Facultatea de Istorie – Universitatea din București

Universitatea din București

Facultatea de Istorie

Referat

Olympe de Gouges, feminismul în Revoluția Franceză

Student : Mădălina Oprea Coordonator științific: Ovidiu Bozgan

1
Facultatea de Istorie – Universitatea din București

Olympe de Gouges,feminismul în Revoluția Franceză.

Subiecte precum cele legate de gen sau rasă au fost limitate des în decursul
timpului la un statut marginal. Asupra acestora au fost emise concluzii ferme, menite să
le readucă într-un con de umbră, în ciuda eforturilor depuse pentru a ajunge în centrul
dezbaterilor publice.

Contextul pentru discutarea, analizarea și remedierea unor astfel de teme a devenit

favorabil recent, când, inegalitățile întâmpinate de femei sau comportamentele aplicate
social în funcție de rasă, au început să se bucure de o atenție mult mai mare, și, să devină
chiar obiectul de studiu al unor științe precum istoria, lingvistica sau științele sociale.

Tema referatului în cauză se apleacă asupra modului în care s-a militat pentru
rezolvarea sau ameliorarea problemelor legate de gen, dar și modul în care au fost
receptate la nivelul public și al autorităților din timpul Revoluției Franceze.

În decursul Revoluției Franceze, au existat femei care au protestat împotriva

opresiunii manifestate față de sexul feminin și față de sclavi, printre acestea se număra și
Olympe de Gouges, exemplul de la care a pornit analiza acestui referat.

Olympe de Gouges s-a născut în Montbaun, Franța, în 1748, ca fiică a lui Anne
Olympe Mousset Gouze și a lui Pierre Gouze. S-a presupus că a fost fiica nelegitimă a lui
Jean Jacques Le Franc de Caix, om de litere și dramaturg, și este foarte posibil că acest
aspect a influențat sau justificat înclinațiile artistice de mai târziu ale scriitoarei.1

Ulterior, s-a stabilit în Paris, unde, a intrat în contact cu problemele politice,

intelectuale din societatea pariziană. Și-a început cariera de dramaturg în jurul anilor
1780 și, pe măsură ce în Franța tensiunile politice se acutizau, s-a implicat din ce în ce
mai mult în politică. Autoare a patruzeci de piese, a două romane și a șaptezeci de
pamflete politice, a devenit o susținătoare vocală a îmbunătățirii situației sclavilor din

1
Internet Encyclopedia of Philosophy, http://www.iep.utm.edu/gouges/ , 5 Ianuarie 2018

2
Facultatea de Istorie – Universitatea din București

colonii, și, este astăzi cunoscută mai cu seamă în calitate de precursoare a feminismului,
care a solicitat remedierea inegalităților existente dintre bărbați și femei, solicitare
concretizată în ,,Declarația drepturilor femeii și cetățenei” ( 1791). Toate aceste inițiative
au condus în cele din urmă la ghilotinarea ei în data de trei noiembrie 1793, întrucât a
fost considerată un agitator periculos la adresa regimului Robespierre.2

Până de curând, Olympe de Gouges a fost cunoscută aproape numai pentru

,,Declarația drepturilor femeii și a cetățenei” (1791) pe care a scris-o în replică la
Declarația drepturilor omului și cetățeanului ( 1789), pe care a transformat-o într-un
document mai complex, prin adăugarea drepturilor și nevoilor necesitate de femei și de
copii.

Celelalte lucrări ale sale au fost rareori menționate până în 1978 când, Samia
Spencer a reușit să o aducă în atenția istoricilor și oamenilor de litere. Interesul pentru
opera sa a crescut la scurt timp după, în 1989 istoricul Olivier Blanc a scris o biografie
bazată pe documente de arhivă, iar în 1993 două volume despre scrierile sale cu caracter
politic. Mai mult, în 1997, Mary Trouille a publicat o lucrare în care a prezentat-o pe
Olympe de Gouges prin listarea epitetelor care au contribuit la devalorizarea imaginii și a
operei sale timp de două secole : ,, o femeie incultă, provenită din clasa muncitoare,
devenită curtezană, apoi dramaturgă ale cărei manifestații feministe și republicane
radicale au condus la ghilotinarea ei. ”3

,,Declarația...” s-a bucurat de o deosebită circulație iar imaginea autoarei a fost de

fiecare dată diferită, în funcție de motivațiile persoanelor care s-au ocupat de
redescoperirea scrierilor ei. Astfel, a fost prezentată ca un simbol al feminismului
timpuriu, ca o republicană revoluționară, ori, o persoană lipsită de orice pregătire
intelectuală care se contrazice în propriile argumente.4

A fost implicată în apărarea victimelor sistemului injust, a drepturilor femeilor,

abolirea sclaviei, prin aducerea acestor probleme considerate taboo pe scena teatrelor, la
baza intrigilor din piesele sale de teatru s-au aflat reforma guvernului, garantarea

2
Ibidem
3
Carol L. Sherman, Reading Olympe de Gouges, New York, Ed. Palgrave Macmillan, 2013, p. 6-7
4
Ibidem, p. 8-9

3
Facultatea de Istorie – Universitatea din București

drepturilor persoanelor lipsite de putere. Ea încearcă astfel să folosească influența socială

de care se bucura teatrul pentru a aduce la lumină o altă imagine asupra relațiilor private,
publice și a valorilor. Desigur că, pe parcursul acestui proces a întâmpinat o serie de
critici, care, au condus la devalorizarea imaginii și a operei sale.5

Unul dintre motivele pentru care calitatea operelor sale a fost diminuată a fost
acela că scrierile sale veneau ca un răspuns imediat al evenimentelor. Întrucât era
considerată ca fiind incultă lucrările sale au fost tratate ca fiind naive și superficiale,
inconsistente din punctul de vedere al formei și al conținutului.

De asemenea, așa cum se credea despre majoritatea femeilor care scriau, dacă
opta să își facă munca cunoscută, se considera că era de moravuri ușoare, își pierduse
farmecul, și, în schimb, se folosea de scris ca de un substitut pentru a câștiga atenția
persoanelor de sex opus.6

O altă acuzație a fost aceea că nu cunoștea limba franceză, motiv pentru care
plana asupra ei acuzația că nu autoarea pieselor pe care le semna. În acest, Blanc oferă o
serie informații istorice pentru a contracara argumentul legat de limbă. Mai exact,
prezintă documente care îi aparțin scriitoarei, fapt ce demonstrează rapiditatea cu care a
învățat limba franceză.

Olympe de Gouges a fost singura femeie care a fost executată pentru scrierile sale
cu caracter politic din timpul Revoluției Franceze. A fost criticată foarte dur pentru faptul
că și-a folosit vocea în scena politică, în ciuda restricțiilor impuse de gen, iar Pierre
Gaspard se referea la adresa ei ca la o femeie care a uitat virtuțile și valorile care
corespundeau sexului său.7

Pentru modul în care s-a remarcat ca observator al evenimentelor încă din primii
ani ai Revoluției, dar și pentru modul în care a încercat să le influențeze, Olympe de
Gouges nu poate fi ignorată de istoria Revoluției Franceze.

5
Ibidem, p. 12-14
6
Ibidem, p. 14-16
7
Doris Y. Kadish, Francoise Massardier-Kenney, Translating Slavery: Gender and Race in French Women’s
Writing, 1782-1823, Kent, Ohio, The Kent State University Press, 1994, p. 65-69

4
Facultatea de Istorie – Universitatea din București

Bibliografie:

 Sherman L. Carol, Reading Olympe de Gouges, New York, Ed. Palgrave

Macmillan, 2013.
 Kadish Y. Doris, Francoise Massardier-Kenney, Translating Slavery: Gender
and Race in French Women’s Writing, 1782-1823, Kent, Ohio, The Kent State
University Press, 1994.
 Internet Encyclopedia of Philosophy, http://www.iep.utm.edu/gouges/ , 5
Ianuarie 2018.