Sunteți pe pagina 1din 22

  

tCurs 1 
 
Introducere 
 
Notiunea de drept civil este susceptibila de 2 intelesuri :  
 
1. Intr-o prima acceptiune, dreptul civil are intelesul de drept subiectiv(putere conferita de lege 
unei persoane sau de un act juridic in virtutea careia acea persoana poate ea insasi sa 
actioneaze sau poate sa pretinda altuia sa actioneze intr-un fel oarecare). 
2. Dreptul civil desemneaza o ramura a sistemului nostru de drept, adica a gruparii de norme si 
institutii juridice reunite in principal datorita obiectului comun de reglementare. 
 
Drept : 
- public : 
• administrativ 
• constitutional 
• fiscal 
• etc 
- privat 
• drept civil :  
• familie  
• muncii 
• profesionisti 
 
 
!!! ​Actualul Cod civil prevede in art. 2 ca dispozitiile lui reglementeaza raporturile 
patrimoniale si nepatrimoniale intre persoane ca subiecti de drept civil. Examinand spiritul 
dispozitiilor din Codul civil, observam ca acestea sunt destinate sa reglementeze realtiile sociale 
cu caracter privat, adica relatiile care de principiu nu implica intrerventia unei autoritati decat in 
masura in care acestea sunt sau devin litigioase. 
 
Definitie :  
 
Dreptul civil este alcatuit din ansamblul normelor juridice prin care se 
reglementeaza cu caracter general stabilirea, modificare si stingerea rapoartelor juridice 
cu caracter privat precum si continutul acestora. 
 
Izvoarele dreptului  
 
Putem face distinctia intre izvoare : 
- directe​ (prevazute de lege) 
- indirecte ​(ajutor la interpretari si aplicarea izvoarelor directe) 
 


In prima categorie intra izvoarele mentionate la art. 1 C.civ. : ​legea​, u
​ zantele​ si ​principiile 
generale ale dreptului​, de asemenea conform art. 4 si 5 C.civ., sunt izvoare cu valoare de lege 
normele dreptului european​, ​pactele​ si ​tratatele internationale​ la care Romania face parte, 
precum si ​Declaratia universala a drepturilor omului​. 
In cea de-a doua categorie intra ​doctrina​ si ​jurisprudenta​. 
 

Curs 2 
 
Dreptul subiectiv la modul general poate fi definit ca puterea unui subiect de drept 
consacrata juridic sau, altfel spus, o putere individuala recunoscuta si garantata de puterea 
publica. In virtutea acestei puteri, respectand conditiile si limitele legii, titularul poate sa 
savarseasca o actiune ori poate sa pretinda altora sa savaraseasca o actiune in locul sau, iar in 
caz de nesocotire, titularul poate cere concursul puterii publice pentru respectare prerogativei. 
 
Structura dreptului 
 
Privit ca o relatie juridica, dreptul subiectiv are o structura tripartida alcatuita din 
urmatoarele elemente :  
1. Subiect 
• titularul dreptului : 
- PF (persoana fizica) 
- PJ (persoana juridica) 
2. Continut 
• prerogativa oferita titularului 
3. Obiect 
• valoarea economica sau morala cu privire la care acea prerogativa se poate exercita 
 
Clasificare drepturilor subiective 
 
1. absolute si relative 
a) absolute 
• titularul le poate exercita direct fara a avea nevoie de concursul activ al vreunui alt 
subiect de drept 
b) relative 
• titularul le poate realiza doar cu concursul activ al altei persoane, subiect de drept 
 
2. patrimoniale si nepatrimoniale 
a) patrimoniale 
• au valoare economica  
• transmisibile (art. 1566 C.civ.) 
• prejudiciu patrimonial => daune materiale 
b) nepatrimoniale 
• nu au o valoare economica 
• netransmisibile (art. 58 alin(2) C.civ.) 
• prejudiciu nepatrimonial => mijloace nepatrimoniale => daune morale 
- * prejudiciu material 

 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
3. reale, de creanta si potestative 
a) reale 
• absolute + patrimoniale 
• dreptul patrimonial in virtutea caruia titularul sau poate sa exercite o prerogativa 
asupra unui bun determinat in mod direct si nemijlocit, fara a fi necesara 
interventia altei persoane 
 
b) de creanta 
• relative + patrimoniale 
• dreptul creditorului de a obtine prestatia pe care e tinut sa i-o procure debitorului 
in virtutea relatiei juridice dintre ei 
 
c) potestative 
• relative + patrimoniale 
• confera titularului prerogativa de a influenta in mod unilateral si discretionar o 
situatie juridica preexistenta, modificand-o, stingand-o sau dand nastere unei 
situatii juridice noi 
 
Abuzul de drept 
 
Execritiul dreptului subiectiv nu este in general discretionar, ci supus unor limitari. Pentru 
intelegerea corecta a acestor limitari interne se poate porni de la douaa principii : 
 
1. art. 1353 C.civ. : ​Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitarea drepturilor sale nu 
este obligat sa-l repare decat in cazul in care dreptul a fost exercitat abuziv​. 
 
2. art. 15 C.civ. : ​Niciun drept nu poate fi exercitat in scopul de a vatama sau pagubi pe altul ori 
intr-un mod excesiv si nerezonabil, contrar bunei-credinte​. 
• exceptii de abuz :  
- subiectiv : intentia de a vatama 
- obiectiv : excesiv si nerezonabil -> neglijenta / nerezonabil 
 
  Atunci cand exercitarea dreptului a carui executare se discuta izvorand dintr-o norma 
legala, conduita titularului dreptului trebuie analizata din prisma echitatii, dar si finalitatii urmarite 
de legiuitor. 
  In materie contractuala, criiterile pentru determinarea conduitei excesive si nerezonabile 
in exercitarea unui drept au in principiu o sursa privata, vointa comuna a contractantilor. 
 


 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Curs 3 
 
Reglementarea mijloacelor civile de protejare a drepturilor nepatrimoniale este cuprinsa 
in art. 252-257. 
Textele sunt inspirate de textele art. 28-29 din codul elvetian al obligatiilor, intentia 
legiuitorului fiind de a oferi ca reper o reglementare moderna cu jurisprudenta articulata deja in 
domeniu. 
Alaturi de aceste dispozitii denerale aplicabile tuturor drepturilor nepatrimoniale exista si 
dispozitii cuprinse in legi speciale (ex. 8/96). 
Art. 252 C.civ. statueaza cu titlul de principiu ca orice persoana fizica are dreptul la 
ocrotirea valorilor intrinseci fiintei umane (ex. viata, sanatatea, integritatea fizica si psihica, 
demnitatea, intimitatea vietii private, libertatea de constiinta, creatia literara, stiintifica si artistica). 
Drepturile subiective din aceasta categorie sunt reglementate dupa modelul C.civ. din Quebec, 
la art. 58-86, iar modul de interpretare prevazut de art. 75 C.civ. e aplicabil la orice drept 
nepatrimonia, indiferent de norma care il reglementeaza. 
Nu orice atingere adusa drepturilor nepatrimoniale constituie o incalcare ilicita a acestora, 
existand restrangeri permise de lege :  
 
1. Restrangeri legale 
 
4. Exista un interes preponderent public / privat 
 
• in cazul in care o actiune e justificata de un interes preponderent public / privat, ea este 
legitima chiar daca afecteaza intr-o oarecare madura alte drepturi nepatrimoinale 
• sistemul de protectie al acelui drept porneste de la premisa ca toate drepturile trebuie 
exercitate cu buna-credinta si in conormitate cu pactele si conventile internationale la care 
Romania face parte 
• condorm art. 75 C.civ., in masura in care sunt respectate aceste limite, in special practica 
CEDO in materia dreptului la libera exprimaresi la respectul vietii private, exercitarea 
acestui drept nu constituie o incalcare a drepturilor si libertatilor unei alte persoane 
 
Uneori, exercitarea anumitor drepturi nepatrimoniale, in special libertatea de exprimare, 
poate intra intra in conflict cu exercitiu altor drepturi nepatrimoniale. In nevoiade a informa 


publicul larg cu anumite probleme de interes general, se poate interfera cu sfera drepturilor 
nepatrimoniale ale altor persoane, in special dreptul la viata privata, dreptul la onoare si dreptul 
la imagine. In astfel de cazuri, pentru a determina daca exercitarea unui drept e corecta sau, 
dimpotriva, e exercitat excesiv si nerezonabil sau cu intentia de a vatama, trebuie facuta o 
analiza de proportionalitate. In ce masura existenta unui interes public care sa justifice un anumit 
material de presa si, de asemenea, in ce msura satisfacerea acelui interes public reclama 
afectarea drepturilor nepatrimoniale. 
 
Mecanica- Analiza de proportionalitate : 
- interes preponderent public (privat) 
- proportie intre interesul urmarit / dreptul afectat 
 
In general, pot fi considerate a fi de interes public justificate orice probleme, fapte / 
evenimente care influenteaza societatea / o comunitate, in special cu privire la fapte cu incidenta 
penala, protejarea sanatatii sau siguranta publica, semnalarea unor infractiuni inselatoare sau a 
unor cazuri de incompetenta care afecteaza publicul. 
 
 
Este esential de retinut ca nu orice interes al publicului trebuie satisfacut, iar simpla 
invocare a dreptului la informare nu poate justfica orice incalcare a dreptului la viata privata. Cu 
toate acestea, dreptul la propria imagine, la onoare / viata privata nu trebuie sa impiedice 
adlarea adevarurilor in probleme de interes public justificat. 
Problema analizei de proportionalitate poate sa apara si in cazul interferentei unor 
drepturi nepatrimoniale care nu privesc dreptul la libera exprimare. Urmarind analiza, in ce 
masura exista un interes preponderent privat in exercitiu drepturilor. 
 
5. Consimtamantul dispozitiilor legale 
 
Conform dispozitilor legale, nu constituie incalcari ale drepturilor nepatrimoniale situatiile 
in care titularul lui si-a data acordul pentru prezentarea catre public a anumitor aspecte ale vietii 
personale. 
Art. 75 C.civ., stabileste o prezumtie de consimtamant pentru ipoteza in care titularul 
dreptului pune la dispozitie imagini / informatii unei persoane despre care are cunostiinta ca isi 
desfasoara activitatea in domeniul informarii publicului, ​chiar si in lipsa unui acord scris​. 
In concret, in vederea protectie acestor drepturi, persoana vatamata, PF / PJ poate 
formula o actiune in justitie in baza art. 253 C.civ. prin caresa solicite :  
a) interzicerea ​savarsirii faptei ilicite daca aceasta este iminenta -> pericolul savarsirii faptei 
ilicite trebuie sa fie real si actual, iar masura dispusa trebuie sa fie proprotionala cu gravitatea 
pericolului 
b) incetarea​ incalcarii si ​interzicerea​ pentru viitor daca aceasta dureaza inca 
c) constatarea caracterului ilicit al faptei​, daca tulburarea pe care a produs-o subzista, 
constatarea trebuie sa fie justificata de un interes real si serios si trebuie sa foloseasca in 
concret titularului 
 
 
 
 
 
 
 


 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Curs 4 
 
Aceste masuri vizand impiedicarea sau inlaturarea imediata a consecintelor faptei ilicite 
pot fi coroborate cu masuri privind restabilirea dreptului atins cum ar fi : 
 
a) obligatia autorului faptei, pe cheltuiala sa, la publicarea hotararii de condamnare; masura ar 
inlatura in parte atingerea adusa onoarei sau imaginii unei persoane prin aducerea la 
cunostiinta publicului larg a condamnarii si a faptului ca actiunea savarsita e una ilicita 
b) instanta poate lua orice alte masuri necesare pentru incetarea faptei ilicite sau pentru 
repararea prejudiciului cauzat 
 
Art. 139 alin(10) din Legea privind drepturile de autor permite instantei sa dispuna 
distrugerea copilor efectuate ilegal cu incalcarea drepturilor de autor si poate dispune remiterea 
incasarilor realizate prin actul ilicit. 
 
De asemenea, in temeiul acestor dispozitii, in cazul materialelor de presa calomnioase, 
se poate acorda un drept la replica. In materie de audio-vizual, dreptul la replica e reglementat 
de art. 49-50 din Codul audio-vizualului. 
 
c) in fine, instanta poate acorda despagubiri sau, dupa caz, o reparatie patrimoniala pentru 
prejudiciul nepatrimonial ce a fost cauzat, daca vatamarea este imputabila autorului faptei 
prejudicioase : 
• titularul dreptului poate solicita daune materiale si morale de la autorul faptei daca 
vatamarea e imputabila celui care a incalcat dreptul 
 
Masurile provizorii 
 


• conform art. 255 C.civ., atunci cand persoana care se considera lezata face dovada 
credibila ca drepturile sale nepatrimoniale au fost obiectul unei actiuni ilicite actuale / 
iminente si ca aceasta actiune risca sa-i cauzeze un prejudiciu greu de recuperat, instanta 
poate dispune temporar interzicerea incalcarii sau incetarea ei provizorii pan ala 
solutionarea actiunii de fond. 
 
In sfera delicata a drepturilor la libera exprimare, pentru ca masura impusa de instanta sa 
nu devina o forma mascata de cenzura, legea nu permite instantei sa interzica publicarea unui 
material chiar daca acesta incalca grav dreptul unei anumite persoane , fiind permisa doar 
interzicerea lui pentru viitor sau constatarea caracterului ilicit al faptei. Ca masura provizorie, 
instanta nu poate dispune decat incetarea cu titlu provizoriu a actiunii prejudiciarului. 
 
Aplicarea legii in timp 
 
Norma de drept civil este o conduita cu caracter general, impersonal si de aplicare 
repetata ale carei prevederi pot fi impuse la nevoie, facand uz de forta de constrangere a 
statului. 
 
Sursa normei: 
 
- drepturi nepatrimoiale (art. 71-74 C.civ.) 
- interpretare (art. 14, 15, 75 C.civ.) 
- sanctiuni (art. 252, 255 C.civ.) 
 
Succesiunea in timp a normelor juridice care au acelasi domeniu de reglementare, 
succesiune ce implica existenta unor norme vechi si a unor norme noi, poate sa creeze conflicte 
de legi (norme) in timp. Problema centrala a acestor conflicte este aceea de a determina daca o 
anumita situatie juridica e reglementata de legea (norma) veche sau de legea (norma) noua. 
 
Situatie juridica : 
In contextul analizei succesiunilor de norme juridice in timp, intelegem in primul rand 
raportul juridic cum ar fi un contract / fapta ilicita, insa notiunea de situatie juridica tinde sa fie un 
concept mai larg care face referire si la situatia si starile care caracterizeaza un subiect de drept 
(casatorit, necasatorit, filiatie stabilita etc). 
 
Pentru solutionarea probleei determinarii normei aplicabile se utilizeaza o serie de 
principii si reguli de aplicare :  
 
I. Datorita faptului ca asemenea conflicte pot genera situatii complexe, legiuitorul poate 
interveniprin intermedierea unor norme numite tranzitorii care delimiteaza domeniul temporal 
de actiune al legilor aflate in conflict, indicand daca o anumita situatie juridica e reglementata 
de legea veche / legea noua / partial de fiecare dintre ele. Asa, de exemplu, la intrarea in 
vigoare a noului C.civ. (1 ocotmbrie 2011) prin Legea 7/2011, au fost stabilite o serie de 
norme tranzitoorii prin care a fost delimitat campul de aplicare al reglementarilor anterioare, 
respectiv al noului C.civ. 
 
II. Pentru situatiile in care nu sunt aplicabile normele tranzitorii, problema conflictului de lege in 
timp e tratata in noul C.civ. la art. 6 din dispozitiile legale, rezultand urmatoarele principii :  
 


1. alin(1) art. 6 prevede ca legea civila e aplicabila cat timp este in vigoare fara a avea 
putere retroactiva, norma analizand reprezentativ consacrarea legislativa a unui vechi 
principiu de drept, acela ca legea nu dispune pentru trecut. In prezent, in dreptul roman, 
acest principiu are o valoare constitutionala, art. 15 al Constituitiei stipuland ca Legea 
dispune numai pentru viitor, cu exceptia Legii penale / contraventionale mai favorabile. 
 
Principiul neretroactivitatii Legii civile e unul de ordine publica si poare fi invocat de 
instanta de judecata din oficiu / de oricare dintre parti. Nici macar legiuitorul nu are voie sa 
deroge de la acest principiu prin intermediul normelor tranzitorii. 
 
2. Conform principiului aplicarii imediate a Legii noi, acesta se aplica tuturor situatiilor 
juridice viitoare si efectelor acestora, precum si efectelor situatiilor juridice trecute in 
masura in care acestea nu s-au produs pana la data aplicarii normei noi (art. 6 alin(1) 
teza 1 si art. 6 alin(5)-(6) C.civ.) 
 
3. Prin principiul supravietuirii legii vechi se intelege situatia in care norma veche continua 
sa se aplice temporar si dupa ce a fost abrogata pentru a continua pana la epuizarea 
efectelor unor situatii juridice care s0au stabilit sau au inceput sa se stabileasca sub 
imperiul ei. In doctrina noastra clasica, supravietuirea Legii vechi era considerata o 
exceptie de la principiul aplicarii Legii noi, sub aspectul de ultraactivitate. NOua 
reglementare (art.6 alin(2)-(4)) ridica aceasta regula la nivelul de principiu. 

 
 
 
 

Curs 5 
 
Din perspectiva succesiunilor de norme in timp, situatiile juridice pot fi : 
• trecute​ (fapta preterita) 
• viitoare​ (fapta futura) 
• in curs de derulare​ (fapta pendente) 
 
Foarte important pentru solutionarea de legi in timp este de a determina, in concret, daca 
o anumita situatie juridica se situeaza in trecut, in viitor sau este in curs de derulare / constituire 
in raport cu intrarea in vigoare a legii noi. 
Prin aplicarea complementaraa celor 3 principii, se poate contura la modul general 
urmatoarele solutii in privinta aplicarii legii in timp : 
 
1. situatii juridice trecute in raport cu norma noua 
• raman supuse normei in vigoare la data la care ele s-au stabilitsi s-au consumat, deoarece 
normele noi nu pot retroactiva 
 
2. situatii juridice vitoare in raport cu norma noua 
• vor fi supuse numai normei noi, deoarece legea noua e de imediata aplicare 
 


3. situatiilor juridice pendente in raport cu intrarea in vigoare 
• aceste situatii pot fi grupate in doua categorii : 
- situatii juridice in curs de constituire, modificare sau stingere la momentul intrarii in 
vigoare a legii noi 
- efectele viioare ale unor situatii juridice trevute, produse dupa intrarea in vigoare a normei 
noi 
 
In lumina dispozitiilor art. 6 C.civ., pentru situatiile juridice pendente, legiuitorul a optat 
pentru supravietuirea legii vechi in cazul actelor jurdice, al faptelor juridice si al prescriptilor 
(situatii subiective art.6 alin(2)-(4)) si pentru aplicarea imediata a legii noi in cazul situatiilor 
juridice obiective (art.6 alin(6)). 
Prin norme tranzitorii, legiuitorul poate deroga de la principiul aplicarii imediate a legii noi 
sau de la regula supravietuirii legii vechi, insa ​NU​ si de la principiul ne-retroactivitatii legii. 
In reglementarea anterioara, se aprecia ca atunci cand legea noua contine dispozitii care 
tin de domeniul ordinii publice, acestea sunt de aplicare imediata, chiar si fara o norma 
tranzitorie. In actuala reglementare, aplicarea unor norme noi imperative chiar si de ordine 
publica de directie reclama, ca regula, adoptarea unei norme tranzitorii exprese. 
Ne-retroactivitatea e un principiu corector, constitutional care interzice aplicarea legii 
pentru trecut, inclusiv prin intermediul normelor tranzitorii. 
Prin decizia 245/2016, Curtea Constitutionala a statuat ca o lege nu este retroactiva 
atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima 
producerea, in viitor, efectelor unor situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca 
in aceste cazuri, legea noua nu face altceva decat sa reglementeza modul de actiune in timpul 
urmator intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare => retroactivitatea legii 
priveste modificarea situatiilor juridice pentru trecut si nu reglementarea diferita unei situatii 
juridice pentru vitor. 
 
 
 
 
 
In analiza unei situatii juridice concrete, opereaza urmatoarele reguli :  
 
a) prioritate are norma tranzitorie 
• normele tranzitorii pot fi generale sau speciale, in cadrul unei legi, pentru o situatie 
juridica data avand prioritate cele speciale in completarea normei general 
 
d) in lipsa normei tranzitorii, se aplica regulile si principiile cuprinse la art. 6 C.civ. 
 
e) pentru situatii complexe care nu se pot incadra intru totul la situatiile exprese de la punctele 
anterioare, se aplica regulile punctuale deduse de legiuitor, doctrina si jurisprudenta din 
principiile generale ale aplicarii generale in timp 
 
Pentru identificarea si corecta aplicare a acestor reguli de principii, dar si a corectei 
determinari a sferei unei situatii juridice concrete se utilizeaza urmatoarele teorii :  
 
1. teoria aplicarii imediate a legii noi (art. 6 alin(1)) 


• Legea se aplica cat timp este in vigoare, iar CCR, prin decizia 755/2014, a retinut ca 
aplicarea imediata a legii noi semnifica faptul ca o situatie juridica produce acele efecte care 
sunt prevazute de legea in vigoare la data constituirii ei. 
 
2. teoria drepturilor castigate 
• O lege nu este retroactiva daca nu aduce atingere drepturilor castigate conform legii 
anterioare, ci le respecta, insa in egala masura, admite ca legea noua poate sa nu respecte 
simplele expectative ale partilor. Aceasta teorie este utilizata atat in practica CCR, cat si in 
practica CJE si CEDO. 
 
3. teoria faptului consumat 
• Aceasta viziune se sprijina pe opozitia intre faptele implinite si cele neimplinite, in cazul 
primelor fiind aplicabila legea sub care s-au implinit (legea veche) , iar in cazul celor 
neimplinite, legea noua. 
 
4. teoria normativista 
• Incearca sa gaseasca o solutie problemei aplicarii legii in timp pornind de la analiza 
structurala a normei juridice, cu scopul de a descoperi criterii obiective de rezolvare. In 
concluzie, se apreciaza ca alaturi de principiul ne-retroactivitatii, care vizeaza fapte trecute, 
ar trebui analizat atat principiul aplicarii imediate a legii noi, care ar trebui circumscris doar 
la faptele viitoare si cele in curs de constituire, cat si problemei efectelor viitoare ale unor 
acte / fapte trecute, caz in care se recomanda supravietuirea legii vechi ori de cate ori 
conduita care constituie ipoteza normei a fost savarsita in trecut. 
 
Concluzia 
 
Trebuie precizat faptul ca niciuna dintre constructiile teoretice nu raspunde complet 
rigorilor tehnicii juridice si exigentelor de tehnica legislativa. De asemenea, trebuie observat ca 
aceste teorii nu se exclud reciproc, ci sunt adesea complementare, adica tind sa ofere solutii 
similare, chiar daca pornesc de la premise teoretice diferite. 
 
 
 

Curs 6 
 
Persoana fizica 
 
- ca si concept juridic, este fiinta umana privita prin prisma calitatii ei de virtual participant la 
raporturi juridice civile si de virtual titular de drepturi si obligatii civile, iar ca realitate juridica, 
persoana fizica este insusi individul privit in calitatea sa de subiect de drept, altfel spus, omul 
inzestrat cu drepturi si obligatii civile 
 
Capacitatea juridica 
 
- conceptul de capacitate jurdica desemneaza capacitatea sau aptitudinea persoanei fizice de a 
participa in general la raporturile juridice si de a dobandi drepturi si obligatii 

10 
- intre persoana fizica si capacitatea juridica este o relatie de interdependenta intrucat persoana 
fizica este suportul material al capacitatii juridice, iar capacitatea juridica este insusirea 
esentiala a persoanei fizice in calitatea ei de fiinta juridica 
 
Persoana fizica -> Capacitatea civila : 
- de folosinta : vocatie de drepturi si obligatii 
- de exercitiu : aptitudinea de a incheia acte juridice 
- delictuala : b 
 
Capacitatea de folosinta 
 
- in art. 34 Cod Civil este definita ca aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii civile 
 
Capacitatea de folosinta : 
- abstract : vocatie de drepturi sau obligatii 
- general : orice drepturi sau obligatii 
- egalitatea : toate persoanele au vocatie 
- unicitatea : o singura capacitate  
- legalitatea : este reglementata de norme imperative 
- intangibila : limitarile strict prevazute de lege  
- iafkjaf : nu pot fi cedate 
 
Singura cerinta pe care legea o impune pentru recunoasterea capacitatii de folosinta a 
unei persoane fizice este ca aceasta persoana sa existe, adica, sa se fi nascut si sa nu fi 
decedat. Prin exceptie, potrivit art. 36 Cod Civil, drepturile copilului sunt recunoscute de la 
conceptie daca el se naste viu. Aceasta dispozitie trebuie inteleasa in sensul ca, cel conceput, 
are aptitudinea de a dobandi anumite drepturi, insa nu orice drepturi ca expresie a unei 
capacitati de folosinta anticipate, conditionate si limitate. Aceasta exceptie de la regula isi poate 
gasi aplicare doar daca sunt intrunie urmatoarele conditii : 
a) copilul sa se nasca viu 
f) copilul sa fie chemat sa dobandeasca anumite drepturi 
g) copilul sa fi fost conceput la momentul dobandirii dreptului 
 
 
 
 
 
 
momentul nasterii ——— Capacitatea de folosinta deplina ———momentul mortii 
 
capacitate anticipata 
(limitata) 
- cu conditia sa se 
nasca viu 
 
Conceptie 
 

11 
- legea instituie o prezumtie : conceperea a avut loc candva intre ziua 180 si 300 inaintea 
nasterii la data x 
 
Capacitatea de folosinta a persoanei fizice inceteaza odata cu moartea acesteia. Dupa 
deces, corpul uman neinsufletit, memoria si demnitatea defunctului se bucura de o anumita 
protectie juridica. Moartea unei persoane poate fi constata fizic sau declarata judecatoreste. 
Constatarea mortii poate fi facuta doar in urma examinarii medicale a cadavrului identificat, 
nefiind permisa utilizare de declaratii de martori sau prezumtii. 
Actuala reglementare cuprinde in general de declarare a mortii si doua cazuri speciale. 
Intre cele trei cazuri exista deosebiri sub aspectul conditiilor de fond cerute pentru admiterea 
actiunii, insa sunt identice efectele hotararii judecatoresti de declarare a mortii. Conform art. 49 
Cod Civil, pentru cazuri generale de declarare a mortii este necesara intalnirea cumulativa a 
doua conditii de fond : persoana sa fie disparuta si de la data ultimelor informatii sau indicii din 
care sa rezulte ca persoana era in viata sa fi trecut cel putin 2 ani.  
Primul caz specia​l are care premiza disparitia unei persoane in imprejurari care 
indreptatesc a se presupune decesul. Legea enunta exemplificativ imprejurari exceptionale 
precum cutremure sau inundatii, insa instanta poate aprecia ca si o alta imprejurare 
asemantoare indreptateste a se preupune decesul. In aceste situatii termenul dupa care poate fi 
declansata procedura este de 6 luni. 
Al doile caz special ​este aplicabil cand persoana dispare intr-o imprejurare care face ca 
decesul sa fie sigur, insa cadavrul sa nu poata fi gasit. In acest caz, procedura declararii mortii 
poate fi declansata si chiar la instanta de la locul decesului. 
 
 
 
Disparitia ——— 2 ani ———Declansarea procedurii 
(indicii cu prezumti la deces) 
 
Caz special 1 
 
​Deces probabil ——— 6 luni ———Declansarea procedurii 
 
Caz special 2 
 
Deces sigur ——— Declansare imediata a procedurii 
 
 
Prin modificare codului de procedura civila incepand cu 15 octombrie 2014, competenta 
solutionarii cererilor de declarare judecatoreasca a mortii revine judecatoriei de la ultimul 
domiciliu al celui disparut 
 
 
 
 
Stabilirea datei mortii 
 
- regulile sunt stabilite prin art. 62 Cod Civil care tine seama pe de o parte de faptul ca de cele 
mai multe ori in cazul declararii judecatoresti a mortii exista numai indicii cu privire la data 
mortii celui disparut si pe de alta parte de faptul ca uneori pot sa lipseasca si indiciile 
referitoare la o anumita data a mortii 

12 
- regula este ca data mortii va fi stabilita de la caz la cazin functie de indiciile existente cu privire 
la ea 
- exceptia aplicabila in cazul lipsei de indicii indestulatoare stabileste ca data mortii ultima zi a 
termenului dupa care se poate cere declararea judecatoreasca a mortii - aceasta zi va putea 
dupa caz ultima zi a termenului de 2 ani sau ultima zi a termenului de 6 luni 
- daca nu se cunoaste ziua exacta a datei disparitiei se ia ultima zi conform indiciilor, daca nu, 
ultima zi a lunii respective, daca nu, ultima zi a anului  
- data mortiiastfel stabilita poate fi rectificata daca apar noi indicii care atesta faptul ca nu a fost 
cu putinta ca moartea sa se fi produs la data stabilita initial 
 
Efectele declararii mortii 
 
Aceasta instituie doua prezumtii (presupuneri) anume cel declarat mort a incetata din 
viata la data prevazuta in hotararea judecatoreasca drept data mortii, respectiv cel declarat mort 
a fost in viata pana la acea data. Ambele prezumtii au caracter relativ, cei interesati avand 
posibilitatea de a dovedi ca alta este data reala sau probabila a decesului. De la data preumata 
a fiind aceea a mortii, persoana fizica inceteaza a mai fi subiect al raporturilor juridice. 
 
  
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

13 
Curs 7 
 
 
Publicitatea hotararii​ intrucat declararea mortii unei persoane are consecinte grave in 
privinta ei, a familiei si a bunurilor sale, prin art. 946 C.proc.civ. sunt stabilite cateva masuri 
menite sa asigure publicitatea si in consecinta cunoasterea de catre cei interesati a survenirii de 
declarare a mortii. 
 
Hotararea declarative de moarte : 
 
- afisare :  
• instanta 
• primarie 
• domiciliu 
 
- inscrieri / informari : 
• starea civila : se inregistreaza decesul 
• sisteme de publicitate : 
- Cartea funciara 
- Registrul Comertului 
 
Anularea hotararii declarative​ de moarte poate fi ceruta daca cel declarat mort este in 
realitate in viata sau atunci cand declararea mortii s-a pronuntat fara a se sti ca in realitate 
moartea celui in cauza a fost constatata fizic si inregistrata in registrele de stare civila. 
 
 
Data initiala​—​Data rectificata​—inregistrare a decesului—​hot. declarare moarte​—​hot. rectificata​—hot. anulare 
 
Deoarece, in urma anularii hotararii declarative de moarte efectele acesteia se 
desfiinteaza retroactiv, cel care a fost declarat mort trebuie tratat atat cat este posibil ca si cum 
ar fi fost tot timpul in viata. Consecintele anularii hotararii declarative de moarte pot fi grupate in 
urmatoarele categorii : 
 
1. Situatia bunurilor celui declarat mort in ipoteza anularii hotararii declarative de moarte, 
bunurile trebuie restituite celui declarat mort pe cat posibil in natura 
• prin exceptie, restituirea se face prin echivalent conform dispozitiilor art. 1640-1646 C.civ 

14 
Caz particular :  

 
 
6. Situatia platilor facute mostenitorilor aparenti ai celui declarat mort. Plata facuta unui 
mostenitor aparent este valabila in masura in care debitorul a fost de buna credinta la 
momentul efectuarii platii. 
 

 
7. Situatia castoriei celui care a fost declarat mort. Anularea hotararii declarative de moarte are 
ca efect reactualizarea casatoriei care doar aparent a incetat prin declararea mortii cu 
exceptia cazului in care sotul celui declarat mort s-a recasatorit cu buna-credinta caz in care 
prima casatorie inceteaza la data incheierii celei de-a doua casatorii. 
 
 
 
Capacitatea de exercitiu 
 
Art. 37 C.civ. defineste capacitatea de exercitiu ca aptitudinea persoanei de a incheia 
singura acte juridice civile. Definitia subliniaza faptul ca aceasta aptitudine presupune ca acea 
persoana poate sa incheie singura acte juridice civile, adica fara a recurge la repreezntarea 
legala ori fara a avea nevoie de o incuviintare prealabila. Capacitatea de a contracta nu este 
insa numai o aptitudine a persoanei ci si o conditie esentiala de valabilitate actului juridic civil. 
Astfel este posibil ca o persoana sa aiba capacitate de exercitiu deplina, dar sa nu aiba 
capacitatea de a incheia un anumit act la fel cum este posibil ca legea sa recunoasca prin 
exceptie indreptatirea unei persoane lipsite de capacitate de exercitiu de a incheia acte. 
 
 
 
 

15 
 
 
Spre deosebire de capacitatea de folosinta care se dobandeste instantaneu si complet 
din momentul nasterii, capacitatea de exercitiu a persoanei fizice se dobandeste treptat pe 
masura formarii discernamantului si a acumularii unei experiente de viata ceea ce difera in fapt 
de la o persoana la alta. Legea pornind de la sitautia medie statistica opereaza cu urmatoarele 
presupuneri : pana la varsta de 14 ani discernamantul lipseste si prin urmare lipseste si 
capactatea de exercitiu ; intre 14-18 ani capacitatea este restransa deoarece minorul este 
presupus a avea discernamant, dar nu si suficienta experienta de viata; dupa varsta de 18 ani 
persoana are atat discernamant cat si experienta de viata si astfel are capacitate deplina de 
exercitiu. 
 
 
nastere —​lipseste capacitatea​—14 ani —​capacitate restransa​—18 ani —​capacitate deplina 
 
Capacitatea delictuala 
 
Spre deosebire de capacitate de exercitiu, capacitatea delictuala este o stare de fapt 
care depinde de discernamantul autorului faptei (art. 1366, 1367 C.civ.). Capacitatea de exercitiu 
nu priveste in niciun fel si niciodata faptele juridice ilicite. In cazul acestora, pentru stabilirea 
raspunderii delictuale, respectiv a obligatiei de a repara prejudiciul provocat altuia, cei peste 14 
ani sunt presupusi a avea discernamant si prin urmare capacitate delictuala, iar cei sub 14 ani 
sunt presupusi a nu avea discernamant, cele doua prezumtii fiind relative. 
Incheierea actelor juridice de catre cei care nu au capacitate deplina de exercitiu din 
reglementarile legale => parintii sau dupa caz , tutorele, sunt aceia care incuviinteaza actele 
juridice pe care le incheie minorul cu varsta cuprinsa intre 14-18 ani respectiv sunt aceia care la 
incheierea actelor juridice il reprezinta pe minorul care nu a implinit 14 ani ori pe cel pus sub 
interdictie. Ca atare in cazul minorilor cu capacitate de exercitiu restransa, parintele sau tutorele 
este doar un ocrotitor legal, pe cand in cazul incapabililor, acestia au capacitatea de 
reprezentant legal. 
Cu toate aceste orice persoana chiar si cel lipsit de capacitate de exercitiu poate incheia 
acte de conservare precum si acte de dispozitie de mica valoare, curente si care se executa la 
momentul incheierii actului. 
 
Acte juridice : 
 
- conservare 
• preintampina o pierdere 
- administrare 
• punerea in valoare a bunului 
- dispozitie 
• iesirea din patrimoniu a unui drept 
 
 
 
 
 
 
 

16 
 
 
 
 
 
 

Curs 8-9 
 
Actele de aministrare prin care se pun in valoare bunurile celui ocrotit se incheie de catre 
reprezentantul legal singur, respectiv de catre minorul cu capacitate de exercititu restransa 
asistat de catre ocrotitorul legal. In acest din urma caz, lipsa incuviintarii nu atrage anularea 
actului decat daca prin incheierea lui rezulta un prejudiciu pentru minor. 
 
incapabil —— reprezentant legal incheie actul —— tert *​efectele se produc intre incapabil si tert 
 
minor 14-18 ani ——— tert *​ocrotitorul legal asista 
 
Incheierea actelor juridice de dispozitie, in numele celui lipsit de capacitate sau de catre 
cel cu capacitate de exercitiu restransa necesita autorizarea instantei de tutela (atributie inca 
exercitata de autoritatea tutelara). Potrivit art. 145 C.civ., autorizarea se poate acorda numai 
daca actul raspunde unei nevoi sau prezinta un efort neindoielnic pentru minor, in caz contrar 
instanta de tutela fiind indreptatita sa refuze autorizarea actului.  
 
dispozitie :  
 
incapabil —— reprezentant legal incheie actul —— tert 
 
*doar daca are autorizatie de la ​Instanta de tutela  
*avizul ​Consiliului de familie​. 
 
minor 14-18 ani ——— tert 
 
*minorul trebuie sa-si dea acordul 
*ocrotitorul legal trebuie sa-si dea acordul 
*autorizare de la Instanta de tutela 
*avizul Consiliului de familie 
 
De asemenea, pentru incheierea actelor de dispozitie este necesar avizul Consiliului de 
familie atunci cand acesta a fost constituit. Atunci cand actul juridic a fost incheiat fara a se fi 
cerut avizul Consiliului de familie, el este sanctionat cu ​nulitate relativa​. In schimb, atunci cand 
avizul Consiliului de familie a fost dat, in sensul neincuviintarii actului si cu toate acestea actul 
respectiv s-a incheiat, in functie de imprejurari, se poate atraga raspunderea tutorelui. 
 
 
 
 
 
 

17 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
1. Tutela 
 
• o masura de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitate deplina de exercititu care se poate 
institui in doua situatii : 
a) in cazul in care copilul minor este lipsit de ingrijirea ambilor parinti din diferite 
motive 
b) in cazul in care o persoana cu capacitate deplina de exercitiu este pusa sub 
interdictie, caz in care tutorele poate fi numit si parintele incapabilului 
• de regula, calitatea de reprezentant sau ocrotitor legal, revine dupa imprejurari parintilor sau 
tutorelui, atributiile lor in cazul minorilor fiind aproape identice 
• Tutorele este persoana numita de catre instanta pentru exercitarea tutelei asupra unei 
persoane 
• Atributiile tutorelui unui incapabil sau ale parintilor dupa caz sunt atributii cu privire la 
persoana incapabilului si atributii cu privire la bunurile acestuia, tutorele avand obligatia de 
a administra bunurile si de a reprezenta / asista la incheierea actelor. 
 
numire ————inventar ——— administrarea bunului <- Dare de seama (anuala)—descarcarea de tutela 
| | 
*Tutore : *boala Tutore -> curator special 
- acte de conservare *act - contrarietate de interese  
- de administrare urgenta => curator special 
 
Tutore / parinte ​NU​ poate incheia actele de : 
 
- donatii 
- garantii -> obligatii 
- conflict de interese 
- dispozitii testamentare 
 
8. Curatela 
 
• persoana desemnata de catre Instanta de tutela sau uneori de catre o alta instanta pentru a 
reprezenta temporar o alta persoana in vederea ocrotirii intereselor acesteia si a 
administrarii bunurilor ei 
a) curatela persoanei capabile  
• de regula curatela e menita sa asigure ocrotirea unei persoaen care are deplina 
capcitate de exercitiu, dar care, din anumite motive, nu poate sa-si administreze 
bunurile, sa-si apere interesele sau sa ia masuri care nu suporta amanare si nu poate 
numi un mandatar sau un administrator 

18 
• instituirea curatelei nu aduce nicio atingere capacitatii celui reprezentat de catre 
curator, in raporturile dintre curator si cel reprezentat fiind aplicabile regulile de la 
mandat 
• Instanta de tutela poate stabili limitele mandatului, poate da intstructiuni curatorului si, 
in caz de nevoie, poate hotari investirea curatorului cu drepturile si obligatiile 
administratorului insarcinat cu administrarea simpla a bunurilor altora. 
b) curatela persoanelor incapabile 
• prin exceptie, curatela se instituie si in cazul persoanelor lipsite de exercitiu ori cu 
capacitate de exercitiu restransa 
• cele doua feluri de curatela se aseamana doar prin caracter vremelnic, in schimb difera 
esential in ceea ce priveste regimul juridic care guverneaza relatiile dintre curator si cel 
reprezentat, in acest din urma caz fiind aplicabile regulile de la tutela 
 
 
9. Consiliul de familie  
 
• potrivit art. 125 C.civ., Instanta de tutela poate constitui un consiliu de familie compus din 3 
rude sau afini, tinand seama de gradul de rudenie si de relatiile personala cu familia 
minorului 
• in ceea ce priveste reprezentarea minorului la incheierea actelor juridice sa ori incuviintarea 
actelor acestora, Consiliul de familie da avize consultative si, in cazurile prevazute de lege, 
ia decizii 
 
Incapacitati  
 
Capacitatea de exercitiu deplina permite, ca regula, persoanei care a dobandit-o sa 
incheie orice fel de acte. Cu toate acestea, legea cu titlu de exceptie poate interzice unei 
persoane capabile incheierea anumitor acte. Traditional in dreptul nostru aceste capacitati sunt 
impartite in ​incapacitati de folosinta​ si i​ ncapacitati de exercitiu​, criteriul de clasificare fiind 
considerat cel al limitarii aptitudinii de a avea anumite drepturi si obligatii vs limitarea de a 
incheia acte in general. Datorita impreciziei criteriilor de demarcatie dintre cele doua categorii, 
unii autori au apreciat ca nu se justifica o astfel de impartire a incapacitatilor in mod real, toate 
incapacitatile ajungand sa fie practic incapacitati de exercitiu, adica incapacitatide a incheia 
anumite acte. 
 
1. Incapacitati de folosinta 
• limitare drepturi 
 
10. Incapacitati de exercitiu 
• aptitudinea de a incheia acte 
 
Si in cuprinsul noului C.civ., legiuitorul pare sa fi ramas fidel terminologiei traditionale, 
art.29 C.civ. vorbind despre limitari ale capacitatii de folosinta, respectiv de exercitiu, iar art. 
1180 C.civ. despre incapabil si cei opriti sa incheie anumite contracte. Desi contestabila sub 
spectul rigorii juridice si al utilitatii practice, distinctia merita retinuta cel putin sub aspect 
terminologic, atat legiuitorul, cat si practica judiciara operand cu aceasta distinctie. 
 

19 
Incetarea capacitatii de exercitiu, ca regula, capacitatea de exercitiu dobandita a unei 
persoane fizice inceteaza odata cu capcitatea de folosinta. Prin exceptie, persoana care datorita 
unor boli sau tulburari mentale pierde discernamantul, aceast trebuie pusa sub interdictie cu 
consecinta lipsirii de capacitate de exercitiu si a numirii unui tutore. Regulile privitoare la tutela 
minorului care nu a implinit 14 ani se aplica si in cazul tutelei celui pus sub interdictie 
judecatoreasca cu unele mici diferente. Conform art. 169 C.civ., interdictia isi produce efectele 
de la data la care hotararea judecatoreasca a ramas definitiva, insa lipsa capacitatii de exercitiu 
a celui pus sub interdictie nu este doar o masura de protectie a celui lipsit de discernamant, ci si 
o masura de protectie a tertilor de buna-credinta care contracteaza cu cel pus sub interdictie. In 
scopul informarii tertilor si a protejarii acestora art. 169 alin.(2) prevede ca lipsa de capacitatee a 
celui interzis nu poate fi opusa unei terte persoane decat de la data indeplinirii formalitatilor de 
publicitate, cu exceptia cazului in care tertul cunostea pe alta cale de punerea sub interdictie. 
 
Consecinta opozabilitatii​ incapacitatii interzisului consta in aceea ca tutorele celui pus 
sub interdictie poate cere anularea actului pe care interzisul l-a incheiat personal dupa ce s-a 
indeplinit formalitatea de publicitate pe considerentul lipsei de capacitate a acestuia fara a mai 
trebui sa faca vreo alta dovada si indiferent daca cel pus sub interdictie s-a aflat intr-un moment 
in care temporar avea discernamant.  
Consecinta inopozabilitatii​ consta in aceea ca , daca cel pus sub interdictie incheie un 
act juridic dupa ce hotararea de punere sub interdictie devine definitiva, dar inainte de inscrierea 
interdictiei in actul de nastere, atunci o actiune a tutorului de anulare a actului incheiat de 
incapabil va putea fi fondata pe lipsa capacitatii doar in cazul in care se poate dovedi ca tertul 
cunostea pe alta cale de punerea sub interdictie. In caz contrar, nulitatea poate fi ceruta doar 
pentru lipsa discernamantului. 
 
 
act incheiat de incapabil : 
- Tert de rea-credinta : lipsa capacitate 
- Tert de buna-credinta : lipsa discernamant 
 
Sanctiuni 
 
Normele care guverneaza capacitatea de exercitiu au caracter imperativ si urmaresc un 
interes particular al celor care nu au capacitate de exercitiu deplina. De aceea, nerespectarea lor 
atrage nulitatea relativa a actului cu consecinta desfiintarii lui. Prin exceptie insa, atunci cand cel 
lipsit de capacitate de exercitiu deplina, prin manopere viclene, induce in eroare pe tert cu privire 
la capacitatea sa, instanta ​poate​ sa mentina actul in masura in care, la cererea celui interesat, 
considera aceasta masura ca o sanctiune adecvata. 
 

20 
In cazul in care anulabilitatea actului se invoca pe cale de actiune, dreptul de a promova 
aceasta actiune revine mai intai celui lipsit de de capacitate deplina de exercitiu si se exercita fie 
de reprezentantul legal in numele incapabilului minor sau interzis, fie de catre minorul cu 
capacitate de exercitiu restransa asistata. Apoi, pentru a asigura o protectie cat mai eficienta 
minorului, legea recunoaste un drept la actiune ocrotitorului legal, Consiliului de familie, respectiv 
procurorului care poate actiona din oficiu sau la sesizarea Instantei de tutela. In fine, daca 
nulitatea este invocata pe cale de exceptie, aceasta poate fi ridicata, chiar si singur de incapabil 
sau de catre cel cu capacitate de exercitiu restransa. 
 
 
I / M (14-18) ——lipsa capacitate de exercitiu (nulitate relativa)—— T 
 
-actiune -exceptie 
cal.: repr. / min. +ocr. actiunea(1) = efect contrar 
inst. de tutela -> procuror exceptie : nulitate  
cons. fam. (oricare membru) 
ocrotitorul legal singular 
 
 
Atunci cand minorul / interzisul contracteaza cu o persoana capabila, aceasta din urma 
nu va avea dreptul de a se prevala de incapacitate deoarece punerea sub interdictie si lipsa de 
capacitate a interzisului / minorului sunt menite sa-l ocroteasca pe acesta. Persoana care a 
acontractat cu incapabilul poate opune doar inopozabilitatea punerii sub interdictie. 
 
 
 
 
 
 
 
 
Identificarea persoanei fizice  
   
Domiciliul​ este un element de identificare a persoanei fizice prin localizarea acesteia in 
spatiu, care poate fi privit atat ca un drept nepatrimonial al persoanei, cat si ca o stare de fapt in 
intelesul ca este locul unde pe care persoana la ales pentru a-si exercita drepturile si libertatile 
civile, in care se prezuma ca ea vietuieste in mod obisnuit si unde poate fi gasita atunci cand 
aceasta este cautata. 
 
- obligatoriu / unic / inviolabil  
 
a) voluntar  
• ales de persoana majora 
a) legal 
• minori -> tutore / parinte  
b) ales 
• pentru o anumita procedura / proces / contract 
c) profesional 
• profesie liberala 

21 
• persoana fizica autorizata 
 
Starea civila​ se poate defini ca fiind ansamblul de atribute personale, de fapt si juridice, 
care, potrivit legii, trebuie evidentiate prin actele de stare civila in scopul individualizarii 
persoanei in familie si societate. Intr-un prim inteles, stare civila este o suma de atribute sau 
calitati personale privitoare la filiatie si statut familial, care sunt obligatorii pentru toate 
persoanele fizice. In al doilea sens, starea civila este privita ca un drept subiectiv de 
individualizare a persoanei, care confera titularului sau ca prerogativa : 
 
a) posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civila 
h) posibilitatea de a pretinde sa fie individualizat de altii prin starea sa civila 
i) posibilitatea de a apela la forta de constrangere a statului in cazul atingerilor aduse starii 
civile 
 
Caractere ale starii civile : 
 
a) legalitate 
• doar elementele prevazute de lege 
• doar in conditiile prevazute de lege 
d) indivizibilitatea 
e) personalitatea 
• data de legea nationala / cetatenie 
f) indisponibilitatea si imprescriptibilitatea 

22