Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Drept Civil
Drept Civil
///////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Art. 52
Art. 52. Data prezumată a morţii celui dispărut. (1) Cel declarat mort este socotit
că a incetat din viaţă Ia data pe care hotărarea rămasă definitivă a stabilit-o ca fiind
aceea a morţii. Dacă hotărarea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat
mort a incetat din viată in ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii.
A ' ' (2) In lipsa unor indicii indestulătoare, se va stabili că cel declarat mort a incetat
din viaţă in ultima oră a celei din urmă zile a termenului prevăzut de art. 49 sau 50,
după caz.
(3) Instanţa judecătorească poate rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor
alin. (1) şi (2), dacă se dovedeşte că nu era posibil ca persoana declarată moartă să
fi decedat la acea dată. In acest caz, data morţii este cea stabilită prin hotărarea de
rectificare.
Reglementarea anterioară: Decretul nr. 31/1954: „Art. 18. (1) De indată ce hotărarea declarativă de
moarte a rămas definitivă, cel dispărut este socotit că a murit la data stabilită prin hotărare, ca fiind
aceea a morţii. (2) in lipsă de indicii indestulătoare, se va stabili ca dată a morţii ultima zi a termenului
după care se poate cere declararea judecătorească a morţii. (3) Instanţa judecătorească va putea
rectifica data morţii stabilită potrivit dispoziţiilor prezentului articol, dacă se va dovedi ca adevărată
o altă dată".
Legislaţie conexă: art. 902 alin. (2) pct. 2, art. 2574 NCC.
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. Hotărarea declarativă de moarte trebuie să conţină obligatoriu data morţii, pentru că
aceea este data la care incetează personalitatea juridică a persoanei fizice. Dacă din probele
administrate reiese că moartea a avut loc intr-o anume zi şi la o anumită oră, atunci data
morţii va fi acea zi. Dacă hotărarea nu arată şi ora morţii, se socoteşte că cel declarat mort a
incetat din viaţă in ultima oră a zilei stabilite ca fiind aceea a morţii. Dacă nu se poate stabili
ziua, instanţa va considera ca dată a morţii ultima zi a termenului de 2 ani (in cazul declarării
morţii persoanei dispărute despre care există indicii că a incetat din viaţă) sau de 6 luni (in
cazul declarării morţii persoanei dispărute in imprejurări deosebite). De precizat că data
morţii nu este niciodată aceea a pronunţării hotărarii declarative de moarte şi nici aceea a
rămanerii irevocabile a acestei hotărari, ci este intotdeauna o dată anterioară, stabilită prin
hotărarea judecătorească de declarare a morţii. Hotărarea declarativă de moarte produce
efect retroactiv, in sensul că persoana este considerată moartă incepand cu data morţii
stabilită prin hotărarea judecătorească (CJ. Ungureanu, op. cit., p. 78).
2. Data morţii prezumate stabilită de către instanţa de judecată are caracter relativ.
Atunci cand apar noi indicii mai concludente din care să reiasă că alta este data morţii, se
va recurge la rectificarea ei. Cererea de rectificare se soluţionează de către instanţa care a
pronunţat hotărarea, la cererea oricărei persoane interesate. in cazul in care se dovedeşte
că alta este data morţii decat cea stabilită anterior, instanţa de judecată o va rectifica
(E. Lupan, i. Sabau-Pop, op. cit., p. 30).
3. Rectificarea datei morţii este o acţiune care are ca obiect stabilirea altei date a
morţii decat aceea care este cuprinsă in hotărarea iniţială a instanţei de judecată şi, prin
urmare, nu trebuie confundată cu indreptarea hotărarilor judecătoreşti, cu revizuirea sau
cu rectificarea actului de stare civilă. in caz de rectificare a datei morţii, efectele care sunt
legate de hotărarea declarativă de moarte se vor raporta la noua dată a morţii (P. Truşca,
op. c it, p. 308).
Lu c ia ir in e s c u 89
Art. 53*54 Ca r t e a i . d e s p r e p e r so a n e
4. Atunci cand se cere rectificarea datei morţii unei persoane care are in patrimoniu
bunuri imobile, instanţa, din oficiu, va dispune notarea cererii in cartea funciară.
5. in raporturile de drept internaţional privat, stabilirea datei prezumate a morţii este
carmuită de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi
identificată, se aplică legea romană (art. 2574 NCC). Legea naţionala este, după caz: legea
statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică; legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie
o are şi de care este cel mai strans legată, in special prin reşedinţa sa obişnuită, in cazul in
care persoana are mai multe cetăţenii; legea statului unde are reşedinţa obişnuită, in cazul
persoanei care nu are nicio cetăţenie sau in cazul refugiaţilor.
JURISPRUDENŢĂ
1. Data morţii se stabileşte potrivit cu imprejurările morţii. Din investigaţiile poliţiei şi relatările
reclamantei a rezultat că soţul său a plecat pe front in anul 1942 şi din cursul anului 1944 nu a
mai parvenit nicio ştire din care să rezulte că ar mai fi in viaţă. Ştirile provenind din anul 1944,
fără a se cunoaşte luna corespunzătoare, data ultimelor ştiri este 31 decembrie 1944 - ziua care
marchează sfarşitul anului calendaristic (C.SJ., dec. nr. 976/1999, in C. Turianu, op. cit., p. 177).
Art. 53. Prezumţie. Cel dispărut este socotit a fi in viaţă, dacă nu a intervenit o
hotărare declarativă de moarte rămasă definitivă.
Reglementarea anterioară: Decretul nr. 31/1954: „Art. 19. Cel dispărut este socotit a fi in viaţă dacă
nu a intervenit o hotărare declarativă de moarte, rămasă definitivă''.
Legislaţie conexă: art. 178 lit. d), art. 2574 NCC.
COMENTARII ŞI DOCTRINĂ
1. Dispariţia unei persoane nu produce niciun efect asupra capacităţii sale de folosinţă,
deoarece cel dispărut se consideră a fi in viaţă. Totodată, instanţa de tutelă poate institui
curatela, dacă nu există informaţii despre persoana dispărută şi dacă nu a lăsat un mandatar
sau un administrator generai. Dacă cel dispărut are copii minori şi aceştia sunt lipsiţi de
ocrotire, instanţa de tutelă va dispune instituirea tutelei.
2. Prezumţia incepe odată cu dispariţia persoanei şi incetează in momentul in care
hotărarea declarativă de moarte a rămas definitivă.
3. in raporturile de drept internaţional privat, prezumţia că cel dispărut este in viaţă
este carmuită de ultima lege naţională a persoanei dispărute. Dacă această lege nu poate fi
identificată, se aplică fegea romană (art. 2574 NCC). Legea naţionala este, după caz: legea
statului a cărui cetăţenie o are persoana fizică; legea aceluia dintre state a cărui cetăţenie
o are şi de care este cel mai strans legată, in special prin reşedinţa sa obişnuită, in cazul in
care persoana are mai multe cetăţenii; legea statului unde are reşedinţa obişnuită, in cazul
persoanei care nu are nicio cetăţenie sau in cazul refugiaţilor.
INSTITUIREA CURATELEI
*curatela=o măsură instituită de serviciul autoritate tutelară al primăriei ce num.o pers.(curatorul special) pt.a asista
minorul/interzisul judecătoresc la înch.actelor notariale(vânzare,donație,acceptare moștenire).
Dar curatela poate fi instituita si pt.protejarea intereselor celui disparut, ce nu a lăsat 1mandatar/administrator general sau
daca mandatarul/administratorul ce a fost instituit prin act unilateral refuza aceasta sarcina. Pt.ocrotirea minorilor se
instituie un tutore.
////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////////
Pag 11 scribd
pag.87, art 35 NCcomentat Boroi
pag 128 O ungureanu
pag 3 document bookmark
●Comun pt.cele 2cazuri este data la care încetează capacitatea defolosinţă: data morţii înscrisa în actul de deces.
Diferente: modul în care se ajunge la completarea rubricii referitoare la data morţii,astfel:
--- în caz moartii constatate fizic se înreg.data prev.înactul medical constatator al morţii/în lipsa acestuia data declarată
de pers.ce anunţă acest eveniment juridic;
--- în caz declar.jud.a morţii completarea rubricilor ref.la dată se face pe bz.hot.jud.declarative de moarte,rămasă
def, în concret, data când, prin hotărâre se stabileste ca a avut loc event.
b) CAP. DE EXERICTIU=aptit.de a doband si de a-si asuma oblg. civ.concrete prin inch de acte jur.proprii
Persoana fizică dobandeşte capacitatea de exerciţiu deplină la varsta de 18 ani. Aceasta
Cap.de exercitiu inceteaza odată cu incetarea capacităţii de folosinţă, prin moarte. Nerespectarea reglementărilor
referitoare la capacitatea de exerciţiu a persoanei fizice atrage nulitatea actului juridic incheiat,
c) capacitatea delictuală=ţine de săv.de fapte juridice stricto sensu,priveşte singurul criteriu al discernământului şi
condiţionează angajarea răsp.civ. nu numai în caz.răsp.pt.fapta proprie ci şi în caz.răsp.obiectivă, independente de culpă.
Capacitatea delictuală nu se confundă cu capacitatea≠de exerciţiu