Curs 2

Gametogeneza

Ovogeneza
-cuprinde o serie de transformari celulare care conduc de la celule germinale primordiale feminine (celule
stem) la ovogonii si in final la ovocite.
La sfarsitul sapt 3 de sarcina, celulele germinale primordiale feminine se formeaza din endodermul
veziculei viteline.
In sapt 4 de sarcina, pe fata mediala a mezonefrosului apare creasta gonadala.
In sapt 5 de sarcina, celulele germinale primordiale feminine migreaza spre crestele gonadale si sunt
numite ovogonii.
In sapt 7 de sarcina se gasesc aprox 10000 de ovogonii.
In sapt 8, ovogoniile se divid rapid, iar unele vor deveni ovocite primare (se vor inconjura de celule
pregranuloase si vor forma foliculii primordiali).
In sapt 20 de sarcina se gasesc 7 milioane de celule germinale, dintre care o treime sunt ovogonii și 2/3
sunt ovocite primare.
In luna 5 de sarcina incepe atrezia ovogoniilor, care se sfarseste in luna 7.
In luna 6 de sarcina incepe atrezia foliculara, care se continua tot restul vietii.
In luna 7 de sarcina mitoza celulelor germinale se opreste.
La nastere se gasesc aprox 2 milioane de celule germinale reprezentate numai de ovocite primare.

Dezvoltarea foliculilor ovarieni

Foliculii ovarieni reprezinta unitatea functionala fundamentala a ovarului. Ei parcurg mai multe etape de
dezvoltare.

1. Foliculii primordiali
Au diametrul 30- 60 μm. Contin un ovocit primar (9-25μm) ce se gaseste in stadiul diploten tardiv si este
inconjurat de un singur strat de celule pregranuloase. Formarea foliculilor primordiali se incheie la 6 luni
postpartum si este dependenta de hormonii gonadotropi.

2. Faza preantrala de crestere foliculara

-se caracterizeaza prin formarea foliculilor primari si secundari.
a. Foliculii primari – procesul incepe in luna 5-6 de sarcina. Celulele pregranuloase din foliculul
primordial se diferentiaza intr-un strat de celule granuloase.Acestea sintetizeaza si secreta
mucopolizaharide, formand in jurul ovocitelor zona pullucida. Creste diametrul ovocitului primar -70-
80μm. La sfarsitul etapei foliculare primare se formeaza teaca interna.

b. Foliculii secundari – celulele granuloase prolifereaza, formand mai multe straturi celulare, dand nastere
foliculului secundar. Celulele granuloase capata receptori pentru FSH si dobandesc capacitatea de sinteza
a estrogenilor si androgenilor. Foliculii secundari (diametru 120μm) migreaza in zona medulara, apare si
teaca externa si vascularizatia sanguina foliculara. Odata cu formare capilarelor, celulele interstitiale
tecale vor prezenta receptori pentru LH, dobandind capacitatea de biosinteza steroidiana.
 3. Faza antrala de crestere foliculara- foliculul de Graaf
Aceasta faza reprezinta trecerea foliculilor preantrali in foliculi antrali, antrul fiind o cavitate plina cu
lichid. Aparitia antrului determina transformarea foliculului secundar in folicul de Graaf. In aceasta faza
are loc maturarea foliculului prin cresterea dimensiunii foliculare, atat prin proliferarea celulelor
granuloase, cat si prin marirea antrului. Cresterea este dependenta de gormonii gonadotropi.

Ovulatia
In apropiere de jumatatea ciclului menstrual, nivelul estrogenilor creste si determina cresterea prin
feedback pozitiv a nivelului de LH. LH creste si atinge un varf preovulator care va determina ovulatia
foliculului dominant ajuns la maturitate. La suprafata foliculului apare o formatiune conica stigma, care
se va rupe si va determina expulzia in cavitatea peritoneala a ovocitului inconjurat de celule granuloase
(cumulus oophorus) si a lichidului antral. In cursul vietii sexuale active a femeii se matureaza si se
produce ovulatia a aprox 400-450 ovocite primare din cele 400 000 de mii care se gasesc la pubertate.
Ovulatia este de obicei unica pe ciclu menstrual si se produce alternativ pe un ovar si celalalt.

Diviziunile de maturatie ale ovocitului

In momentul ovulatiei se reia prima diviziune de maturatie si din ovocitul primar (46xx) se formeaza
ovocitul secundar (23 cromozomi: 22 autozomi +x) si se elimina primul globul primar (23 cromozomi).
Numai dupa contactul cu spematozoidul , ovocitul secundar se divide si se formeaza ovulul (23
cromozom: 22 autozomi+x) si al doilea globul polar.
Spermatogeneza

-cuprinde o serie de transformari celulare ce conduc de la celule germinale primordiale masculine la

celule mature, spermatozoizi, apti pentru fecundatie.
Sediul spermatogenezei este testiculul adult, mai precis tubii seminiferi. Tubii seminiferi prezinta in
sectiune celule inalte cu rol trofic- celule Sertoli, intre care se gasesc celule germinative in diverse stadii
de dezvoltare. Tubii sunt inconjurati de un perete fibromuscular, iar intre tubi se gasesc aglomerari de
celule interstitiale Leydig, care secreta testosteron. Spermatogeneza este stimulata de FSH, iar secretia de
testosteron de LH.
Gonocitele sunt reprezentate de:
1. Spermatogonii
-celule diploide (46xy), cap de serie al ciclului spermatogenic, de talie medie, cu nucleu mare, dispuse
intr-un singur strat pe membrana bazala. La pubertate incepe multiplicarea lor prin mitoze.
2. Spermatocitii primari:
-provin din mitoza spermatogoniilor
-sunt celulele cele mai voluminoase din peretele tubului seminifer, fiind dispusi pe 2-3 straturi
-sunt celule diploide.
3. Spermatocitii secundari
-provin prin meioza spermatocitilor primari
-sunt celule haploide (23 cromozomi), jumatate primesc cromozomul x si jumatate y
-sunt celule de dimensiuni mai mici situate spre lumenul tubilor seminiferi.
4. Spermatidele
-rezulta din diviziunea spermatocitilor secundari, fiind celule haploide de dimensiuni egale si sunt situate
foarte aproape de lumenul tubilor seminiferi.
Spermatocitii primari, secundari si spermatidele sunt legate prin punti foarte fine citoplasmatice ce
transmit informatii necesare sincronizarii diviziunii acestor celule.
5. Spermatozoizii
-iau nastere din spermatide printr-un proces de maturare, fara diviziune celulara.

Spermatozoidul este format din:

-cap- nucleu+acrozom (5μ)
-gat – contine centriolul proximal
-coada(40μ)- contine 3 piese :intermediara, principala, terminala; asigura mobilitatea.
Spermatozoidul are 2 proprietati
1. mobilitatea- sunt putin mobili la nivelul testiculului. Mobilitatea lor creste la nivelul epididimului si
canalului deferent. Veziculele seminale asigura materialul nutritiv pentru spermatozoizi si anume mucus
bogat in glicoproteine si glucide. Prostata asigura aport nutritiv pentru spermatozoizi prin secretia de
lichid bogat in aminoacizi, peptone, saruri de K, Na, Ca. Spermatozoizii se misca cu o viteza de 2-3
mm/min si ajung in trompa in aprox 2 h.
2. fecundabilitatea- este dependenta de volumul spermei, numarul de spermatozoizi/mm, procentul
formelor normale. Durata fecundanta este de 48 h.

Spermograma-Normospermia
-volum ejaculat: peste 2 ml
-pH=7,3-7,8
-timp de fluidificare: 15-30min
-densitate :peste 20 mil spermatozoizi/ml
-mobilitate: peste 50% din spermatozoizi mobili la 30 min dupa ejaculare
- celule seminale 3-5%
-forma capului normala la peste 30%
-leucocite sub 1 mie/ml
-fara hematii.

Fecundatia
-procesul de formare a zigotului diploid (46xx/46xy) prin penetrarea spermatozoidului haploid ( 23x/23y)
in ovulul matur haploid (23x).
-acest proces are loc in treimea externa a trompei, in regiunea ampulara
-prin ejaculare sunt introduse in vagin milioane de spermatozoizi. Dintre acestia, doar cateva sute de mii
ajung in cavitatea uterina; cateva zeci de mii ajung in trompa, iar cateva mii ajung in vecinatatea
ovocitului.
-pentru a fi apt de fecundatie, spermatozoizii sufera in tractul genital feminin o serie de modificari
ultrastructurale, functionale si biochimice, cunoscute sub numele de capacitatie.
Capacitatia incepe in timpul pasajului glerei cervicale si este continuata de secretiile utero-tubare.

Etape fecundatie
a. contactul spermatozoidului cu zona pellucida
-spermatozoidul se leaga de ovocit prin intermediul unor glicoproteine receptoare din zona pellucida,
numite ZP1, ZP2, ZP3.
-glicoproteina ZP3 face ca spermatozoidul sa patrunda tangential in zona pellucida si sa declanseze
reactia acrozomiala. Aceasta consta in distrugerea membranei plasmatice a spermatozoidului si a
membranei externe a acrozomului, cu eliberarea continutului enzimatic. Una dintre enzime este acrozina,
care se alipeste de membrana interna a acrozomului, rarefiaza zona pellucida si capul spermatozoidului
patrunde tot tangential in plasmalema ovocitului.

b. contactul spermatozoidului cu plasmalema ovocitului

odata ce capul spermatozoidului intra in contact cu plasmalema ovocitului au loc doua evenimente:
-blocarea penetrarii zonei pellucida de alti spermatozoizi
-activarea ovocitului de gradul 2: ia nastere ovulul cu set haploid de cromozomi(pronucleu feminin) si se
elibereaza cel de-al 2 lea globul polar.
Capul spermatozoidului intra in citoplasma ovulului si devine pronucleu masculin.
Cei doi pronuclei migraza spre centrul ovulului, membranele pronucleilor dispar si are loc unirea
materialului genetic al celor doi pronuclei.
Dupa fuziunea gametilor se formeaza oul (zigotul), cu un numar diploid de cromozomi (46cr).Acesta are
un diametru de 120 μm si este inconjurat de zona pellucida, care va insoti embrionul pana in stadiul de
blastocist.

Embriogeneza
Incepe odata cu formarea zigotului. Dintr-o singura celula (zigotul) se formeaza grupuri de celule cu
structuri si functii specifice- primordii de organe. Au loc procese de multiplicare, migrare si diferentiere
ce pot fi influentate de factori externi, aceasta fiind perioada cu cel mai ridicat potential teratogen.

Prima saptamana=segmentarea oului

-este o segmentare totala
-consta in diviziuni succesive mitotice, rezultand celule mici nucleate, numite blastomere.
a. prima diviziune are loc la 24 h dupa fecundatie, la nivelul trompei. Se formeaza doua blastomere, de
dimensiuni aproape egale.
b. a doua diviziune are loc la 18 h dupa prima diviziune, este asimetrica, se formeaza mai intai 3
blastomere, apoi 4 blastomere
c. morula: dupa 4 zile de la fecundatie, embrionul este in stadiul de morula- are 12-16 blastomere si a
migrat de-a lungul trompei uterine, ajungand in cavitatea uterina
d. blastocistul (faza preimplantationala)
Formarea blastocistului este precedata de un proces de compactare-dependent de ionii de Ca si de o
proteina de adezivitate numita uvomorulina. Intre blastomere apar jonctiuni stranse care maresc la
maximum contactul intre ele. Blastomerele se polarizeaza.Blastocistul are 150 μ.
Se formeaza doua tipuri de blastomere: interne si externe. Intre ele apare o caviate plina cu lichid numita
cavitate blastocelica. Blastomerele externe sunt situate sub zona pellucida, au jonctiuni intre ele si poarta
numele de trofoblast, iar blastomerele interne sunt celule rotunde, atasate de fata interna a trofoblastului si
formeaza butonul embrionar (embrioblastul).
In ziua 5 de sarcina, lichidul blastocelic creste foarte mult, iar blastocistul creste in volum .
In ziua 6 de sarcina, datorita presiunii lichidului blastocelic si a unei enzime numita stripsina ( enzima
proteolitica a trofoblastului), zona pellucida se subtiaza, se rupe, iar blastocistul iese din zona pellucida,
fenomen numite ecloziune. Numai din acest moment blastocistul se poate implanta in endometru. Pe
parcursul primei saptamani, se produce si migrarea oului, care parcurge trompa uterina si ajunge in
cavitatea uterina in stadiul de blastocist.
A doua saptamana=implantarea (nidarea)
Ziua 7: celulele trofoblastice traverseaza peretele endometrial, formand un pat de celule trofoblastice
numit citotrofoblast din care se va forma o masa neregulata, plurinucleara numita sincitiotrofoblast, care
va eroda capilarele sinuoase din endometru. Butonul embrionar se diferentiaza in doua straturi celulare:
endoblast (profund) si ectoblast( superficial). Aceste doua straturi celulare formeaza discul embrionar
didermic.
Odata implantat oul, mucoasa uterina (caduca) este impartita in 3 parti : caduca bazala (zona de
implantare a oului), caduca reflectata (portiunea ce acopera zona de implantare) si caduca parietala/verra
(restul mucoasei uterine). La sfarsitul lunii 3, caduca reflectata datorita cresterii oului vine in contact cu
caduca parietala, cu care fuzioneaza.
Intre butonul embrionar si trofoblastul de la periferie se afla mezenchimul extraembrionar, in care
apare o cavitate celomul extraembrionar, care inconjoara butonul embrionar, cu exceptia zonei unde se
ataseaza de trofoblast numita pedicul de fixatie. Intre trofoblast si ectoblast apare o cavitate, care va
forma cavitatea amniotica.

Saptamana 3
-la inceputul acestei saptamani se produce gastrularea, al carui fenomen esential este aparitia celei de-a
treia foite embrionare,mezoblastul , care se plaseaza intre endoblast si ectoblast, embrionul devenind disc
tridermic.
Discul embrionar se incurbeaza si se transforma intr-un tub, care este legat de anexele embrionare printr-
un pedicul, viitorul cordon ombilical.

Saptamanile 4-8
Fiecare foita embrionara isi incepe diferentierea in tesuturi si organe.
Ectoblastul va da nastere la tesutul nervos si tegumente.
Endoblastul formeaza aparatul digestiv si glandele anexe, aparatul respirator si gonadel.
Mezoblastul va forma scheletul, muschii, tesutul conjunctiv, aparatul renal, aparatul vascular, tractul
genital.

Perioada intre sapt 4-8 este denumita perioada embrionara, restul pana la nastere- perioada fetala.
Anexele embriofetale

Placenta
-organul de schimb intre mama si fat, un organ fetal, care provine din trofoblast.
-este de tip hemocorial, trofoblastul venind in contact direct cu sangele matern, fara interpozitie de tesut.
Trofoblastul aflat la periferia blastocistului in momentul implantarii, este format din 3 straturi celulare:
citotrofoblast (strat profund, format din celule mari) si sincitiotrofoblast (strat superficial, format din
elemente sincitiale multinucleate, cu mare putere proteolitica si de absorbtie a elementelor nutritive).

Formarea placentei
Intre zilele 6-9 sincitiotrofoblastul trimite prelungiri in tesutul matern, niste coloane (stadiu prelacunar)
Zi 13: intre coloane apar lacune (stadiu lacunar)
Zi 15: apar vilozitatile primare (in interiorul fiecarei coloane trofoblastice apare cu ax citotrofoblastic)
Zi 28: apar vilozitati secundare (vilozitati primare ce contin un ax mezenchimatos)
Lacunele trofoblastice inundate de sangele matern conflueaza si formeaza camera interviloasa.
Vilozitatile tertiare contin vase ce se formeaza in axul mezenchimatos si se racordeaza la circulatia
fatului. Marea majoritate a vilozitatilor plutesc liber in sangele matern, in camera interviloasa. Unele se
ancoreaza la peretele uterin , vilozitatile crampon.

Structura placentei
Vilozitatea coriala este elementul structural si functional al placentei.
Este compusa dintr-un invelis epitelial, un ax vascular si o stroma conjunctiva.
Invelisul epitelial are 2 straturi: unul superficial, sincitial si altul profund, celular, stratul Langhans.
Pe alocuri, sincitiul prezinta muguri din care se vor dezvolta alte vilozitati.Stratul Langhans este format
din celule bine delimitate, dispuse intr-un singur strat si este acoperit de sincitiu. Axul vascular este
format dintr-o artera si o vena, legate printr-o bogata retea capilara.

La termen, placenta este o masa carnoasa, in forma de disc, de culoare roasiatica-inchis, de consistenta
moale. Masoara 16-18 cm in diametru, 2-3 cm grosime in centru si mai subtire pe margini. Greutatea ei
este cam de 1/6 din greutatea fatului.
Prezinta o fata uterina, o fata fetala si o circumferinta. Fata uterina (materna) este convexa, de culoare
rosu-inchis, lucioasa si compusa din 8-12 cotiledoane separate intre ele de santuri. Fata fetala este neteda,
de culoare albastruie, acoperita de membrane, prin transparenta carora se vad vasele, care pleaca de la
insertia cordonului. Circumferinta placentei se continua cu insertia membranelor. In jurul ei se gaseste un
vas, sinusul marginal.
Fiziologia placentei
Placenta este organul care asigura schimburile materno-fetale, asigurand respiratia si nutritia
fatului. Are si o activitate metabolica si endocrina complexa, realizand unitatea feto-placentara, cu rol
important in asigurarea echilibrului hormonal al sarcinii. Notiunea de unitate feto-placentara se refera la
faptul ca exista o cooperare intre fat si placenta in sinteza unor hormoni steroizi(fiecare are anumite
enzime, care asigura sinteza unei etape, astfel ca produsul final reflecta functionalitatea enzimatica atat a
fatului, cat si a placentei). Placenta are si un rol protector pentru fat, fata de agresiuni septice, toxice,
functionanad ca un adevarat filtru.
Schimburile feto-placentare se fac prin difuziune simpla, transfer de molecule purtatoare, transfer
activ, cu consum de energie. Schimburile respiratorii sunt favorizate de puterea mare de fixare a O2 de
catre Hb fetala, de particularitatile curbei de disociere a Hb fetale, toate concurand la schimburile
normale, in conditiile unei diferente de presiune partiala a gazelor sangvine relativ mica, intre
compartimentul matern si fetal (44 mmHg presiune partiala O2 in camera intraviloasa fata de 40 mmHg
presiune partiala Hg in sangele fetal).

Membranele amniotice
-sunt formate din 2 foite, corionul in contact cu caduca parietala si amniosul, catre interiorul oului.
Corionul este fibros si transparent, in contact cu amniosul si cu caduca parietala, de care este aderent prin
intermediul fibronectinei oncofetale (clei trofoblastic).
Amniosul este o membrana subtire, transparenta, care delimiteaza cavitatea amniotica, separat de corion
printr-un strat de tesut conjunctiv, bogat in fibre elastice.
Membranele amniotice circumscriu cavitatea amniotica, plina cu lichid amniotic si reprezinta o parte a
interfetei prin care se realizeaza schimburile materno-fetale.

Lichidul amniotic
-este un lichid clar si transparent, cu un miros fad, caracteristic si reactie slab alcalina.
-este constituit din apa (98-99%), saruri minerale si substante organice.
Dintre substantele organice, au importanta clinica :
 Creatinina-marker al functionalitatii renale
 Bilirubina- marker functionalitae hepatica
 Fosfolipide –raportul lecitina/sfingomielina- marker maturitate pulmonara fetala (prezenta
surfactantului in alveole)
Se mai gasesc hormoni (estriol, lactogen placentar), proteine specifice sarcinii, celule fetale epidermice,
lanugo, vernix caseosa

Originea lichidului amniotic este indeosebi fetala, initial provinde din transudat plasmatic fetal,
apoi pe masura ce sarcina progreseaza se adauga excretia renala fetala. O parte provine din secretia
celulelor amniotice si o parte are origine materna, prin transsudare prin membrane. Reinnoirea lichidului
amniotic- producerea continua pe caile prezentate, resorbtie continua prin membranele amniotice si prin
deglutitie de catre fat, aceasta parte fiind apoi excretata pe cale renala inapoi in cavitatea amniotica.
Rolul lichidului amniotic este in principal protector pentru fat, asigurandu-i protectie mecanica,
izolare termica, protectie antiinfectioasa ( marcata putere bactericida), permite miscarile fatului si–i
asigura mediu de dezvoltare.

Cordonul ombilical
-face legatura dintre fat si placenta si este invelit de membrana amniotica, care ii da un aspect lucios.
-are o lungime de aprox 50-6cm , diametru 1-2 cm
-este flexibil, moale si neregulat, spiralat
-prezinta uneori nodozitati- noduri false. Noduri adevarate pot aparea la cordoanele lungi si pot provoca
suferinta fetala. Un cordon lung se poate infasura in jurul fatului, membrelor sau gatului, constituind
circulare unice sau multiple, putand deveni un pericol pentru fat, prin jenarea circulatiei in vasele
cordonului. Un cordon scurt poate contribui la dezlipirea prematura a placentei la nastere.
Insertia pe placenta a cordonului se face cel mai frecvent in centrul ei (insertie centrala), aproape
de margine (marginala), pe marginea placentei (insertie in racheta), pe membrane (insertie velamentoasa).
Aceasta ultima insertie este periculoasa pentru fat, deoarece vasele strabat membranele si se pot rupe prin
ruptura membranelor, putand produce hemoragie fetala grava. Insertia abdominala a cordonului se face in
centrul abdomenului fetal, amnionul terminandu-se la 1cm de insertie, de unde se continua direct cu
pielea fatului.
Axa cordonului este constituita dintr-un tesut mucos, vascos, numit gelatina Wharton. In acest
tesut sunt 2 artere cu pereti grosi, arterele ombilicale si o vena cu pereti subtiri,vena ombilicala. Vena
conduce sange oxigenat spre fat, iar arterele conduc sangele de la f spre mama.