Dezvoltarea palatului

Palatogeneza = proliferari tisulare si procese de fuzionare si de diferentiere a

elementelor structurale. Elementele moleculare semnal la nivelul primordiului
cranio-facial includ gena SHH, factorul 8 de crestere a fibroblastelor si proteina
morfogenetica osoasa BMT2. In acest proces acidul retinoic are efecte teratogene.
Tesuturile care separa cavitatea bucala de cavitatea nazala = PALAT. In sapt a
6-a se formeaza palatul primar ce separa stomodeumul de santurile olfactive. Sapt
6-8 = palat secundar, pe seama proceselor palatine dezvoltate din mugurii maxilari.
Palat primar + palat secundar = definitiv.
Stomodeumul va fi separat in 2 timpi dinainte inapoi. Prin buza S si palatul
primar va fi limitata gura in jos si fosele nazale initiale in sus. Apoi aceste fose
nazale vor fi impartite vertical prin partea superioara a mugurelui nazal intern care
va delimta fosele nazale primare dreapta si stanga. Mugurii nazali M sunt separati
prin profunzime printr-o masa de mezenchim. Inapoia acestui sept va persista o
perioada un relingvat posterior al stomodeumului ce va fi separat orizontal si
vertical⇛ gura definitiva si fosele nazale.
Mugurele nazal medial trimite o prelungire laterala = proces globos ce
fuzioneaza cu mugurele nazal lateral si transforma santul olfactiv in canal olfactiv.
Aceasta despartire a cavitatii nazale de cea bucala se produce in spatiul filtrumului
care este constituit din cei 2 muguri nazali mediani care se interpun intre mg
maxilari. Ia nastere dintre mezenchimul dintre cei 2 mg nazali mediali = premaxila
sau osul premaxilar=osul incisiv. Os premaxilar rudimentar e alcatuit initial din os
premaxilar drept si stang. Fiecare dintre acesti mg premaxilari au la nivelul lor cei 4
incisivi superiori. Din ei ia nastere segmentul intermediar si apoi osul premaxilar
cu cei 4 incisivi pe el. Imediat in spatele premaxilei se formeaza o lama palatina
anterioara = palat primar. In acelasi timp, de pe partile laterale ale mg maxilari se
formeaza lamele palatine laterale care se lipesc una de alta si de palatul primar. Ele
isi continua dezvoltarea, se lipesc treptat una de alta ⇛ palat secundar osos.
In acelasi timp, pe linia mediana a fetei posterioare a masei mg nazali interni
se formeaza un perete orientat in plan median, medio-sagital, iar din mezenchimul
acestui perete va lua nastere vomerul, lama perpendiculara e etmoidului si septul
cartilaginos al nasului. Concomintent, de pe fetele interne ale mg maxilari se
dezvolta lamele palatine orizontale care inainteaza una spre cealalta si din
mezenchimul lor ⇛partea osoasa a boltei palatului gurii. Septul sagital si lamele
palatine de intalnesc pe o linie comuna si se sudeaza in luna a 3-a. Palatul secundar
va separa cavitatea nazala si bucala iar in cursul dezvoltarii palatului secundar se
individualizeaza 3 stadii: 1.se formeaza procesele palatine; 2. se orizontalizeaza; 3.
fuzioneaza.
O urmare imediata a dezvoltarii si alipirii mg fetei va fi completarea arcadelor
dentare. Arcada inferioara va lua nastere pe marginea superioara a mandibulei,
care rezulta din unirea mg mandibulari, in timp ce cea superioara se formeaza pe
marginea inferioara a maxilarelor si va fi completata pe linia mediana de marginea
libera o osului incisiv care a provenit din masa mg nazali interni sudati ulterior cu
mg maxilar superior.
Anomaliile de dezvoltare: consecinta tulburarilor de fuziune(1) sau lipsei de
dezvoltare a mugurilor(2): deplasarea anormala a unuia sau mai multi muguri,
atrofie sau hipertrofie a unor muguri, sau intre muguri sa persiste resturi de tesuturi
epiteliale.
2.Atrezie mg faciali in totalitate = atrosopia- fata nu exista, e inlocuita cu o
cavitate care are peretii neregulati.
Roboscis lateralis = un mugure nazal extern atreziat ⇛ absenta in totalitate a
unei parti a nasului.
Agnatism mandibular = atrzia totala a mg mandibular; mandibula lipseste in
totalitate. Microstoma= atrezia orificiului bucal, care ramane la dimensiunile
fetale.
1.Coloboma = persista o fisura intre mg maxilar si cel nazal lateral
caracterizata printr-o despicatura totala sau partiala a fetei. Fanta oblica, care face sa
comunice orbita cu gura.
Cheiloschizis = lipsa de sudura intre mg maxilar si cel nazal medial, pt buza
superioara si mai rar in partea osoasa a maxilei intre incisivi si canini.
Palatoschizis = lipsa de fuziune a proceselor palatine ale maxilei si lipsa de
fuziune a acestora cu septul nazal.
 Persistenta de lame si nuclei care determina formarea unor insule epiteliale⇛
fistule congenitale de origine in mg faciali si aparatului branhial. Unele sunt
laterale sau mediale, pot da nastere la tumori congenitale. Chisturi mucoase =
beningne. Brahioame = maligne.
Schizocefalie = lipsa de fuziune a mg nazali mediali si lipsa de formare a
osului intermaxilar. Se manifesta prin despicatura mediana a buzei superioare.
Poate exista si lipsa masei de mezenchim dintre mg mandibulari = despicatura buza
inferioara.
Ciclopia = fuzionarea mg nazali mediali si laterali => tub unic nazal care este
inserat desupra unui ochi unic.
Micrognatismul = atrezia partiala a mugurilor cu mandibula mica.
Dizostoza mandibulo-faciala Collins =hiperplazia mandibului, fisura
palpebrala coborata, defecte de pleoape inferioare, ureche externa anormala,
deficiente ale urechii medii si interne.
Sindromul Pierre Lobin = hipoplazia mandibulei, micrognatism, despicatura
palatului si defecte oculare si otice.
Reg branhiala = temporara si aminteste de sistemul pe care il intalnim la pesti.
Importanta pt ca din ea deriva structuri care participa la formarea gatului,
fetei, glande cu secretie interna, limbii si faringelui definitiv. Se intinde de la
stomodeum cu care vine in comunicare in sapt 4 pana la proeminenta cardiaca, de o
parte si de alta a intestinului cefalic. Pana la aparitia acestei regiuni, embrionul nu
are gat. Reg branhiala apartine prin portiunea anterioara, formata de arcul 1 branhial
si de campul mezobranhial, gurii primitive. Prin port mijlocie ( arcurile 2,3,4)
apartinefaringe + gat, iar prin portiunea inferioara, rudimentara, apartine toracelui
superior.
La extremitatea cefalica, partea craniala a intestinului anterior =intestin
faringian si vine in contact direct cu ectoblastul care tabeteaza fundul
stomodeumului.Membrana ecto si endodermala astfel formata = mb faringiana. In
sapt a 3-a, membrana orofaringiana se rupe si pune in comunicare intestinul anterior
cu cavitatea bucala primitiva ce este constituita din stomodeum, de origine
ectodermica, si extrem cefalica a intestinului anterior. Limita dintre aceste parti
este o linie situala inapoia gingiilor.
Mai tarziu, in sapt 4 si 5, pe fata interna a peretelui lateral al faringelui
primitiv apar in sens cranio-caudal 4-6 santuri ce sunt pungile branhiale interne =
pungile endodermice. Ultimele 2 sunt rudimentare, pungile sunt mai adanci spre
extremitatea anterioara si mai superficiale catre cea dorsala. In acelasi timp si
succesiv, pe versantul superficial antero-lateral al embrionului apar 4 santuri
ectodermice = pungile branhiale externe =pungile ectodermale. Pungile externe
sunt fata in fata cu cele interne si aparitia externelor este indusa de prezenta celor
interne. Ectodermul care inveleste pungile externe va veni in contact cu endodermul
pungilor interne. Fiecare punga prezinta o extrem ventrala si una dorsala. Pe
crestele acestor pungi si intre ele se aseaza tesut mezoblastic care inconjoara
intestinul faringian; apar in intervale dintre pungi si limitate de pungi un nr de
arcade de tesut mezenchimatos, un tesut dens care formeaza arcurile branhiale. La
embrion se gasesc 5 arcuri branhiale, din care ultimul este slab individualizat si este
vizibil pe fata interna a faringelui sub forma unei proeminente slabe.
Pungile ectobranhiale = externe
In sapt 5 embrionul are 4 pungi ectobranhiale.In mod normal, cele externe
dispar fara ca sa lase urme. Singura, doar prima punga participa la constituirea
definitiva a embrionului. Partea dorsala a pungii 1 se adanceste, patrunde in
mezoblastul subiacent si formeaza epiteliul care captuseste meatul acustic extern.
Formeaza foita ectodermala a membranei timpanului. Extremitatea dorsala a
arcurilor 1 si 2 inconjoara porul acustic extern, vor fuziona si vor forma pavilionul
urechii. Mezoblastul arcului 2 prolifereaza foarte mult; acest arc se dezvolta in
directie caudala, acopera arcurile 3 si 4 si fuzioneaza cu creasta epicardica.
Datorita acestui fapt, a 2 si 3 punga ectobranhiala vor fi prograsiv infundate intr-o
depresiune a ectodermului si vor pierde comunicarea cu exteriorul. Pungile
ectobranhiale = cavitate tranzitorie, tapisala de ectoblast = sinus cervical. Acesta
isi apriopie marginile, se inchide si formeaza o vezicula cervicala care pierde
legatura cu exteriorul. In mod normal, sinusul cervical va disparea prin umplere.
Pungile endobranhiale = interne
 5 perechi de pungi endobranhiale situate de-a lungul fetei laterala a
intestinului faringian. Se reunesc ventral la nivelul liniei mediane. Ultima este
atipica, adesea fiind considerata un diverticul al pg a 4-a. Dezvoltarea pungilor
endobranhiale ne arata ca sunt bogate in derivate. La nivelul pg ectobranhiale,
aceste derivate care provin din mg epiteliali si care se infunda in mezenchim se
izoleaza de locul de origine si se diferentiaza ca organe aparte.
Punga 1 – partea ventrala este ocupata de dezvoltarea limbii. Partea dorsala
emite o prelungire laterala =canal tubo-timpanic ce vine in contact cu invelisul
ectoblastic al primei pungi branhiale. Partea distala se largeste ca un sac si devine
cavitatea timpanica primitiva = viitoarea ureche medie. Partea proximala ramane
ingusta, formeaza canalul faringo-timpanic = trompa Eustachio. Epiteliul
endodermal al cavumului timpanic vine in contact prin intermediul unei paturi
subtiri de mezenchim cu epiteliul ectodermal al meatului acustic si impreuna
formeaza membrana timpanica.
Punga 2 – partea ventrala – dezvoltarea limbii. Ceea ce ramane din
prelungirea anterioara va deveni fosa tonsilara. In sapt 12, din epiteliul endodermal
al fosei tonsilare se dezvolta un tuberculul situat in partea ei cea mai profunda =
primordiului amigdalei palatine. In luna a 4-a tuberculul trimite in mezenchimul
subiacent diverticule scurt ce devin criptele amigdalelor palatine; in jurul lor se
aduna limfocite iar acestea se organizeaza in foliculi. Din mezenchim se formeaza
capsula si stroma glandulara. Ramane si un vestigiu al primei pungi branhiale
endodermale = recesul supratonsilar.
Punga 3 – din fundul de sac endodermal al acesteia, in sapt 5, apare
primordiul paratiroidei inferioare. Din epiteliul portiunii ventrale a pungii apare
primordiul timusului. Epiteliul prelungirii anterioare prolifereaza caudal – canal
timofaringian ce trece lateral de pungile 4 si 5. In sapt 7, acesta devine un cordon
plin care se dilata la capatul liber si in acest fel devine mugure timic. Acesta se va
fragmenta, pierde legatura cu faringele, se ancoreaza de pericard si timusul incepe
odata cu pericardul un proces de descensus, de migratie caudata si mediala si
patrunde in cav toracica; coborarea va antrena si paratiroida inferioara. In sapt 8 cei
2 mg timici din dr si stg fuzioneaza in dreptul locului din venele precardinale =
viitor trunchi venos brahiocefalic stang. Are loc un proces de inmugurire secundara
– sapt 10- se formeaza acinii care sunt incojurati de vase de sange; acestia
prolifereaza, se diferentiaza corticala si medulara timusului. In corticala apar celule
limfocitare = timocite, se organizeaza in foliculi si prolifereaza. Epiteliul timic se
comporta ca un inductor fata de mezenchimul adus de vasele sangvine si acesta este
transformat in tesut limfoid. Alte teorii: epiteliul timic are chimotactism pozitiv pt
limfocite sau exista ipoteza ca limfocitele ar proveni din celulele Suse din sacul
vitelin – patrund in timus – precursorilor timocitelor. Medulara timusului contine
corpusculii lui Hassal. Timusul evolueaza in crestere activa, maximul = 7 ani,
stagneaza pana la pubertate si va involua.
In sapt 6, primordiul paratiroidei inferioare se desprinde de locul de origine,
se ataseaza mg timic cu care coboara in dreapta marginii inferioare a mg tiroidian si
se desparte de timus, il va parasi si se ancoreaza de primordiul gl tiroide. Poate
migra anormal, pana in mediastinul superior ⇛ tumori.
Anomalii : paratiroide supranumerare, ectopice (in torace sau la bifurcatia a.
carotide comune). Aplazia congenitala a timusului (combinala cu cea a paratiroidei
inferioare), sindrom di George – malformatii ale gurii si despicatura nazala,
hipoplazie paratiroidiana, defecte cardiace.
Punga 4 – lumenul da recesul piriform. Din epiteliul prelungirilor sale ⇛ gl
paratiroida S, derivatele partii ventrale sunt incerte. Gl paratiroida nu isi modifica
esential pozitia, pierde conexiunea cu peretele faringian, se fixeaza de corpul gl
tiroide ⇛proces de migratie al tiroidei in directie caudala. Paratiroidele superioare
= fata dorsala a tiroidei; celulele principale ale paratiroidelor apar in perioada
embrionara si intervin in metabolismul Ca2+. Paratiroide au celule acidofile, pe la 5-
7 ani.
Punga 5 – diverticul al pg a 4-a, sapt 5-6 se devolta corpul ultimobranhial
cere este incorporat gl tiroide o sapt mai tarziu. Celulele originale ale acestui corp
la adult pot fi perfect individualizate sub forma unor insule de celule clare; rolul lor
: celule C secretoare de calcitonina.
Punga 6- abia schitata si dispare fara urme.
Anomalii de dezvoltare : chisturile cervicale, fistule branhiale.
 ●Chisturi cervicale = laterale, localizate in santul auriculo-temporal, in
regiunea paratiroidiana, situate supra sau subhioidian; ele se gasesc in apropierea
unghiului mandibulei sau la marg ant a SCM. La nastere pot trece neobservate,
devin vizibile mai tardiv cand isi sporesc volumul. Contin cristale de colesterol si
au tendinta de degenerare; pot da nastere la cancere epidermoide. Cand sunt
fistulizate (au o cale de evacuare) –se pot deschide la niv pielii sau in punga
endobranhiala 2. Sinus cervical poate sa persiste sub forma unui canal care trece
intre cele 2 carotide int si externa, fie pe segmentul retrohioidian al faringelui dupa
care se poate deschide in recesul supratonsilar. Din reteaua limfatica care
inconjoara aceste chisturi se pot dezvolta chisturi serioare uni/multi lobulare
curabile chirurgical; pot exista trumori in regiunea fostului sinus cervical, avand
origine epiteliala apar brahioamene = tumori maligne.
●Fistule = resturile pungii 1 ecto sau endodermale sunt situate in reg
suprahioidiana si au un singur orificiu de deschidere. Resturile pungii 2 sunt
subhioidiene, iar resturile pg 3 se deschid median.
Arcuri branhiale
5 perechi de proeminente in jurul intestinului anterior al embrionului, din ziua
20-35 a dezvoltarii embrionare. Numerotarea lor considera o structura tranzitorie,
mai ales cea vasculara. Arcurile branhiale nu persista ca atare, derivatele lor fiind
elemente care constituie structuri ale capului si gatului.
Un arc faringian este invelit la exterior de ectoderm, la interior de endoderm,
iar intre cele 2 se gaseste mezoderm. Mezenchimul derivat din crestele neurale se
dispune la periferia arcului, iar mezodermul mezodermal se afla in axul arcului
branhial. Fiecare arc are o artera proprie, un nerv, un schelet cartilaginos si un
blastem muscular striat.
Arterele – primele care se dezvolta. Artera e un vas comunicant, intre aorta
ventrala si cea dorsala. Ele apar intr-o secventa rostro-caudala. Nn branhiali
inerveaza motor si senzitiv arcurile si derivatele si sunt impartiti in preotici b (V-
VIII), rostral de capsula otica, postotici (IX-X) caudal de capsula. Fiecare are un
ram dorsal si unul ventral. Ramul ventral trimite 3 diviziuni: ram posttrematic,
continuat in arcul respectiv; ram pretrematic, in arcul supraiacent, ram faringian pt
portiunea dorsala a arcului subiacent. Din aceasta dispozitie se vede ca un arc este
inervat de ramula posttrematica a sa si ramura pretrematica si faringiana din arcul
urmator. Cartilagiile = ultimele care apar, ele ar aparea din celulele crestelor
neurale cefalice pt arcurile 1-3 si din mezenchim lateral pt arcurile 5 si 6.
In sapt a 4-a pungile ectobranhiale sunt separate prin creste = arcuri branhiale.
In cursul dezvoltarii ulterioare se formeaza in fiecare arc un schelet cartilaginos, o
artera si un nerv. Fiecare arc are un ax mezenchimatos care provine din
mezodermul lateral. Arcurile se dezvolta atunci cand celulele crestei neurale
migreaza catre regiunile capului si gatului. Din materialul crestelor neurale ⇛
ectomezenchimul ce ia parte la dezvoltarea normala a fetei si a regiunii branhiale si
din acest motiv malformatiile fetei = neurocristopatii. Acest ectomezenchim are
capacitatea de a da nastere la mai multe tipuri de celule si tesuturi.
Dezvoltarea ectomezenchimului din cretele neurale sugereaza ca foitele
embrionare nu au o specificitate absoluta. Creste neurale = grupuri tranzitorii de
celulele aflate la jonctiunea neuroectodermala ce se separa de santul neural inainte
ca acesta sa se inchida si sa se transforme in tub neural (sapt 4). Au fost impartite in
creste cerebrale mai numeroase si medulospinale mai reduse. Vor disparea trepatat,
pe masura ce diferentiaza tipuri celulare. Disparitia lor progreseaza cranio-caudal,
iar din celulele lor iau nastere gg senzitivi ai nn cranieni cu exceptia perechii VIII,
gg vegetativi ai extremitatii cefalice si ectomezenchimul capului si gatului. Din
ectomezenchim se dezvolta mai multe tipuri de tesuturi: crestele neurale si directia
de migrare a celulelor lor au fost teritorializate la specia umana. Crestele neurale
prozencefalice migreaza printr-un spatiu acelular sub forma de coloane celulare si
ajung in mg fronto-nazal. Celulele din crestele mezencefalice migreaza in
regiunea in care se dezvolta ochiul, in mg maxilari si in cei mandibulari. Celulele
rombencefalice migreaza in arcurile branhiale si arcurile aortice.
Mezenchimul capului si gatului (in cea mai mare parte)= derivat al crestelor
neurale din care se diferentiaza: tesut osos, cartilaginos, dermic, dentina si
odontoplastele dintilor, tesut conjunctiv in tiroida, paratiroida, timus, unele celule
ale formatiunilor glomice, iar prin tesuturile carora le dau nastere aceste celule
contribuie la dezvoltarea mg fetei si totodata la confluenta si fuziunea mg faciali.
 La niv crestelor neurale exista corespondente regionale ale fetei si gatului:
encefalobrahiale si encefalofaciale. Fuziunarea mg fetei necesita o buna calitate a
ectomezenchimului si prezenta unor enzime lizozomale care actioneaza asupra
ectodermului de invelis la marginea de fuziune ⇛ unirea mugurilor. Celulele crestei
neurale inconjoara arcul mezenchimatos si produc proeminenta arcurilor pe fetele
antero laterale. Materialul arcurilor branhiale este mezodermal, insa la suprafata
sunt acoperite de ectoderm care captuseste pungile ectodermale. Pe peretele ventral
al faringelui exista o zona de forma triunghiulara cu baza indreptata catre
mandibula, unde arcurile si pungile se intalnesc si aceasta zona = camp
mezobranhial. Arcurile sunt asezate unul sub celalalt, se numeroteaza cranio
caudal de la 1 la 4. In sapt 6 arcuri 1 si 2 cresc mai puternic decat celelalte arcuri.