Matematică 2

Curs 13
Relaţii de ordine
Definiţie
Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată. Un element a ∈ A se numeşte
I maxim (sau cel mai mare element) ⇐⇒ ∀ b ∈ A . b ≤ a.
I minim (sau cel mai mic element) ⇐⇒ ∀ b ∈ A . a ≤ b.
I element maximal ⇐⇒ ∀ b ∈ A astfel ı̂ncât a ≤ b =⇒ b = a.
I element minimal ⇐⇒ ∀ b ∈ A astfel ı̂ncât b ≤ a =⇒ b = a.

Observaţii:
I Maximul (minimul) unei mulţimi parţial ordonate poate exista sau nu.
Dar dacă există, atunci este unic.
I O mulţime parţial ordonată poate avea sau nu elemente maximale
(minimale). Dacă acestea există, atunci nu sunt neapărat unice.
I Dar dacă există maxim (minim), atunci acesta este şi unicul element
maximal (minimal) (atenţie: reciproca nu este neapărat adevărată!)
Relaţii de ordine
Lemă
Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată finită nevidă.
Atunci există cel puţin un element maximal ı̂n A (respectiv minimal).

Propoziţie (Sortare topologică)

Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată finită nevidă.
Atunci există o relaţie de ordine totală  pe mulţimea A care extinde
relaţia ≤:
∀ a, b ∈ A . a ≤ b =⇒ a  b

Observaţie
Orice submulţime S a unei mulţimi parţial ordonate (A, ≤) este de
asemenea o mulţime parţial ordonată (S, ≤S ), cu relaţia de ordine ≤S
definită prin:
a, b ∈ S , a ≤S b ⇐⇒ a ≤ b
Relaţii de ordine – majorant (minorant), margine
superioară (inferioară)
Fie (A, ≤) o mulţime parţial ordonată şi S ⊆ A o submulţime a sa.
Un element a ∈ A se numeşte majorant pentru S ⇐⇒ ∀ b ∈ S , b ≤ a.
Submulţimea S se numeşte mărginită superior dacă are cel puţin un
majorant.
Cel mai mic majorant (dacă există) se numeşte
W margine superioară (sau
suprem) pentru S şi se notează sup(S) sau S.
Dacă S = {a1 , . . . , an }, vom nota sup(S) cu a1 ∨ a2 ∨ . . . ∨ an .
Un element a ∈ A se numeşte minorant pentru S ⇐⇒ ∀ b ∈ S , a ≤ b
Submulţimea S se numeşte mărginită inferior dacă are cel puţin un
minorant.
Cel mai mare minorant (dacă există) se numeşte
V margine inferioară (sau
infim) pentru S şi se notează inf(S) sau S.
Dacă S = {a1 , . . . , an }, vom nota inf(S) cu a1 ∧ a2 ∧ . . . ∧ an .
Relaţii de ordine – majorant (minorant), margine
superioară (inferioară)
Exemple
I mulţimea părţilor cu relaţia de incluziune (P(M), ⊆)
[ \
sup(S) = X şi inf(S) = X , ∀ S ⊆ P(M)
X ∈S X ∈S

I N
mulţimea numerelor naturale cu relaţia de divizibilitate ( , | )

a ∨ b = c.m.m.m.c.(a, b) şi a ∧ b = c.m.m.d.c.(a, b)

I N
mulţimea numerelor naturale cu relaţia de ordine uzuală ( , ≤)

a ∨ b = max(a, b) şi a ∧ b = min(a, b)

Latici
Definiţie
I O latice este o mulţime parţial ordonată (A, ≤) cu proprietatea că
pentru orice a, b ∈ A, există a ∨ b, a ∧ b.
I Spunem că o latice A este mărginită dacă are atât cel mai mare
element, notat 1, cât şi cel mic element, notat 0.
I O latice A este distributivă dacă pentru orice a, b, c ∈ A au loc
relaţiile
(a ∨ b) ∧ c = (a ∧ c) ∨ (b ∧ c) şi (a ∧ b) ∨ c = (a ∨ c) ∧ (b ∨ c)
I Într-o latice A, un element a ∈ A admite complement ¬a ∈ A dacă

¬a ∨ a = 1 şi ¬a ∧ a = 0
Algebre Boole
Definiţie
O algebră Boole este o latice mărginită, distributivă, ı̂n care fiecare
element admite complement.

Exemplu
(P(M), ∪, ∩, (−)c , ∅, M) algebra Boole a părţilor unei mulţimi M.

Propoziţie (Thm. de reprezentare Stone)

Orice algebră Boole cu un număr finit de elemente este izomorfă cu
algebra Boole a părţilor unei mulţimi.
Relaţii de ordine. Funcţii monotone şi puncte fixe
O funcţie f : (A, ≤) → (B, ≤) se numeşte monotonă dacă

a ≤ b =⇒ f (a) ≤ f (b)

Un punct fix pentru f este un element a ∈ A astfel ı̂ncât f (a) = a.

Teoremă (Knaster-Tarski)
Fie f : P(M) → P(M) o funcţie monotonă. Atunci există cel puţin un
punct fix pentru f . Mai precis,
\ [
Xmin = {S ⊆ M | f (S) ⊆ S} şi Xmax = {S ⊆ M | S ⊆ f (S)}

sunt cel mai mic, respectiv cel mai mare punct fix al lui f .

Corolar (Thm. Cantor-Schröder-Bernstein)

Fie A, B mulţimi nevide astfel ı̂ncât există o funcţie injectivă A → B şi o
funcţie injectivă B → A. Atunci A şi B sunt echipotente.
Structuri algebrice
Structuri algebrice
Definiţie
Fie A o mulţime nevidă. O operaţie pe A este o funcţie

A × ... × A → A
| {z }
n ori

Numărul natural n se numeşte aritatea operaţiei.

I n = 2 =⇒ operaţie binară A × A → A.
I n = 1 =⇒ operaţie unară A → A.
I n = 0 =⇒ operaţie nulară (constantă) a ∈ A.

Definiţie
O algebră este o mulţime nevidă A, ı̂mpreună cu o familie de operaţii de
diverse arităţi.

Exemple de algebre: monoid, grup, inel, corp, latice, algebră Boole

Monoizi
I Un monoid (M, ·, e) este o mulţime nevidă M, ı̂nzestrată cu o
operaţie binară asociativă
(x · y ) · z = x · (y · z) , ∀ x, y , z ∈ M
şi cu element neutru e
x ·e =e ·x =x , ∀x ∈M
Dacă ı̂n plus operaţia binară este comutativă
x ·y =y ·x , ∀ x, y ∈ M
spunem că monoidul este abelian (comutativ).
I Un morfism de monoizi f : (M, ·M , eM ) → (N, ·N , eN ) este o funcţie
f : M → N astfel ı̂ncât
f (x ·M y ) = f (x) ·N f (y ) ∀ x, y ∈ M şi f (eM ) = eN
I O submulţime M0 a unui monoid (M, ·, e) se numeşte submonoid
dacă
x, y ∈ M 0 =⇒ x · y ∈ M 0 şi e ∈ M0
Monoizi – exemple
I N( , +, 0) monoidul aditiv al numerelor naturale.
I (N, ·, 1) monoidul multiplicativ al numerelor naturale

I (X X , ◦, IdX ) monoidul funcţiilor X → X , ı̂mpreună cu operaţia de

compunere şi cu funţia identitate
I (P(M), ∪, ∅) şi (P(M), ∩, M) monoidul părţilor cu operaţia de
reuniune, respectiv intersecţie.
I Monoidul liber peste un alfabet (mulţime) A 6= ∅
[
A? = An , unde A0 = {}
n∈ N
cu operaţia de concatenare a string-urilor
[a1 . . . an ] · [b1 . . . bm ] = [a1 . . . an b1 . . . bm ]
şi cu string-ul vid  ca element neutru.
Monoidul liber peste un alfabet A
Propoziţie
Fie A o mulţime nevidă şi i : A → A? funcţia care asociază fiecărui
caracter (element) a ∈ A, string-ul i(a) = [a].
Atunci pentru orice monoid (M, ·M , eM ) şi pentru orice funcţie f : A → M
există un unic morfism de monoizi f ? : (A? , ·, ) → (M, ·M , eM ) astfel ı̂ncât
f?◦i =f.
a_ A
f /M
<
i
  f?
[a] A?

Exemplu
N
Fie f : A → ( , +, 0) funcţia constantă f (a) = 1, ∀ a ∈ A.
N
Atunci morfismul de monoizi indus f ? : (A? , ·, ) → ( , +, 0) asociază
fiecărui string din A? lungimea sa (numărul de caractere).
Monoidul de tranziţie asociat unui automat
Definiţie
Automat finit determinist peste un alfabet A:

A = (X , δ : A × X → X )
mulţimea finită a stărilor funcţia de tranziţie

I Pentru fiecare a ∈ A, fie funcţia

δa : X → X , δa (x) = δ(a, x)
I Extindem de la a ∈ A la [a1 . . . an ] ∈ A? : fie funcţia δ[a1 ...an ] : X → X ,
δ[a1 ...an ] (x) = δ(a1 , δ(a2 , . . . , δ(an−1 , δ(an , x)) . . .)
I Atunci δa1 ...an = δa1 ◦ . . . ◦ δan
I Dacă notăm şi δ = IdX , atunci mulţimea {δω : X → X | ω ∈ A? }
formează un submonoid ı̂n (X X , ◦, IdX ), numit monoidul de
tranziţie asociat automatului A.
Alte exemple de structuri algebrice: latici şi algebre Boole
Definiţie
O latice este o mulţime A ı̂nzestrată cu două operaţii binare ∨, ∧ care
satisfac următoarele proprietăţi:
I asociativitate
(a ∨ b) ∨ c = a ∨ (b ∨ c) şi (a ∧ b) ∧ c = a ∧ (b ∧ c) ∀ a, b, c ∈ A
I comutativitate
a∨b =b∨a şi a∧b =b∧a ∀ a, b ∈ A
I idempotenţă
a∨a=a şi a∧a=a ∀a∈A
I absorbţie
(a ∨ b) ∧ a = a şi (a ∧ b) ∨ a = a ∀ a, b ∈ A
Observaţie
Cele două definiţii ale unei latici sunt echivalente: relaţia de ordine se
obţine din
a ≤ b ⇐⇒ a ∨ b = b ⇐⇒ a ∧ b = a
Alte exemple de structuri algebrice: latici şi algebre Boole
Definiţie
O algebră Boole este o mulţime A ı̂nzestrată cu două operaţii binare
∨, ∧, o operaţie unară ¬ şi două constante 0, 1 ∈ A care satisfac
următoarele proprietăţi:
I (A, ∨, ∧) este o latice distributivă
I identităţi:
a∨0=a şi a∧1=a ∀a ∈ A
I complement:
¬a ∨ a = 1 şi ¬a ∧ a = 0 ∀ a ∈ A
Observaţie
Cele două definiţii ale unei algebre Boole sunt echivalente.