3.

Tehnici de comutaŃie controlată

3. TEHNICI DE COMUTAłIE
CONTROLATĂ

În ultimul timp, pe plan mondial, comutaŃia controlată a devenit o

soluŃie economică aplicată în mod curent pentru reducerea solicitărilor la
comutaŃie. Numărul instalaŃiilor utilizând comutaŃia controlată a crescut rapid
datorită performanŃelor obŃinute, începând cu 1990. Totuşi, se pare că unele
probleme au existat înainte ca aceasta să devină o soluŃie alternativă, faŃă de
cea convenŃională, cu rezistenŃă de conectare pentru comutarea liniilor şi a
transformatoarelor.
ConvenŃia CIGRE WG13.07 a publicat un ghid de utilizare bazat pe
observaŃii practice. Deoarece sistemele de comutaŃie controlată necesită
cunoaşterea precisă a funcŃionării, ghidul evidenŃiază importanŃa compensării
variaŃiilor timpului de funcŃionare. Cercetările recente evidenŃiază că, unele
mecanisme hidraulice generează o întârziere semnificativă a timpului de
închidere după câteva ore de repaus. Astfel, compensarea variaŃiei timpului
de repaus este esenŃială chiar şi pentru sistemele care funcŃionează zilnic.

3.1. Introducere
ComutaŃia controlată se poate aplica în general, pentru toate cazurile de
comutaŃii. În prezent, au apărut sisteme bazate pe controlere care sunt
utilizate, din ce în ce mai mult, pentru întreruperea sarcinilor mici inductive,
a bateriilor de condensatoare, a liniilor de transmisie şi pentru punerea sub
tensiune a transformatoarelor de putere în gol.
În Fig. 3.1 se prezintă numărul de instalaŃii cu comutaŃie controlată în
funcŃiune. Aceste date se bazează pe informaŃii furnizate de la cinci
producători ce au participat la CIGRE WG13.07 între anii 1993 şi 2005 [95].
Este posibil să existe mai multe instalaŃii decât cele indicate, dar numărul lor

1
reflectă tendinŃa generală de instalare şi aprecierea utilizatorilor faŃă de
aplicaŃiile de comutaŃie controlată, bazate pe tehnologia curentă.

Anul 2005

Anul 1993 Condensator

InductanŃă
Transformator
Linie

0 500 1000 1500 2000 2500

Fig. 3.1 InstalaŃii de comutaŃie controlată, înregistrate, în funcŃiune

FaŃă de 1995, extinderea instalării a fost limitată de imaturitatea
tehnologică. Unele erori de control pot fi cauzate de abaterea timpului de
funcŃionare datorită unei compensări insuficientă, în special a timpului de
repaus. Numărul instalaŃiilor a crescut rapid începând cu ultima parte a anilor
1990 când au fost dezvoltaŃi algoritmi eficienŃi de compensare utilizând
senzori speciali şi tehnologii numerice fiabile. În prezent, comutaŃia
controlată este de cele mai multe ori asociată cu comutarea bateriilor
capacitive şi inductive deoarece poate asigura avantaje economice, cum ar fi
eliminarea rezistenŃei de conectare şi extinderea perioadei de funcŃionare a
duzei întreruptorului. Ea asigură, de asemenea, mai multe avantaje tehnice
cum ar fi, îmbunătăŃirea calităŃii energiei şi eliminarea fenomenelor
tranzitorii în sistemele electrice.
În Fig. 3.1 se observă că sunt foarte puŃine instalaŃii pentru comutarea
liniilor electrice şi a transformatoarelor, chiar dacă majoritatea
întreruptoarelor sunt instalate pentru aceste aplicaŃii. De curând a fost
dezvoltat şi testat în practică [4] un controler avansat care Ńine cont de fluxul
rezidual în miezul transformatorului [3]. Compensarea timpului de repaus
este esenŃială pentru comutarea controlată a liniilor electrice deoarece
performanŃele urmărite sunt afectate în foarte mare măsură de dependenŃa de
timpul de repaus [5]. Mai departe este necesară o activitate inginerească
precisă deoarece supratensiunea depinde în foarte mare măsură de parametri
electrici ai liniei şi de configuraŃia reŃelei. Dezvoltările actuale vor duce la
creşterea numărului instalaŃiilor de comutaŃie controlată, în special utilizate
pentru comutarea liniilor şi transformatoarelor.

2
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

3.2. CondiŃii şi proceduri de încercare impuse

componentelor individuale şi sistemelor
integrate
CondiŃiile de bază impuse întreruptoarelor cu poli independenŃi se
referă la [5]:
1. Viteza de scădere (rata de descreştere) a rigidităŃii dielectrice
(RDDS);
2. Dispersia mecanică pentru timpii de închidere /deschidere ca funcŃii
de diferite condiŃii;
3. DependenŃa dintre timpii de repaus şi timpii de funcŃionare.
Viteza de scădere a rigidităŃii dielectrice şi dispersia mecanică pentru
timpii de închidere /deschidere determină calificarea întreruptoarelor ca fiind
apte sau nu pentru comutaŃia controlată şi furnizează optimul pentru diferite
aplicaŃii de comutaŃii. Compensarea timpului de aşteptare este esenŃială în
scopul obŃinerii unor performanŃe satisfăcătoare chiar şi pentru întreruptoare
cu funcŃionare zilnică.
Testele de tip necesare pentru controlere şi senzori pot fi împărŃite în
două mari categorii: teste de performanŃe funcŃionale şi teste de conformitate
hardware. Aceste teste trebuie să se realizeze în conformitate cu
IEC61000/ANSI C37.90 specificate pentru sisteme cu relee. FuncŃiile de
compensare necesare pentru controler [6] sunt:
1. compensarea creşterii timpului de închidere datorată timpului de
repaus;
2. compensarea condiŃională a variaŃiei timpului de închidere
/deschidere în funcŃie de temperatura mediului ambiant, tensiunea de
comandă şi presiunea hidraulică;
3. compensarea adaptivă a abaterii timpilor de închidere /deschidere ca
urmare a îmbătrânirii pe termen lung.
În concordanŃă cu procedurile de încercări CIGRE se obŃin rezultate
tipice pentru caracteristicile întreruptoarelor.
În Fig. 3.2 se indică evoluŃia tipică măsurată a caracteristicilor de
conectare, înainte de apariŃia arcului, pe o perioadă. Fiecare gradient, calculat
ca un arctg al raportului dintre tensiunea de amorsare şi timpul de arc (din
momentul descărcării până la închiderea contactelor) determină valoarea
vitezei de scădere a rigidităŃii dielectrice pentru circuitul întreruptorului.
InfluenŃa timpului de repaus asupra sistemului de acŃionare este una din
cauzele importante ale erorilor de comandă, deoarece majoritatea
controlerelor nu realizau până acum o compensare a timpului de repaus.

3
 RDDS tensiunea
sursei

Tensiunea de conectare [u.r.]

1,0

0,5 Udesc

tensiunea de
conectare

0 tarc 10 20
t [ms]

Fig. 3.2 Viteza de scădere a rigidităŃii dielectrice (RDDS) măsurată

pentru încercarea de descărcare
Fig. 3.3 indică dependenŃa timpului de aşteptare pentru mecanismele cu
arc ale sistemelor de 145kV-362kV şi pentru mecanisme hidraulice clasice
ale sistemelor de 300kV [9].
2
2
Mecanisme cu arc (145kV-362kV)
1
VariaŃia [ms]

2 2
3
0.1 1 10 100 1 10
0.1 t 999.1
Timp de repaus [h]
3
3 Mecanisme hidraulice(300kV-550kV)
2.5
2
VariaŃia [ms]

1.5
1
0.5
0
0.5
1 1
3
0.1 1 10 100 1 10
0.1 t 500
Timp de repaus [h]

Fig. 3.3 VariaŃia timpului de repaus al circuitului întreruptorului

pentru mecanisme cu arc şi mecanisme hidraulice

4
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Aceste caracteristici au fost evaluate pentru cicluri de funcŃionare Î-D-

Î-D după timpi de repaus de 2, 4, 8, 16, 64, 128, 256, 720h. Mecanismul cu
resort a fost lubrefiat pe părŃile în mişcare şi indică o dependenŃă foarte mică
de timpul de repaus, pentru valori de până la 1000h (ale timpului de repaus).
Rezultatele experimentale cu un mecanism clasic de acŃionare hidraulică
indică faptul că, mărirea timpului de închidere este observabilă de la timpi de
repaus de câteva ore ajungând până la o întârziere maximă de aproximativ
2ms, dacă timpul de repaus depăşeşte 70h. Necesitatea compensării timpului
de repaus este necesară dacă timpul de repaus este de până la 100h.
Majoritatea controlerelor au funcŃii de compensare condiŃională care
pot regla variaŃia timpilor de închidere/deschidere în funcŃie de temperatura
mediului, tensiunea de comandă şi presiunea hidraulică. Au fost studiate
variaŃiile timpilor de închidere/deschidere, pentru diferite tensiuni de
comandă şi diferite temperaturi ambiante, ale unui întreruptor cu gaz cu poli
independenŃi de 145kV acționat de un mecanism cu arc. DependenŃa
timpilor de închidere/deschidere față de tensiune şi temperatură a fost
măsurată pentru 40 de manevre. În Fig. 3.4 sunt reprezentate abaterile
timpilor de închidere/deschidere faŃă de valorile medii la diferite temperaturi
ambiante [9].

Fig. 3.4 VariaŃia timpilor de închidere şi deschidere, faŃă de valoarea

medie, la diferite temperaturi ambiante
Acestea arată că, utilizând comutaŃia controlată se poate micşora
abaterea sub 1ms, faŃă de timpul de închidere/deschidere dorit. DiferenŃa faŃă
de timpul de funcŃionare clasic se poate reprezenta sub forma unei suprafeŃe.
Această suprafaŃă poate fi memorată într-un controler ca o caracteristică
comună pentru un anumit tip de întreruptor deoarece timpul mediu de
funcŃionare depinde foarte puŃin de toleranŃele de proiectare.

5
 Întreruptoarele cu gaz sunt proiectate, în general, să folosescă părŃi în
mişcare de alunecare între suprafeŃe metalice, cum ar fi contacte şi garnituri
de cauciuc, în timpul operaŃiunilor de închidere şi deschidere. În consecinŃă,
caracteristici funcŃionale sunt afectate de schimbarea forŃelor de frecare a
acestor componente datorită îmbătrânirii şi uzurii. Cum schimbarea se face
lent, controlul adaptiv poate efectiv compensa abaterile timpilor de
funcŃionare cauzate de funcŃionări consecutive. Efectele controlului adaptiv
depind de numărul de manevre supravegheate anterior şi de factori de
ponderare. Aceşti parametri sunt determinați în urma unor cercetări detaliate
a unei serii de teste de anduranŃă mecanică.
Fig. 3.5 indică abaterile tipice ale timpului de închidere măsurat cu şi
fără control adaptiv pentru 1500 manevre ale unui întreruptor cu gaz, de
145kV, cu mecanism cu arc [9]. VariaŃia timpului de închidere este dată ca
diferenŃa dintre timpul de închidere preconizat şi cel rezultat. Deşi timpul de
închidere devine din ce în ce mai mare odată cu creşterea numărului de
manevre, acesta poate fi efectiv compensat foarte precis prin control adaptiv.
Când controlerul este capabil să detecteze momentul de închidere direct prin
măsurarea curentului din circuitul principal, caracteristicile vitezei de scădere
a rigidităŃii dielectrice pot fi de asemenea compensate la valoarea reală cu
acest control adaptiv.
4
Fără control adaptiv
VariaŃia timpului de

3
închidere [ms]

2
0 500 1000 1500

Număr de manevre
4
Cu control adaptiv
VariaŃia timpului de

2.5
închidere [ms]

0.5

2
0 500 1000 1500

Număr de manevre

Fig. 3.5 Abaterea tipică a timpului de închidere măsurat cu şi fără

control adaptiv
6
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

3.3. AplicaŃii ale comutaŃiei controlate

CerinŃele pentru întreruptor, senzori şi controler (funcŃia de
compensare) diferă foarte puŃin în funcŃie de aplicaŃia concretă. În continuare
sunt descrise cele mai importante aspecte privind comutarea sarcinilor
capacitive, inductive, a transformatoarelor de putere şi a liniilor de transport
şi distribuŃie.

3.3.1. Comutarea sarcinilor capacitive

Pentru minimizarea valorilor şocurilor de curent ce apar la conectarea
liniilor în gol şi a supratensiunilor care apar la conectarea bateriilor de
condensatoare, închiderea controlată a bateriilor de condensatoare este
deseori amintită, faŃă de alternativa clasică cu utilizarea rezistenŃelor
preinserate.
Şocurile de curent şi supratensiunile asociate, care apar la conectarea
bateriilor de condensatoare, sunt evidenŃiate în continuare prin analiza
conectării unui circuit serie RLC la tensiune alternativă, iar ca un caz
particular al acestuia, conectarea unei baterii de condensatoare.
Se consideră schema din Fig. 3.6, care cuprinde, elementele de circuit
R, L, C (constante) şi o sursă de tensiune alternativă de frecvenŃă industrială.

i R L
C
u~ uC
t=0

Fig. 3.6 Schema circuitului serie RLC

Curentul care se stabileşte în circuit va avea două componente:
1. componenta forŃată (de regim permanent), notată if şi care are
expresia următoare:
i f ( t ) = Iˆ sin(ωt − α) , (3.1)
unde:
u ( t ) = Uˆ sin ( ωt − ψ ) , (3.2)

 rad 
ω = 2 ⋅ π ⋅ f = 2 ⋅ π ⋅ 50 
 s  ,

7
 Uˆ Uˆ Uˆ
Iˆ = = = , (3.3)
Z  1 
2
R2 + X 2
R 2 +  ωL − 
 ωC 
1
ωL −
α = ϕ + ψ , tg ϕ = ωC . (3.4)
R
2. componenta liberă (de regim tranzitoriu), notată il, cu expresia
următoare:
cos ( ω1t + θ )
il ( t ) = Iˆ ⋅ e −δ⋅t ⋅ ⋅ sin α , (3.5)
cos θ
unde:
R 1 δ ω2
δ= , ω0 = , ω12 = ω02 − δ 2 , tg θ = + 0 ctg α . (3.6)
2L LC ω1 ω⋅ ω1
Din relaŃiile (3.1) şi (3.6) rezultă expresia curentului:
cos ( ω1t + θ )
i (t ) = Iˆ sin(ωt − α) + Iˆ ⋅ e −δ⋅t ⋅ ⋅ sin α (3.7)
cos θ
Similar, tensiunea pe condensator va avea două componente:
1. componenta forŃată, notată uCf , care are expresia următoare:
Iˆ
uCf ( t ) = − cos ( ωt − α ) ; (3.8)
ωC
2. componenta liberă, notată uCl şi care are expresia următoare:
Iˆ −δ⋅t cos ( ω1t − θ1 )
uCl ( t ) = ⋅e ⋅ ⋅ cos α , (3.9)
ωC cos θ1
unde:
δ ω
tg θ1 = + tg α . (3.10)
ω1 ω1
Din relaŃiile (3.8) şi (3.9) rezultă expresia tensiunii pe condensator:
Iˆ  −δ⋅t cos ( ω1t − θ1 ) 
uC ( t ) =  − cos ( ωt − α ) + e ⋅ ⋅ cos α 
ωC  cos θ1  (3.11)

8
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

În timpul regimului tranzitoriu peste curentul permanent sinusoidal şi

peste tensiunea permanentă sinusoidală la bornele condensatorului se
suprapun oscilaŃii tranzitorii amortizate, de pulsaŃie ω1.
În continuare se analizează cazurile când δ ≥ ω0 şi δ ≤ ω0 , pentru care
valorile pulsaŃiei ω1 aparŃin domeniului numerelor imaginare, respectiv reale.
a) Pentru δ ≥ ω0 , deci ω1 aparŃine domeniului numerelor imaginare, se
examinează două cazuri, şi anume: conectarea se face în momentul trecerii
curentului permanent prin zero ( α = 0 ) şi conectarea se face în momentul
 π
trecerii curentului permanent prin valoarea maximă  α =  .
 2
a1) În cazul α = 0 , componenta liberă a curentului va avea o variaŃie
aperiodică, iar pentru ω ≪ ω0 , în perioada regimului tranzitoriu, valorile
curentului sunt mult mai mari decât amplitudinile curentului permanent, ca în
Fig. 3.7.
Tensiunea la bornele condensatorului, pentru t=0, are valoarea absolută
maximă egală cu amplitudinea tensiunii permanente, deci tensiunea la
bornele condensatorului în timpul regimului tranzitoriu, în cazul conectării,
nu poate depăşi dublul amplitudinii tensiunii permanente.

Fig. 3.7 VariaŃia în timp a curentului pentru α=0

π
a2) În cazul α = , curentul are valoarea maximă absolută, Iˆ ,
2
pentru t=0, deci, în ipotezele considerate, curentul în timpul regimului
tranzitoriu nu poate depăşi dublul amplitudinii curentului permanent (Fig.
3.8). Tensiunea la bornele condensatorului in timpul regimului tranzitoriu,
pentru ω ≫ ω0 , poate depăşi mult amplitudinea tensiunii regimului
permanent (Fig. 3.8).

9
 a) b)

π
Fig. 3.8 VariaŃia în timp a curentului (a) şi a tensiunii (b) pentru α =
2

b) Pentru δ ≤ ω0 (cazul cel mai frecvent în practică), pulsaŃia proprie

ω1 aparŃine domeniului real şi se analizează cazurile când pulsaŃia tensiunii
aplicate ω=ω1 şi δ ≪ ω1 , deoarece regimurile cele mai periculoase pot să
apară în această condiŃie. Expresiile curentului şi a tensiunii sunt:
i (t ) = Iˆ (1 − e−δ⋅t ) sin ( ωt + α ) ; (3.12)

Iˆ
uC ( t ) = −
ω⋅ C
(1 − e −δ⋅t ) cos ( ωt + α ) . (3.13)

Din ultimele expresii rezultă că, în cazul considerat, curentul şi

tensiunea la bornele condensatorului reprezintă oscilaŃii cu pulsaŃia ω≈ω0 ale
căror amplitudini cresc treptat, apropiindu-se asimptotic de valorile finale
egale cu amplitudinile din cazul regimului permanent (Fig. 3.9). Dacă
amortizarea este mică, condiŃia ω=ω1 se apropie de condiŃia de rezonanŃă
ω=ω0, când valorile curentului în circuit şi a tensiunii la bornele
condensatorului sunt foarte mari.
Dacă ω este apropiat de ω1, dar nu coincide cu ω1, caracterul regimului
tranzitoriu va fi altul şi pentru a analiza acest regim se poate aproxima δ = 0 .
Se obŃine:
ω − ω1  ω + ω1 
i (t ) = 2 Iˆ sin t ⋅ cos  t + α , (3.14)
2  2 
Iˆ ω − ω1  ω + ω1 
uC (t ) = 2 sin t ⋅ sin  t + α . (3.15)
ωC 2  2 

10
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Fig. 3.9 VariaŃia în timp a curentului pentru δ ≤ ω0 şi ω = ω1

În acest caz, curentul şi căderea de tensiune pe condensator se pot

considera ca fiind funcŃii sinusoidale de timp, cu pulsaŃia egală cu
ω + ω1 ω − ω1
≈ ω ≈ ω1 şi cu amplitudini care variază armonic cu pulsaŃia
2 2
(Fig. 3.10), în perioada iniŃială a procesului, curentul i şi tensiunea uC putând
avea valori apropiate de dublul amplitudinii curentului permanent, respectiv a
tensiunii permanente.

Fig. 3.10 VariaŃia în timp a curentului pentru ω ≈ ω1 şi δ ≪ ω1

11
 În continuare se analizează cazurile când frecvenŃa tensiunii aplicate la
bornele circuitului diferă esenŃial de frecvenŃa oscilaŃiilor proprii ale
circuitului. În aceste cazuri, caracterul regimurilor tranzitorii depinde de faza
π
iniŃială a curentului şi se detaliază cazurile când α = 0 şi α = .
2
1. Pentru α = 0 , expresiile curentului şi tensiunii pe condensator sunt
următoarele:
 ω2 
i (t ) = Iˆ  sin ωt − 0 e −δ⋅t sin ω1t  , (3.16)
 ω1ω 
Iˆ
uC (t ) = −
ωC
( cos ωt − e −δ⋅t cos ω1t ) . (3.17)

Rezultă că, la conectarea circuitului în momentul când curentul

permanent este nul, valoarea curentului din circuit poate depăşi foarte mult
ω
amplitudinea curentului permanent, şi anume de 0 ori, iar tensiunea la
ω
bornele condensatorului nu poate depăşi decât de două ori amplitudinea
tensiunii permanente (Fig. 3.11).

a) b)

Fig. 3.11 VariaŃia în timp a curentului (a) şi a tensiunii pe

condensator (b) pentru δ ≤ ω0 şi α = 0

π
2. Pentru α = , se obŃin expresiile curentului şi tensiunii pe
2
condensator de forma:

12
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

i (t ) = Iˆ ( cos ωt − e −δt ⋅ cos ω1t ) , (3.18)

Iˆ  ω1ω −δ⋅t 
uC ( t ) =  sin ωt − 2 e ⋅ sin ω1t  . (3.19)
ωC  ω0 
Analizând aceste expresii, se observă că, la conectarea circuitului prin
momentul trecerii curentului permanent prin maxim, valoarea curentului din
circuit, în timpul regimului tranzitoriu, nu poate depăşi decât de două ori
amplitudinea curentului permanent, iar tensiunea la bornele condensatorului
diferă puŃin de tensiunea permanentă (Fig. 3.12).

a) b)

Fig. 3.12 VariaŃia în timp a curentului (a) şi a tensiunii pe condensator (b)

π
pentru δ ≤ ω0 şi α =
2
Analiza conectării unui circuit RC (Fig. 3.13), la o tensiune sinusoidală,
se obŃine prin particularizarea rezultatelor obŃinute pentru circuitul RLC.
i R

C
u~ uC
t=0

Fig. 3.13 Schema circuitului serie RC

Pentru:
u ( t ) = Uˆ sin ( ωt − ψ ) (3.20)

13
şi condensatorul încărcat cu tensiunea uC(0)=u0, tensiunea uC la bornele
condensatorului are următoarea expresie:
  u0  − τt 
uC ( t ) = U C ⋅  − cos ( ωt − α ) + 
ˆ + cos α  ⋅ e  , (3.21)
ˆ
  UC  
unde,
Uˆ 1 Uˆ
Uˆ C = ⋅ =
 1 
2 ωC 1 + ( ωτ )
2

R2 +  
 ωC  ,
iar pentru curent rezultă:
 1  u0  − τt 
i ( t ) = Iˆ ⋅ sin ( ωt − α ) −  + cos α ⋅e  , (3.22)
 ωRC  Uˆ C  
în care,
Uˆ
Iˆ = = ωCUˆ C
2
 1 
R2 +  
 ωC  .
Din expresiile curentului şi a căderii de tensiune pe condensator se
observă că, în timpul regimului tranzitoriu, peste curentul permanent (if) şi
peste tensiunea permanentă (uCf) se suprapun componentele tranzitorii (il),
respectiv (uCl), ale căror mărimi absolute scad după o lege exponenŃială. Ca
urmare, curentul i şi tensiunea uC depăşesc în unele momente amplitudinea
curentului permanent, respectiv amplitudinea tensiunii permanente la bornele
condensatorului. Viteza de stabilire a regimului depinde de valoarea
constantei de timp a circuitului, τ.
Valorile iniŃiale, pentru curentul tranzitoriu şi pentru tensiunea
tranzitorie, depind de faza iniŃială a tensiunii, ψ. Astfel, dacă conectarea se
produce în momentul când curentul permanent are valoarea maximă absolută
şi deci tensiunea permanentă la bornele condensatorului este egală cu zero,
componentele tranzitorii ale curentului şi tensiunii la bornele condensatorului
sunt nule, iar regimul permanent în circuit se stabileşte dintr-o dată. Dacă în
momentul conectării curentul permanent este nul, iar tensiunea permanentă la
bornele condensatorului are valoare maximă absolută, atunci valorile iniŃiale
a curentului (il) şi a tensiunii (uCl) ating valorile absolute maxime posibile
(Fig. 3.14).
Valoarea iniŃială maximă pentru curent este:
14
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

1 1 ˆ
ilmax ( 0 ) = ⋅ ⋅I , (3.23)
ωC R
deci mai mare decât amplitudinea curentului permanent, de un număr de ori
1
egal cu raportul dintre reactanŃa capacitivă şi rezistenŃa activă a
ωC
circuitului R.

a) b)

Fig. 3.14 VariaŃia în timp a curentului (a) şi a tensiunii (b) pentru

circuitul RC

Dacă condensatorul este iniŃial încărcat cu tensiunea u0 = −Uˆ C ,

valoarea iniŃială maximă a curentului va fi:
1 1 ˆ
ilmax ( 0 ) = ⋅ ⋅ 2I . (3.24)
ωC R
Valoarea iniŃială maximă a tensiunii la bornele condensatorului se
obŃine:
uClmax ( 0 ) = 2Uˆ C , (3.25)
deci dublul amplitudinii tensiunii permanente, sau este egală cu:
uClmax ( 0 ) = 3Uˆ C , (3.26)

dacă condensatorul este iniŃial încărcat cu tensiunea u0 = −Uˆ C .

Deci, momentul optim pentru conectarea unei baterii de condensatoare
în stea cu nulul conectat este la trecerea prin zero a tensiunii pe fiecare pol al
întreruptorului. Un întreruptor care are RDDS-ul (în unităŃi relative) mai mic

15
decât 1 poate fi utilizat pentru comutarea condensatoarelor deoarece curentul
de închidere poate fi redus suficient dacă tensiunea de conectare este mai
mică decât jumătate din maximul tensiunii de amorsare.
Compensarea timpului de repaus se recomandă să se facă pentru
acŃionări ai căror timpi de funcŃionare depind de timpul de repaus. Controlul
adaptiv este necesar pentru compensarea oricărei abateri a timpului de
funcŃionare, ce persistă după un anumit număr de manevre.
Testele de comutaŃie controlată au fost realizate într-un sistem de
145kV folosind un moment de închidere dorit, de 16 grade electrice, dat de
RDDS-ul măsurat şi de dispersia mecanică [64].
Analizând forme de undă ale tensiunii şi curentului pentru primul test
se observă că momentul de închidere al fazei a 3-a are o uşoară întârziere deşi
el este în toleranŃe admisibile. Această întârziere este probabil cauzată de
diferenŃa valorii reale a RDDS-ului datorată toleranŃei dimensiunilor
întreruptorului sau a vitezei de închidere.
Controlerul poate compensa abaterea datorată unor astfel de toleranŃe
printr-un control adaptiv. Formele de undă ale celui de-al zecelea test indică
rezultate mai satisfăcătoare ale închiderii controlate la trecerile prin zero ale
tensiunii, deoarece controlul adaptiv poate reduce eroarea predictivă, cauzată
de toleranŃă, după ce a învăŃat din celelalte 9 manevre. Totuşi, un controler
care măsoară timpul de funcŃionare mecanic (de exemplu utilizarea unui
contact auxiliar) nu poate compensa eroarea datorată RDDS-ului.
Fig. 3.15 indică distribuŃia momentelor de închidere măsurate de
controler şi distribuŃia tensiunii de conectare calculată din măsurători.

Fig. 3.15 DistribuŃia tensiunii de conectare şi a momentelor de închidere

16
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Rezultatele momentelor de închidere arată o distribuŃie normală în jurul

valorii Ńintă de 16 grade electrice cu o deviaŃie standard mică inferioară lui
0,3ms ce corespunde unei tensiuni de conectare maxime de 0,35 unităŃi
relative.

3.3.2. Comutarea sarcinilor inductive

Întreruperea controlată a inductivităŃilor este folosită, de cele mai multe
ori, în scopul eliminării reaprinderii. În timpul deconectării sarcinilor
inductive, smulgerea curentului şi reaprinderea pot genera două tipuri de
supratensiuni. Supratensiunile determinate de smulgerea curentului depind de
condiŃiile circuitului şi de performanŃele întreruptorului. Curentul de tăiere şi
supratensiunile cresc odată cu creşterea capacităŃii de rupere, cu capacitatea
în paralel pe întreruptor şi cu durata arcului. Deoarece supratensiunile de
reaprindere sunt în mod normal mult mai mari decât supratensiunile de
smulgere a curentului, utilizarea unei comutaŃii controlate, pentru creşterea
timpului de arc, fără a permite reaprinderea, este o metodă frecvent utilizată.
[44]
Închiderea controlată a bobinelor poate reduce şocurile de curent sau
tensiunile tranzitorii care apar la conectare.
La conectarea unui circuit RL, la o tensiune sinusoidală (Fig. 3.16),
pentru curentul regimului tranzitoriu se obŃine expresia următoare:
 −
t

i(t ) = i f ( t ) + il ( t ) = Iˆ sin ( ωt − α ) + e τ ⋅ sin α  , (3.27)
 

i R L

u~
t=0

Fig. 3.16 Schema circuitului serie RL

unde:
if(t) este componenta forŃată a curentului;
il(t) este componenta liberă a curentului,
iar,
u ( t ) = Uˆ sin ( ωt − ψ )
;

17
 U
I=
R 2 + ( ω⋅ L )
2

;
ωL L
tg ϕ = τ=
α = ϕ+ψ; R ; R.
În timpul procesului tranzitoriu, peste curentul sinusoidal permanent se
suprapune un curent tranzitoriu a cărui valoare absolută scade după o lege
exponenŃială. Ca urmare, curentul i în unele momente depăşeşte amplitudinea
Iˆ a curentului permanent (Fig. 3.17).

Fig. 3.17 VariaŃia în timp a curentului pentru circuitul RL

Este important de subliniat că valoarea iniŃială a curentului tranzitoriu

depinde de unghiul ψ, deci de faza iniŃială a tensiunii şi este egal ca valoare şi
de semn contrar cu valoarea curentului permanent în momentul conectării.
Dacă conectarea se produce la trecerea tensiunii prin zero ( ψ = 0 ⇔ α = ϕ ) ,
valoarea iniŃială a curentului tranzitoriu ajunge la valoarea maximă posibilă
Iˆ . În acest caz, curentul regimului tranzitoriu atinge valoarea sa maximă
(curentul de şoc) la sfârşitul primei semiperioade, însă chiar în cazul limită,
când R este foarte mică şi deci constanta de timp a circuitului este mare,
acesta nu poate depăşi cu mai mult de două ori amplitudinea curentului de
regim permanent.
Curentul la închidere este minim dacă conectarea are loc când
tensiunea are valoarea de vârf. Supratensiunea aferentă, în acest caz, este în
general mică, dar un front de tensiune poate solicita izolaŃia bobinei.
18
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Deoarece este imposibil să se obŃină reducerea atât a curentului la conectare

cât şi a tensiunii tranzitorii utilizând acelaşi criteriu, trebuie să se utilizeze o
soluŃie de compromis.
Experimentele [44] au arătat deschiderea cu succes la momente din
jurul trecerii prin zero a curentului şi închiderea la momente din jurul
maximului tensiunii, când o inductivitate este deconectată şi conectată,
controlat.

3.3.3. Comutarea transformatoarelor

Conectarea transformatoarelor poate genera curenŃi mari şi
supratensiuni tranzitorii în funcŃie de momentul alimentării. Aceste fenomene
tranzitorii determină degradarea calităŃii energiei şi pot genera declanşări
false ale releelor de protecŃie. CurenŃii mari la conectare determină solicitări
mecanice importante ale înfăşurărilor transformatorului şi pot reduce durata
de viaŃă a transformatorului, supus frecvent conectării. Punerea sub tensiune
a unui transformator fără flux rezidual, în momentul maximului tensiunii, nu
va determina fenomene tranzitorii. În alte condiŃii, datorită schimbării
fluxului din miez, care se combină cu fluxul rezidual, apare o saturare mai
importantă a miezului. Din această cauză, momentul optim de închidere
trebuie să fie reglat în funcŃie de fluxul rezidual. Şocul de curent de conectare
poate fi eliminat doar prin conectarea în momentul în care fluxul ce va fi
generat este egal cu fluxul rezidual. Deoarece nu există nici un sistem
comercial care să Ńină cont de fluxul rezidual, aplicaŃiile de comutaŃie
controlată ale transformatoarelor sunt relativ limitate.
La deconectarea transformatoarelor în gol sau a oricărei impedanŃe, cu
condiŃia ca amplitudinea curentului să nu depăşească valoarea de 100° [25],
este posibil ca întreruperea să devină efectivă la o valoare diferită de zero a
curentului prin arcul electric dintre contacte. Acest fenomen se numeşte
tăiere sau smulgere de curent şi se datorează instabilităŃii arcului electric, mai
ales la curenŃi mici. La deconectarea unui astfel de curent este posibilă
apariŃia unei supratensiuni, datorită smulgerii de curent. Valoarea instantanee
a curentului, în momentul producerii smulgerii acestuia, se numeşte curent de
tăiere şi se notează It, ca înFig. 3.18. Din analiza rezultatelor experimentale,
pentru diferite transformatoare, cu o gamă destul de largă a curentului
nominal, valoarea curentului It este aproximativ constantă şi depinde mai ales
de caracteristicile întreruptorului şi mai puŃin de puterea transformatorului
deconectat [31].
La valori ridicate ale curentului stingerea arcului între contactele
întrerupătorului are loc numai la trecerea curentului prin zero şi nu sunt
create condiŃii pentru generarea unei supratensiuni.

19
 i It

Im
It

0 t 0 Im1 Im2 Im

a b
Fig. 3.18 Momentul smulgerii de curent (a) şi variaŃia curentului de
tăiere cu valoarea maximă a curentului inductiv (b)
Fenomenul prezentat se întâlneşte la transformatoarele cu neutrul legat
la pământ iar analiza producerii supratensiunilor se poate face folosind o
schemă echivalentă monofazată, ca în Fig. 3.19, în care se neglijează
rezistenŃele şi decalarea momentelor întreruperii pe cele trei faze.

Rs Ls

a b i

~ es Cs CT LT RT
(1) (2)
Lk

Fig. 3.19 Schema echivalentă monofazată pentru deconectarea

curenŃilor mici inductivi
În Fig. 3.19 s-a notat cu Ls, Cs, Rs, inductivitatea echivalentă,
capacitatea echivalentă respectiv rezistenŃa echivalentă a sursei, LT, CT, RT
inductivitatea de magnetizare, capacitatea faŃă de pământ respectiv rezistenŃa
de pierderi în fier a transformatorului, iar cu Lk inductivitatea elementului de
legătură. Ansamblul Ls, Cs, Rs şi tensiunea electromotoare es formează primul
circuit (1), iar LT, CT şi RT formează circuitul deconectat (2).
Pentru schemele uzuale sunt îndeplinite condiŃiile:
LT ≫ Ls ; CT ≫ Cs
În momentul separării contactelor întreruptorului, curentul continuă să
treacă prin arcul format între contacte şi datorită deionizării intensive a
arcului, arcul se stinge înainte de trecerea naturală prin zero a curentului

20
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

(curentul fiind de valoare redusă). Datorită energiilor înmagazinate în cele

două circuite, acestea încep să oscileze independent.
Amplitudinea oscilaŃiilor din circuitul (1) depinde de energia
înmagazinată în bobina Ls. Valoarea acestei inductivităŃi fiind relativ redusă
(de ordinul 0,01µF) şi această amplitudine va fi redusă. PulsaŃia circuitului va
fi:
1
ω1 =
Ls ⋅ Cs
,
iar pentru valori uzuale se obŃin frecvenŃe foarte ridicate ( de ordinul
5÷6MHz). Deci, după deconectare, apar oscilaŃii de frecvenŃă foarte mare dar
amplitudine redusă care se suprapun peste sinusoida tensiunii sursei de
frecvenŃă industrială (Fig. 3.20), astfel încât se poate considera că în circuitul
(1) tensiunea rămâne sinusoidală.

Fig. 3.20 Tensiunea circuitului (1) după deconectare

În circuitul (2) frecvenŃa oscilaŃiilor este mai mică decât în circuitul
sursei, dar mai mare decât frecvenŃa industrială şi egală cu:
1
ω2 = şi ω < ω2 < ω1 ,
LT ⋅ CT
dar amplitudinea oscilaŃiilor este mai mare.

21
 Amplitudinea oscilaŃiilor din circuitul (2) se determină din bilanŃul
energetic, scris cu considerarea pierderilor prin introducerea unui coeficient
subunitar η (η=0,3÷0,5). Dacă It este curentul prin inductivitatea LT şi U0 este
tensiunea la bornele capacităŃii CT în momentul tt al ruperii curentului,
rezultă:
 LT ⋅ I t2 CT ⋅U 02  CT ⋅U 2max
2
η⋅  + = . (3.28)
 2 2  2
Rezultă amplitudinea tensiunii din circuitul deconectat (2):

 L 
U 2 max = η⋅  U 02 + T ⋅ I t2  . (3.29)
 CT 
Dacă se neglijează curentul prin rezistenŃa RT şi condensatorul CT, se
obŃine:

 L Uˆ 2 
U 2max = η⋅  Uˆ 2 ⋅ cos 2 α + T ⋅ 2 2 ⋅ sin 2 α  . (3.30)
 CT ω ⋅ LT 
Dar,
2
1 ωT2  fT 
= =  , (3.31)
LT ⋅ CT ⋅ ω2 ω2  f 
deci:
2
 f 
U 2max = η ⋅ Uˆ ⋅ cos 2 α +  T  ⋅ sin 2 α . (3.32)
 f 
În Fig. 3.21 se prezintă tensiunea sursei u, curentul absorbit de
transformator i şi tensiunea la bornele circuitului deconectat u2 după
momentul ruperii curentului. DiferenŃa de potenŃial dintre contactele
întreruptorului uab se determină din relaŃia:
uab = u2 − u
Se notează factorul de supratensiune cu γ şi rezultă:
2
U  f 
γ = 2 max = η ⋅ cos 2 α +  T  ⋅ sin 2 α . (3.33)
Uˆ  f 

22
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Fig. 3.21 Tensiunea la bornele circuitului deconectat u2 după

momentul ruperii curentului
Dacă smulgerea de curent se produce la curent maxim (cazul cel mai
π
defavorabil), deci α = , se obŃine factorul de oscilaŃie:
2
fT
γ = η⋅ . (3.34)
f
Se observă că, supratensiunea depinde de raportul dintre frecvenŃa de
oscilaŃie, a circuitului (2) şi frecvenŃa industrială şi nu este influenŃată de
momentul când se produce smulgerea de curent (înainte sau după trecerea
prin zero a curentului). Teoretic, acest raport poate ajunge la valori mari (4
sau 5, chiar mai mari).
În realitate fenomenul este modificat de apariŃia reaprinderilor între
contactele a-b ale întreruptorului. Aceasta deoarece, la întreruptoarele reale
restabilirea rigidităŃii dielectrice dintre contacte, după ruperea curentului, nu
se face instantaneu. Astfel, la întreruptoarele cu camere de stingere în vid şi
SF6 restabilirea rigidităŃii dielectrice între contacte este mai rapidă, iar la cele
cu ulei este mai lentă.
Dacă tensiunea de Ńinere dielectrică dintre contacte este depăşită de
tensiunea uab, atunci arcul electric se reaprinde. În Fig. 3.22 sunt reprezentate
variaŃiile tensiunilor şi curentului pentru circuitul analizat, cu reaprinderi
succesive ale arcului prin întreruptor.

23
 u2 ″
u u2 ′ u+UT

u
u2

O
U0

0 tt4
tt ta1 tt1ta2 tt2 ta3 t
u-UT
i
tt
0
t
It

Im i

Fig. 3.22 VariaŃiile tensiunilor şi curentului în cazul reaprinderilor

succesive ale arcului
Fie O (Fig. 3.22) momentul în care a început deschiderea contactelor.
La un moment dat, tensiunea uab depăşeşte caracteristica de Ńinere a
întreruptorului (UT). Reaprinderea poate apare pentru maxime pozitive dar şi
negative ale curbei u2. Fără reaprinderea arcului, tensiunea polului b (u2) ar fi
evoluat după curba u2′. Dacă arcul electric se reaprinde, tensiunea u2 se
egalează cu tensiunea sursei (u). După un timp, tensiunea uab nu mai
depăşeşte tensiunea de reaprindere şi, după un număr de oscilaŃii, această
tensiune se anulează.
La întreruptoarele rapide panta de creştere a tensiunii de Ńinere este mai
mare determinând posibilităŃi de reaprindere reduse, dar, în acelaşi timp,
supratensiuni de valori mai mari. Datorită duratei foarte mici în care aceste
supratensiuni solicită izolaŃia, ele nu sunt extrem de periculoase pentru
izolaŃie [11].
Considerarea saturaŃiei magnetice a miezului presupune introducerea
unui element neliniar de circuit care măreşte gradul de dificultate, în
abordarea analitică a fenomenului. Aplatizarea caracteristicii de magnetizare
determină creşterea consumului de energie şi, deci, amortizarea rapidă a
supratensiunilor.

24
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Limitarea acestor supratensiuni se poate obŃine prin micşorarea

curentului de magnetizare a transformatorului. Astfel, transformatoarele
moderne, care au circuitul magnetic executat din materiale cu calităŃi
superioare, se caracterizează prin curenŃi de mers în gol mai mici, iar la
deconectarea acestora, supratensiunile nu mai sunt periculoase pentru
izolaŃie.
În Fig. 3.23 se prezintă variaŃia factorului de oscilaŃie γ în funcŃie de
valoarea procentuală a curentului de tăiere pentru diferite frecvenŃe proprii
ale circuitului deconectat (2) [11].
ω2/ω=10
γ 7 ω2/ω=8
6 ω2/ω=6
5
4 ω2/ω=1
3
2
1 ω2/ω=0
0
0,25 0,5 0,75 1
It/Im

Fig. 3.23 VariaŃia factorului de oscilaŃie γ

Reducerea nivelului supratensiunilor se mai poate obŃine şi prin mărirea
capacităŃii de intrare a transformatorului. Practic, nu se conectează
condensatoare la bornele transformatorului, dar în unele cazuri conexiunea
dintre generatoare şi transformatoare se realizează prin linii în cablu care au
capacitate mare (hidrocentralele subterane).
Limitarea nivelului solicitărilor se realizează prin alegerea
corespunzătoare a parametrilor descărcătoarelor cu rezistenŃă variabilă, care
sunt conectate în apropierea bornelor transformatorului, pentru a asigura
protecŃia izolaŃiei acestuia la supratensiuni atmosferice. În reŃelele de 400kV
se utilizează descărcătoare cu suflaj magnetic care asigură protecŃia
transformatoarelor atât împotriva supratensiunilor de trăsnet cât şi a
supratensiunilor determinate de deconectarea acestora, când funcŃionează în
gol.
Supratensiunea generată la deconectarea transformatorului este relativ
mică în amplitudine datorită constantelor de timp şi amortizării rapide din
circuit. Deci nu se impune deconectarea controlată a transformatoarelor.

25
Totuşi, este interesant acest aspect de control al fluxului rezidual. După
deconectare, oscilaŃiile de tensiune generate se atenuează în zeci de ms în
funcŃie de capacitatea parazită a circuitului. În timpul acestei oscilaŃii fluxul
magnetic continuă să varieze. În general, fluxul rezidual scade, el este mai
mic cu cât capacitatea reziduală este mai mare.
Experimental s-a analizat comportarea unui transformator monofazat de
13,2kV/20MVA, după separarea contactelor [9]. Întreruptorul cu gaz a fost
conectat în primarul transformatorului iar secundarul era în gol. Un
condensator de cuplare între 0,03µF şi 0,3µF a fost conectat la borna
întreruptorului. Caracteristica flux-curent urmează o traiectorie în lungul
curbei de histerezis, în cazul unei capacităŃi de dispersie mari şi traiectoria se
diminuează treptat datorită tensiunii în scădere şi oscilaŃiilor de curent. Acest
proces de reducere a limitelor poate scădea drastic fluxul rezidual. Pe de altă
parte, curba flux –curent descrie un mic inel în jurul valorilor fluxului şi
curentului după separarea contactelor, dacă capacitatea este de 0,1µF. Fluxul
nu se schimbă mult în timpul oscilaŃiei amortizate iar cel mai mare flux
rezidual are tendinŃa de a rămâne în miezul transformatorului, în aceste
cazuri. În mod similar, fluxul rezidual al unui transformator trifazat cu
conexiune stea-triunghi poate fi controlat prin controlul deconectării folosind
oscilaŃiile de tensiune de după separarea contactelor.
Când sunt deconectate mai întâi două faze, în timp ce a treia este încă
închisă pentru câteva perioade, tensiunile asociate atenuează amplitudinea
componentei de c.c. a fluxului dinamic al celor două faze deconectate.
Tensiunile induse contribuie în mare măsură la anularea fluxului rezidual.
Fluxul rezidual, în ultima fază deconectată, devine mai mare deoarece el este
suma fluxurilor celorlalte două faze.
În cazul deconectării controlate a transformatorului ultima fază
deconectată trebuie să fie conectată prima, urmată de celelalte două faze,
câteva semiperioade mai târziu. Momentele optime de închidere sunt în
momentele în care fluxul evaluat este identic cu cel rezidual. Dacă fluxul
rezidual este 1, în unităŃi relative, momentul optim este când tensiunea este
maximă. Tensiunile asociate sunt aproximativ jumătate din amplitudine şi în
opoziŃie cu prima fază conectată, ceea ce contribuie la scăderea componentei
de c.c. a fluxului dinamic pentru cele două faze. Fluxul dinamic simetric al
celorlalte două faze este identic cu fluxul presupus normal când tensiunea
primei faze conectate este zero.
În concluzie, deconectarea controlată a transformatoarelor contribuie la
reducerea fluxului rezidual şi mai departe elimină mai eficient curenŃii de
conectare, folosind conectarea controlată a transformatoarelor. Un sistem
precis de măsurare a fluxului rezidual trebuie să fie încorporat în controlerul
destinat comutării transformatoarelor.

26
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

3.3.4. Comutarea liniilor de transport şi distribuŃie

Conectarea liniilor lungi poate cauza supratensiuni nedorite în reŃelele
de transport a energiei electrice. Acestea sunt determinate de procesele de
propagare pe linii a unor unde electromagnetice şi deci, reflexii şi refracŃii ale
undelor în punctele de ramificaŃie ale reŃelei, cât şi la extremităŃi. Astfel de
fenomene apar şi în cazul reconectării liniilor printr-un ciclu RAR când,
datorită prezenŃei sarcinilor reziduale pe linie, supratensiunile pot deveni
periculoase pentru izolaŃie.

3.3.4.1. Conectarea liniilor care funcŃionează în gol

La capătul în gol al unei linii electrice lungi, la conectare, apar
supratensiuni datorită mai multor cauze. Pentru linii mai scurte de 1500km,
impedanŃa de intrare a liniei este de natură capacitivă iar căderea de tensiune
pe reactanŃa inductivă echivalentă a sistemului fiind de acelaşi sens cu
tensiunea electromotoare de alimentare, se adună cu aceasta. Creşterea de
tensiune rezultată depinde deci de lungimea liniei şi de puterea de scurtcircuit
a sistemului.
O altă cauză a supratensiunilor o reprezintă oscilaŃiile de trecere de la
repartiŃia iniŃială a tensiunii de-a lungul liniei, înainte de conectare, la
repartiŃia corespunzătoare noului regim permanent de funcŃionare, după
conectarea sa la sistem.
Solicitarea izolaŃiei electrice depinde atât de amplitudinea
supratensiunilor dar şi de forma acesteia, caracterizată prin durata frontului şi
durata spatelui. Durata frontului depinde de numărul liniilor conectate la
aceleaşi bare ale sistemului, în sensul că durata frontului undei de
supratensiune scade odată cu creşterea numărului liniilor conectate la aceleaşi
bare ale sistemului. Pentru o singură linie, supratensiunea la capătul în gol al
acesteia, la conectare, are valori ale duratei frontului de 1500÷3000µs care se
pot reduce până la 50÷500µs, pentru mai multe linii [31].
Modelele matematice utilizate pentru determinarea supratensiunilor pot
fi mai mult sau mai puŃin complexe în funcŃie de caracteristicile fenomenului
de comutaŃie studiat. Reprezentarea liniilor lungi se poate face prin circuite
cu parametri uniform distribuiŃi sau prin parametri concentraŃi, utilizând o
schemă monofazată sau trifazată.
Calculul analitic al supratensiunilor la conectarea liniilor în gol se
realizează considerând două ipoteze: liniile sunt fără pierderi şi
simultaneitatea conectării celor trei faze ale întreruptorului.
Pentru determinarea analitică a supratensiunilor la conectarea liniilor în
gol, fără sarcină reziduală pe linie, se consideră schema monofilară din
Fig. 3.24.

27
 es Ls
~
l

Fig. 3.24 Schema echivalentă la conectarea unei linii în gol

EcuaŃia care descrie sistemul electric echivalent este:
di1
es = u1 + Ls ⋅ , (3.35)
dt
şi pentru linia lungă cu parametri uniform distribuiŃi, ecuaŃiile generale sunt:
∂u ∂i
− = r ⋅i + L ⋅
∂x ∂t
, (3.36)
∂i ∂u
− = g ⋅u + C ⋅
∂x ∂t
unde s-au făcut următoarele notaŃii:
es - valoarea instantanee a tensiunii electromotoare a sistemului electric
conectat la bare;
u1 - valoarea instantanee a tensiunii la începutul liniei lungi;
i1 - valoarea instantanee a curentului la începutul liniei lungi;
Ls - inductivitatea sistemului electric conectat la bare;
u - tensiunea într-un punct curent pe linie;
i - curentul într-un punct curent pe linie;
r, L, g, C sunt parametrii caracteristici linei electrice.
Se aplică transformarea Laplace pentru ecuaŃia (3.35) şi se obŃine:
Es ( s ) = U1 ( s ) + Ls ⋅ s ⋅ I1 ( s ) , (3.37)

unde:
Es(s), U1(s), I1(s) reprezintă funcŃiile imagine ale funcŃiilor de timp es,
u1, i1.
Aplicând transformarea Laplace ecuaŃiilor liniilor lungi (3.36) şi
integrând în raport cu x, rezultă:
U1 ( s ) = U 2 ( s ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l + Z c ( s ) ⋅ I 2 ( s ) ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l
1 , (3.38)
I1 ( s ) = ⋅U 2 ( s ) ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l + I 2 ( s ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l
Zc ( s )
unde:

28
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

U2(s), I2(s) sunt funcŃiile imagine ale tensiunii şi curentului la sfârşitul

liniei;
γ (s) = ( r + s ⋅ L ) ⋅ ( g + s ⋅ C ) este factorul de propagare;
Zc ( s ) =
( r + s ⋅ L ) este impedanŃa caracteristică a liniei;
( g + s ⋅C)
l fiind lungimea liniei.
Pentru linii în gol curentul la sfârşitul liniei este nul, deci expresia
operaŃională a sistemului de ecuaŃii devine:
Es ( s ) = U1 ( s ) + Ls ⋅ s ⋅ I1 ( s ) (3.39)

U1 ( s ) = U 2 ( s ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l
1 (3.40)
I1 ( s ) = ⋅U 2 ( s ) ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l
Zc ( s )
Pentru:
es ( t ) = Em ⋅ sin ( ω⋅ t + α ) , (3.41)

unde α este faza tensiunii sursei în momentul conectării, se obŃine:

 ω s 
E ( s ) = Em ⋅  2 ⋅ cos α + 2 ⋅ sin α  . (3.42)
 s +ω s +ω
2 2

Prin înlocuirea relaŃiilor (3.40) şi (3.41) în ecuaŃia (3.39), rezultă:

 ω s  1
Em ⋅  2 ⋅ cos α + 2 ⋅ sin α  = U 2 ( s ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l + Ls ⋅ s ⋅ ⋅ U 2 ( s ) ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l
 s +ω
2
s +ω 2
 Zc ( s )
(3.43)
Se obŃine tensiunea la sfârşitul liniei, sub formă operaŃională, care are
următoarea expresie:
Em ⋅ ( ω⋅ cos α + s ⋅ sin α )
U2 ( s) = . (3.44)
 
( s + ω ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l + s ⋅ Z L(ss ) ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l 
2 2

 c 
Trecerea de la funcŃia imagine U2(s) la funcŃia original u2(t) se face cu
prima formulă a lui Heaviside:
n
M ( sk ) sk ⋅t
u2 ( t ) = ∑ ⋅e , (3.45)
k =1 N ( sk )
'

29
unde:
M ( s ) = Em ⋅ ( ω⋅ cos α + s ⋅ sin α ) ; (3.46)

 
N ( s ) = ( s 2 + ω2 ) ⋅ ch γ ( s ) ⋅ l + s ⋅ s ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l  ;
L
(3.47)
 Zc ( s ) 
sk este rădăcina de ordinul k a ecuaŃiei N(s)=0, iar n este numărul
rădăcinilor distincte ale acestei ecuaŃii.
Pentru determinarea rădăcinilor sk se rezolvă ecuaŃia:
 
(s 2
+ ω2 ) ⋅  ch γ ( s ) ⋅ l + s ⋅ s ⋅ sh γ ( s ) ⋅ l  = 0 ,
L
Zc ( s )
(3.48)
 
care, în ipotezele considerate devine:
 
(s 2
+ ω2 ) ⋅ ch τs + s ⋅ s ⋅ sh τs  = 0 ,
L
Zc
(3.49)
 
l
în care se notează cu τ = timpul propagării unui semnal în lungul liniei, v
v
L
este viteza de propagare, iar impedanŃa caracteristică Z c = .
C
Din relaŃia:
s 2 + ω2 = 0 ⇒ s1,2 = ± jω (3.50)
şi din relaŃia:
Ls
ch τs + s ⋅ ⋅ sh τs = 0 ⇒ sk = ± jωk , (3.51)
Zc
unde ωk este rezultatul rezolvării ecuaŃiei transcendente:
Z c ⋅ cos τωk − Ls ⋅ ωk ⋅ sin τωk = 0 , (3.52)
sau:
Ls ⋅ ωk
ctg τωk = . (3.53)
Zc
Primii doi termeni din relaŃia (3.45), care corespund rădăcinilor
s1,2 = ± jω , rezultă astfel:

30
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

M ( s1 ) s1 ⋅t M ( s2 ) s2 ⋅t
⋅e + ' ⋅e =
N ' ( s1 ) N ( s2 )
Em ⋅ ( ω⋅ cos α + jω⋅ sin α ) Em ⋅ ( ω⋅ cos α − jω⋅ sin α )
= ⋅ e jωt + ⋅ e − j ωt
 L ⋅ω   L ⋅ω 
2 jω⋅  cos τω − s ⋅ sin τω  −2 jω⋅  cos τω − s ⋅ sin τω 
 Zc   Zc 
sau:
M ( s1 ) s1 ⋅t M ( s2 ) s2 ⋅t Em
⋅e + ' ⋅e = ⋅ sin ( ωt + α ) . (3.54)
N ( s1 )
'
N ( s2 ) cos τω −
Ls ⋅ ω
⋅ sin τω
Zc
Dintre rădăcinile de forma ± jωk se reŃin doar primii doi termeni,
ceilalŃi putând fi neglijaŃi [31], rezultând expresiile:
M ( s3 ) = Em ⋅ ( ω⋅ cos α + j ⋅ ωk ⋅ sin α ) ; (3.55)

M ( s4 ) = Em ⋅ ( ω⋅ cos α − j ⋅ ωk ⋅ sin α ) . (3.56)

respectiv,
ω2 − ωk2  τω k 
N ' ( s3 ) = N ' ( j ⋅ ωk ) = j ⋅ ⋅  cos τω k + ; (3.57)
ωk  sin τω k 
ω2k − ω  τω k 
N ' ( s4 ) = N ' ( − j ⋅ ωk ) = j ⋅ ⋅  cos τω k + . (3.58)
ωk  sin τω k 
Următorii termeni din relaŃia (3.45) sunt:
Em ⋅ ( ω⋅ cos α + j ⋅ ωk ⋅ sin α ) Em ⋅ ( ω⋅ cos α − j ⋅ωk ⋅ sin α )
⋅ e jωk ⋅t + ⋅ e − jωk ⋅t
ω −ω
2 2
 τω k  ω −ω 
2
τω k 
j⋅ k
⋅  cos τω k +  j⋅ k
⋅  cos τω k + 
ωk  sin τω k  ωk  sin τω k 
(3.59)
După efectuarea calculelor se obŃin expresiile:

ωk
Em ⋅
ω2 − ωk2
⋅ ( ω⋅ cos α + j ⋅ ωk ⋅ sin α ) ⋅ e jωk ⋅t + ( −ω⋅ cos α + j ⋅ ωk ⋅ sin α ) ⋅ e− jωk ⋅t 
 τω k  
j ⋅  cos τω k + 
 sin τω k 
Rezultă:

31
 Em
u2 ( t ) = ⋅ sin ( ωt + α ) −
Ls ⋅ ω
cos τω − ⋅ sin τω
Zc
n
2 ⋅ ωk2 sin α  ω cos α 
− Em ⋅ ∑ ⋅ ⋅  cos ωk t + ⋅ ⋅ sin ωk t 
k =1 ωk − ω
2 2
τω k  ωk sin α 
cos τω k +
sin τω k
(3.60)
Se notează:
ω cos α
tg θ = ⋅ (3.61)
ωk sin α

ω2k 1
Bk = Em ⋅ ⋅ (3.62)
ωk − ω cos τω + τω k
2 2

sin τω k
k

Se obŃine:
∞
Em
u2 ( t ) = ⋅ sin ( ωt + α ) − ∑ Bk ⋅ cos ( ωk t − θ ) (3.63)
L ⋅ω
cos τω − s ⋅ sin τω k =1
Zc
Se notează cu:
Em
B= (3.64)
L ⋅ω
cos τω − s ⋅ sin τω
Zc
iar din relaŃia (3.61) rezultă:
 ω cos α 
θ = arctg  ⋅  (3.65)
 ωk sin α 
Rezultatul final este:
n   ω 
u2 ( t ) = B ⋅ sin ( ωt + α ) − ∑ Bk ⋅ cos  ωk t − arctg  ⋅ ctg α   , (3.66)
k =1   ωk 
unde ωk reprezintă rădăcinile ecuaŃiei (3.53). Pentru rezolvarea acestei ecuaŃii
se foloseşte metoda grafică.
EcuaŃia se poate pune sub forma:

32
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Ls
Z
ctg τωk = τωk ⋅ c . (3.67)
τ
Dar, se ştie că:
L l
Zc = şi τ = = l ⋅ L ⋅ C (3.68)
C v
Rezultă ecuaŃia de rezolvat:
Ls
ctg τωk = τωk ⋅ , (3.69)
l⋅L
care este o ecuaŃia de forma:
ctg x = x ⋅ a , (3.70)
dacă se notează argumentul funcŃiei trigonometrice cu x şi cu constanta
L
a= s .
l⋅L
EcuaŃia (3.70) are o infinitate de zerouri care apar la intersecŃia funcŃiei
ctg x cu dreapta care trece prin origine şi de ecuaŃie a ⋅ x . Pentru linii de
lungimi medii (l < 500Km) rădăcinile ecuaŃiei, de ordin k>3, corespund unor
valori tot mai apropiate de multiplu de π pentru care termenii Bk, din expresia
tensiunii u2 (3.66), se anulează [40]. Deci, pentru ranguri k>3 în calculul
tensiunii la capătul liniei în gol u2 este suficient să se considere numai primii
doi termeni ai sumei (3.66). La linii de lungime mare pot exista rădăcini
semnificative şi peste ordinul 3, deci tensiunea (3.66) nu mai poate fi
calculată numai din primii doi termeni ai sumei din expresie.
Rezolvarea grafică a ecuaŃiei (3.70), pentru un exemplu numeric în care
lungimea liniei este de 300km, este dată în Figura 3.25.
Se obŃin soluŃiile:
 x1 = 1.115rad  x2 = 3.694rad  x3 = 6.615rad
  
ω1 = 836.25rad/s ω2 = 2770rad/s ω3 = 4961rad/s . (3.71)
f =133.0933Hz f =440.9388Hz f =789.6075Hz
1 2 3
Pentru determinarea expresiei tensiunii u1(t) se exprimă U1(s) şi se
obŃine:
Em ⋅ ( ω⋅ cos α + s ⋅ sin α ) ⋅ ch τs
U1 ( s ) = . (3.72)
 
( s + ω ) ⋅ ch τs + s ⋅ ZLs ⋅ sh τs 
2 2

 c 
33
 Fig. 3.25 Determinarea pulsaŃiilor ωk la conectarea liniilor în gol

Rezultă, după efectuarea calculelor, următoarea expresie pentru tensiunea la

începutul liniilor lungi:
∞   ω 
u1 ( t ) = B ⋅ sin ( ωt + α ) ⋅ cos ωτ − ∑ Bk ⋅ cos ωk τ ⋅ cos  ωk t − arctg  ⋅ ctg α  
k =1   ωk 
(3.73)
unde coeficienŃii B şi Bk au aceleaşi semnificaŃii ca în relaŃiile (3.64),
respectiv (3.62).
Din analiza expresiilor tensiunilor la începutul şi respectiv sfârşitul
liniilor lungi (3.73), (3.66) se poate demonstra că factorul de supratensiune
maxim la sfârşitul liniilor este mai mare decât 2 şi în acelaşi timp mai mare
decât la începutul acestora.
Faza tensiunii sursei în momentul conectării are influenŃă asupra
mărimii supratensiunilor. Astfel, analizând expresiile tensiunilor u1 (3.73) şi
u2 (3.66), în care tensiunea sursei este dată de relaŃia (3.41), rezultă că
supratensiunile sunt maxime dacă conectarea se produce în momentul când
π
faza tensiunii sursei α = .
2
Limitarea supratensiunilor se poate realiza prin utilizarea
întreruptoarelor cu rezistenŃă sau a descărcătoarelor cu rezistenŃă variabilă.
Pentru evitarea supratensiunilor la reconectarea în ciclu RAR se pot
utiliza dispozitive automate de comandă pentru închiderea celor trei poli ai
întreruptorului, separat pe fiecare fază, în funcŃie de momentul în care
diferenŃa dintre tensiunea reziduală pe linie şi tensiunea sursei este minimă,
astfel încât nivelul supratensiunilor să nu depăşească nivelul supratensiunilor
în cazul unei conectări planificate a liniei.

34
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Această metodologie va fi analizată în continuare.

MODELUL MATLAB SIMULINK PENTRU CONECTAREA
CONTROLATĂ A LINIILOR de transport si distributie

Pentru realizarea modelului liniei a fost folosit din Matlab Simulink

Library Browser – Distributed Parameters Line, unde R, L, şi C sunt
parametri specifici linei definií sunt forma unor matrice de [NxN]
elemente.
Pentru reducerea supratensiunilor care apar la conectarea liniilor lungi
se utilizeaza conectarea controlata in functie de momentul conectarii. Acesta
trebuie ales astfel incat diferenta dintre tensiunea reziduala a liniei si
tensiunea sursei sa fie minima.
Se exemplifica pentru o linie lunga cu lungimea de 200km, cu
parametri specifici: resistance per unit length R=0.0339Ω/km; inductance per
unit length L=1.04*10-3 H/km; capacitance per unit length C=1.089*10-8
F/km si alimentata la o tensiunea de 220kV.
Pentru determinarea momentului conectarii a fost realizat un subsistem
Simulink (Fig.3) care calculeaza diferenta dintre tensiunea reziduala pe linie
si tensiunea sursei si da comanda de inchidere a intreruptorului atunci cand
aceasta diferenta este minima.
Pentru cele doua linii considerate cu parametri distribuiti se realizeaza
o deconectare (la momentul 0.02s) urmata de o reconectare (la momentul
0.075s). Pentru linia 1 momentul reconectarii este controlat prin semnalul
primit de la blocul de determinare a minimului dintre tensiunea reziduala si
tensiunea sursei. Tensiunile la sfarsitul liniilor lungi variaza conform figurilor
urmatoare.

35
Tensiunea sursei Tensiunea circuit 2 Tensiunea circuit 1

36
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

1
U_in i
2 +
- 1 1 +
Command c v
-
U_out i1 Scope U (V)1
Breaker 1: V1
external control 200 km
Switch control
Distributed parameters line 1
du/dt

Derivative

-K-

Gain Scope dU/dt (V/s)

Scope I (A) Scope U (V)

du/dt

i Derivative1
+
- 1 1 +
v
-
Vs i2
Breaker 2 V2
220Kv
uncontrolled 200 km
Distributed parameters line 2
+
v
-
V3

37
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

3.3.4.2. Deconectarea liniilor lungi care funcŃionează în gol

În cazul regimului de mers în gol al liniei lungi curentul absorbit de la
sursă are caracter capacitiv, iar tensiunea pe fază, în momentul trecerii
curentului prin zero, va fi diferită de zero şi cu atât mai apropiată de valoarea
de vârf a tensiunii sursei cu cât sarcina liniei va fi mai redusă. După
întreruperea arcului electric dintre contactele întreruptorului, capacitatea
liniei va rămâne încărcată cu această valoare a tensiunii sursei.
Pentru linii relativ scurte (lungimi mai mici de 400 km) se poate
considera tensiunea reziduală, practic, constantă. Pentru linii lungi apar
oscilaŃii de tensiune, pe linia deconectată, determinate de diferenŃa de
tensiune de la cele două capete ale liniei, în regimul staŃionar anterior
deconectării.
Fenomenele care apar la deconectarea liniilor în gol şi supratensiunile
care iau naştere la reaprinderea arcului electric în întreruptor pot fi analizate,
calitativ, considerând sursa de putere infinită şi de tensiune constantă.
SituaŃia prezentată rămâne valabilă şi pentru supratensiunile care apar la
reanclanşarea liniei pe care există o sarcină reziduală.
La deconectarea liniei, arcul electric dintre contactele întreruptorului se
stinge la trecerea curentului prin zero, când tensiunea trece prin valoarea
maximă, datorită caracterului capacitiv al liniei.
Procesul de formare a supratensiunilor, la deconectarea liniilor în gol,
precum şi a momentelor de timp corespunzătoare, se prezintă în Fig. 3.26. Se
consideră că, întreruperea arcului electric se produce la momentul t=0, când
valoarea tensiunii sursei era -Um (Fig. 3.26a).
După o semiperioadă, tensiunea pe partea sursei va fi +Um (Fig. 3.26b),
iar tensiunea între contactele întreruptorului va fi:
u AB = U m − ( −U m ) = 2 ⋅U m .
Dacă rigiditatea dielectrică între contactele întreruptorului nu a ajuns la
o valoare mai mare decât cea corespunzătoare tensiunii 2⋅Um, se produce
reaprinderea arcului electric dintre contacte. În acest caz, linia care era
încărcată la tensiunea -Um este reconectată la sursă, care are tensiunea +Um şi
trebuie să ajungă la potenŃialul acesteia. Acest proces tranzitoriu de
reîncărcare a capacităŃii liniei de la tensiunea -Um la tensiunea +Um poate fi
echivalat cu propagarea pe linie a unei unde de tensiune cu amplitudinea
2 ⋅U m
egală cu 2⋅Um şi a unui curent i = (Fig. 3.26b).
Z
Când a ajuns la capătul în gol al liniei, supratensiunea 2⋅Um se reflectă
total şi ajunge la valoarea 4⋅Um. Această supratensiune se suprapune peste
tensiunea iniŃială de pe linie (-Um) şi determină apariŃia pe linie a unei
tensiuni egale cu 3⋅Um (Fig. 3.26c).

39
 es A B
~
-Um
-Um
a) t1=0

es Um
2 ⋅U m
~

A B -Um
b) t2=T/2+t

2 ⋅U m 3 ⋅U m

es Um
~ Um
A B
c) t3=T/2+l/v+t

3 ⋅U m

es Um
~ Um
A B
d) t4=T/2+2⋅l/v

3 ⋅U m

es A B
~
-Um -4⋅Um
e) t5=T+t

Fig. 3.26 EvoluŃia undelor de tensiune la deconectarea unei linii care

funcŃionează în gol

40
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Când supratensiunea de amplitudine 3⋅Um s-a propagat până în punctul

B, curentul în acest punct fiind zero, arcul electric dintre contactele
întreruptorului se stinge, iar linia rămâne un timp încărcată cu o sarcină
corespunzătoare acestei tensiuni (Fig. 3.26d).
La sfârşitul a încă unei semiperioade polul A al întreruptorului ajunge la
potenŃialul -Um, care împreună cu potenŃialul 3⋅Um, al polului B, poate
determina o nouă reaprindere a arcului electric dintre contacte, sub acŃiunea
unei diferenŃe de potenŃial de 4⋅Um (Fig. 3.26e). Această supratensiune se
propagă spre capătul în gol al liniei şi procesul descris anterior poate continua
determinând, după reflexie, la sfârşitul deschis al liniei, o supratensiune egală
cu −5 ⋅ U m .
Din fenomenul descris mai sus, se observă că, amplitudinea
supratensiunilor depinde de existenŃa reaprinderilor arcului electric şi creşte
odată cu creşterea numărului acestora.
La deconectarea liniilor în gol, cu cât întreruptorul este mai rapid, cu
atât reaprinderile sunt mai puŃin probabile şi implicit nivelul supratensiunilor
mai coborât. Întreruptoarele moderne nu dau reaprinderi repetate ale arcului
electric, iar cele cu viteză mai mică de restabilire a rigidităŃii dielectrice
dintre contacte dau, cu cea mai mare probabilitate, o singură reaprindere.
Pentru o singură reaprindere a arcului electric, între contactele
întreruptorului, amplitudinea supratensiunii este 3⋅Um, rezultând deci un
factor de supratensiune egal cu 3 unităŃi relative. În cazul liniilor lungi,
datorită variaŃiei tensiunii sursei, faŃă de valoarea Um, în intervalul de timp
necesar propagării undelor pe linie, factorul de supratensiune de la începutul
liniei este mai mic decât factorul de supratensiune de la sfârşitul liniei lungi.
În acelaşi timp, datorită neglijării influenŃei altor factori, cum ar fi influenŃa
conductanŃei finite a izolaŃiei ca şi a descărcării corona, sarcina reziduală pe
linie scade în timpul propagării liniei şi deci factorul de supratensiune este
mai redus.
Dacă în timpul procesului tranzitoriu, care apare după prima
reaprindere a arcului electric, are loc stingerea arcului electric la trecerea prin
zero a curentului de regim tranzitoriu, capacitatea linie va rămâne încărcată la
valoarea de vârf a tensiunii de regim tranzitoriu care poate fi mult mai mare
decât valoarea Um.
Determinarea pe cale analitică a supratensiunilor care apar la
deconectarea liniilor în gol se justifică numai în cazul considerării
reaprinderii arcului electric între contactele întreruptorului, altfel
supratensiunile fiind neglijabile.
Schema monofilară pentru deconectarea unei linii de lungime l şi de
impedanŃă caracteristică Z, care funcŃionează în gol, este prezentată în Fig.
3.27.

41
 es ~ Ls
A B l

Fig. 3.27 Schema echivalentă monofilară la deconectarea unei linii în gol

EcuaŃiile liniilor lungi (3.36) pentru linii fără pierderi, considerate
circuite cu parametri uniform distribuiŃi şi independenŃi de frecvenŃă, devin:
∂u ∂i
− = L⋅
∂x ∂t
. (3.74)
∂i ∂u
− =C⋅
∂x ∂t
În cazul analizat, condiŃiile iniŃiale sunt nenule. Astfel, la momentul
t=0 curentul prin circuit este i(0), iar capacitatea liniei este încărcată la
tensiunea u(0). Dacă liniile funcŃionează în gol, i(0)=0 şi valoarea iniŃială a
tensiunii este egală cu valoarea instantanee a tensiunii în momentul
întreruperii arcului electric dintre contactele întreruptorului, u(0)= U0.
Aplicând transformarea Laplace ecuaŃiilor liniilor lungi (3.74) se
obŃine:
dU ( s )
− = L ⋅ s ⋅ I (s)
dx
. (3.75)
dI ( s )
− = C ⋅ s ⋅U ( s ) − C ⋅U 0
dx
Se elimină curentul din relaŃiile (3.75) şi rezultă:
d 2U ( s ) 2
+ s ⋅ L ⋅ C ⋅ U ( s ) − s ⋅ L ⋅ C ⋅U 0 = 0 . (3.76)
dx 2
SoluŃia generală a ecuaŃiei (3.76) este de forma:
U0
U ( x, s ) = A ⋅ e a ⋅ x + B ⋅ e − a ⋅ x + sin −1 θ , (3.77)
s
unde a = s ⋅ L ⋅ C .
Înlocuind expresia tensiunii (3.77) în prima ecuaŃia a sistemului (3.75)
rezultă următoarea expresie pentru curent:

I ( x, s ) = −
a
s⋅L
( A ⋅ e a ⋅ x − B ⋅ e − a⋅ x ) = − ( A ⋅ e a ⋅ x − B ⋅ e − a⋅ x ) .
1
Zc
(3.78)

Constantele A şi B rezultă din condiŃiile la limită:

42
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

1) pentru x = l ⇒ I ( s ) = I 2 ( s ) , U ( s ) = U 2 ( s ) , care introduse în relaŃia

(3.77) rezultă:
U0
U 2 ( s ) = A ⋅ e a ⋅ x + B ⋅ e − a⋅ x + (3.79)
s

⋅ ( A ⋅ e a⋅ x − B ⋅ e − a ⋅ x ) ,
1
I2 ( s ) = − (3.80)
Zc
de unde se obŃin constantele A şi B:
U0
U 2 ( s ) − Zc ⋅ I2 ( s ) −
A= s (3.81)
2 ⋅ e a⋅l
şi
U0
U 2 ( s ) + Zc ⋅ I2 ( s ) −
B= s . (3.82)
2 ⋅ e− a⋅l
Înlocuind constantele A şi B în soluŃia pentru tensiune (3.77) se obŃine:
 U  U
U ( x, s ) = U 2 ( s ) − 0  ⋅ ch a ( l − x ) + Z c ⋅ I 2 ( s ) ⋅ sh a ( l − x ) + 0 . (3.83)
 s  s
Analog, pentru curent se obŃine expresia:
1  U 
I ( x, s ) = ⋅ U 2 ( s ) − 0  ⋅ sh a ( l − x ) + I 2 ( s ) ⋅ ch a ( l − x ) . (3.84)
Zc  s 
Dacă în expresia tensiunii (3.83), respectiv curentului (3.84) se
înlocuieşte x=0 se obŃin relaŃiile dintre mărimile de la intrarea liniilor în
funcŃie de mărimile de la ieşirea liniilor lungi:
 U  U
U1 ( s ) = U 2 ( s ) − 0  ⋅ ch τ s + Z c ⋅ I 2 ( s ) ⋅ sh τ s + 0 , (3.85)
 s  s
şi pentru curent se obŃine:
1  U 
I1 ( s ) = ⋅ U 2 ( s ) − 0  ⋅ sh τ s + I 2 ( s ) ⋅ ch τ s , (3.86)
Zc  s 
unde, τ are semnificaŃia dată de relaŃia (3.49).
Similar, dacă în expresia tensiunii respectiv curentului se înlocuieşte
x=l rezultă expresiile mărimilor de la sfârşitul liniilor exprimate în funcŃie de
mărimile de la începutul liniilor:

43
  U  U
U 2 ( s ) = U1 ( s ) − 0  ⋅ ch τ s − Z c ⋅ I1 ( s ) ⋅ sh τ s + 0 , (3.87)
 s  s
1  U 
I2 ( s ) = − ⋅ U1 ( s ) − 0  ⋅ sh τ s − I1 ( s ) ⋅ ch τ s . (3.88)
Zc  s 
Dacă pentru schema monofilară din Fig. 3.27 şi ecuaŃia de funcŃionare
dată de relaŃia (3.35) se Ńine seama de faptul că în momentul reaprinderii
arcului electric, dintre contactele întreruptorului, tensiunea sursei trece prin
valoarea de vârf, ecuaŃia care descrie funcŃionarea sistemului va fi:
di1
Em ⋅ cos ωt = u1 + Ls ⋅ . (3.89)
dt
După aplicarea transformatei Laplace rezultă:
s
Em ⋅ = U1 ( s ) + s ⋅ Ls ⋅ I1 ( s ) . (3.90)
s + ω2
2

Înlocuind expresia tensiunii U1(s), din relaŃia (3.85) şi expresia

curentului I1(s), din relaŃia(3.86), în care U0=-Em, în relaŃia (3.90) şi Ńinând
cont că I2(s)=0 (linia funcŃionează în gol), se obŃine:
s  E  E 1  E 
Em ⋅ = U 2 ( s ) + m  ⋅ ch τs − m + s ⋅ Ls ⋅ ⋅ U 2 ( s ) + m  ⋅ sh τs .
s +ω 
2 2
s  s Zc  s 
(3.91)
Rezultă soluŃia pentru U2(s) care are următoarea expresie:
2 s 2 + ω2
U 2 ( s ) = Em ⋅ . (3.92)
 
s ⋅ ( s + ω ) ⋅  ch τs + s ⋅ Ls ⋅ ⋅ sh τs 
2 2 1
 Zc 
Expresia transformatei Laplace pentru tensiunea u2 se poate scrie sub
forma:
P (s)
U 2 ( s ) = Em ⋅ , (3.93)
s ⋅Q (s)
unde:
P ( s ) = 2s 2 + ω2 , (3.94)

 
Q ( s ) = ( s 2 + ω2 ) ⋅  ch τs + s ⋅ Ls ⋅ ⋅ sh τs  .
1
(3.95)
 Zc 

44
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Pentru determinarea expresiei tensiunii în domeniul timp se aplică a 2-a

formulă a lui Heaviside, pentru termenii de forma:
P (s) P ( 0) n −1
P ( sk )
= +∑ ⋅ e sk ⋅t , (3.96)
s ⋅Q (s) Q ( 0) k =1 sk ⋅ Q ( sk )
'

unde sk sunt rădăcinile ecuaŃiei Q(s)=0, iar n este numărul rădăcinilor

distincte ale acestei ecuaŃii.
Din relaŃia:
s 2 + ω2 = 0 ⇒ s1,2 = ± jω (3.97)
şi din relaŃia:
1
ch τs + s ⋅ Ls ⋅ ⋅ sh τs = 0 ⇒ sk = ± jωk . (3.98)
Zc
ObservaŃie: ωk are aceeaşi semnificaŃie ca şi în cazul conectării liniilor
care funcŃionează în gol, dată de relaŃia (3.52). Rezolvarea ecuaŃiei
transcendente prin metoda grafică determină rădăcinile ωk, ca în Fig. 3.25.
Se pot determina primii doi termeni ai sumei din relaŃia (3.96), şi
anume cei corespunzători rădăcinilor s1,2 = ± jω . Aceştia sunt:

P ( s1 ) P ( s2 )
+ =
s1 ⋅ Q ( s1 ) s2 ⋅ Q ' ( s2 )
'

e j ωt e − jωt (3.99)
= +
 1   1 
2 ⋅  cos τω − ω⋅ Ls ⋅ ⋅ sin τω  2 ⋅  cos τω − ω⋅ Ls ⋅ ⋅ sin τω 
 Zc   Zc 
După transformări se obŃine:
P ( s1 ) P ( s2 ) cos ωt
+ = . (3.100)
s1 ⋅ Q ( s1 )
'
s2 ⋅ Q ( s2 )
'
 1 
 cos τω − ω⋅ Ls ⋅ ⋅ sin τω 
 Zc 
Dintre rădăcinile de forma sk = ± jωk se reŃin numai primii doi termeni,
ceilalŃi putând fi neglijaŃi [40], rezultând expresiile:

45
 P ( s3 ) = P ( s4 ) = − ( 2ω2k − ω2 )
s3 ⋅ Q ' ( s3 ) = s4 ⋅ Q ' ( s4 ) = . (3.101)
 τ ⋅ ωk ⋅ Ls 
= ωk ⋅ ( ω2k − ω2 ) ⋅  τ ⋅ sin τωk + s ⋅ sin τωk +
L
⋅ cos τωk 
 Zc Zc 
Dacă se Ńine seama de relaŃia (3.98), după calcule se obŃine:
 τ ⋅ ωk 
s3 ⋅ Q ' ( s3 ) = s4 ⋅ Q ' ( s4 ) = ( ω2k − ω2 ) ⋅  cos τωk + . (3.102)
 sin τωk 
Pentru determinarea expresiei tensiunii u2, în domeniul timp, a cărui
transformată Laplace este dată de relaŃia (3.92), se utilizează relaŃiile (3.96),
(3.100), (3.102) la care se adaugă relaŃia:
P ( 0) ω2
= = 1, (3.103)
Q (0) ω2
şi se obŃine:
 
 cos ωt n
2ω − ω
2 2
2 cos ωk t 
u2 ( t ) = Em ⋅ 1 + − ∑ 2k 2 ⋅ 
 cos τω − ω⋅ Ls ⋅ sin τω k =1 ωk − ω cos τω + ωk τ 
 Zc
k
sin ωk τ 

(3.104)
Deci, tensiunea la sfârşitul liniei deconectate, u2, este de forma:
n
u2 ( t ) = Am ⋅ cos ωt − ∑ Ak ⋅ cos ωk t , (3.105)
k =1

unde,
Em
Am = (3.106)
ω⋅ Ls
cos τω − ⋅ sin τω
Zc
şi
2ωk2 − ω2
n
2
Ak = Em ⋅ ∑ 2 ⋅ . (3.107)
k =1 ωk − ω
2
ωk τ
cos τωk +
sin ωk τ

46
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

Pentru determinarea tensiunii la începutul liniei în gol, în relaŃia (3.85),

în care U0=-Em, se înlocuieşte expresia lui U2 din relaŃia (3.92) şi rezultă:

U1 ( s ) = Em ⋅
( 2s + ω ) ⋅ ch τs
2 2

−
E m
. (3.108)
  s
s ⋅ ( s + ω ) ⋅  ch τs + s ⋅ L ⋅ ⋅ sh τs 
2 2 1
s
 Zc 
Se determină expresia în domeniul timp a tensiunii u1(t) analog
expresiei tensiunii u2(t), după parcurgerea mai multor etape:
Pentru,
s1,2 = ± jω ⇒ P ( s1 ) = −ω2 ⋅ ch jωτ = −ω2 ⋅ cos ωτ = P ( s2 ) , (3.109)
se pot determina primii doi termeni ai sumei din relaŃia (3.96), pentru
determinarea tensiunii la începutul linie în gol:
P ( s1 ) P ( s2 )
+ =
s1 ⋅ Q ' ( s1 ) s2 ⋅ Q ' ( s2 )
cos ωτ ⋅ e jωt cos ωτ ⋅ e − jωt .
= +
 1   1 
2 ⋅  cos τω − ω⋅ Ls ⋅ ⋅ sin τω  2 ⋅  cos τω − ω⋅ Ls ⋅ ⋅ sin τω 
 Zc   Zc 
(3.110)
Pentru,
sk = ± jωk ⇒ P ( sk ) = ( −2ω2k + ω2 ) ⋅ ch ( ± jωk τ ) = ( −2ωk2 + ω2 ) ⋅ cos ωk τ
(3.111)
rezultă următoarea expresie pentru tensiunea de la începutul liniei în gol,
u1(t):
cos ωt ⋅ cos τω n
2ω2 − ω2 2 ⋅ cos τωk ⋅ cos ωk t
u1 ( t ) = Em ⋅ − Em ⋅ ∑ 2k 2 ⋅
ω⋅ Ls k =1 ωk − ω
ωk τ
cos τω − ⋅ sin τω cos τωk +
Zc sin ωk τ
(3.112)
care poate fi scrisă sub forma:
n
u1 ( t ) = Am ⋅ cos ωt ⋅ cos τω − ∑ Ak ⋅ cos τωk ⋅ cos ωk t , (3.113)
k =1

unde Am şi Ak sunt date de relaŃiile (3.106), respectiv (3.107).

Semnul expresiei Ak este determinat de numitorul fracŃiei a doua
deoarece pulsaŃiile componentelor de regim liber au valori mai mari decât
47
pulsaŃia tensiunii de frecvenŃă industrială (ωk > ω). Din rezolvarea ecuaŃiei
transcendente (3.52), ca în Fig. 3.25, se observă că trebuie îndeplinită
inegalitatea ctg τ⋅ωk > 0. Deci, rădăcinile ecuaŃiei transcendente se vor găsi
numai în cadranele 1 şi 3 ale cercului trigonometric, când funcŃiile
trigonometrice sinus şi cosinus au valori pozitive, respectiv negative. Ca
urmare, mărimile Ak, din relaŃiile (3.105) şi (3.113) vor alterna ca semn.
Rezultă că tensiunea la sfârşitul liniei deconectate, u2, în momentul
iniŃial (t=0) va avea valoarea:
u2 ( 0 ) = Am − A1 + A2 − A3 + A4 − ... = 0 . (3.114)
Se ştie că amplitudinea armonicelor superioare scade cu creşterea
ordinului acestora [40]. Deci, din relaŃia (3.114) rezultă inegalitatea A1 > Am .
Dacă se consideră că, pulsaŃiile regimului tranzitoriu sunt mult diferite
între ele şi mult mai mari decât pulsaŃia componentei fundamentale, se poate
aproxima că, la un anumit moment de timp, maximele oscilaŃiilor pe
componenta fundamentală şi componentele regimului liber se suprapun.
Deci, supratensiunea maximă se poate calcula cu o relaŃie de forma generală:
u2 max = Am + A1 + A2 + A3 + ... , (3.115)
rezultând factorul maxim de supratensiune tranzitorie egal cu:
u2max A + A2 + A3 + ...
k2max = = 1+ 1 > 2. (3.116)
Am Am
Factorul de supratensiune la începutul linie va fi:
u1max u2 max ⋅ cos τω u2 max
k1max = = < = k2 max . (3.117)
Am Am Am
Din relaŃiile (3.116) şi (3.117) rezultă că factorul de supratensiune
tranzitorie de la sfârşitul liniei depăşeşte valoarea 2, în unităŃi relative şi în
acelaşi timp este mai mare decât factorul de supratensiune de la începutul
liniei. Dacă se Ńine cont şi de efectul supratensiunii temporare (componenta
de regim permanent) care este mai mare la sfârşitul liniei decât la începutul
acesteia, pot rezulta valori ale factorilor de supratensiune de 3,5 valori
relative.
În consecinŃă, sunt necesare măsuri speciale de protecŃie la
supratensiuni pentru a rămâne în clasa de izolaŃie. Cele mai utilizate măsuri
de protecŃie sunt descărcătoarele cu oxizi metalici combinate frecvent cu
rezistenŃe de descărcare, datorită fiabilităŃii ridicate, în ciuda costurilor mari.
Un alt mijloc de limitare a supratensiunilor constă în utilizarea
întreruptoarelor cu viteză mare de restabilire a rigidităŃii dielectrice dintre

48
 3. Tehnici de comutaŃie controlată

contacte şi care astfel nu permit reaprinderea arcului electric. În acelaşi scop,

se pot utiliza şi întreruptoarele cu rezistenŃă de preinserŃie.
Numărul limitat al aplicaŃiilor pentru comutarea controlată a liniilor
poate fi justificat datorită erorilor iniŃiale de comandă deoarece liniile nu
admit supratensiuni care depăşesc clasa de izolaŃie. Majoritatea erorilor
iniŃiale de comandă s-au datorat dependenŃei de timpul de repaus sau
insuficientei analize tehnice. Deci, controlerele moderne cu compensarea
timpului de repaus vor satisface condiŃiile severe ale comutării liniilor.
Momentul optim de închidere pentru conectarea controlată a unei linii în gol
este momentul trecerii prin zero a tensiunii din circuitul întreruptorului.
Deschiderea controlată îmbunătăŃeşte mai mult capacitatea de
reamorsare a întreruptorului chiar pentru întreruptoarele moderne care au în
general o probabilitate redusă de reamorsare. Un întreruptor care are RDDS-
ul (viteza de descreştere a rigidităŃii dielectrice) relativ mai mare este de
preferat pentru a avea o tensiune minimă pe întreruptor. Compensarea
timpului de repaus este esenŃială pentru acŃionări ale căror timpi de
funcŃionare depind de timpul de repaus. În continuare sunt descrise strategiile
pentru diferite tipuri de linii.
În cazul liniilor necompensate cu un posibil caracter inductiv datorat
unui transformator, controlerul poate suprima complet sarcina (mai puŃin de
1u.r.) prin închiderea controlată la trecerea prin zero a tensiunii sursei
deoarece sarcina de c.c. acumulată se descarcă rapid (tipic în mai puŃin de
100ms).
În cazul liniilor necompensate cu un potenŃial capacitiv, nu există căi
de disipare a sarcinii acumulate. Momentul optim este vârful de tensiune al
sursei, de aceeaşi polaritate cu sarcina acumulată. Totuşi, supratensiunea
poate fi redusă sub 2 u.r. prin închiderea controlată la trecerea prin zero a
tensiunii sursei.
În cazul liniilor compensate, gradul de compensare are un efect
important asupra tensiunii liniei. Tensiunea pe întreruptor indică un vârf
proeminent în special pentru un grad ridicat de compensare, deoarece
frecvenŃa de oscilaŃie a liniei este tipic în domeniul 30÷50Hz. Momentul
optim este când tensiunea pe întreruptor este minimă, de preferinŃă pe
perioada unui minim al vârfului de tensiune.
Controlerele moderne, care pot măsura tensiunea atât a sursei cât şi a
liniei, pot realiza închiderea optimă în funcŃie de gradul de compensare al
liniei [8].

49
 3.3.5. Concluzii
CompensaŃia controlată a devenit o soluŃie utilizată curent pentru
reducerea solicitărilor la comutaŃie. Numărul instalaŃiilor care utilizează
compensaŃia controlată, pe plan mondial, a crescut rapid datorită
performanŃelor satisfăcătoare în exploatare. Totuşi, utilizarea pentru
comutarea liniilor şi a transformatoarelor este relativ limitată.
Cererile recente evidenŃiază că unele mecanisme hidraulice generează o
întârziere la închidere considerabilă în cazul funcŃionării după câteva ore de
repaus. În consecinŃă, este recomandat să se realizeze compensarea timpului
de repaus în cazul acŃionărilor al căror timp de funcŃionare depinde de timpul
de repaus chiar dacă întreruptorul este utilizat într-un sistem ce funcŃionează
zilnic. La comutarea bateriilor de condensatoare controlul adaptiv poate
realiza efectiv compensarea pentru orice abatere a timpului de închidere-
deschidere, după un anumit număr de operaŃii consecutive. Deconectarea
controlată a transformatoarelor contribuie la reducerea fluxului rezidual şi
prin urmare elimină mai bine şocurile de curenŃi la închidere folosind
conectarea controlată a transformatoarelor Ńinând cont de fluxul rezidual.
Controlerele moderne, cu compensarea timpului de repaus, vor satisface
cerinŃele severe impuse comutaŃiei liniilor.

50