor,
implementarea de tehnologii nonpoluante, realizarea altor măsuri care ar micşora volumul
emisiilor (deversărilor) de poluanţi în mediu şi formarea deşeurilor de producţie;
c) formarea fondurilor ecologice pentru finanţarea activităţii orientate spre ameliorarea
calităţii mediului.
Articolul 2. Subiecţii şi obiectul legii
(1) Subiecţii prezentei legi sînt persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma
juridică de organizare, şi persoanele fizice, care desfășoară activitate de întreprinzător, a căror
activitate economică este generatoare de poluanți.
[Art.2 al.(1) modificat prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
(2) Obiectul prezentei legi îl constituie relaţiile care apar în legătură cu punerea în circulaţie pe
teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor care, în procesul utilizării, cauzează poluarea
mediului, emisiile (deversările) de poluanţi în mediu şi depozitarea deşeurilor de producţie.
01.01.17]
Articolul 3. Noţiuni generale
În sensul prezentei legi, se definesc următoarele noţiuni: poluant - substanţă în stare solidă,
lichidă sau gazoasă care poate avea o acţiune negativă asupra organismelor vii şi/sau a mediului;
concentraţie maximă admisibilă (CMA) - normativ tehnico-ştiinţific care stabileşte
concentraţia maximă, fără efecte negative asupra sănătăţii umane şi a mediului, a poluanţilor în
componentele mediului;
emisie limitat admisibilă (ELA) - normativ tehnico-ştiinţific care se stabileşte reieşind din
condiţia: concentraţia de poluanţi emişi în stratul de aer atmosferic de lîngă sol, de la o sursă sau
de la un grup de surse, nu va depăşi normativele CMA;
deversare limitat admisibilă (DLA) - masa maximă a poluanţilor în apele reziduale, admisibilă
pentru evacuarea lor în regim stabilit în punctul dat într-o unitate de timp;
coeficient de agresivitate - coeficient de transformare în care se ia în considerare pericolul
relativ al poluantului;
tonă convenţională - masa relativă a poluantului, determinată ca produs între masa acestuia, în
tone, şi coeficientul de agresivitate.
Capitolul II
MODUL DE STABILIRE ŞI DE CALCUL ALE PLĂŢII
PENTRU POLUAREA MEDIULUI
Articolul 4. Stabilirea normativelor plăţii

Normativele plăţii pentru poluarea mediului se stabilesc de către Parlament.
[Art.5 abrogat prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare 01.01.17]
Articolul 6. Plata pentru emisiile de poluanţi ale
surselor staţionare
(1) Plata pentru emisiile de poluanţi în aerul atmosferic ale surselor staţionare se percepe de la
subiecţii care admit:
01.01.17]
a) emisii de poluanţi în limitele normativelor stabilite;
b) emisii de poluanţi cu depăşirea normativelor stabilite.
(2) Normativele şi modul de calcul ale plăţii menţionate la alin.(1) se prezintă în anexa nr.2.
[Art.7 modificat prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare 01.07.16]
Articolul 9. Plata pentru deversările de poluanţi
(1) Plata pentru deversările de poluanţi cu ape reziduale în obiective acvatice şi sisteme de
canalizare se percepe de la subiecţii ce admit:
01.01.17]
a) deversări de poluanţi în limitele normativelor stabilite;
b) deversări de poluanţi cu depăşirea normativelor stabilite.
(2) Plata pentru deversările de poluanţi în rezervoare-receptoare, cîmpuri de filtraţie,
colectoarele canalelor de scurgere pentru must de dejecţii animaliere se percepe pentru întreg
volumul evacuărilor de apă.
01.01.17]
(3) Plata pentru evacuările de apă din bazinele piscicole şi pentru scurgerile din averse de pe
teritoriul întreprinderilor se percepe pentru depăşirea, în raport cu normativele stabilite, a masei
de poluanţi în apele reziduale.
01.01.17]
(4) Normativele şi modul de calcul ale plăţii menţionate la alin.(1), (2) şi (3) se prezintă în
anexele nr.5 şi nr.6.
Articolul 10. Plata pentru depozitarea deşeurilor
de producţie
(1) Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie se percepe de la subiecţi în caz de:
01.01.17]
a) depozitare a deşeurilor pe teritoriul întreprinderilor;
b) depozitare a deşeurilor în amplasamente autorizate în limitele normativelor stabilite;
c) depozitare a deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce depăşesc normativele
stabilite.
(2) Normativele şi modul de calcul ale plăţii menţionate la alin.(1) se prezintă în anexa nr.7.
(3) Plata pentru depozitarea deşeurilor de producţie se stabileşte proporţional perioadei de
depozitare a deşeurilor pe parcursul lunii de gestiune.
[Art.10 al.(3) introdus prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
Articolul 11. Taxa pentru mărfurile care, în procesul utilizării,
cauzează poluarea mediului
(1) Subiecţi ai taxei reglementate de prezentul articol sînt persoanele specificate la art. 2 alin.
(1), care produc, importă şi/sau procură de la agenții economici de pe teritoriul Republicii
Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar mărfuri indicate în anexa nr. 8 sau
produse ambalate în ambalaj din materiale plastice (specificat la poziţiile tarifare 3923 21, 3923
29 şi 3923 30) sau în ambalaj din carton neondulat (specificat la poziţia tarifară 4819 20 000), cu
sau fără folie de aluminiu şi/sau polietilenă.
(2) Obligaţia privind taxa pentru mărfurile care, în procesul utilizării, cauzează poluarea
mediului survine:
a) pentru subiecţii importatori – la momentul importului mărfurilor indicate în anexa nr. 8 sau
al produselor ambalate în ambalaj din materiale plastice (specificat la poziţiile tarifare 3923 21,
3923 29 şi 3923 30) sau în ambalaj din carton neondulat (specificat la poziţia tarifară 4819
20 000), cu sau fără folie de aluminiu şi/sau polietilenă;
b) pentru subiecţii care procură de la agenții economici de pe teritoriul Republicii Moldova
care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar mărfuri indicate în anexa nr. 8 sau produse
ambalate în ambalaj din materiale plastice (specificat la poziţiile tarifare 3923 21, 3923 29 şi
3923 30) sau în ambalaj din carton neondulat (specificat la poziţia tarifară 4819 20 000), cu sau
fără folie de aluminiu şi/sau polietilenă – la momentul trecerii posturilor vamale interne;
c) pentru producători – la momentul livrării mărfurilor indicate în anexa nr. 8 sau produselor
ambalate în ambalaj din materiale plastice (specificat la poziţiile tarifare 3923 21, 3923 29 şi
3923 30) sau în ambalaj din carton neondulat (specificat la poziţia tarifară 4819 20 000), cu sau
fără folie de aluminiu şi/sau polietilenă.
(3) Cota taxei constituie:
1) pentru mărfurile indicate în anexa nr. 8:
a) 2% din valoarea vamală a mărfurilor importate şi a celor procurate de la agenții economici
de pe teritoriul Republicii Moldova care nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar;
b) 2% din valoarea livrării, fără T.V.A., a mărfurilor livrate de către producătorii autohtoni;
2) pentru produsele ambalate în ambalaj din materiale plastice (specificat la poziţiile tarifare
3923 21, 3923 29 şi 3923 30) sau în ambalaj din carton neondulat (specificat la poziţia tarifară
4819 20 000), cu sau fără folie de aluminiu şi/sau polietilenă:
a) pentru produsele ambalate în ambalaj din materiale plastice a cărui capacitate este:
– sub 1 litru – 0,80 lei;
– de la 1 litru la 3 litri – 1,00 lei;
– peste 3 litri – 1,50 lei;
b) pentru produsele ambalate în ambalaj din carton neondulat, cu sau fără folie de aluminiu
şi/sau polietilenă, a cărui capacitate este:
– sub 1 litru – 1,00 lei;
– de 1 litru – 1,50 lei;
– de la 1 litru la 2 litri – 2,50 lei;
– peste 2 litri – 3,00 lei.
(4) Se scutesc de taxa stabilită de prezentul articol:
a) mărfurile importate şi/sau livrate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate
Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele
financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor
respective, precum şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, conform
listei aprobate de Guvern;
b) mărfurile destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii
Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare în cadrul tratatelor la care
Republica Moldova este parte, conform listei aprobate de Guvern;
c) mărfurile destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate naturală, de conflict armat şi
în alte situaţii excepţionale, precum şi mărfurile primite în calitate de ajutoare umanitare în
modul stabilit de Guvern;
d) mărfurile pentru export;
e) mărfurile autohtone la a căror producere au fost utilizate, în calitate de materie primă,
mărfuri indicate în anexa nr. 8, cu condiţia achitării de către producătorul autohton, la importul
acestora, a taxei stabilite de prezentul articol;
f) produsele autohtone neindicate în anexa nr. 8 ambalate în ambalaj din materiale plastice
(specificat la poziţiile tarifare 3923 21, 3923 29 şi 3923 30) sau în ambalaj din carton
neondulat (specificat la poziţia tarifară 4819 20 000), cu sau fără folie de aluminiu şi/sau
polietilenă, cu condiţia că producătorul autohton a achitat taxa stabilită de prezentul articol la
importul ambalajului menţionat sau al mărfurilor utilizate în calitate de materiale pentru
producerea ambalajului utilizat la ambalarea produselor de fabricaţie proprie.
[Art.11 modificat prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare
01.07.16]
[Art.11 modificat prin LP158 din 18.07.14, MO238-246/15.08.14 art.547; în vigoare
15.08.14]
[Art.11 modificat prin LP64 din 11.04.14, MO110-114/09.05.14 art.286; în vigoare 09.05.14]
[Art.11 modificat prin LP102-XVI din 16.05.08, MO102/10.06.08 art.380 în vigoare 10.09.08]
[Art.11 introdus prin LP1566 din 20.12.02, MO20/14.02.03 art.59; art.11-18 devin art.12-19]
Capitolul III
MODUL DE PERCEPERE A PLĂŢII PENTRU
POLUAREA MEDIULUI
[Art.13 abrogat prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare

01.01.17]
Articolul 14. Declararea, modul şi termenul de achitare
a plăţilor pentru poluarea mediului
(1) Subiecţii specificaţi la art. 6 alin. (1), art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (1) şi la art. 11 alin. (1)
calculează de sine stătător şi achită la bugetul de stat plățile corespunzătoare pentru poluarea
mediului, lunar, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare lunii de gestiune.
(2) Subiecţii vizați sînt obligaţi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă privind
plăţile pentru poluarea mediului, lunar, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare lunii de
gestiune. Forma şi modul de completare a dării de seamă se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Darea de seamă privind plăţile pentru poluarea mediului se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu,
metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art. 187 alin. (21) din
Codul fiscal.
Articolul 15. Răspunderea subiectului
şi controlul asupra încasării plăţii
(1) Răspunderea subiecţilor pentru corectitudinea calculului şi plenitudinea achitării în termen
a plăţilor pentru poluarea mediului, precum şi aplicarea măsurilor de executare silită sînt
reglementate de Codul fiscal şi de alte acte legislative.
(2) Funcţiile de evidenţă a obligaţiilor şi de urmărire a restanţelor la plăţile și taxa pentru
poluarea mediului stabilite la art. 6, 9, 10 şi 11 sînt exercitate de către Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Funcţia de control asupra corectitudinii calculului şi plenitudinii virării la buget a plăţilor
stabilite la art. 6, 9 şi 10 este exercitată de către agenţiile (inspecţiile) ecologice ale autorităţii
centrale de specialitate.
(4) Funcţia de control asupra corectitudinii calculului şi plenitudinii virării la buget a taxei
pentru mărfurile care, în procesul utilizării, cauzează poluarea mediului, stabilită la art. 11, este
exercitată de către Serviciul Fiscal de Stat.
[Art.14 modificat prin LP732-XIV din 16.12.1999]
Capitolul IV
Articolul 17
Articolul 18
a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în conformitate cu prezenta
lege;
b) va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
Articolul 19
Autoritatea centrală de specialitate, în termen de 3 luni:
a) va elabora instrucţiunea privind calculul plăţii pentru poluarea mediului;
b) va aproba, în comun cu autorităţile administraţiei publice, lista beneficiarilor de resurse
naturale de la care se percepe plata pentru poluarea mediului.
PREŞEDINTELE
Chişinău, 25 februarie 1998.

Nr. 1540-XIII.
[Anexa nr.1 abrogată prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
[Anexa nr.1 modificată prin LP732-XIV din 16.12.99, MO12-13/03.02.00]
Anexa nr.2
la Legea privind plata pentru
poluarea mediului
Normativele de plată pentru emisiile de poluanţi

din sursele staţionare şi modul de calcul al acesteia
Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională
Municipiul Chişinău 18,0
Municipiul Bălţi 18,0
Raioane 14,4
UTA Găgăuzia 14,4
Note.
1. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare în limitele normativelor ELA şi în
cantităţi mai mici se determină ca produs între normativul plăţii şi cantitatea reală, în tone
convenţionale, a poluanţilor emişi.
2. Plata pentru emisiile de poluanţi ale surselor staţionare care depăşesc normativele ELA se
determină ca sumă a produsului dintre normativul plăţii şi normativul ELA de poluanţi, în tone
convenţionale, şi a produsului dintre normativul plăţii înmulţit la 5 şi cantitatea reală, în tone
convenţionale, ce depăşeşte normativele stabilite, a poluanţilor emişi.
3. Plata pentru emisiile accidentale (în jerbă) de poluanţi ale surselor staţionare se determină
ca sumă a produsului dintre normativul plăţii şi normativul ELA de poluanţi, în tone
convenţionale, şi a produsului dintre normativul plăţii înmulţit la 50 şi cantitatea reală, în tone
convenţionale, ce depăşeşte normativele stabilite, a poluanţilor emişi.
4. Transformarea masei reale a poluanţilor în tone convenţionale se efectuează prin înmulţirea
masei acestora la coeficientul de agresivitate prezentat în tabelul la prezenta anexă.
[Anexa nr.3 abrogat prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
01.01.17]
15.08.14]
[Anexa nr.4 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Anexa nr. 5
poluarea mediului
Normativele de plată pentru deversări de poluanţi

cu apele reziduale şi modul de calcul al acesteia
Rază de aplicare Lei pentru o tonă convenţională
Municipiul Chişinău 234,0
Municipiul Bălţi 234,0
Raioane 198,0
UTA Găgăuzia 198,0
Note.
1. Plata pentru deversările de poluanţi este obligatorie pentru toţi consumatorii de apă.
2. Pentru consumatorii de apă care efectuează deversări de poluanţi în obiective acvatice (rîuri,
lacuri, orizonturi acvifere subterane), plata se stabileşte în conformitate cu indicii de poluare
introduşi în documentaţia de proiect a instalaţiilor de epurare.
3. Plata, conform indicilor specifici de poluare cu deversări industriale, se efectuează de către
consumatorii de apă care evacuează poluanţi în sistemele de canalizare. Lista acestor indici şi
normativele CMA de poluanţi se aprobă de către agenţiile ecologice teritoriale la prezentarea de
către serviciile de exploatare a instalaţiilor de epurare.
4. Plata pentru deversările de poluanţi în limitele normativelor CMA şi DLA se determină ca
produs între normativul plăţii şi masa reală, în tone convenţionale,a poluanţilor.
5. Plata pentru deversările de poluanţi care depăşesc normativele stabilite se determină ca
sumă a produsului dintre normativul plăţii şi masa normativă, în tone convenţionale, a
poluanţilor şi a produsului dintre normativul plăţii, mărimea depăşirii masei reale a poluanţilor
asupra celei normative şi coeficientul de multiplicitate a depăşirii concentraţiei reale faţă de cea
normativă.
6. În cazul în care pentru deversarea apelor reziduale nu sînt stabilite normative DLA, se
acceptă ca admisibile concentraţiile de poluanţi stabilite de Regulile de protecţie a resurselor
acvatice.
7. Recalcularea masei reale de poluanţi în tone convenţionale se efectuează prin înmulţirea
masei de poluanţi la coeficientul de agresivitate al poluanţilor, prezentat în tabelul la prezenta
anexă.
8. Plata pentru deversările de poluanţi în rezervoare-receptoare şi pe cîmpuri de filtraţie se
determină ca produs între normativul plăţii (0,006 salariu minim) şi volumul deversărilor.
9. Plata pentru evacuările de apă din bazinele piscicole şi pentru scurgerile din averse de pe
teritoriul întreprinderilor se percepe numai şi cazul depăşirii normativelor stabilite ale masei de
poluanţi din apele reziduale şi se determină ca produs între normativul plăţii înmulţit la 5 şi
mărimea depăşirii, în tone convenţionale.
10. Plata pentru deversarea apelor pentru schimb de căldură se calculează potrivit
normativelor plăţii din prezenta anexă şi în conformitate cu Baza metodică a calculului sporurilor
admisibile de concentraţii la deversarea apelor pentru schimb de căldură a Centralei Termo-
Electrice Moldoveneşti.
Anexa nr.6
poluarea mediului
Normativele şi modul de calcul ale plăţii pentru deversările

de poluanţi în colectoarele pentru must de dejecţii
animaliere salarii minime pentru 1 m3
Beneficiari de resurse naturale colectoare
cu ecran de protecţie fără ecran de protecţie
Complexe şi ferme pentru creşterea
porcinelor 0,024 0,051
Complexe şi ferme pentru creşterea
bovinelor 0,006 0,012
Întreprinderi avicole 0,003 0,006
Notă.
Plata pentru deversările de poluanţi în colectoare pentru must de dejecţii se determină ca

produs între normativul plăţii şi volumul deversărilor în m3.
Anexa nr.7
poluarea mediului
Normativele şi modul de calcul ale plăţii
pentru depozitarea deşeurilor de producţie
salarii minime pentru 1 t
La depozitarea deşeurilor pe teritoriul La depozitarea deşeurilor

întreprinde lor - cu respectarea în amplasamente
Deşeuri
normelor autorizate - în limitele
şi regulilor de păstrare normativelor stabilite
Gradul I de
5,8 20
toxicitate
Gradul II de
1,8 6
toxicitate
Gradul III de
0,6 2
toxicitate
Gradul IV de
0,3 1
toxicitate
Netoxice 0,001 0,06
Note.
1. Plata pentru depozitarea deşeurilor pe teritoriul întreprinderilor se determină ca produs

între normativul plăţii şi masa, în tone, a deşeurilor.
2. Plata pentru depozitarea deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce nu depăşesc

normativele stabilite se determină ca produs între normativul plăţii şi masa, în tone, a deşeurilor.
3. Plata pentru depozitarea deşeurilor în amplasamente autorizate în cantităţi ce depăşesc

limitele normativelor stabilite se percepe în cuantum de 5 ori mai mare.
4. Nu se percepe plata pentru depozitarea deşeurilor acumulate pînă în anul 1998.
5. Gradul de toxicitate a deşeurilor toxice şi lista deşeurilor se determină în corespundere cu

Clasificatorul provizoriu al deşeurilor industriale toxice şi cu Clasificatorul statistic al deşeurilor.
Tabel la anexa nr.2

Coeficientul de agresivitate pentru
unii poluanţi emişi în aerul atmosferic
Substanţa Coeficientul de agresivte Substanţa Coeficientul de agresivte
Dioxid de azot 25 Substanţe în suspensie 2
Oxizi de azot 20 Pulbere carboniferă 40
Oxid de carbon 1 Praf de ciment 45
Anhidridă sulfuroasă 22 Praf de ghips, calcar 25
Hidrogen sulfurat 54,8 Aldehidă acetică 100
Acid sulfuric 49 Clor molecular 89,4
Amoniac 25 Oxizi de aluminiu 100

Hidrocarburi volatile cu Compuşi neorganici ai
greutate moleculară mică cromului hexavalent 666,7
(vapori de combustibil Cobalt şi oxizii lui 1000
lichid-benzină etc.) 1,26 Nichel şi oxizii lui 1000
Acetonă 2,22 Oxid de zinc 20
Fenol 333 Oxid de arseniu 333
3,4-benz (a) piren 1000000 Butanol 10
Cianură de hidrogen 282 Butilacetat 10
Fluorură de hidrogen 200 Baze 100
Clorură de hidrogen 5 Sulfat de fier 143
Compuşi gazoşi Izopren 25
ai fluorului 200 Xilol 5
Dioxid de siliciu 50 Ozon 33,3
Funingine fără impurităţi 20 Staniu 50
Oxizii de sodiu, magneziu, Solvent-naftă 5
potasiu, calciu, fier, Stiren 500
stronţiu, molibden, Aerosol de sudură 2
volfram, bismut 15,1 Toluol 1,67
Praf de lemn 10 White-spirit 1
Pentaoxid de vanadiu 500 Formaldehidă 333
Mangan şi oxizii lui 1000 Fluoruri solubile 100
Compuşi neorganici de Fluoruri insolubile 33,3
mercur şi plumb 3333,3 Etilcelozolf 1,43
Cadmiu şi compuşii acestuia 3333,3
Cupru şi compuşii acestuia 1000
Hexaclorbenzen 76,2
PCB 1000
Notă.
Pentru substanţele care lipsesc din prezentul tabel, coeficientul de agresivitate este
egal cu ___________1_____________
CMA medie în 24 de ore.
Tabel la anexa nr.5

Coeficientul de agresivitate pentru
unii poluanţi deversaţi cu apele reziduale
Substanţa Coeficientul de agresivitate
CBO complet 0,33
Substanţe în suspensie 0,33
Sulfaţi 0,01
Cloruri 0,003
Azotul sărurilor de amoniu 2,56
Detergenţi 10
Produse petroliere 20
Fenoli 1000
Fier 10
Cupru 100
Zinc 100
Nichel 100
Crom trivalent 200
Plumb 10
Cadmiu 200
Cobalt 100
Bismut trivalent 2
Arseniu 20
Mercur 2000
Cianuri 20
Formaldehidă 100
Lipide 20
Nitraţi 0,1
Nitriţi 50
Amoniac 20
Crom hexavalent 50
Fosfaţi 5
Notă.
Pentru substanţele care lipsesc din prezentul tabel, coeficientul de agresivitate este egal cu
_____________1____________
CMA în bazinele piscicole.
anexa nr.8
[Anexa nr.8 în redacția LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
[Anexa nr.8 în redacția LP245 din 03.11.16, MO441-451/16.12.16 art.881]
[Anexa nr.8 modificată prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare
01.07.16]
[Anexa nr.8 în redacţia LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]

[Anexa nr.8 introdusă prin LP1566 din 20.12.02, MO20/14.02.03 art.59]
anexa nr.9
[Anexa nr.9 introdusă prin LP281 din 16.12.16, MO472-477/27.12.16 art.947; în vigoare
01.01.17]
Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 982

din 11.05.2000
privind accesul la informaţie
MODIFICAT
LP166 din 31.07.15, MO267-273/02.10.15 art.508
LP 66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299
LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598
LP240 din 13.06.03, MO138/08.07.03 art.557

Articolul 1. Obiectul de reglementare al prezentei legi
(1) Prezenta lege reglementează:
a) raporturile dintre furnizorul de informaţii şi persoana fizică si/sau juridică în procesul de

asigurare şi realizare a dreptului constituţional de acces la informaţie;
b) principiile, condiţiile, căile şi modul de realizare a accesului la informaţiile oficiale, aflate

în posesia furnizorilor de informaţii;
[Art.1 al.(1), lit.c) abrogată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în
vigoare 16.06.12]
d) drepturile solicitanţilor informaţiei;
[Art.1 al.(1), lit.d) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în
vigoare 16.06.12]
e) obligaţiile furnizorilor de informaţii în procesul asigurării accesului la informaţiile

oficiale;
f) modalitatea apărării dreptului de acces la informaţie.
(2) Nu constituie obiect al prezentei legi raporturile care au legătură tangenţială cu raporturile
enumerate în alineatul (1) al prezentului articol şi se referă la:
a) colectarea, prelucrarea, depozitarea şi garantarea integrităţii informaţiilor;
b) prezentarea obligatorie a informaţiilor prevăzute de lege de către persoane private

autorităţilor publice, instituţiilor publice;
c) accesul autorităţilor publice, instituţiilor publice, persoanelor fizice şi/sau juridice, abilitate
cu gestionarea unor servicii publice, la informaţiile aflate în posesia altor asemenea autorităţi
publice, instituţii publice, persoane fizice şi/sau juridice;
d) furnizarea informaţiilor referitoare la propria activitate de către persoane fizice şi juridice

private, partide şi formaţiuni social-politice, fundaţii, asociaţii obşteşti.
Articolul 2. Obiectivele prezentei legi
Prezenta lege are drept scop:
a) crearea cadrului normativ general al accesului la informaţiile oficiale;
b) eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi a controlului efectuat de către

cetăţeni asupra activităţii autorităţilor publice şi a instituţiilor publice;
c) stimularea formării opiniilor şi participării active a populaţiei la procesul de luare a

deciziilor în spirit democratic.
Articolul 3. Legislaţia privind accesul la informaţie
(1) Legislaţia privind accesul la informaţie are la bază Constituţia Republicii Moldova,
tratatele şi acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte, prezenta lege şi
include prevederile altor acte normative care reglementează raporturile ce ţin de accesul la
informaţie.
(2) Dacă tratatul sau acordul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte
norme decît cele cuprinse în legislaţia naţională, se aplică normele tratatului sau acordului
internaţional.
Articolul 4. Principiile politicii statului în domeniul

accesului la informaţiile oficiale
(1) Oricine, în condiţiile prezentei legi, are dreptul de a căuta, de a primi şi de a face
cunoscute informaţiile oficiale.
(2) Exercitarea drepturilor prevăzute în alineatul (1) al prezentului articol poate fi supusă
unor restricţii pentru motive specifice, ce corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv
pentru apărarea securităţii naţionale sau vieţii private a persoanei.
(3) Exercitarea drepturilor prevăzute la alineatul (1) al prezentului articol nu va implica în

nici un caz discriminarea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie,
apartenenţă politică, avere sau pe origine socială.
Articolul 5. Subiecţii prezentei legi
(1) Subiecţi ai prezentei legi sînt furnizorul de informaţii şi solicitantul informaţiei.
(2) Furnizori de informaţii, adică posesori ai informaţiilor oficiale, obligaţi să le furnizeze

solicitanţilor în condiţiile prezentei legi, sînt:
a) autorităţile publice centrale şi locale - autorităţile administraţiei de stat, prevăzute în

Constituţia Republicii Moldova şi anume: Parlamentul, Preşedintele Republicii Moldova,
Guvernul, administraţia publică, autoritatea judecătorească;
b) instituţiile publice centrale şi locale - organizaţiile fondate de către stat în persoana

autorităţilor publice şi finanţate de la bugetul de stat, care au ca scop efectuarea atribuţiilor de
administrare, social-culturale şi altor atribuţii cu caracter necomercial;
c) persoanele fizice şi juridice care, în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori
instituţia publică, sînt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg, selectează, posedă,
păstrează, dispun de informaţii oficiale.
[Art.5 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în
vigoare 16.06.12]
(3) Pot solicita informaţii oficiale, în condiţiile prezentei legi:
a) orice cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţenii altor state, care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova;
c) apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 6. Informaţiile oficiale
(1) În sensul prezentei legi, informaţii oficiale sînt considerate toate informaţiile aflate în
posesia şi la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,
sistematizate şi/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziţia lor în
condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept.
(2) În sensul prezentei legi, drept documente purtătoare de informaţii sînt considerate:
1) oricare din următoarele (sau o parte din acestea):
a) orice hîrtie sau alt material pe care există un înscris;
b) o hartă, un plan, un desen, o fotografie;
c) orice hîrtie sau alt material pe care sînt marcaje, figuri, simboluri sau perforări care au un
sens pentru persoanele calificate să le interpreteze;
d) orice obiect sau material din care pot fi reproduse sunete, imagini sau înscrisuri cu sau fără
ajutorul unui alt articol sau mecanism;
e) orice alt înregistrator de informaţie apărut ca rezultat al progresului tehnic;
2) orice copie sau reproducere a purtătorilor de informaţii menţionaţi la punctul 1) al

prezentului alineat;
3) orice parte a unei copii sau reproduceri menţionate la punctul 2) al prezentului alineat.
(3) Informaţiile oficiale nedocumentate, care se află în posesia furnizorilor (persoanelor

responsabile ale acestora), vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în ordine generală.
Articolul 7. Informaţiile oficiale cu accesibilitate limitată
(1) Exercitarea dreptului de acces la informaţie poate fi supusă doar restricţiilor reglementate
prin lege organică şi care corespund necesităţilor:
a) respectării drepturilor şi reputaţiei altei persoane;
b) protecţiei securităţii naţionale, ordinii publice, ocrotirii sănătăţii sau protecţiei moralei
societăţii.
(2) În conformitate cu alineatul (1) al prezentului articol, accesul la informaţiile oficiale nu

poate fi îngrădit, cu excepţia:
a) informaţiilor atribuite la secret de stat, reglementate prin lege organică, a căror divulgare
neautorizată sau pierdere poate aduce atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova;
[Art.7 al.(2), lit.a) în redacţia LP 66 din 07.04.11, MO110-112/08.07.11 art.299]
b) informaţiilor confidenţiale din domeniul afacerilor, prezentate instituţiilor publice cu titlu

de confidenţialitate, reglementate de legislaţia privind secretul comercial, şi care ţin de producţie,
tehnologie, administrare, finanţe, de altă activitate a vieţii economice, a căror divulgare
(transmitere, scurgere) poate atinge interesele întreprinzătorilor;
c) informaţiilor cu caracter personal, a căror divulgare este considerată drept o imixtiune în
viaţa privată a persoanei, protejată de legislaţia privind protecţia datelor cu caracter personal;
[Art.7 al.(2), lit.c) modificată prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în
vigoare 16.06.12]
d) informaţiilor ce ţin de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor de resort, dar
numai în cazurile în care divulgarea acestor informaţii ar putea prejudicia urmărirea penală,
interveni în desfăşurarea unui proces de judecată, lipsi persoana de dreptul la o judecare corectă
şi imparţială a cazului său, ori ar pune în pericol viaţa sau securitatea fizică a oricărei persoane -
aspecte reglementate de legislaţie;
[Art.7 al.(2), lit.d) modificată prin LP206 din 29.05.03, MO149/18.07.03 art.598]
e) informaţiilor ce reflectă rezultatele finale sau intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice
şi tehnice şi a căror divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritatea de publicare sau
influenţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege.
(3) Dacă accesul la informaţiile, documentele solicitate este parţial limitat, furnizorii de
informaţii sînt obligaţi să prezinte solicitanţilor părţile documentului, accesul la care nu conţine
restricţii conform legislaţiei, indicîndu-se în locurile porţiunilor omise una din următoarele
sintagme: "secret de stat", "secret comercial", "informaţie confidenţială despre persoană".
Refuzul accesului la informaţie, la părţile respective ale documentului se întocmeşte cu
respectarea prevederilor articolului 19 din prezenta lege.
(4) Nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare decît dacă furnizorul de informaţii
poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate
democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei sau protecţiei
securităţii naţionale şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decît
interesul public în cunoaşterea informaţiei.
(5) Nimeni nu poate fi pedepsit pentru că a făcut publice anumite informaţii cu accesibilitate
limitată, dacă dezvăluirea informaţiilor nu atinge şi nu poate să atingă un interes legitim legat de
securitatea naţională sau dacă interesul public de a cunoaşte informaţia depăşeşte atingerea pe
care ar putea să o aducă dezvăluirea informaţiei.
Articolul 8. Accesul la informaţia cu caracter personal

(1) Informaţia cu caracter personal face parte din categoria informaţiei oficiale cu
accesibilitate limitată şi constă din date referitoare la o persoană fizică identificată sau
identificabilă, a căror dezvăluire ar constitui o violare a vieţii private, intime şi familiale.
(2) Accesul la informaţia cu caracter personal se realizează în conformitate cu prevederile
legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal.
[Art.8 în redacţia LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare 16.06.12]
Articolul 9. Accesul la informaţia păstrată în
Fondul Arhivistic al Republicii Moldova
(1) Modalitatea accesului la informaţia păstrată în Fondul Arhivistic al Republicii Moldova

este reglementată de Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova şi de prezenta lege.
(2) În caz de neconcordanţe între prevederile prezentei legi şi cele ale Legii privind Fondul
Arhivistic al Republicii Moldova, se vor aplica dispoziţiile prezentei legi.
Articolul 10. Drepturile solicitanţilor
(1) Persoana are dreptul de a solicita furnizorilor de informaţii, personal sau prin
reprezentanţii săi, orice informaţii aflate în posesia acestora, cu excepţiile stabilite de legislaţie.
(2) Dreptul persoanei de a avea acces la informaţii, inclusiv la informaţiile cu caracter

personal, nu poate fi îngrădit decît în condiţiile legii.
(3) Orice persoană care solicită acces la informaţii în conformitate cu prezenta lege este
absolvită de obligaţia de a-şi justifica interesul pentru informaţiile solicitate.
Articolul 11. Obligaţiile furnizorului de informaţii
(1) Furnizorul de informaţii, în conformitate cu competenţele care îi revin, este obligat:
1) să asigure informarea activă, corectă şi la timp a cetăţenilor asupra chestiunilor de interes

public şi asupra problemelor de interes personal;
2) să garanteze liberul acces la informaţie;
3) să respecte limitările accesului la informaţie, prevăzute de legislaţie, în scopul protejării

informaţiei confidenţiale, vieţii private a persoanei şi securităţii naţionale;
4) să respecte termenele de furnizare a informaţiei, prevăzute de lege;
5) să dea publicităţii propriile acte adoptate în conformitate cu legea;
6) să păstreze, în termenele stabilite de lege, propriile acte, actele instituţiilor, ale căror
succesoare sînt, actele ce stabilesc statutul lor juridic;
7) să asigure protejarea informaţiilor ce se află la dispoziţia sa de accesul, distrugerea sau

modificarea nesancţionate;
8) să menţină informaţiile, documentele aflate la dispoziţia sa, în formă actualizată;
9) să difuzeze de urgenţă pentru publicul larg informaţia care i-a devenit cunoscută în cadrul
propriei activităţi, dacă această informaţie:
a) poate preîntîmpina sau diminua pericolul pentru viaţa şi sănătatea oamenilor;
b) poate preîntîmpina sau diminua pericolul producerii unor prejudicii de orice natură;
c) poate opri răspîndirea informaţiei neveridice sau diminua consecinţele negative ale
răspîndirii acesteia;
d) comportă o deosebită importanţă socială.
(2) în scopul garantării liberului acces la informaţiile oficiale, furnizorul de informaţii:
a) va asigura un spaţiu amenajat pentru documentare, accesibil solicitanţilor;
b) va numi şi va instrui funcţionarii responsabili pentru efectuarea procedurilor de furnizare a

informaţiilor oficiale;
c) va elabora, în conformitate cu prezenta lege, regulamente cu privire la drepturile şi

obligaţiile funcţionarilor în procesul de furnizare a documentelor, informaţiilor oficiale;
d) va acorda asistenţa şi sprijinul necesar solicitanţilor pentru căutarea şi identificarea

informaţiilor;
e) va asigura accesul efectiv la registrele furnizorilor de informaţii, care vor fi completate în

conformitate cu legislaţia cu privire la registre;
f) va desfăşura întrunirile şi şedinţele sale în mod public, în conformitate cu legislaţia.
(3) în scopul facilitării liberului acces la informaţie, furnizorul de informaţii va publica sau
va face în alt mod general şi direct accesibile populaţiei informaţiile ce conţin:
a) descrierea structurii instituţiei şi adresa acesteia;
b) descrierea funcţiilor, direcţiilor şi formelor de activitate ale instituţiei;
c) descrierea subdiviziunilor cu competenţele lor, programului de lucru al acestora, cu

indicarea zilelor şi orelor de audienţă a funcţionarilor responsabili de furnizarea informaţiilor,
documentelor oficiale;
d) deciziile finale asupra principalelor probleme examinate.
(4) În conformitate cu prezenta lege, informaţiile arătate la alineatul (3) al prezentului articol
vor fi făcute publice în afara procedurii de examinare a cererilor privind accesul la informaţie.
(5) În scopul asigurării transparenţei activităţii instituţiilor, eficientizării accesului la

informaţie, creării condiţiilor pentru căutarea, identificarea operativă a documentelor şi
informaţiilor, autorităţile publice, instituţiile publice vor edita, cel puţin o dată pe an, îndrumare
ce vor conţine liste ale dispoziţiilor, hotărîrilor, altor documente oficiale, emise de instituţia
respectivă, şi domeniile în care poate furniza informaţii, vor pune la dispoziţia reprezentanţilor
mijloacelor de informare în masă date oficiale despre propria activitate, inclusiv despre
domeniile în care poate furniza informaţii.
(6) Furnizorul de informaţii va proceda şi la alte forme de informare activă a cetăţenilor şi a

mijloacelor de informare în masă.
Articolul 12. Solicitarea accesului la informaţiile oficiale
(1) Informaţiile oficiale vor fi puse la dispoziţia solicitanţilor în baza unei cereri scrise sau
verbale.
(2) Cererea scrisă va conţine:
a) detalii suficiente şi concludente pentru identificarea informaţiei solicitate (a unei părţi sau
unor părţi ale acesteia);
b) modalitatea acceptabilă de primire a informaţiei solicitate;
c) date de identificare ale solicitantului.

[Art.12 al.(3) abrogat prin LP208 din 21.10.11, MO222-226/16.12.11 art.619; în vigoare
16.06.12]
(4) Cererea poate fi înaintată verbal în cazurile în care este posibil răspunsul pozitiv, cu
satisfacerea imediată a cererii de furnizare a informaţiei. În cazul în care furnizorul intenţionează
să refuze accesul la informaţia solicitată, el va informa solicitantul despre aceasta şi despre
posibilitatea depunerii unei cereri scrise.
(5) Elaborarea şi furnizarea unor informaţii analitice, de sinteză sau inedite pot fi efectuate în
baza unui contract între solicitant şi furnizorul de informaţii, contra unei plăţi negociabile, dacă
furnizorul va fi disponibil şi în drept să realizeze o asemenea ofertă.
Articolul 13. Modalităţile accesului la informaţiile oficiale
(1) Modalităţile accesului la informaţiile oficiale sînt:
a) audierea informaţiei pasibile de o expunere verbală;
b) examinarea documentului (unor părţi ale acestuia) la sediul instituţiei;
c) eliberarea copiei de pe documentul, informaţia solicitate (de pe unele părţi ale acestora);
d) eliberarea copiei traducerii documentului, informaţiei (unor părţi ale acestora) într-o altă
limbă decît cea a originalului, pentru o plată suplimentară;
e) expedierea prin poştă (inclusiv poşta electronică) a copiei de pe document, informaţie (de
pe unele părţi ale acestora), copiei de pe traducerea documentului, informaţiei într-o altă limbă,
la cererea solicitantului, pentru o plată respectivă.
(2) Extrasele din registre, documente, informaţii (unele părţi ale acestora), în conformitate cu
cererea solicitantului, pot fi puse la dispoziţia persoanei date, într-o formă rezonabilă şi
acceptabilă pentru aceasta, spre a fi:
a) examinate la sediul instituţiei;
b) dactilografiate, fotocopiate sau copiate într-o altă modalitate ce ar asigura integritatea

originalului;
c) înscrise pe un purtător electronic, imprimate pe casete video, audio, alt purtător rezultat
din progresul tehnic.
Articolul 14. Limba în care se vor prezenta informaţiile
solicitate
(1) Informaţiile, documentele, solicitate în conformitate cu prezenta lege, vor fi puse la

dispoziţia solicitanţilor în limba de stat sau în limba în care au fost elaborate.
(2) În cazul în care informaţiile, documentele au fost elaborate într-o altă limbă decît cea de
stat, furnizorul de informaţii va fi obligat să prezinte, la cererea solicitantului, o copie a
traducerii autentice a informaţiei, documentului în limba de stat.
Articolul 15. Examinarea cererilor privind accesul la
informaţie
(1) Cererile scrise cu privire la accesul la informaţie vor fi înregistrate în conformitate cu

legislaţia cu privire la registre şi petiţionare.
(2) Cererile respective vor fi examinate şi satisfăcute de funcţionarii publici responsabili de

furnizarea informaţiilor.
(3) Deciziile, luate în conformitate cu prezenta lege, vor fi comunicate solicitantului într-un
mod ce ar garanta recepţionarea şi conştientizarea acestora.
(4) În cadrul satisfacerii cererii privind accesul la informaţie, furnizorii vor lua toate măsurile
necesare pentru nedivulgarea informaţiilor cu acces limitat, pentru protecţia integrităţii
informaţiilor şi excluderea accesului nesancţionat la ele.
Articolul 16. Termenele de satisfacere a cererilor
de acces la informaţie
(1) Informaţiile, documentele solicitate vor fi puse la dispoziţia solicitantului din momentul
în care vor fi disponibile pentru a fi furnizate, dar nu mai tîrziu de 15 zile lucrătoare de la data
înregistrării cererii de acces la informaţie.
(2) Termenul de furnizare a informaţiei, documentului poate fi prelungit cu 5 zile lucrătoare

de către conducătorul instituţiei publice dacă:
a) cererea se referă la un volum foarte mare de informaţii care necesită selectarea lor;
b) sînt necesare consultaţii suplimentare pentru a satisface cererea.
(3) Autorul cererii va fi informat despre orice prelungire a termenului de furnizare a

informaţiei şi despre motivele acesteia cu 5 zile înainte de expirarea termenului iniţial.
Articolul 17. Readresarea cererilor
Cererea de furnizare a informaţiei poate fi readresată altui furnizor, cu informarea obligatorie

a solicitantului în decurs de 3 zile lucrătoare de la momentul primirii cererii şi cu acordul
solicitantului, în următoarele cazuri:
a) informaţia solicitată nu se află în posesia furnizorului sesizat;
b) informaţia solicitată deţinută de alt furnizor ar satisface mai deplin interesul faţă de
informaţie al solicitantului.
Articolul 18. Eliberarea informaţiilor oficiale
Informaţiile oficiale, documentele, părţile acestora, extrasele din registre, copiile traducerilor,
eliberate conform prezentei legi, vor fi semnate de persoana responsabilă.
Articolul 19. Refuzul accesului la informaţie
(1) Refuzul de a furniza o informaţie, un document oficial va fi făcut în scris, indicîndu-se

data întocmirii refuzului, numele persoanei responsabile, motivul refuzului, făcîndu-se în mod
obligatoriu trimitere la actul normativ (titlul, numărul, data adoptării, sursa publicaţiei oficiale),
pe care se bazează refuzul, precum şi procedura de recurs a refuzului, inclusiv termenul de
prescripţie.
(2) Furnizorii de informaţii nu pot fi obligaţi să prezinte probe ale inexistenţei informaţiilor
nedocumentate.
Articolul 20. Plăţi pentru furnizarea informaţiilor oficiale
(1) Pentru furnizarea informaţiilor oficiale pot fi percepute, în afara excepţiilor prevăzute de
lege, plăţi în mărimile şi conform procedurii stabilite de organele reprezentative, acestea fiind
vărsate în bugetul de stat.
(2) Mărimile plăţilor nu vor depăşi mărimile cheltuielilor suportate de către furnizor pentru
facerea copiilor, expedierea lor solicitantului şi/sau pentru traducerea, la cererea solicitantului, a
informaţiei, documentului.
(3) Plăţile pentru furnizarea informaţiilor analitice, de sinteză sau inedite, executate la
comanda solicitantului, se vor stabili conform contractului dintre solicitant şi furnizorul de
informaţii.
(4) Vor fi puse, fără plată, la dispoziţia solicitanţilor, informaţiile oficiale care:
a) ating nemijlocit drepturile şi libertăţile solicitantului;
b) sînt expuse oral;
c) sînt solicitate pentru a fi studiate la sediul instituţiei;
d) prin faptul că au fost furnizate, contribuie la sporirea gradului de transparenţă a activităţii

instituţiei publice şi corespunde intereselor societăţii.
(5) În cazurile în care informaţia pusă la dispoziţia solicitantului conţine inexactităţi sau date
incomplete, instituţia publică este obligată să efectueze rectificările şi completările respective
gratuit, cu excepţia cazurilor în care completarea informaţiei implică eforturi şi cheltuieli
considerabile care n-au fost prevăzute şi taxate la eliberarea primară a informaţiilor.
(6) Instituţia publică va aduce la cunoştinţa solicitanţilor într-un mod cît mai adecvat şi mai
amănunţit posibil modalitatea de calculare a plăţilor pentru furnizarea informaţiei.
Articolul 21. Dispoziţii generale privind apărarea
dreptului de acces la informaţie
(1) Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim de către furnizorul de
informaţii poate ataca acţiunile acestuia atît pe cale extrajudiciară, cît şi direct în instanţa de
contencios administrativ competentă.
(2) Persoana, de asemenea, se poate adresa pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale
legitime Avocatului Poporului.
(3) Persoana care se consideră lezată într-un drept sau interes legitim poate ataca orice
acţiune sau inacţiune a persoanei responsabile pentru primirea şi examinarea cererilor de acces la
informaţii, dar în special cu privire la:
a) refuzul neîntemeiat de a primi şi înregistra cererea;
b) refuzul de a asigura accesul liber şi necondiţionat la registrele publice aflate la dispoziţia

furnizorului de informaţii;
c) încălcarea termenelor şi procedurii de soluţionare a cererii de acces la informaţie;
d) neprezentarea sau prezentarea necorespunzătoare a informaţiilor solicitate;
e) refuzul neîntemeiat de a prezenta informaţiile solicitate;
f) atribuirea neîntemeiată a informaţiei la categoria informaţiilor care conţin secrete de stat,

secrete comerciale sau la categoria altor informaţii oficiale cu accesibilitate limitată;
g) secretizarea neîntemeiată a unor informaţii;
h) stabilirea plăţii şi mărimii acesteia pentru informaţiile furnizate;
i) cauzarea unor prejudicii materiale şi/sau morale prin acţiunile ilegale ale furnizorului de
informaţii.
(4) În cadrul soluţionării litigiilor privind accesul la informaţie, organele competente vor
întreprinde măsuri pentru protejarea drepturilor tuturor persoanelor ale căror interese pot fi atinse
prin divulgarea informaţiei, inclusiv se va asigura participarea acestora în cadrul procesului în
calitate de terţă parte.
(5) Instanţa de judecată, în cadrul examinării litigiilor privind accesul la informaţie, va

întreprinde toate măsurile rezonabile şi suficiente de precauţie, inclusiv convocarea şedinţelor
închise, pentru a evita divulgarea informaţiilor, accesul limitat la care poate fi îndreptăţit.
Articolul 22. Atacarea pe cale extrajudiciară a
acţiunilor furnizorilor de informaţii
(1) În cazul în care persoana consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce
priveşte accesul la informaţii i-au fost lezate, ea poate contesta acţiunile sau inacţiunea
furnizorului de informaţii la conducerea acestuia şi/sau la organul ierarhic superior al
furnizorului în termen de 30 de zile de la data cînd a aflat sau trebuia să afle despre încălcare.
(2) Conducerea furnizorului de informaţii şi/sau organul ierarhic superior al acestuia va

examina contestările solicitanţilor de informaţii în decurs de 5 zile lucrătoare şi va informa în
mod obligatoriu petiţionarul despre rezultatele examinării în decurs de 3 zile lucrătoare.
(3) Sesizările, prin care sînt atacate acţiunile sau inacţiunea organizaţiilor care nu au organele
lor superioare, sînt adresate direct instanţei de contencios administrativ competente.
Articolul 23. Atacarea pe cale judiciară a acţiunilor
furnizorilor de informaţii
(1) În cazul în care persoana care consideră că drepturile sau interesele legitime în ceea ce
priveşte accesul la informaţie i-au fost lezate, precum şi în cazul în care nu este satisfăcută de
soluţia dată de către conducerea furnizorului de informaţii sau de către organul ierarhic superior
al acestuia, ea poate ataca acţiunile sau inacţiunea furnizorului de informaţii direct în instanţa de
contencios administrativ competentă.
(2) Sesizarea instanţei de judecată se va efectua în termen de o lună de la data primirii

răspunsului de la furnizorul de informaţii sau, în caz dacă nu a primit răspuns, de la data cînd
trebuia să-l primească. Dacă solicitantul de informaţii a atacat anterior acţiunile furnizorului de
informaţii pe cale extrajudiciară, termenul de o lună curge de la data comunicării răspunsului
conducerii furnizorului de informaţii şi/sau organului ierarhic superior al acestuia sau, în caz
dacă nu a primit răspuns, de la data cînd trebuia să-l primească.
Articolul 24. Consecinţele prejudicierii dreptului de acces
la informaţii
În funcţie de gravitatea efectelor pe care le-a avut refuzul nelegitim al funcţionarului public,
responsabil pentru furnizarea informaţiilor oficiale, de a asigura accesul la informaţia solicitată,
instanţa de judecată decide aplicarea unor sancţiuni în conformitate cu legislaţia, repararea
prejudiciului cauzat prin refuzul nelegitim de a furniza informaţii sau prin alte acţiuni ce
prejudiciază dreptul de acces la informaţii, precum şi satisfacerea neîntîrziată a cererii
solicitantului.
Articolul 25. Dispoziţii finale

va înainta Parlamentului propuneri cu privire la aducerea legislaţiei în concordanţă cu

prezenta lege, inclusiv la stabilirea responsabilităţii pentru acţiunile ce constituie încălcări grave
ale dreptului de acces la informaţie;
va aduce în corespundere cu prezenta lege actele sale normative şi va elabora, după caz, noi
acte orientate spre executarea acesteia.
PREŞEDINTELE
PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 11 mai 2000.

Nr. 982-XIV.

COD Nr. 828: Modificat

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COD Nr. 828: Modificat

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COD Nr.

Publicat : 04.09.2001 în Monitorul Oficial Nr. 107 art Nr : 817

Articolul 17. Loturile auxiliare

Chişinău, 25 decembrie 1991.

COD Nr. 887

Parlamentul adoptă prezentul cod.

Chişinău, 21 iunie 1996.

Anexa nr.1 la Codul silvic

pînă la 12,0 cm 1,5 1,0 0,8

* Arborele, arbustul se consideră vătămaţi pînă la gradul de încetare a creşterii în cazul în

Anexa nr.2 la Codul silvic

fiecare arbore vătămat *

* Arborele, arbustul se consideră vătămaţi, fără încetarea

Obiectul prejudiciat, fiecare hectar de Cuantumul despăgubirilor, în salarii minime

Anexa nr.4 la Codul silvic

Obiectul prejudiciat Cuantumul despăgubirilor

Anexa nr.5 la Codul silvic

Anexa nr.6 la Codul silvic

Anexa nr.7 la Codul silvic

Obiectul prejudiciat Cuantumul despăgubirilor

[Anexa 7 nota exclusă prin LPC327/18.07.03, MO200/19.09.03, art.771]

Anexa nr.8 la Codul silvic

pînă la 1,0 m 2,5 2,0 1,5

Anexa nr.10 la Codul silvic

* Suprafaţa sectorului poluat se determină prin înmulţirea

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.3-XVI. Chişinău, 2 februarie 2009.

LEGE Nr. 272

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr. 272. Chişinău, 23 decembrie 2011

LEGE Nr. 439

Publicat : 09.11.1995 în Monitorul Oficial Nr. 62-63 art Nr : 688

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Chişinău, 27 aprilie 1995.

Nr.crt. Denumirea ştiinţifică Categoria Taxa în

*CATEGORIILE DE RARITATE A SPECIILOR:

[Anexa 5 abrogată prin LP149-XVI din 08.06.06, MO126-130/11.08.06 art.597]

[Anexa nr.6 modificată prin LP221-XVI din 14.07.06, MO126-130/11.08.06 art.613]

LEGE Nr. 149

privind fondul piscicol, pescuitul şi piscicultura

Publicat : 11.08.2006 în Monitorul Oficial Nr. 126-130 art Nr : 597

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Chişinău, 8 iunie 2006.

LEGE Nr. 1538

privind fondul ariilor naturale protejate de stat

Parlamentul adoptă prezenta lege.

Art.54. - Rezervaţia biosferei se fondează în conformitate cu Programul UNESCO "Omul şi biosfera" şi

RĂSPUNDERI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

Art.105. - (1) Părţi integrante ale prezentei legi sînt:

Chişinău, 25 februarie 1998.

[Anexa nr.9 exclusă prin LP229 din 13.10.05, MO154/18.11.05 art.761]

LEGE Nr. 591

cu privire la spaţiile verzi ale localităţilor urbane şi rurale

Publicat 12.1999 în Monitorul Oficial: 02. Nr. 133-134 art Nr : 649

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Chişinău, 23 septembrie 1999.

privind terenurile proprietate publică şi delimitarea lor

Publicat : 25.05.2007 în Monitorul Oficial Nr. 70-73 art Nr : 316

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

(4) Executarea lucrărilor de delimitare a terenurilor proprietate publică a statului şi a terenurilor

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Nr.91-XVI. Chişinău, 5 aprilie 2007.