Sfântul Ierarh Spiridon

Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni, s-a născut pe la anul 270, în Askia, Cipru, și a prins zilele
împăratului Constantin cel Mare, trăind până pe la jumătatea secolului al IV-lea. Numele său vine
de la un cuvântul σπυρις, care în limba greacă înseamnă „coșuleț”. A fost episcop al Trimitundei,
în această calitate numărându-se printre sfinții părinți de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.

Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 12 decembrie.

Sf. Spiridon și-a trăit mare parte din viață în Cipru, unde s-a și săvârșit în anul 348 d.Hr. fiind
îngropat în Biserica Sfinților Apostoli din Trimitunda.

Când saracinii au cotropit insula, ciprioții au deschis mormântul sfântului pentru a muta sfintele
moaște la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul sfântului era întreg iar din mormânt
venea un miros de busuioc, semn al sfinției vieții sale. Când a căzut Constantinopolul în 1453,
sfintele moaște au fost mutate în Serbia, după care un Părinte din Insula Corfu, Georgios
Kalohairetis, l-a adus în insula din Grecia, unde este și acum înmormântat.

Până în ziua de azi, sfintele moaște întregi ale Sf. Spiridon din altarul din Corfu continuă să
lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinții Lui. El este cunoscut ca „sfântul
călător” deoarece papucii de mătase de pe tălpile sale se uzează în fiecare an și sunt înlocuiți la
praznicul său. Sf. Spiridon este cinstit de biserică în ziua de 12 decembrie. Minunea pe care a
făcut-o în Corfu împotriva invaziei turce din 1716 este comemorată în 11 august.

În prezent, sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Spiridon se află într-o biserică din insula Corfu
aflată de 100 de metri de Mitropolie, unde se găsesc moaștele Sfintei Împărătese Teodora a II-a
(prăznuită la 11 februarie):

Spre deosebire de celelalte sfinte moaște, cele ale Sfântului Spiridon dispar frecvent din raclă,
venind la cei care îi cer ajutorul cu credință și cu lacrimi, și face nenumărate minuni. De aceea,
multe spitale îi poartă numele și au în incinta lor o Biserică cu hramul Sfântului Spiridon. Sfântul
Spiridon vine cu sfântul său trup la cei bolnavi, care îi cer ajutorul și îi vindecă.

Ca dovezi ale plecării Sfântului Spiridon din raclă se relatează următoarele:

- clericii și credincioșii văd că, pentru o perioadă scurtă de timp, lipsește trupul său din raclă; -
când Sfântul revine în raclă, trupul său este cald și prăfuit; - în fiecare an îi sunt schimbate
încălțările, care sunt uzate și impregnate cu praf și iarbă; este și motivul principal pentru care
Sfântul Spiridon este ales patron al cizmarilor; - în timpul procesiunilor religioase, Sfântul
Spiridon este purtat în raclă stând în picioare; - în Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste
1600 de ani, credincioșii cântă (Icosul al 6-lea):

"Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârșește astăzi
minuni; Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă".

Când insula Corfu a aparținut venețienilor (catolici), aceștia l-au cinstit pe Sfântul Spiridon cu
evlavie, pentru ajutorul dobândit de la el.

Într-o zi i-au schimbat hainele arhierești cu un veșmânt cusut cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu
i-au plăcut însă straiele aurite, pe care a doua zi venețienii le-au găsit lângă sfânta raclă, iar
Sfântul Spiridon era din nou îmbrăcat în straiele sale arhierești smerite.

La Ierusalim există o Biserică cu hramul Sfântului Ierarh Spiridon. Într-o zi, când preotul a intrat în
Biserică, l-a văzut pe Sfântul Spiridon uitându-se pe fereastră. După ce Sfântul Spiridon a plecat,
a rămas impregnat pe geamul ferestrei chipul său. Această minune se poate vedea și astăzi.

Sfântului Spiridon i se fac slujbe și ceremonii, cu scoaterea sfintelor sale moaște, în următoarele
zile:

- în sâmbăta lui Lazăr, zi în care i-a scăpat de foamete pe locuitorii din Corfu, prin aducerea de
vapoare cu grâu;

- în duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi;

- în ziua de 11 august, când i-a alungat pe turcii care voiau să cucerească orașul;

- în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

(Întâmplările sunt povestite de Părintele Cleopa Paraschiv de la Mănăstirea Rarău după

pelerinajul său în Grecia, în volumul: Pelerin în Sfântul Munte Athos. Sfânta Mănăstire Vatopedi,
Editura Panaghia).