UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

Facultatea de Drept

Presedintele Romaniei

Student : Vrajitoarea Ionela Madalina

 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

Reglementarea juridică a instituţiei prezidenţiale în Constituţia română.

Instituţia prezidenţială este consemnată în capitolul II din Constituţia

României. Articolul 80 stabileşte rolul Preşedintelui prin care acesta reprezintă Statul
Român şi garantează independenţa naţională, unitatea şi integritatea teritorială a
ţării. De asemenea, preşedintele veghează la respectarea Constituţiei şi la buna
funcţionare a autorităţilor publice, având rol de mediator între puterile Statului,
precum şi între Stat şi societate.

Articolul 81 tratează problema alegerii preşedintelui, prin vot universal, egal,

direct, secret şi liber exprimat. Preşedintele poate îndeplini cel mult două mandate,
fie ele şi succesive. Mandatul preşedintelui începe în momentul depunerii
jurământului şi durează până în momentul depunerii jurămâtului de către preşedintele
succesiv. Mandatul are o durată de 5 ani şi poate fi prelungit doar în condiţii extreme,
de război sau catastrofă, prin lege organică. În timpul mandatului, preşedintele nu
poate fi implicat în nicio altă activitate publică sau privată sau a vreunui partid politic
şi beneficiază de imunitate.

Preşedintele României - reliefează art.80 din Constituţie - reprezintă statul

român şi este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a
ţării. El veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor
publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între "puterile
statului", precum şi între stat şi societate. Funcţia de reprezentare derivă din
caracterul "reprezentativ" al Preşedintelui României, în sensul că, fiind ales prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, el are calitatea de a fi purtatorul de
cuvânt al poporului român - titularul suveranităţii. În acest sens, Preşedintele
României este un "organ reprezentativ" - ca şi Parlamentul - întrucât legitimarea sa
îşi are izvorul în voinţa nemijlocit exprimată de corpul electoral. El este deci un organ
direct şi plenar reprezentativ.
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

Atribuţiile şefului de stat.

În doctrina românească actuală, atribuţiile Preşedintelui sunt în principal
analizate după două criterii. Astfel, după criteriul criteriul subiectelor în raport cu care
se exercită sunt avute în vedere, în principiu, atribuţiile pe care Preşedintele le
exercită în raporturile sale cu celelalte autorităţi, constituţionale care realizează
clasicele funcţii ale statului.

Faţă de puterea legislativă sunt analizate atribuţiile sale în raporturile cu

Parlamentul. Faţă de puterea executivă, Preşedintele intrând în componenţa
acesteia, după cum am precizat deja, sunt analizate atribuţiile sale în raport cu
Guvernul şi cu alte autorităţi ale administraţiei publice. Faţă de puterea
judecătorească sunt analizate atribuţiile sale în raporturile cu justiţia şi distinct,
datorită naturii juridice speciale a acestei autorităţi publice, atribuţiile sale în raport cu
Curtea Constituţională.

După criteriul domeniului în care intervin, specialiştii în drept administrativ

evocă, de regulă, atribuţiile Preşedintelui în domeniul apărării şi în cazuri
excepţionale precum şi în domeniul politicii externe.

O prevedere constituţională cu privire la obligativitatea prezentării unui mesaj

de către Preşedintele României se regăseşte şi în art. 92 consacrat atribuţiilor în
domeniul apărării. Astfel, potrivit art. 92 alin. (3), măsurile de respingere a unei
agresiuni armate împotriva ţării, luate de Preşedintele României, trebuie aduse
neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului, de către acesta, printr-un mesaj. Rolul
mesajelor prezidenţiale, s-a apreciat în doctrină, este acela de a sensibiliza forul
legislativ cu privire la problemele politice prioritare sau care în optica puterii
legiuitoare şi a puterii executive sunt privite în mod diferit, riscând să producă blocaje
în activitatea statală sau convulsii în viaţa socială.

În domeniul apărării, Preşedintele României este comandantul forţelor armate

şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, potrivit
art. 92 alin. (1) din Constituţie. În exercitarea acestei funcţii, prevede art. 92 alin (2)
din Constituţie, „El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

mobilizarea parţială sau totală a forţelor armate. Numai în cazuri excepţionale,

hotărârea Preşedintelui se supune ulterior aprobării Parlamentului, în cel mult 5 zile
de la adoptare.” Regula enunţată prevede că aprobarea Parlamentului trebuie să fie
prealabilă şi numai în cazuri cu totul excepţionale ea poate surveni ulterior, în
maximum 5 zile.

Explicarea rolului şi atribuţiile şefului de stat în România trebuie să pornească

de la dispoziţiile clare şi explicite ale Constituţiei. Astfel, din art. 80 (1) din Constituţie
se desprinde următoarea caracterizare a Preşedintelui României:

A) Reprezintă statul român

- Acesta înseamnă că în relaţiile interne şi internaţionale, statul este

reprezentat de şeful de stat.

B) Este garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a

ţării.

- Din aceasta rezultă marea responsabilitate pe care şeful de stat o are în

ocrotirea acestor valori. Această trăsătură fundamentează unele atribuţii ale
Preşedintelui României, precum cele în domeniul apărării.

C) Veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor

publice.

- Această caracterizare are un conţinut complex în semnificaţii juridice, dar

şi politice. Constituţia adăugând că în acest scop Preşedintele exercită funcţia de
mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

De asemenea potrivit art. 92 (1) din Constituţie, Preşedintele României este

comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Ţării.

Caracterizându-l astfel Constituţia stabileşte ce atribuţii îndeplineşte

Preşedintele României. Pe criteriul conţinutului aceste atribuţii pot fi grupate astfel:

a) Atribuţii privind legiferarea

 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

Şeful de stat are importante atribuţii în acest domeniu. Astfel, Preşedintele

României:

- promulgă legile (art. 77), având dreptul de a cere, o singură

dată, reexaminarea legii;

- semnează legile în vederea publicării lor în Monitorul Oficial;

- poate sesiza Curtea Constituţională în legătură cu

neconstituţionalitatea legilor, potrivit art. 114 lit. a.

b) Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea puterilor publice

Preşedintele României exercită funcţia de mediere între puterile statului,

precum şi între stat şi societate. Ca atare, şeful de stat se află în raporturi
constituţionale, clar definite, cu autorităţile publice, multe din atribuţiile sale privind
organizarea şi funcţionarea acestora.

Aceste atribuţii sunt:

 prezentarea de mesaje Parlamentului, cu privire la principalele

probleme politice ale naţiunii (art. 88);
 consultarea Guvernului cu privire la probleme urgente şi de importanţă
deosebită (art. 86);
 participarea la şedinţele Guvernului şi prezidarea acestor şedinţe în
condiţiile art. 87;
 organizarea referendumului în probleme de interes naţional, după
aprobarea prealabilă a Parlamentului (art. 90)
c) Atribuţii privind alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau
revocarea unor autorităţi publice.

Atribuţiile ce revin preşedintelui României în acest domeniu sunt:

 dizolvarea parlamentului în condiţiile art. 89;

 desemnarea unui candidat pentru funcţia de prim-ministru,
 numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament,
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

 revocarea şi numirea unor miniştrii în caz de remaniere

guvernamentală sau vacanţă a postului, la propunerea primului
ministru (art. 85 din Constituţie);
 numirea a trei judecători la curtea Constituţională, potrivit art. 140 (2)
din Constituţie;
 numirea în funcţie a magistraţilor în condiţiile art. 124 şi 133 din
Constituţie; numiri în funcţii publice potrivit art. 94 lit. „c” din Constituţie;
acordarea gradelor de mareşal, de general şi de amiral.
d) Atribuţii în domeniul apărării ţării şi asigurării ordinei publice

În cadrul acestor atribuţii includem: declararea cu aprobarea prealabilă a

Parlamentului, a mobilizării parţiale sau generale a forţelor armate. În situaţii
excepţionale Preşedintele României poate lua această măsură, hotărârea fiind
supusă aprobării Parlamentului în cel mult 5 zile de la adoptare; luarea de măsuri
pentru respingerea oricărei agresiuni armate îndreptate împotriva României.

Printr-un mesaj se aduce neîntârziat la cunoştinţa Parlamentului această

situaţie; instituirea stării de asediu sau stării de urgenţă, parţiale sau totale.

Preşedintele va solicita Parlamentului, încuviinţarea măsurii adoptate în cel

mult 5 zile de la luarea acestor măsuri.

e) Atribuţii în domeniul politicii externe

În această categorie cuprindem:

- încheierea, în numele României, a tratatelor negociate de Guvern şi

supunerea lor spre ratificare Parlamentului în termen de 60 zile;

- acreditarea şi rechemarea, la propunerea Guvernului a reprezentanţilor

diplomatici ai României;

- aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului misiunilor

diplomatice;

- acreditarea în România a reprezentanţilor diplomatici ai altor state.

f) Alte atribuţii
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

În această categorie se includ:

 conferirea decoraţiilor şi titlurilor de onoare;

 acordarea graţierii individuale.

Desemnarea şefului de stat

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat, pentru un mandat de 5 ani. Până la revizuirea Constituţiei durata
mandatului preşedintelui era de 4 ani. Prin legea de revizuire, mandatul şefului de
stat a fost prelungit cu un an faţă de cel al Parlamentului, soluţie care era necesară
pentru a asigura continuitatea instituţiei prezidenţiqale în perioada campaniilor
electorale parlamentare, ceea ce reprezintă un plus de garanţie pentru stabilitatea
politică a ţării.

Mandatul se exercită de la depunerea jurământului, până la depunerea

jurământului preşedintelui nou ales. El poate fi prelungit numai prin lege organic şi
numai în caz de război sau catastrofă.

Desemnarea şefului de stat este una din problemele direct legate de forma de
guvernământ.Ea reprezintă un mare interes în precizarea atât a funcţiilor
(prerogativelor, împuternicirilor) şefului de stat, cât şi a raporturilor acestuia cu
celelalte „puteri” din stat, îndeosebi cu legislativul şi executivul

Putem observa că astăzi s-au conturat patru moduri de desemnare a şefului

de stat şi anume: pe cale ereditară; alegere de către parlament; alegere de către un
colegiu electoral şi alegere prin vot universal.

Cât priveşte desemnarea şefului de stat pe cale ereditară ea se referă la

monarhii, unde moştenitorul devine şef de stat, sau unde eventual monarhul numeşte
pe cel ce-i va succeda la tron. Este ştiut că ordinea de succesiune dinastică se
supune în general, regulilor constituţionale sau cutumiare şi că rolul parlamentului
este nesemnificativ, cu excepţia Poloniei, unde regii erau aleşi.

În asemenea sisteme constituţionale (vezi Belgia, Danemarca, Spania,

Kuweit, Norvegia, Ţările de Jos) parlamentul are rolul de a garanta respectul acestor
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

reguli. Aici parlamentul numeşte un succesor la tron sau participă la această numire
dacă dinastia se stinge. În aceste sisteme constituţionale monarhia ereditară coexistă
împreună cu parlamentul. Acest sistem se regăseşte în multe state (vezi şi Anglia,
Suedia, Japonia)

Alegerea şefului de stat de către parlament, pune desigur parlamentul într-o

poziţie supraordonată executivului. Statele care folosesc acest sistem sunt de regulă
grupate în trei categorii: state în care şeful de stat este ales direct de către parlament
(Grecia, Israel, Republica Sud Africană); state în care parlamentele aleg organe
colegiale ca şefi de stat (fostele state socialiste); Elveţia, ca exemplu unic. În Elveţia,
puterea executivă aparţine Consiliului Federal, ales pe patru ani, de către Consiliul
Statelor şi Consiliul Naţional reunite în Adunarea Federală. Unul din membrii
Consiliului federal este ales în aceeaşi manieră, numai pentru un an, preşedintele
confederaţiei. Preşedintele confederaţiei îndeplineşte funcţia de şef de stat însă nu
dispune de nici o autoritate asupra colegilor săi din consiliu. El este doar primus inter
pares într-un guvernământ colegial.

Desemnarea şefului de stat prin intermediul unui colegiu electoral este şi ea

folosită.

Astfel în Germania preşedintele este ales de către Convenţia Federală

compusă din membrii Bundestagului şi dintr-un număr egal de membri aleşi pentru
aceasta de către adunările reprezentative ale landurilor.

În India, preşedintele este ales de către un colegiu electoral compus din

membrii aleşi de către parlament şi de către adunările legislative ale statelor federale.

În Italia colegiul electoral este compus din membri ai parlamentului şi din

reprezentanţi ai consiliilor regionale.

În Statele Unite ale Americii, Coreea, preşedintele este ales de către un

colegiu electoral, el însuşi ales prin vot universal. În SUA electorii se aleg marţea
următoare primei zile de luni din noiembrie, iar preşedintele se alege luni, după a
doua miercuri din decembrie.

Alegerea şefului de stat prin vot universal este folosită în republicile

prezidenţiale, dar nu numai aici. Ea este practicată în ţările unde executivul are o
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

structură dualistă, care permite conservarea unor aspecte de regim parlamentar şi

mai ales responsabilitatea guvernului în faţa uneia din camerele parlamentului sau
amândouă (exemplu Finlanda, Franţa, Irlanda, ţări care au un şef de stat ales prin vot
universal şi un şef de guvern)

Alegerea şefului de stat în România

România a adoptat forma de stat republicană, ceea ce înseamnă că funcţia de

şef de stat este exercitată de către un preşedinte. Preşedintele României este ales
prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, soluţie adoptată de Legea nr.
370/2004 privind alegerea Preşedintelui României şi consacrată prin art. 81 din
Constituţie.

Alegerea Preşedintelui României se realizează în două tururi de scrutin. Dacă un

candidat obţine în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi a alegătorilor înscrişi în
listele electorale, este declarat ales ca Preşedinte. Dacă nici unul dintre candidaţi nu
obţine această majoritate se realizează al doilea tur de scrutin. La acesta participă
numai primii doi candidaţi stabiliţi în ordinea numărului de voturi obţinute în primul tur.
Va fi declarat ales Preşedinte, candidatul care obţine cel mai mare număr de voturi.

Actele şefului de stat

Actele prin care şeful statului îşi exercită atribuţiile sale sunt de regulă
denumite decrete. Ele pot fi cu caracter normativ sau cu caracter individual.
Decretele trebuie contrasemnate de către primul ministru. Contrasemnarea actelor
şefului de stat s-a practicat şi se practică în sistemele constituţionale. Se au în
vedere următoarele atribuţii:

-Încheierea tratatelor internaţionale în numele României. Este o atribuţie

specifică şefului de stat, reglementată diferit în legislaţia internaţională; Tratatele în
România sunt negociate de Guvern şi supuse ulterior ratificării Parlamentului, în
termen de 60 zile. Tratatele nu produc efecte juridice dacă nu sunt ratificate de
Parlamentul reunit, conform procedurii de adoptare a legii.
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

-Acreditarea sau rechemarea reprezentanţilor diplomatici ai României, la

propunerea Guvernului, şi aprobarea înfiinţării, desfiinţării sau schimbării rangului
misiunilor diplomatice; Prin această atribuţie preşedinţială se asigură organizarea
relaţiilor diplomatice ale ţării noastre. Atât acreditarea şi rechemarea, cât şi
înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice se exercită de
Preşedintele României la propunerea Guvernului, întrucât acesta este autoritatea
care asigură şi realizează politica externă a României. Declararea mobilizării parţiale
sau generale a forţelor armate;

-Luarea măsurilor necesare în vederea respingerii agresiunii armate

declanşată împotriva ţării; Instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă, în
întreaga ţară ori în unele localităţi sau regiuni;

-Conferirea decoraţiilor şi a titlurilor de onoare;

- Acordarea gradelor de mareşal, general şi de amiral;

- Acordarea graţierii individuale;

Cuprinse în art. 94 al legii fundamentale, aceste ultime trei atribuţii se exercită

de Preşedinte în calitatea de şef al statului şi se manifestă în domeniul relaţiilor
interne.

Prin aceasta, se dă actului respectiv o motivaţie mai solidă şi se antrenează,

de regulă, răspunderea juridică a celui care a contrasemnat actul. Contrasemnarea
este şi o măsură împotriva depăşirii de către şeful de stat a împuternicirilor conferite
de constituţie şi legi, contrasemnarea fiind o condiţie de valabilitate a actului.
Constituţia României prevede şi ea asemenea reguli, cu precizarea că obligaţia
contrasemnării decretelor de către primul ministru nu priveşte toate aceste decrete, ci
numai cele expres menţionate prin art. 99(2) Decretele Preşedintelui României se
publică în Monitorul Oficial al României, nepublicarea atrăgând inexistenţa decretului.

Decretele prezintă următoarele trăsături distinctive:

-ele reprezintă manifestări unilaterale de voinţă în vederea producerii de

efecte juridice;

-apar ca urmare a exercitării atribuţiilor reglementate în Constituţie şi legi;

 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

-unele dintre ele trebuiesc să fie contrasemnate de primul ministru;

-este obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial al României, îndeplinirea

acestei clauze determinând existenţa actului;

-au caracter executoriu;

Fiind emanaţia voinţei Preşedintelui, decretele emise în exercitarea atribuţiilor

reglementate de Constituţie sunt toate acte de autoritate şi nu sunt susceptibile de
control prin instituţia contenciosului administrativ1.

Răspunderea politică a președintelui

Răspunderea politică a şefului de stat îşi are temeiul în art. 95 şi menţionează

că: „în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei,
Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de
Senat, în şedinţa comună, cu votul majorităţii”2. Sancţiunea răspunderii politice este
suspendarea din funcţie şi apoi demiterea prin referendum.

Problema principală care se pune în dezbaterea unei decizii de suspendare a

preşedintelui este definirea „faptelor grave” de încălcare a Constituţiei şi dacă
acuzaţiile care se aduc pot fi considerate fapte grave. Prin urmare, pentru că în
literatura de specialitate şi în Constituţie nu sunt date explicaţii clare în ceea ce
priveşte încălcarea gravă a Constituţiei, Curtea Constituţională a apreciat în urma
unui aviz consultativ pe care l-a dat că nu orice faptă de încălcare a Constituţiei
reprezintă şi o încălcare gravă a acesteia. În acest sens, au fost date câteva explicaţii
cu privire la ce înseamnă acte de încălcare gravă a Constituţiei: actele de decizie sau
sustragerea de la îndeplinirea unor acte de decizie obligatorii, prin care Preşedintele
României ar împiedica funcţionarea autorităţilor publice, ar suprima sau ar restrânge
drepturile şi libertăţile cetăţenilor, ar tulbura ordinea constituţională ori ar urmări
schimbarea ordinii constituţionale sau alte fapte de aceeaşi natură care ar avea sau
ar putea avea efecte similare.

1
Ion Rusu – Preşedintele României, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 1996, pag. 54
2
Constituția României,art. 95
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

Aşadar, deoarece opiniile şefului de stat, apartenenţa sa politică la un partid

sau altul şi intervenţiile acestuia fără vreun efect juridic nu pot fi sancţionate, acestea
nu pot fi considerate ca încălcări ale Constituţiei. Mai mult, actele de iresponsabilitate
ale preşedintelui săvârşite în calitatea sa de preşedinte nu îi pot fi imputate acestuia,
bucurându-se de imunitate. Dacă însă şeful statului ar fi săvârşit fapte grave de
încălcare a Constituţiei, acesta ar fi trebuit să răspundă politic sau chiar juridic pentru
ele.

Răspunderea penală a şefului de stat

Răspunderea penală a preşedintelui se face pentru crimă de înalta trădăre

şi poate fi atribuită doar şefului de stat, conform art. 96 din Constituţia României
(„Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţa comună, cu votul a cel puţin două treimi
din numărul deputatilor şi senatorilor, pot hotarî punerea sub acuzare a Preşedintelui
României pentru înalta trădare”) După ce punerea sub acuzare este hotărâtă prin
votul a două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor, preşedintelui i se dă dreptul
la replică pentru a-şi motive fapta.

Concluzii

Sintetizând aspectele şi consideraţiile constituţionale care rezultă din modul de

desemnare a şefului statului, rolul şi atribuţiile Preşedintelui României, trăsăturile
caracteristice ale raporturilor acestuia cu autorităţile publice şi popor, aşa cum au fost
ele prezentate în capitolele anterioare, putem concluziona în următorul mod:

1. Preşedintele României este ales prin vot universal egal, direct, secret, liber
exprimat. Este reglementarea care, alături de cea privind organizarea alegerilor
prezidenţiale în două tururi de scrutin, se regăseşte în republicile semiprezidenţiale,
constituind singura asemănare cu aceasta. Deşi Parlamentul este ales tot prin vot
universal, egal, direct, secret şi liber exprimat bucurându-se de aceeaşi
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

reprezentativitate ca şi Preşedintele României, legea fundamentală l-a calificat ca

“organul reprezentativ suprem al poporului român”3.

2. Preşedintele României nu are drept de iniţiativă legislativă, acest drept

aparţine Guvernului, parlamentarilor şi unui număr de 250000 de cetăţeni cu drept de
vot (art. 73 alin 1 Constituţie)4.

3. Deşi Preşedintele este unul din subiectele care are iniţiativa revizuirii
Constituţiei, nu poate exercita acest drept din proprie iniţiativă, ci numai la
propunerea Guvernului.

4. O singură dată, Preşedintele poate refuza promulgarea unei legi (art.77

alin.2) În urma reexaminării de către Parlament, promulgarea devine obligatorie în cel
mult 10 zile de la primirea legii adoptate (art.77 alin.3)

5. Preşedintele încheie tratatele internaţionale în numele României acestea

fiind negociate de Guvern şi pentru a produce efecte juridice trebuie să le supună
spre ratificare Parlamentului, în termen de 60 de zile (art.91 alin.1)

6. La propunerea Guvernului, Preşedintele acreditează şi recheamă

reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau
schimbarea rangului misiunilor diplomatice (art. 91 alin.2)

7.Preşedintele poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului,

mobilizarea parţială sau generală a forţelor armate. Hotărârea Preşedintelui se
supune ulterior aprobării Parlamentului, numai în cazuri excepţionale şi în cel mult 5
zile de la adoptare (art.92 alin.2)

8. Preşedintele ia măsuri pentru respingerea agresiunii armate îndreptate

împotriva ţării, dar le aduce la cunoştinţa Parlamentului, printr-un mesaj (art.92 alin.3)

9. Potrivit legii, Preşedintele instituie starea de asediu sau starea de urgenţă,

în întreaga ţară ori în unele localităţi, însă solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii
adoptate în cel mult 5 zile de la luarea acesteia (art.93 alin.1)

3
Constituţia României art. 58, alin.1
4
Preşedintele Italiei, republică parlamentară, autorizează prezentarea în Camere a proiectelor de lege, venite de
la Guvern
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

10. Preşedintele emite decrete în exercitarea atribuţiilor sale, care le publică în

Monitorul Oficial al României. Nepublicarea decretelor atrage inexistenţa acestora.

11. Preşedintele poate să dizolve Parlamentul dar după consultarea celor

două Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, precum şi dacă Parlamentul nu a
acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la
prima solicitare. De asemenea Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată pe timp
de un an calendaristic şi dizolvarea nu poate avea loc în ultimele 6 luni ale
mandatului Preşedintelui şi nici în timpul stării de asediu sau a stării de urgenţă
(art.89)

12. Preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Parlament (art.95

alin.1-2)

13. Preşedintele poate fi demis de popor, în urma organizării referendumului

(art.95 alin.3)

14. Parlamentul poate hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru

înaltă trădare (art.84 alin.3)

15. Preşedintele desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru şi

numeşte Guvernul dar pe baza votului de încredere acordat de Parlament (art.85
alin.1)

16. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului

Preşedintele revocă şi numeşte pe unii membrii ai Guvernului, dar la propunerea
Primului-ministru (art.85 alin.2)

17. Guvernul în întregul său şi fiecare membru al său solidar cu ceilalţi

membrii, răspund politic numai în faţa Parlamentului (art.108 alin.1)

18. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în

exerciţiul funcţiei lor, poate fi cerută nu numai de Preşedintele României ci şi de
Camera Deputaţilor şi Senat. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului,
obligă Preşedintele României să-l suspende din funcţie.
 UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU
Facultatea de Drept

Bibliografie :

- Brezoianu D.,-Drept Administrativ.Partea Specială,Ed. Universității Titu

Maiorescu,București,2002

- Buta Gh.,-Curs de drept constituțional,Facultatea de Studii Europene-

IDD,Ed. Universității Babeș- Bolyai,Cluj-Napoca,2002

- Ioan A.,Drept administrativ comparat, ed a II-a, Editura Lumina Lex Bucuresti, 2009

- Constituția României 2003

- www.dreptonline.ro
- www.euroavocatura.ro