Sol

Dacă două mâini rebele Sol

Lamin Dar de ţi-ai vedea veşmântul
nu te-ar ţine orb mereu, Lamin
Re care-mbracă vechiul "eu",
te-ai opri în clipe grele Re
Do Sol ai umplea de plâns pământul
şi privind cu dor la stele, Do Sol
Mimin Re şi, primind cu drag Cuvântul,
ai vedea că-i scris pe ele: Mimin Re
Do Re Sol L-ai simţi în piept pe Sfântul
Dumneze – e - eu! Do Re Sol
Dumneze- e - eu!
Sol
Dacă două vechi zăvoare
Lamin Sol
nu te-ar ţine surd mereu,
Re Dacă două mâini rebele
ai şopti: Ce meşter mare
Lamin
Do Sol
nu te-ar ţine orb mereu,
scoate păsări cântătoare?
Re
Mimin Re
te-ai opri în clipe grele
Şi ţi-ar spune orice floare:
Do Re Sol Do Sol
Dumneze- e - eu! şi privind cu dor la stele,
Mimin Re
Sol ai vedea că-i scris pe ele:
Dacă marea întristării Do Re Sol
Lamin Dumneze – e - eu!
nu te-ar ţine rob mereu,
Re
ai şopti în largul zării:
Do Sol
Cine-i Tatăl îndurării?
Mimin Re
Şi ţi-ar spune valul mării:
Do Re Sol
Dumneze - e - eu!