Poluarea reprezinta modificarea componentelor naturale prin prezenta unor

componente straine, numite poluanti, ca urmare a activitatii omului, si care provoaca

prin natura lor, prin concentratia in care se gasesc si prin timpul cat actioneaza,
efecte nocive asupra sanatatii, creeaza disconfort sau impiedica folosirea unor
componente ale mediului esentiale vietii.

I. Poluarea Naturala
 Eruptii vulcanice
 Incendii
 Furtuni de praf
 Polenul de la plante
 Eroziunea solului
 Metanul provenit de la animale
 metanul emanate in urma dezghetului permafrostului
 evaporarea gazului natural
II. Poluarea Antropica
 sursele stationare
 sursele mobile
 sursele transfrontaliere
 Poluare Naturala
 Eruptiile vulcanice: genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba local nu
numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita influente negative si
asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna cu vaporii de apa, praful
vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in atmosfera, unde formeaza nori grosi,
care pot pluti pana la mari distante de locul de emitere. Timpul de remanenta in
atmosfera a acestor suspensii poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza
ca, cea mai mare parte a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea
vulcanica - o importanta sursa de poluare aer. Aceste pulberi se presupune ca au si
influente asupra bilantului termic al atmosferei, impiedicand dispersia energiei radiate
de Pamant catre univers si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de "efect
de sera", produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera.
 Incendii: o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand umiditatea
climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit de raspandit, mai
ales in zona tropicala, desi, in general, gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona
nu este de natura sa favorizeze izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si
inceputul anului 1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii
care au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de Fildes, in
1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana, in timpul aceleiasi secete, a fost
distrusa prin foc o mare suprafata de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii
deosebit de secetosi, chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor.
Astfel, in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare
chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica din deceniul 80 a
extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii pe intregul glob.
 Furtuni de praf: sunt si ele un important factor in poluarea aerului. Terenurile afanate
din regiunile de stepa, in perioadele lipsite de precipitatii, pierd partea aeriana a vegeta-
tiei si raman expuse actiunii de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica
de pe sol o parte din particulele ce formeaza "scheletul mineral" si le transforma in
suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera perioade lungi de timp. Depunerea
acestor suspensii, ca urmare a procesului de sedimentare sau a efectului de spalare
exercitat de ploi, se poate produce la mari distante fata de locul de unde au fost
ridicate. Cercetari recente, din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe
continentul African ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca
desertul Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni de praf se produc
si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934, numai intr-o singura zi, un vant de o
violenta neobisnuita a produs un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor
Texas, Kansas, Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane
de tone de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul
si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la 26 si 27 aprilie, o
furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime de 12 - 25 mm pe o suprafata
de 400 000 km 2 , situata in zona precaspica. Evaluarile facute cu acest prilej au aratat
 ca, numai pe teritoriul tarii noastre s-au depus circa 148 milioane m 3 de praf, din
cantitatea totala ridicata.

 polenul de la plante: Oamenii de ştiinţă estimează că în sudul Suediei pădurile de molid,

care ocupă o treime din suprafaţa ţării, eliberează în aer aproximativ 75 000 de tone de
polen pe an. O singură ambrozie — o adevărată năpastă pentru nord-americanii care suferă
de alergie la polen — poate produce un milion de granule de polen pe zi. S-a găsit polen de
ambrozie purtat de vânt până la o distanţă de 3 kilometri pe uscat şi până la 600 de
kilometri pe apă.

 Eroziunea solului: este acţiunea de desprindere, transport şi depunerea particulelor de sol sau
rocă, sub acţiunea factorilor subaerieni (factoriexogeni). Deci, din cele trei componente :
desprindere, transport şi depunere,arată că fenomenul erozional este un proces mecanic, care
implică acţiuneaunor forţe care să conducă, pe de o parte, la desprinderea şi
transportul(depăşirea rezistenţei particulei de sol, respectiv la atenuarea forţelor respective), fie su
b aspectul reducerii fenomenului respectiv şi amaterializării lui, în limitele (normale), admisibile.Cea
mai gravă formă de degradare a solului este eroziunea. Eroziuneasolului este provocată de
întrebuinţarea incorectă şi nu trebuie confundată cueroziunea naturală.Eroziunea naturală este un
proces lent care nu poate fi oprit. Dar,odată cu această uzură naturală, se formează solul nou.
Oamenii de ştiinţă auestimat că durata de erodare şi îndepărtare naturală a unui metru pătrat
de pământ este aproximativ de 30.000 ani. Dar, administrarea incorectă a pământurilor poate să
 accelereze în aşa măsură acest proces, încât suprafeţemari de teren fertil se pot de-grada în câteva
decenii.Din punct de vedere al practicii agricole - fenomenul de eroziune,trebuie conceput ca un
fenomen distructiv, care conduce la depreciereacalităţilor productive ale solurilor şi în final, la
degradarea completă a
teritoriilor respective, ca urmare a proceselor de eroziune, a spălăriiorizonturilor de sol. Eroziunea
solului se produce pe terenurile care au fost cultivate sau păşunate prea intens. Suprasolicitarea
solului, apare, în condiţiile în care
anumite plante sunt cultivate an de an, dar nu se face fertilizarea şisubstanţele nutritive nu sunt
reintroduse în sol. Cultivarea intensă reduce fertilitatea pământului şi provoacă scăderea producţiei
la hectar. Este redusă,de asemenea, coeziunea solului, scăzând astfel rezistenţă lui la
eroziune.Deteriorarea păşunilor se produce dacă omul creşte prea multe animale pe osuprafaţă
dată. Numărul prea mare de animale consumă vegetaţia într-unritm mai rapid, decât
ritmul de regenerare naturală a acesteia, lăsând în urmă pământul gol.Eroziunea solului se
produce în două faze. În prima fază se sfărâmă bulgării de pământ (masa coezivă a solului) în
particule separate si in faza adoua, acestea sunt îndepărtate de şuvoiul apelor curgătoare
şi de vânt.Înzonele cu precipitaţii abundente, picăturile de ploaie se lovesc de pământ, cuo forţă
considerabilă. În mod normal plantele absorb mare parte a acesteiforţe, dar dacă
vegetaţia lipseşte, picăturile de ploaie zdrobesc solul dezgolit.Particulele de praf sunt ridicate
în aer şi pot fi deplasate până la 1,5 metri.Forţa izbiturilor picăturilor de ploaie,
tasează solul formându-se o crustăcompactă la suprafaţă acestuia. Crustele împiedică
infiltrarea apei de ploaieî n s o l ş i î n r o c i l e d e b a z ă . Î n c o n s e c i n ţ ă , c e a m a i m a r e
p a r t e a a p e i s e v a scurge pe suprafaţa pământului.
 Metanul provenit de la animale: metanul este eliberat în atmosferă, în principal, prin
descompunerea materiei organice, în urma activităților de creștere a animalelor rumegătoare
(bovine, ovine, cabaline), a gestionării îngrășămintelor organice de fermă sau a cultivării unor
plante (orezul). Studiile efectuate în această direcție arată că efectele produse de dioxidul de
carbon în o sută de ani echivalează cu aceeși cantitate de metan produsă în numai zece ani.
Creșterea exponențială a efectivelor de bovine în ultimele decenii, la 1,5 miliarde de vaci pe plan
mondial, a dus la producerea a peste o sută de milioane tone de metan anual, reprezentând 15
la sută din totalul emisiilor de metan.
În cazul animalelor erbivore (bovine, ovine, caprine), metanul este emis în urma fermentației
enterice a furajelor ingerate, sub acțiunea bacteriilor din rumen și din tubul digestiv. Specia și
categoria de animale, tipul furajului, vârsta și greutatea animalelor sunt principalii factori care
exercită o influență directă asupra cantității de metan produsă. De fapt, în agricultură 75 la sută
din metanul produs în atmosferă provine din fermentația eterică a animalelor și 25 la sută din
stocarea și fermentarea îngrășămintelor organice de fermă. În perioada unui an de furajare,
cantitatea emisă de metan este între 100 și 150 kg/vacă, 50-70 kg/tineret bovin, 7-10 kg/oaie, 8-
10 kg/cabaline.
 Metanul emanat in urma dezghetului permafrostului: Cercetătorii americani au
descoperit mii de locuri în Arctica unde calota glaciară s-a topit în urma accelerării încălzirii
globale, iar cantităţile imense de metan depozitate acolo timp de milenii au început să fie
eliberate în atmosferă.În ceea ce priveşte cantităţile emise, metanul este al doilea gaz ca
importanţă în provocarea efectului de seră, după dioxidul de carbon, iar nivelul său a început
brusc să crească după câţiva ani de stabilitate. Însă cercetătorii din cadrul unui nou proiect care
vizează Arctica, conduşi de Katey Walter Anthony din cadrul Universităţii Alaska din Fairbanks,
au reuşit să identifice depozitele naturale de metan pe baza proporţiei diferiţilor izotopi de
carbon din moleculele de metan. Ei au identificat, în Alaska şi Groenlanda, peste 150.000 de
puncte în care există emisii naturale de metan, în lacuri situate la marginea calotelor
glaciare.Mostrele recoltate au arătat că unele dintre acestea rezultă din emisiile metanului
străvechi, posibil din depozitele de gaze naturale şi cărbuni situate sub lacuri, pe când alte
mostre conţin gaze mult mai recente, formate în urma proceselor de descompunere a
materialului vegetal din lacuri.Am observat că majoritatea mostrelor provin din lacurile situate în
imediata apropierea a zonelor de permafrost, precum şi din morenele şi fiordurile gheţarilor
 montani care se micşorează de la an la an. Dacă fenomenul de eliberare a metanului provocat
de încălzirea globală se va confirma şi în nord-vestul Siberiei, regiune unde stratul de
permafrost se topeşte într-un ritm îngrijorător, care va atinge punctul maxim în jurul anului 2100,
cantităţile uriaşe de metan eliberate în atmosferă vor duce la schimbări climatice cu efecte
incalculabile pentru viaţa pe Terra.

PoluareaAntropica
 Sursele stationare-Dioxidul de azot întră în lista celor mai periculoşi poluanţi,
deoarece provoacă efecte senzoriale, funcţionale şi patologice. Persoanele expuse la
concentraţii ridicate de dioxid de azot, cel mai des sunt supuşi bolilor de catar ale tractului
respirator superior, bronşită, mană şi pneumonie. Poluarea aerului cu dioxid de azot conţine
o ameninţare nu numai pentru sănătatea umană, dar provoacă şi daune ecologice pentru
mediul ambiant. Influenţa dioxidului de azot asupra plantelor provoacă înălbirea frunzelor,
ofilirea florilor, fructelor şi încetarea creşterii lor. În aerul atmosferic a municipiului
Chişinău dioxidul de azot este eliminat practic de la toate întreprinderile existente.
Principalele surse de oxizi de azot sunt procesele de ardere la temperaturi înalte a diferitor
tipuri de combustibil (gaze naturale, cărbune, benzină, ulei, motorină) în centralele termice,
boilere, instalaţii industriale. Circa 90% din toate emisiile de oxizi de azot în atmosferă sunt
legate de arderea combustibilului. Pentru evaluarea influenţei emisiilor întreprinderilor din
municipiul Chişinău asupra nivelului poluării atmosferei cu dioxid de azot s-au utilizat datele
de inventariere a 9 surse majore de poluare: SA „CET-1”, SA „CET-2”, SA „Fabrica de
sticlă”, SA „Bucuria”, SA „Beton şi mortari”, SA „Edilitate”, SA „Zorile”, SA „Tutun”, SA
„Carmez” şi conform OND-86 „Metodika raschyota кonczentraczij v atmosfernom vozduxe
vredny'x veshhestv, soderzhashhixsya v vy'brosax predpriyatij” au fost estimate zonele de
influenţă (emisiilor) a acestor întreprinderi.

Suprapunerea zonelor de influenţă a întreprinderilor duc la majorarea concentraţiei dioxidului de

azot în sectorul de reacoperire. La aceste zone se referă sectoarele Buiucani şi Ciocana din orașul
Chişinău. Zonele de influenţă ale SA „CET-2” şi SA „CET-1” sunt foarte mari şi acoperă toată aria
oraşului şi suburbiile lui. Analiza funcţionării întreprinderilor din municipiul Chişinău în ultimii ani
arată faptul că de la sursele staţionare în aerul atmosferic se degajă anual peste 3000 t de substanțe
poluante , excepție făcînd anul 2011, cînd s-a înregistrat o cantitate minimă de 2761 t de substanțe
poluante. În perioada 2005–2012 la SA CET-1 are loc diminuarea treptată a cantităţilor de emisii de
la 195,81 t în 2005 la 74,7 t în 2012, adică cu 61,85%. La SA CET-2 în perioada examinată nivelul
minim a cantităților de emisii s-a atins în anul 2008 ajungîng la o valoare de 376,96 t, reducîndu-se
față de anul 2005 cu 75,67%. Acest fapt se explică prin trecerea staţiei la consum de gaz natural.
Totodată, în anul 2012 la SA CET-1 se observă o reducere considerabilă a componentelor NO2,
SO2 și CO față de anul 2005, într-o ușoară creștere fiind substanțele solide, iar la SA CET-2 s-au
redus considerabil componentele NO2 și SO2, în creștere fiind componenta CO și substanțele solide.
Conform datelor Inspectoratului Ecologic de Stat în sectorul industrial printre întreprinderile din
municipiul Chişinău cu o influenţă negativă majoră asupra aerului atmosferic pe parcursul anului
2012 figurează următoarele: SA „Edilitate” (189,6 t), SRL „Moldovatransgaz” (138,9 t), SA
„Macon” (113,0 t), SA „Uzina de sticlă” (107,3 t) și SA „Apa Canal Chişinău” (105,3 t) etc.
Emisiile în atmosferă depind şi de starea drumurilor aflate în stare deplorabilă. Reţeaua de drumuri a
municipiului Chişinău s-a format sub aspectul actual în ultimii 45 de ani, însă parametrii drumurilor
publice din oraş au fost calculaţi pentru un flux de 100000 vehicule, pe cînd astăzi avem un parc ce
depăşeşte 250000 unităţi de transport, fiind completat zilnic de circa alte peste 100000 unităţi de
transport din suburbii sau tranzitează orașul. Rețeaua rutieră a municipiului Chișinău cuprinde 102,8
km de drumuri publice (tab. 5.), ceea ce reprezintă 1,1% din totalul de drumuri publice pe republică.
Din lungimea totală de drumuri publice în municipiul Chișinău, 68,7% sunt drumuri naţionale şi
32,3% drumuri locale, iar la nivel de republică – 35,7% și 64,3% respectiv. Atît cele naţionale cît şi
cele locale, îndeosebi, se află într-o stare proastă. Lungimea drumurilor cu îmbrăcăminte rigidă în
municipiul Chișinău constituie 98,6% din totalul de drumuri publice, pe republică – 94,5%.

 Sursele mobile: Principala sursă de poluare a aerului atmosferic în Republica Moldova,

îndeosebi în localităţile urbane, este transportul auto. Se ştie că un automobil pe parcurs de
un an utilizează un volum de aer curat egal cu volumul necesar pentru respiraţia a 100 de
oameni. Gazele de eşapament ale automobilelor conţin: oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi
de azot, funingine, bioxid de sulf, compuşi ai plumbului, benz-α-pirenă, aldehide şi metale
grele. Să examinăm influenţa gazelor nocive emise în atmosferă asupra organismului omului.
Oxidul de carbon (CO) este foarte otrăvitor. Acest gaz fixează hemoglobina din sânge.
Primele simptoame ale intoxicării grave sunt durerile de cap şi ameţelile, ulterior persoana
intoxicată îşi pierde cunoştinţa. Toxicitatea extremă a oxidului de carbon, lipsa culorii şi
mirosului de acest gaz, absorbţia foarte slabă de către cărbunele activat al măştii antigaz
obişnuite – toate acestea transformă oxidul de carbon într-un gaz foarte periculos. În caz de
intoxicaţie cu acest gaz primul lucru, ce se recomandă este aerul liber şi curat.

Oxizii de azot ( NOx) cu excepţia protoxidului de azot, sunt otrăvitori. Otrăvirea cu aceste
gaze este periculoasă prin faptul că căile respiratoare se irită slab şi simptoamele mai
evidente şi grele (boli în piept, respiraţie greoae ş. a.) vin mai târziu, abia peste câteva ore
după ce a fost inspirat gazul. În cazul otrăvirilor cronice se observă dereglări ale funcţionării
inimii, catarul căilor respiratoare, tuse cu sânge şi distrugerea dinţilor. Ca măsuri de primă
asistenţă medicală urgentă în caz de otrăviri acute se utilizează laptele proaspăt, care se bea
din abundenţă, respiraţie artificială cu oxigen, prelucrarea căilor respiratoare cu camfor.
Bioxidul de sulf (SO2 ) , chiar şi în concentraţii mici, formează un gust neplăcut în cavitatea
bucală şi irită mucoasă din ea. Inspiraţia aerului ce conţine mai mult de 0,2 % bioxid de sulf
provoacă răguşeală, o respiraţie greoae şi pierderea rapidă a cunoştinţei. Intoxicarea cronică
duce la pierderea poftei de mâncare şi inflamarea căilor respiratorii.

Plumbul (Pb) este toxic în toate formele. Cel mai periculos este pentru copii de până la 6
ani, fiindcă frânează dezvoltarea mintală şi creşterea copiilor. Compuşii plumbului atacă
sistemul nervos central al omului, dereglează funcţiile organelor interne. Din cauza acestor
compuşi suferă şi sistemul reproductiv al omului.

Numărul automobilelor în RM creş- te. În perioada anilor 2000-2004 numă- rul

automobilelor a sporit cu 102722 unităţi, dintre care: autoturisme – cu 58120 de unităţi,
autobuze şi microbuze – cu 18763 de unităţi. Numărul autocamioanelor a crescut cu 25839
de unităţi iar numărul autovehiculelor cu destinaţie specială a scăzut cu 1479 de unităţi.
Evident că şi volumul consumului de combustibil care se utilizează în ţară creşte din an în an
şi concomitent sporeş- te cota emisiilor poluante de la autovehicule care constituie în medie
circa 88 % din volumul sumar de poluanţi ai aerului atmosferic. Mărimea calculată a
emisiilor de la transportul auto a constituit în anul 2004 circa 150 de mii de tone. Luînd în
consideraţie cele expuse mai sus putemconstata că în condiţiile actuale populaţia urbană este
în cea mai mare parte supusă riscului îmbolnăvirii din cauza creşterii nivelului de poluare a
aerului atmosferic cu substanţe poluante, generate de mijloacele de transport auto. Cea de-a
doua categorie de emisii a poluanţilor în aerul atmosferic revine surselor fixe de poluare din
industria şi sectorul energetic al republicii. Potrivit datelor rapoartelor statistice (forma 1-
aer), cantitatea totală a poluanţilor emişi de sursele fixe pe parcursul anului 2004 a constituit
17,369 mii tone, inclusiv:

● particule solide – 3,345 mii tone,

● dioxid de sulf – 2,005 mii tone,

● oxizi de azot – 3,184 mii tone,

● oxid de carbon – 5,389 mii tone,

● altele – 3,446 mii tone.

Datele prezentate nu sunt depline din motivul că nu toţi agenţii economici au prezentat
rapoartele statistice. Controlul ecologic de stat al transportului auto. Organele Inspectoratului
Ecologic de Stat efectuează controlul sistematic al gazelor de eşapament a transportului auto
la întreprinderi şi posturile vamale la intrarea în ţară. Conform Hotărî- rii Guvernului
Republicii Moldova nr. 1047 din 4 octombrie a. 2001, de 2 ori pe an controlul ecologic
urmează a se efectua în comun cu Poliţia rutieră în timpul reviziei tehnice a
autotransportului. Spre exemplu, în 2002 au fost verificate 19448 de automobile. Depăşiri ale
normelor de toxicitate au fost depistate la 9,2 % automobile. În rezultatul controlului au fost
întocmite 212 proceseverbale şi s-a interzis ieşirea la linie a 458 automobile. În anul 2003 în
cadrul operaţiunii „Aer curat” au fost verificate 6038 de automobile, motoarele cărora
funcţionează cu benzină şi 1485 automobile cu motoare diesel. S-au depistat depăşiri ale
normativelor de toxicitate la 634 automobile ce funcţionează cu benzină şi la 170 automobile
cu motoare diesel.
Sursele transfrontaliere: Aprecierea nivelului poluării atmosferice, măsurile posibile de reducere a
emisiilor, aprecierea efectelor de mediu pentru diferite ecosisteme (terestre, forestiere, acvatice) în urma
acţiunii noxelor – oxizilor acizi, metalelor grele, substanţelor organice persistente emise de sursele locale şi
transfrontaliere , cât şi calcularea şi cartografierea sarcinilor critice – SC (CL – Critical Loads) sunt activităţile
de bază din cadrul convenţiei Naţiunilor Unite şi Comisiei Economice Europene ”Asupra Poluării Atmosferice
Transfrontiere pe Distanţe Lungi” efectuate sub egida Secretariatului şi comitetului Executiv ale Convenţiei
în cauză. În cadrul Convenţiei LRTAP (The Convention on Long-range Transboundary Air Pollution)
actualmente sunt ratificate de RM 3 protocoale (din 8) ce ţin de această convenţie, inclusiv protocolul
privind acidifierea, eutroficarea şi ozonul din stratul troposferic (Gothenburg, 2000).
În conformitate cu Protocolul ce ţine de impactul metalelor grele s-a menţionat necesitatea utilizării
metodelor bazate pe efect-acţiune pentru controlul emisiilor. Doar astfel de metode garantează o protejare
suficientă a omului şi a diferitelor medii ecologice de acţiuni nocive. Astfel finanţarea pentru reducerea
emisiilor urmează să se efectueze mai direcţionat şi mai eficient.
Deşi majoritatea statelor europene, inclusiv Republica Moldova, au ratificat convenţia respectivă,
angajamentele luate de noi se îndeplinesc numai la nivelul prezentării informaţiei anuale pentru emisii şi
parţial pentru precipitaţii. Datele pentru emisii pentru perioada anilor 1990-2002 cât şi datele
experimentale despre conţinutul poluanţilor în precipitaţii sunt prezentate anual de RM centrelor EMEP din
Moscova şi Zapad din Oslo. Aceste centre prin modelarea şi calcul transferului noxelor stabilesc dispunerea
noxelor pe teritoriul ţărilor Europei (inclusiv şi pentru RM) pentru poligoane de 50x50 km2. La rândul lor
centrele livrează rezultatul calculului depunerilor precipitaţiilor transfrontiere statelor ce au ratificat
convenţia. În final aceste date se compară cu datele de fond experimentale. O astfel modalitate de
apreciere a poluării derivă din criza economică, astfel încât finanţarea redusă în RM nu permite în cadrul
monitoringului (Serviciului de Stat Hidrometeo) înzestrarea staţiilor (posturilor) staţionare speciale cu
echipament modern conform cerinţelor standardelor europene de mediu pentru efectuarea măsurărilor de
fond. Activarea unui post de aşa tip la Leova e posibilă actualmente prin obţinerea sponsorizării din fonduri
internaţionale. Parţial, informaţie de aşa gen ce poate fi analizată şi tratată ca informaţie de fond se obţine
din datele de analiză a calităţii mediului de la poligonul de observaţii Hânceşti din cadrul laboratorului
Procese Atmosferice a INECO. Datele de monitoring ale noxelor de la posturile urbane pot fi interpretate în
plan local de apreciere a poluării mediului, şi nu în plan transfrontalier. In legătură cu cele expuse se cere,
pentru anii apropiaţi, instalarea şi înzestrarea a unu-două posturi pentru măsurările indicate în RM (hotarul
cu România-Leova şi unul cu Ucraina); urmând a fi dotate cu aparatură specială, inclusiv pentru măsurarea
experimentală a ozonului. Aprecierea concentraţiilor pentru aceasta noxă se efectuează numai indirect – în
funcţie de concentraţia dioxidului de azot [O3] = f [NO2].
Pe parcursul anilor 1991, 1992 depunerile asupra teritoriului R.M. provenite din străinătate alcătuiau 14,6-
16,2 kt N-NO3 (corespunzător ponderea de bază fiind 20,3-15,4 % din Ucraina; 9,9-12,3 % din Polonia ; 13-
11% din România şi de la sursele proprii 3,7-3,1 %). Depoziţia N amoniacal pentru aceeaşi perioadă alcătuia
38,6-34,1 kt. Din Republica Moldova, prin transferul transfrontier, se duceau în alte ţări 13,6-13,9 kt N-NO3
şi 39,1 -38,3 kt N-NH4. Pentru perioada anilor 1998-2000 importul şi corespunzător depoziţia N sunt cu circa
30 % mai mici decât pentru perioada anilor1990 în acelaşi timp ponderea surselor locale e de 10 ori mai
mică .
Contribuţia la poluarea cu Pb, Cd şi Hg din depoziţia transfrontalieră pe teritoriul Republicii Moldova sunt
maximale la fel ca şi depoziţia cu N din ţările limitrofe: Ucraina – 42%, România – 23, fosta Iugoslavie 4
pentru Pb; iar exportul de la sursele de pe teritoriul Republicii Moldova alcătuieşte: pentru Ucraina – 42,
România – 23, fosta Iugoslavie – 4.

MG Moldova România Ucraina Bulgaria Ungaria Rusia IND** Alte Suma

import, depoziţia pe teritoriul R. Moldova 1997
 Pb 3,9 11,7 21,5 0,5 1,8 0,9 4,6 5,1 50,0
Cd 16,0 176,0 312,0 17,0 12,0 13,0 125,0 167,0 838,0
Hg 3,0 183,0 110,0 3,0 4,0 2,0 636,0 53,0 994,0
import, 1998
Pb 3,6 10,7 19,4 0,7 1,7 0,8 3,9 5,2 46,0
Cd 9,0 214,0 345,0 32,0 14,0 14,0 122,0 170,0 920,0
Hg 2,0 194,0 124 5,0 5,0 2,0 597,0 72,0 1001,0
export, 1997
Pb 3,9 1,9 4,3 0,3 0,1 1,7 1,2 1,6 15,0
Cd 1,6 7,0 16,0 1,0 0,0 5,0 5,0 21,4 57,0
Hg 3,0 1,0 3,0 0,0 0,0 1,0 1,0 0,0 9,0
export, 1998
Pb 3,6 1,9 4,0 0,2 0,1 1,9 0,8 2,5 15,0
Cd 9,0 4,0 10,0 0,0 0,0 4,0 2,0 5,0 34,0
Hg 2,0 1,0 2,0 0,0 0,0 1,0 0,0 6,0 6,0

Cu ajutorul unor modele de răspândire şi depoziţie este posibil să se stabilească legăturile de cauză-efect în
dependenţa dintre emisii şi urmări din mediul ambiant şi să fie prezentate ca o funcţie de suprafaţă
(cartografierea poluanţilor). Actualmente sunt stabilite baze metodologice pentru modelarea transportului
de substanţe si aprecierea concentraţiilor critice a substanţelor poluante. Scopul evaluării Sarcinilor Critice
sau la Limită, sau criteriile care stau la bază este de a fi utilizate pentru estimarea calităţii unei părţi a
mediului, pentru stabilirea unor priorităţi în măsurările de control şi în estimarea scopurilor de reducere a
emisiilor. În cadrul convenţiei nominalizate este elaborată metodologia de apreciere a sarcinilor critice
pentru N, S, MG. Utilizarea ei în R.M. a permis calcularea nivelurilor sarcinilor critice şi a timpului critic (50-
100 ani) al noxelor, cartografierea parametrilor acestora.
Studiile de estimare a emisiilor şi cu atât mai mult calculul şi cartografierea SC pentru metale grele (Hg, Cd,
Pb, Cu, Zn, As, Cr, Ni) pentru diferite ecosisteme atât în R.M., cât şi în ţările învecinate – Ucraina, România,
Belarusi până în prezent nu s-au efectuat. În măsură mai complectă, în contextul realizării angajamentelor
luate de R.M., în cadrul convenţie evaluările menţionate se efectuează pentru I-a grupă de noxe – oxizii
acizi, ozon, acidifiere. O apreciere mai amplă şi mai completă a emisiilor armonizată la standardele şi
metodele internaţionale, cât şi procedura prezentării informaţiei de mediu este reglementată de un şir de
decizii şi documente internaţionale, reflectate în metodicele EMEP, IPC de apreciere a emisiilor,
implementarea cărora în RM se cere urgentată.
Estimarea preliminară a sarcinilor critice a MG (Pb şi Cd) pentru ecosistemele forestiere foioase şi solurile
specifice R.M., pentru anul 2000 arată că valorile SC pentru Pb variază în intervalul 3,0-22 g/ha şi sunt mai
mici decât pentru ecosistemele corespunzătoare din ţări ca Germania, Bulgaria.
Informaţia ce ţine de depunerile transfrontaliere anuale de azot şi sulf permit evaluarea unor efecte de
mediu ca acidifierea bazinelor acvatice, acţiunea asupra florei, materialelor, construcţiilor, monumentelor.

Controlarea poluarii atmosferice

Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode ce reduc, colecteaza,
capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducand
emisiile poluante cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea de
mai putin combustibil este strategia preferata. Influentand oamenii sa foloseasca transportul in comun in
locul autovehiculelor personale ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban.
Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese chimice sau in procese de combustie (ca de
exemplu plumbul din benzina). Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si indepartarea
materialelor poluante direct din produsul brut, inainte ca acesta sa fie folosit, sau imediat dupa ce s-a
format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea produsului finit, astfel incat produsii
poluanti sa nu se formeze sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea
combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea unei combustii cat mai complete a
carburantului sau prin recircularea gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin
descompunerea gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice. Poluantii industriali
pot fi la randul lor captati in filtre, precipitatori electrostatici.

Actiuni guvernamentale pentru combaterea poluarii

Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele de concentratie ce se cred a fi suficient de
scazute pentru a proteja sanatatea publica. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea
specificate limitele de emisie a substantelor poluante in atmosfera astfel incat standardele de calitate ale
aerului sa fie atinse. Cu toate acestea insa, natura problemei necesita implementarea tratatelor
internationale ale mediului, si pana in acest moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985 conventia
Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. "Protocolul de la Montreal", ata cum a fost numita aceasta
conventie renegociata in 1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi pana la sfarsitul
secolului si asigura ajutor in vederea dezvoltarii tarilor in realizarea acestor tranzitii. in plus, mai multe
tratate internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide.
In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in 1970, 1977 si 1990 este baza legala
a controlarii poluarii atmosferice. Agentia de Protectie a Mediului are ca responsabilitate primara
indeplinirea cererilor acestui act, care specifica sa se stabileasca standarde privind calitatea aerului in cazul
diferitelor substante. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii deteriorarii calitatii aerului in arealele
unde aerul este in prezent mai curat decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul,
monoxidul de carbon, ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave probleme ale poluarii
aerului.

Cum am putea contribui pentru combaterea poluarii

Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational. Cateva din lucrurile pe care le-ar
putea face pentru a salva energie sunt:
Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
Evitarea cumpararii bunurilor care sunt impachetate excesiv. Este necesara energie pentru a confectiona
ambalajele, dar si de a le recicla.
Evitarea pierderilor: redu ceea ce folosesti, refoloseste lucrurile in loc sa cumperi altele noi, repara obiectele
stricate in loc sa le arunci, si recicleaza cat mai mult posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt disponibile in
zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
Izoleaza-ti casa: cauta crapaturile din usi, ferestre, si asigura-te ca podul este suficient izolat pentru a pastra
caldura casei.
Foloseste aparatura electrica casnica care nu consuma multa energie: cand cumperi noi aparate
electrocasnice intreaba care modele consuma mai putina energie. Foloseste becuri cu un
consum scazut de energie si baterii reincarcabile.
Economiseste apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica apa. Un robinet
stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi.
Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului si cauzele ce le
determina. Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta care te-ar putea informa.