1.1.3.

GRĂDINILE EGIPTENE

Lacurile şi bazinele care erau la început de dimensiuni reduse, de formă rectangulară sau
formă de T, au fost apoi lărgite pentru a se face plimbări cu bărcile. Apele din bazine erau
populate cu peşti coloraţi, păsări de apă (pelicani) etc. Ca vegetaţie, în afara de sicomori
(pseudoficuşi) mai erau plantaţi curmalul, acacia, tamarix etc. În timpul dinastiei a XIX-a apar
grădinile funerare si cele din jurul templelor. Astfel, în grădina funerară a mormântului lui
Ehene (1550 î.e.n.), pe aleile respective erau 90 de sicomori, 31 persea, 170 curmali, 120 de
redii, 16 roşcovi, 8 sălcii plângătoare, 10 tamarixi, iar din loc în loc, treiaje, pergole cu viţă etc.

1.1.6. GRĂDINILE DIN GRECIA

Patria minunilor antice (Grecia mare), a vestitelor temple, palate şi statui, patria marilor
filozofi, sculptori, matematicieni şi autori dramatici, leagănul poemelor legendare, nu poate fi
imaginata decât încadrată ăn peisaje adecvate acestor realizari ale spiritului antic si helenist. La
început grădinile în care se cultivau pomi (peri, smochini, rodii), viţă de vie şi legume aveau un
scop utilitar; cu timpul compoziţia lor este tot mai mult legată de concepţii religioase,
mitologice, devenind grădini sacre, unde se desfăşurau ceremoniile rituale în cinstea diferitelor
zeităţi, reprezentante ale forţelor naturii: Adonys, Dionysos, Aphrodita, Apollo etc.

(Arhitectura peisagera, Tatiana Sandu)