Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
AUTOMOBILE II
- tipul automobilului:
Autoutilitara…………………………………………………………………………….;
- caroseria:
Furgon………………………………………………………………………………………………
…….;
- număr de persoane(locuri): 2
locuri...……………………………………………………………………..;
- tip motor
MAC………………………………………………………………………………………………
………… ;
..............................................................................................................................................
I. Studiul performantelor dinamice ale automobilului pe baza caracteristicii de tractiune, ale
factorului dinamic si acceleratiilor.Determinarea caracteristicilor si a performantelor de
demarare ale automobilului.Proiectarea performantelor de tractiune si consum ale
automobilelor.
II. Calculul si proiectarea mecanismului reductor.
III. Studiul solutiilor constructive pentru pune si alegerea variantei de proiectare.
IV. Calculul si proiectarea puntii.
2600
2400
2200
2000
1800
1600 Treapta 1
1400 Treapta 2
Ft[daN]
1200
1000 Treapta 3
800 Treapta 4
600
400
200
0
0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120 130 140 150
V[km/h]
Graf 1.1.Caracteristica de tractiune
Forța de tracțiune minimă e obținută în treapta a4a și are valoarea 337.8434 [daN] și este mai
mare decât forța rezistentă maximă pe care automobilul trebuie să o depășească ce are valoarea
308[daN].
Deoarece forța de tracțiune este dependentă de viteză și de treapta în care este cuplat SV,
rezultă că și factorul dinamic depinde de aceiași factori.
Caracteristica dinamică reprezintă funcția și/sau reprezentarea grafică, care exprimă
dependența factorului dinamic de viteza autovehiculului pentru toate treptele SV atunci când
motorul funcționează la sarcină totală.
Curba de variație a factorului dinamic pentru o treaptă a SV se poate construi considerând
caracteristica de tracțiune pentru acea treaptă.
V[km/h]
4 139.5176 9
5 168.9178 4
𝛿 𝑑𝑣
𝐷 = 𝛹 + 𝑔 ∙ 𝑑𝑡 (1.6)
1 5.64 1.310382
2 3.13 1.123274
3 1.48 1.058618
4 1.04 1.049194
Aplicând formula (1.7) se obtine familia de curbe a caracterisiticii acceleraţiilor pentru fiecare
treaptă a schimbătorului de viteze.
5
4.5
3.5
3 Treapta 1
2
a[m/s ] 2.5 Treapta 2
Treapta 3
2
Treapta 4
1.5
0.5
0
0 20 40 60 80 100 120 140
V[km/h]
1
Această integrală se rezolvă prin metoda grafo-analitică. Se determină aria de sub curba (𝑎) (𝑉)
𝑘
delimitată de valorile V0K şi V, ţinându-se seama de scara graficului respectiv.
Pentru determinarea timpului de accelerare se definesc scările graficului: 1km/h=p mm şi
2
1s /m=q mm .
Timpul de accelerare în treapta k este:
𝐴𝑘
𝑡𝑑𝑘 = 3,6⋅𝑝⋅𝑞 [𝑠] (1.12)
3.5
3
Treapta 1
2.5
Treapta 2
1/a[s2/m] 2 Treapta 3
1.5 Treapta 4
0.5
0
0 20 40 60 80 100 120 140
V[km/h]
Grafic 1.4 Caracteristica timpului de accelerare în treptele I şi II
94.1693 281.5389
𝑡𝑑𝐼𝐼𝐼 = = 26.158𝑠 𝑡𝑑𝐼𝑉 = = 78.20525𝑠
3,6⋅1∗1 3,6⋅1∗1
Tabel 1.5 Timpul de accelerare și viteza maximă pentru fiecare treaptă de viteze
Viteza [km/h] 25.72665 46.35728 98.03938 139.5176
Timp de accelerare
2.4 4.41 26.158 78.20525
[s]
Timpul Total de Demarare
80
75
70
65
60
55
50
45
40
35 Timpul Total de Demarare
30
25
20
15
10
5
0
0 20 40 60 80 100 120 140
1 𝑉 𝑉𝑑𝑉 1 𝑉 𝑉𝑑𝑉
𝑆𝑑𝑘 = 3,62 ∙ ∫𝑉 ≅ 13 ∫𝑉 (2.15)
0𝑘 𝑎𝑘 (𝑉) 0𝑘 𝑎𝑘 (𝑉)
Rezolvarea acestei integrale se face prin aplicarea metodei grafo-analitice, având aceeaşi
procedură ca şi în cazul determinării timpului de accelerare. Pentru determinarea spaţiului de
accelerare se pleacă de curba de variaţie a timpului de accelerare din fiecare treaptă a
schimbătorului.
Se definesc scările graficului: 1km/h=p mm şi 1s=r mm .
În tabelul 2.10 se prezintă spaţiile de accelerare în fiecare treaptă, iar în figura 3 este prezentată
variaţia spaţiului total de accelerare în funţie de viteza automobilui.
Spațiul de demarare
2500
2000
1500
Spațiul de demarare
1000
500
0
0 20 40 60 80 100 120 140 160
Din proiectul AUTO I s-a determinat utilizarea unui schimbător de viteze cu 2 arbori cu
dispunere totul față, soluție justificată de soluția de organizare automobilului și raportul
transmisiei principale din condiția ca automobilul să atingă viteza maximă la deplasare sa în
treapta cea mai rapidă a schimbătorului de viteze (treapta de priză directă sau cea echivalentă
acesteia în cazul unui schimbător cu 2 arbori).
1 – Tr. I,
2 – Tr. 2
3 – Tr. 3
4 – Tr. 4
5 – Tr. 5
6 – Tr. 6
9 – mecanismul de selectare
11 – carcasa ambreiajului
12 – arbore primar
13 – arbore secundar
14 – diferențialul
Aceste dispozitive au în alcătuire o bilă sau un bolţ conic fixat de un arc în nişte lăcaşe
speciale aflate pe tijă. Fiecare lacăş corespunde unei poziţii a schimbătorului, ţinându-se cont că
distanţa dintre ele să permită cuplarea completă a treptelor. Un alt aspect de care trebuie ţinut
cont este rigiditatea arcului ce apasă bila. Acesta nu trebuie să fie nici prea moale, pentru a nu
decupla din cauza şocurilor sau vibraţiilor din exploatare, dar nici prea rigid, solicitând fizic prea
tare conducătorul auto. Un astfel de dispozitiv este prezentat în figura 2.3
𝑎𝑤 = 𝑎 ∗ √𝑀𝑚𝑎𝑥 3 (2.1)
Mmax=394.2 Nm
Fig 2.1.2 Dependența dintre cuplul maxim și distanța dintre axe (www.cars-data.com)
În urma calculelor s-a determinat distanța dintre axe aw= 87,987mm iar din figura
2.2 se alege aw=90 mm.
<16.5 10 12
Autoturism
17.3....27.6 8 12
>27.6 7 10
Se alege pentru roți dințate cu dantură înclinată și pentru momentul maxim de transmis ,
diametrul Pitch : 10 mm.
𝑚 =25.4/𝐷𝑃 (2.2)
m=3
Treapta 1
is1=5,64
Treapta 2
zp2+zs2=51.96
zs2/zp2= 3.17
zp2=12.46 și zs2=39,49
Se aleg
Zp2=15 ( nr de dinți roată arbore primar) Zs2= 47 (nr de dinți roată arbore secundar)
i SV2 =3,13
Eroarea Calculată față de raportul de transmitere stabiliti teoretic este ε=1,27% < 4%
Treapta a 3-a
zp2+zs2=51.96
zs2/zp2= 1,47
zp2=21,036 și zs2=30,9229
Se aleg
Eroarea Calculată față de raportul de transmitere stabiliti teoretic este ε=0.68% < 4%
Treapta a 4-a
Zp2+zs2=51.96
zs2=26.4898
Se aleg Zp2=25 ( nr de dinți roată arbore primar) Zs2= 26 (nr de dinți roată arbore secundar)
i SV2 =1.04
Eroarea calculată față de raportul de transmitere stabiliti teoretic este ε=0% < 4%
4 1.04 1.04 0 25 26
2.4. Definitivarea raportului de transmitere al treptei de mers înapoi și stabilirea poziției
roții baladoare intermediare
Se vor alege , în cazul angrenajului pentru mers înapoi , roți cu dinți drepți , ce au ca
avantaj costul scăzut și a simplității constructive. Dezavantajul roților cu dinți drepți îl reprezintă
funcționarea zgomotoasă a acestora , însă acest dezavantaj este atenuat de durata funcționării
autovehicului în treapta de marșarier , care este relativ scurtă , în comparație cu funcționarea
acestuia în treptele de mers înainte.
Se alege zR1= 13 dinți , iar raportul angrenajului de mers înapoi imî=3,3; Zr2=43 dinți
Se va face verificarea ca diametrul de cap al roții dințate R2 nu se atinge cu diametrul de cap al
roții dințate R3
𝑆 = 172.1 𝑚𝑚
𝑋 = 3,84 𝑚𝑚
𝑌 = 86,92 𝑚𝑚
Pentru roţile dinţate se folosesc în general oţeluri înalt aliate pentru a reduce pe cât
posibil dimensiunile şi masa angrenajelor. De aceea vom alege ca material 18MoCrNi13. Acesta
are ca limite de rezistenţă minime următoarele valori: σc=750 MPa, σPlim=400 MPa,
σHlim=1500MPa.
Cele mai utilizate caneluri ale arborilor cutiilor de viteze sunt cele cu profil
evolventic, pentru care se recomandă centrarea pe diametrul exterior sau pe laturile canelurii.
Centrarea pe laturi se utilizează atunci când momentul transmis acționează în ambele sensuri.
Centrarea pe diametrul exterior se recomandă atunci când este necesară o precizie ridicată,
deoarece în acest caz arborii se slefuiesc după tratamentul termic, iar bucșele canelate se
honuiesc pe diametrul interior.
Alegerea unui material este influențată de mai mulți factori:
-rezistența la uzura
-proprietățile fizico-chimice
- proprietățile mecanice
- proprietățile tehnologice
Oțelurile folosite pentru construcția roților dințate pot fi împărțite în două categorii:
1.Oțeluri de îmbunătățire (Im) sau normalizate (Norm), la care duritatea miezului și a flancului
este mai mică de 350 HB.
Proprietati:
Treapta i Zp zs
1 5.64 14 79
2 3.13 15 47
3 1.48 23 34
4 1.04 25 26
În figura 2.6.2.1 se for prezenta principalele elemente geometrice de calcul ale cremalierei de
referință.
Fig 2.6.2.1 Elementele geometrice de calcul ale cremalierei de referință
Unde:
hoa = m ∗ h∗oa
hof = m ∗ h∗of
co = m ∗ co∗
po = m ∗ π
po
eo = so ∗
2
Deci:
hoa = 3mm
hof = 3.75 mm
co = 0.75 mm
po = 9.425 mm
a012
αwt = arccos( cosαt )
a12
αwt = 20°
-Diametrele de divizare
z1,2
d1,2 = m ∗ = mt ∗ z1,2
cosβ
-Diametrele de bază
db1,b2 = d1,2 ∗ cosαt
-Diametrele de rostogolire
dw1,w2 = d1,2 cosαt /cosαwt
-Diametrele de picior
df1,f2 = d1,2 − 2m ∗ (h∗0a + c0∗ )
-Diametrele de cap
da1,a2 = d1,2 + 2m ∗ h∗0a
-Înălțimea dinților
da1,2 − df1,2
h1,2 =
2
-Lățimea roților
b2 = d1 ∗ Ψd
b1 = b2 + (1 … 2)mm
unde Ψd = 0,40
- m=3
- 𝛽=26֠
Cap 2.6.3 Calculul fortelor din angrenaj
Deoarece pierderile de putere din angrenaj sunt relativ mici, se neglijează influența lor.
În consecință, forțele din angrenaj care acționează asupra celor două roți sunt egale și de sens
contrar. Se consideră că aceste forțe nominale din angrenaj acționează pe cercurile de divizare
ale celor două roți.
-Forțele tangențiale
Ft1 = Ft2 = 2Mm /d1
-Forțele radiale
Fr1 = Fr2 = Ft1 ∗ tgαt
-Forțele axiale
Fa1 = Fa2 = Ft1 ∗ tgβ
-Forța normală pe flancul dintelui
2 2 2
Fn = √Ft1 + Fr1 + Fa1
Tabel 2.6.3.1 Centralizarea valorilor forțelor la roților dințate pentru fiecare treaptă
Treapta 1 2 3 4
Forțele Tangențiale 12395.09 11334.0265 7391.756 6800.416 Ft
Forțele radiale 1878.965 1718.11908 1120.512 1030.871 Fr
Forțele axiale -14097.1 13360.0241 8713.059 8016.014 Fa
Forța normață pe flancul
18865.23 17604.0431 11480.9 10562.43 Fn
dintelui
Verificarea la încovoiere
Pentru calculul danturii la încovoiere există mai multe metode standardizate. În cazul de
față se va utiliza formula 2.6.3.1
𝐹𝑡1
𝜎𝑖 = (2.6.3.1)
𝛱
𝑏 ∗ 𝑝 ∗ 𝑦1 ∗ 𝑘𝑑 ∗ 𝑘𝑐 ∗ 𝑘𝜀 ∗ cos(𝛾 ∗ 180)
Treapta 1 2 3 4
5.05804 5.49787
3.07881 3.298725 arbore primar
5 5
v
17.3732 arbore
10.336005 7.47711 5.71779
9 secundar
1.7296595 1.82926 1.86910
ε 1.68711
7 9 8
1.34968 1.3837276 1.46341 1.49528
kε
8 6 5 6
rb 1.05 1.05 1.05 1.05
0.79581 0.7843790 0.68579
0.70348 arbore primar
9 9 8
kd
0.40853 0.5372491 0.61610 0.67728 arbore
4 6 8 5 secundar
0.01412 0.0131828 0.00859
y1 0.00791 arbore primar
4 1 7
0.00250 0.0042072 0.00581 0.00760 arbore
y2
3 8 6 5 secundar
14.0040 15.004384 23.0067 25.0073
z1 arbore primar
9 7 2 1
79.0230 47.013738 34.0099 arbore
z2 26.0076
9 8 4 secundar
δb 11.80 11.80 11.80 11.80
σi1 100.5035 63.8247
113.364 69.1038 N/mm2
𝑁∗𝐸 1 1
𝑝𝑚𝑎𝑥 = 0.418 ∗ √ ∗( + )
𝑙 𝜌1 𝜌2
Unde:
𝐹𝑡1 14355
𝑁= = = 15040
𝛱 0.9396 ∗ 1.0157
𝑐𝑜𝑠𝛼 ∗ cos(𝛾 ∗ 180)
E-modulul de elasticitate
𝑏
𝑙= = 27.56
1.0157
m z1 sin ( )
Razele de curbură 1
2 2
cos
1 2
180
m z2 sin ( )
2
2 2
cos
1 2
180
Treapta 1 2 3 4
arbore
13724.31 12456.8602 7899.656 7236.718 primar
N
arbore
12750.93 11783.3915 7763.541 7223.022 secundar
arbore
25.43304 27.81401 42.64815 46.35668 primar
l
arbore
27.43231 29.8132789 44.64742 48.35595 secundar
p1 9.007881 9.32586983 12.14845 12.79787
p2 27.64476 19.2102292 15.54927 13.11643
arbore
170.7132 161.78743 99.82665 94.03591 primar
pmax
arbore
158.4385 151.985643 96.72178 91.98427 secundar
Cap. 2.6.5 Calculul arborilor cutie de viteze
Arborii cutiei de viteze sunt solicitați la încovoiere și răsucire. Aceste solicitări dau
naștere unor deformații elastice la încovoiere și răsucire corespunzătoare de aceea dimensionarea
arborilor se va face după considerente de rigiditate și nu de rezistență.
Se vor descompune forțele în planele formate de axele arborilor astfel încât forțele vor fi
descompuse pe planul vertical format de axele celor 2 arbori, pe direcție verticală și orizontală.
Pentru stabilirea reacțiunilor se consideră arborele în echilibru static sub acțiunea forțelor
Ft,Fr, și Fa (forța tangentă, forța radială și forța axială).
ii
Ft = M m ∗
rd
tgα
Fr = Ft ∗
cosγ
Fa = Ft ∗ tgγ
unde:
-α unghiul de angrenare
-γ unghiul de înclinare a danturii
-rd raza cercului de divizare a roții
Arborele primar
dp/lp=0,16....0,18
𝑑𝑝
𝑙𝑝 = = 125 𝑚𝑚
0,16
ds/ls=0,18...0,21
𝑑𝑠
𝑙𝑠 = = 225 𝑚𝑚
0,18
Primar 125 20
Se alege poziția reazemului din mijlocul arborelui. Pentru un calcul mai aproape de realitate, se
va alege acest reazem în funcție de fiecare treaptă de viteză studiată și se vor studia reacțiunile
pentru fiecare poziție a reazemului ales.
În fig. 2.6.5.3 , roțile arborelui secundar sunt numerotate astfel în ordinea crescătoare a treptelor :
2 – treapta 1
4 – treapta 2
6 – treapta 3
8 – treapta 4
Lungimile alese pentru reazemul din mijloc sunt urmatoarele, în care l1 este lungimea de la
rulmentul din stănga spre roată și l2 este distanța de la roată la rulmentul din dreapta.
Tabel 2.6.5.2 Aproximările lungimilor pentru reazemul 3
1 15 210
2 75 150
3 125 100
4 150 75
L2
R CH = Ft ∗ [𝑁]
Ls
Fr ∗ l2 − Fa ∗ rd8
R CV =
Ls
R C = √R2CH + R2CV
l1
R DH = Ft ∗
LS
Fr ∗ l1 + Fa ∗ rd
R DV =
LS
Treapta 1 2 3 4
rd 0.179459 0.10897804 0.078835 0.060286
Ft 12388.81 11321.9691 7400.453 6800.416
Rch 11562.89 7547.97937 3289.09 2266.805
Fr 30456.89 27834.1395 18193.41 16718.27
Fa 5612.132 5128.85198 3352.405 3080.588
Rcv 24000.77 16100.0091 6924.617 4756.677
Rc 26640.9 17781.5153 7666.057 5269.192
Rdh 825.9208 3773.98968 4111.363 4533.611
Rdv 6506.679 11762.1898 11282.06 11970.91
Rda 5612.132 5128.85198 3352.405 3080.588
Rd 8632.209 13375.2469 12467.03 13166.11
3 16 ∗ 𝑀
𝑡
𝑑=√
𝜋 ∗ 𝜏𝑎𝑡
Unde:
Mt=Mm*isv1=394,2*5,64=2223,3 [Nm]
3 16 ∗ 𝑀𝑡 3 16 ∗ 2223300
𝑑=√ =√ = 72,28 => 75 [𝑚𝑚]
𝜋 ∗ 𝜏𝑎𝑡 𝜋 ∗ 30
Pentru arborele primar se utilizează fig 2.6.5.2 pentru poziționarea reazemului din mijloc
(reazemul 3)
l1=lp-L1
Unde: L1=li-ls
L1=125-105=20 [mm]
l1=105 [mm]
L1=l2+l3=> l2=l3=10[mm]
R CH ∗ L1 − Ft ∗ l2
R AH = = 1022,569 𝑁
l1
Fr ∗ l2 − Fa ∗ rd + R CV ∗ L1
R AV = = 5772,4 𝑁
l1
Fr ∗ (l1 + l2 ) − Fa ∗ rd + R CV ∗ (L1 + l1 )
R BV = = 5059,325 𝑁
l1
3 16 ∗ 𝑀𝑡
𝑑=√ = 65 [𝑚𝑚]
𝜋 ∗ 𝜏𝑎𝑡
C=Q*√(p&D)
Unde:
Relația este valabilă pentru rulmenții care lucrează la sarcină și turație constantă.
D=(60*n*D_h)/〖10〗^6
Unde:
C=Q_m √(p&D)
D=(D_h*n_ech*60)/〖10〗^6
Prin sarcină echivalentă medie se înțelege încărcarea acționând asupra rulmentului la turația
echivalentă.
Unde:
αi este raportul dintre timpul hi de funcționare al rulmentului în treapta de ordinul i și timpul total
de funcționare Dh :
α1=h1/Dh
α2=h2/Dh
α3=h3/Dh
∑_(i=1)^n▒α_i =1
βi este raportul între turația n, corespunzătoare unui anumit regim și turația echivalentă nech:
β1=n1 /nech
β2=n2 /nech
β3=n3 /nech
βn=nn /nech
Qi este sarcina echivalentă, corespunzatoare unei anumite trepte a cutiei de viteze.
Unde:
-Vmed este viteza medie de deplasare a automobilului (Vmed=60 km/h pentru autoturisme);
-io este raportul de transmitere al transmisiei principale;
-rr este raza de rulare;
Unde:
αi este timpul relativ de utilizare a fiecărei trepte, exprimat în procente din timpul total de
exploatare.
Qi = [XVRi+Y(Ai+S`i)]fd,
Unde:
Ai este sarcina axială, exterioară care acționeaza asupra rulmentului în treapta de ordinul i, în N;
V este coeficientul de rotație (acesta ia în considerare influența rotirii inelului interior sau
exterior);
S` este rezultanta forțelor axiale care iau naștere în rulmenții radiali-axiali sub influența
sarcinilor radiale;
fd este coeficientul care ia în considerare caracterul dinamic al sarcinii (în cazul transmisiei
automobilului fd =1..1,5 pentru autoturisme fd =1,2..1,8 pentru autocamioane); limitele
inferioare se iau pentru rulmenții schimbătorului de viteze;
Pentru arborele primar se adoptă rulment cu bile căruia i se calculează capacitatea de încărcare.
Durabilitatea:
nech =1470rot/min.
C=91836 [N]
Pentru arborele intermediar se adoptă rulmenți radiali cu role conice cărora li se calculează
capacitatea de încarcare.
Durabilitatea :
nech=1470rot/min.
C=94357 [N]
Pentru arborele secundar se adoptă rulmenți radiali cu bile cărora li se calculează capacitatea de
încărcare.
Durabilitatea:
nech =1470rot/min.
C=116620 [N]
Punțile au rolul de a prelua, prin intermediul mecanismelor de ghidare ale punților și ale roților
toate forțele și momentele care apar în centrul roților și de a le transmite elementelor elastice ale
suspensiei, precum și cadrului sau caroseriei autoportante a automobilului.
La automobile organizate după soluția “totul față” puntea din spate este nemotoare având
rolul de susținere și de rulare.
Din punct de vedere constructiv, puntea din spate nemotoare poate fi:
Puntea din spate nemotoare rigidă este montată și ghidată simplu pe caroserie prin
intermediu arcului lamelar. Puntea propriu-zisă este formată dintr-o grindă centrală de secțiune
tubulară, care are montate la capete fuzetele, proiectate astfel încât axul roții să fie deasupra axei
grinzii (se realizează reducerea nivelului podelei în zona din spate). Tot la capetele grinzii, puțin
spre interior, sunt sudate flanșele orizontale pentru montarea arcurilor parabolice.
Pe fiecare arc parabolic monolamelar este asamblat pe flanșa grinzii prin bride și o placă
superioară, care constituie și suportul pentru arcul suplimentar din cauciuc (are rol și de tampon
limitator de cursă) și pentru articulația amortizorului, dispus într-un plan longitudinal și puțin
înclinat spre față. La capatul de sus amortizorul este articulat printr-un suport de pasajul roții.
Arcurile parabolice monolamelare sunt articulate fix la capătul din față și printr-un cercel
la capatul din spate de lonjeroane. Ele preiau reacțiunile longitudinale și momentele lor. Dacă
arcurile lamelare nu sunt capabile să preia și forțele de reacțiune transversale se poate folosi o
bara Panhard, în acest caz o bara scurtă dispusă deasupra grinzii.
Construcția punții propriu-zisă este una simplă cu secțiunea transversală a grinzii ce este
pătrată. Suspensia punții este pneumatică, iar toate componentele suspensiei (Rezervorul de aer
comprimat, electrocompresorul, dispozitivele pneumatice de control și conductele de legatură)
sunt montate pe o platforma portantă, montată la rând sau prin reazeme elastice pe baza
caroseriei utilitarei.
Montarea și ghidarea punții se face prin intermediul a două lamele parabolice dispuse
longitudinal și montate pe grinda punții prin bride. Cu capetele din față lamelele sunt articulate
de baza caroseriei, iar pe laturile scurte și arcuite mult în jos din spate sunt montate pernele de
aer sub forma de tub cilindric.
Suporții de sus ai pernelor de aer sunt montați pe platforma portanta. Forțele transversale
sunt preluate de o bară Panhard dispusă deasupra grinzii punții, articulată cu capătul din stânga
de grindă, iar cu captaul din dreapta de platforma portantă. Tampoanele elastice limitatoare de
cursa sunt montate pe baza caroseriei, iar în cazul unui șoc se sprijină pe placa de fixare a
lamelelor parabolice.
Amortizoarele sunt dispuse în planuri longitudinale și mult înclinate spre spate , sunt
articulate cilindric de plasele sudate la capetele grinzii punții cu capetele inferioare, iar cu captele
superioare de baza caroseriei. Întreaga construcție se montează pe automobil fără modificari ale
bazei caroseriei și ridică foarte puțin nivelul platformei de încărcare.
O construcție deosebită de punte spate rigidă este puntea „Omega” folosită pe Fiat Panda
și Lancia Y 10.Ea constă dintr-o grindă arcuită în formă de „Omega” cu partea deschisă spre
spate. La capetele grinzii sunt sudate flanșe pentru montarea lagărelor roților. Grinda este
articulată cilindric în partea centrală cu caroseria. De părțile laterale sunt articulate două brațe
dispuse simetric și înclinat față de planul longitudinal, axele articulatiilor brațelor fiind puțin sub
nivelul articulației centrale. Cu capătul din față brațele sunt articulate tot cilindric de caroserie. În
acest fel se anulează efectul forțelor laterale în curbe. Arcurile elicoidale sunt dispuse în fața axei
roților și se sprijină pe suporți sudați pe părțile laterale ale grinzii. Astfel arcurile sunt mai tari și
realizează o susținere mai bună a caroseriei în curbe. Amortizoarele sunt aticulate cilindric de
capetele grinzii foarte aproape de roți, sunt dispuse într-un plan transversal și mult înclinat spre
interior. Prin construcția suspensiei se reduce amplitudinea ruliului, astfel că nu mai este
necesară bara stabilizatoare.
Inelul interior are o construcție masivă și se termină spre exterior cu o flanșă pe care se
montează tamburul cu șuruburi-șift de centrare pentru janta roții, fixarea definitivă a tamburului
pe flanșă realizându-se cu șuruburile de montare a roții. Astfel, rolul butucului roții este preluat
de inelul interior masiv al rulmentului. Rumlentul butuc cuprinde și sistemul de etanșare.
O construcție apărută la începutul anilor 1970 pentru puntea din spate nemotoare este
puntea semirigida. În prezent este consacrată soluția de punte semirigidă cu grindă trasă în formă
de „H”. Ea este compusă din două brațe longitudinale sudate la capetele unei grinzi transversale
dispusă în fața axei roților. Brațele sunt articulate cilindric de caroserie cu capetele din față, iar la
capetele din spate sunt sudate fuzetele sau flanșele de montare a fuzetelor dacă acestea sunt piese
separate de grindă. Grupurile elastoamortizoare ale suspensiei sunt dispuse cel mai adesea
vertical pe axa roților și articulate de capetele din spate ale brațelor pe partea interioară (față de
fuzete). Astfel puntea preia toate forțele și momentele de reacție.
Grinda are secțiunea deschisă în formă de „U” sau de „V” și deformarea la torsiune
controlată, astfel că preia și rolul barei stabilizatoare (în interiorul profilului „U” sau „V” al
grinzii este montată o bara cu rol de stabilizator).
Daca automobilul este înscris într-un viraj, asupra lui acționează componenta transversala
a forței centrifuge, care se transmite punții din spate prin aticulațiile cu brațele, Fcy2 și determină
la contactul roților cu calea reacțiunile Y2s si Y2d. Notând cu Fox reacțiunile din articulațiile
grinzii „H” cu caroseria se constată că apare un moment care rotește puntea față de caroserie
datorită elasticității articulațiilor cu δh și imprimă un caracter supravirator automobilului.
În cazul punții în formă de „H”, roțile montate la capetele din spate ale brațelor laterale
datorită elasticității la torsiune controlate din faza de proiectare a grinzii transversale au o
conexiune elastică între ele, se micșorează amplitudinea ruliului, iar roțile au posibilitatea să se
deplaseze puțin una față de cealalta.
Prin urmare puntea este semirigidă cu suspensie semi-independentă. Cea mai nouă
construcție pentru puntea semirigidă cu grindă trasă în formă de „H” are secțiunea grinzii
transversale cu epura la torsiune controlata în forma de „U”, profilul fiind închis (tubular) cu
secțiune variabilă (mai mica în centru și mai mare la capete până ajunge la profilul circular al
țevii din care provine). O astfel de grindă se comportă la torsiune conform teoriei torsiunii
profilelor necirculare cu secțiune tubulară și pereți subțiri cu două avantaje majore:
grinda este mai ușoară și nu mai este necesară folosirea barei de torsiune prin
interiorul profilului „U”;
solicitarea și deformarea la torsiune a grinzii tubulare sunt mai riguros controlate.
7 - suport longitudinal;
9 - amortizor;
10 - traversă cu secțiune în V;
În ceea ce privește definirea regimurilor de calcul pentru punte, acestea sunt stagilite ca
fiind :
Printre cele mai folosite metode este forjarea din oțel, secțiunea grinzii fiind un profil I cu
muchii rotunjite. Dimensiunile de bază în acest caz sunt raportate la grosimea “inimii profilului”.
Fig 4.1 Secțiunea punții
𝑚2𝑓 ∗ 𝐺2
𝑍2𝑅(𝑓)𝑠 = 𝑍2𝑅(𝑓)𝑑 = = 1238,81 𝑁
2
𝑋2𝑓𝑠 = 𝑋2𝑓𝑑 = 𝑍2𝑓𝑠(𝑑) ∗ µ = 371,643 𝑁
4.2. Pentru calculul momentelor în regimul frânării se va folosi schema ilustrată în figura 4.3
Secțiunea periculoasă
Mv
Mh
Mt
Fig 4.3 Schema de calcul pentru momente în cazul punții nemotoare spate
𝑟𝑑
𝑀𝑡 = Φx ∗ 𝑍𝑠𝑠 ∗ ⁄1000= 414,07 N*m
𝑀 = √𝑀𝑣 2 + 𝑀ℎ 2 + 𝑀𝑡 2 = 784.8 𝑁 ∗ 𝑚
𝑎 ∗ 3,8𝑎3 4,25𝑎 ∗ 𝑎3
𝐼𝑧 = +2∗ = 5,281 𝑎4
12 12
𝑦𝑧 = 2,64 𝑎
𝐼𝑧
𝑊𝑧 = = 2𝑎3
𝑦𝑧
𝑀 392.4
𝜎𝑚𝑎𝑥 = =
𝑊𝑧 𝑎3
Mv
Mh
Mt
2 ∗ Φx ∗ ℎ𝑔 𝐺2
𝑍2𝑠 = ( 1 + )∗ = 1779.52 𝑁
𝐸2 2
2 ∗ Φx ∗ ℎ𝑔 Φx ∗ 𝐺2
𝑌2𝑠 = ( 1 + )∗ = 1601,57 𝑁
𝐸2 2
2 ∗ Φx ∗ ℎ𝑔 𝐺2
𝑍2𝑑 = ( 1 − )∗ = 108,91 𝑁
𝐸2 2
2 ∗ Φx ∗ ℎ𝑔 Φx ∗ 𝐺2
𝑌2𝑠 = ( 1 − )∗ = 98,02 𝑁
𝐸2 2
𝑟𝑑
𝑀𝑡 = 𝑍2𝑠 ∗ Φx ∗ ⁄1000 = 628,63 𝑁 ∗ 𝑚
3 𝑀 ∗ 1000
𝑣
𝑎𝑣 = √ = 4,14 𝑚𝑚
500 ∗ 20
3 𝑀 ∗ 1000
ℎ
𝑎ℎ = √ = 6,15 𝑚𝑚
500 ∗ 5,5
𝐺2
𝑍3𝑠 = 𝑍3𝑑 = 𝑘𝑑 ∗ = 1416,32 𝑁
2
𝑟𝑑
𝑀𝑡 = 𝑍3𝑠 ∗ Φx ∗ ⁄1000 = 493,92 𝑁 ∗ 𝑚
3 𝑀 ∗ 1000
𝑣
𝑎𝑣 = √ = 3,85 𝑚𝑚
500 ∗ 20
3 𝑀 ∗ 1000
ℎ
𝑎ℎ = √ = 5,7 𝑚𝑚
500 ∗ 5,5
4.4 Calculul fuzetei
Secțiunea periculoasă pentru fuzetă este secțiunea de încastrare a axului roții în corpul
fuzetei.