FENOMENUL DE OBOSEALA

LA MIXTURILE ASFALTICE

La proiectarea structurilor rutiere, oboseala a constituit din

totdeauna un factor important ce trebuie luat in considerare.
Oboseala apare si evolueaza din cauza deformatiilor de
intindere repetate provenite din incarcarile date de trafic care
determina eforturile de intindere din stratul rutier. Valoarea
maxima a acestor deformatii de intindere se gaseste la partea
inferioara a stratului asfaltic.
Stiinta care se ocupa cu studiul raspunsului intern al
materialelor reale la eforturi este reologia.
Original, termenul de reologie se refera la sistemele fluide. El
provine din limba greaca: rheos = curent, logos = stiinta.
Cuvantul reologie a fost propus de Eugene Cook Bingham in
1928 pentru a desemna o stiinta care studiaza deformatiile si
curgerea materiei.
Reologia este prin urmare studiul tuturor substantelor din
punctul de vedere al comportarii lor la deformarea continua.
Proprietatile reologice ale unui material sunt caracteristicile
legate de punctul de curgere, elasticitate, curbe de curgere,
limita de plasticitate, vascozitate aparenta, tixotropie etc.

1
Mixtura asfaltica se compune din urmatoarele elemnte: cribluri,
nisip, filer si bitum. Criblurile si nisipul formeaza agregatele
minerale, care, impreuna cu filerul reprezinta mixtura minerala.
Prin urmare, mixtura asfaltica poate fi caracterizata ca un
material compozit, constituit din trei faze:
- faza solida: agregatele si eventualii aditivi minerali sau
fibra;
- faza lichida sau vasco-elastica: liantul bituminos;
- faza gazoasa: golurile de aer;
Mixtura asfaltica este deci un material compozit cu proprietati
elastice vascoase si plastice.
Comportarea la oboseala a mixturilor asfaltice este o problema
importanta deoarece de ea se tine seama atunci cand se
dimensioneaza un sistem rutier pentru un anumit trafic. Astfel,
este imperios necesar proiectarea si evaluarea calitativa a
structurilor rutiere pentru a se corela proprietatile reologice ale
asfaltului pentru o durata de serviciu maxima.
Dintre aceste caracteristici mentionam:
- rezistenta la oboseala.
- fluaj dinamic.
- rezistenta la formarea fagaselor.
In prezent in Romania asistam la cresteri semnificative ale
traficului rutier, indeosebi trafic greu, astfel incat se impune

2
dezvoltarea unor structuri rutiere complexe in conditii climatice
specifice tarii noastre.
Durata de viata la oboseala a mixturilor asfaltice este o
problema de mare importanta. Ea se ia in considerare in
calculul unui sistem rutier care va trebui astfel dimensionat
incat sa reziste la un trafic cat mai mare.
Rotile autovehiculelor ce circula pe drum exercita
solicitari de incarcare-descarcare care, cumulate in timp pot
conduce la aparitia degradarilor la inceput foarte mici, chiar
invizibile. Dupa un numar foarte mare de cicluri, din cauza
insumarii efectelor, materialul din sistemul rutier isi pierde
rezistenta, se degradeaza si astfel apare oboseala.
Eforturile de intindere ce apar la baza straturilor asfaltice in
timpul solicitarii din trafic actioneaza mai ales asupra masticului
bituminos si sunt cele care conduc la aparitia deformatiilor de
intindere. Datorita repetarii incarcarilor iau nastere fisuri care
se propaga in strat o data cu intensificarea traficului, ducand in
cele din urma la ruperea din oboseala a sistemului rutier.
Deci, materialul bituminos trebuie sa fie studiat si
incercat in laborator cu scopul de a minimaliza efectele oboselii
din timpul exploatarii. Pentru aceasta se simuleaza in laborator
starea de tensiuni si deformatii ce poate aparea in realitate, in
sistemul rutier atunci cand solicitarile sunt repetate. Incercarile
ciclice de oboseala sunt realizate fie sub efort constant, fie sub
deformatie constanta, fie sub energie disipata constanta sau
chiar sub diferite amplitudini ale solicitarii.
3
 Deoarece conditiile climatice de la noi din tara se
caracterizeaza atat prin valori ridicate ale temperaturii in timpul
verii si de valori scazute in timpul iernii, mixtura trebuie sa fie
astfel alcatuita incat sa se comporte bine si la temperaturi
ridicate si la temperaturi scazute.
Incercarea de oboseala la incovoiere in doua puncte
Introducere
Aprecierea duratei de viata la oboseala a mixturilor asfaltice
reprezinta o problema de mare importanta. Aceasta se
considera in calculul unui sistem rutier care va trebui astfel
dimensionat incat sa reziste la un trafic cat mai mare.
Rotile autovehiculelor ce circula pe drum exercita solicitari de
incarcare-descarcare care, cumulate in timp pot conduce la
aparitia degradarilor, la inceput foarte mici, chiar invizibile.
Dupa un numar foarte mare de cicluri, din cauza insumarii
efectelor, materialul din sistemul rutier isi pierde rezistenta, se
degradeaza si astfel apare oboseala.
Eforturile de intindere ce apar la baza straturilor asfaltice
in timpul solicitarii din trafic actioneaza mai ales asupra
masticului bituminos si sunt cele care conduc la aparitia
deformatiilor de intindere.
Din cauza repetarii incarcarilor se initiaza fisuri care se
propaga in strat o data cu intensificarea traficului, ajungand in
cele din urma la ruperea din oboseala a sistemului rutier.
Aceste degradari ale sistemelor rutiere rezultate in urma
4
repetarii incarcarii straturilor bituminoase sunt foarte
importante fiind necesar ca materialul bituminos sa fie studiat
si incercat in laborator cu scopul de a minimaliza efectele
oboselii din timpul exploatarii. Pentru a realiza acest lucru, se
simuleaza in laborator starea de tensiuni si deformatii ce poate
aparea in realitate, in sistemul rutier atunci cand solicitarile
sunt repetate.
Incercarile ciclice de oboseala sunt realizate fie sub efort
constant, fie sub deformatie constanta, fie sub energie disipata
constanta sau chiar sub diferite amplitudini ale solicitarii. Astfel
se va stabili comportarea la oboseala a acestor straturi tinand
seama de conditiile climatice si de alcatuire a mixturii asfaltice.
Deoarece conditiile climatice de la noi din tara se caracterizeaza
atat prin valori ridicate ale temperaturii in timpul verii si de
valori scazute in timpul iernii, mixtura trebuie sa fie astfel
alcatuita incat sa se comporte bine si la temperaturi scazute.
Incercarea la oboseala
Normele noastre in vigoare prevad ca pentru caracterizarea la
oboseala a imbracamintilor bituminoase cilindrate executate la
cald sa se efectueze incercarea de intindere indirecta care se
realizeaza sub efort constant si sa se verifice rezistenta la
oboseala fie prin numarul de cicluri pana la fisurare fie prin
deformatia permanenta la oboseala.
Straturile asfaltice subtiri (<6cmm) sunt supuse deformatiei
constante;

5
Straturile asfaltice groase (>15cm) sunt supuse efortului
constant.
Schema de principiu a aparatului de oboseala este cea din
figura1.

Aparatul este asistat de un calculator, ecranul de lucru fiind cel

din figura2.

6
Probele trapeziodale de mixtura asfaltica se taie la dimensiuni
din placi compactate cu „Kneading Compactor”. Deformatia
fiind mentinuta constanta in timpul testului, forta care rezulta
si este inregistrata la capatul liber al probei, va scadea continuu
cu numarul de cicluri. Incercarea se considera terminata atunci
cand rezultatul solicitarii -forta- a ajuns la jumatate din valoarea
sa initiala.
Pe langa faptul ca criteriul de rupere esteunul arbitrar,
mai trebuie spus ca imprastierea datelor rezultate din acest tip
de incercare la oboseala este mare, durata de viata la oboseala
este im general lunga, efectul variabilelor mixturii este mic,
efectul perioadei de odihna este mic si prezinta o viteza de
propagare a fisurii mai reprezentativa in cea ce priveste
conditiile in situ.
Mixturile bituminoase sunt materiale vascoelastice;
comportarea lor vascoelastica este in principal determinata de
prezenta liantului bituminos. Proprietatile acestor materiale
depind de temperatura si de viteza de aplicare a incarcarii. Ele
sunt caracterizate de marimea numita modul complex, E*.
Modulul complex defineste relatia efort-deformatie pentru
materialele vascoelastice liniare ce sunt supuse incarcarilor
sinusoidale. Cand asupra unei probe de mixtura asfaltica
actioneaza un efort sinusoidal, atunci deformatia ce rezulta
astfel, apare cu o intarziere data de unghiul de faza, δ.
Daca efortul sinusoidal este: σ = σ0sinωt (ω0 –
amplitudinea efortului, ω – viteza unghiulara) atunci
7
deformatia rezultata este: ξ = ξ0sin(ωt- δ) unde: ξ0 –
amplitudinea deformatiei, δ – defazaj.
In incercarea la oboseala prin incovoiere in doua puncte se
poate studia comportarea reologica a mixturilor asfaltice,
determinand modulul complex, modulul elastic si modulul
vascos. Defazajul ce apare intre solicitarea aplicata (deformatie)
si raspuns (forta) este inregistrat continuu, in functie de
numarul de cicluri aplicate.
Concluzii
Din studiile de oboseala a mixturilor asfaltice, ca rezultat al
sintezei de analiza, pot fi trasate urmatoarele concluzii:
- valoarea modulului complex se reduce daca temperatura
creste si frecventa scade. La temperaturi scazute valoarea
modulului este apropiata de valoarea modulului rezilient;
- valoarea modulului complex este influentata de procentul
de bitum. Daca procentul de bitum creste, efectul temperaturii
devine important si valoarea modulului complex va fi mai putin
afectata de frecventa;
- valoarea defazajului depinde de temperatura, crescand cu
aceasta si scade cu frecventa. De asemenea el creste cu
grosimea filmului de bitum ce acopera agregatele;
- defazajul obtinut pe mixturile asfaltice studiate este in
general sub 15 grade.

8
- comportarea mixturilor asfaltice la temperaturi negative
depinde de potentialul de deformabilitate al mixturii;
- la temperaturi negative (-70C), mixturile au o comportare
apropiata, fiind dificila diferentierea lor in functie de tipul de
bitum sau de fibra; valorile grupate ale defazajului indica un
pronuntat caracter elastic;
- temperatura, in cazul materialelor cu o comportare
reologica, asa cum sunt mixturile bituminoase, este un factor
important in ceea ce priveste raspunsul in deformatii a unui
strat supus la o tensiune;
- la temperaturi pozitive (250C) se obtin rezultate mai bune
la oboseala atunci cand mixtura asfaltica contine bitum de
Arpechim;
- mixturile cu un procent mai mic de cribluri mari se
comporta mai bine la oboseala;
- durata maxima la oboseala apare pentru un procent de
bitum care da rigiditatea maxima a mixturilor;
- defazajul se coreleaza cu numarul de cicluri la oboseala
dupa o lege de tip putere pentru un beton asfaltic BA16: y =
AxB si o lege de tip polinom de gradul II pentru o mixtura
asfaltica antifagas: y = Ax2 + Bx + C (cu y – defazaj, x – numar de
cicluri);
- defazajul se coreleaza cu logaritmul modulului complex
dupa o lege de tip polinom de gradul II: y = Ax2 + By + C ( cu y –
defazaj, x – log(modul complex)), dupa aceeasi lege se
9
coreleaza si modulul vascos cu modulul elastic (cu y – modul
vascos, x – modul elastic);
- pentru straturile asfaltice subtiri se recomanda efectuarea
incercarii de oboseala la incovoiere in doua puncte.

10